Universitatea din Bucureşti Facultatea de Administraţie şi Afaceri Administrarea Afacerilor, an III

Plouarea Mării Negre

Prof. Coord.: Constantin Ghica

Studenţi: Ambrăuş Mirela Chirca Maria-Magdalena Crăciun Nicoleta

2011 1

Cuprins:

Marea Neagră.....................................................................................................3 Starea ecosistemului si resurselor vii marine. Situaţia speciilor marine............6 Surse de degradare……………………………………………….....................8 Efectele poluării...............................................................................................10 Biodiversitatea Mării Negre.............................................................................11 Eutrofizarea şi biodiversificarea Mării Negre…….….....................................12 Măsuri împotriva poluării Mării Negre........................................................... 13 Pentru a evita poluarea Mării Negre. Poluarea chimică……………………...14 Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti"………………………………………………………………18 Concluzii……………………………………………….........……………….19 Bibliografie......................................................................................................21

2

La această individualizare a contribuit şi evoluţia paleografică şi raportul acesteia cu celelalte mări în decursul timpului. iar adâncimea medie de 1 200 m. adevărata depresiune a Mării Negre. Adâncimea apelor din jurul malului românesc este mai mică. ca urmare a configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin. Bazinul Mării Negre are o formă aproximativ regulată. manifestată prin brize şi modificări termice pe o fâşie îngustă de la ţărm respectiv cu ierni blânde şi veri lipsite de caniculă. comunicând cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele. Marea Neagră face parte din categoria mărilor tipic continentale. Adâncimi mai mari. Adâncimea maximă este de 2 246 m în regiunea central-sudică. Este o mare de tip continental ceea ce face să exercite o influenţă climatică redusă asupra uscatului. iar la sud. Suprafaţa mării este de 411 540 km² (462 000 km² împreună cu Marea Azov) fiind a treia ca mărime din Europa după Marea Mediterană şi Marea Nordului. Reprezintă o componentă grafică de însemnătate europeană care defineşte poziţia geografică a ţării noastre. hidrochimice şi biologice proprii. Legătura foarte îngustă şi poziţia sa în interiorul continentului contribuie la individualizarea unor caracteristici hidrofizice. situată pe aria străveche de scufundare a Mării Tethys. România este o ţară pontică prin litoralul său de 244 km desfăşurat de la Braţul Musura al deltei secundare a Chiliei în nord până la Vama Veche în sud. O linie de traseu aproximativă Varna – Crimeea Sudică separă cele două arii atât de deosebite ale mării: la nord zona cu adâncimi reduse (Marea Azov nu coboară sub 14 m adâncime). MAREA NEAGRĂ Situată între 40°55’ şi 46°32’ latitudine nordică şi 27°27’ şi 41°42’ longitudine estică. iar cuveta în dreptul ţărmului românesc este formată dintr-o întinsă platformă continentală cu adâncimi ce nu depăşesc 200 m. hidrologice. Pe platforma continentală se întâlnesc 8 tipuri de bază de sedimente: 3 . ţărmurile sunt puţin articulate şi în general lipsite de insule. de sub 2 000 m se întâlnesc în partea central-sudică a bazinului în apropierea ţărmului turc şi la est de peninsula Crimeea.

b) nisipul mâlos este un sediment mobil aderent. . 4 . cu granule distincte.zona prelitorală – care are o profunzime variabilă de-a lungul ţărmului unde adâncimea este de până la 12 m şi care este expusă valurilor. . Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul. mai compacte şi unsuroase la pipăit. pot fi galben – cenuşii până la cenuşii – negricioase sau albăstrui. d) substratul dur este reprezentat în general de calcare sarmatice ca platforme întinse de piatră. morunul. zona este frecventată de pescari. chefalul. Platoul continental se poate delimita în trei zone: . scrumbia. precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechin ce ating 15 – 20 kg). cenuşii de grosimi de 5 – 20 cm.zona litorală – unde adâncimea poate ajunge de la 12 – 17 m şi unde pescuitul din ambarcaţiuni este optim până la maximum 50 m adâncime. e) mâluri cu mztilus sunt sedimente mobile de origine aluvionară dispuse în strat de 20 – 40 cm la adâncimi de 20 – 60 m. opac. hamsia. g) zona cu filifora populează mâlurile cu mztilus şi faseolinifere în care se dezvoltă alga roşie Philliphora. f) mâluri faseolinifere sunt mâluri de adâncime.a) nisipul este un sediment mobil. prelungiri ale falezei în mare sau ca pietre izolate cu aspect morenaic sau de fundurile argilo – marnoase dispuse insular. pălămida. c) scrădişul recent este constituit din îngrămădiri de fragmente de moluşte actuale. neaderente ce formează plajele şi acoperă fundurile de mică adâncime. h) paleoscrădişul de tip caspic este format din cochilii fosile de scoici şi melci de apă dulce şi salmastră de la marginea platforme continentale. foarte bogat în carbonat de calciu ce dau apei un aspect lăptos. cambula.zona sublitorală – are o adâncime de 70 – 230 m unde apa este slab oxigenată cu consecinţele de rigoare pentru pescuit. cu mâl în proporţie de 15 – 25 % ce acoperă fundurile puţin adânci. calcanul. rândunica de mare.

dar şi prin utilizarea apei pentru irigaţii. Se constată astfel o pronunţată eroziune a plajelor şi falezei. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. Practica obişnuită de spălare a tancurilor petroliere deversează foarte mult ţiţei în mare. Dunărea contribuie la reţinerea sedimentelor poluante din domeniul continental. răspândită în lumea întreagă.Marea Neagră este una dintre cele mai poluate mări ale globului. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte ( azotul şi fosforul ) sunt benefici. Această practică. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. Vulnerabilitatea bazinului Mării Negre se datorează atât izolării sale. În afara poluanţilor aduşi de marile fluvii. care desfăşoară importante activităţi economice. prin construirea barajelor şi a lacurilor de acumulare pentru producerea energiei electrice. gunoaiele casnice şi poluarea aerului se adaugă în mod semnificativ. pătrund în cele din urmă în Marea Neagră. concomitent cu creşterea fenomenelor de înflorire a apei mării ca urmare a aportului Dunării şi a evacuărilor directe de substanţe biogen. cât şi dimensiunilor mari ale surselor de poluare de pe uscat. trăiesc în prezent peste 165 milioane de oameni. mai multe sardine. Într-o primă fază. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani s-au pescuit cantităţi mai mari de peşte. cât şi activităţile antropice. se modifică compoziţia fitoplanctonului. Ţiţeiul şi alte substanţe petrochimice sunt principalii poluatori ai Mării Negre. ca o adaptare la raportul 5 . Acestea afectează puternic atât flora şi fauna din apropierea ţărmului. Pe litoralul Mării Negre a scăzut aportul de sedimente adus de fluviu ca urmare a opririi acestora în lacurile de acumulare al căror număr şi importanţă au crescut în întreg bazinul hidrografic al Dunării. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. Substanţele chimice se înfiltrează prin pământ în apa râurilor şi sunt astfel purtate până la Dunare şi de acolo în Marea Neagră.). În ea se varsă apele a 17 ţări. cantităţi importante sunt deversate în zonele litorale de localităţile costiere şi de activităţile de transporturi. alături de care apele uzate. insecticidele şi erbicidele care nu se descompun în contact cu solul. etc. în special pescuitul şi turismul. În bazinul Mării Negre. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colecţii amestecate de fertilizatori şi otrăvuri. fertilizatorii. Ea este legată de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este transmiţătorul poluanţilor. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. În cantităţi moderate. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic. Substanţele chimice cum ar fi cele petroliere. cei mai mulţi dintre ei nefiind conştienţi că participă activ la poluarea uneia dintre cele mai degradate mări ale planetei. Cea mai mare parte a Mării Negre. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. Prin reducerea cantităţii de apă. rămasă adesea neobservată este azi detectată prin intermediul sateliţilor şi cei vinovaţi pot fi trimişi în judecată. este puternic eutrofizată. În incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat ţiţeiul. mai mult şprot. şi mai ales platforma continentală din partea sa nordvestică.

exploatarea şi . DDT-ul. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor.  STAREA ECOSISTEMULUI ŞI RESURSELOR VII MARINE. care scurtcircuitează lanţul trofic. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. zincul sau cromul. Cantitatea de metale. nici ecosistemele marine. poluarea apelor estuarine şi costiere de către ape uzate. plumbul. în funcţie de jurisdicţia naţională asupra resurselor. nichelul. Metale grele cum ar fi cadmiul.aparţin grupelor diatomeelor şi peridineelor. ca şi abundenţa hranei. o substanţă chimică organică clorinată şi toxică. eroziune. cu precădere cele costiere. Mediul marin este adesea ameninţat de suprapopularea anumitor zone costiere. Dintre respectivele specii. sunt chimicale periculoase care dezechilibrează balanţa sistemelor animale din mediu. DDT si PCB( betanol policlorinat) a crescut în ultimii ani. care cele multe provin din industria şi transportul pe uscat. nu fac excepţie. 6 . exploatarea resurselor naturale şi hazarduri precum cutremure. naţional şi/sau transfrontalier. Din nefericire. inundaţii. dar inexplicabil nivelul arsenului a scăzut. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge. utilizata ca pesticid şi care persistă în mediu este încă folosit. cuprul.anume 123 .mai recent . marea majoritate . aparţinând la şapte grupe algale cu rang de încrengătură. SITUAŢIA SPECIILOR MARINE Ecosistemele şi biodiversitatea sunt periclitate în mod îngrijorător la nivel planetar. acesta fiind alcătuit în ciclul anual octombrie 2000-septembrie 2001 din 179 de specii şi varietăţi de microalge. cu toate că a fost interzis. Multitudinea şi complexitatea aspectelor pe care le implică explorarea. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. Asemenea probleme grave de mediu pot fi abordate şi soluţionate într-o oarecare măsură la nivel local.necesitatea protecţiei mediului marin atestă şi confirmă importanţa acordată dezvoltării ştiinţelor mării. In fitoplanctonul sectorului românesc s-a înregistrat o importantă diversitate specifică. arsenul. epidemii/epizootii. specii invadatoare. Aceste perturbări.modificat al nutrienţilor.

Organismele dăunătoare se reproduc în moluşte şi transmit omului numeroase boli. Alte microorganisme care ridică probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella şi Staphyloccus care pot să apară în crustacee. toxici pentru animale şi oameni. de poluările datorate activităţilor agricole şi de deversările de la activităţile industriale. de despăduriri. Numai sectoarele turistic şi piscicol înregistrează pierderi de peste 500 milioane de dolari anual. etc. costul refacerii zonelor distruse prin poluare. care se interpune între apele continentale poluate şi apele Mării Negre. S-a demonstrat că TBT produce modificări sexuale melcilor de mare ( un tip de crustaceu ). Degradarea acestor zone umede ar putea determina dispariţia unui filtru natural foarte important. Cele câteva zone umede răspândite în lungul litoralului servesc ca filtre naturale. deci puse în imposibilitatea de a se reproduce. care este folosită ca un indicator al contaminării. colii la 100g de ţesut. care fixează poluanţii şi sedimentele din râuri.O altă substanţă chimică care are un efect negativ asupra florei şi faunei Mării Negre este tributilina (TBT) care este folosită pe scară largă ca vopsea rezistentă la apa pentru chila vaselor. întregi populaţii devenind de sex feminin. PBC-ul are un efect cumulativ asupra vieţii din Marea Neagră. Ei sunt poluanţi industriali. Cea mai răspândită este bacteria Escherichia coli . această cifră la nivelul întregii mări. S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei şi faunei. Costul pe termen scurt al neluării nici unei măsuri ar putea depăşi în curând 1 miliard de dolari anual. fiind mult mai mare şi aproape imposibil de calculat. şi în climatele calde Vibrio parahaemolyticus. Pentru a nu provoca boala ar trebui să existe mai puţin de 230 E. Pierderile economice datorate poluării sunt din ce în ce mai mari. 7 . pe termen lung. costul speciilor dispărute datorită poluării. Nu poate fi evaluat însă costul zilelor de muncă pierdute datorită îmbolnăvirilor produse de poluare. cum ar fi unul având la bază cuprul şi care este de 1000 de ori mai puţin toxic pentru plante şi animale. dar care sunt şi ele afectate de dezvoltarea urbană şi industrială.

motoare de maşini ). mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. atât ale celor ale Mării Negre. este puternic eutrofizată. termocentralele pe cărbune sau combustibil lichid şi din transport. Printre aceştia se pot număra metalele grele ( mai rare în zona litoralului românesc ). industrie. cât şi ale apelor continentale de suprafaţă şi subterane din zonă. Cea mai mare parte a Mării Negre. Cea mai mare parte a poluării îşi are originea în agricultură şi în zonele industriale din lungul cursului Dunării şi al celorlalte mari fluvii care se varsă în Marea Neagră. şi mai ales platforma continentală din partea sa nord-vestică. SURSE DE DEGRADARE Marea Neagră este afectată de poluarea atmosferică. etc. Practicarea agriculturii intensive duce la infiltrarea în ape a îngrăşămintelor şi pesticidelor folosite. Cei mai mulţi poluanţi atmosferici provin din industrie. O problemă importantă o reprezintă şi depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor chimice. 8 . Unele studii arată existenţa unor grave probleme locale. dioxidul de sulf ( de la termocentrale ). pesticidele reprezintă o mare problemă mai ales pentru zonele de coastă. dioxidul de carbon ( de la termocentrale şi maşini ). la poluarea apelor subterane şi la afectarea sănătăţii umane. urbanizare. ca şi poluarea marină. În Marea Neagră. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. agricutura intensivă. poluarea atmosferică are un impact foarte puternic asupra mediului. Depozitarea necorespunzătoare ( de obicei sub cerul liber ) şi aplicarea lor excesivă conduce la scurgerea lor în râuri. dezvoltarea portuară şi a zonelor costiere. Agricultura este un poluant major al apelor. Pe lângă efectul general negativ pe care îl are asupra sănătăţii populaţiei ( mai ales în zonele urbane şi în zonele industriale ). oxizii de azot proveniţi de la arderile la temperaturi înalte ( termocentrale. Unii poluanţi pot fi transportaţi direct în mare sau prin intermediul râurilor. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic.

acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani sau pescuit cantităţi mai mari de peşte. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge. substanţă foarte toxică.). şi fitoplanctonul are nevoie de lumină pentru a transforma dioxidul de carbon în masă organică. Unul dintre motive este acela că datele. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. atunci când există. Ca toate plantele verzi. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor ( ex : Mnemiopsis leydi ). de obicei. de obicei.În cantităţi moderate. ce determină distrugerea totală a populaţiilor animale şi pierderea unor importante resurse marine vii. Principala sursă de poluare a zonelor din apropierea oraşelor de pe ţărm o constituie netratarea sau tratarea insuficientă a apelor uzate. Scăderea cantităţii de oxigen şi a cantităţii de lumină în zonele cu adâncime mai mică au efecte devastatoare asupra populaţiilor animale. se formează hidrogen sulfurat. Noaptea însă. oxigenul este consumat pentru transformarea organismelor moarte în dioxid de carbon. Prin urmare. care scurtcircuitează lanţul trofic. se modifică compoziţia fitoplanctonului. etc. Într-o primă fază. prin procesul de fotosinteză. În unele cazuri grave de anoxie. mai multe sardine. sunt 9 . ca o adaptare la raportul modificat al nutrienţilor. Deşi este cunoscut faptul că în ape există cantităţi mari de germeni fecali. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. o problemă locală. Apele uzate menajere contribuie semnificativ la poluarea cu substanţe organice şi nutrienţi şi pot fi responsabile şi de apariţia şi proliferarea unor boli. Deoarece populaţiile naturale nu sunt capabile să consume cantitatea mare de hrană existentă. până în prezent au fost publicate puţine date despre microorganismele patogene din zona de coastă a Mării Negre. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte (azotul şi fosforul) sunt benefici. Poluarea microbiologică este. mase enorme de alge cad pe fundul mării sau spre straturile profunde. ca şi abundenţa hranei. unde cantitatea de lumină este totuşi suficientă pentru dezvoltarea lor. mai mult şprot. cantitatea de oxigen dizolvat în mod natural în apă nu este suficientă pentru întreţinerea populaţiilor uriaşe de alge din straturile profunde. Aceste perturbări. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice.

Dacă s-ar lua în considerare numărul de zile de muncă pierdute. Toate acestea contribuie la poluarea gravă a Mării Negre şi a apelor înconjurătoare prin deversarea apelor uzate. În sectorul piscicol.considerate confidenţiale. infiltraţii de la depozitele de deşeuri sau prin poluare atmosferică depusă pe sol sau în apă prin intermediul precipitaţiilor. Cu toate că problema principală o reprezintă nutrienţii.  EFECTELE POLUĂRII Problemele ecologice din zona Mării Negre au produs mari pierderi economice. între 340 – 400 milioane de dolari anual. de obicei. asociate aşa numitelor „puncte fierbinţi” (zone restrânse. costul reintroducerii unor specii dispărute. întreprinderi de prelucrarea lemnului. deosebit de poluate). Costurile scăderii poluării. apele uzate care sunt deversate în mare nu au o calitate corespunzătoare. dar mai ales în bazinele râurilor tributare mării. se întâlnesc practic toate ramurile industriale( prelucrarea hidrocarburilor. la nivelul întregului bazin. costul asistenţei medicale. industrie alimentară. etc. datorită rapoartelor contradictorii şi a lipsei unor surse de informare transparente. dar au fost semnalate. la zone bine definite. cazuri de holeră şi antrax în Delta Dunării şi în judeţul Constanţa. dar care este limitată. prelucrarea metalelor feroase şi neferoase. întreprinderi chimice. Ele au frecvenţă mai mare în Rusia şi Ucraina. iar pentru turism. situate pe ţărm sau în imediata apropiere. Au fost însă raportate cazuri de boli hidrice în zona litorală.). legate de privatizarea întreprinderilor de stat şi dezvoltarea întreprinderilor private. fabrici de celuloză şi hârtie. sunt şi ele enorme. după 1991. eficienţei lor reduse. 10 . Este greu de estimat poluarea chimică a Mării Negre. datorită subdimensionării staţiilor de epurare. Oricum. nota de plată anuală ar putea depăşi un miliard de dolari anual la nivelul întregii mări. În cazul majorităţii oraşelor de pe coastă. La această cifră se adaugă şi efectele indirecte. pagubele produse de eroziune sau cele de identificare a unor alternative pentru alimentarea cu apă potabilă. pierderile sunt estimate la 240 milioane de dolari anual. precum şi încălcării reglementărilor cu privire la deversarea apelor industriale în canalizările municipale. cum ar fi cele legate de sănătate sau şomaj. există rapoarte care informează că există şi poluare cu metale grele şi substanţe organoclorurate (deosebit de toxice). în imediata apropiere a Mării Negre.

suprasolicitând alimentarea cu apă potabilă şi resurse biologice. Prezenţa unui număr mare de oameni care trăiesc sau îşi petrec vacanţele pe malul Mării Negre afectează grav mediul costier. prezenţa insectelor şi rozătoarelor purtătoare de boli din jurul lor) au avut şi ele un rol important. stavrid. sturioni. Contaminarea peştilor şi a altor animale marine este şi el un risc major. senzaţia de teamă care apare. prin distrugerea habitatului multor specii valoroase prin smulgerea vegetaţiei de pe fundul mării.Poluarea provenită de la apele uzate tratate necorespunzător a dus la apariţia unor cazuri izolate de holeră şi la creşterea numărului de afecţiuni gastro-intestinale. Urmare a accentuării poluării industriale şi orăşeneşti din ultimele două decenii. Cauza acestei scăderi este în primul rând suprapescuitul. Valorile totale estimate la 900 000 tone în 1986 au scăzut la numai 100 000 tone în 1992. ar fi necesară o îngheţare a pescuitului industrial ( pe o perioadă de 3 – 5 ani ). şi el. şi aşa afectate. dacă se doreşte ca efectivele de peşte să aibă o şansă de refacere. ar produce mari pierderi pentru turism. dar la care se adaugă şi mortalitatea foarte mare a puietului de peşte datorată eutrofizării şi poluării apelor. Cu toate că este în special o problemă locală. reprezintă un potenţial risc pentru viitor. există oricând riscul apariţiei unor îmbolnăviri. Poluarea a devastat industria piscicolă din Marea Neagră. Nu sunt de neglijat nici efectele psihologice negative asupra turiştilor şi a populaţiei locale (uimirea legată de schimbarea culorii apei până la sângeriu. mai ales când fenomenele sunt însoţite de mortalităţi masive ale peştilor. Masivele înfloriri ale algelor începând din 1975. ca şi prădarea sa de către un ctenofor recent apărut în Marea Neagră. aşa cum s-a întâmplat în 1992. tonele de scoici şi peşti morţi aruncate pe plajă şi supuse putrefacţiei. foarte mult. iar dacă nu sunt respectate. care îi fac aproape improprii consumului uman. 11 . împreună cu fenomenele asociate (consistenţa mucilaginoasă a apei. Consumurile ridicate de apă potabilă. în Marea Neagră au fost inventariate aproximativ 1500 specii de vertebrate şi nevertebrate. 1998 şi 1999). Mnemiopsis leydi. cât şi a unor specii de peşti cu importanţă economică : scrumbie. datorate lipsei de eficienţă a multor instalaţii. Pescuitul prin traulare de fund a contribuit. mirosul de alge şi peşte stricat. Dacă reglementările sanitare ar fi respectate.  BIODIVERSITATEA MĂRII NEGRE Până în prezent. unii peşti din zona de coastă conţin cantităţi foarte mari de substanţe chimice. calcan. hamsie. Oricare ar fi cauza. s-a constatat reducerea unor specii de peşti răpitori.

trebuie semnalată în continuare prezenţa unor specii imigrate recent în Marea Neagră. se menţionează apariţia unor exemplare mari de crab albastru Callinectes sapidus. iar biomasa algei Phylophora se apreciază la numai o zecime faţă de trecut. în care se întâlneau numeroase specii. iar biomasele sunt de zeci de ori mai scăzute decât cele de acum câteva decenii. În Cartea Roşie a Mării Negre. semnalat ulterior. Totodată.000 exemplare Phocoena. ultimul în principal datorită concurentului său natural Beroe ovata.000 exemplare Delphinus. ele au fost înscrise la categoria “date insuficiente”. apreciază stocul de delfini de 30. deşi ultimele estimări. 3. fitoplanctonul. Pe de altă parte. din 1987.000 exemplare Tursiops şi 3. În ultimii 25 – 30 de ani. Delphinus delphis ponticus şi Tursiops truncatus ponticus – continuă să fie precară. cu condiţii de mediu improprii pentru majoritatea organismelor aflate în partea superioară a piramidei trofice. Biomasa altor specii foarte importante pentru lanţul trofic al Mării Negre s-a redus şi ea 12 .În cadrul ecosistemului Mării Negre au fost studiate urmatoarele componente biologice : bacterioplanctonul. Au dispărut câmpurile de Zostera şi Cystoseira. Dintre acestea. Chiar şi zonele mai profunde sunt foarte modificate. Starea de conservare a populaţiilor celor trei specii de delfini care trăiesc în Marea Neagră – Phocoena phocoena relicata.  EUTROFIZAREA ŞI MODIFICAREA BIODIVERSITĂŢII Eutrofizarea şi alte tipuri de degradare a ecosistemelor au dus la reducerea biodiversităţii şi au perturbat grav echilibrul ecosistemelor din Marea Neagră. în ciuda unor măsuri întreprinse ( reducerea pescuitului. gasteropodul Rapana venosa şi ctenoforul Mnemiopsis leydii şi-au redus substanţial stocurile. aceste date nu pot fi omologate cu metodicile internaţionale de evaluare. aici nemaiîntâlnindu-se nici 50 % din numărul speciilor care le populau în periaoda 1967 – 1970. O dată cu ele au dispărut numeroase alte specii. atât din punct de vedere calitativ. Marea Neagră a fost transformată dintr-un ecosistem divers. Flora bentală se află într-un declin continuu. zooplanctonul şi bentosul. semnarea unor acorduri şi convenţii internaţionale ). într-o cultură eutrofă de alge. deoarece. îndeosebi în privinţa unor specii cu importanţă ecologică şi economică deosebită în deceniile trecute ( de exemplu : alga brună Cystoseira şi fanerogama Zostera ). cu care se aflau în legătură trofică. cât şi cantitativ.

Cu toate că ţările din zona Mării Negre încearcă de mult să oprească degradarea acesteia. Rusia şi Ucraina au semnat. Turcia. desfăşurat între 1992 – 1996. program finanţat de Fondul Global de Mediu. Datorită modificărilor în biodiversitate. un trust format din Banca Mondială.  MĂSURI ÎMPOTRIVA POLUĂRII În bazinul Mării Negre. în ultimii ani. transportat probabil la începutul anilor ′40. ele au nevoie de asistenţă internaţională specializată.foarte mult : numărul scoicilor Corbula s-a redus de 240 ori. Acest program internaţional îşi propune să fie un catalizator pentru refacerea mediului 13 . carnea ei fiind exportată în Japonia. alături de poluare. rapana însăşi a devenit o specie foarte căutată de pescari. O altă specie a fost Mya arenaria. care se pare că a apărut la sfârşitul anilor ′60 şi a înlocuit practic specia Corbula. la Bucureşti. El este responsabil. de decimarea bancurilor de stridii. România. Declaraţia de la Bucureşti pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării. Ea a atins densităţi de până la 1000 de indivizi pe metrul pătrat în zona litoralului românesc. Georgia. Primul caz a fost acela al melcului răpitor Rapana thomasiana. Problema cea mai importantă este însă lipsa unui management integrat al zonei costiere ( cu integrarea tuturor sectoarelor din zona de coastă implicate în luarea deciziilor ). Prima etapă a reprezentat-o lansarea „Programului pentru Managementul Ecologic şi Protecţia Mării Negre”. Bulgaria. iar scoica Mytilus şi-a redus biomasa cu 70 %. Schimbările politice din regiune din ultimii 15 ani au creat oportunitatea unor acţiuni naţionale şi internaţionale pentru salvarea Mării Negre. În mod ironic însă. speciile oportuniste. îşi pot găsi cu uşurinţă locul în aceste ecosisteme dereglate. cu mare valoare comercială. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. aduse în apa din tancurile de balast ale navelor.

lucrul în reţea şi parteneriat (organizaţii şi agenţii din domeniul apei.  Poluarea chimică (incluzând şi petrolul) nu este atât de mare pe cât s-a considerat dar riscurile unor incidente serioase sunt în creştere Poluarea se produce atunci când chimicale sau energie (zgomot sau căldură). Există dovezi că multe râuri care se varsă în Marea Neagrã au fost puternic poluate în decada dintre 1970 si 1980. pliante despre nutrienţi.monitorizare interactivă a proiectelor pilot. cercetare aplicată simplă pentru procesarea datelor şi a informaţiilor recente despre cele mai bune tehnici. De asemeni unele întreprinderi care mai funcţionează încă au redus indicele de poluare prin aplicarea de tehnologii moderne şi tratarea deşeurilor.suport pentru Monitoringul Chimic în Marea Neagră ( training pentru asigurarea calităţii datelor ). deversate în mediul înconjurător. Programul privind dezvoltarea implementării Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră are ca principal obiectiv elaborarea şi implementarea Planurilor Naţionale Strategice de Acţiune la Marea Neagră.  Pentru a evita poluarea Mării Negre s-au pus la cale o serie de acţiuni: . . În cadrul acestui proiect au fost realizate urmatoarele acţiuni : . .sprijinirea activităţii Centrului Regional de Activitate pentru Pescuit ( metodologii de evaluare a stării resurselor vii.activităţi de lobby şi campanii (autorităţile locale trebuie să implice grupările interesate şi publicul larg).nu este aprobat) .două proiecte PHARE asociate programului GEF . CD-uri de educaţie ecologică.înconjurător şi a utilizării sale durabile şi s-a finalizat. Unele dintre sursele de poluare.Planul Naţional Strategic de Acţiune la Marea Neagră ( proiectul .) . cum ar fi cele producătoare de pesticide. Transportul de petrol prin Marea Neagră a crescut foarte mult şi există un risc constant de poluare prin 14 . . etc.conştientizarea şi diseminarea informaţiei prin mass-media (fluturaşi. consiliile locale şi judeţene.actualizarea inventarelor cu zone critice (care prezintă o mare cantitate de nutrienţi). Inspectoratul de Sănatate Publică. fabrici din industria grea sau agrochimică. agricultura. sunt acum închise datorită colapsului economic care a afectat multe ţări dupã 1990. proceduri de management al pescuitului şi acvaculturii aliniate normelor UE) . reţele de ONG-uri.participare publică (implicarea comunităţilor locale). .educaţie ecologică şi instruire (organizarea unor întâlniri şi workshop-uri la care să participe autorităţile locale şi fermierii). cu semnarea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră. printre altele. emisiuni pe posturile TV locale şi regionale). afectează orice formă de viaţă sau scade valoarea mediului pentru oameni ( pentru amenajări sau alte destinaţii). .

Substante poluante potenţiale ale Mării Negre 15 . Principalele categorii de poluanţi potenţiali sunt următoarele: Tabelul 1.deversări datorate accidentelor şi manevrelor greşite (robinete slăbite. manevrare neatentă şi spălarea ilegală a ţancurilor petroliere). Poluarea poate fi prevenită în toate situaţiile întrucât ea este rezultatul accidentelor sau folosirii intenţionate a mediului pentru depozitarea deşeurilor.

Acestea provoacã un impact local major. cu cât numãrul de locale specatculoase. unde o se pot scurge în râuri. cu atât mai toxic este acesta. dar “Metale grele” este un termen Operatiunile miniere si depozitarea existã zone locale de care este folosit pentru a deseurilor provenite din activitatile contaminare. Metale grele Mineritul si compusii lor. nesaturati (contin legãturi duble sau triple si de accea sunt mai reactivi) sau aromatici (contin inele de benzen) santinelor (santina este fundul vasului. Aruncarea neglijentã a combustibilui de masini în reteaua de canalizare constituie un factor major de poluare. plumb. Ocazional rafinãriile aruncã produse petroliere dar existã suficiente tehnologii pentru a prîntâmpina acest lucru. mercur. etc. Pentru mai multe informatii vezi materialul despre navigatie. Industria de prelucrare a pieilor Au existat probleme locale serioase de poluare cu mercur (tãbãcãria). zinc.duble). unde se depun apa si alte lichide) precum si instalatiilor defectate în timpul încãrcãrii sau descãrcãrii vaselor. Uneori deseurile sunt depozitate la suprafatã de unde Accidente ca cel petrecut la Baia Mare. marin. Mari cantitãti de titei pãtrund în mare odatã cu apele râurilor care se varsã aici. beau apã contaminatã) dar este de metale grele dar multe alte industrii folosesc compusi ai mai putin rãspânditã în mediul metalelor si produc deseuri. Acest lucru apare ca rezultat a doi factori: 1. iar folosirea compusului organic tributyl cositor (TBT) a fost de mai multe ori interzisã Transportul datoritã efectelor sale asupra 16 . în bazinul Dunãrii. cadmiu.) de metale grele. deversare masivã de la minele de aur a omorât animalelel pe o Poluarea cu metale grele este o Industria distantã de 200 km în râul Tisa. la care se adaugã reziduurile provenite din transportul în comun si industrie. cositor. Lubrifiantii bazati pe petrol se mai folosesc în utilajele de forare a titeilui sau a gazelor. foloseste mari cantitãti de crom toxic. (cum ar fi cupru. problemã majorã în apa Asemena accidente sunt un risc potabilã (cu urmãri grave Industria metalurgicã este o sursã major în tãrile din jurul Mãrii pentru sãnãtatea oamenilor care Negre. Sunt putine indicii de poluare a Mãrii Negre cu metale grele. asociate cu desemna elementele de tranzitieminiere reprezintã o sursã majorã mineritul sau unele industrii. Canalizarea urbanã si deseurile industriale aruncate în râuri si mare. Canalizarea urbanã Aceasta este singura sursã majorã de petrol pentru mare. Bineînteles cã marile deversãri produc pagube În general. Mediterana vecinã. dar acelasi fenomen are loc si în largul oraselor costiere. inele de benzen sau de legãturi duble si triple este mai mare Producerea si rafinarea într-un compus al titeiului. de exemple. Un mare numãr de descãrcãri provemite din transportul maritim (golirea tancurile de balast pare a fi o problemã majorã) 2.

fãrã a pune totusi în În mod normal. Aceasta produse ale activitãtii umane. militare si industriale poate produce contaminãri. Din Elemente ca uraniul existã în mari cantitãti de deseuri cauza acestui accident dar si a naturã. elibereazã în mediul înconjurãtor cea mai mare parte a poluãrii sã ajungã în Marea Neagrã. habitatul acestora. altor deversãri operationale. Surse de energie Deseori bateriile contin mari cantitati de metale grele. Existã putine informatii despre cantitatea de gunoaie de pe 17 . sau prelucrarea de mari cantitãti de de pe fluviu au împiedicat însã elemete continând uraniu. fluviu care se varsã în Marea Negrã. Pentru a împiedica fixarea si inmultirea organismelor marine pe chilele vaselor. reactoarele nucleare sunt foarte strict controlate. Energia nuclearã Negre este dublu fatã de al Mãrii Mediterane. Existã totusi riscuri de accidente iar depozitarea pe termen lung a deseurilor radioactive este dificilã si costisitoare. Depozitarea lor in spatii speciale este foarte importanta dar ele sunt deseori aruncate împreunã cu deseurile menajere sau cele industriale. industrial. gunoaie de pe vase sau amenintã vietuitoarele si gospodãrii sau din industrie. Depozitarea de gunoi urban si Multe plãji din jurul Marii Negre Deseuri solide provenind de pe vase sunt pline de gunoaie. Substante radioactive Mineritul Alte activitãti Folosirea radioactivitãtii în scopuri medicale. în special în unele emit radioactivitate. Îndiguirile lantanide sau actinide. uz medical si atât substane din naturã. astfel încât un anumit radioactive. Ele pot fi (pentru reactoare.vietuitoarelor marine. Accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986 a produs imense Acestea sunt elemente care Productia de combustibil nuclear suferinte umane si contaminãri ale mediului. sau armament) necesita zone ale Niprului.Acestea provin din amenajãri improprii Prezenta gunoiului în mare este Gunoiul provine mai ales din de depozitare a gunoaielor o problemã majorã deoarece el ambalaje aruncate din urbane. emisiile de la pericol fauna si oamenii. se folosesc deseori vopsele speciale care contin de obicei cupru. uraniu îmbogãtit. datoritã neglijentei cetãtenilor. dar acestea sunt limitate în comparatie cu alte surse. nivel de radioactivitate este nivelul de radioactivitate al Mãrii întotdeauna prezent. plumb sau cadmiu. S-a constatat ca TBT este mai eficient dar are influente negative asupra mediului marin.

cu sediul la Istanbul. documentul are ca obiective generale prevenirea. scopurile şi priorităţile generale pentru activitatea regională. Bulgariei. Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (BSC) Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi Secretariatul Permanent al acesteia. modul de abordare. Cunoscut drept "Convenţia de la Bucureşti". pentru a proteja şi conserva mediul marin şi de a oferi un cadru legal pentru cooperare şi acţiuni concertate pentru îndeplinirea acestor obligaţii. Declaraţia precizează clar principiile. Federaţiei Ruse. 98/1992. după şase ani de negocieri. Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti" Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost semnată la Bucureşti. Convenţia oferă de asemenea cadrul legal pentru cooperare şi acţiuni concertate în vederea protecţiei Mării Negre. Turciei şi Ucrainei (care sunt Părţi la Convenţie). precum şi a prevederilor Planului Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre. Depozitarul Convenţiei este România. de reprezentanţii României. care reafirmă scopurile Convenţiei. Obiectivul principal al Comisiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării este: să formuleze obligaţia Părţilor semnatare ale Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării de a preveni. reduce şi controla poluarea Mării Negre. Georgiei. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost ratificată de ţara nostră prin Legea nr. reducerea şi controlul poluării Mării Negre.fundul mãrii. făcând un apel la necesitatea urgentării ratificării Convenţiei şi a protocoalelor acesteia de către ţările riverane. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării are ca părţi integrante trei protocoale: • Poluarea din surse de pe uscat • Poluarea prin dumping • Poluarea cu petrol sau alte substanţe periculoase în situaţii de urgenţă În aprilie 1993. pentru a proteja şi conserva mediul marin. Deseurile din plastic reprezintã o problemã deosbit de dificilã. la Odessa a fost semnată Declaraţia Ministerială de la Odessa. realizează implementarea Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării. în luna aprilie 1992. 18 .

. asemenea evenimente determinând în sezonul estival creşterea conţinutului de materie organică cu 2-3 mgO 2/l peste media multianuală. iar indicatorii cantitativi de densitate şi biomasă au avut valori ridicate până la 30 m adâncime. . evidenţiindu-se o creştere a indicatorului de biomasă. .în zonele marine din vecinătatea deversorilor Constanţa N. cantităţile actuale de nutrienţi sunt suficiente pentru susţinerea unor fenomene de înflorire.E.1% media multianuală proprie perioadei 1980-2000. totuşi. de îmbunătăţire a calităţii apelor marine de la litoralul românesc. comparativ cu 2000.din punct de vedere calitativ zoobentosul marin a înregistrat o uşoară creştere a diversităţii specifice. în sezonul autumnal. . unde populaţiei bogat reprezentate de copepodul Acartia clausi i s-au adăugat populaţiile altor două specii Paracalanus parvus şi Pseudocalanus elongatus.în privinţa speciilor periclitate s-a observat o revenire a copepodului calanoid Centropages ponticus. . ci şi prin caracteristica salină esenţială. a speciilor de peşti mici Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris.în privinţa zooplanctonului apele cele mai trofice au fost în sectorul Constanţa. media anuală de la Constanţa depăşind cu 1. Constanţa S şi Mangalia valorile indicatorilor microbiologici au depăşit limitele prevăzute de Directivele C..studiul indicatorilor fizico-chimici a evidenţiat accentuarea tendinţei manifestate în ultimul deceniu. . în raport cu perioadele anterioare de referinţă.evoluţia ţărmului la interfaţa mare-uscat a prezentat o stare de echilibru relativ şi acreţiune slabă. . comparativ cu 2000. în sensul reducerii considerabile a stocului de săruri nutritive. . CONCLUZII .suprasaturate în oxigen în tot cursul anului.50C nivelul mediu multianual (1980-2000). valorile medii lunare menţinându-se sub norma de regim în primavară (aprilie şi mai) şi în vară (iulie. apele marine litorale au fost mai bine oxigenate în 2001. în primul rând în apele de mică adâncime. august şi septembrie).9%) depăşind cu 7. producând nouă fenomene de înflorire de către 11 specii de alge şi provocând mortalitatea în masă a organismelor bentale. media anuală de la Constanţa (109. . în special al fosforului mineral. întâlnit frecvent în comunităţile zooplanctonice din zona portului Constanţa. dar şi a unor specii de 19 .anul 2001 a excelat nu numai prin temperaturile sale mai ridicate.în zonele de îmbăiere utilizate în scop recreaţional nu s-au înregistrat depăşiri faţă de normele de calitate.din punct de vedere termic apele marine litorale au fost mai calde decât în mod obişnuit.fitoplanctonul a înregistrat o importantă diversitate specifică. de exemplu. .

martie-octombrie s-a constatat o distribuţie neuniformă a aglomerărilor pescuibile de peşti. .în perioada de pescuit.activitatea de pescuit industrial din sectorul marin al portului s-a bazat în principal pe desfăşurarea unui pescuit pasiv. practicat de-a lungul întregului litoral. care a pătruns din Marea Mediterană şi Mugil soiuy.în zona costieră s-a observat o creştere a populaţiilor câtorva specii de peşti pelagici mici (Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris).09. . .05. cu unelte staţionare şi pe un pescuit activ.fund. 20 . . cu navele trauler costiere în zona de larg.starea stocurilor de interes comercial este destul de precară. adus din Marea Japoniei pentru aclimatizare). dar şi a unor specii de peşti bentonici (gobiide si bleneiide).fauna Mării Negre s-a îmbogăţit cu două specii (Centracanthus cirrus. cu o tendinţă clară de refacere pentru hamsie şi o uşoară tendinţă de redresare la lufar.2001.2001 respectiv sub pavilion turc "KAPTAN YASAR" din 29/30. pescuitul continuând să se bazeze pe 5-6 specii de talie mică.INCDM a intervenit prompt pentru supravegherea impactului asupra mediului marin produs de accidentele navale urmate de incendiu/scufundare ale navelor sub pavilion bulgar "MESTA" din 07/08. menţinându-şi acelaşi spectru. chefal şi stavrid. . structura cantitativă şi calitativă pe specii a capturilor. . din zona costieră. precum gobiidele şi bleniidele.

.. rare şi insuficient cunoscute din sectorul românesc al Mării negre. 1998 – Lista roşie a algelor macrofite bentale dispărute şi pe cale de extincţie. Bavaru A. Bucureşti. Ocrotirea Naturii şi mediului înconjurător.iulie 2002” . BIBLIOGRAFIE Revista Terra „Almanah iunie . 1960 – cercetări fizico – chimice şi biologice româneşti în Marea Neagră.„Poluarea Marii Negre in zona litorala romaneasca” Şerpoianu G... 3:17-46 21 .. Arborele Lumii nr 57.. efectuate în perioada 1954-1959. 1964 – Influenţa apelor Dunării asupra regimului salin de pe întinsul platoului continental românesc al Mării Negre Bologa A. Hidrobiologia. an 2001 .Marea Neagra” Bacescu M.„Planeta Pamant . Chirila E. S.