Sunteți pe pagina 1din 11

Cei mai odiosi criminali

Personalitatea criminal are ca esenta identificarea elementelor pe care se bazeaza starea periculozitate psihica, gradul potentialului acesteia prin care se releva sistemul psihologic inadaptabil social, periculos al delicventului. In cadrul structurii personalitatii criminale se gasesc starile mentale cat si cele actionale caracterizate prin lipsa afectivitatii, prin prezenta impulsivitatii si vulgaritatii, precum si prin egocentrism. Aceasta teorie furnizeaza caracteristicile precise ale personalitatii criminale: existent aptitudinilor delicventiale este hotaratoare in formarea personalitatii criminale, influentarea factorilor sociali indeplinind o conditie suplimentara, cu rol secundar. De multe ori alegem sa ignoram aspectele negative ale vietii de zi cu zi si incercam sa ni le imaginam cat mai departe de noi si de ceea ce ne inconjoara. Nu realizam insa ca, la doar cativa pasi, o alta lume decat cea cunoscuta noua isi tese itele intunecate... .. lumea tenebroasa a criminalitatii. In aceasta ordine de idei, ne propunem sa va aducem in fata, intr-o forma narativa, cazurile celebre care au constituit subiectul anchetelor politienesti din lume de-a lungul timpului si, totodata, imaginea sumbra a catorva dintre cei mai temuti criminali. Vom incepe povestirile noastre cu un prim caz care a socat intreaga lume in momentul in care a fost difuzat de cei de la Discovery Channel.Poate va veti aduce aminte de Vaduva Neagra in momentul in care vor incepe sa curga frazele noastre.Insa un lucru a fost extraordinar pentru noi,faptul ca aceasta tanara a fost romanaca la origine si nu de origine iugoslava.

Vaduva Neagra sau Castelana din Berkerekul


Berkerekul? Nu cautati acest nume pe vreo harta si nici cu ajutorul vreunui motor de cautare. Cel mai probabil ca nu il veti gasi, si asta pentru ca este vorba doar de o localitate ceva mai rasarita din nordul fostei Yugoslavii, o localitate in care monotonia tipica oraselelor de provincie pare sa imbrace cu totul casele, livezile de nuci si oamenii. Si totusi, exista o poveste care face din Berkerekul un punct de atractie pentru turisti si un etalon pentru orice criminolog. Este povestea uneia dintre cele mai mari ucigase in serie din istorie, o femeie ale carei fapte i-au atras renumele deVaduva Neagra

De la Bucuresti la Berkerekul
Primi ani ai vietii celei care face subiectul acestui articol constituie si astazi un mister. In fond, nici macar numele adevarat nu ii este cunoscut, atata vreme cat in analele criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi, numele de familie apartinand celui de al doilea sau sot. Chiar daca unele surse ii indica drept an al nasterii anul 1903, cel mai probabil Vera s-a nascut la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Bucuresti, in urma legaturii dintre un influent om de afaceri ungur si o frumoasa tanara cu radacini in randul nobilimii maghiare din Romania. Mama sa se stinge din viata pe cand copila avea numai cativa ani iar tatal, prea ocupat cu desele calatorii de afaceri, se muta la Berkerekul, acolo unde, la varsta de doar 13 ani, o inscrie pe Vera la o scoala de fete. Probabil ca lipsa tatalui ii creeaza tinerei nevoia stringenta a unei prezente protectoare masculine, ceea ce va da nastere unei intregi serii de aventuri amoroase in care sunt implicati laolalta elevi, studenti dar si barbati casatoriti. In fond, Vera mostenise frumusetea mamei sale si putini erau cei care ii puteau rezista farmecelor. Evident ca numarul mare al amantilor tinerei

nu putea ramane fara ecou si nici macar influenta tatalui ei nu poate ascunde scandalurile starnite in urma aventurilor. Nu odata se intamplase ca Vera sa nu se mai poata trezi si sa fie descoperita de supravegetorii internatelor in patul vreunui elev. Desi nu implinise inca varsta majoratului, adolescenta se putea mandri cu un numar urias de amanti si de aventuri care scandalizasera societatea. Nimeni nu se astepta ca tanara sa isi uite moravurile, insa miracolul se produce atunci cand Vera il cunoaste pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va si casatori. In ciuda previziunilor, tanara nu isi continua escapadele ci devine o sotie atenta si placuta, mai ales dupa nasterea fiului lor, Lorenzo. Era, poate, acel comportament pe care bietul tata al Verei nu spera sa il mai vada vreodata. Lucrurile se schimba, insa, peste numai cativa ani. Indurerata, Vera Schick isi anunta cunoscutii ca sotul a parasit-o fara sa spuna un cuvant si fara sa lase nicio explicatie. In ciuda consolarilor venite din partea apropiatilor, cei care incercau sa o asigure ca mai varstnicul ei sot se va intoarce, tanara repeta obsesiv: Nu, el nu va reveni niciodata!. Nimeni nu banuia atunci cata dreptate avea presupusa victima a infidelitatii conjugal.

Vera Renczi

Dupa disparitia lui Karl Schick, Vera incepe sa poarte doliu, desi nimeni nu dovedise moartea sotului ei, situatie care dureaza aproape un an. Considerand suficienta perioada de decenta impusa de canoanele vremii, tanara revine in societate acolo unde cunoaste un alt barbat, un barbat al carui nume avea sa ramana in istoria neagra a crimei, Joseph Renczi. La fel ca si Vera, acesta era recunoscut in lumea mondena pentru frumusetea sa si pentru numarul mare de amante pe care le avusese de-a lungul timpului. Un amanunt in plus: Joseph Renczi era extrem de bogat. Nimeni nu s-a mirat in momentul in cand cei doi s-au hotarat sa se casatoreasca. Exista, insa,

un

impediment: Karl Schick. Vera avea sa declare atunci politiei ca fostul sau sot murise in urma cu un an, in urma unui accident de automobil in Bucuresti. In mod neasteptat, autoritatile dau crezare acestei povesti, cu atat mai mult cu cat era vorba de o familie respectabila, si intocmesc actele de deces. Casatoria cu Joseph Renczi putea fi incheiata. Cuplul nu se bucura, insa, prea mult de linistea unei casnicii, iar Joseph, obisnuit cu vechile sale obiceiuri, incepe sa isi insele cu frenezie tanara sotie, la scurt timp dupa oficializarea casatoriei. Zvonurile ajung la urechile Verei Renczi iar accesele ei de furie si amenintarile dintre cele mai morbide devin o obisnuinta pentru apropiatii cuplului. Ametit, probabil, de succesele sale, Joseph face imprudenta de a nu-si asculta sotia si de a continua seria escapadelor amoroase. La scurt timp, in ciuda constitutiei sale robuste, el este lovit de o boala misterioasa si nu se mai poate ridica din pat. Cu un devotament exemplar, Vera il ingrijeste seara de seara si nimeni nu isi putea imagina ca tocmai ea era cauza afectiunii care il lovise din senin. In mod ciudat, nici disparitia inexplicabila a lui Joseph, care survine la numai cateva luni dupa imbolnavire, nu ridica semne de intrebare autoritatilor locale, iar castelana de la Berkerekul este lasata, din nou, in pace. La fel ca si in cazul disparitiei primului sot, Vera incepe sa poarte iarasi rochiile negre de doliu desi nimeni nu avea cunostinta de decesul celor doi. Daca in cazul lui Karl Schick, aceasta respectase canoanele vremii, de data aceasta, tanara isi cauta rapid alinare in tumultoasa viata de noapte de la Viena. Petrecerile deocheate din centrul Imperiului Austro-Ungar se tin lant seara de seara si, nu odata, se transforma in orgii care o au in centrul lor pe frumoasa blonda din Berkerekul. Insotita intotdeauna de o ceata de admiratori, Vera Renczi se retrage din cand in cand cu cate unul dintre acestia la conacul sarbesc. In mai putin de 10 ani, peste 30 de barbati treg pragul tinerei fara a se mai intoarce vreodata. Era, insa, vorba de straini veniti ocazional la Viena, despre care autoritatile sarbesti nu aveau nicio informatie. Cat despre disparitiilor lor, ele treceau neobservate. Cine nu cunostea la Berkerekul moravurile Verei? Ceea ce este si mai misterios, este faptul ca nimeni nu baga de seama ca, in acel tumult de barbati care intrau in conacul tinerei fara a mai iesi, dispare si fiul acesteia, in varsta de numai 10 ani.

Misterele din cripta conacului


In ciuda precautiilor luate de Vera Renczi atunci cand isi alegea amantii din randul strainilor, ea face imprudenta de a se indragosti de un anume Milorad, un bancher sarb, casatorit, cu peste 20 de ani mai in varsta decat ea. Ca sa-si justifice absenta prelungita, bancherul ii spune sotiei sale ca pleaca intr-o calatorie de afaceri, dar cum zilele treceau fara ca acesta sa dea un semn de viata, banuielile incoltesc in mintea sotiei inselate. La fel de influenta ca si Vera in randul autoritatilor locale, ei nu ii este greu sa afle de relatia celor doi si cere jandarmeriei sa inceapa o ancheta. Suprizele incep sa apara odata cu prima vizita a jandarmilor la conacul de la Berkerekul. Stiam ca veti veni sa ma vizitati, domnilor!, este replica socanta pe care Vera Renczi le-o adreseaza celor doi oameni ai legii. Ea nu neaga legatura cu Milorad si chiar da o declaratie scrisa prin care recunoaste faptul ca acesta i-a fost amant in ultimele luni. In schimb, precizeaza ea, relatia s-a rupt in momentul in care a aflat ca bancherul este casatorit. Mai mult, incearca sa le insufle celor doi oameni ai legii ca, probabil, Milorad ar fi comis un act necugetat in urma despartirii. Puternic intimidati, jandarmii parasesc conacul fara a pune alte intrebari. In fond, cazurile de infidelitati si parasiri de domiciliu erau numeroase chiar si la acea vreme. De ce ar fi fost altfel acum? Sotia bancherului incepe, insa, o ancheta pe cont propriu pe care o aduce in fata autoritatilor.

Ce

se intamplase cu Karl Schick? Dar cu Joseph Renczi si Lorenzo? Unde au disparut toti barbatii care fusesera vazuti la Berkerekul? In plus, aceasta aduce jandarmilor un bilet de dragoste pe care imprudentul Milorad il pastrase in buzunarul unei haine. Incepea astfel a doua si ultima ancheta a politiei. Surprinzator, in fata celei de a doua vizite a jandarmilor, Vera Renczi neaga vehement ca l-ar fi cunoscut pe Milorad. Confruntata cu biletul din buzunarul bancherului dar si cu propria declaratie scrisa, Vera se prabuseste strigand isteric:Nu sunt o criminala!. Oficialii se privesc stupefiati. Nimeni nu pronuntase o asemenea acuzatie. Prima perchezitie a conacului nu aduce nimic in plus. Nu mai ramanea decat cripta familiei, cea ale carei chei se aflau in permanenta asupra tinerei. Fara sa se opuna, aceasta deschide usa, absenta, si ii insoteste pe jandarmi pe scara in spirala ce conducea catre subsolul intunecat al conacului. Imaginea care avea sa li se infatiseze martorilor era, pe drept cuvant, una de cosmar. Nu mai putin de 35 de sicrie de zinc, asezate in cerc, incadrau camera luminata doar de cateva lumanari. Fiecare sicriu avea o eticheta pe care era notat, elegant, un nume. In mijocul camerei se afla un fotoliu iar langa acesta se gasea un sfesnic bisericesc cu o lumanare pe jumatate arsa precum si o sticla si o cupa de sampanie. In fata jandarmilor, Vera Renczi isi incepea confesiunea, in fapt 35 de confesiuni terifiante. Oprindu-se in fata fiecarui sicriu, frumoasa stapana a conacului tinea, fara nici un pic de emotie, un monolog sinistru. La cel de al doisprezecelea sicriu, Vera se prabusi izbucnind in plans. Era sicriul propriului ei fiu. Asa cum avea sa declare ulterior, fusese nevoita sa il ucida pentru ca ii aflase secretul macabru.

Ultima confesiune
Conform propriilor declaratii, Vera Renczi si-ar fi ucis primul sot, pe Karl Schick, cu o doza de arsenic pe care i-ar fi turnat-o din plin in cupa de vin pe care obisnuia sa o bea in fiecare seara. Motivul? Desele calatorii de afaceri si banuiala unei presupuse infidelitati. La fel se intamplase si cu Joseph Renczi, cu deosebirea ca sadismul tinerei atinge, in acest caz, paroxismul. Incapabila sa isi imagineze ca in viata barbatilor din jurul ei poate exista si o alta femeie, Vera il otravea lent, seara de seara, pe cel al carui nume avea sa il poarte pana la sfarsitul vietii. Sub grija aparenta, tanara ii administra acestuia doze mici de arsenic in cina si cupele de vin pe care ea singura il le aducea la pat. Mai mult, ea recunostea ca l-a inchis pe Joseph in sicriu inca inainte de a-si da ultima suflare. Ceea ce a urmat este lesne de inchipuit. Proprietari de terenuri, aventurieri, spioni sau oameni de afaceri, toti luau drumul criptei din Berkerekul in urma unei puternice doze de arsenic. Lui Milorad, ultimul din lista barbatilor ucisi, fusese nevoita sa ii ofere, pe deasupra, o puternica doza de stricnina, pentru ca efectul otravii sa fie imediat. Vera simtea o placere stranie sa stie ca ea, si nimeni alta, a fost ultima femeie din viata fiecarui barbat care ii trecuse pragul. In linistea sumbra a criptei, ea se reculegea adesea, delectandu-se cu o cupa de sampanie si vorbind cu fantomele celor ucisi, ritual care a durat vreme de peste 15 ani. Condamnata la moarte, frumoasa castelana nu mai realiza ce i se intampla. Pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata, intrucat femeile nu puteau fi executate in Yugoslavia acelor vremuri. In inchisoare, starea ei s-a agravat. In celula in care era inchisa, Vera Renczi se credea

inconjurata de toti cei pe care ii ucisese si le vorbea acestora ore intregi cu voce tare. Dialogurile sale, de multe ori obscene, nu au facut decat sa ii atraga violenta celorlalte detinute. Schizofrenica, Vera a fost transferata intr-un ospiciu, acolo unde se stingea in urma unei hemoragii cerebrale, cu putin inaintea inceperii celui de al doilea Razboi Mondial. Cazul sau ramanea in istoria criminalisticii sub numele de cazul Vaduvei Negre.

In cel de-al 2lea caz o sa va prezentam pe unul dintre cei mai sangerosi criminali,care a marcat istoria prin crimele sale

Ted Bundy, sangerosul iubitor de frumos


Ted Bundy, cel care a facut in anii 70 o intreaga America sa tremure de frica si neputinta, era un tanar scolit si atragator. Violator, pedofil, criminal in serie si necrofil, a fost prins de politisti abia dupa ce a omorat 32 de femei frumoase si inchis definitiv abia dupa ce numarul acestora ajunsese la 35. Surprinzator, si un monstru ca el a iubit si a fost iubit. Pana la moarte.

Multa vreme, s-a crezut ca toate femeile pe care Ted Bundy le-a torturat si strangulat aveau trasaturile primei sale iubite, colega de facultate cu el, asa numita Stephanie Brooks, pseudonimul sub care ii este protejata chiar si astazi adevarata identitate. Ce-i drept, majoritatea aveau parul lung si drept, aranjat cu carare, erau cel mai adesea studente si apartineau clasei de mijloc. Insa, in numeroasele interviuri pe care le-a dat in cei peste zece ani cat s-a straduit sa-si amane condamnarea la moarte, Ted Bundy a negat intotdeauna existenta unui sablon: E o prostie, pur si simplu erau tinere si frumoase, asta era tot ce conta. Stephanie Brooks, tanara frumoasa si bogata, pe care Ted Bundy s-a straduit din rasputeri sa o cucereasca, i-a declansat frenezia criminala, in momentul in care l-a parasit, cred criminalistii. Pentru imaturitatea lui si pentru ca nu parea sa aiba nici un scop in viata, a dezvaluit cea mai tarziu care a fost motivul pentru care n-a mai vrut sa stie de el in studentie.

Desi, ulterior, cand acesta a cautat-o sa-i demonstreze ce baiat bun s-a facut - nu numai ca terminase Facultatea de Psihologie la Universitatea Washington, dar se inscrisese si la Facultatea de Drept a Universitatii Puget Sound - i-a acceptat chiar si cererea in casatorie. Dupa ce a facut-o sa spuna Da, asigurandu-se astfel ca a recucerit-o, Ted Bundy a parasit-o si nu i-a mai raspuns niciodata la telefon. Atunci, la inceputul anului 1974, in statul Washington, se considera ca a inceput Ted Bundy sa-si reverse turbarea asupra femeilor frumoase care ii ieseau in cale si care aveau ghinionul mortal sa-i placa. Teroarea raspandita de el in mai multe state ale Americii a durat pana in 1978, cand, in sfarsit, dupa doua tentative reusite de evadare, a ajuns definitiv in inchisoare. Suspect a fi rodul unui incest Asa a iesit la iveala ca venirea sa pe lume ar fi fost rodul unui incest. Ted Bundy nu este nici macar numele adevarat al unuia dintre cei mai prolifici ucigasi in serie americani. Cand mama sa, Eleanor Louise Cowell, l-a nascut pe 24 noiembrie 1946, la Adapostul pentru Mame Necasatorite Elisabeth Lund, din Burlington, Vermont, copilul a fost inregistrat sub numele de Theodore Robert Cowell. In certificatul de nastere, tata este trecut un anume Lloyd Marshall, desi mama sa va spune mai tarziu ca a fost de fapt sedusa de un veteran de razboi, pe nume Jack Worthington. Insa familia nu a crezut povestea cu fostul militar si nici pe cea cu necunoscutul Lloyd Marshall, ci l-a banuit intotdeauna pe violentul si abuzivul parinte al Louisei, Samuel Cowel, ca a conceput un copil cu fiica sa. Adevarul nu a fost stabilit cu certitudine niciodata, dar dupa nasterea lui Ted, pentru a evita rusinea si dispretul public, bunicii sai, Samuel si Eleanor Cowell, au pretins ca este copilul lor. Cat despre adevarata sa mama, Bundy a aflat abia dupa ce a ajuns la facultate ca nu este sora lui mai mare, asa cum crezuse pana atunci. Cu ce-si hranea Ted Bundy entitatea Cei doi au plecat impreuna din casa parinteasca, traind o vreme in Philadelphia, iar pe cand Ted avea 6 ani, mama sa biologica ii schimba pentru prima data numele, din Cowell, in Nelson, dar pentru putin timp. Un an mai precis, pana cand Louise il intalneste pe bucatarul militar Johnny Culpepper Bundy, cu care se casatoreste si care il adopta pe micul Teddy. Louise si Johnny Bundy au avut mai multi copii impreuna, dar Ted, care si-a petrecut copilaria avand grija de fratii lui mai mici, nu s-a apropiat niciodata de tatal sau vitreg. Si nici de alti oameni, de altfel, fiind retras si introvertit multa vreme, pana in primii ani de facultate, cu toate ca a mentinut intotdeauna, de fatada, un aer sociabil. Nu a inteles insa niciodata, spunea el mai tarziu, in inchisoare, ce-i face pe oameni sa vrea sa se imprieteneasca, cum se face lucrul asta si nici ce i-ar putea atrage la altcineva. La prima vedere, ai zice despre copilaria lui Ted Bundy ca a fost una relativ normala, insa una dintre surorile mamei lui a povestit cum odata, adormind in casa parinteasca, s-a trezit ca tot corpul ii era inconjurat de cutite de bucatarie, iar micul Ted, pe atunci in varsta de 3 ani, statea langa ea zambind. Tot intr-un interviu dat din spatele gratiilor, cand ii era limpede ca nu va mai scapa de scaunul electric, Ted Bundy povestea despre fascinatia pentru sex si violenta pe care a avut-o de mic, numind partea aceasta din el entitatea. Pentru inceput, isi hranea entitatea cautand la biblioteca numai carti politiste, in speranta ca va da peste scene si fotografii de sex violent sau fotografii cu cadavre. Pana la terminarea liceului, Ted Bundy a fost arestat de doua ori, dar pentru furt din magazine, spunand despre el ca era un hot compulsiv.

Elev bun, cu note mari, Ted Bundy a intrat la facultatate, unde a ales sa urmeze cursuri de Psihologie si Studii Orientale. Ca parte a cursurilor sale de Psihologie, a lucrat o vreme ca voluntar in schimbul de noapte, la un hotline pentru sinucigasi din Seattle, unde a cunoscut-o pe politista Anne Hill, cea care peste ani ii va scrie biografia, intitulata Strainul de langa mine. In aceasta perioada se indragosteste de Stephanie Brooks, dar dupa ce ea il paraseste are o cadere nervoasa, abandoneaza facultatea si calatoreste in statele din estul SUA. Anne Rule, politista alaturi de care a lucrat la hotline-ul pentru sinucigasi, sustine ca atunci si-a vizitat Bundy locul nasterii, Burlington, in Vermont, si a aflat adevarul despre sora lui mai mare. Descoperirea il schimba, devenind o persoana dominatoare, scrie Anne Rule in cartea ei, se intoarce acasa, in Washington, si intra in politica. Conduce biroul de campanie pentru prezidentiale al lui Nelson Rockefeller, se reinscrie la Facultatea de Psihologie, pe care o si termina, se inscrie si la Facultatea de Drept si incepe o relatie, care va dura sase ani, cu Elizabeth Kloepfer, o secretara divortata si cu un copil, indragostita de el la nebunie. Aceasta il paraseste abia in 1976, cand este condamnat pentru violarea si uciderea unei fetite. Ted Bundy era impreuna cu Elisabeth Kloepfer de cativa ani, cand si-a pus in minte s-o recucereasca pe fosta sa iubita, asa numita Stephanie Brooks, niciuna dintre femei nestiind de existenta celeilalte. Pus pe lista suspectilor de femeia care il iubea la nebunie Din momentul in care ii cere lui Stephanie Brooks sa se casatoresca cu el si ea accepta, Ted Bundy isi face intrarea in istorie, scriind 35 de capitole cu sangele victimelor sale. 35 este numarul estimat, dar este posibil ca acesta sa fie mult mai mare, avand in vedere ca Bundy nu a mentinut niciodata prea mult o declaratie in acest sens. Exista surse care sustin ca bilantul real s-ar ridica la aproximativ 100, Bundy incapatanandu-se sa nu recunoasca, timp de mai multi ani dupa ce a fost incarcerat, niciunul dintre omoruri, in speranta ca va putea scapa de inchisoare. Intr-un interviu dat in 1980, in care vorbea despre motivele pentru care ucide un criminal in serie, Bundy se intreba linistit: Si ce-i un om in plus sau in minus? Ce-I un om in plus sau in minus pe fata pamantului astuia? Prima dintre crime (prima cunoscuta, caci se banuieste ca a ucis prima data la 14 ani) si dovedita pe baza testelor ADN, Ted Bundy a comis-o pe 1 februarie 1974, cand avea 27 de ani. Studentele au inceput sa dispara cam una pe luna, noaptea, din campusul Universitatii Washington, politistii cautand cu disperare un indiciu care sa-i conduca la autor. Fara niciun succes, asa ca Bundy a prins curaj si in luna iulie a aceluiasi an, a rapit ziua in amiaza mare doua tinere. Mai multi martori l-au descris politistilor: un tanar atragator, cu mana stanga bandajata si legata de gat, care i-a cerut uneia dintre fete sa-l ajute sa incarce ceva in masina. Era descrierea perfecta a modului cel mai obisnuit de operare al lui Ted Bundy. Se prefacea ranit si cerea ajutor. Fetele nu-l refuzau, fiind un barbat fermecator, genul acela care nu e intr-atat de frumos incat sa-ti aduci aminte figura lui, dar suficient cat sa-ti castige increderea, aveau sa spuna mai tarziu politistii. Odata ajunse la masina, tinerele erau lovite in cap cu o bara de metal, ca sa lesine, si incatusate. Dupa aceea, erau violate, mutilate si intr-un final, strangulate. Ritualul nu se sfarsea insa aici - Bundy ori isi decapita victimele si le pastra capetele in camera, privindu-le ore in sir, pana cand descompunerea lor extrema nu-i mai permitea acest lucru, ori le pastra

intregi trupurile, revenind la ele in zilele urmatoare, machindu-le si violandu-le din nou, pana cand cadavrele intrau prea tare in putrefactie. Ted Bundy se prefacea ranit si cerea ajutor doar atunci cand nu avea solutia cea mai usoara la indemana: patrunderea in camerele studentelor, noaptea, cand stia ca le va gasi dormind. Descrierea facuta de martori, prezentata de ziare si televiziuni, plus detaliul ca suspectul isi spunea Ted, i-a determinat pe iubita lui, Elisabeth Kloepfer, pe unul dintre profesorii de la Facultatea de Psihologie si pe politista Anne Rule sa il indice celor care se ocupau de caz ca posibil suspect. Insa, la cele 200 de telefoane cu ponturi pe care anchetatorii le primeau pe zi, de la oricine avea vreo banuiala, studentul la Drept, frumusel si curatel care era Ted Bundy, nu a fost luat in seama. De altfel, ulterior, s-a si spus despre el ca era cameleonic ca infatisare, omul cu o mie de fete, fara mari eforturi insa, fiindu-I suficient sa-si lase un pic de barba, mustata sau sa-si schimbe felul in care-si purta parul ca sa para cu totul altcineva.Totusi, ca sa-si piarda urma, se muta la Universitatea din Utah in drum spre aceasta omorand inca o fata si imediat, studentele incep sa dispara si aici, exact ca la Washington. Primele condamnari, urmate de evadari Ted Bundy avea sa fie prins pentru prima oara pur si simplu din intamplare. Pe 12 august 1975, este oprit cu forta de un politist rutier, pentru ca a refuzat sa opreasca la semnalul acestuia. Agentul i-a controlat masina, iar in portbagaj a gasit o masca de schi, o alta masca facuta dintr-un ciorap de dama, o ranga, un colac de funie, saci de gunoi, un spargator de gheata si o pereche de catuse, ceea ce l-a facut sa creada ca are de-a face cu un spargator. Bundy si-a pastrat calmul si i-a spus politistului ca a gasit catusele la gunoi. La sectie, un detectiv face insa legatura intre Volkswagenul Beetle al lui Bundy si disparitiile tinerelor, plus a unei fetite, din Utah. Politistii ii perchezitioneaza apartamentul si gasesc acolo un ghid al statiunilor din Colorado, cu un semn facut in dreptul cabanei din care disparuse o tanara femeie, si o brosura care facea reclama piesei de teatru puse in scena de trupa liceului Viewmont, din Bountiful, una dintre membrele acesteia fiind data, de asemenea, disparuta. La proces este chemata ca martor si Carol DaRonch, ramasa in viata dupa ce Ted Bundy a incercat sa o loveasca pentru a o rapi, si pe 1 martie 1976, acesta este condamnat la 15 ani de inchisoare, pentru tentativa de rapire.

La scurt timp, autoritatile din Colorado au cerut sa-l preia pe Ted Bundy in custodie, pentru a fi judecat intr-un alt caz de crima. Este transferat, iar pe 7 iunie 1977, la proces, in timpul unei pauze, i se permite sa viziteze biblioteca tribunalului. Sare pe fereastra de la etajul al doilea al cladirii si fuge in muntii Aspen. Sase zile mai tarziu, fura o masina gasita pe munte, se intoarce in Aspen si dus ar fi fost, daca doi politisti nu ar fi observant ca are o problema cu farurile si nu l-ar fi tras pe dreapta. L-au recunoscut imediat si l-au dus inapoi la inchisoare. Mai evadeaza o data, pe 30 decembrie 1977, si reuseste, in cele 17 ore cat le-a luat gardienilor sa-si dea seama ca a disparut, sa ajunga la Chicago.

Intr-o scrisoare trimisa cuiva cu putin inainte de aceasta a doua evadare spunea: Am cunoscut oameni care emana vulnerabilitate. Expresia de pe fata lor iti spune: Mi-e frica de tine. Genul acesta de oameni te invita sa-I abuzeziasteptandu-se sa li se faca rau, nu te invita ei subtil sa li-l faci? Pe 8 ianuarie era deja foarte departe - ajunsese in Tallahasse, Florida, unde dupa doar o saptamana ucisese deja alte doua tinere, o a treia reusind sa scape cu rani grave. O luna mai tarziu, era in Jacksonville, unde viola si ucidea o fetita de 12 ani, al carei cadavru l-a ascuns sub o cocina de porci. Ted Bundy fuge si din Jacksonville, tot intr-un Volkswagen Beetle, furat cu cateva zile in urma, dar pe 15 februarie, la ora 1.00 noaptea, e oprit de un politist din Pensacola. In momentul in care omul legii verifica numarul de inmatriculare constata ca autoturismul e declarat furat. Bundy se repede asupra politistului, insa acesta reuseste sa-l imobilizeze si sa-i puna catusele, fara sa stie insa pe cine a arestat. As fi vrut sa ma omori mai degraba, ii spune Bundy politistului, care afla abia la sectie ca a pus mana pe Ted Bundy, cautat pentru crimele din Tallahasse. In iunie 1979, este condamnat si in acest caz. Casatorie in timpul procesului pentru uciderea unei fete de 12 ani In ianuarie 1980, pe cand era judecat pentru moartea lui Kimberly Leach, fetita de 12 ani ucisa in Jacksonville, proces terminat cu o noua condamntare, Ted Bundy s-a folosit de o veche lege a statului Florida, care permite ca o declaratie facuta in sala de tribunal sa se constituie intr-un mariaj legal, si a cerut-o in casatorie pe Carol Anne Boone. Aceasta, o fosta colega de facultate, care la urmat in Florida sa-i fie aproape, s-a grabit sa accepte, iar Bundy a anuntat completul de judecata ca sunt casatoriti. Cateva ore mai tarziu era condamnat la moarte. In urma vizitelor conjugale care au urmat, Carol Anne Boone a dat nastere unei fetite, in luna octombrie a anului 1982. Patru ani mai tarziu, sotia lui Ted Bundy se muta impreuna cu fiica lor in Washington. Nimic nu se mai stie despre ele de atunci. Pe 24 ianuarie 1989, la ora 7:06, Ted Bundy este electrocutat cu 2000 de volti, timp de doua minute, pe scaunul electric al inchisorii de stat din Florida, pentru uciderea a doua tinere si a unei fetite. Numarul victimelor sale a fost insa mult mai mare, el admitand uneori 30 sau 35, alteori lasand sa sa inteleaga ca s-a ridicat la peste 100, dintre care doar trupurile a 20 fiind gasite. Decesul este pronuntat la ora 7:16, fiind intampinat cu urale de cele cateva sute de persoane adunate in fata inchisorii. Ultimele cuvinte ale lui Ted Bundy au fost: As vrea sa le transmit familiei si prietenilor dragostea mea.