Stud|u de caz

I Stab|||rea teme| de cercetat

uellncven(a [uvenll
II Stud|u| b|b||ograf|e|
Determ|nante genera|e ;| spec|f|ce a|e dev|ane| pena|e ado|escent|ne
A educa adolescentul n sens moral semniIic, din punct de vedere pedagogic,
adaptarea acestuia la constrngerile i interdiciile mediului social. Adaptarea la
mediul Iizic i social, subliniaz J. Piaget, reprezint ,, un echilibru ntre doua
mecanisme indisociabile, asimilarea i acomodarea, a crui cucerire dureaz n tot
cursul copilriei i al adolescenei." n cutarea acestui echilibru, adolescentul
dezvolt n plan moral o serie de conduite Iluctuante, originale, prin intermediul
crora ncearc, pe de o parte, s-i asimileze coninutul normativ al cerinelor
exterioare, iar pe de alt parte, s-i acomodeze treptat aciunile sale morale la
interdiciile, tabuurile i constrngerile care deIinesc aceste cerine.
Pn la adolescen, viaa moral nu reprezint dect supunerea la regulile
Iixate de adult. ncepnd cu aceast perioad, moralei instituite de adult i ia locul o
moral a ,,idealului", a ,,valorilor", care determin aprecierea propriei conduite i a
conduitei celorlali din perspectiva exaltrii Ia de tot ceea ce este adevrat i bun
din punct de vedere moral.
Apare ns greit s identiIicm aciunea moral cu contiina moralitii.
Adeseori, aciunile adolescentului, limbajul, comportamentul, raporturile cu adulii
i cu anturajul contrazic valorile moralei ideale cu care adolescentul ncearc s-i
structureze propriul su univers normativ, iar din acest punct de vedere nu trebuie
ignorat Iaptul c dobndirea capacitii de autonomie moral poate Ii nsoit i de
oserie de acte care Irizeaz ,,imoralitatea ca de exemplu, violena Iizic,
agresivitatea limbajului, nonconIormismul n inut, indisciplina, evaziunea din
mediul Iamilial sau colar, Iumatul, consumul de alcool, antrenarea n activitatea
ilicit a unor anturaje neIaste. Asemenea acte, nu reprezint ntotdeauna Iapte penale
n adevratul neles al termenului, prin nclcarea legilor n vigoare, ci conduite
care violeaz normele i regulile de convieuire moral, avnd n comun Iaptul c
reprezint o Iorma de ruptur cu modul de via obinuit, cu comportamentul
anterior, i cu ateptrile educatorului, n ansamblul lor, ele reprezentnd
maniIestari agresive de respingere a autoritii adultului prin care se ncearc
aIirmarea ostentativ a independenei i autonomiei morale.
Aceste acte, care nu aduc prejudicii valorilor sociale, ci aIecteaz doar modul
de respectare a principiilor moralei convenionale i coercitive impuse de adult, se
circumscriu sIerei aa-numitei deviane cu caracter moral.
Fenomenul de delincven juvenil implic o evaluare nuanat a criteriilor
care disting moralitatea adolescentin de moralitatea adultului. Absena unor astIel
de criterii adecvate genereaz o serie de ambiguiti n deIinirea delincvenei
juvenile, aceast noiune nglobnd o multitudine de conduite, condiii i situaii
de via nu ntotdeauna legate ntre ele, dar aduse la un numitor comun prin
utilizarea normativului penal.
Delincvena juvenil, n ansamblul ei, nu este altceva dect consecina
absenei sprijinului moral oIerit de adult, a lipsei de protecie i ngrijire primite n
Iamilie, a eecului activitii de educaie moral primit n coal. Datorit
acestui Iapt, delincvena juvenil apare ca un eIect al lipsei de responsabilitate a
Iamiliei, a prinilor, a educatorilor, a Iactorilor rspunztori de Iormarea conduitei
morale a tnrului.




-o|unea de de||ncven [uven|| ;| amb|gu|tatea cr|ter|||or e| de def|n|re

Ca Iorm distinct de devian, de natur penal, delincvena juvenil
constituie un Ienomen complex, care deIinete ansamblul conduitelor aIlate n
conIlict cu valorile ocrotite de norma penal. Din punct de vedere strict juridic, acest
Ienomen caracterizeaz nclcarea normelor care reIlect cerinele oricrei Iorme de
convieuire uman. Perspectiva juridic nu poate opera delimitri tranante ntre
speciIicul conduitei delictuale a tinerilor i particularitile comportamentului
inIracional al adulilor, deoarece ea nu permite identiIicarea cauzelor, ci doar
Iixarea unui criteriu unilateral cu ajutorul cruia putem discrimina ntre o conduit
ilicit, deviant de la norma legal, i un comportament normal, socialmente
acceptat. Din aceast cauz, noiunea de delincven juvenil se conIund, de cele
mai multe ori, cu cea de criminalitate sau inIracionalitate, de unde i existena
unor ambiguiti n utilizarea unor termeni, cum sunt: inIraciune, delict,
delincven.
Caracterul indezirabil al Iaptelor imputabile unui adolescent este produsul unei
percepii generale a publicului n legtur cu noiunea de delict sau inIraciune
care trebuie, n mod obligatoriu, s intre n incidena legii i s Iie sancionat.
Aceast reacie colectiv ignor ns semniIicaia pe care o are pentru adolescent
actul de nclcare a normei. Comportamentul de evaziune, Iuga, de pild, incriminat
ca ,,vagabondaj de legislaia pentru minori, reprezint, adesea, o conduit normal
avnd la baz multiple motivaii legate de conIlictele cu Iamilia, cu prinii sau
educatorii sau de tentaia aventurii, att de tipic pentru perioada adolescentin.
Furtul de bunuri, la rndul su, poate reprezenta un act prin care adolescentul i
aIirm curajul i gustul pentru risc sau pur i simplu o aciune ntmpltoare
Iavorizat de o ,,ocazie ispititoare.
De aceea, ,,cariera inIracional a unui tnr nu seamn cu cea a adultului,
Iaptele sale ilegitime sau ilicite datorndu-se, de Iapt, greelilor Iacute de educator,
i nu unor aa-zise motivaii antisociale ale tnrului Iptuitor. Totui, legislaia
aplicabil n cazul delincvenilor menine noiunea de ,,culpabilitate n baza
acelorai criterii care evalueaz comportamentul adultului, dei scopul ei nu este
att de a sanciona, ct de a reeduca, a trata i a proteja tnrul. Este vorba, de
pild, de minori care Iur alimente pentru a-i potoli Ioamea, de minori care
hoinresc, vagabondeaz sau ceresc pentru a scpa de rigorile unui mediu Iamilial
represiv i lipsit de cele mai elementare responsabiliti de subzisten i
protecie, de minore care, ademenite de Igduielile materiale ale unor aduli
iresponsabili i lipsite de orice discernmnt al Iaptei comise, ajung s Iie
sancionate pentru aa-zise tendine de prostituie. Cu alte cuvinte minorii
internai n colile de reeducare nu sunt minori vinovai n mod contient, ci
minori prejudiciai ei inii i care, victime ale unui proces de educaie lipsit de
valene morale, ajung s Iie pedepsii pentru greelile propriilor lor prini i
educatori.

-ormat|v|tatea ;| rspunderea pena| d|n perspect|v soc|o|og|c Ana||za
et|o|og|c a de||ncvene| [uven||e r|nc|pa|e|e d|rec|| ;| or|entr|

In teoria si practica penala, caracterul inIractional al unei Iapte include, in mod
cumulativ, trei elemente:pericolul social, vinovatia si incriminarea, lipsa oricaruia
dintre acestea, conducand pe cale de consecinta la excluderea caracterului penal al
Iaptei,a existentei inIractiunii si implicit , a raspunderii.Prin derogarea de la acest
principiu privind incriminarea Iaptei si a sanctiunii, exista o serie de cazuri si
imprejurari a carei aparitie sau producere pot conduce la inlaturarea caracterului
penal al Iaptei(denuminte 'cauze care exclud inIractiunea sau cauze care exclud
raspunderea penala):legitima apareare,stare de necesitate,constrangerea Iizica si
constrangerea morala,cazul Iortuit, betia completa involuntara, eroarea de
Iapt,iresponabilitatea si minoritatea Iaptuitorului(prevazute in articolele 44-51 din
Codul Penal).
In realitate, o explicatie a delictului prin comportament sau o teorie care explica
comiterea actului inIractional prin deIicientele personalitatii nu are nicio baza
obiectiva, deoarece exclude etiologia sociala, dislocand sensul comportamentului de
situatia sociala in care se gaseste personalitatea.O asemenea explicatie este cu
prioritate clinica Iiind tributara paradigmei Iunctionaliste a deviantei
comportamentale care considera ca delictele sunt comise de indivizi deIicienti
mental, care nu reusesc sa se conIormeze asteptarilor normative.Acceptata si in
present de o parte din juristi si psihiatri dar nu si sociologi o asemnea paradigma
legitimeaza punctul de vedere eronat dupa care inIractiunea ca Ienomen social-istoric
isi schimba caracterul sau chiar dispare odata cu modiIicarea vechilor relatii
sociale,remediile ei trebuind cautate exclusiv la nivelul indivizilor, al mentalitatilor
lor si nu al unor structuri sociale deIicitare.
Pe plan juridic daca admitem ca sanctiunea penala trebuie acordata in Iunctie de
gradul de responsabilitate ar insemna sa admitem ca delincventul este raspunzator
pentru propria sa structura psihica si trebuie pedepsit pentru aceasta.Ori penalistii stiu
ca pedeapsa se acorda in raport de Iaptele care prezinta pericol social pentru societate
savarsite cu vinovatie si nu in Iunctie de psihismul inIractorului.
In legatura cu criteriile utilizate in individualizarea sanctiunilor aplicate
minorilor credem ca se ridica unele probleme ce pot suscita intrebari ,precizari sau
completari din partea juristilor,sociologilor,psihologilor ,medicilor psihiatri.AstIel ne
putem intreba daca intr-adevar varsta reprezinta un criteriu echitabil in
individualizarea sanctiunii si stabilirea vinovatiei a unui minor?Fara a pune la
indoilala valabilitatea acestui criteriu in materie penala nu putem sa nu ne gandim ca
de pilda in materi de drept al Iamiliei,al muncii sau drept civil,legiuitorul utilizeaza
alte limite de varsta privind capacitatea unui minor de a aprecia conescintele
actiunilor sale socile.Analiza unor anchete sociale privind minorii delnicventi
evidentiaza FAPTUL ca o mare parte din ele sunt incomplete si lacunare lipsind
inIormatii si date precise in legatura cu contextul de viata al minorului,conduita
sociala,starea de sanatate Iizica si psihica.Exista numeroase argumente care arata ca
operatia de convietuire a unui concept juridic,cum este responsabilitatea intr-un
concept psihiatric cum este discernamantul esueaza intr-un discurs lipsit de orice
rigoare stiintiIica.
DeIinita juridica a delincventei juvenile este asa cum am vazut tributara unei
optici reductioniste care exclude orice particularitate a conduitei si a motivatiilor
antisociale speciIice pt adult si pt adolescent.Din aceasta cauza un rol principal in
evaluarea stiintiIica a Ienomenului de delincventa juvenila il joaca analiza etiologica
care implica studiul detaliat al caracteristicilor personalitatii in Iormarea
adolescentului, al motivatiilor, al nevoilor si aspiratiilor sale al raporturilor cu
educatorul,al ansamblului de elemente care pot explica particularitatile individuale
ale tanarului si medierea pe care o oIera actului de transgresiune a normei,conditiile
psihice interne si cele depinzand de structura mediului sociocultural extern.
Ca Ienomen social si antisocial delincventa juvenila se caracterizeaza
totodata printr o serie de trasaturi si note speciIice,dinstincte pt o societate sau
alta,care deriva atat in conditiile socioeconomice si culturale ale societatii respective
cat si din modalitatea de concepere,sanctionare si tratare a delictelor comise de
adolescenti si tineri.

@eor|| ;| mode|e exp||cat|ve |n domen|u| de||ncvene| [uven||e

Pentru o parte dintre cercetatori, Iactorii psihologici sunt considerati ca Iiind la
Iel de importanti ca si cei sociali. Din aceasta perspectiva sunt privite drept cauze ale
delicventei juvenile decalajul dintre maturitatea Iizica si cea psihica, ostilitatea si
chiar agresivitatea Iata de generatia precedenta, reactiile violente le starea de
insecuritate, anomaliile psihice, tarele ereditare etc.
delicventa juvenila ar reprezenta, deci. relatia procesuala intre tinerii care se
angajeaza in anumite tipuri de comportament si comunitatea care evalueaza, deIineste
si sanctioneaza aceste comportamente; in consecinta un comportament deviant sau
delicvent este acela pe care indivizii si grupurile sociale il eticheteaza ca atare.
Delicventa juvenila a Iost si continua sa Iie analizata diIerentiat de la o
societate la alta, Iiind elaborate numeroase teze, orientari, paradigme si teorii
explicative.Din acest set de teorii le enumeram succint pe cele mai reprezentative:
1. Teorii ce considera ca manifestarile delicvente ale tinerilor rezida in
comportamentul individual. Aceasta se intemeiaza pe studii ce arata ca delicventa
juvenila se caracterizeaza prin tulburari de personalitate speciIice varstei
adolescentei.
2. Teorii care considera delicventa juvenila drept o censecinta directa a
dezorganizarii sociale implicate in procesele de schimbare si dezvoltare.AstIel au
Iost identiIicate "zone" si enclave criminologice in care rata criminalitatii in randul
tinerilor este ridicata.
3.Teorii conform carora delicventa juvenila constituie un efect nemijlocit
al conflictelor normative intre diferitele categorii de tineri si obstructiile
organizationale de a avea acces la status, putere si bogatie.Tinerii devin delicventi
datorita esecului de a ajunge la scopuri culturale prin mijloace legitime, Iie datorita
nepriceperii de a promova alternative de reusita ca urmare a existentei unor restrictii
si bariere sociale
.Teoria "rezistentei" la frustrare. Aceasta este o teorie particulara care
incearca concilierea punctului de vedere psihologic cu cel sociologic.Reckless
subliniaza ca exista o structura sociala externa si o structura psihica interioara care
actioneaza ca mecanisme de protectie in calea Irustrarii si agresivitatii tanarului. daca
unul sau mai multe componente ale celor doua structuri lipsesc, tanarul este predispus
sa devieze de la normele de convietuire sociala camitand acte cu caracter delicvent.
5. Teoria "asocierilor diferentiale" poate Ii Iolosita cu precautiile de rigoare,
in explicarea procesului de "inductie negativa" intalnit in institutiile de resocializare a
minorilor delicventi, unde adolescentii internati pentru comiterea unor delicte
ocazionale, datorita contactului cu cei sanctionati pentru delicte grave si Ioarte grave,
invata la randul lor noi tehnici delicvente. Aceasta nu explica insa, dece alti minori
provenind din acelasi mediu nu devin si ei delicventi sau de ce tinerii care beneIiciaza
de conditii economice, sociale si culturale Iavorabile comit acte cu caracter penal.
6. Teoria ~subculturilor delicvente~ yi teoria ~grupurilor de la marginea
strzii~. A.Cohen, M.Goldon si I.Yender consider subcultura reprezint o
subdiviziune a modelelor culturale la care particip o parte din grupurile
sociale.Aceste subculturi apar ca o reactie de protesc Iat de normele si valorile
societatii. n cadrul subculturilor exist un sistem de valori si norme , standarde si
reguli de conduit, n Iunctie de care sunt exercitate rolurile membrilor si sunt
apreciate perIormantele. IdentiIicnd c exist tipuri si niveluri diIerite de cele ale
societatii, Cohen evidentiaz Iaptul c n Iamilie copiii asimileaza prin intermediul
parintilor, modele de valori si norme omogene si coerente, n timp ce prin
socilaizarea Iacut de scoal aceast omogenitate dispare. n consecint, sistemul de
valori prin care sunt apreciate perIormantele tinerilor n scoal apartine claselor
privilegiate sau care detin puterea.Se consider c delicventa juvenil are ca sorginte
constituirea unor grupuri de tineri n bande organizate si structurate care reprezint n
esent 'un mod de supravietuire'. O variant a acestei teorii care ncearc sa explice
c delicventa juvenil este rezultatul uni comportament 'nvtat' este cea a
'grupurilor de la marginea strzii'.W.F.Whyte arat c perioada tineretii si a
adolescentei se caracterizeaz prin prietenie,de socialitate si comunicare ntre
tineri.Individul simte nevoia de remarcare iar cu ajutorul grupurilor el si dezvolt
limbajul, capacittilr si aptitudinile.Aceste teorii supraliciteaza importanta
socializarii'negative' n grup, neglijnd resorturile intime ale motivatiei individuale
in comiterea de inIractiuni.
7. Teoria ~etichetarii sociale~ concepe delicven(a ca fiind o ~reac(ie
social~ de aprare din partea societa(ii. De obicei cei care detin puterea au
tendinta de a 'eticheta' ca deviante acte nonconIormiste ale unor indivizi din clasa de
jos. F.Tannenbaum arat c aparitia si deIinirea delicventei se Iace prin
'dramatizarea' rului, astIel i 'mping' pur si simplu pe individ spre o carier
delicvent, pe care acesta o accept considernd-o singura variant posibil.
#ezolvarea acestor probleme ale tinerilor presupune n primul rnd
cunoasterea, evaluarea,explicarea si diminuarea cauzelor si conditiilor care genereaz
sau Iavorizeaz maniIestrile antisociale ale tinerilor.Un asemenea model v-a trebui
s aiba in vedere cel putin 3 niveluri de analiz :
O acrosocial : care pune n evident transIormrile si procesele majore care pot
inIluenta, direct sau indirect, Ienomenul de delicvent juvenil: cresterea marilor
aglomerri urbane,inIlatia,somajul.
O icrosocial : care conduce la identiIicarea Iunctiilor si disIunctiilor intervenite n
activitatea principalelor instante cu rol de socializare si control social(Iamilie,scoala,
grupuri de prieteni,de strada,etc)
O ndividual : care pune n evident structura personalitatii adolescentului,
constelatia de trsturi psihice si caracteriale care se pot exterioriza n comportamente
deviante,si n timp a unor maniIestri de egocentrism,impulsivitate,agresivitate.

III Iormu|area |poteze|or

A. Daca copilul ar Ii mai bine supravegheat, beneIiciind de mai multa atentie
din partea parintilor, acesta nu ar mai Ii implicat in anturaje dubioase, atunci rata
delincventei juvenile s-ar diminua
B. Daca comunicarea parinte copil ar Ii una armonioasa, buna, parintele
acordandu-i atentia cuvenita, rata delincventei s ar diminua, copilul neIiind aIectat de
repercursiuni din copilarie.
C. Daca mediul Iamilial este unul represiv,lipsit de protectie si aIectivitate
atunci delicventa juvenila va aparea ca repercusiune a acestui Ienomen.
D. Daca minorul prezinta cunoastere insuIicienta de sine si capacitate de
stapanire a reactivitatii emotionle atunci isi exteriorizeaza emotiile prin agresivitate,
care este una din Iormele delincventei juvenile.
IV L;ant|onu|
In vederea demonstrarii acestor ipoteze, s-a aplicat aleatoriu un chestionar, pe
un nr de 100 de persoane, elevi ai claselor IX-XII ai Colegiului Naional ,,Dimitrie
Cantemir, din Oneti.
V Stab|||rea metode| a tehn|c||or de |ucru ;| a |nstrumente|or
n realizarea studiului de caz, am utilizat metoda nomologica, ca tehnica de
lucru ancheta, sub Iorma unui chestionar care a continut urmatoarele intrebari:
1. Ce nelegei prin termenul de delincven juvenil ?
2. Descriei n cteva cuvinte situaia dvs. Iamilial.(ex. prini divorai,
i un Irate/sor minor/; prini plecai n strintate; locuiesc singur/ etc.)
3. Care este relatia dumneavoastr cu printii?
a.Foarte bun
b.Bun
c.Nu Ioarte bun
4. Relatie de comunicare ntre tine si printii ti este una:
a.Bun
b.Foarte bun
c.Nu Ioarte bun
d.Nu exist vreo relaie de comunicare ntre mine i prinii mei.
5. Cunoasteti printi care si neglijeaz copiii nct acestia risc s ajung din
aceast cauz inIractori?
a.Da
b.Nu
6. Menionai alte cinci motive, exceptnd lipsa de comunicare cu prinii,
care, din punctul dvs. de vedere Iavorizeaz aciuni delictuale juvenile
7. Dintre Iormele de delincven de mai jos, alegei trei Iorme care
considerai c sunt cel mai des ntlnite n societatea romneasc.
a. vagabondajul
b. consumul de droguri
c. violul
d. crima
e. prostituia
I. Iurtul
8. Ai Iost victime ale vreunor acte de delincven juvenil ? Dac da, n ce
au constat acele acte ?
a. Da
b. Nu
9.Propunei 3 msuri de prevenire i combatere a delincvenei n rndul
minorilor:

VI Co|ectarea ;| ana||zarea date|or
In urma anchetei realizate s-a intocmit un raport cu privire la cauzele,respectiv
metodele de maniIestare si masurile de combatere a delicventei juvenile.
In descrierea situatiei Iamiliale a elevilor se situeaza pe locul unu , cu 42 Iamiliala
normala si echilibrata.Pe locul doi, cu o rata ingrijoratoare de 38, se situeaza
absenta unuia din parinti cauzate in special de emigrare. Al 3'lea Ienomen intalnit la
elevii din CNDC este ingrijire unui Irate/ unei surori mai mici,in absenta
parintilor.,cu un procent de 12. Pe ultimele doua locuri se situeaza divortul cu o rata
de 3 iar 5 dintre cei intervievati locuiesc singuri ( respectiv cu bunici/unchi ).
Insa reIerindu-ne la relatia parinte-copil am constat ca 98 dintre adolescenti au o
relatie pozitiva cu parintii, acest lucru este Ioarte satisIacator deoarece 14 dintre
acestia au o relatie Ioarte buna si 85 considera ca relatia cu parintii este buna.Partea
negativa a raspunsurilor este reprezentata de 2 dintre acestea, cei intervievati
considerand ca au o relatie nu tocmai buna cu parintii lor.
ReIeritor la comunicarea dintre printi si copii ,45 dintre elevi au aIirmat c au o
comunicare Ioarte bun, in timp ce 27 dintre cei intervievati ne-au destinuit c au
o comunicare pur si simplu bun cu parintii ;n schimb 18 au aIirmat Iaptul c ntre
acestia comunicarea nu este tocmai satisIacatoare iar spre surprinderea noastr 10
nu intreprind nici un Iel de comunicare cu Iamilia.
Comunicarea intraIamiliala se pare ca reprezinta una dintre cauzele delicventei
juvenile.In urma anchetei desIasurate se considera ca neglijenta este un Iactor
determinant important , 67 din cei intervievati cunoscand situatii de neglijenta
Iamiliala, iar 33 dintre acestia au aIirmat contrariul.
Ca urmare a extinderii delicventei juvenile in top 3 ale celor mai Irecvente Iorme
ale delicventei intalnite in societate sunt vagabondajul cu 35,la egalitate cu
consumul de droguri ,si Iurtul cu un procent de 30 ,Iiind Iavorizate in proportie de
14 de mediul Iamilial si 20 de lipsa banilor; anturajul cu un procentaj de 32
reprezinta si el o cauza a acestui Ienomen ingrijorator,impreuna cu
internetul,respectiv mass-media in proportie de 20,iar restul de 14 Iiind
reprezentate de divort,alcool si lipsa iubirii in Iamilie.
Din totalul de elevi chestionati 20 au Iost victime ale delicventei juvenile
maniIestate sub Iorma agresiunii verbale insotita de cea Iizica, procentaj egal cu cel
al victimelor Iurtului,in cadrul institutiei scolare; in timp ce 60 aIirma ca nu au
intampinat astIel de probleme,dar au Iost martori a acestui Ienomen.

VII Iormu|area conc|uz|||or


n orice societate exista si Iunctioneaz un ansamblu de norme si prescriptii
prin intemediul crora se asigur ordinea social. n acest sens, societatea judec si
evalueaz comportamentul individului din punct de vedere al conIormrii acestuia la
normele si valorile unanim recunoscute.De aceea o serie de masuri de corectare a
comportamentului social sunt necesare,nu numai la nivel local ci si international.
In concluzie ca urmare a intensiIicarii acestui Ienomen prevenirea delincventei
juvenile ar trebui exercitata dupa cum urmeaza:
- la nivel primar (pentru toti cetatenii)
- la nivel secundar (minorilor cu comportament delincvent ocazional)
- la nivel tertiar (minorilor cu comportament delincvent persistent)
Statele Membre ale Uniunii Europene, in colaborare cu Comisia Europeana, ar trebui
sa stabileasca, Iara intarziere, standarde minime si principii directoare comune in ce
priveste actiunile de prevenire a delincventei juvenile. "N-ar trebui sa se recurga la
masuri grave sau la sanctiuni penale decat in ultima instanta si doar atunci cand este
absolut necesar". Comisia ar trebui sa instituie un Observator European pentru
Delincventa Juvenila, care sa centralizeze statistici de la Statele Membre, sa asigure
schimb de bune practici.Comisia si statele membre ar putea incepe prin a valoriIica
mijloacele si programele europene existente, in care sa integreze actiuni de prevenire
si combatere a delincventei juvenile, ca si de reinsertie normala in societate a
delincventilor si victimelor:
- programul specializat pentru "Prevenirea si combaterea criminalitatii" (2007-2013),
axat in principal pe prevenirea criminalitatii si protectia victimelor,
- programul specializat "Justitia penala" (2007-2013), care urmareste promovarea
cooperarii judiciare in domeniul penal, pe baza recunoasterii si increderii reciproce, a
intaririi legaturilor si a schimbului de inIormatii dintre autoritatile nationale
competente,
- programul DAPHNE III privind combaterea violentei impotriva copiilor si tinerilor,
- programul "Tineretul in actiune" (2007-2013), a carui prioritate principala o
constituie sustinerea tinerilor cu mai putine oportunitati sau provenind din medii mai
putin Iavorizate,
- actiunile Fondului Social European si ale programului "Equal" pentru consolidarea
integrarii sociale si combaterea discriminarilor si pentru Iacilitarea accesului la piata
muncii al persoanelor mai putin Iavorizate,
- programul de initiativa "Urbact", sustinut de UE, care urmareste schimbul de bune
practici intre orasele europene, in scopul asigurarii unui mediu mai viabil pentru
locuitori, si care cuprinde actiuni vizand crearea unui mediu urban mai sigur pentru
tineri, precum si actiuni de integrare sociala pentru tinerii cei mai putin Iavorizati in
scopul socializarii si participarii lor.
n sintez, acestea sunt dimensiunile inIractionalittii juvenile evidentiate de date
oIiciale, in Iunctie de care se conIigureaz cauzele generale si speciIice ale
Ienomenului, msurile de prevenire si de corectare comportamental propuse de
institutiile de stat responsabile, care vor actiona att pe cont propriu ct si n
parteneriat cu institutii specializate ale societtii civile.

Studiu reuIizut de Tomozei SubrieI AIeundru

Popu Andreeu
Irimiu Diunu
Croitoru Diunu
Cuitunu Simonu
Sicu SubrieIu
Vrubie Rounu