Universitatea din Bucureşti Facultatea de Administraţie şi Afaceri Administrarea Afacerilor, an III

Plouarea Mării Negre

Prof. Coord.: Constantin Ghica

Studenţi: Ambrăuş Mirela Chirca Maria-Magdalena Crăciun Nicoleta

2011 1

Cuprins:

Marea Neagră.....................................................................................................3 Starea ecosistemului si resurselor vii marine. Situaţia speciilor marine............6 Surse de degradare……………………………………………….....................8 Efectele poluării...............................................................................................10 Biodiversitatea Mării Negre.............................................................................11 Eutrofizarea şi biodiversificarea Mării Negre…….….....................................12 Măsuri împotriva poluării Mării Negre........................................................... 13 Pentru a evita poluarea Mării Negre. Poluarea chimică……………………...14 Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti"………………………………………………………………18 Concluzii……………………………………………….........……………….19 Bibliografie......................................................................................................21

2

Adâncimi mai mari. hidrologice. La această individualizare a contribuit şi evoluţia paleografică şi raportul acesteia cu celelalte mări în decursul timpului. Pe platforma continentală se întâlnesc 8 tipuri de bază de sedimente: 3 . Este o mare de tip continental ceea ce face să exercite o influenţă climatică redusă asupra uscatului. Reprezintă o componentă grafică de însemnătate europeană care defineşte poziţia geografică a ţării noastre. Adâncimea apelor din jurul malului românesc este mai mică. iar cuveta în dreptul ţărmului românesc este formată dintr-o întinsă platformă continentală cu adâncimi ce nu depăşesc 200 m. comunicând cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele. iar adâncimea medie de 1 200 m. MAREA NEAGRĂ Situată între 40°55’ şi 46°32’ latitudine nordică şi 27°27’ şi 41°42’ longitudine estică. hidrochimice şi biologice proprii. România este o ţară pontică prin litoralul său de 244 km desfăşurat de la Braţul Musura al deltei secundare a Chiliei în nord până la Vama Veche în sud. Bazinul Mării Negre are o formă aproximativ regulată. situată pe aria străveche de scufundare a Mării Tethys. Suprafaţa mării este de 411 540 km² (462 000 km² împreună cu Marea Azov) fiind a treia ca mărime din Europa după Marea Mediterană şi Marea Nordului. Legătura foarte îngustă şi poziţia sa în interiorul continentului contribuie la individualizarea unor caracteristici hidrofizice. Adâncimea maximă este de 2 246 m în regiunea central-sudică. de sub 2 000 m se întâlnesc în partea central-sudică a bazinului în apropierea ţărmului turc şi la est de peninsula Crimeea. Marea Neagră face parte din categoria mărilor tipic continentale. O linie de traseu aproximativă Varna – Crimeea Sudică separă cele două arii atât de deosebite ale mării: la nord zona cu adâncimi reduse (Marea Azov nu coboară sub 14 m adâncime). ţărmurile sunt puţin articulate şi în general lipsite de insule. adevărata depresiune a Mării Negre. ca urmare a configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin. manifestată prin brize şi modificări termice pe o fâşie îngustă de la ţărm respectiv cu ierni blânde şi veri lipsite de caniculă. iar la sud.

hamsia. . cenuşii de grosimi de 5 – 20 cm. prelungiri ale falezei în mare sau ca pietre izolate cu aspect morenaic sau de fundurile argilo – marnoase dispuse insular. chefalul. opac.zona litorală – unde adâncimea poate ajunge de la 12 – 17 m şi unde pescuitul din ambarcaţiuni este optim până la maximum 50 m adâncime. neaderente ce formează plajele şi acoperă fundurile de mică adâncime. b) nisipul mâlos este un sediment mobil aderent. . cu granule distincte. d) substratul dur este reprezentat în general de calcare sarmatice ca platforme întinse de piatră. scrumbia. pălămida. pot fi galben – cenuşii până la cenuşii – negricioase sau albăstrui. e) mâluri cu mztilus sunt sedimente mobile de origine aluvionară dispuse în strat de 20 – 40 cm la adâncimi de 20 – 60 m.zona prelitorală – care are o profunzime variabilă de-a lungul ţărmului unde adâncimea este de până la 12 m şi care este expusă valurilor. f) mâluri faseolinifere sunt mâluri de adâncime.a) nisipul este un sediment mobil. c) scrădişul recent este constituit din îngrămădiri de fragmente de moluşte actuale. cambula. h) paleoscrădişul de tip caspic este format din cochilii fosile de scoici şi melci de apă dulce şi salmastră de la marginea platforme continentale. precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechin ce ating 15 – 20 kg). calcanul.zona sublitorală – are o adâncime de 70 – 230 m unde apa este slab oxigenată cu consecinţele de rigoare pentru pescuit. zona este frecventată de pescari. g) zona cu filifora populează mâlurile cu mztilus şi faseolinifere în care se dezvoltă alga roşie Philliphora. foarte bogat în carbonat de calciu ce dau apei un aspect lăptos. 4 . Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul. rândunica de mare. cu mâl în proporţie de 15 – 25 % ce acoperă fundurile puţin adânci. Platoul continental se poate delimita în trei zone: . mai compacte şi unsuroase la pipăit. morunul.

gunoaiele casnice şi poluarea aerului se adaugă în mod semnificativ. Într-o primă fază. ca o adaptare la raportul 5 . Ea este legată de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este transmiţătorul poluanţilor. prin construirea barajelor şi a lacurilor de acumulare pentru producerea energiei electrice. Practica obişnuită de spălare a tancurilor petroliere deversează foarte mult ţiţei în mare. Cea mai mare parte a Mării Negre. Se constată astfel o pronunţată eroziune a plajelor şi falezei. În bazinul Mării Negre. pătrund în cele din urmă în Marea Neagră. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. În cantităţi moderate. alături de care apele uzate. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. În afara poluanţilor aduşi de marile fluvii. Prin reducerea cantităţii de apă. În ea se varsă apele a 17 ţări. trăiesc în prezent peste 165 milioane de oameni. cât şi dimensiunilor mari ale surselor de poluare de pe uscat. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. cei mai mulţi dintre ei nefiind conştienţi că participă activ la poluarea uneia dintre cele mai degradate mări ale planetei. şi mai ales platforma continentală din partea sa nordvestică. cât şi activităţile antropice. Pe litoralul Mării Negre a scăzut aportul de sedimente adus de fluviu ca urmare a opririi acestora în lacurile de acumulare al căror număr şi importanţă au crescut în întreg bazinul hidrografic al Dunării. concomitent cu creşterea fenomenelor de înflorire a apei mării ca urmare a aportului Dunării şi a evacuărilor directe de substanţe biogen. insecticidele şi erbicidele care nu se descompun în contact cu solul. În incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat ţiţeiul. etc. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. cantităţi importante sunt deversate în zonele litorale de localităţile costiere şi de activităţile de transporturi. Acestea afectează puternic atât flora şi fauna din apropierea ţărmului.). Pe măsură ce creşte cantitatea lor. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani s-au pescuit cantităţi mai mari de peşte. care desfăşoară importante activităţi economice. Substanţele chimice se înfiltrează prin pământ în apa râurilor şi sunt astfel purtate până la Dunare şi de acolo în Marea Neagră. răspândită în lumea întreagă.Marea Neagră este una dintre cele mai poluate mări ale globului. rămasă adesea neobservată este azi detectată prin intermediul sateliţilor şi cei vinovaţi pot fi trimişi în judecată. Vulnerabilitatea bazinului Mării Negre se datorează atât izolării sale. Această practică. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic. mai multe sardine. este puternic eutrofizată. mai mult şprot. Ţiţeiul şi alte substanţe petrochimice sunt principalii poluatori ai Mării Negre. fertilizatorii. se modifică compoziţia fitoplanctonului. în special pescuitul şi turismul. dar şi prin utilizarea apei pentru irigaţii. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colecţii amestecate de fertilizatori şi otrăvuri. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte ( azotul şi fosforul ) sunt benefici. Dunărea contribuie la reţinerea sedimentelor poluante din domeniul continental. Substanţele chimice cum ar fi cele petroliere.

marea majoritate . exploatarea resurselor naturale şi hazarduri precum cutremure.  STAREA ECOSISTEMULUI ŞI RESURSELOR VII MARINE. naţional şi/sau transfrontalier.aparţin grupelor diatomeelor şi peridineelor. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge. DDT si PCB( betanol policlorinat) a crescut în ultimii ani. acesta fiind alcătuit în ciclul anual octombrie 2000-septembrie 2001 din 179 de specii şi varietăţi de microalge. care cele multe provin din industria şi transportul pe uscat. Multitudinea şi complexitatea aspectelor pe care le implică explorarea.necesitatea protecţiei mediului marin atestă şi confirmă importanţa acordată dezvoltării ştiinţelor mării.anume 123 . Cantitatea de metale. dar inexplicabil nivelul arsenului a scăzut. ca şi abundenţa hranei. în funcţie de jurisdicţia naţională asupra resurselor. plumbul. cuprul.modificat al nutrienţilor. DDT-ul. nu fac excepţie. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. Metale grele cum ar fi cadmiul. inundaţii. nici ecosistemele marine. Din nefericire. In fitoplanctonul sectorului românesc s-a înregistrat o importantă diversitate specifică. 6 . arsenul. poluarea apelor estuarine şi costiere de către ape uzate. utilizata ca pesticid şi care persistă în mediu este încă folosit. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor. nichelul. o substanţă chimică organică clorinată şi toxică. cu toate că a fost interzis. Asemenea probleme grave de mediu pot fi abordate şi soluţionate într-o oarecare măsură la nivel local. specii invadatoare. zincul sau cromul. Dintre respectivele specii.mai recent . epidemii/epizootii. Mediul marin este adesea ameninţat de suprapopularea anumitor zone costiere. exploatarea şi . cu precădere cele costiere. aparţinând la şapte grupe algale cu rang de încrengătură. SITUAŢIA SPECIILOR MARINE Ecosistemele şi biodiversitatea sunt periclitate în mod îngrijorător la nivel planetar. Aceste perturbări. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. eroziune. care scurtcircuitează lanţul trofic. sunt chimicale periculoase care dezechilibrează balanţa sistemelor animale din mediu.

O altă substanţă chimică care are un efect negativ asupra florei şi faunei Mării Negre este tributilina (TBT) care este folosită pe scară largă ca vopsea rezistentă la apa pentru chila vaselor. 7 . care se interpune între apele continentale poluate şi apele Mării Negre. S-a demonstrat că TBT produce modificări sexuale melcilor de mare ( un tip de crustaceu ). această cifră la nivelul întregii mări. colii la 100g de ţesut. PBC-ul are un efect cumulativ asupra vieţii din Marea Neagră. dar care sunt şi ele afectate de dezvoltarea urbană şi industrială. de poluările datorate activităţilor agricole şi de deversările de la activităţile industriale. Cele câteva zone umede răspândite în lungul litoralului servesc ca filtre naturale. care este folosită ca un indicator al contaminării. Pentru a nu provoca boala ar trebui să existe mai puţin de 230 E. cum ar fi unul având la bază cuprul şi care este de 1000 de ori mai puţin toxic pentru plante şi animale. şi în climatele calde Vibrio parahaemolyticus. Pierderile economice datorate poluării sunt din ce în ce mai mari. Organismele dăunătoare se reproduc în moluşte şi transmit omului numeroase boli. care fixează poluanţii şi sedimentele din râuri. costul refacerii zonelor distruse prin poluare. deci puse în imposibilitatea de a se reproduce. Alte microorganisme care ridică probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella şi Staphyloccus care pot să apară în crustacee. Nu poate fi evaluat însă costul zilelor de muncă pierdute datorită îmbolnăvirilor produse de poluare. de despăduriri. costul speciilor dispărute datorită poluării. pe termen lung. Degradarea acestor zone umede ar putea determina dispariţia unui filtru natural foarte important. fiind mult mai mare şi aproape imposibil de calculat. Numai sectoarele turistic şi piscicol înregistrează pierderi de peste 500 milioane de dolari anual. întregi populaţii devenind de sex feminin. Ei sunt poluanţi industriali. S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei şi faunei. toxici pentru animale şi oameni. etc. Costul pe termen scurt al neluării nici unei măsuri ar putea depăşi în curând 1 miliard de dolari anual. Cea mai răspândită este bacteria Escherichia coli .

dioxidul de carbon ( de la termocentrale şi maşini ). Printre aceştia se pot număra metalele grele ( mai rare în zona litoralului românesc ). urbanizare. agricutura intensivă. Pe lângă efectul general negativ pe care îl are asupra sănătăţii populaţiei ( mai ales în zonele urbane şi în zonele industriale ). termocentralele pe cărbune sau combustibil lichid şi din transport. motoare de maşini ). 8 . O problemă importantă o reprezintă şi depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor chimice. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. dezvoltarea portuară şi a zonelor costiere. În Marea Neagră. Unele studii arată existenţa unor grave probleme locale. Agricultura este un poluant major al apelor. pesticidele reprezintă o mare problemă mai ales pentru zonele de coastă. şi mai ales platforma continentală din partea sa nord-vestică. Cei mai mulţi poluanţi atmosferici provin din industrie. oxizii de azot proveniţi de la arderile la temperaturi înalte ( termocentrale. Unii poluanţi pot fi transportaţi direct în mare sau prin intermediul râurilor. atât ale celor ale Mării Negre. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. poluarea atmosferică are un impact foarte puternic asupra mediului. la poluarea apelor subterane şi la afectarea sănătăţii umane. cât şi ale apelor continentale de suprafaţă şi subterane din zonă. dioxidul de sulf ( de la termocentrale ). Cea mai mare parte a poluării îşi are originea în agricultură şi în zonele industriale din lungul cursului Dunării şi al celorlalte mari fluvii care se varsă în Marea Neagră. etc. Practicarea agriculturii intensive duce la infiltrarea în ape a îngrăşămintelor şi pesticidelor folosite. Cea mai mare parte a Mării Negre. SURSE DE DEGRADARE Marea Neagră este afectată de poluarea atmosferică. industrie. Depozitarea necorespunzătoare ( de obicei sub cerul liber ) şi aplicarea lor excesivă conduce la scurgerea lor în râuri. este puternic eutrofizată. ca şi poluarea marină. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic.

mai multe sardine. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge.În cantităţi moderate. ce determină distrugerea totală a populaţiilor animale şi pierderea unor importante resurse marine vii. Poluarea microbiologică este. unde cantitatea de lumină este totuşi suficientă pentru dezvoltarea lor. Ca toate plantele verzi. Deoarece populaţiile naturale nu sunt capabile să consume cantitatea mare de hrană existentă. În unele cazuri grave de anoxie.). Scăderea cantităţii de oxigen şi a cantităţii de lumină în zonele cu adâncime mai mică au efecte devastatoare asupra populaţiilor animale. de obicei. prin procesul de fotosinteză. Apele uzate menajere contribuie semnificativ la poluarea cu substanţe organice şi nutrienţi şi pot fi responsabile şi de apariţia şi proliferarea unor boli. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte (azotul şi fosforul) sunt benefici. mai mult şprot. Unul dintre motive este acela că datele. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. Aceste perturbări. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. ca şi abundenţa hranei. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. atunci când există. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. Noaptea însă. Deşi este cunoscut faptul că în ape există cantităţi mari de germeni fecali. cantitatea de oxigen dizolvat în mod natural în apă nu este suficientă pentru întreţinerea populaţiilor uriaşe de alge din straturile profunde. ca o adaptare la raportul modificat al nutrienţilor. mase enorme de alge cad pe fundul mării sau spre straturile profunde. sunt 9 . acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani sau pescuit cantităţi mai mari de peşte. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor ( ex : Mnemiopsis leydi ). şi fitoplanctonul are nevoie de lumină pentru a transforma dioxidul de carbon în masă organică. Într-o primă fază. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. de obicei. se modifică compoziţia fitoplanctonului. etc. Principala sursă de poluare a zonelor din apropierea oraşelor de pe ţărm o constituie netratarea sau tratarea insuficientă a apelor uzate. se formează hidrogen sulfurat. substanţă foarte toxică. Prin urmare. oxigenul este consumat pentru transformarea organismelor moarte în dioxid de carbon. care scurtcircuitează lanţul trofic. până în prezent au fost publicate puţine date despre microorganismele patogene din zona de coastă a Mării Negre. o problemă locală.

după 1991. la zone bine definite. etc. cazuri de holeră şi antrax în Delta Dunării şi în judeţul Constanţa. situate pe ţărm sau în imediata apropiere. întreprinderi chimice. iar pentru turism. deosebit de poluate). Costurile scăderii poluării. cum ar fi cele legate de sănătate sau şomaj. legate de privatizarea întreprinderilor de stat şi dezvoltarea întreprinderilor private. asociate aşa numitelor „puncte fierbinţi” (zone restrânse. prelucrarea metalelor feroase şi neferoase. dar care este limitată. pagubele produse de eroziune sau cele de identificare a unor alternative pentru alimentarea cu apă potabilă. de obicei. dar mai ales în bazinele râurilor tributare mării. costul asistenţei medicale. apele uzate care sunt deversate în mare nu au o calitate corespunzătoare.). există rapoarte care informează că există şi poluare cu metale grele şi substanţe organoclorurate (deosebit de toxice). întreprinderi de prelucrarea lemnului. nota de plată anuală ar putea depăşi un miliard de dolari anual la nivelul întregii mări. Dacă s-ar lua în considerare numărul de zile de muncă pierdute. Toate acestea contribuie la poluarea gravă a Mării Negre şi a apelor înconjurătoare prin deversarea apelor uzate. între 340 – 400 milioane de dolari anual. industrie alimentară. La această cifră se adaugă şi efectele indirecte. datorită subdimensionării staţiilor de epurare. sunt şi ele enorme. pierderile sunt estimate la 240 milioane de dolari anual. infiltraţii de la depozitele de deşeuri sau prin poluare atmosferică depusă pe sol sau în apă prin intermediul precipitaţiilor. Au fost însă raportate cazuri de boli hidrice în zona litorală. în imediata apropiere a Mării Negre. precum şi încălcării reglementărilor cu privire la deversarea apelor industriale în canalizările municipale. costul reintroducerii unor specii dispărute. 10 . dar au fost semnalate. Ele au frecvenţă mai mare în Rusia şi Ucraina. În cazul majorităţii oraşelor de pe coastă. Cu toate că problema principală o reprezintă nutrienţii. Oricum.  EFECTELE POLUĂRII Problemele ecologice din zona Mării Negre au produs mari pierderi economice. fabrici de celuloză şi hârtie. la nivelul întregului bazin. Este greu de estimat poluarea chimică a Mării Negre. eficienţei lor reduse. În sectorul piscicol.considerate confidenţiale. se întâlnesc practic toate ramurile industriale( prelucrarea hidrocarburilor. datorită rapoartelor contradictorii şi a lipsei unor surse de informare transparente.

în Marea Neagră au fost inventariate aproximativ 1500 specii de vertebrate şi nevertebrate. Prezenţa unui număr mare de oameni care trăiesc sau îşi petrec vacanţele pe malul Mării Negre afectează grav mediul costier. Consumurile ridicate de apă potabilă. care îi fac aproape improprii consumului uman. Mnemiopsis leydi. tonele de scoici şi peşti morţi aruncate pe plajă şi supuse putrefacţiei.  BIODIVERSITATEA MĂRII NEGRE Până în prezent. calcan. Urmare a accentuării poluării industriale şi orăşeneşti din ultimele două decenii. sturioni. Oricare ar fi cauza. datorate lipsei de eficienţă a multor instalaţii. s-a constatat reducerea unor specii de peşti răpitori. iar dacă nu sunt respectate. Cu toate că este în special o problemă locală. dar la care se adaugă şi mortalitatea foarte mare a puietului de peşte datorată eutrofizării şi poluării apelor. există oricând riscul apariţiei unor îmbolnăviri. dacă se doreşte ca efectivele de peşte să aibă o şansă de refacere. Valorile totale estimate la 900 000 tone în 1986 au scăzut la numai 100 000 tone în 1992. foarte mult. senzaţia de teamă care apare. şi aşa afectate. ar produce mari pierderi pentru turism. Masivele înfloriri ale algelor începând din 1975. Pescuitul prin traulare de fund a contribuit. aşa cum s-a întâmplat în 1992. prezenţa insectelor şi rozătoarelor purtătoare de boli din jurul lor) au avut şi ele un rol important. prin distrugerea habitatului multor specii valoroase prin smulgerea vegetaţiei de pe fundul mării. ar fi necesară o îngheţare a pescuitului industrial ( pe o perioadă de 3 – 5 ani ). 11 . ca şi prădarea sa de către un ctenofor recent apărut în Marea Neagră.Poluarea provenită de la apele uzate tratate necorespunzător a dus la apariţia unor cazuri izolate de holeră şi la creşterea numărului de afecţiuni gastro-intestinale. Dacă reglementările sanitare ar fi respectate. mirosul de alge şi peşte stricat. şi el. mai ales când fenomenele sunt însoţite de mortalităţi masive ale peştilor. Nu sunt de neglijat nici efectele psihologice negative asupra turiştilor şi a populaţiei locale (uimirea legată de schimbarea culorii apei până la sângeriu. Poluarea a devastat industria piscicolă din Marea Neagră. Contaminarea peştilor şi a altor animale marine este şi el un risc major. împreună cu fenomenele asociate (consistenţa mucilaginoasă a apei. Cauza acestei scăderi este în primul rând suprapescuitul. suprasolicitând alimentarea cu apă potabilă şi resurse biologice. unii peşti din zona de coastă conţin cantităţi foarte mari de substanţe chimice. reprezintă un potenţial risc pentru viitor. stavrid. cât şi a unor specii de peşti cu importanţă economică : scrumbie. hamsie. 1998 şi 1999).

În Cartea Roşie a Mării Negre. Flora bentală se află într-un declin continuu. Au dispărut câmpurile de Zostera şi Cystoseira. cu care se aflau în legătură trofică. deşi ultimele estimări. se menţionează apariţia unor exemplare mari de crab albastru Callinectes sapidus. Starea de conservare a populaţiilor celor trei specii de delfini care trăiesc în Marea Neagră – Phocoena phocoena relicata. În ultimii 25 – 30 de ani. în care se întâlneau numeroase specii. apreciază stocul de delfini de 30. trebuie semnalată în continuare prezenţa unor specii imigrate recent în Marea Neagră. zooplanctonul şi bentosul. cu condiţii de mediu improprii pentru majoritatea organismelor aflate în partea superioară a piramidei trofice. ele au fost înscrise la categoria “date insuficiente”. Marea Neagră a fost transformată dintr-un ecosistem divers. Chiar şi zonele mai profunde sunt foarte modificate. ultimul în principal datorită concurentului său natural Beroe ovata. Delphinus delphis ponticus şi Tursiops truncatus ponticus – continuă să fie precară. semnarea unor acorduri şi convenţii internaţionale ). semnalat ulterior. O dată cu ele au dispărut numeroase alte specii. aici nemaiîntâlnindu-se nici 50 % din numărul speciilor care le populau în periaoda 1967 – 1970. îndeosebi în privinţa unor specii cu importanţă ecologică şi economică deosebită în deceniile trecute ( de exemplu : alga brună Cystoseira şi fanerogama Zostera ). Biomasa altor specii foarte importante pentru lanţul trofic al Mării Negre s-a redus şi ea 12 . Totodată. într-o cultură eutrofă de alge. iar biomasa algei Phylophora se apreciază la numai o zecime faţă de trecut. iar biomasele sunt de zeci de ori mai scăzute decât cele de acum câteva decenii.000 exemplare Phocoena. gasteropodul Rapana venosa şi ctenoforul Mnemiopsis leydii şi-au redus substanţial stocurile. Dintre acestea.000 exemplare Delphinus. cât şi cantitativ. fitoplanctonul. 3. Pe de altă parte. aceste date nu pot fi omologate cu metodicile internaţionale de evaluare. deoarece. în ciuda unor măsuri întreprinse ( reducerea pescuitului.  EUTROFIZAREA ŞI MODIFICAREA BIODIVERSITĂŢII Eutrofizarea şi alte tipuri de degradare a ecosistemelor au dus la reducerea biodiversităţii şi au perturbat grav echilibrul ecosistemelor din Marea Neagră.000 exemplare Tursiops şi 3. din 1987.În cadrul ecosistemului Mării Negre au fost studiate urmatoarele componente biologice : bacterioplanctonul. atât din punct de vedere calitativ.

Ea a atins densităţi de până la 1000 de indivizi pe metrul pătrat în zona litoralului românesc. desfăşurat între 1992 – 1996. Bulgaria. Problema cea mai importantă este însă lipsa unui management integrat al zonei costiere ( cu integrarea tuturor sectoarelor din zona de coastă implicate în luarea deciziilor ). Primul caz a fost acela al melcului răpitor Rapana thomasiana. un trust format din Banca Mondială. Acest program internaţional îşi propune să fie un catalizator pentru refacerea mediului 13 . la Bucureşti. rapana însăşi a devenit o specie foarte căutată de pescari. O altă specie a fost Mya arenaria.foarte mult : numărul scoicilor Corbula s-a redus de 240 ori. iar scoica Mytilus şi-a redus biomasa cu 70 %.  MĂSURI ÎMPOTRIVA POLUĂRII În bazinul Mării Negre. aduse în apa din tancurile de balast ale navelor. carnea ei fiind exportată în Japonia. transportat probabil la începutul anilor ′40. program finanţat de Fondul Global de Mediu. Rusia şi Ucraina au semnat. România. Declaraţia de la Bucureşti pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării. Turcia. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. Cu toate că ţările din zona Mării Negre încearcă de mult să oprească degradarea acesteia. care se pare că a apărut la sfârşitul anilor ′60 şi a înlocuit practic specia Corbula. alături de poluare. El este responsabil. de decimarea bancurilor de stridii. Prima etapă a reprezentat-o lansarea „Programului pentru Managementul Ecologic şi Protecţia Mării Negre”. cu mare valoare comercială. în ultimii ani. În mod ironic însă. Schimbările politice din regiune din ultimii 15 ani au creat oportunitatea unor acţiuni naţionale şi internaţionale pentru salvarea Mării Negre. Georgia. ele au nevoie de asistenţă internaţională specializată. Datorită modificărilor în biodiversitate. îşi pot găsi cu uşurinţă locul în aceste ecosisteme dereglate. speciile oportuniste.

activităţi de lobby şi campanii (autorităţile locale trebuie să implice grupările interesate şi publicul larg). Unele dintre sursele de poluare. . deversate în mediul înconjurător.două proiecte PHARE asociate programului GEF .lucrul în reţea şi parteneriat (organizaţii şi agenţii din domeniul apei. afectează orice formă de viaţă sau scade valoarea mediului pentru oameni ( pentru amenajări sau alte destinaţii). sunt acum închise datorită colapsului economic care a afectat multe ţări dupã 1990. proceduri de management al pescuitului şi acvaculturii aliniate normelor UE) .nu este aprobat) . printre altele.educaţie ecologică şi instruire (organizarea unor întâlniri şi workshop-uri la care să participe autorităţile locale şi fermierii). fabrici din industria grea sau agrochimică. Transportul de petrol prin Marea Neagră a crescut foarte mult şi există un risc constant de poluare prin 14 . În cadrul acestui proiect au fost realizate urmatoarele acţiuni : . pliante despre nutrienţi.suport pentru Monitoringul Chimic în Marea Neagră ( training pentru asigurarea calităţii datelor ).  Poluarea chimică (incluzând şi petrolul) nu este atât de mare pe cât s-a considerat dar riscurile unor incidente serioase sunt în creştere Poluarea se produce atunci când chimicale sau energie (zgomot sau căldură).înconjurător şi a utilizării sale durabile şi s-a finalizat. CD-uri de educaţie ecologică. reţele de ONG-uri. agricultura. cum ar fi cele producătoare de pesticide. Inspectoratul de Sănatate Publică. cu semnarea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră.participare publică (implicarea comunităţilor locale). Există dovezi că multe râuri care se varsă în Marea Neagrã au fost puternic poluate în decada dintre 1970 si 1980.Planul Naţional Strategic de Acţiune la Marea Neagră ( proiectul . Programul privind dezvoltarea implementării Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră are ca principal obiectiv elaborarea şi implementarea Planurilor Naţionale Strategice de Acţiune la Marea Neagră. .  Pentru a evita poluarea Mării Negre s-au pus la cale o serie de acţiuni: .sprijinirea activităţii Centrului Regional de Activitate pentru Pescuit ( metodologii de evaluare a stării resurselor vii. consiliile locale şi judeţene. . .) .monitorizare interactivă a proiectelor pilot. .actualizarea inventarelor cu zone critice (care prezintă o mare cantitate de nutrienţi).conştientizarea şi diseminarea informaţiei prin mass-media (fluturaşi. emisiuni pe posturile TV locale şi regionale). cercetare aplicată simplă pentru procesarea datelor şi a informaţiilor recente despre cele mai bune tehnici. De asemeni unele întreprinderi care mai funcţionează încă au redus indicele de poluare prin aplicarea de tehnologii moderne şi tratarea deşeurilor. etc.

deversări datorate accidentelor şi manevrelor greşite (robinete slăbite. Principalele categorii de poluanţi potenţiali sunt următoarele: Tabelul 1. Substante poluante potenţiale ale Mării Negre 15 . manevrare neatentă şi spălarea ilegală a ţancurilor petroliere). Poluarea poate fi prevenită în toate situaţiile întrucât ea este rezultatul accidentelor sau folosirii intenţionate a mediului pentru depozitarea deşeurilor.

etc. Canalizarea urbanã Aceasta este singura sursã majorã de petrol pentru mare. (cum ar fi cupru. dar acelasi fenomen are loc si în largul oraselor costiere. unde o se pot scurge în râuri. asociate cu desemna elementele de tranzitieminiere reprezintã o sursã majorã mineritul sau unele industrii. deversare masivã de la minele de aur a omorât animalelel pe o Poluarea cu metale grele este o Industria distantã de 200 km în râul Tisa. Industria de prelucrare a pieilor Au existat probleme locale serioase de poluare cu mercur (tãbãcãria). Mediterana vecinã. Acest lucru apare ca rezultat a doi factori: 1. cu cât numãrul de locale specatculoase.) de metale grele. marin. Bineînteles cã marile deversãri produc pagube În general. Mari cantitãti de titei pãtrund în mare odatã cu apele râurilor care se varsã aici. iar folosirea compusului organic tributyl cositor (TBT) a fost de mai multe ori interzisã Transportul datoritã efectelor sale asupra 16 . nesaturati (contin legãturi duble sau triple si de accea sunt mai reactivi) sau aromatici (contin inele de benzen) santinelor (santina este fundul vasului. beau apã contaminatã) dar este de metale grele dar multe alte industrii folosesc compusi ai mai putin rãspânditã în mediul metalelor si produc deseuri. inele de benzen sau de legãturi duble si triple este mai mare Producerea si rafinarea într-un compus al titeiului. de exemple. zinc. în bazinul Dunãrii. Aruncarea neglijentã a combustibilui de masini în reteaua de canalizare constituie un factor major de poluare. mercur. dar “Metale grele” este un termen Operatiunile miniere si depozitarea existã zone locale de care este folosit pentru a deseurilor provenite din activitatile contaminare. Ocazional rafinãriile aruncã produse petroliere dar existã suficiente tehnologii pentru a prîntâmpina acest lucru. cadmiu. cositor. Pentru mai multe informatii vezi materialul despre navigatie. problemã majorã în apa Asemena accidente sunt un risc potabilã (cu urmãri grave Industria metalurgicã este o sursã major în tãrile din jurul Mãrii pentru sãnãtatea oamenilor care Negre. Acestea provoacã un impact local major. Sunt putine indicii de poluare a Mãrii Negre cu metale grele. cu atât mai toxic este acesta. Metale grele Mineritul si compusii lor. foloseste mari cantitãti de crom toxic. la care se adaugã reziduurile provenite din transportul în comun si industrie. Lubrifiantii bazati pe petrol se mai folosesc în utilajele de forare a titeilui sau a gazelor.duble). plumb. Uneori deseurile sunt depozitate la suprafatã de unde Accidente ca cel petrecut la Baia Mare. Un mare numãr de descãrcãri provemite din transportul maritim (golirea tancurile de balast pare a fi o problemã majorã) 2. unde se depun apa si alte lichide) precum si instalatiilor defectate în timpul încãrcãrii sau descãrcãrii vaselor. Canalizarea urbanã si deseurile industriale aruncate în râuri si mare.

reactoarele nucleare sunt foarte strict controlate. Pentru a împiedica fixarea si inmultirea organismelor marine pe chilele vaselor. Depozitarea lor in spatii speciale este foarte importanta dar ele sunt deseori aruncate împreunã cu deseurile menajere sau cele industriale. astfel încât un anumit radioactive. gunoaie de pe vase sau amenintã vietuitoarele si gospodãrii sau din industrie. Îndiguirile lantanide sau actinide. uz medical si atât substane din naturã. emisiile de la pericol fauna si oamenii. sau armament) necesita zone ale Niprului. Existã totusi riscuri de accidente iar depozitarea pe termen lung a deseurilor radioactive este dificilã si costisitoare. Din Elemente ca uraniul existã în mari cantitãti de deseuri cauza acestui accident dar si a naturã. fãrã a pune totusi în În mod normal. Energia nuclearã Negre este dublu fatã de al Mãrii Mediterane. Surse de energie Deseori bateriile contin mari cantitati de metale grele. Depozitarea de gunoi urban si Multe plãji din jurul Marii Negre Deseuri solide provenind de pe vase sunt pline de gunoaie. sau prelucrarea de mari cantitãti de de pe fluviu au împiedicat însã elemete continând uraniu. Aceasta produse ale activitãtii umane. industrial.vietuitoarelor marine. Existã putine informatii despre cantitatea de gunoaie de pe 17 . plumb sau cadmiu. Ele pot fi (pentru reactoare. altor deversãri operationale. Substante radioactive Mineritul Alte activitãti Folosirea radioactivitãtii în scopuri medicale. nivel de radioactivitate este nivelul de radioactivitate al Mãrii întotdeauna prezent. datoritã neglijentei cetãtenilor. se folosesc deseori vopsele speciale care contin de obicei cupru. elibereazã în mediul înconjurãtor cea mai mare parte a poluãrii sã ajungã în Marea Neagrã. S-a constatat ca TBT este mai eficient dar are influente negative asupra mediului marin.Acestea provin din amenajãri improprii Prezenta gunoiului în mare este Gunoiul provine mai ales din de depozitare a gunoaielor o problemã majorã deoarece el ambalaje aruncate din urbane. în special în unele emit radioactivitate. Accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986 a produs imense Acestea sunt elemente care Productia de combustibil nuclear suferinte umane si contaminãri ale mediului. fluviu care se varsã în Marea Negrã. uraniu îmbogãtit. dar acestea sunt limitate în comparatie cu alte surse. habitatul acestora. militare si industriale poate produce contaminãri.

reduce şi controla poluarea Mării Negre. în luna aprilie 1992. realizează implementarea Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării. reducerea şi controlul poluării Mării Negre. de reprezentanţii României. Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (BSC) Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi Secretariatul Permanent al acesteia. după şase ani de negocieri. precum şi a prevederilor Planului Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre. 18 . 98/1992. Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti" Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost semnată la Bucureşti.fundul mãrii. Bulgariei. Declaraţia precizează clar principiile. Deseurile din plastic reprezintã o problemã deosbit de dificilã. Convenţia oferă de asemenea cadrul legal pentru cooperare şi acţiuni concertate în vederea protecţiei Mării Negre. la Odessa a fost semnată Declaraţia Ministerială de la Odessa. făcând un apel la necesitatea urgentării ratificării Convenţiei şi a protocoalelor acesteia de către ţările riverane. Georgiei. modul de abordare. pentru a proteja şi conserva mediul marin. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost ratificată de ţara nostră prin Legea nr. pentru a proteja şi conserva mediul marin şi de a oferi un cadru legal pentru cooperare şi acţiuni concertate pentru îndeplinirea acestor obligaţii. documentul are ca obiective generale prevenirea. care reafirmă scopurile Convenţiei. cu sediul la Istanbul. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării are ca părţi integrante trei protocoale: • Poluarea din surse de pe uscat • Poluarea prin dumping • Poluarea cu petrol sau alte substanţe periculoase în situaţii de urgenţă În aprilie 1993. Cunoscut drept "Convenţia de la Bucureşti". Depozitarul Convenţiei este România. Turciei şi Ucrainei (care sunt Părţi la Convenţie). scopurile şi priorităţile generale pentru activitatea regională. Federaţiei Ruse. Obiectivul principal al Comisiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării este: să formuleze obligaţia Părţilor semnatare ale Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării de a preveni.

apele marine litorale au fost mai bine oxigenate în 2001.în zonele de îmbăiere utilizate în scop recreaţional nu s-au înregistrat depăşiri faţă de normele de calitate.din punct de vedere calitativ zoobentosul marin a înregistrat o uşoară creştere a diversităţii specifice. media anuală de la Constanţa depăşind cu 1. august şi septembrie). producând nouă fenomene de înflorire de către 11 specii de alge şi provocând mortalitatea în masă a organismelor bentale. iar indicatorii cantitativi de densitate şi biomasă au avut valori ridicate până la 30 m adâncime. . a speciilor de peşti mici Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris. totuşi. în special al fosforului mineral. unde populaţiei bogat reprezentate de copepodul Acartia clausi i s-au adăugat populaţiile altor două specii Paracalanus parvus şi Pseudocalanus elongatus. de exemplu. valorile medii lunare menţinându-se sub norma de regim în primavară (aprilie şi mai) şi în vară (iulie. de îmbunătăţire a calităţii apelor marine de la litoralul românesc.1% media multianuală proprie perioadei 1980-2000. . în primul rând în apele de mică adâncime.studiul indicatorilor fizico-chimici a evidenţiat accentuarea tendinţei manifestate în ultimul deceniu.din punct de vedere termic apele marine litorale au fost mai calde decât în mod obişnuit.anul 2001 a excelat nu numai prin temperaturile sale mai ridicate. CONCLUZII .evoluţia ţărmului la interfaţa mare-uscat a prezentat o stare de echilibru relativ şi acreţiune slabă. dar şi a unor specii de 19 . Constanţa S şi Mangalia valorile indicatorilor microbiologici au depăşit limitele prevăzute de Directivele C. comparativ cu 2000.9%) depăşind cu 7.în privinţa zooplanctonului apele cele mai trofice au fost în sectorul Constanţa. întâlnit frecvent în comunităţile zooplanctonice din zona portului Constanţa. comparativ cu 2000. evidenţiindu-se o creştere a indicatorului de biomasă..fitoplanctonul a înregistrat o importantă diversitate specifică.în zonele marine din vecinătatea deversorilor Constanţa N. cantităţile actuale de nutrienţi sunt suficiente pentru susţinerea unor fenomene de înflorire.suprasaturate în oxigen în tot cursul anului.în privinţa speciilor periclitate s-a observat o revenire a copepodului calanoid Centropages ponticus. în raport cu perioadele anterioare de referinţă.E. . în sezonul autumnal. . media anuală de la Constanţa (109. . . asemenea evenimente determinând în sezonul estival creşterea conţinutului de materie organică cu 2-3 mgO 2/l peste media multianuală. . . .50C nivelul mediu multianual (1980-2000). . în sensul reducerii considerabile a stocului de săruri nutritive. ci şi prin caracteristica salină esenţială.

activitatea de pescuit industrial din sectorul marin al portului s-a bazat în principal pe desfăşurarea unui pescuit pasiv. practicat de-a lungul întregului litoral. cu o tendinţă clară de refacere pentru hamsie şi o uşoară tendinţă de redresare la lufar. cu unelte staţionare şi pe un pescuit activ.INCDM a intervenit prompt pentru supravegherea impactului asupra mediului marin produs de accidentele navale urmate de incendiu/scufundare ale navelor sub pavilion bulgar "MESTA" din 07/08. structura cantitativă şi calitativă pe specii a capturilor. . precum gobiidele şi bleniidele. . adus din Marea Japoniei pentru aclimatizare). martie-octombrie s-a constatat o distribuţie neuniformă a aglomerărilor pescuibile de peşti. . pescuitul continuând să se bazeze pe 5-6 specii de talie mică. chefal şi stavrid.09.fund. .2001.05. .fauna Mării Negre s-a îmbogăţit cu două specii (Centracanthus cirrus.2001 respectiv sub pavilion turc "KAPTAN YASAR" din 29/30.în perioada de pescuit. . cu navele trauler costiere în zona de larg. dar şi a unor specii de peşti bentonici (gobiide si bleneiide). din zona costieră. care a pătruns din Marea Mediterană şi Mugil soiuy.starea stocurilor de interes comercial este destul de precară. 20 .în zona costieră s-a observat o creştere a populaţiilor câtorva specii de peşti pelagici mici (Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris). menţinându-şi acelaşi spectru.

1960 – cercetări fizico – chimice şi biologice româneşti în Marea Neagră. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE Revista Terra „Almanah iunie .„Planeta Pamant . Arborele Lumii nr 57. 1998 – Lista roşie a algelor macrofite bentale dispărute şi pe cale de extincţie.iulie 2002” . Hidrobiologia. Ocrotirea Naturii şi mediului înconjurător.. 3:17-46 21 . efectuate în perioada 1954-1959... an 2001 . S.Marea Neagra” Bacescu M. 1964 – Influenţa apelor Dunării asupra regimului salin de pe întinsul platoului continental românesc al Mării Negre Bologa A..„Poluarea Marii Negre in zona litorala romaneasca” Şerpoianu G. rare şi insuficient cunoscute din sectorul românesc al Mării negre. Bavaru A... Chirila E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful