Universitatea din Bucureşti Facultatea de Administraţie şi Afaceri Administrarea Afacerilor, an III

Plouarea Mării Negre

Prof. Coord.: Constantin Ghica

Studenţi: Ambrăuş Mirela Chirca Maria-Magdalena Crăciun Nicoleta

2011 1

Cuprins:

Marea Neagră.....................................................................................................3 Starea ecosistemului si resurselor vii marine. Situaţia speciilor marine............6 Surse de degradare……………………………………………….....................8 Efectele poluării...............................................................................................10 Biodiversitatea Mării Negre.............................................................................11 Eutrofizarea şi biodiversificarea Mării Negre…….….....................................12 Măsuri împotriva poluării Mării Negre........................................................... 13 Pentru a evita poluarea Mării Negre. Poluarea chimică……………………...14 Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti"………………………………………………………………18 Concluzii……………………………………………….........……………….19 Bibliografie......................................................................................................21

2

ca urmare a configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin. Suprafaţa mării este de 411 540 km² (462 000 km² împreună cu Marea Azov) fiind a treia ca mărime din Europa după Marea Mediterană şi Marea Nordului. O linie de traseu aproximativă Varna – Crimeea Sudică separă cele două arii atât de deosebite ale mării: la nord zona cu adâncimi reduse (Marea Azov nu coboară sub 14 m adâncime). ţărmurile sunt puţin articulate şi în general lipsite de insule. La această individualizare a contribuit şi evoluţia paleografică şi raportul acesteia cu celelalte mări în decursul timpului. de sub 2 000 m se întâlnesc în partea central-sudică a bazinului în apropierea ţărmului turc şi la est de peninsula Crimeea. adevărata depresiune a Mării Negre. România este o ţară pontică prin litoralul său de 244 km desfăşurat de la Braţul Musura al deltei secundare a Chiliei în nord până la Vama Veche în sud. Marea Neagră face parte din categoria mărilor tipic continentale. iar la sud. Legătura foarte îngustă şi poziţia sa în interiorul continentului contribuie la individualizarea unor caracteristici hidrofizice. Adâncimea apelor din jurul malului românesc este mai mică. manifestată prin brize şi modificări termice pe o fâşie îngustă de la ţărm respectiv cu ierni blânde şi veri lipsite de caniculă. hidrologice. hidrochimice şi biologice proprii. Bazinul Mării Negre are o formă aproximativ regulată. Adâncimea maximă este de 2 246 m în regiunea central-sudică. iar adâncimea medie de 1 200 m. comunicând cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele. Reprezintă o componentă grafică de însemnătate europeană care defineşte poziţia geografică a ţării noastre. iar cuveta în dreptul ţărmului românesc este formată dintr-o întinsă platformă continentală cu adâncimi ce nu depăşesc 200 m. MAREA NEAGRĂ Situată între 40°55’ şi 46°32’ latitudine nordică şi 27°27’ şi 41°42’ longitudine estică. Adâncimi mai mari. Pe platforma continentală se întâlnesc 8 tipuri de bază de sedimente: 3 . situată pe aria străveche de scufundare a Mării Tethys. Este o mare de tip continental ceea ce face să exercite o influenţă climatică redusă asupra uscatului.

chefalul. Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul. 4 .zona prelitorală – care are o profunzime variabilă de-a lungul ţărmului unde adâncimea este de până la 12 m şi care este expusă valurilor. foarte bogat în carbonat de calciu ce dau apei un aspect lăptos. calcanul. rândunica de mare. cu granule distincte. f) mâluri faseolinifere sunt mâluri de adâncime. morunul. pălămida. cambula.zona sublitorală – are o adâncime de 70 – 230 m unde apa este slab oxigenată cu consecinţele de rigoare pentru pescuit. precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechin ce ating 15 – 20 kg).zona litorală – unde adâncimea poate ajunge de la 12 – 17 m şi unde pescuitul din ambarcaţiuni este optim până la maximum 50 m adâncime. zona este frecventată de pescari. g) zona cu filifora populează mâlurile cu mztilus şi faseolinifere în care se dezvoltă alga roşie Philliphora.a) nisipul este un sediment mobil. . cu mâl în proporţie de 15 – 25 % ce acoperă fundurile puţin adânci. scrumbia. Platoul continental se poate delimita în trei zone: . b) nisipul mâlos este un sediment mobil aderent. cenuşii de grosimi de 5 – 20 cm. . h) paleoscrădişul de tip caspic este format din cochilii fosile de scoici şi melci de apă dulce şi salmastră de la marginea platforme continentale. neaderente ce formează plajele şi acoperă fundurile de mică adâncime. c) scrădişul recent este constituit din îngrămădiri de fragmente de moluşte actuale. hamsia. d) substratul dur este reprezentat în general de calcare sarmatice ca platforme întinse de piatră. prelungiri ale falezei în mare sau ca pietre izolate cu aspect morenaic sau de fundurile argilo – marnoase dispuse insular. e) mâluri cu mztilus sunt sedimente mobile de origine aluvionară dispuse în strat de 20 – 40 cm la adâncimi de 20 – 60 m. pot fi galben – cenuşii până la cenuşii – negricioase sau albăstrui. opac. mai compacte şi unsuroase la pipăit.

Ţiţeiul şi alte substanţe petrochimice sunt principalii poluatori ai Mării Negre. mai multe sardine. fertilizatorii. Substanţele chimice cum ar fi cele petroliere. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colecţii amestecate de fertilizatori şi otrăvuri. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte ( azotul şi fosforul ) sunt benefici. etc. trăiesc în prezent peste 165 milioane de oameni. În bazinul Mării Negre. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic. prin construirea barajelor şi a lacurilor de acumulare pentru producerea energiei electrice. Acestea afectează puternic atât flora şi fauna din apropierea ţărmului. se modifică compoziţia fitoplanctonului. gunoaiele casnice şi poluarea aerului se adaugă în mod semnificativ. alături de care apele uzate.). ca o adaptare la raportul 5 . În afara poluanţilor aduşi de marile fluvii. pătrund în cele din urmă în Marea Neagră. este puternic eutrofizată. cât şi activităţile antropice. şi mai ales platforma continentală din partea sa nordvestică. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. Cea mai mare parte a Mării Negre. în special pescuitul şi turismul. Vulnerabilitatea bazinului Mării Negre se datorează atât izolării sale. Substanţele chimice se înfiltrează prin pământ în apa râurilor şi sunt astfel purtate până la Dunare şi de acolo în Marea Neagră. Într-o primă fază. răspândită în lumea întreagă. Se constată astfel o pronunţată eroziune a plajelor şi falezei. rămasă adesea neobservată este azi detectată prin intermediul sateliţilor şi cei vinovaţi pot fi trimişi în judecată. Prin reducerea cantităţii de apă. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. Dunărea contribuie la reţinerea sedimentelor poluante din domeniul continental. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. Această practică. care desfăşoară importante activităţi economice. Ea este legată de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este transmiţătorul poluanţilor. În incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat ţiţeiul. dar şi prin utilizarea apei pentru irigaţii. În cantităţi moderate. cantităţi importante sunt deversate în zonele litorale de localităţile costiere şi de activităţile de transporturi. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani s-au pescuit cantităţi mai mari de peşte. Pe litoralul Mării Negre a scăzut aportul de sedimente adus de fluviu ca urmare a opririi acestora în lacurile de acumulare al căror număr şi importanţă au crescut în întreg bazinul hidrografic al Dunării. insecticidele şi erbicidele care nu se descompun în contact cu solul. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. În ea se varsă apele a 17 ţări. concomitent cu creşterea fenomenelor de înflorire a apei mării ca urmare a aportului Dunării şi a evacuărilor directe de substanţe biogen.Marea Neagră este una dintre cele mai poluate mări ale globului. cât şi dimensiunilor mari ale surselor de poluare de pe uscat. Practica obişnuită de spălare a tancurilor petroliere deversează foarte mult ţiţei în mare. cei mai mulţi dintre ei nefiind conştienţi că participă activ la poluarea uneia dintre cele mai degradate mări ale planetei. mai mult şprot.

marea majoritate . zincul sau cromul. Mediul marin este adesea ameninţat de suprapopularea anumitor zone costiere. sunt chimicale periculoase care dezechilibrează balanţa sistemelor animale din mediu. Asemenea probleme grave de mediu pot fi abordate şi soluţionate într-o oarecare măsură la nivel local. arsenul. inundaţii. dar inexplicabil nivelul arsenului a scăzut. nu fac excepţie. Multitudinea şi complexitatea aspectelor pe care le implică explorarea. Aceste perturbări. eroziune.  STAREA ECOSISTEMULUI ŞI RESURSELOR VII MARINE. 6 . deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră.modificat al nutrienţilor. In fitoplanctonul sectorului românesc s-a înregistrat o importantă diversitate specifică. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor. cuprul. care scurtcircuitează lanţul trofic. cu precădere cele costiere. Din nefericire. epidemii/epizootii. care cele multe provin din industria şi transportul pe uscat. poluarea apelor estuarine şi costiere de către ape uzate. în funcţie de jurisdicţia naţională asupra resurselor. DDT si PCB( betanol policlorinat) a crescut în ultimii ani. nichelul.mai recent . DDT-ul. o substanţă chimică organică clorinată şi toxică. exploatarea şi . SITUAŢIA SPECIILOR MARINE Ecosistemele şi biodiversitatea sunt periclitate în mod îngrijorător la nivel planetar. specii invadatoare. cu toate că a fost interzis. Dintre respectivele specii. utilizata ca pesticid şi care persistă în mediu este încă folosit. aparţinând la şapte grupe algale cu rang de încrengătură.anume 123 . Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge.aparţin grupelor diatomeelor şi peridineelor. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. ca şi abundenţa hranei. plumbul. Cantitatea de metale. Metale grele cum ar fi cadmiul. naţional şi/sau transfrontalier. acesta fiind alcătuit în ciclul anual octombrie 2000-septembrie 2001 din 179 de specii şi varietăţi de microalge. nici ecosistemele marine.necesitatea protecţiei mediului marin atestă şi confirmă importanţa acordată dezvoltării ştiinţelor mării. exploatarea resurselor naturale şi hazarduri precum cutremure.

Degradarea acestor zone umede ar putea determina dispariţia unui filtru natural foarte important. Pentru a nu provoca boala ar trebui să existe mai puţin de 230 E. costul speciilor dispărute datorită poluării. Cea mai răspândită este bacteria Escherichia coli . Organismele dăunătoare se reproduc în moluşte şi transmit omului numeroase boli. PBC-ul are un efect cumulativ asupra vieţii din Marea Neagră. etc. costul refacerii zonelor distruse prin poluare. Nu poate fi evaluat însă costul zilelor de muncă pierdute datorită îmbolnăvirilor produse de poluare. S-a demonstrat că TBT produce modificări sexuale melcilor de mare ( un tip de crustaceu ).O altă substanţă chimică care are un efect negativ asupra florei şi faunei Mării Negre este tributilina (TBT) care este folosită pe scară largă ca vopsea rezistentă la apa pentru chila vaselor. Ei sunt poluanţi industriali. de despăduriri. care fixează poluanţii şi sedimentele din râuri. Costul pe termen scurt al neluării nici unei măsuri ar putea depăşi în curând 1 miliard de dolari anual. care este folosită ca un indicator al contaminării. 7 . S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei şi faunei. pe termen lung. Pierderile economice datorate poluării sunt din ce în ce mai mari. Cele câteva zone umede răspândite în lungul litoralului servesc ca filtre naturale. de poluările datorate activităţilor agricole şi de deversările de la activităţile industriale. deci puse în imposibilitatea de a se reproduce. dar care sunt şi ele afectate de dezvoltarea urbană şi industrială. toxici pentru animale şi oameni. întregi populaţii devenind de sex feminin. Numai sectoarele turistic şi piscicol înregistrează pierderi de peste 500 milioane de dolari anual. care se interpune între apele continentale poluate şi apele Mării Negre. această cifră la nivelul întregii mări. şi în climatele calde Vibrio parahaemolyticus. colii la 100g de ţesut. Alte microorganisme care ridică probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella şi Staphyloccus care pot să apară în crustacee. fiind mult mai mare şi aproape imposibil de calculat. cum ar fi unul având la bază cuprul şi care este de 1000 de ori mai puţin toxic pentru plante şi animale.

atât ale celor ale Mării Negre. etc. Printre aceştia se pot număra metalele grele ( mai rare în zona litoralului românesc ). pesticidele reprezintă o mare problemă mai ales pentru zonele de coastă. Cea mai mare parte a Mării Negre. industrie. 8 . dioxidul de carbon ( de la termocentrale şi maşini ). În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. dioxidul de sulf ( de la termocentrale ). Unii poluanţi pot fi transportaţi direct în mare sau prin intermediul râurilor. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. Unele studii arată existenţa unor grave probleme locale. În Marea Neagră. cât şi ale apelor continentale de suprafaţă şi subterane din zonă. la poluarea apelor subterane şi la afectarea sănătăţii umane. SURSE DE DEGRADARE Marea Neagră este afectată de poluarea atmosferică. dezvoltarea portuară şi a zonelor costiere. oxizii de azot proveniţi de la arderile la temperaturi înalte ( termocentrale. poluarea atmosferică are un impact foarte puternic asupra mediului. Cei mai mulţi poluanţi atmosferici provin din industrie. Pe lângă efectul general negativ pe care îl are asupra sănătăţii populaţiei ( mai ales în zonele urbane şi în zonele industriale ). Practicarea agriculturii intensive duce la infiltrarea în ape a îngrăşămintelor şi pesticidelor folosite. termocentralele pe cărbune sau combustibil lichid şi din transport. urbanizare. şi mai ales platforma continentală din partea sa nord-vestică. Depozitarea necorespunzătoare ( de obicei sub cerul liber ) şi aplicarea lor excesivă conduce la scurgerea lor în râuri. motoare de maşini ). Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic. O problemă importantă o reprezintă şi depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor chimice. agricutura intensivă. Agricultura este un poluant major al apelor. Cea mai mare parte a poluării îşi are originea în agricultură şi în zonele industriale din lungul cursului Dunării şi al celorlalte mari fluvii care se varsă în Marea Neagră. este puternic eutrofizată. ca şi poluarea marină.

care scurtcircuitează lanţul trofic. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor ( ex : Mnemiopsis leydi ). Deoarece populaţiile naturale nu sunt capabile să consume cantitatea mare de hrană existentă. atunci când există. de obicei. În unele cazuri grave de anoxie. Prin urmare. Unul dintre motive este acela că datele. mase enorme de alge cad pe fundul mării sau spre straturile profunde. prin procesul de fotosinteză. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. Aceste perturbări. ca şi abundenţa hranei. până în prezent au fost publicate puţine date despre microorganismele patogene din zona de coastă a Mării Negre. se modifică compoziţia fitoplanctonului. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge. Într-o primă fază.). oxigenul este consumat pentru transformarea organismelor moarte în dioxid de carbon. etc. ca o adaptare la raportul modificat al nutrienţilor. Deşi este cunoscut faptul că în ape există cantităţi mari de germeni fecali. sunt 9 . nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte (azotul şi fosforul) sunt benefici.În cantităţi moderate. mai mult şprot. mai multe sardine. de obicei. şi fitoplanctonul are nevoie de lumină pentru a transforma dioxidul de carbon în masă organică. ce determină distrugerea totală a populaţiilor animale şi pierderea unor importante resurse marine vii. Poluarea microbiologică este. Scăderea cantităţii de oxigen şi a cantităţii de lumină în zonele cu adâncime mai mică au efecte devastatoare asupra populaţiilor animale. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. Ca toate plantele verzi. substanţă foarte toxică. Apele uzate menajere contribuie semnificativ la poluarea cu substanţe organice şi nutrienţi şi pot fi responsabile şi de apariţia şi proliferarea unor boli. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani sau pescuit cantităţi mai mari de peşte. Noaptea însă. se formează hidrogen sulfurat. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. cantitatea de oxigen dizolvat în mod natural în apă nu este suficientă pentru întreţinerea populaţiilor uriaşe de alge din straturile profunde. o problemă locală. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. unde cantitatea de lumină este totuşi suficientă pentru dezvoltarea lor. Principala sursă de poluare a zonelor din apropierea oraşelor de pe ţărm o constituie netratarea sau tratarea insuficientă a apelor uzate. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor.

prelucrarea metalelor feroase şi neferoase. Ele au frecvenţă mai mare în Rusia şi Ucraina. precum şi încălcării reglementărilor cu privire la deversarea apelor industriale în canalizările municipale. între 340 – 400 milioane de dolari anual. dar mai ales în bazinele râurilor tributare mării. eficienţei lor reduse. În cazul majorităţii oraşelor de pe coastă. 10 . la nivelul întregului bazin. Este greu de estimat poluarea chimică a Mării Negre. iar pentru turism. deosebit de poluate). întreprinderi chimice. există rapoarte care informează că există şi poluare cu metale grele şi substanţe organoclorurate (deosebit de toxice). Cu toate că problema principală o reprezintă nutrienţii. Au fost însă raportate cazuri de boli hidrice în zona litorală. La această cifră se adaugă şi efectele indirecte. situate pe ţărm sau în imediata apropiere. pagubele produse de eroziune sau cele de identificare a unor alternative pentru alimentarea cu apă potabilă. Costurile scăderii poluării. infiltraţii de la depozitele de deşeuri sau prin poluare atmosferică depusă pe sol sau în apă prin intermediul precipitaţiilor. costul asistenţei medicale. apele uzate care sunt deversate în mare nu au o calitate corespunzătoare. În sectorul piscicol. întreprinderi de prelucrarea lemnului. industrie alimentară.). legate de privatizarea întreprinderilor de stat şi dezvoltarea întreprinderilor private. fabrici de celuloză şi hârtie. datorită rapoartelor contradictorii şi a lipsei unor surse de informare transparente. cazuri de holeră şi antrax în Delta Dunării şi în judeţul Constanţa. de obicei. Dacă s-ar lua în considerare numărul de zile de muncă pierdute. dar care este limitată. nota de plată anuală ar putea depăşi un miliard de dolari anual la nivelul întregii mări.considerate confidenţiale. în imediata apropiere a Mării Negre. Toate acestea contribuie la poluarea gravă a Mării Negre şi a apelor înconjurătoare prin deversarea apelor uzate. Oricum. pierderile sunt estimate la 240 milioane de dolari anual. costul reintroducerii unor specii dispărute. după 1991. cum ar fi cele legate de sănătate sau şomaj. se întâlnesc practic toate ramurile industriale( prelucrarea hidrocarburilor. sunt şi ele enorme. la zone bine definite.  EFECTELE POLUĂRII Problemele ecologice din zona Mării Negre au produs mari pierderi economice. dar au fost semnalate. etc. asociate aşa numitelor „puncte fierbinţi” (zone restrânse. datorită subdimensionării staţiilor de epurare.

Dacă reglementările sanitare ar fi respectate. s-a constatat reducerea unor specii de peşti răpitori. unii peşti din zona de coastă conţin cantităţi foarte mari de substanţe chimice. prin distrugerea habitatului multor specii valoroase prin smulgerea vegetaţiei de pe fundul mării. Consumurile ridicate de apă potabilă. Masivele înfloriri ale algelor începând din 1975. iar dacă nu sunt respectate. Nu sunt de neglijat nici efectele psihologice negative asupra turiştilor şi a populaţiei locale (uimirea legată de schimbarea culorii apei până la sângeriu. ar produce mari pierderi pentru turism. Cauza acestei scăderi este în primul rând suprapescuitul. hamsie. Valorile totale estimate la 900 000 tone în 1986 au scăzut la numai 100 000 tone în 1992. suprasolicitând alimentarea cu apă potabilă şi resurse biologice. Cu toate că este în special o problemă locală. există oricând riscul apariţiei unor îmbolnăviri. şi el. reprezintă un potenţial risc pentru viitor. ca şi prădarea sa de către un ctenofor recent apărut în Marea Neagră. Urmare a accentuării poluării industriale şi orăşeneşti din ultimele două decenii. Pescuitul prin traulare de fund a contribuit. stavrid. Mnemiopsis leydi. tonele de scoici şi peşti morţi aruncate pe plajă şi supuse putrefacţiei. calcan. cât şi a unor specii de peşti cu importanţă economică : scrumbie. Prezenţa unui număr mare de oameni care trăiesc sau îşi petrec vacanţele pe malul Mării Negre afectează grav mediul costier. mirosul de alge şi peşte stricat. sturioni. prezenţa insectelor şi rozătoarelor purtătoare de boli din jurul lor) au avut şi ele un rol important. împreună cu fenomenele asociate (consistenţa mucilaginoasă a apei. foarte mult. aşa cum s-a întâmplat în 1992. dacă se doreşte ca efectivele de peşte să aibă o şansă de refacere. şi aşa afectate. în Marea Neagră au fost inventariate aproximativ 1500 specii de vertebrate şi nevertebrate.  BIODIVERSITATEA MĂRII NEGRE Până în prezent. Contaminarea peştilor şi a altor animale marine este şi el un risc major. ar fi necesară o îngheţare a pescuitului industrial ( pe o perioadă de 3 – 5 ani ). mai ales când fenomenele sunt însoţite de mortalităţi masive ale peştilor. dar la care se adaugă şi mortalitatea foarte mare a puietului de peşte datorată eutrofizării şi poluării apelor. 11 . 1998 şi 1999). senzaţia de teamă care apare.Poluarea provenită de la apele uzate tratate necorespunzător a dus la apariţia unor cazuri izolate de holeră şi la creşterea numărului de afecţiuni gastro-intestinale. datorate lipsei de eficienţă a multor instalaţii. Oricare ar fi cauza. Poluarea a devastat industria piscicolă din Marea Neagră. care îi fac aproape improprii consumului uman.

Flora bentală se află într-un declin continuu. Chiar şi zonele mai profunde sunt foarte modificate. Totodată. iar biomasele sunt de zeci de ori mai scăzute decât cele de acum câteva decenii. din 1987. zooplanctonul şi bentosul. în ciuda unor măsuri întreprinse ( reducerea pescuitului. aici nemaiîntâlnindu-se nici 50 % din numărul speciilor care le populau în periaoda 1967 – 1970. deoarece. semnalat ulterior. semnarea unor acorduri şi convenţii internaţionale ). trebuie semnalată în continuare prezenţa unor specii imigrate recent în Marea Neagră. aceste date nu pot fi omologate cu metodicile internaţionale de evaluare. Starea de conservare a populaţiilor celor trei specii de delfini care trăiesc în Marea Neagră – Phocoena phocoena relicata. atât din punct de vedere calitativ. deşi ultimele estimări. În ultimii 25 – 30 de ani. apreciază stocul de delfini de 30. în care se întâlneau numeroase specii. fitoplanctonul. O dată cu ele au dispărut numeroase alte specii. cu care se aflau în legătură trofică. cu condiţii de mediu improprii pentru majoritatea organismelor aflate în partea superioară a piramidei trofice. ele au fost înscrise la categoria “date insuficiente”. îndeosebi în privinţa unor specii cu importanţă ecologică şi economică deosebită în deceniile trecute ( de exemplu : alga brună Cystoseira şi fanerogama Zostera ). 3. iar biomasa algei Phylophora se apreciază la numai o zecime faţă de trecut. gasteropodul Rapana venosa şi ctenoforul Mnemiopsis leydii şi-au redus substanţial stocurile.  EUTROFIZAREA ŞI MODIFICAREA BIODIVERSITĂŢII Eutrofizarea şi alte tipuri de degradare a ecosistemelor au dus la reducerea biodiversităţii şi au perturbat grav echilibrul ecosistemelor din Marea Neagră. Marea Neagră a fost transformată dintr-un ecosistem divers. Biomasa altor specii foarte importante pentru lanţul trofic al Mării Negre s-a redus şi ea 12 . într-o cultură eutrofă de alge. Pe de altă parte. În Cartea Roşie a Mării Negre. Au dispărut câmpurile de Zostera şi Cystoseira. ultimul în principal datorită concurentului său natural Beroe ovata.000 exemplare Tursiops şi 3.000 exemplare Delphinus. Dintre acestea. cât şi cantitativ.000 exemplare Phocoena.În cadrul ecosistemului Mării Negre au fost studiate urmatoarele componente biologice : bacterioplanctonul. Delphinus delphis ponticus şi Tursiops truncatus ponticus – continuă să fie precară. se menţionează apariţia unor exemplare mari de crab albastru Callinectes sapidus.

desfăşurat între 1992 – 1996. cu mare valoare comercială. Problema cea mai importantă este însă lipsa unui management integrat al zonei costiere ( cu integrarea tuturor sectoarelor din zona de coastă implicate în luarea deciziilor ). Primul caz a fost acela al melcului răpitor Rapana thomasiana. un trust format din Banca Mondială. în ultimii ani. Bulgaria.foarte mult : numărul scoicilor Corbula s-a redus de 240 ori. Declaraţia de la Bucureşti pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării. Schimbările politice din regiune din ultimii 15 ani au creat oportunitatea unor acţiuni naţionale şi internaţionale pentru salvarea Mării Negre. Turcia. Georgia. Cu toate că ţările din zona Mării Negre încearcă de mult să oprească degradarea acesteia. iar scoica Mytilus şi-a redus biomasa cu 70 %. de decimarea bancurilor de stridii. care se pare că a apărut la sfârşitul anilor ′60 şi a înlocuit practic specia Corbula. Datorită modificărilor în biodiversitate. ele au nevoie de asistenţă internaţională specializată. rapana însăşi a devenit o specie foarte căutată de pescari. carnea ei fiind exportată în Japonia. În mod ironic însă. Prima etapă a reprezentat-o lansarea „Programului pentru Managementul Ecologic şi Protecţia Mării Negre”. speciile oportuniste. Rusia şi Ucraina au semnat.  MĂSURI ÎMPOTRIVA POLUĂRII În bazinul Mării Negre. aduse în apa din tancurile de balast ale navelor. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. alături de poluare. transportat probabil la începutul anilor ′40. program finanţat de Fondul Global de Mediu. Ea a atins densităţi de până la 1000 de indivizi pe metrul pătrat în zona litoralului românesc. Acest program internaţional îşi propune să fie un catalizator pentru refacerea mediului 13 . îşi pot găsi cu uşurinţă locul în aceste ecosisteme dereglate. O altă specie a fost Mya arenaria. la Bucureşti. El este responsabil. România.

participare publică (implicarea comunităţilor locale).înconjurător şi a utilizării sale durabile şi s-a finalizat. emisiuni pe posturile TV locale şi regionale). sunt acum închise datorită colapsului economic care a afectat multe ţări dupã 1990.conştientizarea şi diseminarea informaţiei prin mass-media (fluturaşi. În cadrul acestui proiect au fost realizate urmatoarele acţiuni : . printre altele.suport pentru Monitoringul Chimic în Marea Neagră ( training pentru asigurarea calităţii datelor ). deversate în mediul înconjurător.sprijinirea activităţii Centrului Regional de Activitate pentru Pescuit ( metodologii de evaluare a stării resurselor vii.două proiecte PHARE asociate programului GEF . fabrici din industria grea sau agrochimică. .actualizarea inventarelor cu zone critice (care prezintă o mare cantitate de nutrienţi). . CD-uri de educaţie ecologică. Inspectoratul de Sănatate Publică. cercetare aplicată simplă pentru procesarea datelor şi a informaţiilor recente despre cele mai bune tehnici.  Poluarea chimică (incluzând şi petrolul) nu este atât de mare pe cât s-a considerat dar riscurile unor incidente serioase sunt în creştere Poluarea se produce atunci când chimicale sau energie (zgomot sau căldură).educaţie ecologică şi instruire (organizarea unor întâlniri şi workshop-uri la care să participe autorităţile locale şi fermierii). Transportul de petrol prin Marea Neagră a crescut foarte mult şi există un risc constant de poluare prin 14 . consiliile locale şi judeţene.lucrul în reţea şi parteneriat (organizaţii şi agenţii din domeniul apei.Planul Naţional Strategic de Acţiune la Marea Neagră ( proiectul .activităţi de lobby şi campanii (autorităţile locale trebuie să implice grupările interesate şi publicul larg). . De asemeni unele întreprinderi care mai funcţionează încă au redus indicele de poluare prin aplicarea de tehnologii moderne şi tratarea deşeurilor. Programul privind dezvoltarea implementării Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră are ca principal obiectiv elaborarea şi implementarea Planurilor Naţionale Strategice de Acţiune la Marea Neagră. Există dovezi că multe râuri care se varsă în Marea Neagrã au fost puternic poluate în decada dintre 1970 si 1980. proceduri de management al pescuitului şi acvaculturii aliniate normelor UE) .monitorizare interactivă a proiectelor pilot. . cu semnarea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră. pliante despre nutrienţi. reţele de ONG-uri.  Pentru a evita poluarea Mării Negre s-au pus la cale o serie de acţiuni: . afectează orice formă de viaţă sau scade valoarea mediului pentru oameni ( pentru amenajări sau alte destinaţii).) . . agricultura. cum ar fi cele producătoare de pesticide. Unele dintre sursele de poluare. etc.nu este aprobat) .

Principalele categorii de poluanţi potenţiali sunt următoarele: Tabelul 1. Poluarea poate fi prevenită în toate situaţiile întrucât ea este rezultatul accidentelor sau folosirii intenţionate a mediului pentru depozitarea deşeurilor.deversări datorate accidentelor şi manevrelor greşite (robinete slăbite. manevrare neatentă şi spălarea ilegală a ţancurilor petroliere). Substante poluante potenţiale ale Mării Negre 15 .

cu atât mai toxic este acesta. Canalizarea urbanã si deseurile industriale aruncate în râuri si mare. Acestea provoacã un impact local major. Industria de prelucrare a pieilor Au existat probleme locale serioase de poluare cu mercur (tãbãcãria). foloseste mari cantitãti de crom toxic. nesaturati (contin legãturi duble sau triple si de accea sunt mai reactivi) sau aromatici (contin inele de benzen) santinelor (santina este fundul vasului. marin.duble). Metale grele Mineritul si compusii lor. inele de benzen sau de legãturi duble si triple este mai mare Producerea si rafinarea într-un compus al titeiului. problemã majorã în apa Asemena accidente sunt un risc potabilã (cu urmãri grave Industria metalurgicã este o sursã major în tãrile din jurul Mãrii pentru sãnãtatea oamenilor care Negre. plumb. iar folosirea compusului organic tributyl cositor (TBT) a fost de mai multe ori interzisã Transportul datoritã efectelor sale asupra 16 . etc. Aruncarea neglijentã a combustibilui de masini în reteaua de canalizare constituie un factor major de poluare. Canalizarea urbanã Aceasta este singura sursã majorã de petrol pentru mare. beau apã contaminatã) dar este de metale grele dar multe alte industrii folosesc compusi ai mai putin rãspânditã în mediul metalelor si produc deseuri. Bineînteles cã marile deversãri produc pagube În general. Uneori deseurile sunt depozitate la suprafatã de unde Accidente ca cel petrecut la Baia Mare. Mari cantitãti de titei pãtrund în mare odatã cu apele râurilor care se varsã aici. zinc. la care se adaugã reziduurile provenite din transportul în comun si industrie. Lubrifiantii bazati pe petrol se mai folosesc în utilajele de forare a titeilui sau a gazelor.) de metale grele. Ocazional rafinãriile aruncã produse petroliere dar existã suficiente tehnologii pentru a prîntâmpina acest lucru. Un mare numãr de descãrcãri provemite din transportul maritim (golirea tancurile de balast pare a fi o problemã majorã) 2. mercur. Acest lucru apare ca rezultat a doi factori: 1. unde se depun apa si alte lichide) precum si instalatiilor defectate în timpul încãrcãrii sau descãrcãrii vaselor. dar “Metale grele” este un termen Operatiunile miniere si depozitarea existã zone locale de care este folosit pentru a deseurilor provenite din activitatile contaminare. dar acelasi fenomen are loc si în largul oraselor costiere. cositor. (cum ar fi cupru. Pentru mai multe informatii vezi materialul despre navigatie. asociate cu desemna elementele de tranzitieminiere reprezintã o sursã majorã mineritul sau unele industrii. în bazinul Dunãrii. cadmiu. Sunt putine indicii de poluare a Mãrii Negre cu metale grele. Mediterana vecinã. deversare masivã de la minele de aur a omorât animalelel pe o Poluarea cu metale grele este o Industria distantã de 200 km în râul Tisa. unde o se pot scurge în râuri. de exemple. cu cât numãrul de locale specatculoase.

se folosesc deseori vopsele speciale care contin de obicei cupru. Existã totusi riscuri de accidente iar depozitarea pe termen lung a deseurilor radioactive este dificilã si costisitoare. Energia nuclearã Negre este dublu fatã de al Mãrii Mediterane. Depozitarea de gunoi urban si Multe plãji din jurul Marii Negre Deseuri solide provenind de pe vase sunt pline de gunoaie. elibereazã în mediul înconjurãtor cea mai mare parte a poluãrii sã ajungã în Marea Neagrã. uz medical si atât substane din naturã. Îndiguirile lantanide sau actinide. reactoarele nucleare sunt foarte strict controlate. habitatul acestora. datoritã neglijentei cetãtenilor. altor deversãri operationale. uraniu îmbogãtit. astfel încât un anumit radioactive. Accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986 a produs imense Acestea sunt elemente care Productia de combustibil nuclear suferinte umane si contaminãri ale mediului. Din Elemente ca uraniul existã în mari cantitãti de deseuri cauza acestui accident dar si a naturã. dar acestea sunt limitate în comparatie cu alte surse. gunoaie de pe vase sau amenintã vietuitoarele si gospodãrii sau din industrie. fluviu care se varsã în Marea Negrã. Existã putine informatii despre cantitatea de gunoaie de pe 17 . S-a constatat ca TBT este mai eficient dar are influente negative asupra mediului marin. industrial.vietuitoarelor marine. sau armament) necesita zone ale Niprului. Aceasta produse ale activitãtii umane. nivel de radioactivitate este nivelul de radioactivitate al Mãrii întotdeauna prezent. Depozitarea lor in spatii speciale este foarte importanta dar ele sunt deseori aruncate împreunã cu deseurile menajere sau cele industriale. Pentru a împiedica fixarea si inmultirea organismelor marine pe chilele vaselor. în special în unele emit radioactivitate. emisiile de la pericol fauna si oamenii. plumb sau cadmiu. fãrã a pune totusi în În mod normal. militare si industriale poate produce contaminãri. sau prelucrarea de mari cantitãti de de pe fluviu au împiedicat însã elemete continând uraniu. Surse de energie Deseori bateriile contin mari cantitati de metale grele. Ele pot fi (pentru reactoare.Acestea provin din amenajãri improprii Prezenta gunoiului în mare este Gunoiul provine mai ales din de depozitare a gunoaielor o problemã majorã deoarece el ambalaje aruncate din urbane. Substante radioactive Mineritul Alte activitãti Folosirea radioactivitãtii în scopuri medicale.

Federaţiei Ruse. Bulgariei. făcând un apel la necesitatea urgentării ratificării Convenţiei şi a protocoalelor acesteia de către ţările riverane. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost ratificată de ţara nostră prin Legea nr. 18 . Depozitarul Convenţiei este România. Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (BSC) Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi Secretariatul Permanent al acesteia. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării are ca părţi integrante trei protocoale: • Poluarea din surse de pe uscat • Poluarea prin dumping • Poluarea cu petrol sau alte substanţe periculoase în situaţii de urgenţă În aprilie 1993. reducerea şi controlul poluării Mării Negre. Turciei şi Ucrainei (care sunt Părţi la Convenţie). Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti" Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost semnată la Bucureşti. care reafirmă scopurile Convenţiei. pentru a proteja şi conserva mediul marin şi de a oferi un cadru legal pentru cooperare şi acţiuni concertate pentru îndeplinirea acestor obligaţii. realizează implementarea Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării. scopurile şi priorităţile generale pentru activitatea regională. 98/1992. pentru a proteja şi conserva mediul marin. cu sediul la Istanbul. documentul are ca obiective generale prevenirea.fundul mãrii. precum şi a prevederilor Planului Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre. Cunoscut drept "Convenţia de la Bucureşti". Georgiei. după şase ani de negocieri. de reprezentanţii României. Convenţia oferă de asemenea cadrul legal pentru cooperare şi acţiuni concertate în vederea protecţiei Mării Negre. Deseurile din plastic reprezintã o problemã deosbit de dificilã. în luna aprilie 1992. reduce şi controla poluarea Mării Negre. Obiectivul principal al Comisiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării este: să formuleze obligaţia Părţilor semnatare ale Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării de a preveni. modul de abordare. la Odessa a fost semnată Declaraţia Ministerială de la Odessa. Declaraţia precizează clar principiile.

9%) depăşind cu 7. de îmbunătăţire a calităţii apelor marine de la litoralul românesc.suprasaturate în oxigen în tot cursul anului.din punct de vedere calitativ zoobentosul marin a înregistrat o uşoară creştere a diversităţii specifice. totuşi. . apele marine litorale au fost mai bine oxigenate în 2001. a speciilor de peşti mici Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris.în privinţa speciilor periclitate s-a observat o revenire a copepodului calanoid Centropages ponticus.în zonele marine din vecinătatea deversorilor Constanţa N. întâlnit frecvent în comunităţile zooplanctonice din zona portului Constanţa. iar indicatorii cantitativi de densitate şi biomasă au avut valori ridicate până la 30 m adâncime.E.studiul indicatorilor fizico-chimici a evidenţiat accentuarea tendinţei manifestate în ultimul deceniu. .fitoplanctonul a înregistrat o importantă diversitate specifică. asemenea evenimente determinând în sezonul estival creşterea conţinutului de materie organică cu 2-3 mgO 2/l peste media multianuală.1% media multianuală proprie perioadei 1980-2000. în raport cu perioadele anterioare de referinţă. media anuală de la Constanţa depăşind cu 1. CONCLUZII . în sezonul autumnal. media anuală de la Constanţa (109. . .din punct de vedere termic apele marine litorale au fost mai calde decât în mod obişnuit. . august şi septembrie). în primul rând în apele de mică adâncime. de exemplu. .. valorile medii lunare menţinându-se sub norma de regim în primavară (aprilie şi mai) şi în vară (iulie. . Constanţa S şi Mangalia valorile indicatorilor microbiologici au depăşit limitele prevăzute de Directivele C.evoluţia ţărmului la interfaţa mare-uscat a prezentat o stare de echilibru relativ şi acreţiune slabă. evidenţiindu-se o creştere a indicatorului de biomasă. dar şi a unor specii de 19 .în zonele de îmbăiere utilizate în scop recreaţional nu s-au înregistrat depăşiri faţă de normele de calitate. . în special al fosforului mineral.în privinţa zooplanctonului apele cele mai trofice au fost în sectorul Constanţa. comparativ cu 2000. ci şi prin caracteristica salină esenţială. . comparativ cu 2000.anul 2001 a excelat nu numai prin temperaturile sale mai ridicate. cantităţile actuale de nutrienţi sunt suficiente pentru susţinerea unor fenomene de înflorire. .50C nivelul mediu multianual (1980-2000). unde populaţiei bogat reprezentate de copepodul Acartia clausi i s-au adăugat populaţiile altor două specii Paracalanus parvus şi Pseudocalanus elongatus. producând nouă fenomene de înflorire de către 11 specii de alge şi provocând mortalitatea în masă a organismelor bentale. în sensul reducerii considerabile a stocului de săruri nutritive.

în perioada de pescuit. din zona costieră. adus din Marea Japoniei pentru aclimatizare). pescuitul continuând să se bazeze pe 5-6 specii de talie mică.în zona costieră s-a observat o creştere a populaţiilor câtorva specii de peşti pelagici mici (Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris). chefal şi stavrid. cu unelte staţionare şi pe un pescuit activ. . cu o tendinţă clară de refacere pentru hamsie şi o uşoară tendinţă de redresare la lufar. martie-octombrie s-a constatat o distribuţie neuniformă a aglomerărilor pescuibile de peşti.2001.activitatea de pescuit industrial din sectorul marin al portului s-a bazat în principal pe desfăşurarea unui pescuit pasiv. precum gobiidele şi bleniidele.2001 respectiv sub pavilion turc "KAPTAN YASAR" din 29/30. care a pătruns din Marea Mediterană şi Mugil soiuy.09. . . 20 . . dar şi a unor specii de peşti bentonici (gobiide si bleneiide). structura cantitativă şi calitativă pe specii a capturilor. .starea stocurilor de interes comercial este destul de precară.fauna Mării Negre s-a îmbogăţit cu două specii (Centracanthus cirrus.05. menţinându-şi acelaşi spectru. practicat de-a lungul întregului litoral. cu navele trauler costiere în zona de larg.INCDM a intervenit prompt pentru supravegherea impactului asupra mediului marin produs de accidentele navale urmate de incendiu/scufundare ale navelor sub pavilion bulgar "MESTA" din 07/08.fund. .

„Planeta Pamant .. Ocrotirea Naturii şi mediului înconjurător. 1998 – Lista roşie a algelor macrofite bentale dispărute şi pe cale de extincţie. BIBLIOGRAFIE Revista Terra „Almanah iunie ..iulie 2002” .. Bucureşti. Bavaru A. an 2001 . efectuate în perioada 1954-1959. 3:17-46 21 .Marea Neagra” Bacescu M... Chirila E. rare şi insuficient cunoscute din sectorul românesc al Mării negre. 1964 – Influenţa apelor Dunării asupra regimului salin de pe întinsul platoului continental românesc al Mării Negre Bologa A. Hidrobiologia.. S.„Poluarea Marii Negre in zona litorala romaneasca” Şerpoianu G. Arborele Lumii nr 57. 1960 – cercetări fizico – chimice şi biologice româneşti în Marea Neagră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful