StatiuneaBaile Olanesti

Statiunea Baile Olanesti este una dintre putinele localitati din tara care intruneste in chip armonios doi factori naturali de cura: factorul climatic si topoclimatic local, si factorul hidromineral constituit din apele minerale. Baile Olanesti ocupa primul loc printre statiunile balneoclimaterice din Romania in ceea ce priveste numarul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca si varietatea compozitiei si a concentratiei apelor minerale. In statiune se gasesc peste 35 surse hidrominerale, atat ca izvoare naturale, cat si ca rezultat al unor lucrari de foraje si miniere (puturi si galerii). Un numar de 15 izvoare minerale sunt captate pentru cura interna sunt necaptate. Doua izvoare minerale si patru sonde cu apa minerala sunt folosite pentru cura externa (balneatie). In anul 1873 la indemnul dr. Carol Davila au fost trimise mostre ale apelor minerale de la Olanesti la Expozitia Internationala de la Viena, unde a obtinut medalia de aur. Primele studii chimice asupra apelor minerale de la Olanesti au fost efectuate in anii 1829 -1830 de catre dr. Karl Friedrich Siller, ceea ce a determinat cresterea numarului de beneficiari ai tratamentului de aici. In anul 1868 dr. Carol Davila l-a indemnat pe chimistul Bernath londway sa execute studiul chimic al apelor minerale din Olanesti. Renumitul chimist a evidentiat 40 de izvoare minerale si a analizat un numar de 23 de surse hidrominerale distribuite in 4 zone: Valea Olanesti, Valea Tisei, Valea Buduroiu si Valea Ripuroasa. In 1910 dr. Ion Puturianu a grupat izvoarele minerale in mai multe categorii dupa compozitia chimica si actiunea lor asupra organismului:

14 izvoare iodurate 6 izvoare sulfurate si clorurat sodice 4 izvoare cu ape diuretice 1 izvor bicarbonat, cu emanatii abundente de gaze 2 izvoare purgative 2 izvoare feruginoase 2 izvoare avand compozitie mixta.

In anii 1920-1922 hidrogeologul dr. Knetl de la firma "Rumpel" din Viena in urma studiilor efectuate la Baile Olanesti, a ajuns la concluzia ca debitul si temperatura apelor minerale raman constante sau variaza foarte putin. Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate pe Valea Olanesti ( izvoare minerale nr: 1, 2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30) pe Valea Tisei (izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18). Odata terminata captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigatiilor fizice si chimice de catre dr. Krizon din Praga, chimistii Meta si Schwartz de la Institutul Geologic, dr. V. Bianu, dr. C. Mihailescu, dr. L.Alexiu, dr.P.Petrescu. In urma analizelor, in 1926 izvoarele minerale din Olanesti dupa concentratie au fost clasificate in 3 grupe:

ape hipotone (izvoarele minerale nr: 24,12,11,14,10,6) ape izotone (izvoare minerale nr: 5,7,30) ape foarte usor hipertone ( izvoare minerale nr: 19,3,20).

StatiuneaBaile Govora
Orasul Govora este situat in depresiunea subcarpatica Govora, inconjurata de dealuri acoperite cu paduri de fagi, stejari si pini, la o altitudine de 360-380 m, 20 km SW de municipiul Ramnicu Valcea. Climatul este cel continental moderat cu mici influente mediteraniene: veri racoroase (temperatura medie a lunii iulie este de 19C) si ierni placute (temperatura medie in ianuarie este de -3C). Precipitatii sunt moderate (800 mm anual). Govora este o statiune de importanta nationala deschisa in toate anotimpurile renumita pentru variatatea si caracterul terapeutic al proprietatilor apelor bogate in clor, sodiu, iod, brom, sulf (pentru cure externe) si cele hipotonice bogate in magneziu, calciu, putin sulf (pentru cure interne) cunoscute si utilizate inca din 1866. Namolul mineral este extras din localitate si namolul sapropelic fosil este adus de la Ocnele Mari. Statiunea este recomandata in tratamentul bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice, enfizem pulmonar, pneumopatii microbiene sau virale, rinite, sinuzite, faringite etc.), bolilor degenerative (spondiloze, artroze, poliartroze) si a bolilor reumatice articulare (tendonite, periatrite scapulohumerale), ca si in tratamentul disfunctiilor neurologice periferice si centrale (pareze usoare, sechele dupa poliomelite etc.) si a unor disfunctionalitati post-traumatice si boli asociate (ginecologice, endocrinologice, cardiovasculare, digestive, urinare). Complexele balneologice moderne sunt utilitate cu facilitati pentru bai cu ape minerale iodate si sulfuroase, aplicatii cu namol cald, pneumoterapii, electroterapii, chinototerapii, tratamente cu produse apicole. Exista si un sanatoriu pentru boli reumatice si respiratorii pentru copii. Anual, statiunea poate primi peste 1400 turisti pe serie in tot timpul anului, din baza de agrement nelipsind terenurile de sport (fotbal si tenis) , sala de spectacole, discoteci si baruri.

LocalitateaOcnele Mari
Localitatea Ocnele Mari este asezata in partea central-sudica a Romaniei, in zona Subcarpatilor Valcii, de-alungul vaii Parului Sarat. In Ocnele Mari se poate ajunge folosind drumul DN 67. Asezarea se afla intr-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind strajuita de dealuri cu o altitudine intre 400 si 600 m. Sub aceste dealuri se afla un masiv de sare de circa 600 m grosime, care constituie principala resursa naturala a locului si care fost exploatata din cele mai vechi timpuri, dand dealtfel si numele localitatii ("ocna" inseamna "mina de sare").

Istoric
Vestigiile arheologice
Orasul este locuit inca din epoca de piatra. intre dealurile care il inconjoara, pe Valea Bradului, au fost gasite urme a unei asezari din epoca neolitica: unelte din piatra ca topoare, varfuri de lance, cutite sau vase confectionate din lut ars. Pe la inceputul anilor 1960, un profesor din localitate, Gheorghe Mosteanu, descopera intamplator, intr-o gradina a sa din punctul Cosota, niste vase din lut ars, diferite de cele din Valea Bradului, aflata peste deal. Anunta sectia muzeului raional Valcea, si se constata acolo un mare depozit arheologic. Venit de la Facultate de Istorie a Universitatii Bucuresti, profesorul Dumitru Berciu, decide deschiderea unui santier arheologic si este suprins sa constate descoperirea unei cetati dacice vechi de peste 2000 de ani, denumita cetatea Buridava (in traducere cetatea burilor), mentionata de istoricul grec Ptolemeu in scrierile sale. in zona cetatii Buridavei a fost descoperita o necropola unde s-au gasit diferite obiecte cu valoare arheologica precum: ulcioare, cesti si blide din lut ars si un mare depozit subteran de cereale, construit in tuful calcaros al dealului. Langa aceste vestigii se afla o fantana, despre care se spune, intr-o legenda locala, ca ar fi fost construita inca din timpuri indepartate si ca prin conductele din olane arse de lut, s-ar fi alimentat asezarile din aval. Legenda a fost in mare parte confirmata, deoarece s-au gasit o serie de canalizari din olane de lut ars, si chiar la peste 200 m exista o iesire de unde curge apa din fantana. Insasi fantana are o constructie speciala, prezentandu-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere ingusta pentru a putea fi luata apa cu o ciutura cu cumpana. Insa descoperirea cea mai importanta o reprezinta o ceramica cu inscriptia "BUR", care ar putea avea legatura cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pamant s-au gasit scrijelite inscriptiile "REB" si "MARK", acestea ducandu-ne cu gandul la geto-daci. Dar importanta pare ar fi inscriptia pe o vaza de lut, Basileo Thamarcos Epoiei, care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu imparatul roman Octavian Augustus.

StatiuneaVoineasa
Amplasata pe valea raului Lotru la poalele muntilor cu acelasi nume inconjurata de paduri de brad, molid si fag, statiunea ofera in orice anotimp o atmosfera de liniste si deconectare. Situata la o altitudine de 650m, avand ierni blande lipsite de curenti si vanturi cu un aer puternic ozonat, este un loc tocmai potrivit pentru pescuit de pastravi in raurile Lotrului. Climatul intramontan cu veri racoroase (temperatura medie a luni iulie este de 14C) si ierni reci (temperatura media din ianuarie este de -7C). Precipitatiile anuale sunt in total de cam 800 mm. Principalul factor terapeutic este climatul tonic-excitant cu aer curat, fara praf si alergeni, puternic ionizat, bogat in aerosoli ionizati si ozonizati si radiatii ultraviolete.

Baza de tratament este dotata cu aparatura moderna unde se poate trata nevroza astenica, surmenajul fizic si intelectual, afectiuni ale aparatului locomotor, ale cailor respiratorii si alte boli asociate.

ComunaMalaia
Legenda aminteste ca printre primii care au salasuit aici, in valea "lotrilor" (hotilor) au fost cetele de haiduci ce isi gaseau adapost in adancul padurii la adapostul cetinei de brad sau la umbra fagului, unde dupa un "jaf la drumul mare", undeva jos in trecatoarea Oltului, sau dincolo peste creasta muntelui, se afundau aici pentru impartirea prazii si pentru a o ascunde in adancurile pesterilor si grotelor din aceasta regiune. Tot o legenda spune ca ... mai sus, pe Vale, isi "faceau de cap" cetele lui Malai (zona Malaia), Ciungu (in zona Ciunget de azi) si Voinea (teritoriul actual al Voineasei). Mai tarziu, dupa ce si-au adunat suficienta bogatie si s-au saturat de praduit, haiducii si-au intemeiat familii si sau stabilit pe locurile care astazi se numesc: Malaia, Ciunget, Voineasa.

LocalitateaHorezu
Orasul Horezu, vatra de cultura si civilizatie, se inscrie ca unul dintre punctele turistice importante din tara noastra. Este mentionat pentru prima oara in documentul dat la Ramnic la 5 septembrie 1487 de catre voievodul Vlad Calugarul. Satul este apoi donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurez. Asezarea se dezvolta ceva mai mult dupa anul 1780, cand devine cunoscut sub numele de "Targul Horezu", data de la care devine centru de plasa, apoi resedinta de raion. Prima scoala a luat fiinta in 1832. Odata cu noua impartire administrativ teritoriala din 1968, localitatea este declarata oras si de atunci cunoaste o rapida ascensiune pe treptele urbanizarii. Localitatea se afla in centrul depresiunii Horezu si este marginita la nord de Muntii Capatanii, cu vf. Ursu de 2124 m, la sud de Magura Slatioarei cu 767 m si dealurile Negrulestilor, Costestilor si Tomsanilor, pe raurile Luncavat, Ramesti si Romani. Teritoriul administrativ al orasului cuprinde un numar de 7 localitati, orasul resedinta Horezu si 6 sate apartinatoare: Romanii de Jos, Romanii de Sus, Ramesti, Ifrimesti, Tanasesti si Ursani. Se invecineaza la nord cu comuna Malaia, la est cu comuna Costesti, la sud-est comuna Tomsani, la sud comuna Maldaresti, iar la vest comuna Vaideeni. Orasul Horezu este cunoscut ca centru etnografic si ca un vechi centru de ceramica populara. Din punct de vedere al ocupatiilor traditionale, Horezu este cunoscut ca zona de practicare a pomiculturii, cresterea animalelor, olaritului, exploatarea si prelucrarea a lemnului. Olaritul continua sa reprezinte emblema locului. De asemenea trebuie remarcata pozitia privilegiata din nordul Olteniei unde exista cea mai mare concentrare de manastiri din tara, majoritatea din ele aflandu-se in aproprierea Horezului. Aceste valori culturale aflate intr-o zona cu flora

si fauna bogata, cu peisaje deosebite, atrag turistii pe acest taram binecuvantat cu un mare potential turistic unde va asteptam si pe dumneavoastra sa le descoperiti. Accesul in oras se face pe D.N. 67, care face legatura intre municipiul Rm. Valcea (45 km) si municipiul Tg.-Jiu (70 km). Catre sud se face legatura cu municipiul Craiova (113 km) pe D.N. 65C. Ca sa ajungi la Horezu, venind dinspre Bucuresti, Ramnicu Valcea este o destinatie obligatorie. De aici, pe linia de centura a orasului, urmand indicatorul de Targu Jiu, ajungi in soseaua principala care duce la Horezu. In prima duminica din iunie, localitatea gazduieste binecunoscutul targ de oale. Mesteri din Satu Mare, Corund, Marginea sau Oboga (al doilea centru de olarit dupa Horezu) vin sa isi etaleze talentul. Peste tot sunt masini, targoveti, tarabe pline de "taiere" (farfurii intinse), strachini si urcioare. Ceramica buna trebuie cautata. Aici exista inca mesteri care manuiesc cu abilitate vechile instrumente ("cornul" si "gaita") pentru decorarea obiectelor din ceramica. Culorile traditionale sunt ocrul, verdele si albastrul, iar motivele predilecte ale artistilor din Horezu sunt valul, spirala, sarpele si mai ales cocosul. Din punct de vedere cultural, caracterul acestei zone este unul istoric, monahal, orientat catre activitati de artizanat specific romanesc, precum olaritul, tesaturile executate manual, pictura religioasa etc.Decorul lucrat de olarii de la Horezu este bogat, realizat cu mare finete si cu tehnici deosebite cum ar fi: stropitul, jiravitul, desenare cu cornul, gaita, tiparitul etc. Vasele de Horezu sunt in prealabil angobate si apoi smaltuite si arse de doua ori.Un mare centru de pregatire al copistilor, diecilor, gramaticilor au fost cel de la Manastirea Hurez, ctitoria lui Constantin Brancoveanu.Scoala de pictura de la Hurezu a polarizat la un moment toate fortele creatoare locale, dand nastere unui curent si unei comunitati artistice in cadrul careia s-a cristalizat stilul brancovenesc. In general, pe baza unor simboluri ale trecutului, exista un potential cultural care nu este cunoscut si exploatat indeajuns, relevat astazi prin:

Muzee, Case de cultura si biblioteci Manifestari culturale Ceramisti

Muzeul Manastirii Hurez

contine diverse piese de arta medievala, tesaturi si numeroase exemplare de documente si carti vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca manastirii intiata de Constantin Brancoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrarii in biblioteca scrie si astazi in greceste "Biblioteca de hrana dorita sufleteasca, aceasta casa a cartilor, iubire pre inteleapta imbelsugare, in anul 1708", scrisa de arhimandritul Ioan.Colectia avea catalogul sau, doua carti de biblioteconomie precum si carti laice mai rare intr-o manastire: Herodot, Euripide, Hesiod, Aristofan, Luchiano, Cartile lui Iustinian,Cronicile Bizantine si lexicoane gramatici grecesti si latine, studiate si de Alexandru Odobescu in 1860.

Muzeul Etnografic
se afla in cadrul Complexului Muzeal de la Maldaresti si are un profil etnografic si de arta medievala.Sunt expuse obiecte de arhitectura populara, cusaturi, tesaturi, picturi si port popular specific.

Casa de Cultura Horezu

a fost construita in anul 1966 si de atunci coordoneaza activitatea culturala si educativa a orasului. In cadrul ei se gasesc o sala cu 400 de locuri, o biblioteca si o Galerie de Arta Populara contemporana care detine o mare colectie de ceramica din obiecte donate timp de 30 de ani de mesteri populari participanti la Targul de Ceramica din Horezu. Prin piesele prezentate de fiecare centru se poate constata evolutia in ultimele trei decenii a ceramicii romanesti, mutatiile ce s-au produs in tehnica de prelucrare a lutului, in diversificarea formelor,ca urmare a cererii pietei, si nu in ultimul rand a motivelor. In competitia ce a inceput odata cu impunerea targului ca centru al ceramicii romanesti contemporane, renumitii mesteri olari au prezentat specialistilor piese ce adauga, an de an, noi date despre centrul pe care-l reprezinta, cat si asupra personalitatii artistului. Galeria de arta populara contemporana romaneasca se constituie, asemenea Targului ceramicii populare romanesti "Cocosul de Hurezi", intr-o viziune salvatoare a unui mestesug multimilenar.

Biblioteca oraseneasca "Ada Orleanu"

este deschisa permanent, are o sala de lectura si un fond de carte de 40 000 de volume.

Manifestari culturale
Viata locuitorilor din Horezu este animata de o serie de evenimente ce promoveaza traditiile si produsele specifice zonei. Dintre cele mai cunoscute targuri si festivaluri populare se numara:

Targul anual de olarit "Cocosul de Hurez" destinat tuturor olarilor din Romania, este organizat pe platoul "Stejari", in prima saptamana din luna iunie si dureaza trei zile. Printre mesterii populari veniti la targ din toata tara se numara si reprezentanti de seama ai ceramicii de Horezu: Eufrosina Vicsoreanu, Dumitru Mischiu, Costel si Ionel Popa, Bascu Mihai, Frigura Viorel si multi altii. Cea mai mare parte a produselor premiate sunt expuse la galeria de arta contemporana, deschisa la Casa de Cultura din Horezu. Festivalul Eco-Etno-Folk-Film se organizeaza anual la inceputul lui septembrie la Casa de Cultura "Dinu Sararu" din Slatioara si sunt premiate productii cinematografice de scurt metraj pe teme ecologice, etnologice si folclorice. "Fagurele de aur" sarbatoare nationala a apicultorilor, se tine in a doua saptamana din iunie si dureaza doua zile, la Tomsani. "Invartita dorului" festival de cantec ciobanesc si parada de costume populare, se tine in a treia saptamana din luna iunie in satul Vaideeni. "Braul de aur" sezatoare si concurs de creatie, este organizat in fiecare an in ziua de Sf. Ilie (20 iulie), la Barbatesti. Targul international al tiganilor are loc anual pe data de 8 septembrie, in satul Bistrita al comunei Costesti.

?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Obiective turistice Calimanesti-Caciulata

http://www.turistik.ro/romania/calimanesti-caciulata/obiective-turistice-calimanesti-caciulata

1. Manastirea Cozia
Situat la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Rm. Valcea, ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul ``Sfanta Treime``, la inceput avut numle de ``Manastirea Nucet``, abia mai tarziu primind numele de ``Cozia``, dupa muntele din vecinatate. Avand o ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, ea surprinde prin precizia si perfectiunea realizarii artistice. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie; intre anii 1706-1707 i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul din fata bisericii). Toate acestea s-au facut de catre paharnicul Serban Cantacuzino. Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino. Catapeteasma originara din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.

2. Parcul National Cozia

Parcul National Cozia se intinde pe o suprafata de aproximativ 17.000 ha, fiind situat in Masivul Cozia, de-o parte si de alta a Oltului. Acest munte, dupa unele legende, ar fi misterisul Kogaion, muntele sfant al dacilor. Acest spatiu este cel mai recent parc national amenajat din Romania, fiind un adevarat muzeu natural. Din suprafata totala a parcului aproximativ 7000 de hectare sunt destinate cercetarii stiintifice. Spectaculozitatea este data de biodiversitatea peisajului. Gorunul se intalneste pana la inaltimi mari, alaturi de salcamul pitic si de mesteacanul de Cozia. Parcul are numeroase formatiuni stancoase deosebit de spectaculoase si cu nume sugestive: Varful Bulzu (1560 m), Turtudanele Urzicii, abrupturile Gardului, Caprariile, Matariile, Sfinxul Coziei, Pietrele

Vulturilor, Pietrele Rosiei, Coltii Foarfecii, Turnul lui Traian, Turnul lui Teofil, Portile de Piatra ale Coziei. La intrarea in Parcul National Cozia sunt afisate reguli care trebuiesc respectate pe toata durata excursiei, in caz contrar aplicandu-se amenzi. Turistilor li se dau saci de plastic la intrarea in parc pentru a putea aduna resturile, saci ce vor trebui predati la coborarea de pe munte.

3. Manastirea Stanisoara
Manastirea Stanisoara este amplasata la poalele masivului Cozia, pe versantul sau sudic, pe teritoriul localitatii Calimanesti - Caciulata, judetul Valcea. Accesul se face pe valea Pausa-Stanisoara pe directia nord, plecand din halta CFR PausaCaciulata, la aproximativ 6 km, sau din statia CFR Turnu, pe directia est, la aproximativ 4 km.La Nucet-Stanisoara, primul asezamant monahal a fost un schit construit din lemn (nu se cunoaste data construirii), ce se leaga de numele sihastrilor Meletie, Neofit, Isaia si altii, veniti pe aceste locuri de la manastirea Cozia si traitori ai pesterilor de aici. Biserica mare, cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe", este o constructie masiva din piatra, cu o turla mare pe naos. Naosul si pronaosul formeaza un singur spatiu mare. Pridvorul este deschis, sustinut de patru coloane din piatra sculptate in partea superioara. Are tavanul frumos pictat. Ferestrele bisericii au vitralii pictate cu sfinti. Pictura a fost realizata in 1948 de maestrul Dumitru Behzane si de elevul sau. Ca odoare de pret, manastirea Stanisoara pastreaza cateva icoane vechi aduse de la Sf. Munte Athos de calugarii Sava si Teodosie, si un antimis daruit de manastirea Cozia, in anul 1809. In biserica mare se pastreaza un policandru de la Curtea de Arges, care se presupune a fi daruit de Neagoe Basarab.

4. Manastirea Turnu
La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se inalta manastirea de calugari Turnu. Biserica veche ce se afla imediat la intrare, a fost ridicata in anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Ramnic, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702. Biserica noua, numita si Biserica cea mare, a fost ridicata intre anii 1897-1901, de insusi Gherasim Timus, avand hramul ``Schimbarea la Fata``. In apropierea acestui vechi asezamant monastic se pastreaza si astazi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman Arutela, stanca de piatra numita Masa lui Traian si baile termale de la Bivolari - pe malul stang al Oltului.

5. Schitul Ostrov
Este un schit de calugari si se afla amplasat pe o insula a lacului de acumulare al hidrocentralei Calimanesti de pe raul Olt, fiind legat de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata printr-un pod, la o distanta de 5 km de la halta C.F.R. CalimanestiJiblea.

Biserica este rezidita pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea, fiind ctitorita de Neagoe Basarab si sotia sa, doamna Despina. S-a sfintit nezugravita, pentru cult folosindu-se in prima faza icoane pictate, aflate astazi in Muzeul de Arta al Romaniei. Altarul a fost pictat in 1752, restul bisericii fiind in stil fresca, de o remarcabila valoare artistica si a fost terminat in anul 1760. Tot atunci i s-a inlocuit si inscriptia din pisania veche cu un text romanesc, scris cu litere chirilice. O mare podoaba de arhitectura interioara, care a infruntat vremurile, este tampla aurita, din lemn de tei care dateaza exact de la zidirea bisericii. Icoanele imparatesti sunt foarte vechi, unele ipoteze sustinand ca ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurata in 1791 de Ioan Zugravul. La 22 decembrie 1838 chiliile si cladirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi in anul 1940. Principalele restaurari s-au facut in anii 1940, 19561957, 1962-1963. Din timpul lui Neagoe Basarab au ramas trei icoane: Sfantul Nicolae, Coborarea de pe cruce si Sfantul Sava, toate de o mare valoare artistica, in prezent aflate in custodia Muzeului de Arta al Romaniei. Incepand cu secolul al XVI-lea pana in 1890, Schitul Ostrov a fost schit de calugarite. In acest schit s-au calugarit sotia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina, cu numele de Platonida, si mama lui Mihai Viteazul, care si-a luat numele de Teofana. Constructia hidrocentralei Calimanesti a impus ca biserica, impreuna cu insula, sa fie ridicate cu circa 6 m, pentru a nu fi inundate, si reconstruita casa staretiei. Intregul ansamblu insular este un frumos parc de agrement pentru vizitatorii statiunii Calimanesti-Caciulata care, pe langa alte dotari, reuneste un numar de 47 de specii de arbori, arbusti si trandafiri. 6. Mormantul din padure