ORGANISMELE SOCIALE SI NORMELE DE CONDUITA ALE GETO-DACILOR IN EPOCA PRESTATALA Geto-dacii fac parte din cadrul neamului tracilor,

despre care parintele istorieiHerodot spunea ca e cel mai numeros dupa cel al inzilor. Tracii au patruns pe teritoriultarii noastre la sfarsitul neoliticului tarziu, in cadrul procesului de indo-europenizare aspatiului carpato-danubiano-pontic. Ei sunt creatorii si purtatorii epocii bronzului peteritoriul tarii noastre.In cadrul neamului tracic s-au cristalizat geto-dacii care sunt creatorii si purtatorii epocii fierului pe teritoriul tarii noastre. Geto-dacii reprezinta cel maiimportant neam tracic, atat din punctul de vedere al nivelului civilizatiei materiale sispiritual pe care acestia l-au atins, cat si din punctual de vedere ai sistemuluiorganizarii politice pe care l-au construit. Cristalizarea geto-dacilor ca element etnicdistinct in cadrul neamului tracic a avut loc pe teritoriul tarii noastre, astfel incet putemspune ca geto-dacii sunt autohtoni in spatiul carpatodanubiano-pontic. Aria geograficade raspandire a neamului geto-dac a fost foarte intinsa, delimitata la nord de CarpatiiPadurosi, la sud de Muntii Balcanici, la vest de Tisa si la est de Nistru. Prezentastatornica a triburilor geto-dace in acest areal geografic este atestata de izvoareleistorice inca din secolul VI i.Hr. Istoriografia latina ii denumeste daci , cu referire latriburile din interiorul arcului carpatic, iar istoriografia greaca ii denumeste geti , cureferire la triburile extracarpatice. Este vorba de acelasi popor. Intrucat Strabo, ingeografia, afirma ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor.Alaturi de informatiile oferite de autorii antici referitoare la modul de viata algeto-dacilor, la nivelul lor de dezvoltare economica, precum si la formele de realizarea conducerii societatii, informatii pretioase legate de viata geto-dacilor in epoca prestatala le avem si din rezultatele descoperirilor arheologice, care intregesc imagineaorganizarii societatii geto-dace in Epoca Prestatala.Cele mai importante referiri ale autorilor antici : Herodot : in cartea a IV a a istoriilor sale, relateaza expeditia regelui personDarius, imparatul scitilor din steeple N Pontice, desfasurata in 514 i.Hr. Toatetriburile trace intalnite in cadrul expeditiei s-au supus regelui persan, cuexceptia geto-dacilor, care au opus o rezistenta inversunata, fiind insa infrantide armata persana, cu toate ca erau cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Tuchidide , in Razboiul peloponesiac, vorbeste despre uniunea de triburigeto-dace a odrizilor din Dobrogea, mentioneaza si numele a 2 conducatori aiacestei uniuni de triburi, din sec V i.Hr., Sitalches si Sentes. Acest istoric arataca getii si celelalte popoare din Dobrogea sunt vecini cu scitii, au aceleasi armesi aceleasi obiceiuri. Un autor latin, Pompeius Trobus , relateaza despre uniunea getilor dunareni,condusa de Rex Histrianorum, care a jucat un rol important in conflictul dintreregale Filip al II-lea al Macedoniei si capetenia scita Ateas. Istoricii Strabo siArian descriu expeditia lui Alexandru cel Mare la N Dunarii, in anul 335 i. Hr., 1 ocazie cu care a fost cucerita una dintre cetatile geto-dace de pe malul stang alDunarii. Un istoric latin, Curtius Lupus

, in Istoria Alexandri vorbeste despre getii dela N gurilor Dunarii, care, in 326 i. Hr., au invins armata generaluluimacedonean Zofilion. Istoricul Diodor din Sicilia si Polianos si geograful Pansanias relateayaconfictul dintre diadohul Lisimah si Dromichete, capetenia unei uniuni detriburi geto+dace, din campia munteana, conflict desfasurat intre 300 si 292i.Hr. si care s-a terminat prin victoria capeteniei geto-dace. Istoricul Iustinius relateaza conflictul regelui geto-dac Oroles cu Pastarni si povesteste despre pedepsele aplicate de rege soldatilor sai care initial fuseserainvinsi in conflictul cu Pastarni. Textele inscriptionatede la Histria mentioneazanumele a 2 regi geti, Zamoldegicos si Romarxos, care in sec III i.Hr. isiexercitau influenta asupra cetarilor grecesti de pe tarmul pontului Euxiniu. Istoricul Pompeius Drocus vorbeste despre incrementa dakorum perubobosten regem (cresterea puterii gero-dacilor sub regele Rubob intr-o zona plasata in interiorul arcului carpatic).Din toate aceste mentiuni se desprind o serie de concluzii :Geto-dacii reprezinta o populatie sedentara, care practica agricultura pe scaralarga, dispunea de cetati si asezari intarite si de armate puternice si bine echipate.Geto-dacii au dezvoltat o stralucita civilizatie a fierului, mai ales in cadrul celei de-adoua varste a fierului, laten , caracterizata printr-o puternica dezvoltare a mestesugului,a productiei si a schim,bului de marfuri, ceea ce a dus la acumularea unor bunuri demare valoare pe care agresorii veniti de pretutindeni erau permanent tentati sa le prade.Formele de organizare si conducere sociala ale geto-dacilor prezinta trasaturilesocietatii gentilice aflate pe ultimul stadiu de dezvoltare al ei: democratia militara atriburilor si uniunilor de triburi. In cadrul acestui sistem de conducere sociala, organulsuprem de conducere a societatii este adunarea poporului in armata, care lua cele maiimportante decizii pentru viata colectivitatii, pe baza principiului ca cine isi risca viatain lupta, trebuie sa si decida.Regii mentionati de autorii antici nu sunt sefi de state, ci conducatori militari aiunor triburi sau uniuni de triburi, alesi si revocati de Adunarea Poporului, care lestabilea si atributiile. Se manifesta tot mai accentuata tendinta acestor sefi militari,sprijiniti de arostocratia gentiloco-tribala de a-si permanentiza si consolida pozitia, dea-si transmite calitatea cu titlu ereditar, plasandu-se deasupra Adunarii Poporului, ceeace marcheaza tranzitia de la sistemul organizarii gentilice la sistemul organizarii politice, adica de la comuna primitiva la stat. Normele de conduita In epoca prestatala, relatiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate prinnorme de conduita fara caracter juridic, norme aplicate si respectate de buna voie demembrii societatii si care aveau caracter religios pronuntat. Unele obiceiuri sau cutumefara caracter juridic au supravietuit de-a lungul timpului, ajungand pana in epocamedievala, dovada incontestabila a continuitatii poporului roman. Astfel, herodot arata 2 ca fiii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li se cuvenea din proprietatea comuna, indiciu ca proprietatea privata se afla in plin proces de formare.Alt indiciu: furtul reprezenta o foarte grava incalcare a regulilor de convietuiresociala.Obicei: incheierea

conventiilor , insotite de un ritual, compus dintr-un juramant, insotit de un anumit ceremonial, care aminteste de procedura infratirii dinEvul Mediu. Juramantul pe zeitatile din templu pe care trebuia sa-l faca slujitorii regelui.Daca regele se imbolnavea, se considera ca unul dintre supusii sai a jurat stramb =>aflarea celui vinovat, asemanatoare in privinta dublarii numarului de ghicitori cuinstitutia juridica feudala a juratorilor. Casatoria : poetul Menandru, referitor la o epoca mai veche, arata ca uneletriburi trace cunosteau poligamia, dar informatii mai exacte si pentru o epoca mairecenta ne ofera poetul Horatiu care arata ca geto-dacii practicau cu strictetemonogamia. In societatea geto-daca prestatala, femeia avea o conditie socialainferioara barbatului, dovada in acest sens pedepsa aplicata de regele Oroles soldatilor sai, invinsi in luptele cu bastarnii: efectuarea muncilor casnice ale femeilor lor.Aceste reguli de conduita erau respectate in mod firesc si nu prin constrangere,semnificativa fiind relatarea lui Aristotel: un neam tracic, agatursii, formulau regulilede conduita in versuri si le invatau pe de rost cantandu-le. In acest sens, Iustinius arataca scitii respectau dreptatea in chip firesc, nu prin legi si Herodot mentiona ca inca de pe vremea regelui persan Darius, getii erau cei mai drepti dintre traci. Formarea statului geto-dac Saltul calitativ de la democratia militara la stat a fost rezultatul unor transformari economice si sociale pe care le-a suferit societatea geto-daca:dezvoltarea productiei si a schimbului de marfuri, ca urmare a utilizarii unor unelte perfectionate si a cresterii productivitatii muncii, intensificarea circulatiei monetare siaparitia si adancirea stratificarii sociale in societatea geto-daca, care a dus la formareaclaselor si categoriilor sociale. Acesta este contextul in care apare statul geto-dac ca uninstrument utilizat de patura celor bogati (clasa dominanta in societate) pentru a-i tinein ascultare pe membrii saraci ai societatii.Se contureaza cele 2 criterii pe baza carora distingeau intre organizareagentilica tribul si cea politico-statala : Stratificarea sociala Teritorial : presuspune ca apartenenta individului la comunitate nu se mai facein functie de gradul de rudenie, ci de teritoriul locuit.Acestia sunt factorii interni care au dus la formarea statului geto-dac si suntdeterminati. In afara lor au existat si factori externi , care au accentuat preocesul deformare a statului geto-dac: slabirea puterii celtilor si ilirilor in luptele cu romanii, precum si pericolul expansiunii economice si militare romane, statul roman cucerindteritoriul Dobrogei si stabilind limesul la Dunare.Statul dac s-a format si s-a consolidat in cadrul indelungatei domnii a regeluiBurebista, despre care istoricul Strabon arata ca a pus capat luptelor interne care iidivizau si ii slabeau pe geto-daci, i-a facut sa asculte de poruncile sale, intemeind o 3 mare stapanire, de a carei putere se temeau toti vecinii, inclusiv statul roman, aflat in plina expansiune romana. Regele

burebista a intreprins mai multe reforme cu ajutorul marelui preotdeceneu, reforma politica presupunand unificarea prin mijloace pasnice sau militare atriburilor geto-dace. Reforma religioasa : unificarea credintelor disparate ale triburilotgeto-dace intr-un sistem politeist unic si reforma administrativa : mutarea centrului de putere al statului geto-dac din campia munteana in interiorul arcului carpatic,intemeind o noua capitala, sarmisedgetusa. ORGANIZAREA STATULUI GETO-DAC Organele centrale Puterea suprema : regele , varful nobilimii sclavagiste si al aparatului de stat. lageto-daci, regalitatea nu era ereditara, desi au existat tendinte in acest sens, astfel incat burebista si decebal erau fii de regi.Ca o particularitate a succesiunii la tron in statul geto-dac: vocatie la tron o aveasi marele preot . Acesta juca rolul unui adevarat vice-rege si completa cu puterea sareligioasa puterea laica a regelui. Autorii antici iordanes si iocasius: marii preoti aveauin statul geto-dac o putere aproape regala. Pozitia pe care marele preot o avea in statulgeto-dac se explica si prin interesul regilor si varfului aristocratiei sclavagiste de aacredita ideea originii divine a legilor, ca si la roma si ca atare preotii erau singurii inmasura sa interpreteze vointa zeilor, revenindu-le principalele atributii judecatoresti.Marele preot, in acest context, era judecatorul suprem in statul geto-dac. Preotiiau constituit in statul geto-dac principalul factor prin intermediul caruia a fost elaboratin sens formal si impus sistemul dreptului geto-dac.Organizarea centrala a statului geto-dac se completa cu o curte a regelui ,alcatuita din sfetnici si dregatori si organizata dupa model eremistic. In cadrul acesteicurti se contura si o ierarhie a dregatorilor, dovada ca acornion, dupa cum rezulta dininscriptia de la dionisopolis, era primul sfetnic al lui burebista, iar vezinas era primulsfetnic al lui decebal.Organizarea localaInformatii in legatura cu organizarea locala le avem de la un autor antic suidas,care mentioneaza ca pana la instaurarea dominatiei romane, in statul geto-dac, erauunii impusi mai mari peste treburile agricole, iar altii din jurul regelui erau impartiti la baza cetatatii.Se desprind astfel doua concluzii : Existenta a doua categorii de dregatori locali , dregatori cu atributiiadministrative si dregatori cu atributii militare si de comanda. Statul geto-dac era impartit in unitati administrativ-teritoriale , iar agricultura juca un rol esential, dovada ca statul era direct interesat si implicat indesfasurarea acestei activitati economice.Principala atributie a dregatorilor cu competente administrative erasupravegherea distribuirii periodice a loturilor de cultura in cadrul obstilor satesti sau

4 teritoriale, precum si a repartizarii produselor, ocazie cu care percepeau tributulcuvenit statului. ESENTA SI FORMAREA STATULUI GETO-DACDin punctul de vedere al esentei , este un stat sclavagist incepator, cu particularitati care il apropie de statele bazate pe modul de productie tributal sauasiatic. In scurta sa perioada de existenta, cuprinsa intre domniile lui burebista sidecebal, statul geto-dac nu s-a putut desavarsi ca un stat sclavagist de tip clasic, precum statele grecesti sau cel roman.Exista o puternica stratificare sociala , pusa in evidenta de diocasius siiordanes, care ne-au transmis denumirile claselor sic ategoriilor sociale in care eraimpartit statul geto-dac. Clasele dominante erau: aristocratia sclavagista, ai careimembri se numeau tarabostes sau pileati si patura saraca, ai carei membri se numeaucomati sau capilati.Desi s-a practicat in unele domenii ale vietii economice, in special pelatifundiile private ale tarabostilor, rel. sclav. nu s-au putut desavarsi in statul geto-dac,astfel incat sclavagismul la geto-daci era unul incepator, sporadic, patriarhal, muncasclavilor nu reprezenta baza productiei. Aceasta era asigurata de munca oamenilor saraci, dar liberi, grupati in obstile satesti sau teritoriale. La aceasta se adauga simonopolul regelui asupra minelor de aur, intregind astfel incadrarea statului geto-dacdin punctul de vedere al esentei in categoria statelor bazate pe modul de productietributar. FORMA Statul geto-dac a fost o monarhie cu pronuntat caracter militar ................Imparatul Domitian i-a recunoscut lui decebal calitatea de rege, acordandu-idiadema regala, in calitate de conducator al unui stat clientelar Romei. In ceea ce priveste caracterul militar, acesta nu este o dovada de primitivism, ci este o consecintaa permanentului pericol extern cu care statul geto-dac s-a confruntat inca dinmomentul constituirii sale. DREPTUL GETO-DAC Concomitent cu formarea statului geto-dac, a aparut si dreptul geto-dac,normele juridice au luat loc obiceiurilor nejuridice din epoca democratiei militare. Acesta s-a format pe 3 cai: Unele dintre obiceiurile sau cutumele nejuridice din perioada democratieimilitare, acelea care erau convenabile si utile claselor dominante au fost preluate si sanctionate de stat, devenind obiceiuri juridice In conditiile noi ale organizarii politico-statele, prin repetarea unor comportamente corespunzatoare noilor realitati economice si sociale suntinstituite noi obiceiuri juridice Pe langa dreptul cutumiar/nescris, care imbraca forma obiceiului, in statul geto-dac s-a elaborat si un sistem de legi care nu ne-a parvenit pe cale directa, dar pecare autorii antici il mentioneaza. Strabos si iordanes afirma ca legile, in epocalui Burebista, care pretindea ca i-au fost inspirate de zei , sunt transmise din 5 generatie in generatie pana in secolul VI i. Hr. Prin aceste legi, nu s-a realizat osimpla codificare a obiceiurilor, deoarece, spun autorii mentionati, legilerespective cuprind porunci ale regelui, ele cuprind norme de drept noi. In moddeliberat, in procesul de legiferare, burebista a facut recurs la autoritateareligioasa pentru a se face ascultat de popor si pentru a dubla autoritatea de statcu cea a religiei, in asigurarea respectarii legilor.Institutiile dreptului geto-dac nu ne-au parvenit in mod direct, deoarece texteleacestor legi nu s-au pastrat. Putem reconstitui insa in linii generale fizionomia principalelor institutii juridice pe baza unor izvoare istorice, precum si pe bazaurmelor pe care aceste legi le-au lasat asupra dreptului de mai tarziu. Cea maiimportanta institutie a dreptului geto-dac este cea a proprietatii. In materia proprietatii, geto-dacii au cunoscut doua forme de proprietate: a)

Privata b) Comuna devalmasa a obstilor satesti sau teritorialea)Existenta proprietatii private este atestata de un autor antic, cripton, carementiona ca in statul geto-dac exista mari proprietari de pamanturi si vite.Vanzarea sclavilor pe pietele Imperiului Roman era o practica frecventa.Obiectul proprietatii private il constituiau vitele si sclavii, iar titularii erautarabostes. b) In ceea ce priveste proprietatea comuna devalmasa, fizionomia acesteia ne-a parvenit, prin intermediul odelor poetului roman horatiu. Din versurile lui,rezulta ca pamantul obstii satesti sau teritoriale nu era impartit, ci era stapanit indevalmasie de membrii obstii, ca de altfel si recoltele stranse de pe acesteterenuri. Cultivarea se facea conform sistemului asolamentului bienal. Terenulde cultura era impartit in loturi, acestea fiind atribuite membrilor obstii printragere la sorti, in folosinta individuala pe termen de 1 an, iar la sfarsitul anuluise redistribuiau familiilor din obsti prin acelasi sistem al tragerii la sorti.Aceasta activitate era supravegheata de dregatorii avand atributii administrative. CURS 2 Foarte importanta in dr geto-dac este institutia casatoriei, despre care nevorbeste Herodot aratand ca aceasta imbraca forma unui contract de cumparare a sotieide catre barbat de la parintii acesteia, femeia aflandu-se intr-o stare de inferioritate inraport cu sotul sau. Aceast pozitie sociala a femeii este confirmata si de poetulOvidiu, care descrie muncile casnice pe care trebuiau sa le efectueze femeile geto-dace.Informatii pretioase referitoare la familia geto-daca avem din odele poetuluiHoratiu din care se desprinde concluzia k familia gd era monogama, si din care aveminformatii referitoare la institutia dotei, institutie de straveche traditie getodaca, faptconfirmat prin pastrarea in lb romana a unui termen de sorginte gd, sinonim cu cel dedota, acela de zestre. Tot Horatiu precizeaza k principala zestre a femeii gd eravirtutea acesteia. 6 In materia dr penal, principalele institutii ale dr gd vizau apararea statului si a proprietatii private. Exista putine mentiuni concrete in aceasta materie, dintre acesteamentionam faptul ca adulterul era pedepsit cu moartea, asa cum rezulta din odele luiHoratiu.Pe planul dreptului procesual, desi din pct de vedere formal atributiile realizarii justitiei fusesera preluate de statul gd, in multe situatii, in special in cazurile devatamare corporala, continua sa se aplice vechiul sistem al razbunarii sangelui, oforma a justitiei private.Organizarea activitatii de judecata era una din principalele preocupari alestatului gd, Iordanes precizand ca marele preot si rege Comosicus era judecator suprem. Nu stim daca aceasta atributie a sa de judecator suprem o exercita in virtuteacalitatii de rege sau in cea a calitatii de mare preot.Informatii referitoare la materia dr procesual gasim si in poeziile lui Ovidiu,care atesta utilizarea duelului judiciar, o alta forma de justitie privata, pentrusolutionarea unor litigii.Pe planul dreptului international avem informatii ce atesta rolul pe care preotiigd il jucau in cadrul ceremonialului ce insotea incheierea tratatelor internationale. Organizarea de stat a provinciei romane dace. Cu toate ca romanii au cucerit cea mai mare parte a terit locuit de gd, cuexceptia Crisanei, Maramuresului si a N Moldovei, nu intregul teritoriu cucerit a fostinclus dpdv administrativ in provincia romana Dacia. Astfel S Moldovei, Coltul SE alTransilvaniei (Olt-Carpati), precum si Campia Munteana, au fost incluse dpdvadministrativ in Provinicia Romana Moesia Inferioara. Restul teritoriului cucerit aformat provincia Dacia care, de-a lungul stapanirii romane, a suferit o serie dereorganizari succesive. Astfel intre 106-117, pana la moartea lui Traian, Dacia aconstituit o provincie unitara in cadrul Imp Roman. Noul imparat, Hadrian, in intre117-124, prima reorganizare administrativa a provinciei Dacia: Abandoneaza Smoldovei si cea mai mare parte din campia munteana, greu de aparat, si imparte provincia Dacia in 2: dacia inferioara

(coltul SE al transilvaniei si Oltenia) si DaciaSuperioara (celelalte teritorii ale fostei provincii unitare).In 124, Hadrian creeaza la N de Aries si de Muresul superior, o noua provincieDacia, desprinsa dion dacia superioara, pe care o denumeste Dacia Porolisensis.Ultima reorganizare a provinciei e realizata de Imp Marc Aureliu, intre 168-169.Astfel, Marc Aureliu uneste Dacia Superioara cu cea inferioara, formand DaciaApulensis si desprinde apoi Banatul, formand Dacia Malvensis. Porolisensis e tinuta ingranitele sale existente inainte de aceasta reorganizare. Organele centrale de conducere ale Provinciei romane Dacia. Era o provincie imperiala, nepacificata, administrata direct de catre imparat printr-un reprezentatnt al sau, numit Legatus Augusti Propraetore, recrutat dintremembrii ordinului senatorial de la Roma si de rang consular (fost consul la Roma).Prin urmare, acest guvernator avea Imperium Proconsulare (puterea de comanda aconsulului), el putea comanda mai multe legiuni romane. Resedinta acestui guvernator 7 si capitala Daciei se aflau la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.Dupa ultima reorganizare, in Dacia Superioara, conducerea era organizata de unLegatus augusti propraetore, recrutat tot dintre membrii ordinului senatorial, dar derang praetorian (fost praetor la Roma), avand dreptul de a comanda o sg legiuneRomana (a XIII-a Gemina). Resedinta sa se afla la Apulum, acolo unde stationa sirespectiva legiune. Capitala provinciei, insa, ramane la Colonia Ulpia Traiana.In Dacia Inferioara, conducerea era exercitata de un Procurator Augusti, procurator prezidial sau praeses, recrutat dintre membrii ordinului ecvestru (ordinulcavalerilor) si avea Ius Gladi, care ii conferea depline puteri civile judiciare si militare.Capitala provinciei Dacia Inferioara si resedinta guvernatorului acestei provincii seaflau la Drobeta.Dacia Porolisensis era condusa tot de un procurator prezidial, recrutat dintremembrii ordinului ecvestru, capitala acestei provincii si resedinta guvernatorului fiindla Napoca.Dupa ultima reorganizare a provinciei Dacia, Dacia Malvensis era condusa deun Procurator Augusti (prezidial), capitala si resedinta guvernatorului fiind la Malva,iar in Dacia Porolisensis, atributiile de guvernator au fost preluate de comandantullegiunii a V-a Macedonica, transferata din Dobrogea in castrul de la Porolisum; DaciaApulensis era condusa de un legat imperial, purtand titulatura de Legatus AugustiPopraetore Daciarum Trium, recrutat dintre membrii ordinului senatorial si de rangconsular, revenindu-se astfel la situatia inistiala intrucat, acest legat imperial, coordonadpdv administrativ toate cele 3 provincii Dacia.Unitatea celor 3 provincii a fost intarita printr-o reforma realizata de Imp.Alexandru Sever, potrivit careia Colonia Ulpia Traiana devine Metropola celor 3 dacii.Ul alt organ de conducere la nivel central e Concilium Priovince, Concilium DacareTrium, infiintata de Marc Aureliu. Acest conciliu era o adunare provinciala, formatadin delegati ai oraselor din cele 3 porovincii dacia, care s eintruneau o data pe an laColonia Ulpia Traian, in palatul Augustarilor. Membrii acestei adunari provincialeerau recrutati din cadrul ordinului ecvestru, precum si din cadrul ordinului decurionilor (membrii senatelor municipale). Delegatii prezenti la aceats aadunare alegeau un presedinte al adunarii care era si preotul Cultului Imperial in Dacia (sacerdos areaugusti). Acest conciliu era insa un organ consultativ cu atributiuni limitate ladiscutarea unor probleme de interes general ridicate de delegatii oraselor si provinciilor si sustinerea intereselor acestora in fata administratiei imperiale. In acestsens membrii acestei adunari puteau formula anumite plangeri adresate imparatului inlegatura cu eventualele abuzuri ale magistratilor provinciali. In realitate, principalaatributie a lui concilium privinciae era intretinerea cultului imperial si a cultului Romeiin scopul intaririi loialitatii si devotamentului provincialilor fata de autoritatile romane. Organizarea financiara a provinciei Dacia .Administrarea finantelor provinciei Dacia se realiza de catre un procurator financiar cu sediul la Colonia Ulpia Traiana, unde se centralizau toate datele privindimpozitele

si celelalte venituri ale provinciei. Procuratorul financiar era subordonatlegatului imperial al Daciei, fiind recrutat dintre membrii ordinului ecvestru, si avandin subordinea sa un intreg aparat fiscal alcatuit din functionari inferiori. Aceasta 8 situatie s-a mentinut si dupa prima reorganizare in Dacia Superioara, iar dupa a douareorganizare si in Dacia Apulensis.Daca postul regatului imperial era vacant, conducerea interimara era atribuitaacestui procurator financiar, ca vice guvernator.In Dacia inferioara, Dacia Porolisensis si Dacia Malvensis, atributiile financiareerau exercitate de procuratorii prezidiali ai acestor provincii, iar in Dacia Porolisensis,dupa ce atributiile guvernatorului au fost preluate de comandantul legiunii a 5aMacedonica, activitatea financiara a fost incredintata unui procurator financiar special.In vederea stabilirii impozitelor, din 5 in 5 ani se realiza un recensamant al bunurilor si persoanelor, de catre magistrati specializati, denumiti Dumviri Cvint Venales.Impozitele erau de 2 categorii: Directe tributa Indirecte vectigaliaDin prima categorie faceau parte tributul soli (impozit funciar, se platea nu numai peterenuri, ci si pe cladiri, si se mai numea stipendium), tributum capidis (impozit personal, platit nu numai de catre cetatenii romani, ci si de catre peregrini strainii).Impozitele indirecte: 5% pe mosteniri, eliberari de sclavi; 4% pe vanzarile de sclavi; 1% vanzarile altor bunuri; 2,5% pe circulatia bunurilor si persoanelor.Ultimul impozit era perceput in cadrul unor oficii vamale denumite Stationes,amplasate la granita provinciei si in interiorul acesteia, si care erau conduse la inceputde niste sclavi imperiali. Apoi aceasta activitate a fost arendata unur Conductores, simai apoi a fost incredintata unor procuratori vamali recrutati dintre membrii ordinuluiecvestru.In ceea ce priveste organizarea armatei, pe teritoriul Daciei au stationat mai multelegiuni de-a lungul stapanirii romane: I Adiutrics III Falavia Felix V Macedonica XIII Gemina singura care a stationat de la inceputul cuceririi romane si panala retragerea aureliana.Legiunile dispuneau de un teritoriu propriu, utilizat pt nevoile lor economice, iar locuitorii acestui teritoriu erau obligati sa efectueze servicii in folosul armatei romane.In afara legiunilor, in Dacia au mai stationat si trupe auxiliare, care erau de 2 categorii:cohorte si alae. De asemenea, detasamente mixte, denumite Numeri. 9 Organizarea locala a provinciei Dacia. Provincia Dacia dpdv local era structurata in unitati administrativ-teritoriale de 2categorii: -

Asezari urbane o Colonii centre urbane puternic romanizate, majoritatea locuitorilor fiind cetateni romani, ce se bucurau de plenitudinea dr civile si politice.Unele beneficiau de Ius Italicum: fictiune juridica in virtutea careia teritacestor colonii erau asimilate cu solul italian astfel incat locuitorii lor puteau exercita asupra pamantului dreptul de proprietate qviritara, apanajexclusiv al cetatenilor romani. Titularii acestui drept erau scutiti de plataimpozitului funciar. o Municipii centre urbane mai putin romanizate, avand o pozitieinferioara in raport cu celelalte centre urbane, majoritatea locuitorilor lor avand un statut juridic intermediar, intre cetateni si peregrini, adica eraulatini fictivi (se bucurau de conditia juridica a latinilor coloniali, fara a firude de sange cu romanii). In perioada stapanirii romane, distinctiadestul de clara intre colonii si municipii incepe sa se estompeze, panacand se ajunge la o nivelare a statutului juridic al oraselor in provinciaromana Dacia. Asezari rurale o Asezari organizate dupa model roman Padus Pagi - satul amplasat pe teritoriul unei colonii, locuit inmajoritate de catre cetateni romani. Vicus Vici satul situat in afara teritoriului unei colonii, locuitin majoritate de catre necetateni, latini si pergerini. Categorii speciale de asezari rurale Stationes punte vamale postale de paza si control unde seincasa impozitul de 2,5% pe circulatia bunurilor si persoanelor. Canabae asezari rurale din jurul castrelor romane, locuitede mestesugari, negustori, familii si rude ale soldatilor romani. o Asezari organizate dupa model autohton obstile satesti / teritoriale. 10 Organizarea coloniilor si municipiilor era unitara fiind realizata exclusiv dupamodelul Romei, si fiind asigurata exclusiv de catre cetatenii romani. De aceea AuliuGeriu (autor antic) spunea ca romanele din imp Roman erau mici efigii ale Romei.Conducerea suprema a coloniilor si municipiilor era realizata de catre consiliulmunicipal (senatul municipal), asemanator senatului de la Roma. Membrii acestor senate municipale alcatuiau ordinul decurionilor. Numarul membrilor senatuluimunicipal varia intre 30 si 50 si era stabilit in actul de infiintare a orasului, in functiede numarul cetatenilor romani ce locuiau in orasul respectiv. Membrii senatelor municipale erau alesi din 5 in 5 ani de catre Dumviri Cvint Venales, ei fiind recrutatidintre cetatenii romani in genium (provenita din parinti care au fost intotdeaunaliberi) de peste 25 de ani, si avand o avere de cel putin 100.000 sesteri. Erau preferatiaceia care indeplinisera magistraturi municipale si sacerdotale.La vremea respectiva, ordinul decurionilor atinsese apogeul in imperiul roman,dovada ca intr-o inscriptie descoperita la Drobeta, el este denumit Ordo Splendisimus.Senatele municipale exercitau cele mai importante atributii privind conducerea siadministrarea oraselor, intre care solutionarea problemelor edilitare, cinstirea persoanei imparatului in viata si a conducatorilor provinciei, organizarea

spectacolelor si a jocurilor publice, atributiuni administrative si fiscale precum si alegereamagistratilor municipali si sacerdotali.Tot un organ de conducere al oraselor il constituiau magistratii municipali. Incadrul magistraturilor municipale, pe primul loc se aflau magistratii superiori, care incolonii se numeau Dumviri Iuredicundo, iar in municiipii Quatroviri Iuredicundo.Acestia exercitau atributiuni administrative, executive si judiciare. Alti magistratimunicipali erau edilii, insarcinati cu aprovizionarea pietelor, intretinerea strazilor sicladirilor si asigurarea politiei orasului, precum si qvestori insarcinati cu administrareafinantelor si a bunurilor orasului.In subordinea acestor magistrati municipali se afla un intreg aparat defunctionari si slujbasi marunti, denumiti aparitores.Magistratii sacerdotali mai erau numiti si preotii municipali. Ei erau alesi decatre decurioni, fiind organizati in cadrul unei ierarhii in varful careia se afla Pontifex,recrutat dintre decurioni, apoi Flamines (preotii zeilor principali) si Auguri (preotiiinferiori).Dupa ordinul Decurionilor se afla Ordinul Augustarilor. Augustarii sunt persoane care nu indeplineau criteriile necesare pentru a accede la decurionat si lamagistraturile municipale. Augustarii erau alesi pe viata de catre decurioni si aveau ca principal obiectiv intretinerea cultului imperial in provincia Dacia, sens in care eitrebuiau sa contribuie cu donatii banesti acordate orasului si sa contribuie la realizarealucrarilor edilitare. Augustarii se constituiau intro asociatie la nivelul intregii provincii, cu sediul la Colonia Ulpia Traiana, unde rezida si conducatorul lor suprem,numit Sacerdos Arae Augusti si care era si presedintele lui Concilium Provincie.Al treilea ordin in cadrul ierarhiei orasenesti il constituiau Colegiile. Acesteasunt asociatii cu caracter profesional, religios, funerar, avand ca scop ajutorareareciproca a membrilor lor, cum ar fi Colegiul Mestesugarilor, Negustorilor. Colegiile profesionale erau organizate dupa model militar, membrii lor fiind grupati in decurii sicenturii si erau conduse de un Prefectus sau Magister, si puse sub protectia unei personalitati a orasului, denumita Patronus sau Defensor. 11 Asezarile rurale.O categorie speciala: statiunile balneo-climaterice. In Dacia existau 2 categorii delocalitati cu regim juridic si organizare speciale. Domeniile imperiale (Patrimonium Cezaris) in cadrul carora se aflauexploatarile aurifere din muntii apuseni. Teritoriul pendinte de legiunile romane. Dreptul in Dacia Romana. Dreptul aplicat in Dacia are un profund caracter statutar, consacrand un statut juridic deferit pentru diversele clase si categorii sociale.1.Cetatenii romani: se bucurau de plenitudinea drepturile civile si politice. Cuexceptia dreptului de proprietare qviritara, pe care il exercitau doar cetateniiromani care locuiau in coloniile investite cu Ius Italicum. In concret, cetateniiromani se bucurau de o serie d edrepturi civile si politice:a.Ius Sufragi dreptul de a alege b.Ius Honorum dreptul de a candida la o magistraturac.Ius Militiae dreptul de a face parte din legiunile romanei.Ius comerci dreptul de a incheia acte comerciale.ii.Ius conubi dreptul de a contracta o casatorie valabila potrivit dr civiliii.Legis Actio dreptul de a utiliza mijloacele procedurale dr civil pentru realizrea drepturilor lor subiective si a pretentiilor lor legitime.