UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU Bucuresti 2O11

Titlul: INCEPURILE ECONOMIEI

Chelu Andreea Iuliana , grupa 11 , an I

Inceputurile economiei

Conceptul de econimie isi are originea din doua cuvinte grecesti si anume: oikos=casa/gospodarie si nomos=norma/lege. Ca studio de fapte , economia dateaza din Antichitatea greaca , de la Xenophon , un discipol al filozofului Socrate. Termenul de economie a fost lansat in anul 1615 de catre Antoine de Montchretien prin publicarea Tratatului de economie politica , o carte despre finantele politice , despre normele de gospodarie a statului. Intre epoca in care termenul a fost utilizat pentru prima data in Antichitate si perioada actual , economia ca realitate si componentaa vietii sociale si ca stiinta a parcurs un drum lung si complicat.Acest drum a pus in evidenta un lucru elementar , si in acelasi timp , fundamental: omul si societatea nu pot sa existe si sa se dezvolte decat in conditiile in care isi produce cele necesare traiului. Prin urmare , economia are ca obiect studiul omenirii si preocuparile si afacerile sale zilnice legate de producerea si asigurarea marii varietati de bunuri si servicii. Ca realitate constituita din ansamblul activitatilor , ramurilor si gospodariilor sau intreprinderilor care produc si comercializeaza aceste bunuri , economia contemporara se deosebeste fundamental de cea din Antichitate. In Antichitatea greaca si chiar in cea romana , nivelul productiei era redus iar intreprinderile , cu mici exceptii aveau dimensiuni artizanale.In Evul Mediu , datorita faramitarii feudale , economia progreseaza lent si cu diferente mari de la o zona la alta. Renasterea , dezvoltarea comertului , dezvoltarea manufacturilor si , mai ales , revolutia industrial de mai tarziu din Europa sec.XVII-lea aveau sa impulsioneze tot mai puternic atata productia de bunuri materiale si cresterea bogatiei , cat si dezvoltarea comertului intern si a schimburilor intre popoare. Ca urmare , s-au intensificat preocuparile pentru intelegerea fenomenelor economice , pentru definirea obiectului de studio al econimiei. Primul curent de gandire economica l-a constitut mercantilismul , din sec XVI-XVII si prima jumatate a secXVIII in Italia , Franta , Germania si Anglia. Principalele coordonate ale mercantilismului erau banii sub forma de lingouri de aur si comori sau de orice fel ca esenta a bogatiei , incurajarea exportului , in special la produse finite , reglarea comertului exterior , astfel incat sa aiba loc intrarea de aur si argint in tara.

Curentul fiziocrat a aparut la mijlocul secXVIII , avand ca mentor pe Francois Quesnay , autorul tabloului intitulat Tabloul economic. Contrar mercantilistilor , fiziocratii considerau agricultura ca fiind singura ramura in care se realizeaza produs net , celelalte ramuri fiind sterile. De asemenea , ei sustineau teza conform careia econimia se desfasoara pe baza unor legi naturale si a unei ordini naturale , care nu trebuie inculcate si respectate. Scoala clasica a pus fundamentele economiei politice ca stiinta si ale curentului de gandire denumit liberalismui economic , avand ca reprezentanti de seam ape Adam Smith , David Ricardo , Thomas Robert Malthus si John Stuart Mill. In lucrarile scolii clasice engleze au fost fundamenate principiile liberalismului economic , si anume: piata are rolul de motor al activitatii economice , impulsionandpe producatori si sa mareasca oferta , cererea si oferta au rolul essential in formarea preturilor si orientarea economiei , libera circulatie a marfurilor intre tari . Din gandirea clasica s-au desprins doua directii de miscare a gandirii economice , sau marea schism cum o califica unii economist. Prima este cea a lui Karl Marx , filosof , economist si om politic german.Lucrarea sa fundamental este Capitalul , in care continuua si dezvolta teoria valorii-munca , analaizeaza rolul si formele capitalului si profiltului si ale reproductiei capitalui social . Cea de-a doua filiatie o reprezinta gandirea neoclasica reperezentata la inceput prin trei econimisti: William Stanley Jevons autorul cartii Teoria economiei politice; austriacul Carl Menger autorul lucrarii Fundamentele economiei politice si francezul Leon Walras autorul lucrarii Elemente de teorie econimica pura. In concluzie , se poate spune ca economia este stiinta care studiaza productia , repartitia , schimbul si consumul de bunuri materiale si servicii in vederea desprinderii legilor si raporturilor de conditionare si interconditionare dinre fenomenele si procesele economice , punand in evidenta metodele si solutiile de utilizare eficienta a resurselor in procesul de satisfacere a rebuintelelor social-umane.