Statul modern este o instituie extrem de dinamic i de mare complexitate cu nenumrate funcii a crui funcionare i finanare este asigurat

de existena banului public. Statul, pentru a-i constitui mijloace bneti proprii a instituit concepia potrivit creia orice persoan fizic sau juridic care realizeaz un venit sau deine un bun din categoria celor impozabile, pe teritoriul statului, datoreaz taxe sau impozite. Cu toate acestea, acumularea impozitelor n volum deplin deocamdat nu reuete. n mare parte acest lucru se datoreaz fenomenului negativ, relativ nou pentru societatea noastr (care a luat amploare mai cu seam la nceputul anilor `90) cunoscut sub denumirea de evaziune fiscal. Evaziunea fiscal este rezultanta logic a defectelor i inadvertenelor unei legislaii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum i a neprevederii i nepriceperii legiuitorului a crui fiscalitate excesiv este tot att de vinovat ca i cei pe care i provoac prin aceasta la evaziune. Art.1 din legea 87/1994 definete evaziunea fiscal ca fiind sustragerea prin orice mijloace, n ntregime sau n parte, de la plata impozitelor, taxelor i a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurrilor sociale de stat i fondurilor speciale extrabugetare de ctre persoanele fizice sau juridice romne sau strine, denumii n continuare contribuabili. Conturile pot fi considerate instantenee ale firmei la un moment dat. A doua zi, peisajul poate fi cu totul altul. Ca i noi, de altfel, companiile vor s arate ct mai bine atunci cnd sunt fotografiate i uneori se gtesc special pentru aceast ocazie (M.A. Pitcher citat de Frca, 2000, p. 49). Ceea ce vrea s spun Pitcher este, c, dei contabilitatea are ca i obiectiv oferirea unei imagini fidele asupra patrimoniului, situaiei financiare i a rezultatelor, realitatea este multipl i difer n funcie de interesele celor care o studiaz.

plecnd le la insi definirea fenomenului de evaziune fiscal putem mai apoi sa descriem cteva din caracteristicile fraudatorului fiscal. Aadar, evaziunea fiscal reprezint acea modalitate prin care subiecii economici rspund presiunii fiscale, atunci cnd aceasta depete un anumit prag considerat necesar pentru iniierea, meninerea i dezvoltarea afacerii sau a oricrei activiti lucrative, precum i n legtur cu averea sau veniturile lor curente. Dei evaziunea fiscal are conotaii care intr n sfera semantic a economiei subterane, ea nu este o component a economiei subterane ci, mai degrab, se afl la intefaa dintre economia subteran i cea oficial. Cauzele care pot s provoace un asemea comportament pot consta n Comportamentul evazionist este un comportament generat de doi factori eseniali: a) factorul natural, derivat din instinctul de free rider2; b) factorul instituional, derivat din implementarea presiunii fiscale3

(att ca dimensiune, ct i ca structur i ca dinamic). Importana analizei evaziunii fiscale deriv att din impactul ei asupra echilibrului 1 n sensul su cel mai general, presiunea fiscal reprezint ponderea veniturilor fiscale (prelevate n mod obligatoriu de ctre guvern de la contribuabilii legali) n baza de impozitare aferent (venit, avere, vnzri etc.).Aa cum vom arta mai departe, nu numai presiunea fiscal este generatoare de comportamente evazioniste, ci orice presiune de prelevare, de ctre stat, a veniturilor sau averii de la subiecii economici. 2 Comportamentul free rider este acel comportament prin care un subiect economic ncearc s beneficieze de avantajele pe care le poate extrage din mediul economic, fr a plti costul de procurare a acestor avantaje. Evaziunea fiscal este o specie a conceptului, mai larg, de evaziune n raport cu norma social, adic o specie a comportamentului de tip free rider n raport cu orice reglementare extern individului n cauz. De aceea, comportamentul evazionist trebuie neles ca fcnd parte din structura psihologic i cultural a mediului n care un anumit individ (subiect economic) triete i i desfoar activitatea. 3 De fapt, este vorba nu numai despre presiunea fiscal ci despre orice presiune legal privind prelevarea de venituri de la subiecii economici. De ex., presiunea paralegal, care se refer la prelevarea contribuiilor sociale, conduce, i ea, la comportamente de tip evazionist. De asemenea, presiunea legat de inflaie poate s conduc, de asemenea, la comportamente evazioniste, menite s evite impozitarea inflaiei (impozitare generat de aa-numitul senioraj practicat de bncile centrale prin intermediul creterii bazei monetare reale din economie).

Prescriptia datoriei fiscale "Pana cand statul poate urmari o datorie fiscala?" este o intrebare pe care si-au pus-o multi datornici, fie ca este vorba de persoane fizice, fie de companii. Daca trece o perioada de timp si organele statului nu au actionat conform procedurilor legale pentru stabilirea sau recuperarea datoriei fiscale, dreptul de a actiona impotriva contribuabilului se prescrie, adica nu mai poate fi exercitat

"Pana cand statul poate urmari o datorie fiscala?" este o intrebare pe care si-au pus-o multi datornici, fie ca este vorba de persoane fizice, fie de companii. Daca trece o perioada de timp si organele statului nu au actionat conform procedurilor legale pentru stabilirea sau recuperarea datoriei fiscale, dreptul de a actiona impotriva contribuabilului se prescrie, adica nu mai poate fi exercitat. Despre modul in care actioneaza prescriptia ne da detalii avocatul George TRANDAFIR, de la societatea civila de avocati STOICA & Asociatii P rin interventia prescriptiei, contribuabilul este eliberat de obligatia de a-si plati datoriile catre stat, n timp ce creditorul nediligent, respectiv statul, este sanctionat de lege, pierznd posibilitatea de a recupera datoria fiscala. In general, prescriptia actioneaza ca un fel de sanctiune pentru creditorul neglijent care, timp indelungat, nu depune niciun efort pentru recuperarea creantei sale. Termenul de prescriptie in materie fiscala Termenul general de prescriptie este de 3 ani, insa in materie fiscala acest termen de prescriptie este de 5 ani, cu exceptia cazurilor de infractiuni fiscale, de exemplu evaziunea fiscala, cand termenul este de 10 ani. Insa termenul de prescriptie incepe sa curga in momente diferite, de la caz la caz. Pe de alta parte, acest termen poate fi suspendat (cand in calculul termenului nu se include o perioada de timp) sau poate fi intrerupt, cand se considera ca termenul incepe sa curga din nou, fara sa se ia in considerare perioada deja implinita din respectivul termen. Reglementarile referitoare la prescriptia fiscala sunt prevazute in Codul de Procedura Fiscala. Acest act normativ reglementeaza doua capitole distincte, respectiv prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale si prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea. Momentul in care incepe sa curga termenul Momentul in care incepe sa curga termenul de precriptie difera in functie de mai multi factori. Mai intai, autoritatea fiscala trebuie sa stabileasca la modul concret obligatiile fiscale ale contribuabililor, respectiv cuantumul taxelor si impozitelor de platit. Apoi, daca este cazul, trebuie sa ceara executarea silita a obligatiilor fiscale. Prin urmare, prescriptia poate interveni ori asupra dreptului organului fiscal de a stabili obligatiile fiscale, ori asupra dreptului aceluiasi organ de a cere executarea silita a acestora. Termenul de prescriptie ncepe sa curga n mod diferentiat, n functie de dreptul afectat de prescriptie. Astfel, n cazul dreptului de a stabili obligatii fiscale, termenul de prescriptie de 5 ani incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui n care s-a nascut creanta fiscala (cnd s-a format baza de impunere care o genereaza). Deci, daca organul fiscal nu a stabilit obligatiile fiscale ale contribuabilului in acest interval de timp, prin emiterea unei decizii de impunere, nu va mai putea actiona in continuare pentru recuperarea datoriei. Daca organul fiscal constata mplinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va proceda la ncetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala, respectiv decizia de impunere. Daca obligatia fiscala rezulta din savrsirea unei fapte de natura penala, termenul de prescriptie este nsa de 10 ani si curge de la data savrsirii faptei, care nsa trebuie sa fie sanctionata ca infractiune prin hotarre judecatoreasca definitiva. In cazul dreptului organului fiscal de a cere executarea silita a creantelor fiscale, termenul curge de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui n care obligatia fiscala a devenit

scadenta. Obligatia fiscala devine scadenta, de regula, la termenul aratat in decizia de impunere. Suspendarea si intreruperea prescriptiei Codul de Procedura Fiscala prevede cazurile de suspendare si de intrerupere a cursului prescriptiei in cazul dreptului de a cere executarea silita. Legea enumera cazurile in care acest termen se suspenda. De exemplu, perioada in care debitorul si sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita nu intra in calculul termenului de prescriptie. La fel si perioada in care s-au acordat inlesniri contribuabilului sau in cazurile si n conditiile n care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii. Legea prevede si cazurile in care prescriptia se intrerupe, ceea ce inseamna ca, de la momentul intreruperii, incepe sa curga un nou termen de prescriptie integral. O asemenea intrerupere are loc, de exemplu, pe data ndeplinirii de catre debitor, nainte de nceperea executarii silite sau n cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei fiscale sau a recunoasterii n orice alt mod a datoriei. Deci, daca datornicul a platit la un moment dat o mica parte din datorie, termenul de prescriptie incepe sa curga de la inceput, din momentul acelei plati. De asemenea, termenul se intrerupe pe data ndeplinirii, n cursul executarii silite, a oricarui act de executare silita din partea organului fiscal. Aceasta inseamna orice somatie, notificare de plata etc. Documentele supuse inspectiei fiscale Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa ntre momentul nceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere, ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale. Una dintre consecintele foarte importante ale reglementarii prescriptiei n materie fiscala este reprezentata de obligatia, pe care legea o stabileste n sarcina autoritatii fiscale competente, de a face inspectii fiscale, examinnd numai documentele contabile si fiscale aferente perioadei de 5 ani necesare pentru a opera prescriptia. Practic nsa, autoritatea fiscala poate inspecta documentele fiscale si contabile ale unui contribuabil din ultimii 6 ani de activitate, pentru motivul ca termenul de prescriptie nu ncepe sa curga dect de la data de 1 ianuarie a anului fiscal urmator celui in care a fost generata o anumita creanta fiscala (taxa, impozit). Prin urmare, n lipsa unei inspectii fiscale care sa acorde, astfel, o certificare a ndeplinirii exacte a obligatiilor fiscale, situatia unui contribuabil poate fi considerata incerta pentru o perioada de 6 ani de la data la care se formeaza baza de impozitare pentru un impozit determinat si se ntocmesc documentele fiscale si contabile aferente. Aceasta posibilitate a autoritatilor fiscale este totusi temperata de principiul pe care l stabileste Codul, referitor la modul de efectuare a inspectiei fiscale, respectiv: inspectia fiscala se realizeaza cu privire la creantele fiscale generate n perioada reprezentata de ultimii trei ani fiscali (dinainte de data efectuarii inspectiei). De la acest principiu exista nsa si doua categorii de exceptii. n primul rnd, inspectia fiscala poate viza creantele fiscale si documentatia fiscala si contabila aferenta ntregului termen de prescriptie, daca, de exemplu, exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. n al doilea rnd, n cazul marilor contribuabili, inspectia fiscala vizeaza creantele fiscale, precum si documentatia fiscala si contabila aferenta, cuprinse ntre perioada de timp

reprezentata de momentul finalizarii inspectiei anterioare la acelasi mare contribuabil si momentul demararii noii inspectii, dar fara a se ncalca termenul de prescriptie.

Articol

de

de Monica

Cercelescu

in Legislatie pe

14

Aprilie

2006,

00:00

Citeste mai mult in Saptamana Financiara: http://www.sfin.ro/articol_4715/prescriptia_datoriei_fiscale.html#ixzz1gED6PUzk