Ce este comunicarea?

In sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa, influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leaga (Charles E.Osgood, A vocabulary for Talking about Communication) Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane. In anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion si decalcul al traiectoriei acestuia) afecteaza un alt mecanism (spre exemplu, o rachetateleghidata in urmarirea acestui avion) ( Shannon si Weaver). Limitand definitiile de mai sus prin introducerea unei conditii, J.J.VanCuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen definesc comunicarea un proces prin care un emitator transmite informatii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte. Comunicarea concepte generale. "n sensul cel mai larg, se vorbete de comunicare de fiecare dat cnd un sistem, respectiv o surs influeneaz un alt sistem, n spe un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative ce pot fi transmise prin canalul care le leag" (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication) Privit din punct de vedere tiinific, actul de comunicare este procesul de transmitere a informaiilor si sentimentelor (idei, preri, atitudini, opinii) de la un individ ctre un alt individ sau de la un grup social ctre un alt grup social. Fascinant i omniprezent, comunicarea este ns, prin excelen, o dimensiune fundamental a existenei i dezvoltrii umane din cele mai vechi timpuri. Cuvntul "comunicare" provine din limba latin i termenul a circulat n vocabularul vremii cu sensul de "a mprti ceva celorlali". Astzi, a comunica, a informa i a fi informai reprezint trstura definitorie a existenei fiecruia dintre noi, devenit ntr-att de pregnant nct nici mcar nu mai este perceput n mod contient ca fiind o activitate distinct. mprtind n permanen ceva celorlali sau nou nine, trim ntr-o continu stare de comunicare. Comunicm prin o multitudine de forme i modaliti: comunicm direct, prin cuvnt, gest, mimic i comunicm indirect, atunci cnd folosim aa-numitele tehnici secundare - scriere, tipritur, cabluri, sisteme grafice sau unde hertziene. Avem la ndemna ziare, reviste, cri, afie, filme, telefon, fibre optice, radio sau televiziune. Mesajul ni se livreaz verbal, non-verbal sau paraverbal. Comunicm prin tot ceea exprimm ca produs, intenionat sau nu, al civilizaiei comunicaionale din care fiecare dintre noi este parte integrant. Comunicarea este un proces continuu, presupunnd o interaciune nencetat ntre fiinele umane, desfurat simultan prin multiple canale i prin mijloace variate. Comunicarea este asemenea funcionrii unei orchestre fr dirijor, n care fiecare

interacioneaz cu toi i toi interacioneaz ntre ei, iar acest proces de interaciuni continue creeaz realitatea social, care este o realitate socio-comunicaional. Este o iluzie a crede c exista o singura realitate: realitatea este de ordinul atribuirii de semnificaie, care este produsul interaciunilor umane i al comunicrii. Niciun fel de activitate, de la banalele activiti ale rutinei cotidiene i pn la cele mai complexe activiti desfurate la nivelul organizaiilor, societilor sau culturilor, nu mai pot fi imaginate n afara procesului de comunicare. Dar comunicarea a devenit, de asemenea, i unul dintre cuvintele "la mod", ale vremurilor noastre, ce multiplic activitile sau evenimentele pe care le reprezint i care tinde sa-i lrgeasc aria de semnificaii tocmai datorit interesului de care se bucur. Comunicarea modern pare a se adresa, din aceasta perspectiv, tuturor n special i nimnui n general. Aparent paradoxal, n tot acest ocean de comunicare ce ne nconjoar, simim mai peste tot absena unei comunicri reale: aceleai cuvinte au sensuri diferite pentru interlocutori deosebii ca pregtire i experien; strile emoionale, sentimentele i inteniile cu care interlocutorii particip la comunicare deformeaz mesajul; ideile preconcepute i rutina influeneaz receptivitatea; diferenele culturale par a fi, mai mult ca niciodat, obstacole de netrecut. Dincolo de aspectele mai puin plcute ale comunicrii se dezvluie ns o certitudine: epoca modern reprezint apogeul comunicrii. Progresul tehnico-tiinific a favorizat apariia telegrafului, a telefonului, a trenului, a automobilului, intensificnd comunicarea ntre indivizi, comuniti, culturi. 2. Componentele comunicrii. Mesajul. Procesul de comunicare presupune existenta urmtoarelor componente: - emitentul (sursa). Este orice membru al organizaiei care deine informaii, idei, intenii i obiective ce privesc comunicarea. Aceasta formuleaz mesajul, alege limbajul, receptorul (destinatarul) i mijlocul de comunicare. Dei are cel mai important rol n iniierea comunicrii, nu poate controla pe deplin ansamblul procesului. - receptorul (destinatarul). Este oricare membru al organizaiei, cadru de conducere sau executant i lui i este destinat mesajul. Importana receptorului ntr-o comunicare nu este mai mic dect a emitentului. Cu toate acestea, n practic funcioneaz o serie de prejudecai referitoare la actul recepiei i la statutul receptorului n comunicare. Multe cadre de conducere sunt tentate s considere receptarea mesajelor ca fiind automat i inferioar; sarcina acestora este de a transmite i nu de a primi. n realitate, a asculta este la fel de important cu a vorbi, a citi nu este cu nimic mai prejos dect a scrie. Reuita comunicrii depinde de adecvarea coninutului i formele de exprimare a mesajului cu capacitatea de percepie, nelegere a receptorului, cu starea sa sufleteasc. Mesajele trebuie prezentate diferit fa de receptorii lipsii de prejudecai sau ntr-o stare de spirit echilibrat.

Elementele si functiile comunicarii Posted by: in Limba si comunicare Add Comment

Jakobson a fost printre primii care au sugerat o schema a comunicarii lingvistice. Din punctul sau de vedere, in orice act de comunicare verbala intervin urmatorii factori constitutivi: Emitatorul (vorbitorul sau destinatorul) trimite un mesaj receptorului(ascultatorului sau destinatarului). Pentru a fi operant, mesajul necesita mai intai un context la care sa faca trimitere (ceea ce, intr-o terminologie oarecum ambigua, este numit referent), context sesizabil de catre destinatar si care fie este verbalizat, fie este susceptibil de a fi verbalizat; apoi mesajul necesita un cod comun, in intregime sau cel putin partial, atat destinatorului, cat si destinatarului (sau, in alti termeni, celui care codifica si celui care decodifica mesajul); in fine, mesajul necesita un contact, un canalfizic si o conexiune psihologica intre emitator si destinatar, contact care le permite sa stabileasca si sa mentina comunicarea. (Jakobson, Closing statements: Linguistics and Poetics, apud Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea) COMUNICAREA Comunicarea e prezenta peste tot in jurul nostrum.Similar oricarui alt fenomen Comunicarea Eficienta a atras dupa sine multe alte cai de actiune,acele orizonturi.Putem intilni problema metodelor de instruire si de szi si de mine din viata omului.Sunt preluate metodele de instruire si dezvoltare personala,metode care au la baza lor,drept mijloc ori chiar insasi structural or conceptual plurivalent de comunicare.Motivatia e simpla :multi cititori cer sa li se ofere mai multe cai concrete si variante de a-si atinge scopurile. Autorul Bucuresti,2006 1.Definitiile comunicarii pot fi impartite intre definitii de natura instrumentala(descriu com-rea prin componentele sale,asa cum se produce aceasta) si definitii de natura analitic-investigativa (care incearca sa observe com-rea dincolo de activitatea stricta de transmitere-receptare a unui mesaj); 2.Modelele comunicarii urmeaza tendinta care se regaseste si la definitii,existind tipuri simple,liniare(Shannon si Weaver),dar si modele care incearca sa surprindaechilibrul(David Berlo) ori faptul ca procesul de comunicare e o actiune multiinfluentata(Becker); 3.In teoriile comunicarii,pornim de la concluzia ca majoritatea acestora sunt cu valoare explicative a altor domenii(matem,sociologie,psihologie,antropologie);o perspective polara ne este oferita de teoriile structurale si sociologiile interpretative.In acelasi timp,asa cum se observa astazi,istoria abordarilor fenomenului communicational inregistreaza momente de continuitate,dar si revenirispectaculoaseale unor perspective;preluarea unor teze de la un cercetator la altul,de la un domeniu la altul a oferit un cadru fertil de evolutie a domeniului. 4.Functiile si principiile comunicarii reprezinta un ansamblu structural care sustine intregul edificiu al fenomenului :un principiu de baza e acela ca nu putem san u comunicam,iar componenta de comunicare poate fi inteleasa drept cea mai importanta functie a comunicarii;asupra copetentei de comunicare exista mai multe perspective,cea mai simpla referindu-se la abilitatea de a demonstra comunicarea potrivita intr-un context dat. 5.Emitatorul reprezinta un individ,un grup sau o institutie care poseda o informatie mai bine structurata decit receptorul si care presupun o stare de spirit si un scop explicit (alaturat

mesajului)si unul implicit(motivul transmiterii mesajului,uneori necunoscut receptorului).Receptorul e un individ,un grup sau o institutie carora le este adresat mesajul sau care intra in posesia lui in mod intimplator si primesc mesajul intru-un mod constient sau subliminal.In viziune moderna,accentual se pune pe interactiunea dintre emitator si receptor. 6.Mesajul presupune un mosaic de informatii obiective,judecati de valoare care privesc informatiile(subiectiv)si judecati de valoare si trairi personale in afara acestor informatii etc.O clasificare evolutiva a acastor mesaje include:mesajul care se afla in mintea emitatorului,mesajul transmis propriu-zis,mesajul interpretat si mesajul reamintit de catre receptor. 7.Feedback-ul poate include toate mesajele verbale si nonverbale pe care le transmite in mod constient sau inconstient ca raspuns la comunicarea altei personae.Generic,putem distinge intre feedback-ul evaluative si feedback-ul nonevaluativ(care mentine si optimeaza procesul communicational).Canalul de comunicare reprezinta calea care permite difuzarea mesajului;o extensie a canalului de comunicare in directia structurarii e reprezentata de conceptual de retea de comunicare.Contextul comunicarii reprezinta cadrul(fizic si psihopedagogic)in care se produce comunicarea,fiind definit de trei caracteristici;proximitate,similaritate,apartenenta la un grup social. 8.Tipologia formelor comunicarii poate fi extinsa de folosirea unor criterii variate.Din punct de vedere organizational,putem distinge comunicarea verticala(ascendenta si descendenta)de comunicarea orizontala(laterala si in serie) 9.Comunicarea intrapersonala se refera-in aceastaperspectiva-simultan emitatori si receptori ai comunicarii;o forma aparte de comunicare intrapersonala e reprezentata de gindirea pozitiva

. Principiile comunicarii Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost formulate dereprezentantii Scolii de la Palo Alto, care au tinut sa le confere o aura derigurozitate numindu-le axiome ale comunicarii: Comunicarea este inevitabila. Comunicarea se dezvolta n planul continutului si cel al relatiei. Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi abordat n termeni de cauza-efect sau stimulreactie. Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si analogic. Comunicarea este un proces ireversibil. Comunicarea presupune raporturi de putere ntre participanti. Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor

1.Functia referentiala o Este nelipista, indispensabila oricarei comunicari. Ofera mule ninformatii. o Ra un rol Cognitiv. o In orice act de cunoastere, emitatorul se refera la unREF ERENT. o Cand doua sau mai multe enunturi nu au acelasi referent, se numeste Vorbire in parllel 2.Functia conativa Este functia prin care emitatorul incearca convingerea receptorului. (Publicitate, discursuri) 3.Functia emotive Este centrata pe emitator si consta in exprimarea taririlor sufletesti. 4.Functia poetica Este centrata pe mesaj, sip e forma lui. O functie specifica stilului beletristic care se realizeaza prin procedee artistice, imagini poetice care confera textului expresivitate poetica. 5.Functia metalingvistica Se realizeaza prin elemente non-verbale; mimica, gestica, intonatie si contine referiri la codul utilizat. 6.Functia fatica Functia de control a canalului de comunicare

Elementele
o o o o o o o o

ale

procesului

de

comunicare:

cel putin doi parteneri (emitator si receptor), intre care se stabileste oanumita relatie; cod, cunoscut de ambii parteneri (de mentionat faptul ca, in general, inorice proces de comunicare partenerii joaca pe rand rolul de emitator sireceptor); mesaj; mijloc de transmitere a mesajului; feed-back (mesaj specific prin care emitatorul primeste de la destinatar unanumit raspuns cu privire la mesajul comunicat); canale de comunicare; reprezinta drumurile, caile urmate de mesaje (canaleformale, canale neformale); mediul comunicarii este influentat de modalitatile de comunicare; existamediu oral sau mediu scris, mediu vizual etc.; barierele (filtrele, zgomotele) reprezinta perturbatiile ce pot interveni inprocesul de comunicare:Procesul de comunicare ia nastere ca urmare a relatiei de interdependentace exista intre elementele structurale enumerate mai sus.

Formele comunicarii In functie de criteriul luat in considerare, distingem mai multe forme ale comunicarii. Un prim criteriu luat in clasificarea formelor comunicarii il constituie modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului. Identificam astfel, dupa IoanDragan, (Paradigme ale comunicarii de masa) comunicarea directa, in situatia incare mesajul este transmis uzitandu-se mijloace primare cuvant, gest, mimica; si comunicarea indirecta, in situatia in care se folosesc tehnici secundare scriere, tiparitura, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc.
o o o o

o o

In cadrul comunicarii indirecte distingem intre: comunicare imprimata (presa, revista, carte, afis, etc.); comunicare inregistrata (film, disc, banda magnetica etc.); comunicare prin fir (telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibre optice etc.); comunicare radiofonica (radio, TV, avand ca suport undele hertziene).in functie de modul in care individul, sau indivizii, participa la procesulde comunicare identificam urmatoarele forme ale comunicarii: comunicare intrapersonala (sau comunicarea cu sinele; realizata de fiecareindivid in forul sau interior); comunicarea interpersonala (sau comunicare de grup; realizata intre indiviziin cadrul grupului sau organizatiei din care fac parte; in aceasta categorieintra si comunicarea desfasurata in cadrul organizatiei);