DICIONAR DE TERMENI

1. HEMIPLEGIE
HEMIPLEGE, hemiplegii, s. f. Paralizie a unei jumti a corpului, datorit lezrii unei pri a cii nervoase motorii. Din fr.hmiplgie.
Sursa: DEX '98 | Adugat de gall | Greeal de tipar | Permalink

HEMIPLEGE ~i f. Paralizie a unei jumti a corpului. /<fr. hmiplgie

Sursa: NODEX | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

HEMIPLEGE s.f. Paralizie a unei jumti laterale a corpului; hemiplexie; hemiparez. [Gen. -iei. / < fr. hmiplgie, cf. gr. hemi jumtate, plege lovitur].
Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

HEMIPLEGE s. f. paralizie a unei jumti laterale a corpului. (< fr. hmiplgie)

Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

hemiplege s. f. (sil. -ple-), art. hemiplega, g.-d. art. hemiplegei; pl. hemiplegi, art. hemiplegile

Sursa: Ortografic | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

HEMIPLEGIE DBL s. v. diplegie.

Sursa: Sinonime | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

2. DIPLEGIE
DIPLEGE, diplegii, s. f. Paralizie bilateral. Din fr. diplgie.
Sursa: DEX '98 | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

DIPLEGE f. Paralizie bilateral a corpului. /<fr. diplgie

Sursa: NODEX | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

DIPLEGE s.f. Paralizie bilateral a corpului. [Gen. -iei. / < fr. diplgie, cf. gr. dis de dou ori, plegein a lovi].
Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

DIPLEGE s. n. paralizie bilateral, n general de origine cerebral. (< fr. diplgie)

Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

DIPLEGE s. (MED.) hemiplegie dubl.

Sursa: Sinonime | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

diplege s. f. (sil. -ple-), art. diplega, g.-d. art. diplegei; pl. diplegi, art. diplegile
Sursa: Ortografic | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

BILATERL, -, bilaterali, -e, adj. 1.Care are dou pri (sau dou laturi) opuse, simetrice. 2. Care privete n acelai timp dou laturi sau aspecte (fundamentale) ale unui ntreg. 3. (Despre date, contracte, convenii) Care oblig n mod reciproc prile interesate. Din fr. bilatral.
Sursa: DEX '98 | Adugat de paula | Greeal de tipar | Permalink

BILATERL ~ (~i, ~e) 1) Care are dou laturi; cu dou laturi (opuse). 2) Care ine concomitent de dou aspecte opuse ale unui ntreg. 3) (despre frunze) Care este aezat simetric fa de un ax. 4) (despre convenii, contracte etc.) Care oblig n egal msur ambele pri contractante. /<fr. bilatral
Sursa: NODEX | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

BILATERL, - adj. Care are dou laturi, dou pri (opuse, simetrice); cu (pe) dou laturi, dou pri; referitor la cele dou laturi, cele dou aspecte ale unui lucru. (Despre acte,

contracte etc.) Care asigur obligaiile reciproce dintre pri. V. sinalagmatic. [Cf. fr.bilatral, cf. lat. bis de dou ori, latus parte].
Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

BILATERL, - adj. 1. cu dou laturi, fee (opuse, simetrice). 2. referitor la cele dou laturi, aspecte ale unui lucru. 3. (despre contracte, convenii) care angajeaz reciproc cele dou pri; bipartit. (< fr. bilatral)
Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

BILATERL, -, bilaterali, -e, adj. 1.Care are dou pri (sau dou laturi) opuse, simetrice. 2. Care privete n acelai timp cele dou laturi sau aspecte ale unui ntreg. 3. (Despre acte, contracte, convenii) Care oblig n mod reciproc prile interesate. Fr.bilatral.
Sursa: DLRM | Adugat de lgall | Greeal de tipar | Permalink

bilaterl adj. m., pl. bilaterli; f. sg. bilaterl, pl. bilaterle

Sursa: Ortografic | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

bilaterl, - adj. (bi- i lateral). Cu do latur. Contract bilateral, care i oblig pe amndoi contractani.
Sursa: Scriban | Adugat de blaurb | Greeal de tipar | Permalink

TETRAPLEGIE
TETRAPLEGE s.f. (Med.) Paralizie n care sunt lezate toate cele patru membre. [Gen. -iei. / < fr. ttraplgie].
Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

TETRAPLEGE s. f. paralizie a celor patru membre datorit leziunii mduvei spinrii. (< fr. ttraplgie)
Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

Paraplegie : paralizie a celor doua membre inferioare. O paraplegie este cauzata de o leziune a celulelor motorii ale sistemului nervos, cu localizare fie centrala (lezare in profunzime a maduvei spinarii), fie periferica (leziune in zona de emergenta a fibrelor nervoase ale maduvei sau nervilor). Ea se asociaza intr-un numar de cazuri cu tulburari sfincteriene (incontinenta sau retentie urinara, de exemplu). Diagnostic - Se bazeaza pe examenul tomodensitometric, pe imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M.), pe examenul lichidului cefalorahidian si pe explorarile electrofiziologice (potentiale evocate somestezice ale cailor desensibilitate, electromiografie). Tratament - Este medical sau chirurgical, depinde de afectiunea responsabila. Triplegia trei membre afectate

SPASTIC
SPSTIC, -, spastici, -ce, adj. (Med.) Spasmodic. Din fr. spastique.
Sursa: DEX '98 | Adugat de dante | Greeal de tipar | Permalink

SPSTIC, - adj. Spasmodic. [< fr. spastique].

Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

SPSTIC, - adj. spasmodic. (< fr. spastique)

Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

SPSTIC adj. (MED.) convulsiv, spasmodic. (Tremur ~.)

Sursa: Sinonime | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

spstic adj. m., pl. spstici; f. sg. spstic, pl. spstice

Sursa: Ortografic | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

SPASMODIC
SPASMDIC, -, spasmodici, -ce, adj. Privitor la spasm, specific spasmului; care se manifest prin spasme, nsoit de spasme; spastic. Din fr. spasmodique.
Sursa: DEX '98 | Adugat de dante | Greeal de tipar | Permalink

SPASMDIC ~c (~ci, ~ce) i adverbial 1) Care ine de spasme; propriu spasmelor. 2) Care se manifest prin spasme; convulsiv. /<fr. spasmodique
Sursa: NODEX | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

SPASMDIC, - adj. nsoit de spasme; convulsiv; spastic. [< fr. spasmodique].

Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

SPASMDIC, - adj. care se manifest prin spasme; spastic. (< fr. spasmodique)
Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

SPASMDIC adj. (MED.) convulsiv, spastic. (Tremur ~.)

Sursa: Sinonime | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

spasmdic adj. m., pl. spasmdici; f. sg. spasmdic, pl. spasmdice

Sursa: Ortografic | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

DISKINETIC
DISCHINEZE, dischinezii, s. f. Greutate n micri a unei persoane sau la micarea unui organ. Dischinezie biliar = ncetinire a secreiei biliare. Din fr. dyscinsie.
Sursa: DEX '98 | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

DISCHINEZE s.f. Alterare a mecanismelor de reglare a activitii motorii a organelor contractile; paralizie incomplet. Dischinezie biliar = ncetinire a secreiei biliare. [Gen. -iei, scris i diskinezie. / < fr. dyskinsie, cf. gr. dys dificil, kinesis micare].
Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

DISCHINEZE s. f. tulburare a mecanismelor de reglare a activitii motorii viscerale. ~ biliar = ncetinire a secreiei biliare. (< germ. Dyskinesie, fr. dyscinsie)
Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

dischineze s. f., art. dischineza, g.-d. art. dischinezei; pl. dischinezi, art. dischinezile
Sursa: Ortografic | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

HIPERCHINEZIE
HIPERCHINEZE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerat efectuat de muchii2 scheletici sau de muchii2 netezi ai unui organ cavitar. Din fr. hyperkinsie.
Sursa: DEX '98 | Adugat de gall | Greeal de tipar | Permalink

HIPERCHINEZE s.f. (Med.) Exagerare a funcionrii motorii a diferitelor organe cavitare sau a muchilor striai. [Gen. -iei. / < fr.hyperkinsie, cf. gr. hyper peste, kinesis micare].
Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

HIPERCHINEZE s. f. exagerare a funciei motorii a diferitelor organe cavitare sau a muchilor striai. (< fr. hyperkinsie)
Sursa: MDN | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink

hiperchineze s. f., art. hiperchineza, g.-d. art. hiperchinezei; pl. hiperchinezi, art. hiperchinezile
Sursa: Ortografic | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink

DISTONIE
- Contractie involuntara si dureroasa care intepeneste o parte a corpului sau intreg corpul intr-o pozitie anormala. Atunci cand o parte a corpului se fixeaza intr-o pozitie distonica, zona musculara respectiva se contracta sub efectul unui spasm, zis spasm distonic. Unele distonii nu apar decat cu ocazia unei miscari precise: atunci se vorbeste de distonie de functie. In cazul crampei scriitorului, cea mai frecventa dintre distoniile de functie, se produce o crispare dureroasa adegetelor, incheieturii mainii si, uneori, a intregului brat de indata ce subiectul incearca sa scrie. In general, crisparea este insotita de o durere, care survine de la inceperea scrisului si impiedica continuarea lui. Este bazat pe cel al eventualei cauze si pe luarea de anticolinergice, uneori asociate cu miorelaxante pentru a lupta impotriva durerii. Dopamina, in unele cazuri de distonie generalizata familiala, permite obtinerea de rezultate spectaculare. Pentru distoniile localizate si de functie, kineziterapia joaca un rol fundamental, deoarece ea actioneaza concomitent pentru decontractarea muschilor hiperactivi si pentru favorizarea consolidarii muschilor antagonisti. Recent, au fost incercate injectiile locale cu toxina botulinica; ele provoaca o paralizie trecatoare a muschilor atinsi, usurand kineziterapia. Vezi: torticolis.

ATAXIE
Imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare - apar miscari imprecise, ezitante - apare in leziuni cerebeloase sau ale maduvei spinarii.

HIPOTON
Hipotonie (musculara) In neurologie, diminuarea tonusului muscular, responsabila de o slabire a muschilor. Hipotonia se observa la inceputul hemiplegiilor sau ca urmare a injectarii anumitor substante (anestezice, curara etc.). Hipotonic 1. (Solutie) Care are o presiune osmotica inferioara unei alte solutii. Ser hipotonic - ser a carui concentratie moleculara este inferioara celei a sangelui. 2. Despre musculatura: tonus scazut al musculaturii. Osmotic 4

Referitor la osmoza (proces de difuziune a uneia sau a mai multor substante printr-o membrana permeabila sau semipermeabila, determinat de diferenta de concentratie a substantelor), specific osmozei.

APARAT LOCOMOTOR
Totalitate a tuturor organelor care permit deplasarea individului. Aparatul locomotor cuprinde oasele si articulatiilemembrelor si coloana vertebrala, precum si ligamentele, muschii si tendoanele care le leaga unele de altele sau le actioneaza. Locomotia, care este o functie complexa, face sa intervina, in afara acestor organe, organele senzoriale (ochi, ureche) si receptorii senzitivi (organe microscopice), care culeg informatiile privind mediul si pozitia ansamblului corpului, precum si cele despre tensiunea muschilor. Sistemul nervos intervine si el: analizeaza aceste informatii si transmite ordinele catre muschi, care pun oasele si articulatiile in miscare multumita contractiilor lor succesive si coordonate.