Sunteți pe pagina 1din 1

Mihai Eminescu - Ingerul poeziei infinite Numai poetul, Ca pasari ce zboara Deasupra valurilor, Trece peste nemarginirea timpului.

Mihai Eminescu a fost un geniu al literaturii, atat romanesti cat si universale, un poet al visului cosmic, ce a reusit sa dea un stil sufletului omenesc. A fost un om care, nu o data, ne-a facut sa ne simtim mandrii ca suntem romani. A fost un sfant al versului romanesc, fara de asemanare printre noi pamantenii de rand. Unii l-au laudat, altii l-au criticat, insa un lucru e cert: o bucata din care sa scoti un alt Eminescu nu se va mai gasi poate, dupa cum spunea marele I.L.Caragiale. El a fost, este si va ramane in continuare un simbol al Romaniei , o persoana care si-a iubit tara, vazand-o ca pe o splendoare, o imparatie peste care regele Soare si regina Luna domnesc necontenit, unde codrii racorosi isi astern umbra plina de mister peste intreg tinutul, invaluindu-l intr-o manta a pacii si unde simplitatea se imbina armonios cu rafinamentul conturand o aura divina. Citind o poezie eminesciana, cati dintre voi nu v-ati intrebat: Cum de n-am remarcat toate acestea pana acum? Raspunsul este foarte simplu; noi nu am avut rabdare sa privim tot ce ne inconjoara. In goana noastra spre a ajunge nicaieri si de a gasi nimic am uitat sa ne oprim pret de un minut si sa aruncam o privire in jur. Poate asa am fi remarcat ca ne invartim in cerc cu ochii inchisi, avand in jurul nostru tot ce ne-am putea vreodata dori, patria mama. Eminescu a stiut sa iubeasca tara din care venea si cultura acesteia, iubire pe care nu s-a sfiit sa o arate prin opere de genul Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie. Insa iubirea de patrie nu este mereu exprimata in mod direct, aceasta fiind camuflata uneori de un eros fals invelit in patura codrilor sau a dealurilor din apropierea Ipotestilor, pe care poetul ii iubea atat de multh si pe care nu i-a uitat nicicand. El nu si-a lasat in urma nici copilaria, indiferent de tarile straine in care a plecat, pastrandu-i un loc de cinste in capodopere gen Fiind baiet paduri cutreieram sau Copii eram noi amandoi. Luceafarul poeziei romanesti a iubit, si-a iubit tara neconditionat, a contemplat fiecare stea tesuta pe panza celesta si a adorat fiecare coltisor din codrii pe unde se plimba in copilarie. A fost o persoana cum rar intalnim , care a dus cultura romaneasca mai departe si a facut-o cu mandrie. A fost si este in continuare un model demn de urmat, un adevarat reprezentant al falnicului popor roman, un om care a stiu ce inseamna sa fi patriot. Acum este si randul nostru sa-l respectam si sa ducem mai departe tot ce a facut acest inger al poeziei pentru tara noastra. Sa putem sa ne mandrim cu ce avem, intrucat este tot ce conteaza si mult mai mult, este acasa.