Universitatea din Bucureşti Facultatea de Administraţie şi Afaceri Administrarea Afacerilor, an III

Plouarea Mării Negre

Prof. Coord.: Constantin Ghica

Studenţi: Ambrăuş Mirela Chirca Maria-Magdalena Crăciun Nicoleta

2011 1

Cuprins:

Marea Neagră.....................................................................................................3 Starea ecosistemului si resurselor vii marine. Situaţia speciilor marine............6 Surse de degradare……………………………………………….....................8 Efectele poluării...............................................................................................10 Biodiversitatea Mării Negre.............................................................................11 Eutrofizarea şi biodiversificarea Mării Negre…….….....................................12 Măsuri împotriva poluării Mării Negre........................................................... 13 Pentru a evita poluarea Mării Negre. Poluarea chimică……………………...14 Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti"………………………………………………………………18 Concluzii……………………………………………….........……………….19 Bibliografie......................................................................................................21

2

Adâncimi mai mari. România este o ţară pontică prin litoralul său de 244 km desfăşurat de la Braţul Musura al deltei secundare a Chiliei în nord până la Vama Veche în sud. Reprezintă o componentă grafică de însemnătate europeană care defineşte poziţia geografică a ţării noastre. ţărmurile sunt puţin articulate şi în general lipsite de insule. Adâncimea maximă este de 2 246 m în regiunea central-sudică. iar cuveta în dreptul ţărmului românesc este formată dintr-o întinsă platformă continentală cu adâncimi ce nu depăşesc 200 m. Este o mare de tip continental ceea ce face să exercite o influenţă climatică redusă asupra uscatului. hidrochimice şi biologice proprii. O linie de traseu aproximativă Varna – Crimeea Sudică separă cele două arii atât de deosebite ale mării: la nord zona cu adâncimi reduse (Marea Azov nu coboară sub 14 m adâncime). Marea Neagră face parte din categoria mărilor tipic continentale. adevărata depresiune a Mării Negre. MAREA NEAGRĂ Situată între 40°55’ şi 46°32’ latitudine nordică şi 27°27’ şi 41°42’ longitudine estică. hidrologice. situată pe aria străveche de scufundare a Mării Tethys. de sub 2 000 m se întâlnesc în partea central-sudică a bazinului în apropierea ţărmului turc şi la est de peninsula Crimeea. Legătura foarte îngustă şi poziţia sa în interiorul continentului contribuie la individualizarea unor caracteristici hidrofizice. Adâncimea apelor din jurul malului românesc este mai mică. comunicând cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele. La această individualizare a contribuit şi evoluţia paleografică şi raportul acesteia cu celelalte mări în decursul timpului. Suprafaţa mării este de 411 540 km² (462 000 km² împreună cu Marea Azov) fiind a treia ca mărime din Europa după Marea Mediterană şi Marea Nordului. iar la sud. ca urmare a configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin. manifestată prin brize şi modificări termice pe o fâşie îngustă de la ţărm respectiv cu ierni blânde şi veri lipsite de caniculă. Pe platforma continentală se întâlnesc 8 tipuri de bază de sedimente: 3 . Bazinul Mării Negre are o formă aproximativ regulată. iar adâncimea medie de 1 200 m.

b) nisipul mâlos este un sediment mobil aderent. scrumbia. g) zona cu filifora populează mâlurile cu mztilus şi faseolinifere în care se dezvoltă alga roşie Philliphora. Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul. rândunica de mare. cenuşii de grosimi de 5 – 20 cm.zona prelitorală – care are o profunzime variabilă de-a lungul ţărmului unde adâncimea este de până la 12 m şi care este expusă valurilor. Platoul continental se poate delimita în trei zone: . zona este frecventată de pescari. hamsia.zona litorală – unde adâncimea poate ajunge de la 12 – 17 m şi unde pescuitul din ambarcaţiuni este optim până la maximum 50 m adâncime. e) mâluri cu mztilus sunt sedimente mobile de origine aluvionară dispuse în strat de 20 – 40 cm la adâncimi de 20 – 60 m. d) substratul dur este reprezentat în general de calcare sarmatice ca platforme întinse de piatră. . h) paleoscrădişul de tip caspic este format din cochilii fosile de scoici şi melci de apă dulce şi salmastră de la marginea platforme continentale.a) nisipul este un sediment mobil. prelungiri ale falezei în mare sau ca pietre izolate cu aspect morenaic sau de fundurile argilo – marnoase dispuse insular. neaderente ce formează plajele şi acoperă fundurile de mică adâncime. pot fi galben – cenuşii până la cenuşii – negricioase sau albăstrui. 4 . cu mâl în proporţie de 15 – 25 % ce acoperă fundurile puţin adânci. morunul. cu granule distincte. opac. mai compacte şi unsuroase la pipăit. pălămida. .zona sublitorală – are o adâncime de 70 – 230 m unde apa este slab oxigenată cu consecinţele de rigoare pentru pescuit. chefalul. cambula. precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechin ce ating 15 – 20 kg). foarte bogat în carbonat de calciu ce dau apei un aspect lăptos. c) scrădişul recent este constituit din îngrămădiri de fragmente de moluşte actuale. f) mâluri faseolinifere sunt mâluri de adâncime. calcanul.

etc. În cantităţi moderate. mai multe sardine. gunoaiele casnice şi poluarea aerului se adaugă în mod semnificativ. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. cât şi activităţile antropice. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. Vulnerabilitatea bazinului Mării Negre se datorează atât izolării sale. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte ( azotul şi fosforul ) sunt benefici. Într-o primă fază. dar şi prin utilizarea apei pentru irigaţii. mai mult şprot. alături de care apele uzate. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. Ea este legată de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este transmiţătorul poluanţilor. răspândită în lumea întreagă. Acestea afectează puternic atât flora şi fauna din apropierea ţărmului. prin construirea barajelor şi a lacurilor de acumulare pentru producerea energiei electrice. în special pescuitul şi turismul. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colecţii amestecate de fertilizatori şi otrăvuri. Substanţele chimice cum ar fi cele petroliere. trăiesc în prezent peste 165 milioane de oameni. ca o adaptare la raportul 5 . Ţiţeiul şi alte substanţe petrochimice sunt principalii poluatori ai Mării Negre. insecticidele şi erbicidele care nu se descompun în contact cu solul. cât şi dimensiunilor mari ale surselor de poluare de pe uscat. fertilizatorii. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani s-au pescuit cantităţi mai mari de peşte. Practica obişnuită de spălare a tancurilor petroliere deversează foarte mult ţiţei în mare. Prin reducerea cantităţii de apă. Se constată astfel o pronunţată eroziune a plajelor şi falezei. pătrund în cele din urmă în Marea Neagră. Pe litoralul Mării Negre a scăzut aportul de sedimente adus de fluviu ca urmare a opririi acestora în lacurile de acumulare al căror număr şi importanţă au crescut în întreg bazinul hidrografic al Dunării. şi mai ales platforma continentală din partea sa nordvestică. care desfăşoară importante activităţi economice. Cea mai mare parte a Mării Negre. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. concomitent cu creşterea fenomenelor de înflorire a apei mării ca urmare a aportului Dunării şi a evacuărilor directe de substanţe biogen. cantităţi importante sunt deversate în zonele litorale de localităţile costiere şi de activităţile de transporturi. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. În afara poluanţilor aduşi de marile fluvii. Această practică. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic.). În incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat ţiţeiul. Dunărea contribuie la reţinerea sedimentelor poluante din domeniul continental. În bazinul Mării Negre. Substanţele chimice se înfiltrează prin pământ în apa râurilor şi sunt astfel purtate până la Dunare şi de acolo în Marea Neagră.Marea Neagră este una dintre cele mai poluate mări ale globului. este puternic eutrofizată. cei mai mulţi dintre ei nefiind conştienţi că participă activ la poluarea uneia dintre cele mai degradate mări ale planetei. În ea se varsă apele a 17 ţări. rămasă adesea neobservată este azi detectată prin intermediul sateliţilor şi cei vinovaţi pot fi trimişi în judecată. se modifică compoziţia fitoplanctonului.

Din nefericire. cuprul. Multitudinea şi complexitatea aspectelor pe care le implică explorarea. utilizata ca pesticid şi care persistă în mediu este încă folosit. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. DDT-ul. sunt chimicale periculoase care dezechilibrează balanţa sistemelor animale din mediu.modificat al nutrienţilor. epidemii/epizootii. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor. ca şi abundenţa hranei. zincul sau cromul. acesta fiind alcătuit în ciclul anual octombrie 2000-septembrie 2001 din 179 de specii şi varietăţi de microalge. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge.aparţin grupelor diatomeelor şi peridineelor. naţional şi/sau transfrontalier. exploatarea şi . Metale grele cum ar fi cadmiul. 6 . Cantitatea de metale. In fitoplanctonul sectorului românesc s-a înregistrat o importantă diversitate specifică. în funcţie de jurisdicţia naţională asupra resurselor. nu fac excepţie. care scurtcircuitează lanţul trofic.anume 123 .  STAREA ECOSISTEMULUI ŞI RESURSELOR VII MARINE. plumbul. specii invadatoare. cu precădere cele costiere. aparţinând la şapte grupe algale cu rang de încrengătură. cu toate că a fost interzis. o substanţă chimică organică clorinată şi toxică.necesitatea protecţiei mediului marin atestă şi confirmă importanţa acordată dezvoltării ştiinţelor mării.mai recent . care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. care cele multe provin din industria şi transportul pe uscat. Mediul marin este adesea ameninţat de suprapopularea anumitor zone costiere. Dintre respectivele specii. arsenul. Aceste perturbări. eroziune. SITUAŢIA SPECIILOR MARINE Ecosistemele şi biodiversitatea sunt periclitate în mod îngrijorător la nivel planetar. nichelul. marea majoritate . Asemenea probleme grave de mediu pot fi abordate şi soluţionate într-o oarecare măsură la nivel local. exploatarea resurselor naturale şi hazarduri precum cutremure. DDT si PCB( betanol policlorinat) a crescut în ultimii ani. dar inexplicabil nivelul arsenului a scăzut. poluarea apelor estuarine şi costiere de către ape uzate. inundaţii. nici ecosistemele marine.

costul speciilor dispărute datorită poluării. de despăduriri. fiind mult mai mare şi aproape imposibil de calculat. Pierderile economice datorate poluării sunt din ce în ce mai mari. toxici pentru animale şi oameni. dar care sunt şi ele afectate de dezvoltarea urbană şi industrială. Cea mai răspândită este bacteria Escherichia coli . care se interpune între apele continentale poluate şi apele Mării Negre. 7 . această cifră la nivelul întregii mări. de poluările datorate activităţilor agricole şi de deversările de la activităţile industriale. Organismele dăunătoare se reproduc în moluşte şi transmit omului numeroase boli. şi în climatele calde Vibrio parahaemolyticus. Nu poate fi evaluat însă costul zilelor de muncă pierdute datorită îmbolnăvirilor produse de poluare. PBC-ul are un efect cumulativ asupra vieţii din Marea Neagră. pe termen lung. S-a demonstrat că TBT produce modificări sexuale melcilor de mare ( un tip de crustaceu ). colii la 100g de ţesut. S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei şi faunei. Cele câteva zone umede răspândite în lungul litoralului servesc ca filtre naturale. Degradarea acestor zone umede ar putea determina dispariţia unui filtru natural foarte important. care este folosită ca un indicator al contaminării. etc. întregi populaţii devenind de sex feminin. Alte microorganisme care ridică probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella şi Staphyloccus care pot să apară în crustacee. Costul pe termen scurt al neluării nici unei măsuri ar putea depăşi în curând 1 miliard de dolari anual. costul refacerii zonelor distruse prin poluare.O altă substanţă chimică care are un efect negativ asupra florei şi faunei Mării Negre este tributilina (TBT) care este folosită pe scară largă ca vopsea rezistentă la apa pentru chila vaselor. cum ar fi unul având la bază cuprul şi care este de 1000 de ori mai puţin toxic pentru plante şi animale. Numai sectoarele turistic şi piscicol înregistrează pierderi de peste 500 milioane de dolari anual. Ei sunt poluanţi industriali. care fixează poluanţii şi sedimentele din râuri. Pentru a nu provoca boala ar trebui să existe mai puţin de 230 E. deci puse în imposibilitatea de a se reproduce.

agricutura intensivă. poluarea atmosferică are un impact foarte puternic asupra mediului. la poluarea apelor subterane şi la afectarea sănătăţii umane. şi mai ales platforma continentală din partea sa nord-vestică. urbanizare. atât ale celor ale Mării Negre. Unele studii arată existenţa unor grave probleme locale. etc. Practicarea agriculturii intensive duce la infiltrarea în ape a îngrăşămintelor şi pesticidelor folosite. termocentralele pe cărbune sau combustibil lichid şi din transport. pesticidele reprezintă o mare problemă mai ales pentru zonele de coastă. SURSE DE DEGRADARE Marea Neagră este afectată de poluarea atmosferică. Depozitarea necorespunzătoare ( de obicei sub cerul liber ) şi aplicarea lor excesivă conduce la scurgerea lor în râuri. motoare de maşini ). oxizii de azot proveniţi de la arderile la temperaturi înalte ( termocentrale. cât şi ale apelor continentale de suprafaţă şi subterane din zonă. Cei mai mulţi poluanţi atmosferici provin din industrie. Unii poluanţi pot fi transportaţi direct în mare sau prin intermediul râurilor. dezvoltarea portuară şi a zonelor costiere. Cea mai mare parte a poluării îşi are originea în agricultură şi în zonele industriale din lungul cursului Dunării şi al celorlalte mari fluvii care se varsă în Marea Neagră. Agricultura este un poluant major al apelor. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. Pe lângă efectul general negativ pe care îl are asupra sănătăţii populaţiei ( mai ales în zonele urbane şi în zonele industriale ). În Marea Neagră. Printre aceştia se pot număra metalele grele ( mai rare în zona litoralului românesc ). 8 . este puternic eutrofizată. industrie. dioxidul de carbon ( de la termocentrale şi maşini ). Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic. O problemă importantă o reprezintă şi depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor chimice. ca şi poluarea marină. dioxidul de sulf ( de la termocentrale ). Cea mai mare parte a Mării Negre.

care scurtcircuitează lanţul trofic. Apele uzate menajere contribuie semnificativ la poluarea cu substanţe organice şi nutrienţi şi pot fi responsabile şi de apariţia şi proliferarea unor boli. Noaptea însă. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani sau pescuit cantităţi mai mari de peşte. se formează hidrogen sulfurat. Aceste perturbări. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. prin procesul de fotosinteză. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge. şi fitoplanctonul are nevoie de lumină pentru a transforma dioxidul de carbon în masă organică.În cantităţi moderate. unde cantitatea de lumină este totuşi suficientă pentru dezvoltarea lor. până în prezent au fost publicate puţine date despre microorganismele patogene din zona de coastă a Mării Negre. ca o adaptare la raportul modificat al nutrienţilor.). Principala sursă de poluare a zonelor din apropierea oraşelor de pe ţărm o constituie netratarea sau tratarea insuficientă a apelor uzate. sunt 9 . etc. În unele cazuri grave de anoxie. mai multe sardine. oxigenul este consumat pentru transformarea organismelor moarte în dioxid de carbon. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. Prin urmare. o problemă locală. cantitatea de oxigen dizolvat în mod natural în apă nu este suficientă pentru întreţinerea populaţiilor uriaşe de alge din straturile profunde. substanţă foarte toxică. atunci când există. Unul dintre motive este acela că datele. Ca toate plantele verzi. Deşi este cunoscut faptul că în ape există cantităţi mari de germeni fecali. Poluarea microbiologică este. Scăderea cantităţii de oxigen şi a cantităţii de lumină în zonele cu adâncime mai mică au efecte devastatoare asupra populaţiilor animale. mase enorme de alge cad pe fundul mării sau spre straturile profunde. ca şi abundenţa hranei. se modifică compoziţia fitoplanctonului. de obicei. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. mai mult şprot. ce determină distrugerea totală a populaţiilor animale şi pierderea unor importante resurse marine vii. Deoarece populaţiile naturale nu sunt capabile să consume cantitatea mare de hrană existentă. Într-o primă fază. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte (azotul şi fosforul) sunt benefici. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. de obicei. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor ( ex : Mnemiopsis leydi ). deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră.

Toate acestea contribuie la poluarea gravă a Mării Negre şi a apelor înconjurătoare prin deversarea apelor uzate.considerate confidenţiale. între 340 – 400 milioane de dolari anual. cum ar fi cele legate de sănătate sau şomaj. pagubele produse de eroziune sau cele de identificare a unor alternative pentru alimentarea cu apă potabilă. la nivelul întregului bazin. situate pe ţărm sau în imediata apropiere. asociate aşa numitelor „puncte fierbinţi” (zone restrânse. Este greu de estimat poluarea chimică a Mării Negre. fabrici de celuloză şi hârtie. La această cifră se adaugă şi efectele indirecte. în imediata apropiere a Mării Negre. apele uzate care sunt deversate în mare nu au o calitate corespunzătoare. de obicei. dar care este limitată. eficienţei lor reduse. dar au fost semnalate. întreprinderi de prelucrarea lemnului.  EFECTELE POLUĂRII Problemele ecologice din zona Mării Negre au produs mari pierderi economice. deosebit de poluate). etc. după 1991. industrie alimentară.). prelucrarea metalelor feroase şi neferoase. Ele au frecvenţă mai mare în Rusia şi Ucraina. Au fost însă raportate cazuri de boli hidrice în zona litorală. Dacă s-ar lua în considerare numărul de zile de muncă pierdute. Cu toate că problema principală o reprezintă nutrienţii. Oricum. În cazul majorităţii oraşelor de pe coastă. costul reintroducerii unor specii dispărute. legate de privatizarea întreprinderilor de stat şi dezvoltarea întreprinderilor private. iar pentru turism. se întâlnesc practic toate ramurile industriale( prelucrarea hidrocarburilor. nota de plată anuală ar putea depăşi un miliard de dolari anual la nivelul întregii mări. datorită subdimensionării staţiilor de epurare. există rapoarte care informează că există şi poluare cu metale grele şi substanţe organoclorurate (deosebit de toxice). În sectorul piscicol. costul asistenţei medicale. dar mai ales în bazinele râurilor tributare mării. infiltraţii de la depozitele de deşeuri sau prin poluare atmosferică depusă pe sol sau în apă prin intermediul precipitaţiilor. sunt şi ele enorme. cazuri de holeră şi antrax în Delta Dunării şi în judeţul Constanţa. la zone bine definite. Costurile scăderii poluării. întreprinderi chimice. precum şi încălcării reglementărilor cu privire la deversarea apelor industriale în canalizările municipale. datorită rapoartelor contradictorii şi a lipsei unor surse de informare transparente. 10 . pierderile sunt estimate la 240 milioane de dolari anual.

Dacă reglementările sanitare ar fi respectate. tonele de scoici şi peşti morţi aruncate pe plajă şi supuse putrefacţiei. ar fi necesară o îngheţare a pescuitului industrial ( pe o perioadă de 3 – 5 ani ). Nu sunt de neglijat nici efectele psihologice negative asupra turiştilor şi a populaţiei locale (uimirea legată de schimbarea culorii apei până la sângeriu. foarte mult. hamsie. s-a constatat reducerea unor specii de peşti răpitori. reprezintă un potenţial risc pentru viitor. Oricare ar fi cauza. suprasolicitând alimentarea cu apă potabilă şi resurse biologice. care îi fac aproape improprii consumului uman. dar la care se adaugă şi mortalitatea foarte mare a puietului de peşte datorată eutrofizării şi poluării apelor. prin distrugerea habitatului multor specii valoroase prin smulgerea vegetaţiei de pe fundul mării. sturioni. aşa cum s-a întâmplat în 1992.  BIODIVERSITATEA MĂRII NEGRE Până în prezent. dacă se doreşte ca efectivele de peşte să aibă o şansă de refacere. datorate lipsei de eficienţă a multor instalaţii. ca şi prădarea sa de către un ctenofor recent apărut în Marea Neagră. Pescuitul prin traulare de fund a contribuit. senzaţia de teamă care apare. cât şi a unor specii de peşti cu importanţă economică : scrumbie. în Marea Neagră au fost inventariate aproximativ 1500 specii de vertebrate şi nevertebrate. ar produce mari pierderi pentru turism. Mnemiopsis leydi. mirosul de alge şi peşte stricat. iar dacă nu sunt respectate. şi el. calcan. Cu toate că este în special o problemă locală. împreună cu fenomenele asociate (consistenţa mucilaginoasă a apei. există oricând riscul apariţiei unor îmbolnăviri. Poluarea a devastat industria piscicolă din Marea Neagră. unii peşti din zona de coastă conţin cantităţi foarte mari de substanţe chimice. Cauza acestei scăderi este în primul rând suprapescuitul. stavrid.Poluarea provenită de la apele uzate tratate necorespunzător a dus la apariţia unor cazuri izolate de holeră şi la creşterea numărului de afecţiuni gastro-intestinale. Prezenţa unui număr mare de oameni care trăiesc sau îşi petrec vacanţele pe malul Mării Negre afectează grav mediul costier. Urmare a accentuării poluării industriale şi orăşeneşti din ultimele două decenii. mai ales când fenomenele sunt însoţite de mortalităţi masive ale peştilor. Contaminarea peştilor şi a altor animale marine este şi el un risc major. 1998 şi 1999). Masivele înfloriri ale algelor începând din 1975. Consumurile ridicate de apă potabilă. Valorile totale estimate la 900 000 tone în 1986 au scăzut la numai 100 000 tone în 1992. 11 . şi aşa afectate. prezenţa insectelor şi rozătoarelor purtătoare de boli din jurul lor) au avut şi ele un rol important.

000 exemplare Tursiops şi 3. apreciază stocul de delfini de 30. îndeosebi în privinţa unor specii cu importanţă ecologică şi economică deosebită în deceniile trecute ( de exemplu : alga brună Cystoseira şi fanerogama Zostera ).  EUTROFIZAREA ŞI MODIFICAREA BIODIVERSITĂŢII Eutrofizarea şi alte tipuri de degradare a ecosistemelor au dus la reducerea biodiversităţii şi au perturbat grav echilibrul ecosistemelor din Marea Neagră. Starea de conservare a populaţiilor celor trei specii de delfini care trăiesc în Marea Neagră – Phocoena phocoena relicata.000 exemplare Phocoena. zooplanctonul şi bentosul. Delphinus delphis ponticus şi Tursiops truncatus ponticus – continuă să fie precară. cât şi cantitativ. ele au fost înscrise la categoria “date insuficiente”. Totodată. 3. semnarea unor acorduri şi convenţii internaţionale ). Au dispărut câmpurile de Zostera şi Cystoseira.000 exemplare Delphinus. în care se întâlneau numeroase specii. Marea Neagră a fost transformată dintr-un ecosistem divers. O dată cu ele au dispărut numeroase alte specii. cu care se aflau în legătură trofică. aceste date nu pot fi omologate cu metodicile internaţionale de evaluare. deşi ultimele estimări. din 1987.În cadrul ecosistemului Mării Negre au fost studiate urmatoarele componente biologice : bacterioplanctonul. trebuie semnalată în continuare prezenţa unor specii imigrate recent în Marea Neagră. Dintre acestea. fitoplanctonul. ultimul în principal datorită concurentului său natural Beroe ovata. iar biomasele sunt de zeci de ori mai scăzute decât cele de acum câteva decenii. În ultimii 25 – 30 de ani. deoarece. semnalat ulterior. atât din punct de vedere calitativ. Pe de altă parte. gasteropodul Rapana venosa şi ctenoforul Mnemiopsis leydii şi-au redus substanţial stocurile. Biomasa altor specii foarte importante pentru lanţul trofic al Mării Negre s-a redus şi ea 12 . iar biomasa algei Phylophora se apreciază la numai o zecime faţă de trecut. aici nemaiîntâlnindu-se nici 50 % din numărul speciilor care le populau în periaoda 1967 – 1970. într-o cultură eutrofă de alge. În Cartea Roşie a Mării Negre. Flora bentală se află într-un declin continuu. se menţionează apariţia unor exemplare mari de crab albastru Callinectes sapidus. în ciuda unor măsuri întreprinse ( reducerea pescuitului. cu condiţii de mediu improprii pentru majoritatea organismelor aflate în partea superioară a piramidei trofice. Chiar şi zonele mai profunde sunt foarte modificate.

aduse în apa din tancurile de balast ale navelor. la Bucureşti. Primul caz a fost acela al melcului răpitor Rapana thomasiana. Bulgaria.foarte mult : numărul scoicilor Corbula s-a redus de 240 ori. Ea a atins densităţi de până la 1000 de indivizi pe metrul pătrat în zona litoralului românesc. România. Declaraţia de la Bucureşti pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării. Problema cea mai importantă este însă lipsa unui management integrat al zonei costiere ( cu integrarea tuturor sectoarelor din zona de coastă implicate în luarea deciziilor ). ele au nevoie de asistenţă internaţională specializată. El este responsabil. speciile oportuniste. în ultimii ani. O altă specie a fost Mya arenaria. Schimbările politice din regiune din ultimii 15 ani au creat oportunitatea unor acţiuni naţionale şi internaţionale pentru salvarea Mării Negre. Cu toate că ţările din zona Mării Negre încearcă de mult să oprească degradarea acesteia. carnea ei fiind exportată în Japonia. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. Acest program internaţional îşi propune să fie un catalizator pentru refacerea mediului 13 . Georgia. Datorită modificărilor în biodiversitate. rapana însăşi a devenit o specie foarte căutată de pescari. un trust format din Banca Mondială. desfăşurat între 1992 – 1996. Rusia şi Ucraina au semnat. cu mare valoare comercială. transportat probabil la începutul anilor ′40. Turcia. program finanţat de Fondul Global de Mediu. Prima etapă a reprezentat-o lansarea „Programului pentru Managementul Ecologic şi Protecţia Mării Negre”. alături de poluare. îşi pot găsi cu uşurinţă locul în aceste ecosisteme dereglate.  MĂSURI ÎMPOTRIVA POLUĂRII În bazinul Mării Negre. de decimarea bancurilor de stridii. În mod ironic însă. care se pare că a apărut la sfârşitul anilor ′60 şi a înlocuit practic specia Corbula. iar scoica Mytilus şi-a redus biomasa cu 70 %.

reţele de ONG-uri.educaţie ecologică şi instruire (organizarea unor întâlniri şi workshop-uri la care să participe autorităţile locale şi fermierii).înconjurător şi a utilizării sale durabile şi s-a finalizat.monitorizare interactivă a proiectelor pilot. sunt acum închise datorită colapsului economic care a afectat multe ţări dupã 1990. fabrici din industria grea sau agrochimică. . De asemeni unele întreprinderi care mai funcţionează încă au redus indicele de poluare prin aplicarea de tehnologii moderne şi tratarea deşeurilor.actualizarea inventarelor cu zone critice (care prezintă o mare cantitate de nutrienţi).  Pentru a evita poluarea Mării Negre s-au pus la cale o serie de acţiuni: .Planul Naţional Strategic de Acţiune la Marea Neagră ( proiectul .nu este aprobat) .sprijinirea activităţii Centrului Regional de Activitate pentru Pescuit ( metodologii de evaluare a stării resurselor vii. Există dovezi că multe râuri care se varsă în Marea Neagrã au fost puternic poluate în decada dintre 1970 si 1980. afectează orice formă de viaţă sau scade valoarea mediului pentru oameni ( pentru amenajări sau alte destinaţii). printre altele. Programul privind dezvoltarea implementării Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră are ca principal obiectiv elaborarea şi implementarea Planurilor Naţionale Strategice de Acţiune la Marea Neagră. cu semnarea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră.activităţi de lobby şi campanii (autorităţile locale trebuie să implice grupările interesate şi publicul larg).două proiecte PHARE asociate programului GEF . Transportul de petrol prin Marea Neagră a crescut foarte mult şi există un risc constant de poluare prin 14 . . . pliante despre nutrienţi.conştientizarea şi diseminarea informaţiei prin mass-media (fluturaşi.participare publică (implicarea comunităţilor locale). .  Poluarea chimică (incluzând şi petrolul) nu este atât de mare pe cât s-a considerat dar riscurile unor incidente serioase sunt în creştere Poluarea se produce atunci când chimicale sau energie (zgomot sau căldură). În cadrul acestui proiect au fost realizate urmatoarele acţiuni : . Inspectoratul de Sănatate Publică.suport pentru Monitoringul Chimic în Marea Neagră ( training pentru asigurarea calităţii datelor ). consiliile locale şi judeţene. deversate în mediul înconjurător. cum ar fi cele producătoare de pesticide. agricultura. cercetare aplicată simplă pentru procesarea datelor şi a informaţiilor recente despre cele mai bune tehnici. proceduri de management al pescuitului şi acvaculturii aliniate normelor UE) . etc.lucrul în reţea şi parteneriat (organizaţii şi agenţii din domeniul apei. CD-uri de educaţie ecologică. . emisiuni pe posturile TV locale şi regionale). Unele dintre sursele de poluare.) .

Poluarea poate fi prevenită în toate situaţiile întrucât ea este rezultatul accidentelor sau folosirii intenţionate a mediului pentru depozitarea deşeurilor.deversări datorate accidentelor şi manevrelor greşite (robinete slăbite. Substante poluante potenţiale ale Mării Negre 15 . manevrare neatentă şi spălarea ilegală a ţancurilor petroliere). Principalele categorii de poluanţi potenţiali sunt următoarele: Tabelul 1.

Canalizarea urbanã si deseurile industriale aruncate în râuri si mare. cu atât mai toxic este acesta. (cum ar fi cupru. Aruncarea neglijentã a combustibilui de masini în reteaua de canalizare constituie un factor major de poluare. în bazinul Dunãrii. Sunt putine indicii de poluare a Mãrii Negre cu metale grele. cositor. etc. Bineînteles cã marile deversãri produc pagube În general. unde se depun apa si alte lichide) precum si instalatiilor defectate în timpul încãrcãrii sau descãrcãrii vaselor. Uneori deseurile sunt depozitate la suprafatã de unde Accidente ca cel petrecut la Baia Mare. marin. Mari cantitãti de titei pãtrund în mare odatã cu apele râurilor care se varsã aici.duble). iar folosirea compusului organic tributyl cositor (TBT) a fost de mai multe ori interzisã Transportul datoritã efectelor sale asupra 16 . inele de benzen sau de legãturi duble si triple este mai mare Producerea si rafinarea într-un compus al titeiului. zinc. mercur. de exemple. Industria de prelucrare a pieilor Au existat probleme locale serioase de poluare cu mercur (tãbãcãria). Mediterana vecinã. Metale grele Mineritul si compusii lor. Pentru mai multe informatii vezi materialul despre navigatie. la care se adaugã reziduurile provenite din transportul în comun si industrie. Ocazional rafinãriile aruncã produse petroliere dar existã suficiente tehnologii pentru a prîntâmpina acest lucru. Un mare numãr de descãrcãri provemite din transportul maritim (golirea tancurile de balast pare a fi o problemã majorã) 2. dar acelasi fenomen are loc si în largul oraselor costiere. cu cât numãrul de locale specatculoase. asociate cu desemna elementele de tranzitieminiere reprezintã o sursã majorã mineritul sau unele industrii. unde o se pot scurge în râuri. Canalizarea urbanã Aceasta este singura sursã majorã de petrol pentru mare. foloseste mari cantitãti de crom toxic. Acest lucru apare ca rezultat a doi factori: 1. beau apã contaminatã) dar este de metale grele dar multe alte industrii folosesc compusi ai mai putin rãspânditã în mediul metalelor si produc deseuri. problemã majorã în apa Asemena accidente sunt un risc potabilã (cu urmãri grave Industria metalurgicã este o sursã major în tãrile din jurul Mãrii pentru sãnãtatea oamenilor care Negre.) de metale grele. Acestea provoacã un impact local major. nesaturati (contin legãturi duble sau triple si de accea sunt mai reactivi) sau aromatici (contin inele de benzen) santinelor (santina este fundul vasului. Lubrifiantii bazati pe petrol se mai folosesc în utilajele de forare a titeilui sau a gazelor. cadmiu. deversare masivã de la minele de aur a omorât animalelel pe o Poluarea cu metale grele este o Industria distantã de 200 km în râul Tisa. dar “Metale grele” este un termen Operatiunile miniere si depozitarea existã zone locale de care este folosit pentru a deseurilor provenite din activitatile contaminare. plumb.

Existã totusi riscuri de accidente iar depozitarea pe termen lung a deseurilor radioactive este dificilã si costisitoare. emisiile de la pericol fauna si oamenii. uraniu îmbogãtit. nivel de radioactivitate este nivelul de radioactivitate al Mãrii întotdeauna prezent. Îndiguirile lantanide sau actinide. datoritã neglijentei cetãtenilor. habitatul acestora. Depozitarea de gunoi urban si Multe plãji din jurul Marii Negre Deseuri solide provenind de pe vase sunt pline de gunoaie. fluviu care se varsã în Marea Negrã. S-a constatat ca TBT este mai eficient dar are influente negative asupra mediului marin. plumb sau cadmiu. elibereazã în mediul înconjurãtor cea mai mare parte a poluãrii sã ajungã în Marea Neagrã. Existã putine informatii despre cantitatea de gunoaie de pe 17 .vietuitoarelor marine. Substante radioactive Mineritul Alte activitãti Folosirea radioactivitãtii în scopuri medicale. în special în unele emit radioactivitate. fãrã a pune totusi în În mod normal. sau armament) necesita zone ale Niprului. se folosesc deseori vopsele speciale care contin de obicei cupru. Surse de energie Deseori bateriile contin mari cantitati de metale grele. sau prelucrarea de mari cantitãti de de pe fluviu au împiedicat însã elemete continând uraniu. astfel încât un anumit radioactive. uz medical si atât substane din naturã. Din Elemente ca uraniul existã în mari cantitãti de deseuri cauza acestui accident dar si a naturã. Ele pot fi (pentru reactoare. gunoaie de pe vase sau amenintã vietuitoarele si gospodãrii sau din industrie. militare si industriale poate produce contaminãri. Depozitarea lor in spatii speciale este foarte importanta dar ele sunt deseori aruncate împreunã cu deseurile menajere sau cele industriale. reactoarele nucleare sunt foarte strict controlate. industrial. altor deversãri operationale. dar acestea sunt limitate în comparatie cu alte surse. Aceasta produse ale activitãtii umane. Accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986 a produs imense Acestea sunt elemente care Productia de combustibil nuclear suferinte umane si contaminãri ale mediului.Acestea provin din amenajãri improprii Prezenta gunoiului în mare este Gunoiul provine mai ales din de depozitare a gunoaielor o problemã majorã deoarece el ambalaje aruncate din urbane. Pentru a împiedica fixarea si inmultirea organismelor marine pe chilele vaselor. Energia nuclearã Negre este dublu fatã de al Mãrii Mediterane.

Turciei şi Ucrainei (care sunt Părţi la Convenţie). făcând un apel la necesitatea urgentării ratificării Convenţiei şi a protocoalelor acesteia de către ţările riverane. Depozitarul Convenţiei este România. care reafirmă scopurile Convenţiei. Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti" Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost semnată la Bucureşti. scopurile şi priorităţile generale pentru activitatea regională. cu sediul la Istanbul. Deseurile din plastic reprezintã o problemã deosbit de dificilã. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost ratificată de ţara nostră prin Legea nr. Cunoscut drept "Convenţia de la Bucureşti". documentul are ca obiective generale prevenirea. în luna aprilie 1992. Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (BSC) Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi Secretariatul Permanent al acesteia. Bulgariei. după şase ani de negocieri. reducerea şi controlul poluării Mării Negre. pentru a proteja şi conserva mediul marin. 18 . realizează implementarea Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării.fundul mãrii. Obiectivul principal al Comisiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării este: să formuleze obligaţia Părţilor semnatare ale Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării de a preveni. Federaţiei Ruse. modul de abordare. precum şi a prevederilor Planului Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre. Convenţia oferă de asemenea cadrul legal pentru cooperare şi acţiuni concertate în vederea protecţiei Mării Negre. de reprezentanţii României. pentru a proteja şi conserva mediul marin şi de a oferi un cadru legal pentru cooperare şi acţiuni concertate pentru îndeplinirea acestor obligaţii. la Odessa a fost semnată Declaraţia Ministerială de la Odessa. reduce şi controla poluarea Mării Negre. Georgiei. Declaraţia precizează clar principiile. 98/1992. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării are ca părţi integrante trei protocoale: • Poluarea din surse de pe uscat • Poluarea prin dumping • Poluarea cu petrol sau alte substanţe periculoase în situaţii de urgenţă În aprilie 1993.

9%) depăşind cu 7. . .suprasaturate în oxigen în tot cursul anului. în primul rând în apele de mică adâncime. evidenţiindu-se o creştere a indicatorului de biomasă. de exemplu.din punct de vedere termic apele marine litorale au fost mai calde decât în mod obişnuit.în zonele de îmbăiere utilizate în scop recreaţional nu s-au înregistrat depăşiri faţă de normele de calitate. iar indicatorii cantitativi de densitate şi biomasă au avut valori ridicate până la 30 m adâncime. a speciilor de peşti mici Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris.în privinţa zooplanctonului apele cele mai trofice au fost în sectorul Constanţa. asemenea evenimente determinând în sezonul estival creşterea conţinutului de materie organică cu 2-3 mgO 2/l peste media multianuală. CONCLUZII .anul 2001 a excelat nu numai prin temperaturile sale mai ridicate. de îmbunătăţire a calităţii apelor marine de la litoralul românesc.. comparativ cu 2000. producând nouă fenomene de înflorire de către 11 specii de alge şi provocând mortalitatea în masă a organismelor bentale. unde populaţiei bogat reprezentate de copepodul Acartia clausi i s-au adăugat populaţiile altor două specii Paracalanus parvus şi Pseudocalanus elongatus.studiul indicatorilor fizico-chimici a evidenţiat accentuarea tendinţei manifestate în ultimul deceniu. în raport cu perioadele anterioare de referinţă. în sensul reducerii considerabile a stocului de săruri nutritive. ci şi prin caracteristica salină esenţială. în sezonul autumnal.E. . valorile medii lunare menţinându-se sub norma de regim în primavară (aprilie şi mai) şi în vară (iulie. în special al fosforului mineral.50C nivelul mediu multianual (1980-2000). Constanţa S şi Mangalia valorile indicatorilor microbiologici au depăşit limitele prevăzute de Directivele C. .fitoplanctonul a înregistrat o importantă diversitate specifică.1% media multianuală proprie perioadei 1980-2000. totuşi.în privinţa speciilor periclitate s-a observat o revenire a copepodului calanoid Centropages ponticus. apele marine litorale au fost mai bine oxigenate în 2001. .în zonele marine din vecinătatea deversorilor Constanţa N. media anuală de la Constanţa (109. cantităţile actuale de nutrienţi sunt suficiente pentru susţinerea unor fenomene de înflorire. . .evoluţia ţărmului la interfaţa mare-uscat a prezentat o stare de echilibru relativ şi acreţiune slabă. . dar şi a unor specii de 19 . comparativ cu 2000. întâlnit frecvent în comunităţile zooplanctonice din zona portului Constanţa. media anuală de la Constanţa depăşind cu 1. . august şi septembrie). .din punct de vedere calitativ zoobentosul marin a înregistrat o uşoară creştere a diversităţii specifice.

fauna Mării Negre s-a îmbogăţit cu două specii (Centracanthus cirrus.INCDM a intervenit prompt pentru supravegherea impactului asupra mediului marin produs de accidentele navale urmate de incendiu/scufundare ale navelor sub pavilion bulgar "MESTA" din 07/08.în zona costieră s-a observat o creştere a populaţiilor câtorva specii de peşti pelagici mici (Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris). structura cantitativă şi calitativă pe specii a capturilor.fund. .în perioada de pescuit. .09. . cu navele trauler costiere în zona de larg. chefal şi stavrid. din zona costieră. . .2001. martie-octombrie s-a constatat o distribuţie neuniformă a aglomerărilor pescuibile de peşti.2001 respectiv sub pavilion turc "KAPTAN YASAR" din 29/30. 20 . cu unelte staţionare şi pe un pescuit activ.starea stocurilor de interes comercial este destul de precară. dar şi a unor specii de peşti bentonici (gobiide si bleneiide). . pescuitul continuând să se bazeze pe 5-6 specii de talie mică. care a pătruns din Marea Mediterană şi Mugil soiuy.activitatea de pescuit industrial din sectorul marin al portului s-a bazat în principal pe desfăşurarea unui pescuit pasiv. cu o tendinţă clară de refacere pentru hamsie şi o uşoară tendinţă de redresare la lufar.05. menţinându-şi acelaşi spectru. adus din Marea Japoniei pentru aclimatizare). practicat de-a lungul întregului litoral. precum gobiidele şi bleniidele.

Bucureşti. efectuate în perioada 1954-1959.iulie 2002” . 1960 – cercetări fizico – chimice şi biologice româneşti în Marea Neagră. Ocrotirea Naturii şi mediului înconjurător. Bavaru A. Hidrobiologia. an 2001 .. Arborele Lumii nr 57.„Planeta Pamant ..„Poluarea Marii Negre in zona litorala romaneasca” Şerpoianu G.. 1964 – Influenţa apelor Dunării asupra regimului salin de pe întinsul platoului continental românesc al Mării Negre Bologa A. 3:17-46 21 .Marea Neagra” Bacescu M. rare şi insuficient cunoscute din sectorul românesc al Mării negre. S. Chirila E.. BIBLIOGRAFIE Revista Terra „Almanah iunie . 1998 – Lista roşie a algelor macrofite bentale dispărute şi pe cale de extincţie...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful