Localitatea Rogova de-a lungul istoriei sale multimilenare Paleta vestigiilor arheologice atest prezena unei aezri omeneti

din vremuri ndeprtate adpostind o populaie de agricultori, vntori, meteugari a cror existent era facilitat de clima blnda, solurile fertile, abundena apei rului Blahnita i a fluviului Dunarea precum si a pdurilor Starmina,Bucium, Virciorova i Lunca Vinjului. De-a lungul timpului, comunitatea uman stabilit sau aezat temporar pe aceast vatr, a parcurs diferite etape ale civilizaiei, de la cele mai vechi pn n prezent. Localitatea Rogova ca de altfel toata Oltenia, prin descoperirile ultimilor decenii, au scos la lumin vestigii aparinnd marilor diviziuni ale istoriei paleolitice, neolitice, epoca bronzului i a fierului. Descoperirile arheologice si cercetrile facute in punctul "La Cazrmi", la 2 km E de localitatea Rogova au pus n eviden existena unor locuiri din epoci diverse: - perioada de tranziie la epoca bronzului - cultura Coofeni; - epoca bronzului - cultura Verbicioara, fazele I i V; - Hallstatt - cultura Basarabi; - Lattne - locuire dacic; - Ev Mediu timpuriu - cultura Dridu. -Cultura Girla Mare. Descoperirile arheologice ne confirma ca pe acesta vatra strabuna a existat o asezare care a rezistat tuturor vicisitudinilor timpurilor istoriei. Rogova pe timpul stapinirii romane si a intemeierii statelor romanesti Dacii erau organizai n triburi i aveau ceti numite dava. Din agricultur obineau: gru, vin, miere, creteau vite i cai, dar i pescuiau. mbrcmintea era fcut din ln de oaie i din cnep. Dac la es locuinele erau fcute din nuiele mpletite pe pari i zidite cu pmnt, la deal i la munte ele erau fcute din lemn, folosindu-se brnele ncheiate. Conducerea o avea regele, ajutat de un sfat de nobili, i mai era consiliat de un preot. Dacii se ocupau cu extracia i prelucrarea metalelor din care confecionau unelte, arme, obiecte de cult sau mobilier, podoabe, vase i monede. Ceramica era prelucrat att cu mna ct i cu roata olarului i devenise o art. Slujbele religioase se ineau n sanctuare ce aveau form patrulater sau circular. Ritualul funerar consta n arderea morilor, iar cenua era pus n urne i ngropat n pmnt. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun c ei cntau din gur, dar i din chitare. Dion Chrysostomos i socotea pe gei la fel de nelepi ca i grecii. Dacii erau mprii n dou clase sociale: aristocraia, numit pileai (pileati) sau tarabostes i agricultorii liberi, comaii (comati); un numr mic de izvoare istorice menioneaz i prezena sclavilor. Primii, care aveau dreptul s-i acopere capul purtnd o cum i formau o clas privilegiat. Ceilali, care formau grosul armatei, erau rani i meteugari i purtau prul lung (capillati). Una din armele lor era "sica".

Monezi dacice de tip Koson. Ocupaiile principale erau agricultura (n special cereale, pomi fructiferi i vi-de-vie), creterea vitelor i oilor i cunoteau apicultura; caii erau folosii mai ales ca animale de povar, dar caii crescui de daci aveau i faima de a fi foarte buni n rzboi. De asemenea extrgeau aur i argint din minele din Transilvania i aveau un comer nfloritor cu exteriorul, inconstatabil i prin numrul mare de monede greceti si romane descoperite. Primele monede geto-dace au aprut prin secolul al III-lea .Hr. i imitau pe cele macedonene (emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Filip al III-lea). Btute din argint, dup cum atest tezaurele descoperite la Jiblea (judeul Vlcea), Dumbrveni (judeul Vrancea), monedele geto-dace i-au ncetat existena ctre sfritul secolului al II-lea .Hr i primele decenii ale secolului I .Hr., o dat cu ptrunderea n regiune a denarului roman (denarius). Acetia vor domina economia dacic inclusiv n secolul al II-lea d.Chr. Explicaia const n descoperirea unei monetrii n cadrul creia moneda roman republican era falsificat n aezarea de la Sarmizegetusa Regia. Numrul mare de monete romane republicane descoperite putnd fi explicate i n acest sens, nu doar prin relaiile comerciale nfloritoare ntre lumea dacic i cea greco-roman. Cele mai importante influene n prelucrarea metalelor i n alte meteuguri erau cele ale celilor i ale grecilor, astfel c podoabele i obiectele din metal preios gsite la spturile arheologice dau dovad de mult miestrie. Geto-daca este o limb indo-european, aparinnd limbilor tracice i fiind astfel nrudit cu limba ilirilor. Ea a fost ncadrat convenional n grupa satem, conform acestei ncadrri, ea nrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici i cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persan i cu cea iraniano-scitic, precum i cu sanscrita. Printre cercettorii actuali, ns, exist i aceia care ncadreaz traco-daca n grupa centum, alturnd-o astfel limbilor germanice, dar, mai ales, celor italo-celtice. n acest sens, Mihai Vinereanu dedic numeroase studii. n cartea sa, Originea geto-dac a limbii romne, el afirm: Dromihete, conductorul Geilor, l-a invins pe Lysimachus n aproximativ 300 .Hr. Mai nainte, n 531 .Hr., Darius al Persiei i-a supus pe Gei alturi de Traci. Oroles i-a condus pe Gei n secolul II .Hr.. Iulius Caesar vorbete despre inuturile Dacilor n De Bello Gallico. Conflictele cu Bastarnii i apoi cu romanii (112 Ch - 109 Ch, 74 Ch) au slbit puterea dacilor, dar Burebista, contemporan cu Caesar, i-a unit pe Daci ntr-un regat puternic i a reorganizat armata, nvingndu-i pe Bastarni i pe Boi, oraele greceti Olbia pe rul Bug, i Apollonia pe rmul Marii Negre n Tracia recunoscndu-i autoritatea. Dezvoltarea Daciei reprezenta o ameninare pentru Imperiul Roman, dupa cucerirea Galiei, Caesar iniiind planul unei campanii mpotriva Dacilor, dar moartea sa a amnat rzboiul. Cam n acelai timp i n aceleai circumstane (un complot la curtea regal), Burebista moare, iar regatul su este mprit n cinci regate plus inca trei in Dobrogea sub conductori diferii. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia Navalirea Tatarilor (1241) Ultima navalire a barbarilor in partile noastre a fost aceia a Tatarilor .Tatarii sunt de rasa galbena si au venit din partile Uralilor si ale Marii Caspice. Navalirea lor in Europa a avut loc in anul 1241.Ei ataca mai intai pe rusi si cuceresc Kievul, apoi se indreapta spre Eupora centrala, despartiti in mai multe hoarde. Una din ele a trecut prin Moldova si Tara Romanesca de mai tarziu si de acolo prin pasurile Carpatilor in Transilvania. Regele Ungariei Bela IV nu izbuti sa-i opreasca si este silit sa fuga peste granita.Lovitura data puterii unguresti fusese grozava si ani de zile fusesera necesari pentru repararea ruinilor lasate de

barbari.Dupa ce au pradat in voie, Tatarii s-au retras din Ungaria , ramanand insa stapani asupra tarilor dincoace de Carpati. Stapanirea lor nu era directa, ei lasau regiunile supuse sa fie guvernate de conducatori bastinasi, multumindu-se cu incasarea tributului. Primele organizatii politice romanesti in nordul Dunarii Navalirea Tatarilor a ingaduit romanilor sa se dezvolte singuri, caci slabind puterea ungureasca a inlaturat primejdia intinderii satapanirii unguresti si peste Carpati.Ungurii intemeiasera in Oltenia , in partile Mehedintului, un Banat al Severinului . Cetatea Severinului era pusa sub conducerea unui castelan ungur cu titlul de ban. De asemenea ei incercara o patrundere si pe calea religioasa, intemeind pe Milcov o episcopie dar care fusese distrusa de Tatari. In anul 1247 Ungurii asezara la Severin pe cavalerii Ioaniti (ordin de calugari cavaleri infiintat in vremea cruciadelor). In diploma sau privilegiul acordat acestora de regele Bela IV sunt enumerate toate micile voievodate sau cnezate romanesti din Carpati si Dunare. Romanii aveau pe atunci mici statulete conduse de cnezi sau voievozi, titluri imprumutate de la Slavici. Pe valea Jiului era voievodatul lui Litovoi, de care tinea si tara Hategului, dincolo de munti. Tot in Oltenia erau cnezatele lui Ioan si Farcas in judetul Valcea, care plateau tribut Ungurilor. Romanii din aceste partierau obligati , in caz de primejdie sa ajute cu oastea lor pe cavalerii Ioaniti.Ei aveau o armata organizata deosebit, pe care se puteau pune temei. Dincolo de Olt , in partile Argesului si ale Muscelului, mai era si un alt voievodat romanesc al lui Seneslav, care de asemenea era liber de orice stapanire straina.Prin aceste parti se formasera mai multe orase.Sasii din Ardeal faceau comert pe aici, cumparand marfuri din Orient.Se fomeaza astfel prin tara noastra drumuri de negot, care treceau , unul de la Sibiu prin pasul Turnul Rosu spre Dunare de-a lungul Oltului, celalalt de la Brasov prin pasul Bran pe valea Ialomitei, pana la Braila. Sasii au intemeiat si orasul Campul-lung, in care a existat inca multa vreme o colonie saseasca.Din reunirea acestor statulete si orase s-a intemeiat mai tarziu Tara Romanesca. Cel dintai care a incercat acesta lucru a fost Litovoi, voievodul de la Jiu. In anul 1274 el ocupa o paret a Banatului unguresc de Severin si refuza sa se mai recunoasca supus al Ungurilor. Regele Ungariei trimise atunci impotriva lui cu oaste pe magistrul Gheorghe, care il invinge. Litovoi este ucis in lupta , iar fratele sau Barbat este luat prizonier . Ungurii ii redau libertatea si domnia in voievodatul fratelui sau, in schimbul platii unei mari sume capret de rascumparare. Astfel incarcarea voievodului din Oltenia de a intemeia un stat romanesc liber, nu izbutise. Ea este reluata mai tarziu cu mai mult succes de urmasii lui Seneslav din dreapta Oltului. Basarab, marele voievod si intemeierea Tarii Romanesti Unele imprejurai din afara ajutasera intemeierea Tarii Romanesti, anume, slabirea puterii Tatarilor si tulburarile interne din Ungaria in urma stingerii dinastiei Arpadiene la 1301. Acel care izbutise sa uneasca toate micile cnezate si voievodate de pe ambele maluri ale Oltului si sa inlature si pe Tatari din campia Munteniei, a fost Basa-rab , care isi luase titlul de mare voievod al Tarii Romanesti. Bsarab era unul din urmasii voievodului Seneslav, tatal sau se numea Tihomir. Capitala lui Basarab se afla in orasul Campul-lung , oras vechi intemeiat de negustori sasi veniti de peste munti. Intemeierea principatului Tarii Romanesti s-a facut prin reunirea unor mici state existente de mai inainte pe teritoriul lui si nu prin venirea unor stapanitori din alte parti . Multa vreme cronicarii, si istoricii au crezut ca intemeierea s-a facut printr-o descalecare de peste munti

La iceputul domniei lui , Basarab a fost in bune legaturi cu Ungurii si erau solii care mergeau de la el la rege si de la regele Ungariei la curtea lui Basarab. Dar de la o vreme aceste legaturi se stricasera, caci Basarab puse mana si pe Banatul unguresc de la Severin.Pe de alta parte Ungurii nu puteau vedea cu ochi buni formarea unui voievodat puternic in coasta Ardealului, intr-o regiune pe care o revendicau pentru ei. Cata vreme insa amenintarea ungureasca nu era inlaturata, intemeierea principatului Tarii Romanesti nu putea fi considerata ca indeplinita. De aceea razboiul lui Basarab cu Ungurii a insemnat actul care a pecetluit intemeierea Tarii Romanesti. Razboiul lui Basarab cu Carol Robert(1330) Dupa stingerea dinastiei arpadiene urmasera in Ungaria lupte pentru tron, dar in cele din urma izbuteste sa ia tronul regele Carol-Robert din familia franceza de Anjou, care domnea la Neapole. Carol Robert pentru motivele aratate mai sus porneste in anul 1330 o expeditie armata impotriva lui Basarab, expeditie care este povestita in toate amanun- tele ei de o cronica unguresca numita Chronicon Pictum, cronica cu imagini, in care se vad si in ilustratiile facute de cronicar luptele romanilor cu Ungurii si aspectul luptatorilor lui Basarab. Regele pornise dupa indemnul banului ungur de Severin, care se vedea lipsit de stapa-nirile lui de catre Basarab.Oastea ungureasca era mare, bine inarmata, dupa obiceiul din Evul Mediu cu cavaleri in zale , si oastea de tarani a lui Basarab nu se putea compara cu dansa.Regele Ungariei cucereste cetatea Severinului si dupa aceea inainteaza spre Olt, ca sa pununa toata Tara Romannesca . Basarab speriat de inaintarea Ungurilor, condusi de regele in persoana, ii trimite soli sa-i puna ca-i va plati un mare tribut si ii va trimite si pe fiul sau ostatic, numai sa se retraga din tara. Cu tot sfatul unor nobili, care erau de parere ca regele sa primesca propunerile de pace ale lui Basarab, Carol Robert in trufia lui refuza si spune: " Basarab este pastorul oilor mele si voi sti sa-l scot de barba din barlogul in care s-a ascuns". Astfel regele continua inaintarea , dar este atras cu oastea lui de catre Basarab in locuri stramte in pasul Branului langa Campul-Lung. Acolo in tre-catoare Ungurii sunt atacati de romani, care pravalesc de la inaltime asupra lor bolovani si trunchiuri de copaci si ii nimicesc cu sagetile. Regele insusi este nevoit sa-si schimbe hainele ca sa poata scapa cu fuga. Lupta a tinut trei zile pana au putut scapa si resturile armatei unguresti. Acesta izbanda stabileste , in chip definitiv independenta Tarii Romanesti, ramanand insa Severinul in mainile ungurilor . In acelasi an 1330 , se constata legaturi ale lui Basarab cu vecinii de peste Dunare. Domnul Tarii Romanesti era aliat cu tarul bulgar Mihail, care lupta impotriva sarbilor. In lupta de la Velbujd intre Mihail si sarbi, Basarab trimite aliatului sau in ajutor un contingentde oaste , totusi sarbii ies invingatori in lupta. Urmasii lui Basarab. Nicolae Alexandru(1352-1364) Basarab a domnit pana in anul 1352, cand moare in scaunul sau de la Campul-Lung. Inainte de moate el se impacase cu regele Ungariei, care acum era Ludovic cel Mare, fiul lui Carol Robert , si recunoscuse sezeranitatea lui asupra Tarii Romanesti, fara nici un fel de obligatie de tribut sau de alta natura. Dupa Basarab a urmat in scaun fiul sau Nicolae Alexandru, care strange relatiile de prietenie cu vecinii din sudul Dunarii. O fiica a lui Alexandru se casatori cu Stefan Uros, regele sarbilor, iar cealalta cu Strasimir, tarul bulgar de la Vidin, care avea pe atunci acolo o stapanire deosebita de a tarului de la Tarnova. Alexandru era casatorit cu o nobila ungura din Ardeal , doamna Clara, catoli-ca ,care a sprijinit extinderea catolicismului in Tara Romanesca. In timpul lui Alexandru se intemeiaza mitropolia Tarii Romanesti.Alexandru ceruse patriarhului de la Constantinopol sa numesca un mitropolit in tara lui si acesta muta in anul 1359

pe mitropolitul Iacint Kritopol, un grec de la Vicina, orasel in Dobrogea, pe Duna-re , azi disparut, la Curtea de Arges. Vladislav (Vlaicu Voda).1364-1374. Luptele cu ungurii si cu turcii. Inca de la inceputul domniei lui Vladislav, fiul lui Alexandru, Tara Romanesca se gaseste din nou in dusmanie cu ungurii. Ludovic, regel Ungarieitrecuse peste Dunare pe la Severin si cucerise Vidinul , luand prizonier pe Strasimir, tarul bulgar din acel oras, cumnatul lui Vladislav. La Vidin se stabileste un banat unguresc.Vladislav, ca sa se raz-bune pe cumnatul sau , ataca orasele de margine din Ardeal.In anul 1336 intervine insa o impacare intre unguri si domnul roman , acesta din urma capata ca semn de impacare doua tinuturi in Ardeal de la suzeranul sau, regele Ungariei , anume Fagarasul cu tara Oltului si Amlasul, o regiune muntoasa la sud de Sibiu, precum si banatul Severinului. De atunci domnii Tarii Romanesti incep sa se numeasca duci de Fagaras si Almas. Tot ca semn al bunei prietenii cu vecinii de peste munti Vladislav incheie in 1368 pri-mul tratat de negot cu sasii din Brasov, dand voie negustorilor din acel oras sa vina sa cumpere si sa vanda in tara lui. Aceste relatii prietenesti nu tinura insa multa vreme. In anul urmator, in 1369, Sisman tarul bulgar de la Tarnova aliat cu turcii ataca banatul unguresc de la Vidin, dar sunt respinsi de Vladislav. Aceasta a fost prima lupta a romanilor cu turcii.dar Vladislav nu sa multumit sa respinga pe navalitori, ci a pastrat Vidinul pentru el. Din aceasta cauza regele Ungariei trimite impotriva lui doua armate. Una din ele izbuteste sa reia Vidinul, celalta navaleste in Tara Romanesca , dar in lupta de pe malul Ialomitei, ungurii sunt invinsi si insusi voievodul Nicolae al Transilvaniei este ucis. In urma acestei infrangeri si din cauza inaintarii turcesti spre Dunare, Ludovic se impaca din nou cu Vlaicu si Vidinul este redat lui Strasimir,care e eliberat din inchisoare, unde fusese tinut. In lupta de la raul Marita in 1371 in care bulgarii si sarbii incercasera sa tina piept inain-tarii turcesti, a uat parte si un contingent de oaste munteana trimisa de Vladislav ,care era acum liber sa-si indrepte atentia spre primejdia care venea de la miaza-zi. Turcii insa ies invingatori si isi continua inaintarea , supunand incetul cu incetul pe sarbi si pe bulgari si apropiindu-se de Dunare. Dupa Vladislav a urmat in scaun fratele sau Radu.Inca din vremea lui Vladislav , capi-tala tarii se mutase de la Campul-Lung la Curtea de Arges. Radu ispravi de cladit in acest din urma oras biserica curtii domnesti cu hramul Sf. Nicolae impreuna cu palatul domnesc de langa acasta biserica. In sapaturile care s-au facut in anul 1919 in biserica domneasca s-a gasit mormantul lui Radu si acel al altor membri ai familiei sale. De la Radu avem primele monede ale Tarii Romanesti cu inscriptii in limba latina. Dupa Radu urmeaza in scaun fiul sau Dan I (1385-1386), care moare in lupta impotriva tarului bulgar de la Tarnova , Sisman. Cauza luptei a fost probabil Dobrogea, regiune care se despartise de Bulgaria sub un despot deosebit, Dobrotici sicare mai tarziu se canstata in stapanirea Tarii Romanesti. Dupa moartealui Dan I vine la scaun fratele sau Mircea cel Mare, in a carui lunga si glorioasa domnie se consolideaza definitiv Tara Romanesca. Din povestile trasmise de batrini din generatie in generatie reise ca pe teritoriul Rogovei de azi au fost construite o cazarma turceasca pe timpul stapinirii turcesti. Pina azi nu a fost descoperit un document mai vechi decit Hrisovul lui Radu Paise Voievod din 18 de cembrie 1539. -Actul de hotarnicie din anul 1662(Arhivele manastirii Tismana),un numar de 24 de boieri au fixat hotarul dintre mosia Rogova a manastirii Tismana si satul Broscari,tot pe unde au hotarit acei boieri,deci satul Rogova a existat de pe vremea acestui voievod.

In regimul feudal din a doua jumatate a secolului al XV-lea si din secolele urmatoare,pamintul apartinea marilor boieri,domnului si manastirilor. Domnul avea un drept de proprietate superioara asupra pamintului din tara sa.(domnium eminens).Ca stapin suprem,putea oferi acest pamint spre stapinire vasaliilor sai (boierilor si manastirilor).Hrisovul era actul prin care se recunostea proprietatea boierilor asupa paminturilor in schimbul credintei fata de domnitor. Inainte de aparitia satelor romane independente ocina sa bastina nu putea fi confiscat de domn decit in caz de tradare(viclenie) a boierului respectiv. In afara de ocina sa bastina a aparut si stapinire conditionta:donatiile facute de domn anumitor persoane pentru dreapta si credincioasa slujba.

Marii boieri puteau sa daruiasca pamintul,creindu-si in acest fel vasali(slugi) care alcatuiau si cetele lor militare. Domeniile feudale erau constituite din trei parti: 1.rezerva feudala,care apartinea direct stapinului de pamint si era lucrata de taranii independenti pe baza de claca; 2.loturile(delnitele) taranesti aflate in folosinta taranilor si pentru care acestia erau obligati de a dijma; 3.locurile comune (izlazul si padurea). Pe domeniile feudale din Tara Romaneasca existau un foarte numar mare de robi tigani,acestia faceau parte integranta din averea boierilor si manastirilor,care puteau oricind sa-i vinda.sa-i daruiasca sau sai schimbe. Taranii dependenti din Tara Romaneasca,catre sfisitul secolului al XV-lea,erau denumiti vecini,iar in documentele din secolul al XVI-lea sunt numiti si rumani;acestia nu puteau fi alungati de pe pe care munceau,avind in acelasi timp dreptul la stramutare. Pe linga taranii dependenti exista si o taranime libera. Satele libere aveau o conducere colectiva alcatuita din acei oameni si batrini. Stapinului pamintului si domnului,taranii erau obligati a le da dajdie(dare de bani) si a presta anumite mincii sau slujbe(angarii). Dijmele se percepeau din: griu,oi,vin(vinariciul),miere,ceara,poame,peste,etc. Fata de stat,taranii erau obligati sa plateasca birul si sa presteze serviciul de ostas. Organizarea politica avea urmatoarea structura statala; -domnul sau marele voievod era socotit stapinul suprem al intregii tari. -sfatul domnesc (divanul) format din marii boieri,care sprijineau si controlau puterea domneasca. -domnul isi exercita puterea prin dregatori in care se numara:vornicul,logofatul,vistierul,spatarul,stolnicul,paharnicul,comisul si postelnicul. In secolul al XV-lea mai apar si urmatori dregatori: clucerul, slugerul, pivnicerul so medelnicerul. In a doua jumatate a secolului al XV-lea a aparut si dregatoria de armas (executorul pedepselor hotarite de domn). In imprejurari deosebite se intrunea marea adunare a tarii,compusa din reprezentanti celor privilegiati,rareori luau parte si reprezentanti taranimii. Satele aservite erau conduse de parcalabi (reprezentanti ai stapinilor de mosii).

Instaurarea dominatiei turcesti in prima jumatate a secolului al XVI-lea a avut consecinte grave pentru dezvoltarea societatii romanesti prin fiscalitatea excesiva a statului care a facut ca taranimea libera sa isi vinda vitele si partile din ocina iesite din devalmasie si in cele din urma sa devina rumani,impreuna cu pamintul lor iar situatia devine grea cind pe linga datoriile fata de stapin trebuia sa isi achite si datoriile fata de stat. Acesta stare de lucruri a facut ca majoritatea gospodariilor taranesti sa se ruineze catre sfarsitul secolului al XVI-lea. Profitind de acesta conjuctura,marea boierime isi rotunjeste si mai mult domeniul. Ca mijloace de rezistenta taranimea libera a folosit judecata pentru a scapa de rumanie,folosind dreptul de rascumparare si stramutare darmai ales fugind in codri sau trecind granita peste Dunarea sau in Transilvania. In fata acestei situatii boierii au suprimat dreptul de stramutare legindu-i de glie atat pe rumani cit si pe tarani liberi care se asezasera pe mosiile acestora. Rogova de cind se cunoaste a fost un un sat de romani obiditi, dependenti de stapinii lor feudali,pina la reforma lui Constantin Mavrocordat (1746), iar dupa aceea, un sat clacasi , care au robotit de-a lungul timpului,pe mosia manastirii Tismana pina la seculizare si o alta parte pe mosia detinuta succesiv de boierii Dragoiesti, apoi Buzesti, Filiseni si in ultimul timp de Dini ( Constantin Mihail),pina la reforma agrara din 1921. Unii dintre sateni au clacuit,chiar dupa acesta reforma,pe mosia latifundiarului Jean Mihail,fiul lui Constantin Mihail. De-a lungul veacurilor,strabunii rogovenilor au avut de indurat multe necazuri si suferinte,fiind uneori nevoiti sa-si paraseasca chiar vetrele satelor lor,fugind prin paduri sau peste granita(trecind Dunarea ), in Serbia- fie din cauza exploatarii nemiloase de catre boieri,fie din cauza fiscalitati excesive fie din cauza operatiunilor mlitare din timpul razboiului turco-austriac,fie din cauza abuzurilor de tot felul ale militarilor austrieci,in timpul ocupatiei Olteniei de catre acestia ( 1718-1739),fie din cauza jafurilor pe care le faceau turcii pasei Pazvantoglu de la Vidin,care se rasculasera impotriva Portii Otomane. In legatura cu fuga din sat,prin traditie orala s-a pastrat istorisirea ca, in refugiul lor in paduri,prima grija a bietilor oameni era ca sa-si ia cu ei rasnita si piua. Cind terminau alimentele,spre a-si prelungi zilele,ei pisau in piua coaja de cer tanar,pe care o amestecau cu urzicisi cu un pumn de faina de porumb dat prin rasnita; din acest amestec faceau o turta pe care o coceau in spuza si o mancau. Mai tarziu au indurat si ciuma lui Caragea (1812-1818). Despre acesta ciuma ca tat de mari ravagii a facut, incit familii intregi s-au stins. Cei insarcinati ci ingropatul mortilor de ciuma trebuiau sa fie dintre cei care zacusera de aceasta boala si care deci erau imunizati. Acestia erau imbracati in camasi albe de in si cercetau bordeiele in fiecare zi, ca nu mai puteau prididi cu ingropatul mortilor,scoteau mai intai pe cei bolnavi afara si apoi taiau furcile de sustinere a bordeielor surpindu-le peste morti;pe cei bolnavi ii frectionau cu otet amestecat cu usturoi pisat. Din cauza flagelului acestei molime,numita ciuma,strabunii rogovenilor de azi au fost nevoiti sa-si paraseasca bordeiele din vechea vatra a satului,mutindu-se spre apus,in jurul bisericii zidita in 1832 precum si de o parte si de alta a raului Blahnita. Participarea taranilor din Rogova,in lunile octombrie-decembrie 1853,la rascoala celor 21 de sate mehedintene

Anii cuprinsi intre revolutia de la 1848 si reforma agrara de la 1864 constituie cea mai framintata perioada in care problema taraneasca era pe primul plan in tara noastra. Problema taranimii reprezenta la jumatatea veacului trecut cea mai arzatoare problema sociala a tarilor romane a carei solutionare se impunea in mod imoerioas. Intradevar lipsa de pamint a taranimii si exploatatea ei crunta de catre marii mosieri a facut ca, sub imboldul ideilor revolutionare de la 1848 sa genereze,in acea perioada si inca mult timp dupa aceea,o permanenta stare de agitatie a satelor,framintari si lupte indirjite ale taranimii pentru desfiintarea iobagiei si eliberarea de sub jugul robiei feudale. Deca de-a lungul veacurilor,formele de lupta cele mai folosite au fost plingerile,nesupunerea la claca,fuga de pe mosii,intrarea cu forta pe pamintul mosierilor,incendierea produselor agricole ale acestora etc.,in acesta perioada apare tendinta taranilor de a trece la o ridicare generala pentru a lovi in randuielile feudale,care devenisera insuportabile,precum si la o rafuiala directa cu exploatatorii. Cele mai puternice ridicari ale taranilor,dupa revolutia de la 1848 pina la unire,s-au desfasurat in lunile octombrie-decembrie 1853 si in primavara anului 1854. Miscarea a cuprins localitati din judetele : Ilfov,Vlasca,Teleorman,dar cele mai violente actiuni ale taranimii au avut loc in judetele Olteniei si mai ales in Dolj si Mehedinti Astfel in lunile octombrie-decembrie 1853,s-au ridicat 21 de sate din judetul Mehedinti,intre care si satul Rogova. Revoltele din satele mehedintene au fost mai puternice, deoarece taranii au colaborat cu granicerii si au folosit arme de foc. Ei au refuzat sa mai efectueze claca,au luat cu forta produsele mosierilor si arendasilor,au ocupat paminturile acestora iar pe cei care nu reuseau sa fuga ii maltratau,pe unii ii arestau,le atacau locuintele. In actiunea de ridicare a satelor,taranii l-au sprijinit pe Ion Magheru,nepotul lui Gheorghe Magheru. Un alt conducator al rascoalei granicerilor si satelor mehedintene din preajma satului Gruia este si Gheorghe Scurtulescu din Pristol. Trebuie remarcat de asemenea ca in decembrie 1853,satele mehedintene,in rascoala lor au fost ajutate si de dorobanti. Esuarea revolutiei de la 1848 nu insemna si terminarea taranimii ci din contra taranimea a continuat sa creada in idealurile revolutiei iar lupta lor a continuat cu lupte tot mai violente ca cele din anii 1888 si 1907. Rascoala taranilor din Rogova dupa reforma agrara din anul 1864 In anul 1864,domnitorul Alexandru Ioan Cuza printr-o lovitura de stat,a decretat legea rurala pentru improprietarirea taranilor. Acestia trebuiau sa primeasca in deplina proprietate o bucata de pamint pe care o luasera mai inainte conform dreptului de servitute. Pentru dezvoltarea social-economica a taranimii,acesta lege a fost o imperioasa necesitate,dar datorita numeroaselor lor lacune ea n-a rezolvar decit partial problema taraneasca. Din satul Rogova n-au primit pamint in urma acestei reforme agrare decit 182 locuitori,care au fost impartiti in patru categorii. Astfel ca paminturile productive ale clacasilor au fost luate de mosieri si arendasi si iar terenurile neferile au fost impartite clacasilor nerespectindu-se nici o litera din legea rurala. Taranimea improprietarita trebuia sa plateasca mosierilor o suma foarte mare de bani ca despagubire la care se adaugau impozitele catre stat si taxele comunale si judetene iar imprumuturile facute de tarani de la mosieri acestia le impuneau dobinzi de 200 si 300 la suta subjugindu-se din punct de vedere economic acestora.

Toate acestea au creat mari nemultumiri iar in luna mai 1865 taranii din satul Rogova,plasa Blahnita din judetul Mehedinti au pasunat cu vitele toata intinderea mosiei, alungind pe consilierul comunal,care,in absenta primarului era insarcinat sa faca operatiunile de delimitare. Prin acest mod intelegeau taranii sa isi exprime nemultumirea pentru pamintul pe care aveau sa il primeasca. Contra taranilor din Rogova,prefectul de Mehedinti sesizat de rascoala rogovenilor,a trimis pina la 300 de dorobanti si un procuror la fata locului . Dupa doua zile de batai,clacasi rogoveni au fost adusi la supunere. Inabusind rascoala rogovenilor,prefectul de Mehedinti raporta satisfacut Ministerului de Interne ca a rezolvat situatia locurilor delimitate ale clacasilor rogoveni. Prin reforma agrara din anul 1864 nu s-a putut rezolva situatia improprietariri taranilor iar cei care au primit pamint au fost pusi la biruri mari. Ceea ce a gravat cel mai mult situatia taranilor a fost aplicarea,dupa doi ani de la reforma a legii invoielilor prin efectele nefaste ale acestei legi,majoritatea taranilor suportind cea mai crunta exploatare mosiereasca,fiind obligati a munci pamintul mosierilor si arendasilor in conditii deosebit de grele. Rogovenii si rascoala din anul 1907 Lipsa de pamint a taranilor si conditiile grele impuse de mosieri si arendasi au facut ca in primavara anului 1907 multisecularul conflict dintre tarani si mosieri dintre exploatati si exploatatori sa rabufneasca cu o deosebita violenta,taranii rasculindu-se si manifestindu-si nemultumirile fata de nedreapta orinduire dind foc conacelor boieresti. Stapinirea timpului neinteleging aspiratiile drepte ale taranimii,a trecut la represiuni,omorind peste 11.000 de tarani,alte mii schingiuiti, aruncati in inchisori si dati in judecata. Rascoala de la 1907 a fost sprijinita de muncitorimea de la orase,de toate fortele prograsiste precum si de intelectualitatea existenta la acea vreme. Taranii din Rogova rasulindu-se in martie 1907,impotriva marelui mosier Constantin(Dini) Mihail,au mers la curtea boiereasca unde gasind administratorul mosiei,Huga Mrazek ca sa faca haz de necaz i-au cerut acestuia trasura zicind ca trebuie sa se plimbe si ei pe mosia lui Mihail.Administratorul vazind ca taranii in revendicarile lor sunt fiind asa de infierbintati,a fugit din fata lor sarind pe fereastra din dos a conacului.Tot in acest timp un taran cu numele de Mihai Stuparu (zis Ciocazan) a incercat sa de-a foc cofelor morii boieresti. Indata sosit la fata locului armata,comandata de maiorul Pop si de capitanul Mehedinteanu,care molestind rasculati,i-a pus pe fuga din curtea boiereasca. Organele anchetatoare au gasit vinovati pe invatatorul C.D.Zaharescu si pe preotul Constantin Isvoranu socotiti drept capii rascoalei si pe taranii: Mihai Stuparu (zis Ciocazan),Ghita Croitoru,I.B.POopescu,I.Cretan,Ion Nafiru,Gheorghe Istodor si D.Osein.Toti au fost tinuti in stare de arest mult timp,unii in penitenciar si alti intr-un slep ancorat in mijlocul Dunarii la Turnu Severin.Despre primarul N.Popescu se spune ca a fost acuzat de fraternizare cu rasculatii.Suferintele indurate de rasculati,precum si jertfa celor 11.000 de tarnii cazuti in timpul rascoalei caci cu timpul in satele romanesti a patruns speranta unei vieti mai bune incepind cu reforma agrara din anul 1923. Inasprirea relatiilor agrare dintre marii mosieri si taranii rogoveni in primele decenii ale secolului al XX-lea. Folosirea de catre marii mosieri a fortei de munca straina si unele implicatii politice.

De-a lungul timpului,in relatiile agrare ale taranilor cu mosierii,au existat multe neintelegeri intre marii mosieri din Rogova,de o parte si intre clacasi rogoveni de cealalalta parte. Dindu-i in judecata pe clacasi mosierii au obtinut Carti de judecata in defavoarea taranilor. Desi marii mosieri facusera cu clacasii lor contracte de invoiala agricola,totusi o mare parte dintre rogovenineputind suporta jugul exploatarii,mai ales ca marii mosieri nu le efectuasera plata pentru unele munci agricole,au refuzat sa iasa le seceratul griului. Aceasta opozitie a taranilor fata de obligatiile fata de mosieri a determinat pe marii proprietari sa reclame Inspectoratului Agricol din Turnu Severin ca locuitorii nu vor sa-si secere pogoanele la care au fost angajati. Acesta forma de lupta fusese folosita in multe randuri de clacasii rogoveni,de aceea marii proprietari vazind ca numai sunt siguri pe forta de muna a rogovenilor,au fost nevoiti sa arendeze o parte din mosie gradinarilor bulgari. De astfel marii mosieri Nicolae si Mihail au folosit acest mod de exploatare a unei parti din mosia lor si mai tarziu. In acelasi timp,au angajat pentru muncile agricole lucratori straini:sarbi,bulgari si chiar tigani. Astfel pe mosia marilor proprietari lucrau in 1908 13 bulgari. Incepind cu anul 1909,insa afluienta lucratorilor bulgari si sarbi pe mosia Rogovei este din ce in ce mai mare. Astfel prin corespondenta primariei Rogova,luam la cunostinta numai in 1909 au lucrat pe mosia Rogova un numar de 75 de bulgari;dintre acestia 50 de bulgari gradinari au fost autorizati de Ministerul de Interne ca sa intre in tara prin punctul de frontiera Giurgiu fiind necesari pentru muncile gradinii in comuna Rogova. Tot in 1909 marii proprietari au adus din Serbia 130 de sarbi,in mai multe randuri,cu si fara pasapoarte sau cu si fara bilete de libera trecere. Numarul strainilor fara pasapoarte si fara bilete de libera trecere,care venisera sa munceasca pe mosia Rogova cescuse atat de mult incit Inspectoratul Agricol Turnu Severin se alarmeaza si sesizeaza in doua randuri pe 30 aprilie si pe 22 iunie 1910 primaria Rogova ca in comuna se afla 93 de muncitori straini,care sunt intrebuintati la diferitele munci si care sunt introdusi pe mosie fara sa aib pasapoarte sau bilete de libera trecere. Distrugerile provocate de primul razboi mondial au contribuit, in mare masura la inrautatirea stuatiei materiale a maselor largi populare din tarile beligerante si au facut ca aceste tari sa se dezvolte un puternic curent revolutionar. Acest curent revolutionar a fost sesizat si de autoritatile romanesti,care erau alarmate nu numai de faptul ca unii straini,sarbi,si bulgari,intrau in tara noastra fara forme in regula,ci mai ales de faptul ca multi dintre acestia aduceau cu ei si idei noi politice pe care le semanau printre romani si care nu conveneau conducatorilor de atunci ai tarii noastre. De aceea administratorul plasii,ori de cite ori inspecta primaria comunala,avea avea grij ca sa consemneze in procesul-verbal de inspectie,sarcina ca primarul sa fie cu deosebita priveghere in comuna spre a nu se face instigatiuniprintre locuitori de catre unii indivizi ce vor veni de prin alte localitati. Dind urmare acestei sarcini,primaria comunei Rogova raporta Administratiei Plasii Blahnita ca : supusul bulgar Sotir Nicoloff care poseda asupra lui numai bilet de libera trecere fara pasaport vorbeste contra tarii noastre si contra guvernului,instigheaza printre locuitori,spunind ca legile ce se fac de guvern nu sunt bune. Cerem sa fie expulzat din tara fiind periculos societatii si tarii.

Stradaniile depuse de taranii rogoveni pentru a se apara de lacomia arendasilor prin munca pamintului in obste Arendasia de tip burghez,care inca de la jumatatea secolului al XIX-lea se extinsese foarte mult in Tara Romaneasca, a facut ca taranii clacasi sa fie crunt exploatati. In fata acestei situatii,taranii mai ales cei din tinuturile dunarene,se aparau de lacomia arendasilor de tip burghez prin infiintarea de asociatii pentru arendarea in comun a mosiilor pe care locuiau. Acest mod de mnca a marilor mosii,prin asociatia taranilor,s-a continuat in tara noastra, de-a lungul timpului si in secolul al XX-lea . Astfel din documentele de arhiva ale primariei Rogova aflam ca taranii clacasi din Rogova,ca sa scape de robia clacii si ca sa-si mai imbunatateasca situatia materiala,au incercat si ei forma arendarii in comun a proprietatii statului si astfel in conformitate cu legea din 1904,s-au constituit in obste adica in societate cooperativa pentru cumpararea sau arendarea mosiei Rogova,proprietatea statului. In acest scop, au dat procura consatenilor Ion Aranaciu-presedintele Bancii populare Vita de Vie.Ion Croitoru,casierul bancii si Mihai Huza ca sa contrcteze in numele locuitorilor,luind in arenda sau cumparind acesta mosie. Acesta laidabila initiativa de a se arenda mosia statului de catre cooperativa formata din taranii clacasi din Rogova n-a fost fost dusa la bun sfarsit,probabil din cauza concurentei Cooperativei taranilor din satul Scapau,care fiind mai solodari si mai operativi,au reusit sa arendeze acesta mosie. O parte dintre rogoveni,totusi n-au renuntat la ideia de a munci in obste;astfel din documentele de arhiva aflam ca in anul 1917 peste 65 de locuitori din Rogova,s-au angajat sa munceasca pe pamintul Obstei Scapau Mehedinti,o suprafata de 297,81 ha,teren arabil si fanete. Taranii rogoveni si reforma agrara din 1921 Cea ma de seama problema economico-sociala care a framintat mereu taranimea noastra,de-a lungul timpului,a fost problema agrara. Sub presiunea necesitatilor economica obiective si a framintarilor taranesti,care dupa primul razboi mondial cunoscusera o amploare deosebita,pe de o parte,iar de pe alta parte,vazind ca in Rusia,Marea Revolutie Socialista din Octombrie 1917 a zdruncinat din temelii sistemul capitalist,schimbind vechea orinduire cu una noua,guvernele burghezo-mosieresti,dindu-si seama de pericolul prabusirii lor,au fost nevoiti sa acorde unele drepturi democratice si sa satisfaca unele revendicari ale maselor. Improprietarirea,cea mai arzatoare revendicare a taranilor,fusese promisa soldatilor de pe front,inca din 1917,dar o lege pentru reforma agrara n-a fost data decit in anul 1921. Pe baza acestei legi,un numar de 286 de tarani din Rogova au fost improprietariti cu o suprafata de 840,50 ha, pamint arabil. Tabelele care s-au intocmit de comisia comunala,in acest scop,imparteau pe tarani in cinci categorii(mobilizati peste 40 de ani,mobilizati sub 40 de ani,vaduve de razboi cu copii,sateni sub 40 de ani si alti. Pina la urma aceste tabele s-au dovedit incomplete si cu multe erori in stabilirea dreptului fiecaruia la improprietarire,ceea ce a facut ca multi din cei ce se socoteau nedreptatiti sa indrepte plingeri catre Comisia de Improprietarire. Pe de alta parte taranilor,dinduli-se pamintul prin rascumparare,cei care nu-si plateau ratele de rascumparare la timp erau amenintati cu pierderea pamintului si a sumelor platite pina atunci.

Acesta reforma a ameliorat pentru moment situatia materiala a taranilor,restringind intrucitva puterea economica si implicit cae politica a marilor proprietari;pastrarea insa de marii proprietari,a unei insemnate suprafete de pamint si modul defectuos in care legea agrara s-a aplicat uneori,au constutuit frine in calea prograsului social al tarii.

Destainuirea unui artist rogovean Nelu Balasoiu despre locul natal Rogova (Interviu dat ziarului Jurnalul National) ndrgitul interpret de muzica populara autentica Nelu Bloiu s-a nscut la 25 iulie 1948 n comuna Rogova, judeul Mehedini Lumea satului natal i-a rmas vie n memorie. A pstrat cu mare drag amintirile unei copilrii presrate cu jocuri i prietenie. Cu toate c au trecut zeci de ani, fiecare pas l revede n amnunt prin aceiai ochi. Despre familie ns artistul a considerat c nu e cazul s vorbeasc foarte mult: Pe prinii mei i chemau Dumitru i Alexandrina. Am avut un frate, Ilie, mai mare cu nou ani ca mine, i o sor, mai mare cu 12 ani, pe care o cheam Gheorghia, noi i spuneam Geta. Aadar, Nelu Bloiu a plecat din Rogova. Am trit acolo mai muli ani, aproape pn la sfritul adolescenei. Am trit bine sau ru nu are importan, cred eu. i am plecat n lume. Este foarte adevrat probabil c eu vedeam satul ca un copil. Ce crea ranul era foarte plcut pentru mine. Sau ce mi punea mama pe mas ori altcineva din sat prieteni de-ai familiei i fratele lui tata, care a inut foarte, foarte mult la mine. Dar satul meu era satul nostru. Am spus i revin era satul nostru. Republicanul. Se iubeau ca nite frai, toi copii, toi prietenii de acolo. Se jucau i se ajutau unul pe cellalt. Chiar i la lecii. Dac cineva nu tia ceva, povestete Nelu Bloiu, mergeam i ntrebam: M Ioane, tu cum ai fcut exerciiul la? Aa sau aa?. apte clase se fceau atunci. Rmitele rzboiului noi nu le-am prins pentru c ne-am nscut dup 1947, aadar am venit pe lume dup ce ara s-a declarat republic. Cnd am venit pe lume tticul era foarte ncntat c i-a nscut soia un republican. Chiar aa ipa pe toate ulia noastr de la ar. Ru nu am trit fiindc tata era veterinar i mai ctiga un ban. Avea i o funcie foarte bun, era medicul ef al GOSTAT-ului (Gospodria Agricol de Stat) i avea un salariu bun, triam binior. Nenorocirea a fost c tata a murit la 18 ani ai mei mplinii. Am avut i o mam vitreg. V dai seama c o mam vitreg nu te ntreine i nu are grij de tine ca mama ta bun, care i-a dat via. i cu asta nu mai vreau s mai vorbesc despre viaa mea de atunci. Mai bine vorbesc despre bucuriile de la sat, aa cum le numeam. Mergeam la furat de mere, la

furat de caise, de gutui copilria asta nebuneasc dac vrei. i eram ndrgostii de faptul c noi eram nite artiti, dar ct de bine tiam s furm gutuile. Aveam o prjin mare de alun, de vreo trei, patru metri, la capt btut un cui i cu un ciorap. Introduceam prjina, agam i cdea fructul n ciorap. Isprav nflcrat i totodat atras de discuie i de nzdrvniile tinereii, Nelu Bloiu mrturisete o alt peripeie din perioada copilriei: mi venise o idee cum s furm caise. V spun ce-am fcut mpreun cu un fost coleg sau, m rog, naul meu cruia i port numele, mai mare cu o lun i jumtate ca mine, i cu Romenci, care a fost mare campion naional la atletism. Am mers la tata s-i fur dou pachete de vat. Am luat pachetele, am luat i nite cli de cnep, am pus tre de gru, fin de porumb, adic mlaiul prin alte zone, i am fcut o mmlig mare ntr-un tuci. i aceast mmlig am dat-o la cinele lup care era sub acel cais. Un cais imens, cu tone de fructe n el. N-am mai vzut de atunci pn acum un asemenea cais. Vecinii notri nu erau acas. Doar mama celui care avea casa n proprietate. Aadar, noi ddeam cinelui respectiv acea mmlig. i cinele normal c a mncat i i s-a ncletat pe coli. Nu mai putea nici s respire, nici s latre i se nvrtea pe lng noi s-l ajutm. Ne urcam n pom i umpleam rucsacurile de caise. Puneam invers rucsacurile cu care ne duceam noi la Dunre la pescuit. Deci nu la spate, ci n fa, pe burt, ca s umplem mai repede. i uite aa, ba la pere, ba la mere. Pe cine l-am ajutat pn la urm. l inea cineva de zgard i i bgam mna la coli i trgeam mmliga iar el ncepea s respire. Apoi nu mai aveam nevoie s tim dac latr sau nu i plecam. Jocurile. n sat jucau zdrobul. Se aezau patru copii ezut n ezut, aplecai la 90 de grade i fiecare srea. Punea capul ntre cei patru i trecea dincolo. Cine cdea n genunchi fcea zdrobul. Cine cdea bine i se ridica, nu atingea pmntul cu genunchii sau cu minile, mergea mai departe. i jocul aa se ducea pe zeci de metri sau pe sute de metri. Altul era urca. Pe aici, prin judeul Clrai, la urc i spune altcumva, dar nu-mi pot aminti. ns la noi i spune driche. Mai era purceaua. Erau nite crmizi pzite de un porcar, aa i ziceam. i ddeam cu mingea n ele. O minge fcut de noi din ciorap cu tot felul de crpe, aproape ca cea de handbal. Aruncam cu ea, i dac picau acele pietre porcarul trebuia s vin s pun repede crmizile i s vin s ne ating pe unul. Cel pe care l atingea trecea porcar. Erau nite jocuri frumoase, zmbete Nelu Bloiu. Tradiiile. Artistul e mulumit c satul i-a pstrat obiceiurile, c snt la fel ca i odinioar. Se face Ruga sau Nedeea, ca n Banat. La noi este Ispasul nlarea Domnului. n fiecare an merg acolo, chiar dac eu stau aici, la Clrai. Am o coleg la ndrei, Lenua, i merg la bunica ei, care m iubete foarte mult. Mi-a fost coleg i de coal i sntem alturi i n aceast bran, n agricultur. Cu dumneaei, care a fost zootehnist, i cu soul dumneaei de asemenea. Eu i Lenua mncam din aceeai strachin, mmlig cu lapte i cu linguri de lemn. Aa am crescut noi. Nu aveam tot soiul de mezeluri pe mese, sau ce e astzi, diversele produse cu care ntreinem noi copiii. E foarte bine c am naintat, pentru viaa celor pe care i lsm n urm i chiar a noastr. Doar c trebuie s munceti mai mult acum!, ncheie interpretul.