Sunteți pe pagina 1din 18

COMUNISMUL

Manifestul partidului comunist


Karl Marx & Friedrich Engels
Comunismul este un regim politic care propune noi modele de organizare politica si sociala, si a luat nastere din miscarea socialista. Aparitia acestuia a fost favorizata de contextele istoric, politic respectiv social existente in a doua jumatate a secolului al XIX lea, infatisate cu precizie de catre Karl Marx si Friedrich Engels in lucrarea "Manifestul Partidului Comunist". Aflam asadar ca societatea bazata pe capitalism, adica pe relatia dintre burghezi si proletari prezinta o multime de neajunsuri, dupa cum ne spun si cei doi autori: "societeatea burgheza moderna, care s-a ridicat din ruinele feudalismului, nu a eliminat diferentele dintre clase. De fapt, a stabilit noi clase, noi conditii de opresiune, noi forme de lupta in locul celor vechi...". In contrast, proletarul era obligat sa vada cum burghezia se dezvolta si se imbogatea de pe urma muncii sale, dar si datorita industrializarii, imperiilor coloniale si dezvoltarii comertului. Marx spune despre un proletar ca este un simplu "apendice al unei masinarii". Mai mult, aceasta subordonare a avut drept consecinta aparitia exploatarii muncitorilor prin salarii mici si prin faptul ca nu munceau numai pentru a-si asigua propria existenta, ci si pentru bunastarea burghezului.

Datorita acestui fapt, au aparut anumite organizatii care militau pentru drepturile clasei muncitoare. Una dintre ele este "Liga Comunista", care avea urmatorul moto: "Oameni ai muncii din toate tarile, uniti-va!", indemn ce sugereaza faptul ca unirea tutror proletarilor era factorul determinant in declansarea unei revolutii. In plus "Manifestul Partidului Comunist" stabileste relatia dintre comunisti si proletari: "...scopul imediat al comunistilor este acelasi cu cel al partidelor proletarilor: transformarea proletariatului intr-o clasa, rasturnarea suprematiei burgheze, cucerirea puterii politice de catre proletariat..." Totusi, adeptii inlaturarii capitalismului se imparteau in doua categorii: socialisti utopici si comunisti revolutionari. Primii dintre ei erau increzatori in faptul schimbarea societatii se putea face prin mijloace pasnice (Comte de SaintSimone, Charles Fourier, Robert Owen)- "Asadar, ei respingeau actiunile revolutionare din cauza violentei si distrugerilor pe care le aduceau. Mai mult, pentru ca revolutia accentua diferentele dintre bogati si saraci, ei au conchis ca metoda politica nu era o solutie pentru imbunatatirea conditiei umanitatii" (Alex Callinicos, "Ideile revolutionare ale lui Karl Marx") - iar urmatorii considerau violenta ca fiind ultima metoda de salvare a clasei muncitoare (Gracchus Babeuf, Auguste Blanqui). Un citat care subliniaza ideea de violenta ca necesitate este urmatorul, extras, de asemenea, din "Manifestul Partidului Comunist": "S tremure clasele dominante n fata unei revolutii comuniste. Proletarii n-au de pierdut n aceast revolutie dect lanturile. Ei au o lume de castigat.

Contributia lui Lenin


Ideologia statelor comuniste - ideologia comunist - a fost numit marxismleninism, dup numele celor doi "prini fondatori" - Karl Marx i Vladimir Ilici Lenin. n scrierile sale, Karl Marx a dat ideologiei comuniste fundamentul teoretic general, n timp ce Lenin i, mai apoi, Stalin, orfer rspunsurile concrete problemelor revoluionare.

Contribuia lui Lenin a fost determinat de faptul c Marx n-a oferit rspunsuri unor probleme fundamentale ca: natura revoluiei sociale, rolul unui partid revoluionar, imaginea statului i a societii socialiste, distincia clar ntre socialism i comunism. nc de la nceputul secolului XX Lenin se prezenta ca o voce distinct n cadrul PSDMR, partidul marxist, militnd pentru crearea unui partid apt s provoace revoluia socialist. Teza de la care pleca Lenin era c muncitorimea nu putea ajunge la o contiin revoluionar, prin urmare o elit, ineleas ca partid revoluionar, trebuia s lucreze n numele ei pentru a accelera procesele istorice. n 1917 Lenin ajunsese la concluzia c era posibil o revoluie socialist n Rusia, pe baza tezei "verigii slabe" din lanul internaional al rilor capitaliste i imperialiste. Marx oferise puine detalii privind tipul de stat care trebuia instaurat dup revoluia socialist, drept care Lenin i bolevicii au fost n situaia, dup octombrie 1917, s hotrasc singuri modul n care trebuia s fie structurat i s funcioneze statul socialist. Pe lng desfiinarea pluralismului politic, Lenin i-a declarat angajamentul de a realiza o economie planificat i o poliie secret (CEKA) pentru a face fa aa-numiilor "dumani ai poporului".

Venirea la putere
n februarie 1917 a izbucnit la Petrograd greva general condus de socialiti, iar armata a trecut de partea mulimii. n marile orae s-au format consilii ale muncitorilor i soldailor, numite "soviete". arul abdic la 15 martie, iar ntre puterea reprezentat de guvernul provizoriu care dorea s transforme Rusia ntr-o republic burghezo-parlamentar i sovietele conduse de bolevici se declaneaz o aprig lupt pentru putere. Pe acest fundal a revenit din exil Lenin, care, printr-o propagand abil incluznd promisiunea ncheierii imediate a pcii, a reuit s atrag de partea bolevicilor grupuri active din armat i flot, n primul rnd din capitala Petersburg, cu ajutorul crora a rsturnat, prin fora armelor, guvernul provizoriu la 25 octombrie/7 noiembrie 1917 i au proclamat trecerea puterii n minile consiliilor sovietelor de muncitori i soldai. Pentru a atrage masele, regimul bolevic prin organul executiv central al noii puteri, Consiliul Comisarilor Poporului, prezidat de Vladimir Ilici Lenin, a luat cteva msuri de mare importan sub forma unor decrete: decretul asupra pcii, care proclama ieirea Rusiei din rzboi, decretul asupra pmntului, prin care pmnturile moierimii erau trecute n folosina ranilor, decretul privind dreptul popoarelor la autodeterminare.

Noul regim sprijinit de Armata Roie a instaurat rapid dictatura pe scena politic ruseasc, prin msuri de teroare ca: suspendarea libertii presei i a activitii partidelor politice i nfiinarea poliiei politice la 7/20 decembrie 1917, numit CEKA (Comisia Extraordinar de Lupt mpotriva Contrarevoluiei i Sabotajului) pentru a se rfui cu adversarii politici. Concomitent cu rzboiul civil, bolevicii au avut de nfruntat opoziia elementelor fidele fostului ar sprijinite de statele occidentale, trecnd la organizarea Rusiei pe baze comuniste sub forma "comunismului de rzboi". Astfel industria, finanele i transporturile au fost trecute n proprietatea statului sau puse sub controlul nemijlocit al aparatului de stat. Situaia cea mai dificil a fost creat n agricultur. ranii au fost obligai s dea "cote", iar asupra celor bogai - "kulaci" - s-au exercitat presiuni i abuzuri. Se apreciaz c n aceast faz de implementare a socialismului au czut prad rzboiului i foametei aproape 20 milioane de rui. Victorioas n faa "albgarditilor", puterea bolevic era n pragul dezastrului, de aceea prin "Noul Plan Economic" iniiat 1921 de Lenin, a fost readus iniiativa privat n economie, soluie care s-a dovedit salvatoare, din moment ce n 1924 Rusia Sovietic depise problema foametei.

Vladimir Ilici Lenin


Vladimir Ilici Lenin s-a nascut in 1970, in Simbirsk (astazi Ulyanovsk) sub numele de Vladimir Ilici Lenin. La inceput, a mers la scoala din Simbirsk si, mai apoi, a intrat la Universitatea Kazan de unde a fost exmatriculat din cauza ca participase la o revolta studenteasca. Dupa aceea, a mers la Universitatea din Sankt Petersburg pentru a studia dreptul si si-a luat diploma in 1892. Intre timp, i-au devenit familiare ideile revolutionare ale lui Karl Marx si a inceput sa se considere un Marxist. Avand in vedere aceste informatii, intelegem de ce s-a alaturat unui grup revolutionar ai carui membrii impartaseau aceleasi convingeri ideologice. In curand, ei au inceput sa convinga clasa muncitoare sa incerce sa-si schimbe conditiile in care lucrau prin intermediul manifestatiilor. Totusi, activitatile lor au fost intrerupte de faptul ca o serie de activisti au fost arestati si exilati. In timpul exilului in Siberia, Lenin a scris Dezvoltarea Capitalismului in Rusia (1899), lucrare in care a vorbit despre faptul ca o revolutie era necesara in Rusia pentru rasturnarea regimului imperial. Dupa exil, el a mers in Elvetia, unde s-a implicat in redactarea unui ziar, impreuna cu niste fosti colegi. In 1903, la Congresul Partidului Social Democratic al Muncitorilor Rusi, membrii acestuia au intrat intr-o disputa referitoare la ceea ce ar trebui sa faca partidul in continuare: sa adopte ideea lui Lenin de a avea o structura mai simpla, care sa implice mai putini oameni sau sa copteze cat mai multi adepti de pretutindeni. Din cauza acestor neintelegeri, partidul s-a divizat in doua: bolsevicii si mensevicii. Mai tarziu, in 1912, conflictele interne dintre bolsevici l-au determinat pe Lenin sa formeze un nou partid, Partidul Bolsevic, al carui scop principal era rasturnarea monarhiei.

Primul Razboi Mondial a cauzat reintoarcerea lui Lenin in Elvetia, unde a scris una dintre cele mai influente lucrari de-ale sale: Imperialismul: Etapa Finala a Comunismului aceasta opera, Lenin a declarat ca . In infrangerea Rusiei in razboi ar fi ajutat partidul sa doboare imperialismul. Totusi, in 1917, acel scop a fost indeplinit si partidul a dobandit puterea prin intermediul Revolutiei Bolsevice din Octombrie. In continuare, guvernul condus de Vladimir Lenin a stabilit cele doua directii catre care avea sa se indrepte Rusia in continuare. In primul rand, implicarea in razboi trebuia sa inceteze, asa ca au semnat tratatul de la Brest-Litovsk, prin care cedau Germaniei o parte semnificativa a propriului teritoriu si, in al doilea rand, nationalizarea pamantului Rusiei trebuia inceputa imediat. Drept consecinta, un razboi civil a avut loc intre anii 1918-1921. Intre timp, conducatorul sovietic a incercat si sa raspandeasca ideile propriului regim prin intermediul unui congres (Comintern) atat in Europa, cat si in Asia. In aceasta perioada, sanatatea lui Lenin a inceput sa-i provoace probleme. Dupa patru atacuri de cord, a murit pana la urma in ianuarie 1924. Chiar si pe patul de moarte, el se gandea la viitorul tarii sale. Dictatorul a lasat un testament in care il indica pe Stalin ca fiind cel mai potrivit om politic care ar fi putut sa-i ia locul. Prin actiunile sale politice si revolutionare, dar si prin munca teoretica, Vladimir Ilici Lenin a devenit una dintre cele mai controversate personalitati ale secolului XX.

Iosif Stalin
Iosif Stalin este unul dintre cei mai cruzi conducatori comunisti pentru ca, practic, a eliminat fiecare impediment care a intervenit in procesul de implementare a propriului regim. Totusi, inainte sa-i analizam actiunile politice, trebuie sa aflam anumite informatii despre viata sa. S-a nascut sub numele de Iosif Vissarionovic Dzugashvili in 1879, in orasul Gori, Georgia. Referitor la studiile sale, a inceput scoala la Scoala Mananstirii din Gori, unde a obtinut o bursa pentru Seminariul Teologic din Tbilisi, in 1894. Cu toate acestea, in 1899, a renuntat la scoala si si-a dedicat timpul miscarii revolutionare care milita pentru rasturnarea monarhiei. Este necesar sa precizam ca motivele pentru care renuntase la scoala fusesera cartile lui Karl Marx, care l-au determinat sa intre in acea lupta a claselor. Dupa aceea, viata sa a fost plina de arestari din cauza activitatilor sale impotriva imperialismului, dar, intre timp, li s-a alaturat bolsevicilor si a devenit membru al Comitetului Central. Tot in aceasta perioada, la insistentele lui Lenin, Stalin ("om de otel") a scris una dintre marile sale lucrari: "Marxismul si Problema Nationala". Dupa revolutia din 1917, treptat, a ocupat functii din ce in ce mai importante in partid pana in 1922 cand a devenit secretar general al Partidului Comunist. Totusi, din cauza nepolitetii si a comportamentului agresiv si-a facut multi dusmani printre care si Leon Trotsky, Comisarul de Razboi.

Ca sef de stat, era hotarat sa consolideze regimul comunist printr-o industrializare rapida a Uniunii Sovietice. Si-a indeplinit scopul, insa costul a fost foarte mare: milioane de tarani au murit de foame. In continuare, a inceput sa elimine potentiali dusmani chiar din interiorul propriului partid, temandu-se de o conspiratie impotriva sa. Statisticile arata ca in perioada 1936-1938, au murit cateva milioane de oameni... In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, el a facut o intelegere cu Germania pentru a evita invazia propriului teritoriu, dar nazistii aurupt intelegerea in 1941 si au incercat sa cucereasca teritorii sovietice. Datorita unei perseverente nesfarsite, rusii au infrant Germania in 1945. In final, trebuie sa mentionam ca el a murit in 1952 din cauza unui infarct si multi oameni au fost usurati, desi au fost si cativa care au cazut intr-o durere profunda... Iosif Vissarionovici Stalin a ramas in constiinta colectiva a umanitatii ca unul din dictatorii cei mai cruzi din istorie, desi Uniunea Sovietica s-a dezvoltat in mod uimitor de la o societate de tip agrarian, la una industrializata. Totusi, milioanele de vieti sunt mult mai importante decat orice altceva pe aceasta lume...

Nr. n ordinea victimelor n mori 1

ara

Nr. victimelor

Rusia

a- minim 118.015.000 b- mediu 127.015.000 c- maxim 148.015.000 a- minim 110.000.000 b- mediu 112.000.000 c- maxim 114.000.000 29.012.500 10.000.000 7.250.000 4.500.000 4.000.000 3.500.000 3.250.000 a- minim 2.000.000 b- mediu 2.500.000 c- maxim 3.000.000 3.000.000 2.700.000 2.451.400 a- minim 500.000 b- mediu 1.250.000 c- maxim 2.000.000 2.000.000 2.000.000

China

3 4 5 6 7 8 9 10

Ucraina Alte naionaliti n Rusia i fostul imperiu sovietic Vietnam Bielorusia Congo Evreii Germania Cambodgia

11 12 13 14

Coreea de Nord Polonia Romnia rile Baltice

15 16

Cazacii Tibet

17

Somalia

a- minim 100.000 b- mediu 1.050.000 c- maxim 2.000.000 a- minim 500.000 b- mediu 1.250.000 c- maxim 2.000.000 1.500.000 1.500.000 1.450.000 1.000.000 1.000.000 1.000.000 a- minim 600.000 b- mediu 800.000 c- maxim 1.000.000 500.000 a- minim 200.000 b- mediu 350.000 c- maxim 500.000 a- minim 250.000 b- mediu 300.000 c- maxim 370.000 a- minim 225.800 b- mediu 260.800 c- maxim 295.800 250.000 200.000

18

Cuba

19 20 21 22 23 24 25

Mozambic Ruanda Afganistan Angola Irak Zimbabve (Rhodezia) Spania

26 27

Etiopia Croaia

28

Bosnia Herzegovina

29

Ungaria

30 31

Guatemala Laos

32 33 34

Albania Malaezia, Birmania, Filipine Slovacia

180.000 150.000 a- minim 60.000 b- mediu 80.000 c- maxim 100.000 100.000 100.000

35 36

Bulgaria Columbia

37
38 39 40 41

Grecia
Nicaragua El Salvador Peru Algeria

100.000
100.000 80.000 70.000 65.000

42
43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Sri Lanka
Jemen Tadjichistan Africa de Sud Slovenia Armenia Nepal Georgia Azerbaidjan Maroc Turcia

64.000
50.000 50.000 40.000 32.000 20.000 15.000 12.000 10.000 10.000 10.000