Sunteți pe pagina 1din 5

L UCRUL

M ECANIC

1

Noţiunea de lucru mecanic a apărut din necesitatea de a măsura munca (fizică) depusă de om, precum şi de maşinile construite de el pentru a-1 ajuta în această muncă. Să considerăm situaţia simplă în care un buştean este deplasat pe un plan orizontal cu ajutorul unui cablu de către un om. Aceeaşi deplasare se poate realiza şi cu ajutorul unui cal sau al unui tractor.

Generalizând până la abstractizare interacţiunea care se realizează prin intermediul cablului între buştean pe de o parte şi om, cal sau tractor pe de altă parte, s-a ajuns la noţiunea de forţă. Această noţiune ne permite să facem abstracţie de situaţia concretă considerată şi în loc să spunem că omul munceşte, vom

spune că forţa F

produce un lucru mecanic. Lucrul mecanic al forţei F

este cu atât mai mare cu cât

intensitatea forţei şi deplasarea corpului (asupra căruia acţionează forţa) sunt mai mari. Pentru generalizare, se poate face abstracţie şi de corpul considerat şi să spunem că o forţă produce lucru mecanic atunci când punctul său de aplicaţie se deplasează. Ştim că o forţă care acţionează asupra unui rigid are caracterul unui vector alunecător, adică efectul forţei nu se schimbă dacă punctul de aplicaţie se deplasează pe suportul ei. Trebuie să observăm că în cadrul noţiunii de lucru mecanic al unei forţe nu o astfel de deplasare este luată în considerare, ci deplasarea efectivă a punctului de pe corp în care se consideră aplicată forţa.

1. Definiţie

Se consideră un punct material M care se deplasează pe traiectoria curbilinie ( Γ ), fiind acţionat

de forţa variabilă F . La momentul t punctul material se află în M 1 având faţă de un punct de referinţă

fix 0 vectorul de poziţie r, iar la momentul t + dt

se află în

M

2 , având vectorul de poziţie r + d r .

Prin definiţie se va numi lucrul mecanic elementar, corespunzător forţei F şi deplasării

elementare d r , produsul scalar

dL = F d r = F ds cos (F d r)

unde

= ds

.

(1)

Cum

◊ d r r = v =
d r
r = v =

dt

, expresia (1) devine

dL = F v dt

(2)

Rezultă că: lucrul mecanic elementar corespunzător unei forţe F

şi unei deplasări

elementare d r

a punctului de aplicaţie al forţei este egal cu produsul scalar dintre forţă şi

deplasarea elementară. În expresia (1) s-a aproximat că în intervalul de timp dt

forţa F

rămâne

este egal cu coarda corespunzătoare. Folosind exprimarea analitică a vectorilor F

constantă, iar arcul

şi

d r

în funcţie de

proiecţiile vectorilor pe axele unui sistem cartezian

Oxyz (figura 1)

F = iF

x

+ jF

y

  • dL =

În funcţie de viteza

1
1

(3)

+ k F

z

; d r = idx + jdy

(4)

+ k dz ,

expresia (1) devine:

F dx

x

+

F dy

y

+

F dz

z

.

Figura 1

v = r , expresia lucrului

+

F

y

+

y

F z 0 )dt

z

.

mecanic elementar este

d L

=

F

v

dt

=

(F

x

x

2. Proprietăţi ale lucrului mecanic:

2 a) este o mărime scalară având ca unitate de măsură în sistemul internaţional SI joule-ul
2
a)
este o mărime scalară având ca unitate de măsură în sistemul internaţional SI joule-ul (J) şi în
sistemul tehnic kilogram - forţă - metrul (kgf.m);
b)
este pozitiv când
(
)
şi poartă în acest caz numele de lucru
F
d r
=
0,
2
mecanic motor;
(
)
c)
este negativ când
F
d r
=
,
şi se numeşte în acest caz lucru mecanic
2

rezistent ;

atunci

d) este nul când = ; 2 e) dacă deplasarea d r dL = F ◊d
d)
este nul când
=
;
2
e)
dacă deplasarea d r
dL
= F ◊d r = F ◊d r
1

este compusă din n deplasări elementare

+ F d r

2

+

...

+ F d r

n

(6)

d r = d r

1

+ d r

2

+

...

+ d r

n

(5)

Deci: lucrul mecanic elementar corespunzător unei deplasări compuse este egal cu suma lucrurilor mecanice elementare aferente deplasărilor componente;

f) dacă forţa F atunci lucrul mecanic este

reprezintă rezultanta unică a unui sistem de forţe

dL

=

F

d r

=

F

1

d r

+

F 2
F
2

d r

+

...

+

F

n

d r

(8).

F = F

1

+ F

2

+

...

+ F

n

(7) ,

3. Lucrul mecanic în cazul forţelor conservative

F

=

În cazul în care forţa F este conservativă expresia ei este

U

=

i + k
i +
k

x

y

j +

z

U

U

U

= gradU

(11), unde U(x, y, z) este funcţia de forţă.

Funcţia de forţă este o funcţie scalară de coordonatele punctului, cu ajutorul căreia se pot determina componentele forţei astfel:

F

x

U

=

x

F

y

U

=

y

F

z

U

=

z

Pentru a exista o funcţie de forţă trebuie îndeplinite condiţiile lui Cauchy, care sunt :

F

x

y

=

F

y

x

F

y

z

=

F

z

y

Lucrul mecanic elementar este:

dL

F

z

x

=

F

x

z

=

U

F ◊ d r =
F
d r
=

x

dx +

U

y

dy +

U

z

dz

=

dU

(12)

Lucrul mecanic total este

unde

U

A

= U

(

x

A

, y

A

,z

A

)

şi

U

B

dL

= dU

L

A

B

=

F

d r

B

=

dU

=

U

B

U

A

(13)

(14),

= U

(

x

B

, y

B

,z

B

)

AB

A

sunt funcţiile de forţă corespunzătoare poziţiilor

iniţială şi finală. Rezultă că: lucrul mecanic total în cazul unei forţe conservative depinde numai de poziţiile iniţială şi finală ale punctului, fiind independent de forma traiectoriei.

2

3 relaţia: care derivă din funcţiile de forţă U ,U , , U , astfel încât:
3
relaţia:
care derivă din funcţiile de forţă
U ,U
,
,
U
, astfel încât:
1
2
n
∂ U
∂ U
∂ U
1
1
1
=
;
=
;
=
;
F x
F y
1
F z
1
1
∂ x
∂ y
∂ z
∂ U
∂ U
∂ U
2
2
2
=
;
=
F x
F y
;
=
;
F z
2
2
2
∂ x
∂ y
∂ z
……………;
……………;
…………….;
∂ U
∂ U
∂ U
n
n
n
F
=
;
F
=
;
F
=
;
xn
yn
zn
x
y
z
rezultanta
R = F
+ F
+
+ F
va avea proiecţiile:
1
2
n
curbă oarecare (figura 3). Faţă de sistemul de axe ales, se poate scrie
∂ U
F =
=
;
F
=
F
= 0
F x
(15),
y
z
∂ x
Rezultă
L
=
U
U
= ±
F
h
◊ cos
(17), unde
A
B
B
A
1
1
1
1
3

În locul funcţiei U, se poate considera funcţia V, numită şi funcţie potenţială şi definită prin

dL = dV

V = U . În acest caz, lucrul mecanic elementar are expresia

. Funcţia de forţă U şi funcţia potenţială V nu pot fi determinate decât cu aproximaţia unei constante.

Dacă un punct material este acţionat simultan de un sistem de forţe conservative

(

U

1

F

1

, F

2

+

U

2

+

,

...

,

+

F

n

U

n

)

 

x

 

(

U

1

+

U

2

+

...

+

U

n

)

 

y

 

(

U

1

+

U

2

+

...

+

U

n

)

 

z

 
 

derivă din

 

2

+

+U

n

. Un

 

F

=

;

x

F

=

;

y

F

=

z

; adică rezultanta R funcţia de forţă

U = U

1

+ U

astfel de sistem de forţe se numeşte sistem conservativ.

Figura 3

Exemple: a) Forţa F este constantă ca modul şi direcţie iar traiectoria este o

(16)

deci:U = xF + C

este unghiul dintre segmentul de

dreaptă AB şi axa Ox. Semnul plus se ia când punctul coboară, iar semnul minus când punctul urcă.

4

4 Figura 4 b) În cazul în care este o forţă gravitaţională (figura 4) notând-o cu

Figura 4

F

b) În cazul în care

este o forţă gravitaţională

(figura 4) notând-o cu G, rezultă:

 

G

x

=

G

y

G

=

G

=

U

z

U

x

= zG + C ,

 

L

A

B

= G

(

z

B

 

În general

 

L

= ±Gh

= 0

,

(18)

z

A

)

.

(19).

Rezultă că: lucrul mecanic al unei greutăţi nu depinde de forma traiectoriei pe care se deplasează punctul său de aplicaţie, ci depinde. numai de poziţiile extreme între care se efectuează mişcarea, fiind egal cu produsul dintre valoarea numerică a forţei şi diferenţa de cotă dintre poziţiile

iniţială şi finală. c) Lucrul mecanic al unei forţe elastice. Se consideră un resort spiral OM în stare liberă fixat în punctul 0 (figura 5). Prin întinderea arcului cu lungimea x ia

4 Figura 4 b) În cazul în care este o forţă gravitaţională (figura 4) notând-o cu

naştere o forţă

F
F

= kx, proporţională cu alungirea resortului.

Coeficientul de proporţionalitate notat prin k poartă numele de constantă elastică a resortului şi reprezintă forţa necesară pentru a produce o alungire a resortului egală cu unitatea. Pentru o

deplasare elementară dx

a punctului M din M' în M", lucrul

mecanic elementar corespunzător forţei elastice F şi deplasării dx este :

dL = F dx = k x dx

(20).

Pentru o deplasare finită din A în B a extremităţii M a resortului când acesta este întins, lucrul mecanic va fi

B

(
2

k x

2

1

  • L

A

B

=

B

A

k x dx =

x

A

2

)

(21)

Figura 5

4. Lucrul mecanic al forţelor interioare

Se consideră două puncte materiale

M

i

şi

M

j

asupra cărora acţionează forţele interioare

şi respectiv

F

ji

(figura 7). Fie

r i
r
i

şi

r j
r
j

vectorii de poziţie ai punctelor

M

i

şi

M

j

în raport cu

F

ij

punctul fix 0. Lucrul mecanic elementar aferent forţelor de aplicaţie ale forţelor este

dL

(

= F

ij

d r

i

+ F

ji

d r

j

= F

ij

d r

i

d r

j

)

.

F

ij

şi

F

ji

şi deplasărilor elementare ale punctelor

4

5

Deoarece

F = F ji ij ( dr dr = d r i j i F =
F
=
F
ji
ij
(
dr
dr
=
d r
i
j
i
F
=
M M
ij
j
i

r

i

)

=

(

d M M

j

i

)

rezulta că

dL

1

=

2

(

d M

j

M

  • 2 )

(26)

În expresia (26) λ este un scalar pozitiv sau negativ după cum punctele sau se atrag.

M

  • i şi

Dacă punctele materiale aparţin unui sistem material rigid M

j

M

i

=

const

, iar

  • M j

se resping

dL = 0 , rezultă

că: suma lucrurilor mecanice elementare ale forţelor interioare ce acţionează punctele unui sistem material rigid, pentru orice deplasare elementară a sistemului este nulă.

5 Deoarece F = F ji ij ( dr dr = d r i j i

Figura 7

5. Reprezentarea grafică a lucrului mecanic

În figura 8 este arătată reprezentarea grafică a lucrului mecanic cu ajutorul unei diagrame. În abscisă se reprezintă proiecţia deplasării pe direcţia forţei, iar în ordonată este reprezentată forţa.

Lucrul mecanic corespunzător forţei F (s) şi deplasării finite dată de diagrama a

s

1

s

2

este egal cu valoarea ariei

s 2 L = F ◊ ds = suprafaţa s s s s (27) 1 1
s
2
L
=
F
ds
=
suprafaţa
s
s
s
s
(27)
1
1
2
2
s
1
iar în cazul unui moment prin valoarea suprafeţei date de diagrama b.

Figura 8

5