Sunteți pe pagina 1din 5

ADIO ARME

Ernest Miller Hemingway (1899 -1961) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de rzboi, laureat al Premiului Pulitzer n 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturn 1954, unul dintre cei mai cunoscui scriitori americani din ntreaga lume. Opera sa are ca surs de inspiratie o experien de via profund i original;opera lui se constituie intr-o proz energic, aspr, dur si impresioneaza prin utilizarea unui minim de mijloace stilistice si artistice obtinand totusi un impact emotional asupra cititorului. Ceea ce l-a consacrat ns pe Hemingway este stilul jurnalistic de construcie a frazei, caracteristic care poate fi foarte bine observat n ,,Adio, arme. Proza lui Hemingway este precis, are o caden scurt, uneori brutal. Propoziiile nu se lungesc inutil n descrieri, iar fiecare trire - orict de complex ar fi ea - este redat cu aceeai exactitate rece.

Adio, arme este povestea locotenentului Frederic Henry, un american nrolat n timpul primului rzboi mondial, pe frontul italian, ca ofer de ambulan,ce se ndrgostete de Catherine Barkley, o asistent englezoaic. Dei nu i d o prea mare atenie la nceput si sustine ca nu o va iubi niciodata,n timp, sentimentele lui pentru aceasta cresc i duc la o poveste de dragoste. Sursa de inspiratie a romanului Adio arme o constituie experienta autorului(intrucat romanul are puternice accente biografice) si viata din timpul primul razboi mondial.A fost publicat in anul 1929(desi a fost terminat din august 1928,insa a fost revazut de foarte multe ori;se spune ca finalul a fost refacut de vreo saptesprezece ori)si reprezinta unul dintre cele mai cunoscute si apreciate romane ale lui Hemingway,desi parerile sunt impartite.Cartea a fost ecranizata prima data in anul 1932,dar au urmat si alte versiuni de-a lungul timpului,cea mai recenta fiind cea din anul 1996 cu Chris O'Donnell si Sandra Bullock in regia lui Richard Attenborough,care insa nu urmareste cu exactitate romanul. Este un roman semi-autobiografic in care autorul face referire la evenimentele petrecute in cadrul primului razboi mondial. Romanul are la baza propria experienta a lui Hemingway inrolat in armata italiana in timpul primul razboi mondial.Astfel,personajele romanului chiar au existat.Inspiratia pentru Catherine Barkley a fost Agnes von Kurowsky,o asistenta reala care l-a ingrijit pe Hemingway in spital dupa ce a fost ranit. Helen Ferguson este corespondenta lui Kitty Cannell,iar preotul il reprezinta pe Don Giuseppe Bianchi,preotul regimentelor 69 si 70 din Brigata Ancona. Opera prezinta ca teme principale razboiul,moartea ,lupta cu destinul, iubirea.Ca motiv se evidentiaza motivul ploii,fiind asociat mai mult cu un simbol.Ideea mortii este asociata in chip permanent cu imaginea caderii

ploii.S-a considerat ca avem de-a face cu un roman al obsesiei dizolvarii fiintei umane in nefiinta,in inexistenta. Mai este evidentiata opozitia dintre ,,munte(identificat cu linistea si iubirea) si,,campie(identificat cu moartea si lupta),fiind ilustrata sub forma unui conflict. Conceptia autorului asupra temelor se reflecta foarte clar din replicile personajelor.Passini spune despre razboi ,,nimic nu-i mai rau decat razboiul, ,,Nu se termina.Razboiul nu se termina niciodata., iar preotul spune ,,Nu mi s-a urat.Urasc razboiul.Cat despre iubire este sugestiv dialogul intre Henry si parinte.(pag.80)Se reflecta clar conceptiile lui Henry asupra sentimentului de iubire,care crede cu toata fiinta lui ca nu este si nu va fi niciodata capabil de iubire. Se evidentiaza de asemenea relatia intre iubire si durere,intrucat de la bun inceput Catherine se apropie de Henry pentru a se departa de durerea provocata de moartea logodnicului,pe cand Henry intra intr-un joc al seductiei doar pentru a se distanta de problema actuala si anume razboiul. Desigur,alte idei prezente in opera sunt:implacabilitatea mortii,inutilitatea luptei impotriva razboiului si a destinului. Cat priveste compozitia,romanul se structureaza pe 5 carti,probabil pentru a reproduce structura conventionala a unei tragedii. Relativ la mijloacele compozitionale,se remarca gradatia(acumularea de tensiune si detensionare de-a lungul actiunii) si retrospectiva,intrucat intregul roman este o relatare a unor fapte petrecute in timpul primului razboi mondial. Ca moduri de expunere,se evidentiaza naratiunea,fiind predominanta M-am dus sa vad adapostul care era foarte bun.Soferilor le placu si ramasesera acolo.Maiorul ma invita sa beau cu el si cu ceilalti doi ofiteri.Am baut rom intro atmosfera foarte prieteneasca.Afara se intuneca.I-am intrebat cand se va porni atacul si mi-au spus de indata ce se va intuneca.M-am dus inapoi la soferi.Stateau de vorba in adapost si cand am intrat au tacut[...],descrierea care nu are o asa mare pondere ,,Miss Barkley era o femeie destul de inalta.Purta o rochie care mi se paru a fi o uniforma de infirmiera,era blonda,avea pielea bronzata si ochi cenusii.Ma gandeam ca e foarte frumoasa.In mana tinea o nuia de trestie imbracata in piele,care semana cu o crava de copil si pag.51 si dialogul ce reveleaza conceptiile personajelor si totodata ajuta la portretizarea acestora. Perspectiva este interna,naratorul se identifica cu personajul si nareaza la pesoana I,iar focalizarea este interna.Adio arme e ultimul roman care va fi povestit la persoana I,de confesiune,celelalte vor folosi in chip frecvent stilul indirect liber si deci relatarea la pesoana a III-a. Naratiunea este cronologica,linera,se respecta principiul cronologic,tehnica inalantuirii.Se prezinta de asemenea indici lexicali pretutindeni ,,a doua zi. Cat priveste titlu,acesta este preluat dintr-un poem al unui dramaturg englez din secolul al XVI-lea, George Peele. Incipitul este clasic de tip descriptiv in timp ce finalul este de tip rezumativ.

Actiunile sunt verosimile intrucat ele sunt inspirate din realitate si se desfasoara in Italia, in timpul primului razboi mondial. Desigur,apare ilustrat conflictul.......din pricina razboiului,dar se evidentiaza si opozitia dintre dorinta realizarii fericii personale si imposibilitatea de a o dobandi in conditiile razboiului. Cat priveste personajele,acestea nu sunt intr-un numar foarte mare. Frederic Henry si Catherine Barkley sunt personajele principale ale romanului,actiunea desfasurandu-se in jurul cuplului,in jurul relatiei celor doi. Frederic Henry,numit adesea simplu tenente este un american nrolat n timpul primului rzboi mondial, pe frontul italian, ca ofer de ambulan;totodata,pe langa faptul ca este protagonist, el este si naratorul romanului si reprezinta un alter-ego al autorului.Cat priveste portretul fizic al acestuia,nu exista unul.Probabil autorul a considerat lipsit de importanta aspectul fizic,punand accent pe portretul psiho-moral. Initial,participarea lui Henry la razboi este lipsita de sentimentul unei reale implicari intr-o lupta hotaratoare pentru destinul uman:,,Stiam ca n-am sa mor.Nu in razboiul acesta.N-avea nimic de-a face cu mine....El traieste cu sentimentul ca razboiul este o greseala imensa,o absurditate de proportii vaste,avand consecinte dezastruoase asupra oamenilor si deci si asupra lui.In prima ipostaza,avem de-a face cu un comun cautator de satisfactii personale,iar mai tarziu observam vagi preocupari pentru soarta acelora care continua sa fie victime ale destinului. Protagonistul incearca sa dea sens unei realitati care i se pare fara sens,chiar absurda-razboiul,prin dragostea pe care ajunge sa io poarte lui Catherine. Frederic Henry isi propune sa domine dezordinea haotica a fortelor distrugatoare din jurul lui,dar nu prin supunerea lor,ci prin evitarea acestora. Hemingway,care a cunoscut direct situatia de pe frontul italian,chiar daca pentru o perioada scurta,o evoca prin amintirile eroului sau cu o deosebita sugestivitate,presimtindu-se de la inceput un final dramatic. Eroul,desi relateaza toate intamplarile dupa terminarea intregii povestiri,evolueaza de la indiferenta la sensibilitate,de la nepasare la dragoste cu un firesc care ar putea sa para ciudat acum cand toate nu sunt decat reluate,dar tonul firesc accentueaza aerul de obiectivitate al acestei naratiuni subiective.Astfel, in multe din episoadele romanului se intensifica dramatismul.

Catherine Barkley este personajul principal feminin si este considerata o imprecisa proiectie feminina mulata dupa dorintele eroului,exprimand idealul feminitatii din operele lui Hemingway.Ea chiar si spune la un moment dat:,,Vreau ce vrei tu.Eu nu mai sunt deloc.Nu mai sunt decat ceea ce doresti tu sa fiu. Catherine este o asistent englezoaic care serveste la frontul italian.Ea si-a pierdut logodnicul in urma cu un an,fiind omorat in lupta, dupa ce incercase in zadar sa o convinga sa se casatoreasca.Catherine intra in acest joc de seductie cu Henry, tocmai pentru a fugi de durerea provocata de moartea neasteptata a logodnicului. Sentimentul de dragoste ce se dezvolta intre cei doi este oarecum previzibil,desi Henry este clar convins la inceput ca nu o va iubi niciodata cu adevarat,ca va fi doar o distragere de la lumea reala,de la problemele cotidiene. Exista un anume sentimentalism al descrierii relatiilor dintre cei doi,insa el este mereu ironizat sau corectat printr-o ingenuitate brutala;dialogul dintre cei doi indragostiti produce pe alocuri o suparatoare impresie de dulcegarie si simplism. -O,draga mea,draga,draga mea. -Vezi,fac tot ce vrei tu. -Esti fermecatoare. -Mi-e teama ca inca nu ma pricep prea bine. -Esti adorabila. Legatura dintre Catherine si Henry se intesifica treptat,astfel ca personajul masculin este chiar surprins cand realizeaza importanta ei in viata lui.Catherine reprezinta pentru el un fel de refugiu personal pentru a evita razboiul pe care el personal il considera o greseala,pe cand altii chiar il dispretuiesc. Stilul romanului poate fi numit chiar brutal,pentru ca faptele sunt relatate cu o duritate aparte tocmai pentru a evidentia impactul major pe care razboiul la avut asupra autorului.Stilul ce se caracterizeaza prin sobrietate,concizie si tragic este potrivit unui roman de razboi. Hemingway nu s-a ascuns niciodata intr-un turn de fildes. Stia prea bine ca substanta operei unui artist este artistul insusi, viata si trairile lui, si a reusit ceea ce putini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit sa faca: sa devina, ca om si in vazul lumii in mijlocul careia traia, imaginea vie a semnificatiei celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat sa-l faca neabatut si cu cea mai deplina onestitate pina in momentul mortii. (Tennessee Williams) Hemingway a fost unul dintre cei mai straluciti, mai indrazneti si mai rigurosi stilisti din intreaga literatura universala, urmarind neclintit principalul scop al artei sale: acela de a surprinde insasi esenta umanitatii, asa cum apare ea in spectacolul tragicomic al vietii. Iar cei care l-au cunoscut pot depune marturie ca era la fel de bun ca om pe cit a fost ca scriitor. (William Faulkner)

Scriitorul adevarat este un om singur. Si, pe masura ce creste in ochii celorlalti, se cufunda tot mai mult in singuratate. Iar daca este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevarat, fiecare carte este un nou inceput, o noua incercare de a atinge ceva care ramine mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe cai ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde altii au dat gres. Dar sa scrii literatura nu inseamna doar sa spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astazi, sintem nevoiti sa mergem mai departe decit am fi crezut vreodata ca putem ajunge, sa iesim in larg, pina cind raminem cu totul singuri, lipsiti de orice sprijin. (Ernest Hemingway).