Sunteți pe pagina 1din 3

Alessandro Volta

Un pionier in electrochimie(?)

Contele Alessandro Volta Giuseppe Antonio Anastasio s-a nscut la Como (Italia), la 18 februarie 1745 ntr-o familie nobil. Nu a vorbit pn la patru ani, dar n scurt timp i-a depit colegii. El a inventat prima baterie electric, descoperind cum se deplaseaz curentul electric ntre dou metale aflate ntr-o soluie. A devenit celebru, fcnd experimente i pentru Napoleon. Unitatea de msur a tensiunii electrice a fost denumit ,,volt n cinstea sa. Alessandro Volta studiaz n colile publice din oraul su, intrnd apoi, n 1758, la colegiul iezuit. n 1769 public prima sa lucrare despre electricitate, De vi attractiva ignis electrici, care atrage atenia asupra sa i l ajut s obin postul de profesor de fizic la liceul din Como, unde a lucrat ntre anii 1774 1779. Reuete apoi s obin numirea n funcia de profesor la Universitatea din Pavia (1779), unde i continu munca n domeniul electricitii i face o serie de invenii revoluionare, care i aduc importante distincii, printre care: medalia Copley (1791) la Royal Society din Londra, al crui membru era, Legiunea de onoare i altele. Napoleon l-a invitat la Paris n 1801, acordndu-i statutul de membru al Institut de France i numindu-l conte, iar mai trziu, n 1810, senator al Lombardiei.

Volta s-a afirmat i n chimie (n 1778 a fost primul savant care a izolat metanul, principalul constituent al gazului natural), n meteorologie (a inventat electrometrul, instrument de msurare a electricitii atmosferice) etc. Printre inveniile sale cele mai cunoscute se numr: electroforul (un instrument pentru acumularea de electricitate static, care st la baza condensatoarelor utilizate i astzi) i electroscopul (un instrument care permite evidenierea diferenelor de potenial). n 1800, Volta devine celebru prin invenia sa major, aa-numita pil voltaic, ce permitea transformarea energiei chimice n energie electric. Aceast invenie consta ntr-o coloan vertical compus dintro succesiune de 1 disc de cupru / 1 disc de hrtie mbibat n soluie salin / 1 disc de zinc. La extremitile coloanei era ataat cte un fir metalic ntre care se producea un curent electric continuu de joas intensitate. Este interesant faptul c Volta descria invenia sa ca un organ electric, similar celui al petelui-torpil. La originea inveniei se afl teoria electricitii animale i experienele asupra broatelor ale altui fizician italian, Luigi Galvani. Repetnd experienele acestuia, Volta a avansat ipoteza c originea curentului electric aprut cnd muchiul este n contact cu dou metale diferite nu este esutul organic, ci contactul ntre metale i a demonstrat aceast ipotez nlocuind esutul broatei cu bucele de hrtie nmuiate n soluie salin (conductoare) i obinnd astfel curent electric, infirmnd teoria lui Galvani. Dincolo de celebritatea lui Volta, dei tiina modern consemneaz c bateria a fost inventat de contele Alessandro Volta, n ruinele unei aezri din apropierea actualei capitale irakiene a fost gsit un obiect asemntor, vechi de circa 2000 de ani. Cunoscut drept Bateria din Bagdad. Obiectul, impreuna cu altele de acelasi fel, se gaseste la Muzeul National din Irak si dateaza din perioada Imperiului Parthian o cultura asiatica veche, ce s-a manifestat in Orientul Mijlociu intre 247 i.e.n. si 228 e.n. Borcanul pare sa dateze din jurul anului 200 i.e.n.. El a fost descris pentru prima data de catre arheologul german Wilhelm Koning, in 1938. El are o inaltime de circa 16 centimetri si o grosime de aproape 8 centimetri. In momentul descoperirii sale avea un capac dintr-un material asemanator asfaltului de azi, iar in interior avea o foita de cupru infasurata intr-un tub, care avea la capatul de sus un disc din cupru. O vergea din fier, extrem de subtire, era fixata de capacul de jos si trecea prin centrul tubului de cupru, fara sa se atinga insa de peretii acestuia. Modul de functionare al acestei baterii antice se rezuma in principiu la introducerea de otet sau suc de grapefruit fermentat in borcan. Acesti acizi permiteau migrarea flu-

xului de electroni de la tubul de cupru la vergeaua de fier cind cele doua metale erau conectate la unul dintre capete, generindu-se un curent de o intesitatea scazuta. Experimentele efectuate cu aceasta baterie au aratat ca putea genera intre 1,5 si 2 volti. Si asta la o putere nu foarte mare, dar importanta, prin utilizarile care i se puteau da chiar si in anul 200 i.e.n. Din nefericire, insa, nici pina astazi nu s-a putut stabili la ce se foloseau aceste baterii, chiar daca s-au formulat o sumedenie de ipoteze. Una dintre spune chiar ca bateria ar fi fost folosita la tratarea durerii, asa cum procedau grecii cu anumite specii de pesti electrici. Cea mai seducatoare dintre ipoteze este aceea ca aceasta baterie reprezinta chiar piatra filozofala, dupa care au alergat alchimistii pret de doua milenii. S-a demonstrat stiintific faptul ca, folosind o asemenea baterie, bijuteriile din argint se puteau polei cu aur, printr-o tehnica asemanatoare cu cele din prezent.