Sunteți pe pagina 1din 8

Probabil nici un pasaj biblic nu a fost att de discutat i disputat, n cursul istoriei cretinismului, precum promisiunea lui Isus

din Evanghelia lui Matei c va zidi Biserica pe Petru. Iat textul n cauz:

13. Isus a venit n prile Cezareii lui Filip, i a ntrebat pe ucenicii Si: Cine zic oamenii c snt Eu, Fiul omului?

14. Ei au rspuns: Unii zic c eti Ioan Boteztorul; alii: Ilie; alii: Ieremia, sau unul din prooroci.

15. Dar voi, le-a zis El, cine zicei c snt?

16. Simon Petru, drept rspuns, I-a zis: Tu eti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!

17. Isus a luat din nou cuvntul, i i-a zis: Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindc nu carnea i sngele i-a descoperit lucrul acesta, ci Tatl Meu care este n ceruri. 18. i Eu i spun: tu eti Petru, i pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea, i porile Locuinei morilor nu o vor birui. 19. i voi da cheile mpriei cerurilor, i orice vei lega pe pmnt, va fi legat n ceruri, i orice vei deslega pe pmnt, va fi deslegat n ceruri. (Matei 16: 13 19)

In rndurile ce urmeaz s ncercm sa punem in contextul lor propriu cuvintele lui Isus, sa vedem ce ne spune pasajul din Isaia 22 la care face aluzie si sa vedem de ce tocmai la Cezareea lui Filip a avut loc aceasta discutie foarte importanta. Prima data sa vedem asezarea geografica.

Cezareea, zisa al lui Filip, pentru a o deosebi de Cezareea de langa mare, este un oras construit de Irod cel Mare in cinstea lui Cezar Augustus, cu ajutorul caruia si-a pastrat tronul in momentele de anarhie politica ale razboiului civil roman, dupa ce il sprijinise pe Antoniu. A fost construit pe locul unei alte asezari, numita Panias, dedicata zeului grec Pan, divinitatea protectoare a pastorilor si a pastoritului. La Cezareea exista un templu foarte frumos dedicat lui Cezar (Augustus) de unde si numele orasului. Templul a fost construit langa o stanca enorma, in dreptul unei grote, despre care anticii credeau ca nu are fund si ca duce in Hades direct (vezi portile Locuintei mortilor). Cei ce veneau sa ofere sacrificii aruncau animalele de sacrificat in aceasta grota, dupa ce traversau templul. Daca apa ce curgea din grota venea cu sange, in urma sacrificilui, era semn ca sacrificiul fusese respins. Apa ce iesea din aceasta grota curgea spre sud, spre Galileea si alimenta mareea Galileei, iar prin aceasta, Iordanul ce dadea viata Palestinei. Intr-un anume sens, suntem la izvorul Iordanului aici. Acesta este locul ales de Isus sa isi aduca discipolii, adica pe cei 12, ca sa poarte cu ei o mica conversatie.

Inainte de a vedea cuvintele lui Isus, sa privim putin mai de aproape raspunsul lui Simon Petru, pentru ca este unul care spune mai mult decat ne putem inchipui noi astazi, in contextul cultural al secolului XXI. Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu !, spune el, rostind niste cuvinte pentru care orice ofiter roman cu simtul datoriei fata de imparatul sau l-ar fi agatat pe prima cruce disponibila. Ceea ce spune Simon in acest moment este ca Isus, barbatul care ii sta in fata, este regele mesianic din casa lui David. Romanii stiau ca acest rege davidic urma sa domneasca fara rivali,

deci se simteau amenintati in aceasta parte de lume de astfel de idei. Iar Isus alege tocmai un oras cu un faimos templu dedicat cezarului ca sa isi descopere identitatea de rege mesianic, ca sa contrasteze cele doua stapaniri.

Raspunsul lui Isus, care isi asuma aceasta identitate, consta in trei binecuvantari, urmate de trei explicatii :

Prima binecuvantare : Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona ;

Explicatia legata de ea : fiindca nu carnea si sangele ti-au descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu, care este in ceruri.

A doua binecuvantare : Eu iti spun : tu esti Petru,

Explicatia legata de ea : si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.

A treia binecuvantare : Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor,

Explicatia legata de ea : si orice vei lega pe pamant va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat in ceruri.

I. Prima binecuvntare, precum i explicaia legat de ea, este deosebit de important, pentru c pregtete scena pentru celelalte dou. Vedem c, indiferent ce urmeaz s se ntmple, nu este vorba de vreun merit al lui Petru, ci de alegerea harului divin. Ceea ce spune Isus n continuare vine n continuarea acestei observaii, ca i consecine a descoperirii ce i sa dat muritorului care a luat cuvntul. Ceea ce declaneaz reacia lui Isus este nu doar coninutul mrturisirii, ci i originea acesteia. Binecuvntrile care urmeaz sunt legate de explicaia dat primei binecuvntri, adic de originea suprauman a mrturisirii. Este important s reinem acest lucru, pentru c n felul acesta putem vedea mai clar dac promisiunea zidirii Bisericii pe piatr se refer la Petru sau la mrturisirea lui. A doua i a treia binecuvntare urmeaz explicaiei date primei binecuvntri, adic asistenei divine date persoanei lui Simon, prin care s-a fcut descoperirea Regelui mesianic, deci sunt adresate persoanei lui Petru i nu coninutului mrturisirii sale.

De aici rezult c, n msura n care Simon, care urmeaz s devin acum Petru, are vreo autoritate, o are numai n virtutea asistenei speciale a harului divin.

II. Cu a doua binecuvntare deja intram pe teren minat. Versetul ne spune, textual, ca Simon bar Iona primete un nume nou, acela de Petru (piatra) i c pe aceast piatr Isus va zidi Biserica Sa. Voi discuta contraargumentele clasice protestante la exegeza catolic ceva mai trziu. Deocamdat s vedem ce anume doresc s resping respectivele cotraargumente.

Textul ne spune literal c Isus urmeaz s ntemeieze o comunitate, n text numit biseric i c aceasta o va cldi pe muritorul ce-i st n fa i c ea va sta n picioare n faa atacurilor ndreptate mpotriva ei de ctre Adversar. Acesta

este sensul care transpare la o prim citire din cuvintele Mntuitorului, iar o analiza mai atent nu face dect s o confirme: Biserica lui Hristos este zidit de Hristos nsui pe Petru. Dac vrem s gsim adevrata Biseric al lui Hristos nu trebuie dect s urmm cuvintele Cuvntului lui Dumnezeu i s-l cutm pe Petru. Asta s-ar putea s sune ciudat la prima vedere. Dac este s cutm biserica lui Hristos de ce s nu l cutm direct pe El i nu pe Petru. ns eu a spune c are mai puin importan ce avem noi impresia c ar fi mai nimerit i c este mai important s-L ascultm pe Cel pe care l cutm, cnd ne spune ceva important despre locul n care trebuie s l cutm.

O paralel veterotestamentar ne poate pune mai bine n lumin cuvintele lui Isus. De-a lungul Vechiului Testament metafora pietrei se folosete, n general, cu referire la Dumnezeu. Deci, acest simbol i se cuvine in sens primar Lui. El este adevrata Stnc. Iat cteva versete in acest sens : Psalmul 18 : 2, 31, 46 ; Psalmul 31 : 3,4 ; Deuteronom 32 : 4 sau Isaia 30 : 29 ; In cazurile acestea, luate din Vechiul Testament, termenul estesur. Exist o singur excepie la regula general de care vorbeam, iar aceasta se gsete n Isaia 51 : 1, 2. Iat pasajul:

1. Ascultai-M, voi, cari umblai dup neprihnire, cari cutai pe Domnul! Privii spre stnca din care ai fost cioplii, spre gaura gropii din care ai fost scoi. 2. Uitai-v la printele vostru Avraam, i spre Sara care va nscut; cci l-am chemat, cnd era numai el singur, l-am binecuvntat i nmulit.

Acesta este precedentul veterotestamentar pentru versetul nostru. Nu stim daca Isus a avut in vedere acest pasaj din Isaia, dar paralela este izbitoare. Atat Avram cat si Simon au primit nume noi, prin care li sa dat o misiune speciala. Avram a devenit parintele unei mari multimi, Avraam, iar Simon a devenit piatra. Schimbarea numelui de catre Domnul este o ocazie speciala in Scriptura. Cel caruia i se schimba numele primeste o binecuvantare speciala legata de o chemare speciala. De aceea promisiunile lui Isus nu fac sens dect relativ la persoana lui Petru i nu relativ la altceva. Nu exist nici un precedent biblic pentru schimbarea numelui unei persoane, fcut de Dumnezeu, fr o misiune special ce s urmeze acestei schimbri de nume.

ns, dac Pentru este cel ce primete binecuvntrile i misiunea, beneficiarii acestora suntem noi, cretinii din toate vremurile. Hristos ne promite nou c urmeaz s ntemeieze o Biseric, iar aceast Biseric nu va cdea niciodat, pentru c va avea o temelie de piatr. Asta exclude orice ruptur dramatic n continuitatea Bisericii, de la nlare la Parusie. Asta exclude posibilitatea unei apostazii care s afecteze ntreaga Biseric. Desigur, este foarte posibil ca unele membre s se desprind, sau chiar o majoritate s cad din credin, ns Biserica nsi, din cauza temeliei sale pe Petru i n virtutea asistenei harului divin, va rmne mereu n picioare, mereu vizibil i mereu identificabil.

Multi exegeti necatolici incearca sa separe piatra care este Petru de piatra pe care se zideste Biserica. Motivul ar fi acela ca numai Dumnezeu este piatra, pentru ca aceasta imagine este folosita de mai multe pentru a-L descrie, iar Pavel la 1 Cor. 3 : 11 ne spune ca nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care a este Isus Hristos.

In ce priveste problema temeliei unice, care este Hristos, nici acest verset nu o afecteaza si nici Apoc. 21 : 14, in care apostolii sunt numiti temelii ai Ierusalimului ceresc, sau Efeseni 2 : 19-20, unde prooricii si apostolii constituie temelia Bisericii. Avem de-a face cu o autoritate delegata, ce apartine primar lui Hristos, insa acesta isi intemeiaza lucrarea pe apostoli (Apoc. 21 : 14) si pe Petru (Matei 16 :18), care sunt temelii in virtutea autoritatii primite le la Hristos. Altfel cele trei versete nu au sens impreuna, ori Scriptura nu se contrazice pe sine. In ori ce caz, nu este foarte intelept sa se ia un verset din Scriptura pentru a anula sensul clar al unui alt verset din Scriptura, ci acolo unde pare sa existe contradictie, trebuie gasita armonia si complementaritatea dintre ele.

n special pasajul din Epistola ctre Efeseni ne arat mai bine despre ce este vorba.

19. Aa dar, voi nu mai sntei nici strini, nici oaspei ai casei, ci sntei mpreun ceteni cu sfinii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20. fiind zidii pe temelia apostolilor i proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. (Efeseni 2 : 19-20)

n versetul din Epistola ctre Corinteni Isus Hristos este piatr de temelie, pe cnd aici este piatra din capul unghiului. Avem de-a face cu dou metafore diferite, care arat dou feluri de relaie ntre Hristos i Biseric. El este temelie Bisericii (de fapt a orice) ntr-un sens anume i piatr unghiular n alt sens. n acelai fel n care deine cheile casei lui David (Apocalipsa 3: 7), dar totui deleg aceast autoritate lui Petru (Matei 16: 19), El este temelie, dar nu numai direct, ci i prin intermediul proorocilor i apostolilor. Nu poate, deci, exista nici un fel de contradicie ntre numirea lui Petru ca temelie i afirmaia lui Pavel c Hristos este singura temelie.

Ct despre identitatea pietrei pe care se va zidi Biserica, iata cele mai cunoscute si raspandite versiuni alternative de interpretare. Isus se refera, de fapt, la Sine cand numeste piatra pe care isi va zidi Biserica. Daca textul ar spune ceva de genul Tu esti Petru (piatra), dar nu pe piatra care esti tu ci pe piatra care sunt Eu voi zidi ar putea fi credibila o astfel de exegeza. Numai ca textul nu spune asta. Spune clar ca Simon fiul lui Iona este piatra (petros) si ca pe aceasta piatra (petra) va zidi Hristos Biserica sa. Se face, ocazional, distinctia intre petros piatra mica si petra piatra mare, stanca. Deci Isus ar spune : Tu esti Petru (piatra mica) si pe aceasta stanca mare (care sunt eu, Isus) voi zidi Biserica mea. Numai ca exista cateva probleme cu aceasta incercare de a ocoli sensul propriu al cuvintelor Mantuitorului. Daca asa stau lucrurile ce sens a avut sa-i schimbe numele lui Simon in piatra. O alta problema este ca distinctia nu functioneaza in greaca comuna in care este scris Noul Testament. Ea este atestata numai in greaca literara folosita in poeme cu cateva secole mai devreme. In greaca comuna petros sipetra sunt masculinul si femininul aceluiasi cuvant. Isus ii spune lui Simon Petros, pentru ca este vorba de un barbat, si apoi il numeste petra pentru ca in greaca piatra este de genul feminin, ca si in limba noastra. In plus, stim din Scriptura ca numele lui Petru primit de la Isus este de fapt Chefa, care este corespondentul aramaic al cuvantului ebraic sur si grec petra. Isus insusi vorbea aramaica, iar discutia mentionata de Matei in Evanghelia sa trebuie sa se fi purtat tot in aramaica. Ei bine, in armaica, ca si in ebraica, de altfel, distinctia petros/petra nu exista. De aceea cuvintele lui Isus ar trebui sa fi fost, in original, ceva de genul : Tu

esti Chefa si pe aceasta chefa voi zidi. n cele din urm, conteaz mai puin ce a spus Isus n aramaic, din moment ce textul inspirat al Evangheliei dup Matei ne-a parvenit n greac. ns pentru mediul i epoca lui Matei i al lui Isus distincia petros/petra piatr mic/stnc mare nu are sens. Daca Matei ar fi dorit sa faca, in greaca comuna, distinctia intre o piatra mare si una mica ar fi trebuit sa foloseasca petra versus litos. In nici un caz petra versus petros.

O alta incercare de a nega sensul cuvintelor clare ale Mantuitorului ne spune ca Isus cladeste Biserica sa pe credinta lui Petru nu pe persoana lui Petru. Sublim. Mie personal imi place aceasta interpretare. Numai ca textul nu asta spune. Chiar daca se poate accepta aceasta interpretare ca sens secundar, cum face Catehismul Bisericii Catolice, sensul primar este cat se poate de clar : Tu esti Piatra si pe aceasta piatra (pe care tocmai am numit-o, adica Simon, fiul lui Iona) voi zidi. Cei ce cred ca versetul vorbeste exclusiv de credinta lui Petru si nu de persoana lui, ar trebui sa poarte o discutie cu Domnul si sa-i sugereze o reformulare a ceea ce ne-a spus, pentru ca din ce ne spune nu reiese asa ceva.

Unii exegei protestani cheam n cauz faptul c ori de cte ori se face referire la Petru, n acest pasaj, se face la persoana a doua, pe cnd aceast piatr este la persoana a treia. Acest argument mi se pare destul de trivial. Ideea este c dac Isus s-ar fi referit la persoana lui Petru ar fi trebui s spun ceva de genul acesta: Tu eti Petru i pe tine, piatr, etc.. Dar fiindc a spus Tu eti Petru i pe aceast piatr nu se refer la Petru. Nimic din textul n sine nu pare s sugereze c piatra pe care s-ar zidi Biserica ar fi altceva dect persoana lui Petru i numai aa se poate explica schimbarea numelui su. Ct despre trecerea de la persoana a doua la a treia, motivul este destul de simplu. Isus i rspunde lui Petru, dar se adreseaz tuturor celor de fa. I se adreseaz direct lui Petru cnd i schimb numele, dup care prezint n faa tuturor piatra despre care vorbete. n continuare se adreseaz tot direct lui Petru. Astfel de argumente triviale nu fac dect s ascund pdurea n spatele copacilor.

III. Cea de-a treia binecuvantare cere niste explicatii suplimentare. Din cate stiu exegetii protestantii nici macar nu se incumeta sa explice acest pasaj, si cel paralel din Matei 18 : 18, unde cam acelasi lucru este promis apostolilor in general, nu doar lui Petru, dar cu doua diferente majore. Dar despre asta putin mai incolo.

Pentru a pricepe mai bine ce se intampla aici, sa ne amintim ca regatul davidic urma sa fie o prevestire si un model pentru regatului mesianic. In acelasi fel in care cultul si ceremoniile sacrificiale din Templul de la Ierusalim ne spun multe despre felul in care Mesia isi va indeplini lucarea (vezi articolul despre eucharistie), in acelasi fel structura regatului davidic ne prevesteste structura regatului mesianic.

Daca cititorul imi permite o digresiune, as aduce ca exemplu rolul reginei mama (ghebira) la curtea davidica. Fiindca regele era poligam singura femeie care putea fi regina, in sens propriu, era mama lui, care era unica, si nu vreuna din sotiile sale. Rolul ei era unul bine precizat si de mare cinste. Daca isi facea aparitia era asezata la dreapta regelui, regele sculandu-se in picioare la intrarea ei pentru a-i da cinste. Rolul ei era de mediator pe langa fiul ei, uneori cu succes, alte ori nu. Aceasta este baza veterotestamentara a cinstirii Mamei Domnului si Regelui nostru, care este Isus. Cinstirea Maicii Domnului ca Regina Mama ridicata la dreapta Sa este o confirmare implicita a statutului de Rege al Fiului ei divin.

Negarea statutului ei este, prin urmare, o negare implicita a regalitatii Fiului ei. Insa regina mama veterotestamentara are autoritate exclusiv in virtutea maternitatii ei, adica are o autoritate derivata si nu prin sine.

Tot de strucutra regatului davidic se leaga si una din binecuvantarile de mai sus. Isus face aluzie aici la Isaia 22 : 22 unde se vorbeste tot de autoritatea conferita prin chei. Despre ce este vorba? Isus, regele mesianic din dinastia lui David, dupa ce a fost descoperit isi exercita autoritatea regala numind un majordom pentru casa lui, care este Imparatia cerurilor, adica Regatul mesianic asteptat de israeliti. Nu este vorba de ceruri, asa cum este Petru infatisat in imaginatia populara, stand cu cheile la poarta Raiului. Este vorba de Regatul mesianic, care este Biserica, ce il are ca si cap pe Regele Isus din dinastia lui David. Imparatia cerurilor este, pur si simplu, expresia curenta intre evrei din vremea aceea pentru desemnarea Regatului mesianic. Deci autoritatea primita de Petru trebuie sa aiba ceva de-a face cu Regatul pe care Isus il va institui la Ierusalim, nu cu cerurile. Regatul este ceresc, pentru ca reprezinta unirea eshatologica dintre cer si pamant, adica o interventie radicala a cerurilor pe pamant, respectiv pentru ca acest Regat reprezinta cerul pe pamant : Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Aceasta imparatie nu este din lumea aceasta (Ioan 18 : 36), pentru ca se intemeiaza pe Noul Legamant, prin care cerurile si pamantul vechi trec.

Ei bine, Petru este majordomul acestui Regat mesianic. In vechiul regat davidic regele era asistat de majordomul sau, care avea grija, nominal, de palatul sau, dar in practica functiona ca un prim ministru. Gsim aceast dregtorie pomenit n Vechiul Testament n urmtoarele locuri: Isaia 22:15; 36:3; 1 Regi 4:6; 18:3; 2 Regi 10:5; 15:5; 18:18. Autoritatea majordomului depindea total de mandatul primit de la rege, ce putea fi oricand revocat. Semnele autoritatii sale erau cheile casei lui David, adica ale palatului regal, pe care le purta pe umar, din cauza greutatii si marimii acestora. Pentru a ne face o imagine despre ce autoritate este vorba sa ne gandim la Iosif in Egipt si la faraon. Cam despre asta ar fi vorba si in cazul dinastiei davidice.

In pasajul din Isaia 22 : 15-25 Dumnezeu revoca dregatoria lui Sebna si i-o da lui Eliachim. Sebna fusese in precedenta majordomul regelui lui Iuda. Aceasta dregatorie trece acum in mainile lui Eliachim :

20. n ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, 21. l voi mbrca n tunica ta, l voi ncinge cu brul tu, i voi da puterea ta n mnile lui. El va fi un tat pentru locuitorii Ierusalimului i pentru casa lui Iuda. 22. Voi pune pe umrul lui cheia casei lui David: cnd va deschide el, nimeni nu va nchide, i cnd va nchide el, nimeni nu va deschide.

Acesta este singurul pasaj veterotestamentar in care se pomeneste despre autoritatea cheilor si este destul de revelator in ce priveste misiunea lui Petru in viitorul Regat mesianic. Foarte precis, cheile care sunt n stpnirea majordomului i permit acestuia s nchid i s deschid porile palatului regal, adic el controleaz accesul la rege.

Iata, deci, ca prin recurs la antecedentele din Vechiul Testament secventa celor trei binecuvantari/misiune ale Mantuitorului relativ la Petru au sens deplin, fara sa fie nevoie sa rasucim cuvintele pentru a evita sensul lor propriu.

Sa vedem acum ce putem afla din cuvintele Mantuitorului. In primul rand aflam ca Regatul mesianic este acela peste care este majordom Petru. El este cel chemat sa guverneze Imparatia cerurilor in locul Regelui, precum era obiceiul in casa lui David. Deducem de aici ca nu poate fi vorba de o realitate cereasca, pentru ca Isus S-a inaltat la cer, deci acolo un majordom care sa guverneze este in plus. Este vorba de un Regat care nu e din aceasta lume, dar se afla in aceasta lume, iar aceasta e Biserica, ce il are ca Rege pe Isus Hristos. In felul acesta se leaga a doua si a treia binecuvantare. Petru este stanca pe care e cladita Biserica, pentru ca este cel care e chemat sa o guverneze si care detine cheile ei, insa toate acestea doar prin delegatie. Autoritatea este al lui Isus, iar el este doar un reprezentant al Sau, chemat sa indeplineasca o misiune anume, si atat. Insa a nega autoritatea lui Petru, care a fost conferita asupra sa de Regele Isus inseamna a sfida direct regalitatea Sa.

Mai aflam ca sub guvernarea lui Petru portile Locuintei mortilor (sa ne amintim grota din stanca din Cezareea, de care am pomenit la inceput) nu o vor birui. Cat timp Petru este majordom, are aceasta promisiune ca sa-l sustina.

Nu trebuie s uitm, ns, nici un moment, c ceea ce are majordomul casei lui David are doar prin delegaie. Cheile sunt n grija sa, dar ele sunt, n ultim instan, ale regelui. De aceea nu exist nici o contradicie ntre promisiunea lui Isus cum c va da cheile lui Petru i afirmaia sa din Apocalipsa 3: 7 Iat ce zice Cel Sfnt, Cel Adevrat, Celce ine cheia lui David, Celce deschide, i nimeni nu va nchide, Celce nchide, i nimeni nu va deschide. Este vorba de exact aceeai autoritate pe care i-a conferit-o lui Petru, numai c Isus o are ca Rege mesianic, pe cnd Petru este doar un slujitor al Acestuia.

In sfarsit, un cuvant despre legare si dezlegare. Este vorba de o expresie rabinica al carei sens se refera la doua lucruri : a da cu autoritate o interpretare Legii (Torei), adica a pronunta o halakah, si a exclude (excomunica) pe cineva din sanul comunitatii evreiesti sau a-l reprimi. Autoritatea se refera, deci la interpretarea Legii si la practica discplinara din sanul comunitatii. In acest context trebuie interpretate si cuvintele din versetul nostru, cat si din Matei 18: 18. Petru are, deci, autoritatea de a interpreta Legea Noului Legamant cu autoritate si sa excomunice sau sa primeasca inapoi in Biserica. Aceasta autoritate o au si celialti unsprezece, in virtutea mandatului din capitolul 18, insa acolo contextul este unul disciplinar, deci se refera la probleme locale, pe cand aici este vorba de Biserica universala. Dreptul cheilor, prin care Petru este prim ministru/majordom peste intreaga casa al lui Isus, adica peste Imparatia cerurilor, ii da acestuia putere de jurisdictie asupra intregii Biserici universale (catolice), de unde si doctrina catolica a primatului papal. De asemenea, vedem ca in ce priveste guvernarea lui Petru, adica in ce priveste deciziile sale in materie de interpretare a Legii sunt dincolo de puterea Locuintei mortilor, ceea ce reprezinta baza scripturala a infaibilitatii papale. Se subintelege, ca atat timp cat Regele Isus este prezent pe pamant, nu este nevoie de un majordom cu aceste puteri, deci aceste harisme nu devin operative decat dupa Inaltare. Pana atunci Petru nu este decat cel mai vizibil dintre apostoli, dar cu nimic mai special fata de ei.

~ prin Mihai Sarbu pe aprilie 29, 2010.

Postat in Catolic dupa Scriptura, Uncategorized

Like Be the first to like this post.

2 Rspunsuri to Tu esti Petru si pe aceasta Piatra (Matei 16:18)


1. Biserica este zidita pe Cristos nu pe Petru.Petru este zidit pe Stanca ca si fundatie fiind apostol .Fundatia Bis sunt apostolii si proorocii .Cheile au fost date Bis.prin intermediul lui Petru , deoarece vedem ca ea este cea care exerseaza autoritatea lor! Mat.18.15-20.

aurel munteanu a spus asta la ianuarie 31, 2011 la 9:59 am | Rspunde 2. Nu. Cheile au fost date numai lui Petru, nu si celorlalti. Compara Matei 16:19 cu Matei 18:18. Atat Petru cat si ceilalti primesc autoritatea de a lega si dezlega, dar numai Petru primeste cheile. Este vorba de doua lucruri diferite. Autoritatea de a lega si dezlega este autoritatea rabinului in materie de disciplina si de doctrina de a excomunica sau reprimii in comunitate (disciplina), respectiv de ahotara ce este permis de Legea lui Moise si ce nu (invatatura). In schimb cheile se refera la autoritatea majordomului regelui iraelis (mai marele peste casa lui David) vezi Isaia 22:22. Autoritatea de a lega si a dezlega se refera poate fi exercitata de mai multi oameni in acelasi timp, pe cand cheile, prin definitie, apartin unui singur om la un moment dat. Deci autoritatea de a lega si dezlega o primesc cu totii, alaturi de Petru, dar cheile le primeste numai Petru. De asemenea, observa, te rog, ca in cap. 18 avem de-a face cu un context exclusiv disciplinar, pe cand in cap. 16, legat de Petru, nu avem aceasta restrictie. Deci Petru are autoritate doctrinara si disciplinara, pe langa faptul ca are cheile, iar ceilalti au doar autoritatea de a lega si dezlega in cazuri de disciplina bisericeasca. Cat despre fundatia Bisericii, in sens propriu ea este Hristos, dar intr-un sens secundar este Petru, sau apostolii si proorocii. Depinde de context. Am mai spus-o si cu alta ocazie, dar o voi repeta pana o sa moara de plictiseala toata lumea: exista trei reguli de baza ale exegezei biblice: 1. context, 2. context si 3. context.