CUM PRIVESC RELATIA PROFESOR-ELEV Literatura psihologica, sociala i psihopedagogica este bogata in lucrari pe tema generatiilor, a succesiunii lor

si a raportului dintre ele. Cu toate acestea, subiectul este generos si poate constitui de fiecare data o tema interesanta de tratat, datorita multitudinii de perspective din care poate fi analizata. Consider ca scoala este institutia careia societatea i-a incredintat sarcina pregatirii generatiilor ce se succed in devenirea istorica a colectivitatii umane. Generatiile patrund in scoala printr-un flux continuu, fiind supuse unui proces de modelare, menit sa asigure continuitatea istorica a valorilor umane si pregatirea fiecarei generatii pentru creatii autentice in sfera civilizatiei. Relatia profesor-elev reprezinta una dintre problemele majore ale ivmntului contemporan, ce a preocupat adesea gndirea pedagogic mondial, ca i pe cea din ara noastr. n plan istoric, att n literatura de specialitate ct i n practica educativ, s-au conturat dou puncte de vedere opuse privind relaia profesor-elev: unul caracteristic pedagogiei tradiionale, bazat pe o comunicare unilateral de la profesor la elev, iar cellalt modern, care consider elevul exclusiv ca subiect al educaiei, n afara oricrei dirijri din partea educatorului. Ambele puncte de vedere (primul punnd accent pe autoritatea profesorului, iar cel de-al doilea pe libertatea deplin a elevului) sunt ns unilaterale, respingnd posibilitatea realizrii unei comunicri reale ntre cei doi poli ai actului educativ. n accepiunea pedagogiei contemporane, relaia profesor-elev este privit ca o relaie de mare profunzime, n care ambii parteneri colaboreaz permanent i n cadrul creia este bine precizat statutul fiecruia: profesorul ca factor educativ, iar elevul ca obiect i subiect al educaiei. Astfel, profesorul, pentru a-i ndeplini menirea de organizator i factor de decizie n stabilirea strategiilor educative, de mediator al accesului la informaii i de evaluator al randamentului colar, trebuie s cunoasc psihologia elevului, s se transpun n modul de a fi, de a simi i de a aciona al acestuia. El trebuie s urmreasc schimbarea locului i a rolului elevului n actul educaional, s stimuleze activitatea i angajarea lui n procesul propriei formri. n ce privete elevul, ntre calitatea sa de obiect al influenei educative i cea de subiect al propriei sale formri, trebuie s existe un raport dialectic, eficiena aciunii educative fiind dependent de gradul su de angajare i participare la demersurile instructiveducative. Am observat ca, in general,profesorii consider c la baza conflictelor, disputelor, diferenelor de preri dintre ei i elevi stau n primul rnd nendeplinirea obligaiilor colare i limbajul folosit de ctre cei din urm, n timp ce prinii consider c relaiile tensionate pe care le au cu copiii lor sunt generate de reacia acestora din urm n faa sarcinilor. Ceea ce am scris mai sus a fost rezultatul unei lecturi destul de detaliate pe acest subiect. Ceea ce consider eu ca este o problema este faptul ca daca voi vorbi din propria-mi experienta, pentru mine realitatea este alta. " Sa nu uitam ca inainte de toate trebuie sa fii om." Este un lucru esential, de care ar trebui sa se tina cont in orice domeniu, inclusiv profesorii, si bineinteles si elevii. Cand eram mica imi doream sa devin profesor. Imi placea de pe atunci sa vorbesc, sa comunic cu oamenii, imi placea sa-i invat pe ceilalti ce stiu eu, si in general ma "lipeam" de oamenii care aveau rabdare cu mine. Pe parcurs mi-am dat seama ca "notiunea" de profesor s-a schimbat usor, usor in ochii mei. Pot sa spun, fara nici un dubiu, ca anii petrecuti in scoala generala au fost niste ani superbi, in care am avut parte de OAMENI langa mine, si nu de straini, am avut parte de egalitate, si nu de anumite discriminari, am avut parte de o comunicare mai deschisa si frumoasa cu oricine, si nu de o atitudine de superioritate si cel mai importat, NU am avut parte de superficialitate. Am simtit in fiecare zi ca oamenii care sunt pusi la catedra,isi fac treaba nu pentru ca trebuie,ci pentru ca asta e ceea ce vor. Iar acest sentiment cred ca il simte fiecare copil, poate chiar si inconstient. Inainte imi doream sa inceapa scoala, veneam de placere. Stiam, si stiu si acum, ca invatam pentru mine, dar pe atunci nu asta era tot ceaa ce conta. Acum, vin la scoala doar pentru ca stiu

ca am nevoie de asta, ca am nevoie de carte pentru a-mi face viitorul pe care mi-l doresc, si atat. Din perspetiva MEA, considerand ca sunt un elev care incearca sa nu deranjeze pe nimeni, cred ca in mare parte problema este la dascalii care se presupune ca ar trebui sa fie un model nu numai prin "discursurile" legate de ceea ce e bine si moral sa faci, ci prin atitudinea lor fata de noi, elevii, prin comunicarea si sentimentul pe care ti-l induc in momentul in care poarta o discutie. Se presupune ca in profesori ar trebui sa gasim oameni corecti, onesti, care sa-ti ofere sprijin, care sa nu uite de tine in momentul in care au iesit din sala de clasa, sau care sa-si predea lectia ca sa fie la zi cu materia si atat. Dar, in ciuda acestor lucruri, ma consider norocoasa, pentru ca in momentul in care am realizat ca pentru oamenii pe care ii consideram integrii,conteaza atat de mult banii, numele, statutul social si polititc si multe altele, am avut oameni care m-au incurajat si nu m-au lasat sa cred ca eu sunt mai prejos cu ceva chiar daca nu corespundeam "cerintelor" acestor oameni. De asemena, ma consider norocoasa ca am avut parte de o experienta urata destul de devreme in acest liceu, pentru ca am avut foarte multe de invatat, m-a intarit, mi-a deschis ochii si m-a facut sa vad pe cine am in jurul meu, si (un lucru pe care nu stiu daca sa-l cataloghez drept bun sau rau)..m-a facut mai radicala cu tot ceea ce ma inconjoara inclusiv cu mine. Din nou, ma simt norocoasa ca aceasta experienta si-a pus aceasta "amprenta" asupra mea, pentru ca daca probabil era un alt copil in locul meu, fara sprijinul parintilor, fara prieteni care sa-l asculte si sa-l inteleaga, poate devenea un copil frustrat, fara incredere in sine, care se desconsidera si care chiar ajungea sa creada ca a fost dat la o parte din vina lui, ca nu a muncit destul, sau nu merita un anumit lucru. In acest referant am vorbit la modul general, referindu-ma strict la experienta mea in acest liceu. Am toata admiratia pentru profesorii care intr-adevar merita sa se numeasca asa. Ii admir pentru ca desi "sunt o tupeista", mama mi-a dat o educatie buna si stiu sa respect si sa apreciez astfel de oameni. Desi, poate am abordat o atitudine de revolta, sau nemultumire, nu inseamna ca mi-am facut o parere preconceputa despre profesori, si nu ii "pun pe toti in aceeasi oala". Sunt constienta ca exista multe probleme si la nivel de elevi, generatii..probleme care cu greu ni le vom schimba noi intre noi. De aceea avem nevoie de dascali, parinti, indrumatori care sa fie implicati mai mult, lasand deoparte superficialitatea si acele proiecte care sunt facute doar sa apara pe hartie. In concluzie, probleme sunt de ambele parti si nimic nu se face ca ele sa fie indreptate.