Pe teme de psihologie - Imaginatia

Oamenii au nevoie ca, in cursul vietii, nu numai sa inmagazineze experienta pentru a se orienta in situatiile noi ce apar, ci sa gaseasca noi solutii, sa raspunda la problemele de orice natura prin noi planuri de rezolvare ; pe scurt, au nevoie de imaginatie. Proces psihic cognitiv superior, in stransa legatura cu memoria, dar si cu alte procese si fenomene psihice cu gandirea si limbajul, de exemplu, imaginatia combina si transforma materialul retinut pe parcursul vietii si ajunge la imagini noi, la idei noi si elaboreaza proiecte noi. Pentru aceasta, imaginatia presupune reorganizari, adaptari, aglutinari, schematizari, tipizari, substituiri, analogii etc. Am vazut, ocupandu-ne de procesul psihic al memoriei, baza fiziologica a acestui proces constand in formarea si actualizarea, la nivelul creierului, a legaturilor nervoase temporare, in rolul anumitor celule corticale de condensatori de energie nervoasa care-si continua descarcarea catva timp dupa incetarea stimulului, precum si in existenta unor circuite reverberante in care influxul nervos circula in lant inchis, circuite ce faciliteaza memorarea si pastrarea materialului oferit de contactul cu realitatea inconjuratoare. Deci, creierul este capabil de fenomene de remanenta, existand, la nivelul scoartei cerebrale, prin cele descrise, fenomene bioelectrice. Putem adauga, la toate acestea, insusirea unor persoane de a avea imagini exacte dupa percepere, nu oarecum estompate ca la majoritatea oamenilor, imaginile consecutive (imediat dupa percepere) fiind absolut exacte cu ceea ce s-a perceput, iar insusirea respectiva numindu-se eidetism. O astfel de insusire permite ca o reactualizare fidela sa se realizeze oricand, dupa vointa. Pana aici, totul se refera la memorie, dar am vazut ca intre formele de manifestare a memoriei apar si asociatiile, iar acestea faciliteaza trecerea la imaginatie, corespunzand, fiziologic, cu reorganizarea legaturilor nervoase temporare si, practic, cu combinarea de imagini, scheme si idei si cu aparitia fenomenului de aglutinare la care ne vom referi mai jos. Procesul creator care se bazeaza pe imaginatie si care apare in toate domeniile in stiinta, in tehnica, precum si in literatura, in arta etc. nu se rezuma, insa, doar la astfel de combinari, ci presupune sinteze mai complicate, abstractiuni, dominate de originalitate. Asa stand lucrurile, imaginatia se poate defini ca procesul psihic al carui rezultat este obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Daca memoria este apreciata in functie de fidelitatea celor retinute fata de realitatea perceputa, ca in cazul eidetismului, imaginatia este apreciata in functie de originalitate si de deosebirile fata de ceea ce exista si s-a perceput Ar mai fi de mentionat ca, asa cum stim, memoria are la baza reprezentarile cele care reproduc fidel realitatea perceputa sau cele mai estompate, mai sterse fata de percepere, acestea fiind reprezentari legate de memorie sau, impropriu spus, reprezentari ale memoriei. Imaginatia se bazeaza, de asemenea, pe reprezentari, pe cele combinate care devin alte reprezentari decat cele care reproduc realitatea si care, conventional, sunt numite reprezentari ale imaginatiei. Imaginatia poate imbraca anumite forme, dupa doua criterii. Astfel, dupa implicarea (prezenta constienta) a subiectului, imaginatia poate fi pasiva sau activa ; cea pasiva este visul din timpul somnului, iar cea activa este, la randul ei, reproductiva, creatoare si visul de perspectiva. Dupa prezenta sau absenta vointei subiectului, imaginatia este involuntara cu formele ei visul din timpul noptii si reveria si voluntara adica imaginatia reproductiva, cea creatoare si visul de perspectiva. Visul din timpul somnului apare, asa cum am vazut, atat ca imaginatie pasiva, cat si ca imaginatie involuntara. Visele se produc din cauze organice (anumite suferinte, mese la ore nepotrivite seara tarziu) sau psihice (emotii, idei persistente). Unii autori le pun in legatura cu anumite stari abisale, iar Sigmund Freud le atribuie producerea refularii unor dorinte sau tendinte ale subiectilor. Reveria sau visarea in stare de veghe consta in imagini si idei, in combinatii multiple in functie de amintirile, de problemele obsedante ale subiectilor, de dorintele lor sau, intamplator, in timpul liber, in timpul plimbarilor, in asteptarea a ceva sau a cuiva sau in timpul calatoriilor. Reveria polarizeaza de cele mai multe ori, adica este insotita de optimism, de stari afective pozitive, de satisfactii obtinute imaginar sau de pesimism, de stari afective negative, de temeri de tot felul, de neimpliniri si necazuri vazute in astfel de visare cu ochii deschisi. Imaginatia reproductiva aduce in prim-planul psihicului uman imagini noi, rezultate din combinarea celor cu baza reala, aduce, deci, reprezentari ale imaginatiei de care aminteam mai sus. Ele apar pornind de la anumite relatari, povestiri, prezentari de scheme, de ilustratii etc. (exemple fapte din istorie, aspectul oraselor medievale, aspecte existente acum in realitate, dar pe care subiectii nu le-au cunoscut direct localitati, zone turistice, procese tehnologice noi pentru cei ce receptioneaza, scenarii de actiune etc.) Imaginatia creatoare este cea mai importanta forma a imaginatiei, legata de creativitate subiect des abordat astazi in psihologie si nu numai, este functia esentiala a procesului de creatie, componenta cea mai importasnta a creativitatii, este o forma activa, voluntara. Capacitatea creativa se dezvolta si creste in eficienta pe masura ce este folosita. Cei mai mari scriitori, artisti, intreprinzatori, oameni de afaceri, manageri au ajuns la un atare nivel fiindca si-au dezvoltat sistematic aceasta capacitate. Imaginatia creatoare presupune interactiunea cu celelalte procese si fenomene psihice motivatie puternica, vointa, trairi afective de inalt nivel, gandire convergenta si divergenta, apreciere critica, realizarea de proiecte cu stabilirea de elemente, sisteme, relatii, clasificari, exprimari (explicatii) imagistice, simbolice, semantice. Imaginatia creatoare este orientata spre util, spre nou si posibil. Fazele procesului creator sunt pregatirea (docunentarea, strangerea materialului informativ, intocmirea unor schite, unor planuri), incubatia (asezarea materialului cu suficiente semne de intrebare in constiinta si trecerea acestuia

in subconstient, combinata cu relaxarea), iluminarea (aparitia brusca a solutiilor) si verificarea (realizarea practica a produsului imaginatiei, potrivit cerintelor). Visul de perspectiva este tot o forma activa, voluntara a imaginatiei, orientata spre viitor si consta in elaborarea de planuri curajoase, avantate privind devenirea propriei personalitati si realizarea unor proiecte indragite. Are loc, cu deosebire, in adolescenta si la tinerete, cand planurile sunt urmarite cu fermitate de la imagine la realizare. O alta problema importanta legata de procesul psihic de care ne ocupam este cea a procedeelor imaginatiei. Pentru ca am amintit mai sus de aglutinare, sa incepem cu acest procedeu. Aglutinarea consta in reunirea pe plan mintal a unor parti apartinand unor corpuri / obiecte diferite din realitate, produsul putand fi materializat printr-un desen sau o schita, insotite de succinte explicatii. Cu alte cuvinte, de la reprezentari ale memoriei, se ajunge la reprezentari ale imaginatiei (exemple : sirena femeie si peste, centaurul om si cal, sfinxul leu cu cap de femeie, dragonul fiinta inchipuita cu aripi de vultur, ghiare de leu si coada de sarpe, grifonul monstru cu trup de leu inaripat, cu cap si ghiare de vultur...si fantezia poate merge mai departe). Amplificarea si/sau diminuarea constau in modifricarea dimensiunilor unor obiecte sau fiinte din realitate (exemple : uriasi, pitici, personajele din basmele si povestile de P.Ispirescu, Ion Creanga, fratii Grimmm, povestile despre Gulliver ale lui J.Swift). Multiplicarea si omisiunea inseamna modificarea imaginara a numarului de parti (elemente) ale unui intreg (balaurul cu sapte capete, uriasul Polifem, cel cu un singur ochi, din mitologia greaca etc.) Schematizarea presupune exagerarea (evidentierea) unor parti sau insusiri ale obiectelor sau fiintelor din realitate si omiterea (ignorarea) altora pentru sublinierea unor caracteristici sau a unor elemente care intereseaza in mod special (caricatura unei persoane, epigrama). Diviziunea este fragmentarea mentala a partilor sau insusirilor unui intreg (unui corp) si prezentarea detaliata a unora dintre acestea (partile sau organele corpului omenesc in anatomia umana, o anumita piesa a unui agregat in tehnica). Tipizarea surprinde principalele insusiri comune ale unui grup de oameni sau ale unei categorii de obiecte si imaginarea de prototipuri care sa aiba si trasaturi particulare (personajele comediilor lui Caragiale, Avarul de Moliere sau Hagi Tudose de B.}t.Delavrancea etc. in literatura ; prototipuri ale unor automobile, agregate, aparate in tehnica). Am mai putea aminti empatia care inseamna ca o persoana se pune, imaginar, in situatia altei sau altor persoane, ajungand sa traiasca momente identice cu cel (cei) in cauza si sa inteleaga temeinic preocuparile, atitudinile, simtamintele, suferintele, pasurile acestuia (acestora). De asemenea, intropatia, aparuta in domeniul esteticii, dar si procedeu al imaginatiei, prin care omul se poate transpune empatetic (cu provocarea unor stari sufletesti) in lumea lucrurilor. Concluzionand, sa spunem ca importanta imaginatiei rezulta din functiile ei o functie cognitiva, dar si o functie reglatorie care conduce la finalitate, la un produs ce nu ramane la imagini singulare, izolate, ci presupune proiecte, unele complexe, materializate in descoperiri, inventii, inovatii, creatii artistice. Adesea, astfel de produse constituie modele anticipative ale realitatii ( a se vedea vechile povesti orientale despre covorul fermecat, scrierile lui Jules Verne, unele lucrari din literatura s.f. din trecutul apropiat). Spre deosebire de alte procese psihice, de pilda spre deosebire de gandire, care se conduce dupa norme riguroase in impactul cu lumea obiectiva, imaginatia este eliberata de canoane, nu are limite, poate uza de fantezie, astfel incat prezinta mereu elemente de inedit si noutate. Imaginatia apare intr-un anumit fel la diferite varste zburand cu exuberanta si gingasie in copilarie, incepand sa se organizeze si sa se orienteze, in mod constructiv, catre perspectiva, in adolescenta, devenind productiva, pragmatica, la tinerete si oarecum rigida, inchistata, cu limite, la varste inaintate. Pe de alta parte, fiecare forma a imaginatiei capata aspect subiectiv in functie de persoana.

Formele imaginatiei -analiza comparativa- Imaginatia face parte din categoria proceselor psihice cognitiv superioare, alaturi de gandire si memorie, si este un proces de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei. Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitasii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi.Detasandu-se de prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile, anticipand atat drumul care va fi parcurs, cat si rezultatele care vor fi obtinute.Daca omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o directie precisa,ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un rezultat oarecare.Dispunand de imaginatie,poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut sa fie creator de cultura. Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparut alte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea:dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata etc. De fapt, imaginatia odata aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul.Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu, insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare. Memoria

este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi: reprezentari, idei, trairi afective etc. si, totodata, conserva produsele sale finale.Dar imaginatia se deosebeste clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adica este cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela fata de cele invatate, iar imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale se deosebesc de ceea ce ecista in experienta subiectului si, mai ales, fata de ceea ce a dobandit societatea.Prin urmare, imaginatie trece dincolo de experienta pe care o are fiecare, transformand-o, recombinand-o si ajungand la noi rezultate. O legatura foarte puternica exista intre gandire si imaginatie.Cele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si, totodata, se afla in interactiuni reciproce.Prin gandire, omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul, viitorul.Prin urmare, gandirea, inteligenta, ofera idei si date asupra realului si, totidata, ghideaza intr-o anumita masura transformarile imaginative.Imaginatia, la randul ei participa la elaborarea ipotezelor, la gasirea unor strategii si procedee practice de rezolvare a problemelor. De asemenea, imaginatia implica mecanismele verbale in toate formele ei de manifestare.Cuvantul, ca instrument al activitatii mintale, permite evocarea selectiva a ideilor si reprezentarilor, vehicularea si punerea lor in cele mai variate relatii, in raport cu ideea directoare formulata tot verbal. Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginatia are o interactiune speciala cu afectivitatea.Tensiunea emotionala pe care o traieste omul la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare si apoi combinarea variata si neasteptata a acestora.Emotiile si sentimentele sunt conditii activatoare si energizante ale imaginatiei si totodatadirectionari inedite si personale al combinarilor si recombinarilor imaginative. Se stie ca momentele de intense trairi afective sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative.Vestea despre obtinerea unui premiu la olimpiada ne proiecteaza repede, imaginativ, intr-un posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment.Cercetarile au aratat ca nivelul crescut al afectivitatii, chiar cand are o tonalitate negativa, este mai favorabil combinarilor imaginative decat trairile afective pozitive, dar slabe. La fel ca si trairile afective, motivele intretin o receptivitate crescuta pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora in prim-plan, reliefarea lor dupa alte criterii decat cele ale gandirii, generarea unor noi legaturi si restructurari.Dorinta puternica de a dispune de un telefon mobil de ultima generatie ne face repede sa ne proiectam imaginativ in grupul prietenilor si sa starnim admiratia lor.Aspiratia de a urma medicina dupa terminarea liceului face ca cel in cauza sa se viseze adesea in spatiul specific institutiilor medicale. Imaginatia este legata intr-un fel specific chiar cu intreaga personalitate.Experienta proprie de viata, orientarile dominante, dinamica temperamentala, configuratia caracteriala ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice pentru fiecare.Procesul si produsul imaginativ exprima personalitatea, originalitatea acesteia si sunt ele insele noi si originale, atat fata de experienta individuala cat si fata de cea sociala. Ca proces cognitiv, imaginatia realizeaza o procesare speciala a datelor initiale provenite din experienta, datorita nu numai interactiunilor complexe cu celelalte procese psihice, ci si unor procedee proprii si unei combinatorici care-i sunt caracteristice. Spre deosebire de gandire, care dispune de operatii, imaginatia pune in lucru procedee numeroase si variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea si rearanjarea, substituirea, modificarea, scematizarea, analogia si empatia. Fiind un proces foarte complex, imaginatia se desfasoara in forme variate.Ele au fost clasificate dupa mai multe criterii, dar cele mai des folosite au fost prezenta intentionalitatii si implicarea activa in actele imaginative. Visul din timpul somnului si reveria.Visul din timpul somnului consta dintr-o inlantuirea de imagini, emotii si reflectii care apar in starea de somn paradoxal si fata de care subiectul este mai mult spectator, neputandu-l dirija si intelege imediat, aparandu-i astfel haotice si absurde.Reveria se desfasoara in timpul starilor de veghe si de relaxare, cand parca cel in cauza isi lasa gandurile sa vagabondeze.inca din definitiile celor doua forme ale imaginatiei se pot observa o serie de asemanari si deosebiri in ceea ce le priveste.Astfel, in timp ce visul se produce in stare de somn paradoxal, reveria se produce in stari de veghe si relaxare.Totodata, in cadrul visului, subiectul nu poate interveni in dirijarea inlantuirii de imagini, motiv pentru care acestea apar de obicei ca fiind haotice si absurde, pe cand in timpul reveriei subiectul poate interveni din cand in cand cu o usoara dirijare a imaginilor in directia dorintelor.O asemanare intre cele doua este faptul ca ele au o legatura speciala cu motivatia.Uneori, visul din somn poate reprezenta, ca si reveria, o indeplinire fictiva a dorintelor si asteptarilor, a intereselor persoanei. Visul din somn si imaginatia reproductiva.Imaginatia reproductiva este o forma activa, constienta si voluntara constand in construirea mintala a imaginii unor realitati existente in prezent sau in trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Astfel, spre deosebire de visul din somn, care este o forma inconstienta, involuntara si pasiva, imaginatia reproductiva este activa, constienta si voluntara.Daca visul din somn poate fi orientat uneori spre anumite interese ale subiectului, aduca spre viitor, imaginatia reproductiva exploreaza realitasi existente in prezent sau trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Totodata, visul din somn nu poate fi dirijat, in timp ce imaginatia reproductiva se realizeaza sub influente unor indicatii concrete, a unor schite sau, cel mai frecvent, a indicatiilor si descrierilor verbale. Visul din somn si imaginatia creatoare.Imaginatia creatoare este cea mai activa, mai complexa si voluntara forma a imaginatiei, spre deosebire de vis, care este pasiv si involuntar.O asemanare intre cele doua poate fi faptul ca amandoua exploreaza viitorul(visul nu intotdeauna, dar el poate fi orientat spre

anumite intereses al subiectului, imaginand astfel situatii viitoare).Totodata,ele favorizeaza aparitia ipotezelor, inventarea de cai si mijloace de axtiune, ducand la noi rezultate. Visul din somn si visul de perspectiva.Visul de persepctiva consta in proiectarea constienta si voluntara a drumului propriu de dezvoltare in acord cu posibilitatile personale si cu conditiile si cerintele sociale.Se poate observa ca in tim ce visul din somn este o forma involuntara si inconstienta, visul de persepctiva este atat voluntar, cat si constient.Totusi ambele forme ale imaginatiei pot contribui la formarea idealului de viata si prin el la motivarea activitatilor curente, a optiunilor profesionale, a actiunilor de autoformare si autoeducare. Reveria si imaginatia reproductiva.in timp ce reveria se produce in stari de veghe si relaxare, imaginatia reproductiva se produce activ, constient si voluntar.Totodata, reveria exploreaza cu precadere viitorul, prin indeplinirea fictiva a dorintelor, in timp ce imaginatia reprductiva exploreaza imagini din trecut sau prezent, dar acre nu pot fi percepute direct. Reveria si imaginatia creatoare.O deosebire intre cele doua este faptul ca reveria este o forma involuntara si pasiva, in timp ce imaginatia creatoare este voluntara si activa.Desi cu scopuri diferite, ele exploreaza cu precadere viitorul. Reveria si visul de perspectiva.Ca si imaginatia reproductiva si cea creatoare, visul de perspectiva de deosebeste de reverie prin faptul ca este o forma a imaginatiei constienta si voluntara.Totodata, in timp ce reveria poate fi dirijata, visul de perspectiva este in acord cu posibilitatile personale si cu conditiile si cerintele sociale. Imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare.in timp ce imaginatia reproductiva consta in construirea mintala a imaginii unor realitati existente in prezent sau in trecut, dar care nu pot fi percepute direct, imaginatia creatoare este orientata spre ceea ce este posibil, tine de viitor si este nou.O asemanare intre cele doua este faptul ca amandoua reprezinta forme voluntare si active ale procesului imaginativ. Imaginatia reproductiva si visul de perspectiva.Cele doua se aseamana prin faptul ca sunt forme voluntare si active ale imaginatiei, deosebindu-se prin faptul ca una este prientata spre realitati din prezent sau trecut(imaginatia reproductiva), in timp ce cealalta exploreaza viitorul(visul de perspectiva). Imaginatia creatoare si visul de perspectiva.Cele doua sunt forme voluntare si active ale imaginatiei si exploreaza viitorul. Prin specificul sau, imaginatia exploreaza necunoscutul, inexistentul, chiar incredibilul, largind considerabil campul cunoasterii umane, inovand, inventand, generand noul.