Acizii grasi din uleiul de floarea-soarelui

Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o planta uleioasa de mare importanta economica si alimentara. Prin continutul semintelor in substante grase (33-56 %) si calitatea deosebita a uleiului rezultat in extractie, planta reprezinta una dintre principalele surse de grasimi vegetale, utilizate in alimentatia omenirii, respectiv cea mai importanta sursa de ulei pentru Romania. Ca sursa de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupa locul al patrulea, dupa soia, palmier si rapita. Valoarea alimentara ridicata a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaza continutului bogat in acizi grasi nesaturati, reprezentati preponderent de acidul linoleic (44-75 %) si acidul oleic (14-43 %), cat si prezentei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i confera stabilitate si capacitate indelungata de pastrare, superioare altor uleiuri vegetale. Functia nutritiva a uleiului de floarea-soarelui este sporita de prezenta unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca si a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai contine steroli (aproximativ 0,04 %) si tocoferoli (fractiune antioxidanta a uleiului vegetal, cca. 0,07%).

Acidul linoleic conjugat

Printre numeroasele controverse ridicate de lipi dele alimentare, unul dintre subiectele mult discutate in ultimul timp a privit acidul linoleic conjugat, mai ales in conexiune cu asa-zisele alimente functionale. Sintagma de aliment functional este utilizat pentru a descrie alimente care, pe langa valoarea lor nutritiva clasica, ar contine si alte componente favorabile pentru consumator. Un raport al National Academy of Sciences defineste alimentele functionale ca fiind orice aliment sau ingredient care poate aduce beneficii pentru sanatate dincolo de nutrientii clasici continuti (NRC, 1994). De regula, sunt considerate alimente functionale cele de origine vegetala, dar azi se ia in calcul faptul ca si produsele de origine animala pot fi integrate in categoria discutata, datorita continutului lor in diferiti compusi utili, cum ar fi acidul linoleic conjugat.

Spre deosebire de cei mai multi izomeri trans ai acizilor grasi din dieta umana, izomerii cis-9, trans-11 (acid rumenic) si trans-10, cis-12 apar in mod natural, produsi de microorganisme in rumenul ierbivorelor. Si non rumegatoarele (oamenii) pot fi capabile sa produca anumiti izomeri ai acidului linoleic conjugat din grasimi neconjugate de la rumegatoare. Un exemplu ar fi acidul transvaccenic (TVC), important precursor, care poate fi transformat in acid linoleic conjugat cu ajutorul delta-9-desaturazei (o enzima bacteriana din tubul digestiv uman). Includerea acidului linoleic conjugat drept component al alimentelor functionale a fost propusa in decada a 8-a a secolului XX, cand Pariya si colab. au evidentiat in carnea de vita un factor anticanceros, alcatuit dintr-o serie de izomeri dienoici conjugati ai acidului linoleic. Cercetari ulterioare (Belury, 1995; Scimeca si colab., 1995; Banni si Martin, 1998) au confirmat capacitatea acidului linoleic conjugat de a reduce, la animalele de experienta, incidenta unui mare numar de neoplasme (cutanate, digestive, mamare). Unicitatea acestor efecte a fost recunoscuta si de un raport al National Academy of Science, " Carcinogens and Anticarcinogens in the Human Diet ", care a afirmat ca acidul linoleic con jugat este singurul acid gras care arata neechivoc o capacitate de inhibitie a carcinogenezei la animalele de experienta" (NRC, 1996). Numeroase studii efectuate ulterior au confirmat aceste efecte. De exemplu, un studiu foarte recent efectuat in Coreea de Sud a aratat ca ambii izomeri ai acidului linoleic conjugat pot inhiba metastazarea celulelor canceroase dintr-un neoplasm de colon, atat in vitro, cat si in vivo.

Reactii adverse
Din pacate, sperantele legate de folosirea acidului linoleic conjugat au fost limitate de faptul ca efectelor pozitive li s-au alaturat si unele efecte negative. Izomerul trans-10, cis- 12 pare a fi asociat cu hiperproinsulinemie si cu cresterea rezistentei la insulina, ceea ce afecteaza in mod negativ metabolismul uman.

Acidul oleic
Dintre toti acizii din grasimile naturale, ACIDUL OLEIC este cel mai raspandit. El contine in molecula o dubla legatura si are urmatoarea formula de structura plana: CH3 - (CH2)7 CH = CH (CH2)7 COOH In foarte multe grasimi, acidul oleic reprezinta mai mult de jumatate din cantitatea totala de acizi grasi si numai in putine grasimi el apare in proportie mai mica de 10 %. Din nici o grasime studiata pana acum acidul oleic nu lipseste complet. Grasimile din plantele oleaginoase, indiferent de familia botanica, au un continut ridicat de acid oleic. De exemplu, in uleiul de masline, din totalul acizilor grasi, acidul oleic reprezinta 80%. Uleiurile din rozacee, graminee si alte familii contin 30 60 % acid oleic. Si in grasimile animalelor terestre acidul oleic se gaseste in proportie de 40 60 %. Grasimile din lapte contin aproximativ 25 % acid palmitic si 35 45 % acid oleic.