P. 1
Poluarea Marii Negre

Poluarea Marii Negre

|Views: 1,434|Likes:
Published by Nicoleta Craciun

More info:

Published by: Nicoleta Craciun on Dec 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/25/2013

pdf

text

original

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Administraţie şi Afaceri Administrarea Afacerilor, an III

Plouarea Mării Negre

Prof. Coord.: Constantin Ghica

Studenţi: Ambrăuş Mirela Chirca Maria-Magdalena Crăciun Nicoleta

2011 1

Cuprins:

Marea Neagră.....................................................................................................3 Starea ecosistemului si resurselor vii marine. Situaţia speciilor marine............6 Surse de degradare……………………………………………….....................8 Efectele poluării...............................................................................................10 Biodiversitatea Mării Negre.............................................................................11 Eutrofizarea şi biodiversificarea Mării Negre…….….....................................12 Măsuri împotriva poluării Mării Negre........................................................... 13 Pentru a evita poluarea Mării Negre. Poluarea chimică……………………...14 Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti"………………………………………………………………18 Concluzii……………………………………………….........……………….19 Bibliografie......................................................................................................21

2

 MAREA NEAGRĂ Situată între 40°55’ şi 46°32’ latitudine nordică şi 27°27’ şi 41°42’ longitudine estică. Marea Neagră face parte din categoria mărilor tipic continentale. Adâncimi mai mari. hidrologice. La această individualizare a contribuit şi evoluţia paleografică şi raportul acesteia cu celelalte mări în decursul timpului. Adâncimea apelor din jurul malului românesc este mai mică. adevărata depresiune a Mării Negre. Suprafaţa mării este de 411 540 km² (462 000 km² împreună cu Marea Azov) fiind a treia ca mărime din Europa după Marea Mediterană şi Marea Nordului. situată pe aria străveche de scufundare a Mării Tethys. Bazinul Mării Negre are o formă aproximativ regulată. hidrochimice şi biologice proprii. Legătura foarte îngustă şi poziţia sa în interiorul continentului contribuie la individualizarea unor caracteristici hidrofizice. iar cuveta în dreptul ţărmului românesc este formată dintr-o întinsă platformă continentală cu adâncimi ce nu depăşesc 200 m. ţărmurile sunt puţin articulate şi în general lipsite de insule. de sub 2 000 m se întâlnesc în partea central-sudică a bazinului în apropierea ţărmului turc şi la est de peninsula Crimeea. România este o ţară pontică prin litoralul său de 244 km desfăşurat de la Braţul Musura al deltei secundare a Chiliei în nord până la Vama Veche în sud. ca urmare a configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin. comunicând cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele. Este o mare de tip continental ceea ce face să exercite o influenţă climatică redusă asupra uscatului. O linie de traseu aproximativă Varna – Crimeea Sudică separă cele două arii atât de deosebite ale mării: la nord zona cu adâncimi reduse (Marea Azov nu coboară sub 14 m adâncime). Pe platforma continentală se întâlnesc 8 tipuri de bază de sedimente: 3 . iar adâncimea medie de 1 200 m. Adâncimea maximă este de 2 246 m în regiunea central-sudică. manifestată prin brize şi modificări termice pe o fâşie îngustă de la ţărm respectiv cu ierni blânde şi veri lipsite de caniculă. Reprezintă o componentă grafică de însemnătate europeană care defineşte poziţia geografică a ţării noastre. iar la sud.

e) mâluri cu mztilus sunt sedimente mobile de origine aluvionară dispuse în strat de 20 – 40 cm la adâncimi de 20 – 60 m. precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechin ce ating 15 – 20 kg). cu granule distincte.zona litorală – unde adâncimea poate ajunge de la 12 – 17 m şi unde pescuitul din ambarcaţiuni este optim până la maximum 50 m adâncime. morunul. calcanul. zona este frecventată de pescari. .zona sublitorală – are o adâncime de 70 – 230 m unde apa este slab oxigenată cu consecinţele de rigoare pentru pescuit. rândunica de mare. cambula. chefalul. mai compacte şi unsuroase la pipăit. Platoul continental se poate delimita în trei zone: . scrumbia.zona prelitorală – care are o profunzime variabilă de-a lungul ţărmului unde adâncimea este de până la 12 m şi care este expusă valurilor. c) scrădişul recent este constituit din îngrămădiri de fragmente de moluşte actuale. pălămida. neaderente ce formează plajele şi acoperă fundurile de mică adâncime.a) nisipul este un sediment mobil. prelungiri ale falezei în mare sau ca pietre izolate cu aspect morenaic sau de fundurile argilo – marnoase dispuse insular. cu mâl în proporţie de 15 – 25 % ce acoperă fundurile puţin adânci. foarte bogat în carbonat de calciu ce dau apei un aspect lăptos. d) substratul dur este reprezentat în general de calcare sarmatice ca platforme întinse de piatră. b) nisipul mâlos este un sediment mobil aderent. f) mâluri faseolinifere sunt mâluri de adâncime. Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul. cenuşii de grosimi de 5 – 20 cm. hamsia. . opac. 4 . pot fi galben – cenuşii până la cenuşii – negricioase sau albăstrui. g) zona cu filifora populează mâlurile cu mztilus şi faseolinifere în care se dezvoltă alga roşie Philliphora. h) paleoscrădişul de tip caspic este format din cochilii fosile de scoici şi melci de apă dulce şi salmastră de la marginea platforme continentale.

Vulnerabilitatea bazinului Mării Negre se datorează atât izolării sale. Această practică. mai multe sardine. dar şi prin utilizarea apei pentru irigaţii. rămasă adesea neobservată este azi detectată prin intermediul sateliţilor şi cei vinovaţi pot fi trimişi în judecată. Într-o primă fază. insecticidele şi erbicidele care nu se descompun în contact cu solul. În incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat ţiţeiul. cât şi dimensiunilor mari ale surselor de poluare de pe uscat. fertilizatorii. pătrund în cele din urmă în Marea Neagră. etc. Pe litoralul Mării Negre a scăzut aportul de sedimente adus de fluviu ca urmare a opririi acestora în lacurile de acumulare al căror număr şi importanţă au crescut în întreg bazinul hidrografic al Dunării. prin construirea barajelor şi a lacurilor de acumulare pentru producerea energiei electrice. ca o adaptare la raportul 5 . În cantităţi moderate. alături de care apele uzate. Ţiţeiul şi alte substanţe petrochimice sunt principalii poluatori ai Mării Negre. care desfăşoară importante activităţi economice. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. se modifică compoziţia fitoplanctonului. Dunărea contribuie la reţinerea sedimentelor poluante din domeniul continental. este puternic eutrofizată. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte ( azotul şi fosforul ) sunt benefici. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. trăiesc în prezent peste 165 milioane de oameni. Substanţele chimice se înfiltrează prin pământ în apa râurilor şi sunt astfel purtate până la Dunare şi de acolo în Marea Neagră. gunoaiele casnice şi poluarea aerului se adaugă în mod semnificativ.).Marea Neagră este una dintre cele mai poluate mări ale globului. cantităţi importante sunt deversate în zonele litorale de localităţile costiere şi de activităţile de transporturi. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colecţii amestecate de fertilizatori şi otrăvuri. răspândită în lumea întreagă. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. În ea se varsă apele a 17 ţări. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. Prin reducerea cantităţii de apă. Practica obişnuită de spălare a tancurilor petroliere deversează foarte mult ţiţei în mare. cât şi activităţile antropice. Se constată astfel o pronunţată eroziune a plajelor şi falezei. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic. concomitent cu creşterea fenomenelor de înflorire a apei mării ca urmare a aportului Dunării şi a evacuărilor directe de substanţe biogen. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani s-au pescuit cantităţi mai mari de peşte. în special pescuitul şi turismul. Acestea afectează puternic atât flora şi fauna din apropierea ţărmului. Cea mai mare parte a Mării Negre. În afara poluanţilor aduşi de marile fluvii. mai mult şprot. şi mai ales platforma continentală din partea sa nordvestică. cei mai mulţi dintre ei nefiind conştienţi că participă activ la poluarea uneia dintre cele mai degradate mări ale planetei. În bazinul Mării Negre. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. Substanţele chimice cum ar fi cele petroliere. Ea este legată de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este transmiţătorul poluanţilor.

nichelul.mai recent . acesta fiind alcătuit în ciclul anual octombrie 2000-septembrie 2001 din 179 de specii şi varietăţi de microalge. Aceste perturbări. ca şi abundenţa hranei. Multitudinea şi complexitatea aspectelor pe care le implică explorarea. exploatarea resurselor naturale şi hazarduri precum cutremure.anume 123 . Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge. specii invadatoare. cuprul. care scurtcircuitează lanţul trofic. marea majoritate . care cele multe provin din industria şi transportul pe uscat. în funcţie de jurisdicţia naţională asupra resurselor. Metale grele cum ar fi cadmiul. arsenul. nu fac excepţie.aparţin grupelor diatomeelor şi peridineelor. aparţinând la şapte grupe algale cu rang de încrengătură. cu toate că a fost interzis. Din nefericire. SITUAŢIA SPECIILOR MARINE Ecosistemele şi biodiversitatea sunt periclitate în mod îngrijorător la nivel planetar.necesitatea protecţiei mediului marin atestă şi confirmă importanţa acordată dezvoltării ştiinţelor mării. poluarea apelor estuarine şi costiere de către ape uzate.  STAREA ECOSISTEMULUI ŞI RESURSELOR VII MARINE. epidemii/epizootii. eroziune. nici ecosistemele marine. zincul sau cromul.modificat al nutrienţilor. Cantitatea de metale. Mediul marin este adesea ameninţat de suprapopularea anumitor zone costiere. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. exploatarea şi . sunt chimicale periculoase care dezechilibrează balanţa sistemelor animale din mediu. Asemenea probleme grave de mediu pot fi abordate şi soluţionate într-o oarecare măsură la nivel local. 6 . cu precădere cele costiere. plumbul. In fitoplanctonul sectorului românesc s-a înregistrat o importantă diversitate specifică. inundaţii. utilizata ca pesticid şi care persistă în mediu este încă folosit. permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor. Dintre respectivele specii. o substanţă chimică organică clorinată şi toxică. DDT si PCB( betanol policlorinat) a crescut în ultimii ani. naţional şi/sau transfrontalier. DDT-ul. dar inexplicabil nivelul arsenului a scăzut. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare.

costul refacerii zonelor distruse prin poluare. de despăduriri. Cea mai răspândită este bacteria Escherichia coli . S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei şi faunei. colii la 100g de ţesut. PBC-ul are un efect cumulativ asupra vieţii din Marea Neagră. această cifră la nivelul întregii mări. care se interpune între apele continentale poluate şi apele Mării Negre. Alte microorganisme care ridică probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella şi Staphyloccus care pot să apară în crustacee. Nu poate fi evaluat însă costul zilelor de muncă pierdute datorită îmbolnăvirilor produse de poluare. 7 . costul speciilor dispărute datorită poluării. Costul pe termen scurt al neluării nici unei măsuri ar putea depăşi în curând 1 miliard de dolari anual. care este folosită ca un indicator al contaminării. S-a demonstrat că TBT produce modificări sexuale melcilor de mare ( un tip de crustaceu ). Degradarea acestor zone umede ar putea determina dispariţia unui filtru natural foarte important. Pierderile economice datorate poluării sunt din ce în ce mai mari. care fixează poluanţii şi sedimentele din râuri.O altă substanţă chimică care are un efect negativ asupra florei şi faunei Mării Negre este tributilina (TBT) care este folosită pe scară largă ca vopsea rezistentă la apa pentru chila vaselor. toxici pentru animale şi oameni. fiind mult mai mare şi aproape imposibil de calculat. Ei sunt poluanţi industriali. etc. pe termen lung. şi în climatele calde Vibrio parahaemolyticus. dar care sunt şi ele afectate de dezvoltarea urbană şi industrială. cum ar fi unul având la bază cuprul şi care este de 1000 de ori mai puţin toxic pentru plante şi animale. de poluările datorate activităţilor agricole şi de deversările de la activităţile industriale. Pentru a nu provoca boala ar trebui să existe mai puţin de 230 E. deci puse în imposibilitatea de a se reproduce. întregi populaţii devenind de sex feminin. Cele câteva zone umede răspândite în lungul litoralului servesc ca filtre naturale. Numai sectoarele turistic şi piscicol înregistrează pierderi de peste 500 milioane de dolari anual. Organismele dăunătoare se reproduc în moluşte şi transmit omului numeroase boli.

oxizii de azot proveniţi de la arderile la temperaturi înalte ( termocentrale. Unele studii arată existenţa unor grave probleme locale. mai ales datorită utilizării pe scară largă a detergenţilor cu fosfaţi şi a extinderii agriculturii intensive. etc. poluarea atmosferică are un impact foarte puternic asupra mediului. Unii poluanţi pot fi transportaţi direct în mare sau prin intermediul râurilor. urbanizare. la poluarea apelor subterane şi la afectarea sănătăţii umane. Agricultura este un poluant major al apelor. dezvoltarea portuară şi a zonelor costiere. pesticidele reprezintă o mare problemă mai ales pentru zonele de coastă. În ultimii 25 de ani a fost înregistrată o creştere dramatică a cantităţii de nutrienţi. industrie. Dunărea aduce anual aproximativ 60 000 tone fosfor şi circa 340 000 tone azot anorganic. termocentralele pe cărbune sau combustibil lichid şi din transport. dioxidul de carbon ( de la termocentrale şi maşini ). ca şi poluarea marină. atât ale celor ale Mării Negre. dioxidul de sulf ( de la termocentrale ). Printre aceştia se pot număra metalele grele ( mai rare în zona litoralului românesc ). Pe lângă efectul general negativ pe care îl are asupra sănătăţii populaţiei ( mai ales în zonele urbane şi în zonele industriale ). cât şi ale apelor continentale de suprafaţă şi subterane din zonă. În Marea Neagră. 8 . O problemă importantă o reprezintă şi depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor chimice. este puternic eutrofizată. Practicarea agriculturii intensive duce la infiltrarea în ape a îngrăşămintelor şi pesticidelor folosite. SURSE DE DEGRADARE Marea Neagră este afectată de poluarea atmosferică. Depozitarea necorespunzătoare ( de obicei sub cerul liber ) şi aplicarea lor excesivă conduce la scurgerea lor în râuri. Cei mai mulţi poluanţi atmosferici provin din industrie. Cea mai mare parte a Mării Negre. şi mai ales platforma continentală din partea sa nord-vestică. agricutura intensivă. motoare de maşini ). Cea mai mare parte a poluării îşi are originea în agricultură şi în zonele industriale din lungul cursului Dunării şi al celorlalte mari fluvii care se varsă în Marea Neagră.

Noaptea însă. prin procesul de fotosinteză. ca şi abundenţa hranei. Unul dintre motive este acela că datele. Aceste perturbări. ei fiind indispensabili pentru funcţionarea ecosistemelor. o problemă locală. mase enorme de alge cad pe fundul mării sau spre straturile profunde. acesta fiind unul dintre motivele pentru care în ultimii ani sau pescuit cantităţi mai mari de peşte. se formează hidrogen sulfurat. Pe măsură ce creşte cantitatea lor. nutrienţii utilizaţi ca îngrăşăminte (azotul şi fosforul) sunt benefici. Ca toate plantele verzi. şi fitoplanctonul are nevoie de lumină pentru a transforma dioxidul de carbon în masă organică. ca o adaptare la raportul modificat al nutrienţilor. Scăderea cantităţii de oxigen şi a cantităţii de lumină în zonele cu adâncime mai mică au efecte devastatoare asupra populaţiilor animale. Deşi este cunoscut faptul că în ape există cantităţi mari de germeni fecali.În cantităţi moderate. etc. ce determină distrugerea totală a populaţiilor animale şi pierderea unor importante resurse marine vii. cantitatea de oxigen dizolvat în mod natural în apă nu este suficientă pentru întreţinerea populaţiilor uriaşe de alge din straturile profunde. Într-o primă fază. oxigenul este consumat pentru transformarea organismelor moarte în dioxid de carbon. mai mult şprot.). se modifică compoziţia fitoplanctonului. de obicei. sunt 9 . permit proliferarea meduzelor şi a ctenoforelor ( ex : Mnemiopsis leydi ). Principala sursă de poluare a zonelor din apropierea oraşelor de pe ţărm o constituie netratarea sau tratarea insuficientă a apelor uzate. mai multe sardine. În unele cazuri grave de anoxie. Dar cantităţile excesive de nutrienţi pot avea efecte devastatoare. care scurtcircuitează lanţul trofic. Apele uzate menajere contribuie semnificativ la poluarea cu substanţe organice şi nutrienţi şi pot fi responsabile şi de apariţia şi proliferarea unor boli. Aceste modificări bruşte şi cantitatea mare de nutrienţi se manifestă uneori prin „înfloriri” ale unor alge. atunci când există. deoarece acestea nu au prădători naturali în Marea Neagră. Prin urmare. care sunt toxice sau puţin nutritive pentru animalele superioare. de obicei. ei au ca efect creşterea generală a cantităţii de hrană ( mai multe alge microscopice. substanţă foarte toxică. până în prezent au fost publicate puţine date despre microorganismele patogene din zona de coastă a Mării Negre. Poluarea microbiologică este. unde cantitatea de lumină este totuşi suficientă pentru dezvoltarea lor. Deoarece populaţiile naturale nu sunt capabile să consume cantitatea mare de hrană existentă.

pagubele produse de eroziune sau cele de identificare a unor alternative pentru alimentarea cu apă potabilă. la nivelul întregului bazin. iar pentru turism. Toate acestea contribuie la poluarea gravă a Mării Negre şi a apelor înconjurătoare prin deversarea apelor uzate. întreprinderi chimice. cum ar fi cele legate de sănătate sau şomaj. pierderile sunt estimate la 240 milioane de dolari anual. de obicei. situate pe ţărm sau în imediata apropiere. datorită subdimensionării staţiilor de epurare. costul asistenţei medicale. Cu toate că problema principală o reprezintă nutrienţii. în imediata apropiere a Mării Negre. etc. industrie alimentară. precum şi încălcării reglementărilor cu privire la deversarea apelor industriale în canalizările municipale. Este greu de estimat poluarea chimică a Mării Negre. În cazul majorităţii oraşelor de pe coastă. dar care este limitată. apele uzate care sunt deversate în mare nu au o calitate corespunzătoare. nota de plată anuală ar putea depăşi un miliard de dolari anual la nivelul întregii mări. Ele au frecvenţă mai mare în Rusia şi Ucraina. La această cifră se adaugă şi efectele indirecte. 10 .considerate confidenţiale. Costurile scăderii poluării. sunt şi ele enorme. eficienţei lor reduse. Au fost însă raportate cazuri de boli hidrice în zona litorală. Dacă s-ar lua în considerare numărul de zile de muncă pierdute. după 1991.). dar au fost semnalate. costul reintroducerii unor specii dispărute. fabrici de celuloză şi hârtie. asociate aşa numitelor „puncte fierbinţi” (zone restrânse. infiltraţii de la depozitele de deşeuri sau prin poluare atmosferică depusă pe sol sau în apă prin intermediul precipitaţiilor. În sectorul piscicol.  EFECTELE POLUĂRII Problemele ecologice din zona Mării Negre au produs mari pierderi economice. dar mai ales în bazinele râurilor tributare mării. se întâlnesc practic toate ramurile industriale( prelucrarea hidrocarburilor. deosebit de poluate). legate de privatizarea întreprinderilor de stat şi dezvoltarea întreprinderilor private. există rapoarte care informează că există şi poluare cu metale grele şi substanţe organoclorurate (deosebit de toxice). între 340 – 400 milioane de dolari anual. Oricum. cazuri de holeră şi antrax în Delta Dunării şi în judeţul Constanţa. întreprinderi de prelucrarea lemnului. la zone bine definite. datorită rapoartelor contradictorii şi a lipsei unor surse de informare transparente. prelucrarea metalelor feroase şi neferoase.

suprasolicitând alimentarea cu apă potabilă şi resurse biologice. Masivele înfloriri ale algelor începând din 1975. Nu sunt de neglijat nici efectele psihologice negative asupra turiştilor şi a populaţiei locale (uimirea legată de schimbarea culorii apei până la sângeriu. şi el. reprezintă un potenţial risc pentru viitor.Poluarea provenită de la apele uzate tratate necorespunzător a dus la apariţia unor cazuri izolate de holeră şi la creşterea numărului de afecţiuni gastro-intestinale. Cauza acestei scăderi este în primul rând suprapescuitul. Valorile totale estimate la 900 000 tone în 1986 au scăzut la numai 100 000 tone în 1992. Oricare ar fi cauza. dar la care se adaugă şi mortalitatea foarte mare a puietului de peşte datorată eutrofizării şi poluării apelor. stavrid. Cu toate că este în special o problemă locală. mirosul de alge şi peşte stricat. ar produce mari pierderi pentru turism. 11 . sturioni. Consumurile ridicate de apă potabilă. Prezenţa unui număr mare de oameni care trăiesc sau îşi petrec vacanţele pe malul Mării Negre afectează grav mediul costier. datorate lipsei de eficienţă a multor instalaţii.  BIODIVERSITATEA MĂRII NEGRE Până în prezent. prezenţa insectelor şi rozătoarelor purtătoare de boli din jurul lor) au avut şi ele un rol important. Contaminarea peştilor şi a altor animale marine este şi el un risc major. Dacă reglementările sanitare ar fi respectate. cât şi a unor specii de peşti cu importanţă economică : scrumbie. foarte mult. iar dacă nu sunt respectate. ar fi necesară o îngheţare a pescuitului industrial ( pe o perioadă de 3 – 5 ani ). hamsie. care îi fac aproape improprii consumului uman. mai ales când fenomenele sunt însoţite de mortalităţi masive ale peştilor. împreună cu fenomenele asociate (consistenţa mucilaginoasă a apei. în Marea Neagră au fost inventariate aproximativ 1500 specii de vertebrate şi nevertebrate. prin distrugerea habitatului multor specii valoroase prin smulgerea vegetaţiei de pe fundul mării. şi aşa afectate. unii peşti din zona de coastă conţin cantităţi foarte mari de substanţe chimice. s-a constatat reducerea unor specii de peşti răpitori. Poluarea a devastat industria piscicolă din Marea Neagră. 1998 şi 1999). tonele de scoici şi peşti morţi aruncate pe plajă şi supuse putrefacţiei. aşa cum s-a întâmplat în 1992. ca şi prădarea sa de către un ctenofor recent apărut în Marea Neagră. dacă se doreşte ca efectivele de peşte să aibă o şansă de refacere. Pescuitul prin traulare de fund a contribuit. există oricând riscul apariţiei unor îmbolnăviri. Urmare a accentuării poluării industriale şi orăşeneşti din ultimele două decenii. senzaţia de teamă care apare. Mnemiopsis leydi. calcan.

3. cu condiţii de mediu improprii pentru majoritatea organismelor aflate în partea superioară a piramidei trofice. deoarece. trebuie semnalată în continuare prezenţa unor specii imigrate recent în Marea Neagră. aici nemaiîntâlnindu-se nici 50 % din numărul speciilor care le populau în periaoda 1967 – 1970. Au dispărut câmpurile de Zostera şi Cystoseira. Marea Neagră a fost transformată dintr-un ecosistem divers. zooplanctonul şi bentosul. Pe de altă parte. fitoplanctonul.  EUTROFIZAREA ŞI MODIFICAREA BIODIVERSITĂŢII Eutrofizarea şi alte tipuri de degradare a ecosistemelor au dus la reducerea biodiversităţii şi au perturbat grav echilibrul ecosistemelor din Marea Neagră. atât din punct de vedere calitativ. în care se întâlneau numeroase specii. cu care se aflau în legătură trofică. În Cartea Roşie a Mării Negre. Starea de conservare a populaţiilor celor trei specii de delfini care trăiesc în Marea Neagră – Phocoena phocoena relicata. într-o cultură eutrofă de alge. gasteropodul Rapana venosa şi ctenoforul Mnemiopsis leydii şi-au redus substanţial stocurile. iar biomasele sunt de zeci de ori mai scăzute decât cele de acum câteva decenii. Chiar şi zonele mai profunde sunt foarte modificate. Totodată. din 1987. În ultimii 25 – 30 de ani. se menţionează apariţia unor exemplare mari de crab albastru Callinectes sapidus. Flora bentală se află într-un declin continuu. semnalat ulterior. apreciază stocul de delfini de 30. iar biomasa algei Phylophora se apreciază la numai o zecime faţă de trecut.000 exemplare Phocoena. îndeosebi în privinţa unor specii cu importanţă ecologică şi economică deosebită în deceniile trecute ( de exemplu : alga brună Cystoseira şi fanerogama Zostera ).000 exemplare Tursiops şi 3. cât şi cantitativ. Dintre acestea. aceste date nu pot fi omologate cu metodicile internaţionale de evaluare. Biomasa altor specii foarte importante pentru lanţul trofic al Mării Negre s-a redus şi ea 12 . Delphinus delphis ponticus şi Tursiops truncatus ponticus – continuă să fie precară.000 exemplare Delphinus.În cadrul ecosistemului Mării Negre au fost studiate urmatoarele componente biologice : bacterioplanctonul. ultimul în principal datorită concurentului său natural Beroe ovata. în ciuda unor măsuri întreprinse ( reducerea pescuitului. semnarea unor acorduri şi convenţii internaţionale ). ele au fost înscrise la categoria “date insuficiente”. deşi ultimele estimări. O dată cu ele au dispărut numeroase alte specii.

la Bucureşti. aduse în apa din tancurile de balast ale navelor. Rusia şi Ucraina au semnat. El este responsabil. Acest program internaţional îşi propune să fie un catalizator pentru refacerea mediului 13 . alături de poluare. în ultimii ani. România. O altă specie a fost Mya arenaria. Datorită modificărilor în biodiversitate. speciile oportuniste. Bulgaria. Georgia. Ea a atins densităţi de până la 1000 de indivizi pe metrul pătrat în zona litoralului românesc. Primul caz a fost acela al melcului răpitor Rapana thomasiana. Problema cea mai importantă este însă lipsa unui management integrat al zonei costiere ( cu integrarea tuturor sectoarelor din zona de coastă implicate în luarea deciziilor ). care se pare că a apărut la sfârşitul anilor ′60 şi a înlocuit practic specia Corbula. Prima etapă a reprezentat-o lansarea „Programului pentru Managementul Ecologic şi Protecţia Mării Negre”.  MĂSURI ÎMPOTRIVA POLUĂRII În bazinul Mării Negre. carnea ei fiind exportată în Japonia. iar scoica Mytilus şi-a redus biomasa cu 70 %. cu mare valoare comercială. Cu toate că ţările din zona Mării Negre încearcă de mult să oprească degradarea acesteia. Turcia. Declaraţia de la Bucureşti pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării. ele au nevoie de asistenţă internaţională specializată. rapana însăşi a devenit o specie foarte căutată de pescari. îşi pot găsi cu uşurinţă locul în aceste ecosisteme dereglate. desfăşurat între 1992 – 1996. În mod ironic însă. Schimbările politice din regiune din ultimii 15 ani au creat oportunitatea unor acţiuni naţionale şi internaţionale pentru salvarea Mării Negre. de decimarea bancurilor de stridii. transportat probabil la începutul anilor ′40.foarte mult : numărul scoicilor Corbula s-a redus de 240 ori. un trust format din Banca Mondială. program finanţat de Fondul Global de Mediu. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu.

activităţi de lobby şi campanii (autorităţile locale trebuie să implice grupările interesate şi publicul larg).sprijinirea activităţii Centrului Regional de Activitate pentru Pescuit ( metodologii de evaluare a stării resurselor vii. .conştientizarea şi diseminarea informaţiei prin mass-media (fluturaşi. consiliile locale şi judeţene. agricultura.  Poluarea chimică (incluzând şi petrolul) nu este atât de mare pe cât s-a considerat dar riscurile unor incidente serioase sunt în creştere Poluarea se produce atunci când chimicale sau energie (zgomot sau căldură). cum ar fi cele producătoare de pesticide. cercetare aplicată simplă pentru procesarea datelor şi a informaţiilor recente despre cele mai bune tehnici. .Planul Naţional Strategic de Acţiune la Marea Neagră ( proiectul . . reţele de ONG-uri. proceduri de management al pescuitului şi acvaculturii aliniate normelor UE) .participare publică (implicarea comunităţilor locale).educaţie ecologică şi instruire (organizarea unor întâlniri şi workshop-uri la care să participe autorităţile locale şi fermierii). . printre altele. emisiuni pe posturile TV locale şi regionale). În cadrul acestui proiect au fost realizate urmatoarele acţiuni : . fabrici din industria grea sau agrochimică.  Pentru a evita poluarea Mării Negre s-au pus la cale o serie de acţiuni: . deversate în mediul înconjurător. Există dovezi că multe râuri care se varsă în Marea Neagrã au fost puternic poluate în decada dintre 1970 si 1980. etc.actualizarea inventarelor cu zone critice (care prezintă o mare cantitate de nutrienţi).două proiecte PHARE asociate programului GEF .suport pentru Monitoringul Chimic în Marea Neagră ( training pentru asigurarea calităţii datelor ). .înconjurător şi a utilizării sale durabile şi s-a finalizat. pliante despre nutrienţi. Transportul de petrol prin Marea Neagră a crescut foarte mult şi există un risc constant de poluare prin 14 . sunt acum închise datorită colapsului economic care a afectat multe ţări dupã 1990.monitorizare interactivă a proiectelor pilot. Programul privind dezvoltarea implementării Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră are ca principal obiectiv elaborarea şi implementarea Planurilor Naţionale Strategice de Acţiune la Marea Neagră. cu semnarea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră. CD-uri de educaţie ecologică.lucrul în reţea şi parteneriat (organizaţii şi agenţii din domeniul apei. Inspectoratul de Sănatate Publică. De asemeni unele întreprinderi care mai funcţionează încă au redus indicele de poluare prin aplicarea de tehnologii moderne şi tratarea deşeurilor.nu este aprobat) . Unele dintre sursele de poluare.) . afectează orice formă de viaţă sau scade valoarea mediului pentru oameni ( pentru amenajări sau alte destinaţii).

Principalele categorii de poluanţi potenţiali sunt următoarele: Tabelul 1. manevrare neatentă şi spălarea ilegală a ţancurilor petroliere).deversări datorate accidentelor şi manevrelor greşite (robinete slăbite. Poluarea poate fi prevenită în toate situaţiile întrucât ea este rezultatul accidentelor sau folosirii intenţionate a mediului pentru depozitarea deşeurilor. Substante poluante potenţiale ale Mării Negre 15 .

Canalizarea urbanã Aceasta este singura sursã majorã de petrol pentru mare. la care se adaugã reziduurile provenite din transportul în comun si industrie. cadmiu. Mediterana vecinã. etc.) de metale grele. Acest lucru apare ca rezultat a doi factori: 1. cu atât mai toxic este acesta. plumb. beau apã contaminatã) dar este de metale grele dar multe alte industrii folosesc compusi ai mai putin rãspânditã în mediul metalelor si produc deseuri. nesaturati (contin legãturi duble sau triple si de accea sunt mai reactivi) sau aromatici (contin inele de benzen) santinelor (santina este fundul vasului. cu cât numãrul de locale specatculoase. Uneori deseurile sunt depozitate la suprafatã de unde Accidente ca cel petrecut la Baia Mare. (cum ar fi cupru. Pentru mai multe informatii vezi materialul despre navigatie. Acestea provoacã un impact local major. problemã majorã în apa Asemena accidente sunt un risc potabilã (cu urmãri grave Industria metalurgicã este o sursã major în tãrile din jurul Mãrii pentru sãnãtatea oamenilor care Negre. Bineînteles cã marile deversãri produc pagube În general. Lubrifiantii bazati pe petrol se mai folosesc în utilajele de forare a titeilui sau a gazelor. Un mare numãr de descãrcãri provemite din transportul maritim (golirea tancurile de balast pare a fi o problemã majorã) 2. Ocazional rafinãriile aruncã produse petroliere dar existã suficiente tehnologii pentru a prîntâmpina acest lucru. asociate cu desemna elementele de tranzitieminiere reprezintã o sursã majorã mineritul sau unele industrii. dar “Metale grele” este un termen Operatiunile miniere si depozitarea existã zone locale de care este folosit pentru a deseurilor provenite din activitatile contaminare. Sunt putine indicii de poluare a Mãrii Negre cu metale grele. Canalizarea urbanã si deseurile industriale aruncate în râuri si mare. iar folosirea compusului organic tributyl cositor (TBT) a fost de mai multe ori interzisã Transportul datoritã efectelor sale asupra 16 . foloseste mari cantitãti de crom toxic. deversare masivã de la minele de aur a omorât animalelel pe o Poluarea cu metale grele este o Industria distantã de 200 km în râul Tisa. mercur. marin. inele de benzen sau de legãturi duble si triple este mai mare Producerea si rafinarea într-un compus al titeiului. Mari cantitãti de titei pãtrund în mare odatã cu apele râurilor care se varsã aici. în bazinul Dunãrii. cositor. unde se depun apa si alte lichide) precum si instalatiilor defectate în timpul încãrcãrii sau descãrcãrii vaselor. Aruncarea neglijentã a combustibilui de masini în reteaua de canalizare constituie un factor major de poluare. dar acelasi fenomen are loc si în largul oraselor costiere. Industria de prelucrare a pieilor Au existat probleme locale serioase de poluare cu mercur (tãbãcãria). Metale grele Mineritul si compusii lor. unde o se pot scurge în râuri. de exemple. zinc.duble).

S-a constatat ca TBT este mai eficient dar are influente negative asupra mediului marin. Pentru a împiedica fixarea si inmultirea organismelor marine pe chilele vaselor. sau armament) necesita zone ale Niprului. Îndiguirile lantanide sau actinide. fluviu care se varsã în Marea Negrã. Depozitarea lor in spatii speciale este foarte importanta dar ele sunt deseori aruncate împreunã cu deseurile menajere sau cele industriale. Energia nuclearã Negre este dublu fatã de al Mãrii Mediterane. uz medical si atât substane din naturã. în special în unele emit radioactivitate. industrial. se folosesc deseori vopsele speciale care contin de obicei cupru.Acestea provin din amenajãri improprii Prezenta gunoiului în mare este Gunoiul provine mai ales din de depozitare a gunoaielor o problemã majorã deoarece el ambalaje aruncate din urbane. Aceasta produse ale activitãtii umane. militare si industriale poate produce contaminãri. altor deversãri operationale. Existã putine informatii despre cantitatea de gunoaie de pe 17 . Existã totusi riscuri de accidente iar depozitarea pe termen lung a deseurilor radioactive este dificilã si costisitoare. plumb sau cadmiu. datoritã neglijentei cetãtenilor. gunoaie de pe vase sau amenintã vietuitoarele si gospodãrii sau din industrie. astfel încât un anumit radioactive. nivel de radioactivitate este nivelul de radioactivitate al Mãrii întotdeauna prezent. uraniu îmbogãtit. Accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986 a produs imense Acestea sunt elemente care Productia de combustibil nuclear suferinte umane si contaminãri ale mediului. elibereazã în mediul înconjurãtor cea mai mare parte a poluãrii sã ajungã în Marea Neagrã. sau prelucrarea de mari cantitãti de de pe fluviu au împiedicat însã elemete continând uraniu.vietuitoarelor marine. Din Elemente ca uraniul existã în mari cantitãti de deseuri cauza acestui accident dar si a naturã. Ele pot fi (pentru reactoare. Depozitarea de gunoi urban si Multe plãji din jurul Marii Negre Deseuri solide provenind de pe vase sunt pline de gunoaie. habitatul acestora. Surse de energie Deseori bateriile contin mari cantitati de metale grele. dar acestea sunt limitate în comparatie cu alte surse. reactoarele nucleare sunt foarte strict controlate. Substante radioactive Mineritul Alte activitãti Folosirea radioactivitãtii în scopuri medicale. fãrã a pune totusi în În mod normal. emisiile de la pericol fauna si oamenii.

98/1992. reduce şi controla poluarea Mării Negre. Convenţia oferă de asemenea cadrul legal pentru cooperare şi acţiuni concertate în vederea protecţiei Mării Negre. Georgiei. Obiectivul principal al Comisiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării este: să formuleze obligaţia Părţilor semnatare ale Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării de a preveni. care reafirmă scopurile Convenţiei.fundul mãrii. în luna aprilie 1992. reducerea şi controlul poluării Mării Negre. Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (BSC) Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi Secretariatul Permanent al acesteia. după şase ani de negocieri. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost ratificată de ţara nostră prin Legea nr. Despre Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării şi "Convenţia de la Bucureşti" Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării a fost semnată la Bucureşti. documentul are ca obiective generale prevenirea. la Odessa a fost semnată Declaraţia Ministerială de la Odessa. Deseurile din plastic reprezintã o problemã deosbit de dificilã. Cunoscut drept "Convenţia de la Bucureşti". pentru a proteja şi conserva mediul marin. cu sediul la Istanbul. Bulgariei. Turciei şi Ucrainei (care sunt Părţi la Convenţie). 18 . de reprezentanţii României. realizează implementarea Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării. scopurile şi priorităţile generale pentru activitatea regională. Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării are ca părţi integrante trei protocoale: • Poluarea din surse de pe uscat • Poluarea prin dumping • Poluarea cu petrol sau alte substanţe periculoase în situaţii de urgenţă În aprilie 1993. pentru a proteja şi conserva mediul marin şi de a oferi un cadru legal pentru cooperare şi acţiuni concertate pentru îndeplinirea acestor obligaţii. Depozitarul Convenţiei este România. Federaţiei Ruse. făcând un apel la necesitatea urgentării ratificării Convenţiei şi a protocoalelor acesteia de către ţările riverane. precum şi a prevederilor Planului Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre. modul de abordare. Declaraţia precizează clar principiile.

din punct de vedere termic apele marine litorale au fost mai calde decât în mod obişnuit. . .1% media multianuală proprie perioadei 1980-2000. august şi septembrie). valorile medii lunare menţinându-se sub norma de regim în primavară (aprilie şi mai) şi în vară (iulie. unde populaţiei bogat reprezentate de copepodul Acartia clausi i s-au adăugat populaţiile altor două specii Paracalanus parvus şi Pseudocalanus elongatus. iar indicatorii cantitativi de densitate şi biomasă au avut valori ridicate până la 30 m adâncime. .50C nivelul mediu multianual (1980-2000).în zonele de îmbăiere utilizate în scop recreaţional nu s-au înregistrat depăşiri faţă de normele de calitate. în sezonul autumnal. producând nouă fenomene de înflorire de către 11 specii de alge şi provocând mortalitatea în masă a organismelor bentale. .E.fitoplanctonul a înregistrat o importantă diversitate specifică. apele marine litorale au fost mai bine oxigenate în 2001. în raport cu perioadele anterioare de referinţă.suprasaturate în oxigen în tot cursul anului. . a speciilor de peşti mici Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris. comparativ cu 2000. de îmbunătăţire a calităţii apelor marine de la litoralul românesc. CONCLUZII . în sensul reducerii considerabile a stocului de săruri nutritive. în special al fosforului mineral. asemenea evenimente determinând în sezonul estival creşterea conţinutului de materie organică cu 2-3 mgO 2/l peste media multianuală.. în primul rând în apele de mică adâncime. . de exemplu.9%) depăşind cu 7. ci şi prin caracteristica salină esenţială. totuşi. . media anuală de la Constanţa (109. . dar şi a unor specii de 19 .evoluţia ţărmului la interfaţa mare-uscat a prezentat o stare de echilibru relativ şi acreţiune slabă. .din punct de vedere calitativ zoobentosul marin a înregistrat o uşoară creştere a diversităţii specifice. întâlnit frecvent în comunităţile zooplanctonice din zona portului Constanţa.studiul indicatorilor fizico-chimici a evidenţiat accentuarea tendinţei manifestate în ultimul deceniu. . cantităţile actuale de nutrienţi sunt suficiente pentru susţinerea unor fenomene de înflorire. media anuală de la Constanţa depăşind cu 1. evidenţiindu-se o creştere a indicatorului de biomasă.în zonele marine din vecinătatea deversorilor Constanţa N.în privinţa zooplanctonului apele cele mai trofice au fost în sectorul Constanţa.anul 2001 a excelat nu numai prin temperaturile sale mai ridicate. Constanţa S şi Mangalia valorile indicatorilor microbiologici au depăşit limitele prevăzute de Directivele C. comparativ cu 2000.în privinţa speciilor periclitate s-a observat o revenire a copepodului calanoid Centropages ponticus.

dar şi a unor specii de peşti bentonici (gobiide si bleneiide).09. 20 . din zona costieră.2001.starea stocurilor de interes comercial este destul de precară.în perioada de pescuit. . cu o tendinţă clară de refacere pentru hamsie şi o uşoară tendinţă de redresare la lufar.05. martie-octombrie s-a constatat o distribuţie neuniformă a aglomerărilor pescuibile de peşti.în zona costieră s-a observat o creştere a populaţiilor câtorva specii de peşti pelagici mici (Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris). chefal şi stavrid.activitatea de pescuit industrial din sectorul marin al portului s-a bazat în principal pe desfăşurarea unui pescuit pasiv. menţinându-şi acelaşi spectru. adus din Marea Japoniei pentru aclimatizare). precum gobiidele şi bleniidele. cu unelte staţionare şi pe un pescuit activ. cu navele trauler costiere în zona de larg. .fauna Mării Negre s-a îmbogăţit cu două specii (Centracanthus cirrus. .INCDM a intervenit prompt pentru supravegherea impactului asupra mediului marin produs de accidentele navale urmate de incendiu/scufundare ale navelor sub pavilion bulgar "MESTA" din 07/08. pescuitul continuând să se bazeze pe 5-6 specii de talie mică. care a pătruns din Marea Mediterană şi Mugil soiuy. practicat de-a lungul întregului litoral. .2001 respectiv sub pavilion turc "KAPTAN YASAR" din 29/30.fund. structura cantitativă şi calitativă pe specii a capturilor. . .

Chirila E. Bavaru A. 1998 – Lista roşie a algelor macrofite bentale dispărute şi pe cale de extincţie.„Planeta Pamant . S. BIBLIOGRAFIE Revista Terra „Almanah iunie . an 2001 . Bucureşti. 3:17-46 21 . Arborele Lumii nr 57.iulie 2002” ...Marea Neagra” Bacescu M. Ocrotirea Naturii şi mediului înconjurător.. 1964 – Influenţa apelor Dunării asupra regimului salin de pe întinsul platoului continental românesc al Mării Negre Bologa A. Hidrobiologia. 1960 – cercetări fizico – chimice şi biologice româneşti în Marea Neagră..„Poluarea Marii Negre in zona litorala romaneasca” Şerpoianu G. rare şi insuficient cunoscute din sectorul românesc al Mării negre.. efectuate în perioada 1954-1959..

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->