ALGORITMUL LUI EUCLID

Szasz Erika Clasa a-IX-a A

1

2 . Teoria numerelor întregi face obiectul părţii a treia care cuprinde Cărţile VII. O variantă extinsă a algoritmului lui Euclid. În ele nu se face uz de noţiunea de asemănare. şi anume. în legatură cu simplificarea aproximativă a rapoartelor aşa cum o practicau. El constituie şi punctul de plecare al teoriei fracţiilor continue. iar studiul matematicilor epocii alexandrine ar început cu opera lui Euclid. “Elementele”. care a dominat matematica elementară până în secolul trecut. cea mai extinsă dintre toate. “Elementele” pot fi subdivizate in cinci părţi. În Cartea a VII-a apare o axioma care este esenţială pentru găsirea. Algoritmul lui Euclid s-a generalizat şi pentru alte structuri matematice. Primele patru cărţi sunt consacrate geometriei plane. apoi returneaza deîmparţitul. Algoritmul original a fost descris doar pentru numere naturale şi lungimi geometrice (numere reale). cum ar fi întregii Gaussieni şi polinoamele de o variabilă. ar fi trăit la începutul secolului al III-lea. e cea care rezolvă ecuaţia de forma A * X + B * Y = D. algoritmul pur şi simplu împarte deîmparţitul la rest până când împărţitorul este 0. a celui mai mare divizor comun a două numere. Aceasta noţiune este studiată în partea a doua. opera fundamentalăîn 13 cărţi. Probabil că această forma este şi cea mai rapidă. cum ar fi nodurile şi polinoamele multivariate. unde D este cel mai mare divizor comun al lui A şi B. rapoartele si proporţiile şi din Cartea a VI-a. VIII şi IX. este consacrată celor mai simple numere iraţionale algebrice. care este o aplicare a cărţii anterioare la geometria plană. Cartea a X-a.în primul rând. care tratează. Euclid. formată din Cartea a V-a. cu ajutorul algoritmului lui Euclid. XII şi XIII. Acest studiu este un ansamblu foarte impunător si cuprinde. exclusiv studiului figurilor poligonale si circulare. în aceeaşi epoca. cum ar fi inelele euclidiene. pe plan abstract. care vor începe să joace un rol de prim rang începand din secolul al XVII-lea. Acest algoritm. şi este de preferat când nu e necesar un Euclid extins. Aristarh din Samos şi Arhimede. Acesta a dus la noţiuni moderne de algebră abstractă. Functionare Ca funcţionare. Poate fi uşor implementat iterativ in C.Istoric O tradiţie de patru secole pretinde ca primul matematician al epocii elenistice. Partea a cincea şi ultima tratează geometria în spaţiu şi cuprinde Cărţile XI. dar algoritmul a fost generalizat în secolul al XIX-lea şi la alte tipuri de numere. dar nu există nici un document autentic care să sprijine aceasta părere general acceptată. care este instrumentul de bază al teoriei elementare a numerelor apare aici pentru prima dată.

folosind cel mai performant calculator existent pe planetă. Folosind algoritmul lui Euclid. în metoda lanţului Sturm. De exemplu cmmdc(16. descompunerea în factori. Gabriel Lamé a demonstrat aceasta în 1844. şi reluând împărţirea cu vechiul împărţitor şi vechiul rest. o metodă de criptare cu chei publice des folosită în comerţul electronic. CMMDC al două numere este cel mai mare număr care le divide pe ambele. durează miliarde de ani. Algoritmul lui Euclid se bazează pe principiul că cel mai mare divizor comun al două numere nu se modifică dacă numărul cel mai mic este scăzut din cel mai mare. Algoritmul lui Euclid are numeroase aplicaţii practice şi teoretice. calculul CMMDC a doua numere. de câte 1000 cifre fiecare. Este un element cheie al algoritmului RSA. cum ar fi teorema celor patru pătrate a lui Lagrange şi teorema fundamentală a aritmeticii (factorizarea unică). Conform acestei metode cmmdc a două numere naturale a şi b diferite de zero se calculează păstrând restul împărţirii.pentru găsirea rădăcinilor reale ale unui polinom. 3 .22)=2 pentru că: Dacă a şi b au câte 1000 de cifre. Este utilizat pentru rezolvarea ecuaţiilor diofantice. cum ar fi calcularea numerelor care satisfac mai multe congruenţe (Teorema chinezească a resturilor) sau inversul multiplicativ al unui corp.În matematică. Algoritmul se va termina când restul împărţirii devine zero. marcând începutul teoriei complexităţii computaţionale. deoarece nu necesită niciodată mai mult decât de cinci ori numărul de cifre (în bază 10) al celui mai mic întreg. durează aproximativ o secundă pe un calculator PC de performanţă medie. Este o unealtă de bază pentru demonstrarea unor teoreme din teoria modernă a numerelor. algoritmul lui Euclid este o metodă eficientă de calcul al celui mai mare divizor comun (CMMDC). Cmmdc al celor două numere a şi b va fi ultimul împărţitor. Algoritmul lui Euclid calculează eficient CMMDC a două numere oricât de mari sunt. Algoritmul lui Euclid poate fi utilizat pentru a construi fracţii continue. În secolul al XX-lea s-au dezvoltat metode de îmbunătăţire ale eficienţei algoritmului. şi în mai mulţi algoritmi moderni de factorizare a întregilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful