La fel cu nsemntatea anului 1848 pentru istoria romneasc a urmtoarelor dou secole, anul 1989 a culminat cu evenimentele eliberrii

noastre din Decembrie, tocmai pentru c a fost pe tot parcursul su un an frmntat de miscri de emancipare romneasc manifestate n diverse moduri. El merit o notare special si, prin stabilirea conjugrii mai multor aniversri, printre care cea propus de noi srbtorind cu totii ZIUA LIMBII ROMNE, i vom acorda ntreaga nsemntate, ca un prag de constiint romneasc ce vine a se afirma n fata chemrilor de iluminare democratic ale secolului al douzecisiunulea (din propunerea Consftuirii Nationale a Intelectualilor de la Sate)

STIMATI CITITORI, V rugm s primiti editiile noastre speciale ce vor apare pn la sfrsitul lunii, dedicnd astfel aceste zile evenimentului pe care l pregtim : SRBTORIREA LIMBII ROMNE LA 29 AUGUST DE CTRE TOTI VORBITORII EI, N TOATE COLTURILE LUMII. Mrturiile pe care ne ntemeiem sunt extrase din opera unor MARI SLUJITORI AI LIMBII ROMNE

n aceast a doua editie special: ION HELIADE RDULESCU

CTRE DOMNII PRENUMERANTI (Curierul romnesc din 12 mart 1837) Misia acestei scrieri periodice, dup cum fiecare cititor se va putea convinge(este ) spre a srervi de arhiv la istoria literaturii si limbii noastre, ct si a recomanda romnilor literele strbunilor lor. Literele lor proprie nationali, a-i face a se deprinde cu dnsele, a le onora si a le ama, a-i face a vedea si cunoaste ntr-nsele limba national si unitar n tot adevrul si n toat natura ei

Repede arunctur de ochi asupra limbei si nceputurilor romnilor ( partea I, 1832)

... Unii pe rumni i fac strnepoti ai dacilor, altii amestectur de daci si de romani, altii, pentru cteva vorbe slovenesti ce se afl n limba bisericeasc, slavi, scl. Foarte bine! Eu zic s priimim pe oricare dintracestea, dac va fi adevr; cci vz c niciuna nu este n stare s foloseasc nici s vatme pe rumn, si c niciuna nu este n stare nici s adaoge nici s scaz ceva la civilizatia, cinstea si luminarea rumnilor. Mai bine ns s cercetm putin pe rumn si limba lui, s-apoi fr greutate vom afla prin dovediri firesti c el este ceea ce au fost printii si, sau cel putin c vorbeste o limb ce se trage din latina. Mii de ani au trecut peste dnsul, mii de prefaceri, mii de neamuri streine. Fiestecare dintre acestea a luat cte ceva cu sine, si si-a lsat urmele sale. Tot a trebuit s uite rumnul, si printi, si obiceiuri, si fapte: de toate s-a deprtat n fugile si bjeniile sale; pe sine ns fireste nu a putut s l uite, cci pretutindenea a fost nedezlipit de dnsul. Cnd ar ntreba cineva un rumn din cei mai simpli si fr multe cunostinte: Care au fost printii ti? Care religia lor? Care obiceiurile lor? El negresit c nu ar sti ce s rspunz. Cnd ns l-ar ntreba: Tu ce esti? El ar rspunde om-homo. De ce fel de neam? Rumn. Cum se numesc n limba ta prtile trupului tu? Cap, ochi, nas, ureche, limb, dinte, barb, brat, mn, deget, unghie, inim, piept, snge scl. (adic) Caput, oculus, nasus, auricula, lingva, dens, barba,

brachium, manus, digitus, ungvis, anima, pectus. De unde urmeaz c rumnul este ntreg roman si toate prtile trupului su si chiar sngele i sunt romane. Apoi s venim a-l ntreba si pentru objecturile ce niciodat nu i-a scpat din vedere, si care n fugile sale i-a fost de neaprat trebuint a le avea cu sine. El si atunci va rspunde: pine, fin, ap, foc, vin, car, bou, cine, cer, soare, lun scl; panis, farina,aqua, focus, vinus, carrus, bos, canis, caelum, sol, luna. Ce au fost dar printii si strmosii rumnului de l-a nvtat s numeasc astfel lucrurile?... Limba lui pentru sine si pentru trebuintele lui cele mai de aproape este toat latin. Cnd ns vom intra n biseric si n cantelariile divanului, unde atta vreme a domnit limba slavoneasc, acolo o s gsim urmele ei. Tinta noastr aici nu este s aflm pe rumnul pop sau pe rumnul logoft, ori pe mesterul sau pe rumnul loghiotatos, ci pe rumnul rumn, n starea firei, si cu acele dinti cunostinte ce le dobndeste la pieptul maicii sale care l-ar nvta slavoneste de ar fi slavon, dceste de ar fi dac (Dumnezeu o mai sti care a fost limba dacilor). Putinele vorbe slavonesti nu schimb nici natura rumnului nici sestura limbii lui, al cria mehanism este tot acela cu al surorilor ei italiana, franteza scl. Formarea cazurilor, verburile auxiliare, conjugarea verburilor, timpii compusi, infinitivele, partitipiile trecute, toate dovedesc aceeasi urzeal cu a limbilor de sus. Cnd o dat avem un drum, o urzeal, o sistem, poate vremea s schimbe toate vorbele cu altele strine, si rmind tiparul rumnesc, limba n veci s fie rumneasc... (Ce,) ... rumnul pentru c zice slav domnului si nu glorie domnului, nu vorbeste romneste? Iertati-m s fac o asemnare care cu toate c este cam stravagant, ns pricina o deslusaste foarte bine. Cnd cineva va avea naite-i un scheletru de om si va grmdi pe dnsul, de va fi cu putint, carne, muschi, vine, piele, negresit c va iesi un om alb sau negru, frumos sau urt, care mai pe urm este primitor a fi mbrcat sau a rmnea gol, de a fi stpn sau slug, ns totdauna va fi om; dar dac scheletrul va fi de alt dobitoc, negresit c orice i va pune cineva, el n veci va avea forma sa. A fost odat o vreme, cnd limba romneasc, dezbrcat de toat podoaba ei, goal, sfsiat, a rmas ca un scheletru. De aici a nceput iar a se hrni, a prinde putere, a se mprumuta cte o hain strein (pe care totdauna poate s o dea napoi de se va mbogi) si a veni n starea n care se afl astzi, cnd nu mai asteapt dect ndemnatici si nvtati mesteri ca s o mpodobeasc. Fel de fel de croitori alearg acum ca s o mbrace, unii cu haine pestrise, altii cu haine mai largi, mai scurte, mai lungi si nepotrivite si altii zic ca, hainele cu care se afl si nu-i ajung a se acoperi, s le taie n bucti, s le nndeasc, s le nnoade, si s le coas ca s-i ajung!!! Unde sunt aceia care s-i lase ce este al su si s-i potriveasc pe al ei trup din magazia cea mare si bogat a maicii sale? Au venit si aceia, au fost putini, au fost neascultati; dar s+a nmultit si se nmultesc, si simba ncepe a se slobozi de strnsurile ce o sugruma, de lrgimea ce o fcea lenes, de lungimea ce o mpiedeca, de scurtimea ce o arta goal si de pestritimeace o fcea de rs. n partea a doua vom arta drumul si mijloacele regulrii si naintrii acestii limbi.

Repede arunctur de ochi asupra limbei si nceputurilor romnilor ( partea II: Pentru limba rumneasc, 1832)

Limba este mijlocul prin care ne artm cunostintele si cugetrile noastre, si prin urmare cu ct unui om i se ntind si i se nmultesc cunostintele cu atta i se nmultesc si zicerile prin care si numeste ideile sale. Limba plugarului se mrgineste care l-am avut si din origina noastr. Unii ns cu statornicie stau si zic c tot din limba de obste ce avem s crpim vorbe si s botezm lucrurile; si cine nu ar rde cnd, urmnd acestii sisteme neurmate de nici o natie va vrea persoana s o numeasc obraz si prin urmare pronumele personale din grmatic s le numeasc n loc de nume obraznice, si personalitatea obrznicie? cine nu s-ar mira de o limb n care triunghiul s-ar numi clin si linia perpendicular, linie popoiat? Care rumn nvtat sau nenvtat ar ntelege cnd fabricantul nostru n loc de citesc ar tlmci din slov n slov

zicerea greceasc si ar zice prinpssc, si loghica cea nu cunoscuts de toti ar numi-o cuvintelnic? Acestea snt niste lucruri care de o dat cu nasterea lor s-au botezat cu numele lor ce nu se pot schimba fr a se face o mare amestectur si nedslusire. Pentru cei ce nu le cunosc, este tocmai asa cum este si pentru aceia ce nu cunosc un om, cu care dup ce se mprietenesc i afl si numele si calittile sale, si prin urmare cnd rumnii se vor mprieteni cu stiintele si mestesugurile trebuie s le cunoasc cu numele lor cele adevrate. Apoi pentru nmultirea celorlalte vorbe, limba noastr trgndu-se din latin s-au ntmplat ca n limba cea de obste s avem multe ziceri primitive sau care snt de rdcin fr a ne ntrebuinta si cu ziceri care ca niste ramure rsar dintrnsele, care cnd vom avea trebuinta de dnsele cu tot dreptul putem s le ntrebuintm, cci avnd tulpina care e nc vie, prin urmare o s avem si vlstarele ei. Frantezii locului i zic lieu si au avut atta ndrzneal nct cu de-a sila s ia zicerile localit si local, si noi, cnd avem o dat a noastr ca o mostenire zicerea loc, s ne fie fric s zicem la trebuinta noastr localitate si local? Avem zicerea nosc sau cunosc; de la nosc se face nobil adic cunoscut, not, notare scl; avem zicerea lucire de unde se face luceafr si altele, si putem ntrebuinta n fizic pentru trupurile prin care poate trece lumina zicerea perlucid scl. Iat dar un mijloc ca dintru o zicere a noastr s mai nasc si altele prea trebuincioase Dup acest chip asemenea putem urma si altele, cum de la zicerea nainte putem zice naintare, de la napoi napoiere numai n zicerile de care el are trebuint s-si numeasc uneltele si dobitoacele sale, precum si lucrurile de ntiasi trebuint si care snt cunoscute la tot omul, fr s cunoasc si vorbele care mesterul, neguttorul, ostasul sau politicul le ntrebuinteaz ca s-si numeasc lucrurile ce i snt de trebuint ntru meseria sa. Se mai amestec plugarul si n alte meserii? inr n vorb si cu altfel de oameni? numaidect l auzi si pe el vorbind si de alte lucruri ce pn aici i era necunoscute si ele si numele lor. Noi pn astzi attea ziceri sau numiri avem n limba noastr dup cte mestesuguri sau stiinte ne era cunoscute, si cu ct se vor nmulti cunostintele noastre cu atta si limba se va mbogti. Regulamentul Organic singur a intrudus multime de lucruri si prin urmare rumnii cunosc si numirile sau zicerile cu care se numesc ele. Militia asemenea si are termenii sau zicerile sale. Asemenea si stiintele si mestesugurile se vor introduce toate ntre noi dimpreun cu termenii lor. Cnd povesteste cineva o ntmplare obicinuit, cnd vorbeste de lucrurile ce sunt adesea naintea noastr sau de acelea ce a auzit vorbind, atunci cu limba obstii poate s-si arate aceea ce cuget; cnd ns va voi s vorbesc de oarecare stiint sau mestesug, numaidect vorbele si lipsesc si acelea pe care le ntrebuinteaz nu snt ntelese celorlalti, dac ei nu vor avea cunostint de acea materie pentru care se vorbeste. Aceasta nu se ntmpl numai la noi ci si la toate natiile. Alta este limba copiilor si alta este a oamenilor mari, alta este limba norodului si alta a celor nvtati, nu c doar se deosebeste la sunet, la glsuire, sau c nvtatii numesc altfel lucrurile cunoscute de obste, ci numai c ei pot s vorbesc de mai multe lucruri ce altii nu le cunosc si limba lor este mai bogat n ziceri.

Noi vorbim, am zis, o limb ce este fiic a latinii. Cnd am vrut s numim capul, ochiul, scl. le-am numit dup limba latin, dup cum am artat; dar cnd vom vrea s vorbim pentru lucrurile ce nu snt cunoscute tutulor, acelea nu si (au) numele lor n limba din care se trage a noastr si din carea ne-a rmas s numim toate cele trebuincioase ale noastre? acolo dar s alergm cum am alergat si la nceput, sau acel drept s-l tinem Roma,pe ei s-i ntrebm cum pronuncia printii lor, adic dac romanii au zis Tatit sau Tacit, gheneralis sau generalis scl. Cine a nvtat pe rumni s zic tace, face, pace, scl. cine le-au spus lor ntiasi dat s zic: ginere, genuche, gemeni, funingene, ger, gemere, argint, snge, deget, si nu ghinere, ghemeni, funinghene, ghem, ghemere, snghe,deghit? Tot aceia dar strig ca tot pe aceste temeiuri si nsusiri s zicem general, geografie, geometrie scl. Am mai artat n prefata Grmticii ,si acum iar fiind trebuint, aducem aminte c multi mprumutndu-se sau n vorb sau n scris de multe ziceri din vreo limb care cunoaste, le pun ntregi dup forma si nsusirea acelei limbi, lucru care pricinuieste o mare neornduial n limb, cci urmndu-se tot asa, poate cu vremea s ajung nct s nu se poat pune la nici o regul hotrt; n vreme ce limba noastr acum si are drumul si mehanismul ei. Spre pild unii ntrebuinteaz ziceri grecesti zic: patriotismos, zilos, catahrisis, care dup nsusirea limbii snt priimite a se zice patriotism, zil sau zel, si catahris. Altii cunoscnd limba frantozeasc, dau la multe ziceri trebuincioase forma frantozeasc cum: calit, ocazion, recomandation, formalit, care de altii stiind italieneste se zic calita, ocazione, recomandatione, formalita; n vreme ce, ca s fie rumnesti trebuie a se zice calitate, ocazie, recomandatie, formalitate; altii iar, stiind latineste ntrebuinteaz forme latinesti cum: punctum, centrum, coleghium, seminarium, n vreme ce rumnindu-se se zice punct, centru, colegiu, seminariu. Aici ndrznesc a aduce aminte c acest fel de ziceri care n limba latineasc snt neutre si cu toate c de sine ele nu snt nici brbtesti nici femeiesti si poate cineva a le da orice form va voi; dar fiindc pe de o parte sun mai bine rumneste a avea form iar de neutre, si pe de alta s-a legiut n limb ca acest fel de ziceri s se ntrebuinteze neutre precum: un punt, un privilegiu, un bun sau un bine, cu cuviint ar fi s se uneasc la acesta si fratii nostri moldoveni, cari nu stiu de ce le ntrebuinteaz n neam femeiesc, zicnd privileghia, coleghia, seminaria scl. Multe verburi iar, fiind de trebuint a ne mprumuta, n fiestece loc sau tinut se ntrebuinteaz fr nici un fel de unire scl. Ajutorul iar al prepozitiilor este un izvor din care se poate mbogti limba cu multime de ziceri. Adic cum zicem de la sare, resare, asemenea putem zice de la poart repoart, de la ducere reducere, de la ncepere rencepere. Cum avem zicerile coprindere, contenire, concenire, comndare, colindare care ncep de la prepozitia con asemenea putem ntrebuinta zicerile concettean, compatriot, comptimire, corspundere scl. Dar precum am avut multe ziceri radicale (de rdcin), a crora ramure nu am avut, asemenea avem si altfel de ziceri care snt ramure, si pe rdcina lor pn acum nu a venit vremea a o ntrebuinta. Avem zicerea opcit care va s zic ntunecat, si rdcina de unde vine aceast, avem dreptul a o

ntrebuinta n fizic pentru trupurile prin care nu poate trece lumina, opac, ce este mpotriva zicerii de sus perlucid scl. Pentru drumul si artarea mai p larg ca n zicerile primitive sau de rdcin s facem sau s ntrebuintm pe cele derivate sau pe cele ce se trag dintr-nsele, cum si cnd avem pe cele derivate putem avea si pe cele primitive, pentru aceasta cu cinste recomand scrierea rposatului Iorgovici tiprit la Buda n veacul trecut ntre 1790 si 1800. S venim la mijlocul mprumutrii, care este iertat fiestecruia la vreme de trebuint. Limba noastr si-a luat forma sa si drumul su att n glsuirea zicerilor ct si n mehanismul ei nc de la strmosii nostri si orice mprumutare se va face este lege obsteasc la toate natiile ca zicerea strin s se conformeze dup nsusirea limbei. Strmosii nostri au apucat din vechime ca ntocmai si ntr-o unire cu fratii lor italieni pe c (ci) si g (gi) latinesti cnd este de trebuint, lucru care dovedeste c poate si chiar romanii cei vechi au pronunciat aceste litere nainte de i si e; cci aceia care vorbea odat limba latin n Roma acum nu mai snt, dar fiii lor au rmas si acestia au lsat pronuncia lor altor rnd de fii si pn n zilele noastre. Apoi spaniolii si portughezii ne dau asemenea o dovad pentru pronuncia limbii latinesti despre c si g. Nou nu poate s ne puie regul cum s glsuim limba latineasc streinii, adic nici nemtii, nici ungurii, nici niminea. Triesc fiii romanilor n zeu, zi, punere, judic, chiar, gheat, si prin urmare dup nsusirea limbii zicerea project si altele trebuie a se rumni cu j, cum project iar nu proiect. Multe substantive femeiesti de la strmosii nostri au rmas si s-au legiuit ca n cazul numinativ s semene ca n cazul ablativ din latineste, cum bonitas bonitatis, rumneste se zice buntate, dup care numile zililor sptmnii sau ale zeilor pgnttii sau ntrebuintat si au rmas la noi ca n cazul ablativ: Venus Veneris, noi zicem Vineri; Jupiter Jovis, noi zicem Joi, care asemenea trebuie s se urmeze si cnd vrem s numim zeii, iar nu Venus si Jupiter. Zicerile latinesti ce se ncep cu prepozitia ex la rumneste n loc de ex rmne numai s, cum n loc de exponere zicem spunere, n loc de exmens zicem smintit, stmpr scl, pentru care si zicerile expeditie, excadron, excadr trebuie a se zice espeditie, espeditor, scadron, scadr. Afar de acestea, toti care au scris mai mult rumneste si mai vrtos au tradus din alte limbi snt ncredintat c au fcut aceast bgare de seam c zicerile, rumnesti snt foarte lungi (polisilabe) mai vrtos la formarea numerelor din sigurit la nmultit, cum mormntul la singurit are trei silabe, iar la nmultit zicndu-se mormnturile are cinci, si mai bine ar fi s se zic totdauna mormintele, dup cum s si zice cteodat, si prin urmare a ne pzi n toate ntmplrile acestea spre a mputina silabele; precum n loc de a zice jurmnturile, asz[mnturile, regulamenturile, s zicem jurmintele, aszmintele, regulamentele. Asemenea se poate mputina silabele la multe substantive neutre fcndu-se brbtesti cum n loc de a zice substantive, adjective, verburi s zicem substantivi, adjectivi, verbi (lucru ce singur nu am pzit nc). Multe adjective iar, posesive ce ru s-au obisnuit a se termina n esc se pot schimba att spre mputinarea silabelor, ct si spre mai bunul nteles, spre pild: n loc de politicesc, diplomaticesc, organicesc, moralicesc, putem zice politic, diplomatic, organic, moral. Avnd cineva drept temei mputinarea silabelor prin care limba

se face mai puternic mai vrtos n poezie, va putea bga de seam n mai multe prilejuri a scpa limba de polisilabe. Poate cineva vedea ct vrednicie se d limbei din mputinarea sau rduial. Transilvnenii avnd mprejurul lor limbi mai aspre, mai la toate verburile alluiesc si ururuiesc, noi aici, fiind mai familieri cu limba greceasc, ne-am nvtat s sisiriim si s pipiriim; cum spre pild verbul recomandare transilvnenii l conjug recomdluiesc dup ungurie sau recomdruiesc, am recomdruit, dup nemtie; noi aici l cojug[m recomadarisesc, am recomadarisit; n vreme ce acest verb din nceputul su au fost si este de ntia conjugare, si n limba noastr se potriveste mai bine a se zice recomand sau recomandez, am recomandat, cu si mai bine a zice secfestrare, formare, dect secfestrarisire, formarisire sau dect secfestruire, formluire. Asemenea se urmeaz si cu verburile descriere, depunere si altele care fr nici un cuvnt am auzit conjugndu-le describluire, depozitarisire, scl. Fiind vorba de verburi gsesc prilejul a mi da prerea asupra partitipiilor, care la noi pn acuma s-au ntrebuintat fr articole, lucru ce nu putin strmtorare pricinuieste limbii la multe ntmplri. Din aceast strimtorare de multe ori multi ntrebuinteaz niste adjective ce se sfrsesc n OR n loc de partitipii care face o mare schimbare ntelesului; spre pild: multi zic muritor n loc de murind, si este mare deosebire de la una pn la alta, zicnd muritorul om si murindul om; cci cea dinti arat pe omul care este supus mortii, si cea de a doilea pe omul care se afl n agonia mortii; si legiuindu-se acest obicei ce este n toate limbile, adic a lua partitipiile articol, se face o mare nlesnire si vrednicie limbei, care nlesnire se face si mai mare cnd vom da partitipiilor si neam, a se face si brbtesti si femeiesti; adic zicnd murindul s zicem si murinda; cci zicnd rsritoarea lun si rsrinda lun, este asemenea mare deosebire, fiindc una nsemneaz luna care are nsusirea de a rsri si cealalt arat pe lun n minutul cnd rsare. La mprumutarea zicerilor pe latineste trebuie a se lua seama nu numai la declinatii si conjugatii ci la multe litere cum la a, e, d, l si o; cci a de multe ori se glsuieste ca , de multe ori ca ; e ca ca si , d ca z, j ca j, o ca u, l ca i si ca r scl. Cum spre pild canto, cantimentum, dico, deus, dies, ponere, judico, clarus, glacies, care se zic n rumneste cnt, cltmnt, zic, silabelor numai prin urmtorul vers al D. I. Vcrescu din Primvara amorului: Miei pasc, alerg, se joc, sd , unde ntr-un rnd de sapte silabe se coprind cinci ziceri.

DESPRE NJURTURI Bine ar fi ca oamenii s se iubeasc ntre sine si s se cinsteasc. Bine era ca ocrile si njurturile s fie necunoscute ntre dnsii; ns vedem c nu e asa. Se vede c sau pornirea omului, sau cresterea lui l mpinge ctre ocr ori l face a si le trage asupr-si. Cu toate acestea, vedem la alte neamuri c au niste termini sau vorbe, n mnia si necazul lor, ce se potrivesc si corspund cu scopul celui ce se vede n stare a ocr si care se rostesc cu despretul si paguba celui ocrt. Au niste asemnri cu dobitoacele ndrtnice sau proaste, niste epitete sau porocliri de nerod, tont,

neghiob, nuc s.c.l., n care vede cineva pe cel ocrt cu adevrat micsorat si umilit. S vedem ns cum se fac njurturile la noi: socoteasc numai cineva s vaz c totdauna, si mai cu deosebire la noi, cel care ocraste este ocrt, cel care njur este njurat - si paguba este a celui necjt, iar nu a celui vinovat (de va fi vinovat). Dar care neghiobie e mai mare dect aceea de a se ocr si pgubi cineva singur? nchipuiti-v, rumnilor, ce v iese din gur cnd v vine mnia n vrful nasului si ncepei a njura! Cercetati fiecare vorb ce nsemneaz si pn unde v pogorti si ct v batjocoriti singuri vrnd a batjocori pe altull Aveti un necaz, cerei o rzbunare, - si ct v este de nebun si fr socotint dorinta rzbunrii! Ce verb ntrebuintati la njurturile voastre? Verbul care v-a dat fiinta; verbul prin care v faceti tat, prin care legati cele mai scumpe noduri aci pre pmnt; ndrznesc a zice - nsusi verbul prin care Provedinta veciniceste din generatie n generatie oamenii si dobitoacelel Socotiti-v c ceea ce scoateti din gur mai nti nu se poate face chiar de ati vrea voi, si vorba, prin urmare, v este de nebun; iar a doilea, c si de s-ar putea face, cine s-ar ocr oare, acela care v este gresit sau voi nsiv? Nu vedeti c n njurturile voastre vreti s mergeti si s v tvliti prin locuri unde nu crez s v miroase nici a izm, nici a trandafir? vreti de multe ori s mergeti la morminte a dezgropa mortii, abia putrezi sau numai oase; s v tvliti n scrbe si pe urm s iesiti la obraze, numai buni asemnati crtorilor de scremetele omenirei, sau ntocmai strigoilor, tvliti si sturati de mucegaiurile ti putrezunele mormintelor; njurati si iesiti la obraze! Vreti s intrati n biseric s batjocoriti crucea si tot ce are crestinul mai scump! Dar oare le-ati ierta voi acestea? Oare cnd cineva v-ar pune si cu d-a sila s le faceti, ati cuteza s le faceti? Si cnd le-ati face, nu v-ati socoti singuri cei mai ticlosi si cei mai batjocoriti? Sunt ncredintat c nimini nu ar face asemenea nelegiuiri, dar gura s-a nvtat ru din tat n fiu, si nici nu ia cineva seama la cele ce zice; ns e vreme s fim bgtori de seam, c rd altii de noi, rdem noi nsine, cnd ne socotim; rde dracul, c ei el crez c va fi ntru acestea mai civilizat si mai cinstit dect cel care njur. Cnd nobilitatea s-ar da celui ce njur mai putin, atunci diavolul ar fi cel mai nobil; si cnd, iar, s-ar da celui ce stie s njure mai bine, atunci noi, rumnii, am fi boierii cei mai de cpetenie, nct n-am avea dopotriv. Ce ocar, fratilor! De cte ori m-am rusinat de mine cnd, din blestematul de obicei, mi-au iesit asemenea vorbe fr socotint din gur. Bgati seam, c vorbele ce ne ies la njurturi sunt vorbe de nebuni, vorbe de oameni beti. Si beatul este de ocar, si treazul ce vorbeste si lucreaz ca beatul este si mai de ocar. Asadar, pe noi ne ocrm vrnd s ocrm pe altii. Preoti, povtuiti pe enoriasi s simt ceea ce zic n necazul lor; nvttori, strsniciti pe scolari s nu se nvete ru. Neguttori, mesteri, meseriasi, fiti strasnici cu ucenicii si calfele, s nu se nvete ru, s fie trezi, si cnd sunt trezi s nu fie beti si nebuni. Omul ce ocreste pe altul, si mai vrtos in chipul acesta norodul rumnesc, se ocreste pe sine; si cine nu are cinstire, socotint ctre sine-si, acela fireste c nu va avea si mai mult cinstire si socotint pentru ceilalti. Ia s punem acum un dregtor, un cocon, un coconas njurnd pe clcasul stean sau pe robul tu. Boierul necjit iese afar cu ciubucul n gur si cu ghigealcul pe frunte, strig din pridvor s ias cioroiul afar; si ce-i face, ce zice dumnealui coconul? i pomeneste tiganului de mum-sa, care cine stie ct este de grbovit de btrnete, strentroas si sclmb, si de ani, si de robie; si pomeneste de printi, care cine stie de cnd sunt putrezi

n mormnt, si le njur si lumnarea ce n-au avut-o la ceasul mortii; Si pomeneste de cruce, de lege, de suflet si de dumnezei! si cnd ar avea cineva legea si credinta acestui cocon, negresit ar zice c tiganul trebuie s aib alt Dumnezeu de vreme ce l las att de batjocorit si pe minile unor asfel de crestini. Socoteste-te acum, cititorule, la asfel de ntmplri cine este mai ocrt? Tiganul ce sade cu cciula n mn, sau coconul ce ar avea dorint s fac toate cte le zice cnd njur? O, blestem! o, ocar a omenirei! coconasule, oricare esti, omule ce te numesti dregtor, ce dregi oare dumneata? nu vezi c fiinta-ti ntreag stric si drapn si sfintenie, si cinste, si pe aproapele tu, si pe sine-ti, si nsusi acea numit nobilitate? Nobil mai esti! si nobil ti este sngele din care te-ai nscut! pentru c, dac dumneata injuri cu verbul cel nsctor, apoi printii negresit te-au nscut njurnd si nu esti dect fiul njurturei si al ocrei. Mare nobilitate! Norocire, ns, c la noi nu e mostenitoare ca n alte prti. Pitoresc, adic vrednic de zugrvit mai esti cnd njuri!

TOATE ACESTE EXTRASE DIN OPERA NTEMEIETORULUI ION HELIADE RDULESCU LE ADUCEM AMINTE CITITORULUI ACUM CND NCEPEM N COMUNITTILE TUTUROR VORBITORILOR DE LIMB ROMN A PRZNUI BINEMERITATA EI SRBTOARE. N EDITIILE SPECIALE VIITOARE, ASA CUM A FOST PREZENTAT ASACHI, VOM REVENI CU TEXTE DIN OPERELE LUI , KOGLNICEANU, HASDEU, XENOPOL, OVID DENSUSIANU SI FACEM CTRE CITITORI URMATOAREA PRECIZARE : Dorim, prin asemenea pagini transmise periodic, s inaugurm Srbtoarea Limbii Romne renviind studiile cele mai semnificative dedicate ei de mari crturari ai neamului nostru. Din acest motiv, ne vom concentra asupra a tot ce s-a afirmat mai temeinic n ntregul secol al nousprezecelea, care a fost secolul impunerii definitive a unei limbi a tuturor romnilor n scopul comunicrii dintre toti romnii si a realizrii idealului national. Aceast selectie ne lipseste de nceputurile constientizrii latinittii noastre, de la cronicari la Dimitrie Cantemir si de la el la Scoala Ardelean, dar ne concentreaz atentia asupra a ceea ce a constituit, vreme de un ntreg secol, o adevrat politic preluat si conjugat de la un crturar la altul si de la un curent la altul: POLITICA AFIRMRII NOASTRE PRINTR-O LIMB MODERN SI UNIVERSAL-ROMNEASC dus consecvent cu mijloacele tiparului, ale educatiei nationale, ale creatiei literare, ale comunicrii ziaristice, ale studiului stiintific plasat de mari filologi n contextul studierii istoriei si resoartelor tuturor limbilor europene. Din acest motiv, ne ncepem demersul de la anii 1820 1830 cu Asachi si Heliade Rdulescu, laolalt grmtici, slujitori ai tiparului, ai literelor si ai instructiunii publice, continund cu altii asemenea lor precum Koglniceanu, Hasdeu, Xenopol si ncheind cu concluziile moderne, foarte apropiate de imaginea de astzi asupra limbii noastre nationale, pe care le trage Ovid Densusianu a crui carier universitar de slujitor al istoriei limbii romne ncepe n 1897. Este un prim demers, cruia vom fi bucurosi s-i adugm si altele, altfel grupate, altfel catalogate sau chiar altfel interpretate, ca si comentarii venite din partea Dumneavoastr, a tuturor celor crora ne adresm cu unicul scop de a impune aceast Srbtoare National pe care o merit limba noastr din partea tuturor romnilor, oriunde s-ar afla ei astzi.