Sunteți pe pagina 1din 5
BAHAMAS Acest arhipelag, situat în nordul ANTILELOR și în apropierea coloniilor americane, devine, în secolul

BAHAMAS

Acest arhipelag, situat în nordul ANTILELOR și în apropierea coloniilor americane, devine, în secolul al XVIII-lea, un nou focar al PIRATERIEI.

Compus din 700 de insule, acest arhi- pelag este locul ideal pentru ca piraţii să se ascundă și adăpostească, în gol- furi abrupte, departe de orice ochi vi-

gilent. Bandiţii englezi și americani au mirosit bine, atunci când și-au ales vii- torul „domiciliu” în noul BÂRLOG al in- sulei Noii Providenţe, de unde seamănă teroarea în toată regiunea. De aici se fac remarcaţi PIRA|I celebri, precum ED- WARD LOW sau BARB{ NEAGR{, care își pornesc crudele operaţiuni. Că- tre 1780, un nou guvernator, sosit din Anglia, promite să le ierte toate păcate- le tuturor PIRA|ILOR care împânzesc zona, cu condiţia să renunţe la mese-

promite să le ierte toate păcate- le tuturor PIRA|ILOR care împânzesc zona, cu condiţia să renunţe
promite să le ierte toate păcate- le tuturor PIRA|ILOR care împânzesc zona, cu condiţia să renunţe
18
18

ria lor. El s-a făcut, probabil, auzit, căci, câţiva ani mai târziu, în lipsă de trupe, pirateria a părăsit apele acestei regiuni, pentru a se dezlănţui în altă parte.

BANDANA

Înfășurată în jurul capului, această cârpă groasă, prinsă cu un nod în zona cefei, îl protejează pe pirat de surcele- le care zboară peste tot sub loviturile ghiulelelor de TUN, în momentul ata- cării unui vas. Bandana este accesoriul indispensabil al PIRATULUI.

vas. Bandana este accesoriul indispensabil al PIRATULUI . BARBARESCII Aceștia sunt marinari musulmani din Africa de

BARBARESCII

Aceștia sunt marinari musulmani din Africa de Nord, care, la bordul corăbii- lor lor cu pânze și cu vâsle, GALERE- LE, împânzesc toată Mediterana. Vâ- nează navele creștine care practică un comerţ activ, le atacă cu arcuri și săgeţi sau operează razii de-a lungul coaste- lor. Aici, fac prizonieri ce vor fi vânduţi ca SCLAVI în Africa sau în Peninsula Arabică. Între secolul al XIV-lea și înce- putul secolului al XIX-lea, barbarescii atacă Algerul, Tunisul sau Tripoli, dând numeroase lovituri, în focul cărora se evidenţiază în special fraţii BARBA- ROSSA. Nenumărate tentative au loc pentru a curăţa Mediterana de acest flagel. În 1684, FRAN|A, al cărei comerţ suferă de pe urma acestei ame- ninţări, lansează o expediţie împotriva întregii PIRATERII a barbarescilor:

flota lor este în parte scufundată, Alge- rul și Tripoli sunt bombardate. Însă nu o dată s-a întâmplat ca dușmanii de odi- nioară să devină, ceva mai târziu, aliaţi. Astfel, Franţa îi va folosi pe barbaresci pentru a împiedica comerţul rivalei ei de moment, ANGLIA, ceea ce face că, până în secolul al XIX-lea, aceștia con-

a împiedica comerţul rivalei ei de moment, ANGLIA , ceea ce face că, până în secolul
a împiedica comerţul rivalei ei de moment, ANGLIA , ceea ce face că, până în secolul
19
19
tinuă să semene groaza în regiune: gă- sesc porturi noi ca să se adăpostească, precum

tinuă să semene groaza în regiune: gă- sesc porturi noi ca să se adăpostească, precum Marsilia, Ragusa, Ancona ori Veneţia, și negustori lacomi după afa- ceri. Pe la 1830, în momentul în care în- cepe cucerirea Algeriei de către Franţa, aceștia par a fi dispărut complet.

BARBAROSSA

(FRA|II)

Acești doi PIRA|I BARBARESCI își trag porecla de la părul și barba lor.

Sunt atât de roșcovani, că par a fi ars în focurile iadului!

De origine greacă, Arouj și Khizr se convertesc la religia musulmană, anu- me pentru a se înrola la bordul coră- biei unui pirat turc cu care străbat Me- diterana în lung și-n lat. În 1504, Arouj cucerește două vase ale papei, pe care le aduce în Tunis, portul său de bază. Mai târziu, când șeful arab al Algerului îi cere întăriri pentru a-i îndepărta pe spanioli, acesta îl strangulează, deve- nind stăpânul Algerului în locul său! Când moare, victimă a unei ambusca- de, fratele său, Khizr, preia ștafeta și

stăpânul Algerului în locul său! Când moare, victimă a unei ambusca- de, fratele său, Khizr, preia
stăpânul Algerului în locul său! Când moare, victimă a unei ambusca- de, fratele său, Khizr, preia
20
20
face alianţă cu puternicul sultan al Con- stantinopolului, care îi trimite 2.000 de luptători de

face alianţă cu puternicul sultan al Con- stantinopolului, care îi trimite 2.000 de luptători de elită. Francisc I îl susţi- ne la rândul său, și pe bună dreptate:

doar este aliatul sultanului din Con- stantinopol. Francisc îl aprovizionea- ză cu muniţii, TUNURI și corzi, și dă chiar ordinul să fie primit cum trebuie în toate porturile franceze. Întărit de acest sprijin, Khizr dă iama în coaste- le europene, își înmulţește CUCERI- RILE, atacă GALERELE din Veneţia ori din Genova și devine stăpânul unui puternic stat pirat, care se întinde de-a lungul coastei Africii de Nord, în jurul Algerului. La sfârșitul vieţii sale, în vâr-

stă de 90 de ani, se însoară cu una din- tre tinerele sale captive cu care, se zice, va cunoaște dragostea adevărată.

BARB{ NEAGR{

(1680-1718)

Urma scapă turma, căci vine diavolul în persoană! De barba sa lungă și nea- gră împletită, care îi și dă numele, își agaţă bucăţele de panglici. Din pălăria sa ies capete de frânghie, cărora le dă foc ca să apară într-un nor de fum. Nu se mai vede din el decât o sabie și șase pistoale agăţate de chimir! A avut 14 neveste și tot atâtea nume: Drummond, Thatch, Tash și, cel adevărat, Edward Teach… În timpul scurtei sale cariere, între 1716 și 1718, acest englez, poreclit Barbă Neagră, devine coșmarul naviga- torilor și locuitorilor coastelor america- ne. Jefuiește orașul Charleston, își mul- tiplică CUCERIRILE și-și stabilește cartierul general pe insula Ocracoke, unde beţivănelile sale se fac auzite până departe. Jefuiește regulat plan- taţiile, până ce un căpitan englez, care primește ordinul să elibereze cu orice

departe. Jefuiește regulat plan- taţiile, până ce un căpitan englez, care primește ordinul să elibereze cu
departe. Jefuiește regulat plan- taţiile, până ce un căpitan englez, care primește ordinul să elibereze cu
21
21

preţ oceanul de acest sinistru personaj, reușește, în sfârșit, să-l ademenească în BÂRLOGUL său și să-l împuște, pe el și 13 dintre tovarășii săi. Pune, apoi, să-i fie agăţată căpăţâna în vârful celui mai înalt catarg al corăbiei sale, pentru a înștiinţa, astfel, întreaga lume că dracul în pesoană a murit cu adevărat.

BART, JEAN

(1650-1702)

Fiu și nepot de CORSAR, acest ma- rinar din Dunkerque își are deja cariera întins în faţă. Vorbește prost franceza, căci limba sa maternă este flamanda, îi place să bea HALBE întregi de bere la TAVERN{ și este capabil de cele mai mari isprăvi. În timpul războiului îm- potriva OLANDEI (1672-1678), el face 81 de cuceriri. REGELE Ludovic al XIV- lea îl numește locotenent în marina re- gală, iar arhitectul său militar, Vauban, îi cere sfaturi pentru a fortifica portul Dunkerque. Când războiul este reluat, în 1689, devine prizonierul englezilor împreună cu un alt corsar celebru, For- bin. Cei doi bărbaţi reușesc, totuși, să

scape, traversează Marea Mânecii tră- gând la vâsle și, graţie unei ceţe dese, ajung, în cele din urmă, la SAINT- MALO! Englezii turbează! Când ajung să blocheze portul Dunkerque ca să-l captureze, Jean Bart le scapă încă oda- tă: fuge în toiul nopţii, navigând prin- tre bancurile de nisip. În momentul în care foametea ameninţă FRAN|A, epuizată de atâtea nesfârșite conflicte, Jean Bart este însărcinat cu escortarea unui convoi încărcat cu grâu din Rusia. Dușmanul olandez veghează însă și-l atacă. În fumul tunurilor, corsarul sare la ABORDAJ și, în 1694, repurtează cea mai vestită victorie a sa, cea de la Texel, din Marea Nordului. Regele îl în- nobilează, dar la scurt timp el moare bolnav, la vârsta de 51 de ani.

BOLILE

La bord, aglomeraţia, proastele con- diţii de igienă și HRANA de calitate îndoielnică stau la baza bolilor pe care CHIRURGUL se străduiește să le vin- dece. Până la sfârșitul secolului al XVI- II-lea, a fost imposibil să fie combătut scorbutul, care făcea victime în rândul

la sfârșitul secolului al XVI- II-lea, a fost imposibil să fie combătut scorbutul, care făcea victime
la sfârșitul secolului al XVI- II-lea, a fost imposibil să fie combătut scorbutul, care făcea victime
22
22