Sunteți pe pagina 1din 4

GAndire politicd europeand

26 octombrie 2010

slptimina

4.

John Locke. Principiile liberalismului politic.


Starea de naturi, proprietatea gi piafa. Descrierea stdrii de natura: "Pentru a inlelege dreptul puterii politice gi a-l deduce din originea sa trebuie si ludm in considerare starea in care se afld oamenii in mod natural, o stare de perfectd libertate de a-gi hotdri acliunile 9i .de a dispune de posesiunile gi persoanele lor aga cum gisesc potrivit, in limitele legii naturale,fir6,a cere permisiunea gi fdrd a depinde de voinla altui om. De asemenea este o stare de egalitate in care toatd puterea gi jurisdiclia sunt reciproce..." (Al doilea tratat despre cdrmuire, cap. II, 4). Deqi este o stare de perfectd libertate gi deplind egalitate, totugi, nu e vorba despre o "stare de permisivitate complet6", nu este adicd o stare pur anarhicd. Care este atunci principiul limitativ al stdrii de naturd? De unde provine ordinea in starea de natur6? Locke afirmd cd sursa ordinii in starea de naturd este legea naturalb, orice individ delindnd
"puterea executivi" a acestei legi.

La John Locke conceptul de stare de naturd primegte determina{ii mai complexe decat la Hobbes. Indivizii in starea de naturd, sI inilieze diverse tipuri de rela{ii de cooperare, inclusiv relalii economice. Piata, ca sumd a relaliilor economice dintre indivizi este produsul interactiunii libere dintre indivizi, independent de stat. Pe de alt6 parte,
reugesc,

Locke abandoneazd ideea de conflictualitate inerentd naturii umane sau stdrii de natur6. Proprietatea este definitd astfel: ,,fiecare om are o proprietate, qi anume asupra persoanei sale. Iar Ia aceasta nu are nimeni altcineva dreptul in afara sa. Putem spune cd munca trupului sdu qi lucrarea mdinilor sale sunt cu adevdrat sunt cu adevhrat ale sale. Oricdrui lucru pe care il scoate din starea in care l-a frcut gi l-a lSsat natura, el ii adaugd munca sa,9i, addugdndu-i ceva ce este al sdu, il face astfel proprietatea sa" (V,27). Aparilia pielei gi a monedei face mai complexd, desigur, aceaste teorie a proprietdfii derivatd din muncd. De aisi, o primd ciificuitate: tje ce staiui mai esie necesar, daca starea de naiur[ reprezinti o situaiie pozitivd gi dezirabild a umanitafii? Dacd in cazul lui Hobbes necesitatea pdrdsirii definitive a stdrii de naturd era evidenti qi imediatd, caracterizarea in termeni pozitivi a acestei stdri de cdtre Locke face mai greu inteligibile motivele abandonirii acestei stdri 9i, deci, a renunldrii la o parte din drepturile individuale in favoarea statului. in cazul lui Hobbes, problema obligatiei politice era mai simplu solulionati; cum "condifia naturald a umanitdlii" este r6ul absolut, pirdsirea imediatd a acesteia este o necesitate imediat6.

Justificarea moralS a aproprierii (sau luirii in posesie) nelimitate Al doilea tratat este unul dintre textele fundamentale ale liberalismului politic. Tema proprietelii private, a protejdrii acesteia, precum gi ideea non-interferenfei statului in aria proprietAtii private gi a pielei in general este una
dintre ideile constitutive ale liberalismului modern. Tema proprietetii private, mai ales a distribufiei echitabile a acesteia, devine gi una problemele cele mai dezbatute in polemicile dintre socialism gi liberalism. Argumentul lui Locke relativ la proprietatea privatd a fost utilizat in mai multe direclii in teoria politicd. Doud dintre cele mai importante utilizdri: direcJia democraliei liberale gi direclia democraliei participative.

Democra{ia participativd

gi e delegitimdrii morale a egalitarianismului. Agadar, conform interpretirii lui democra{ia liberald singurul comportament economic rational este cel care maximizeazi continuu proprietatea; acest compoftament impu{ineazd sau chiar desfiinfeazi resursele de{inute in comun gi astfel obligd la un comportament similar al tuturor, de maximizare a proprietitii. Statul are, in viziunea lui Locke, prerogative minime in privin{a reglementdrii gi intervenfiei asupra propriet6lii private. Argumentul principal este acela cd ceea ce nu e creat de societate nu poate fi controlat de aceasta. Or, daca intradevbr proprietatea privatd este anterioard existen{ei statului, atunci acesta nu o poate controla. Totugi, se poate obiecta cd proprietatea privatd nu poate exista independent de stat, dat fiind ci aceasta este un produs social, dependent de o serie de conven{ii care nu au validitate in afara statului. Spre exemplu, in starea de naturd existd anumite limite ale proprietdlii, care sunt mai apoi desfiinpte de cdtre societate prin aparilie piefei. Apoi, in societate "munca nu mai creeazd un titlu suficient de proprietate" (Strauss, I 953, p. 240), esen{iale fiind acordurile care reglementeazd pia1a.
propriet6jii private nelimitate
Macpherson,

democracy. Conceplia lui Locke despre proprietatea privatd a fost inglobatb in fundamentele ideologice ale democraJiei liberale. Macpherson explicd modul in care democralia liberald include o viziune asupra naturii umane determinabili prin ideea de apropriere infinitd sau indefiniti. Altfel spus, democralia liberald se intemeiazb pe premisa cd "dorinla nelimitatd este ra{ionald gi moral acceptabild" (Macpherson, p. 98). Aici este evident vorba despre justificarea moral[ a

9i critica ideii de apropriere nelimitatd -

Macpherson, The maximization of

in

Formula contractului social: "...fiecare om, consimJind impreund cu al{ii si alcdtuiascd un corp politic supus fali de oricare membru al acestei societdti, sd se supund hotdrdrilor majoritdlii gi aceasta si ia decizii pentru el" (Locke, op.cit., VIII,97). Totugi, "Oamenii fiind...liberi, egali gi independenli de la
unei singure cArmuiri, se obligd el insuqi, naturd, nici unul nu poate fi scos din aceastd stare gi supus puterii politice fdrd consim1dmdntul sdu" (ibidem,95).

GAndire politica europeand

26 octombrie 2010

In varianta propusi de Locke, prin contractul social va exista numai o cedare sau delegare parfialS a puterii de a executa legea naturald; nu se renunfi la libertatea originard a stdrii de natur6, ci numai se transrnite o pafte a puterii executive

citre un 'Judecdtor cunoscut qi impa4ial". De aici rezultd un contractltalism moderat, care presupune

existenfa unor relalii sociale (inclusiv economice) anterioare gi exterioare contractului social. De asemenea, se va putea vorbi despre un dublu contract, unul originar, intre indivizi, care dd na$tere comunitSlii gi altul intre comunitate gi guverndmAnt, care limiteazd puterea politicb astfel constituitd. Urmdrirea fericirii personale gi a siguranlei are "caracterul unui drept absolut" (Strauss, 1953, p. 226); prezenla ambelor depinde de proprietatea privatd, astfel incdt scopul societdlii civile este protejarea acestei proprietd{i; acest element devine o condilie esen{iali a fericirii 9i binelui comun (Strauss, 1953, p. 234). Acesta este unul din elementele principale ale liberalismului gi democraliilor liberale. Aspect criticat frecvent din directia democraliei participative gi a egalitarianismului.

Justificarea guverndmAntului limitat (statului minimal) gi a "dreptului la rezistenfh" Locke inlelege prin putere politicd "dreptul de a face legi insoJite de pedeapsa cu moaftea...in vederea reglementdrii gi conservdrii proprietifii gi de a folosi forla colectivitatii in executarea unor asemenea legi...". Nu existd insd nici o distinclie sistematicd intre puterea comunitdiii politice, a societAlii civile gi puterea statald. Locke deduce atributele funcliondrii "normale" a statului gi condiliile in care exerciliul puterii politice este legitim din deficientele stirii de naturi. Agadar, scopurile legitime gi limitele puterii politice derivd tocmai din

fi acestea, dupd Locke: "lipsegte o lege stabild, consecventd gi gtiut6, acceptat6 gi recunoscutd prin consimldmdntul comun drept etalon al corectitudinii gi al incorectitudinii gi drept mdsuri comun6 pentru rezolvarea conflictelor", "lipseqte un jttdecdtor cunoscLtt Si imparlial", "lipsegte adesea pltterea de a sus{ine gi de a sprijini sentinfa, atunci cdnd aceasta este corectd, gi de a o executa..." (Locke, op.cit., cap. IX, paragrafele 124-126, subl.m.). De aici, sunt deduse limitele puterii politice (expunerea lor completd se gdsegte in Al doilea tratat despre cdrmtire, cap. XI, paragrafele 134-142.): degi puterea legislativului este supremd, aceasta "nu este gi nici nu poate fi o putere absolut arbitrard asupra vielii 9i destinelor oamenilor", "nu igi poate asuma puterea de a conduce prin decrete arbitrare provizorii, ci este obligat si impartd dreptatea gi sa decidd drepturile supusului prin legi stabile promulgate gi prin judecdtori autorizali recunoscufi", "nu-i poate lua unui om vreo parte a proprietdlii sale {Erd consim{Smdntul sdu", "nu poate transfera in alte mAini puterea de a face legi". Legitimitatea guverndmdntului este practic asiguratd prin garantarea anumitor limite supraimpuse puterii. Dreptttl la rezistenld din partea indivizilor este justificat atunci c6nd exercitarea puterii este ilegitim6, iar acest lucru se intAmpls cAnd puterea devine tiranicd. in ultimele douiL capitole din Al doilea tratat Locke explicd situa{iile in care puterea politicd, mai precis executivul, igi pierde legitimitatea, devine tiranicd, gi astfel dreptul la rezisten{a este
caracteristicile, ?n special din neajunsurile, stbrii de natur6; iatd care ar autorizat.

Richard Ashcraft surprinde in textul celui de-al Doilea tratat doud modalitEli de definire a tiraniei, una tradilionald, mogtenite gi cealaltd proprie lui Locke. in primul caz, tirania semnificd substituirea scopului legitim al guverndrii cu interesul personal al conducdtorului. Spre deosebire de definilia tradilionalS, pdstratd gi utilizatd in text, cea proprie lui Locke afirmi ci tiranicd este "exercitarea puterii dincolo de drept", adici utilizarea fo4ei fdri autoritate (Ashcraft, 1994, pp. 256-261). Elemente ale liberalismului lochean:
Putere politicd limitatd, exercitatd conform unor reguli stabile, acceptate gi predictibile. Singura putere legitimd este constituitd prin voinla majoritdlii. Maximizarea proprietdlii private este o trdsdturd fundamentali a indivizilor umani qi piafa este dimensiune fundamentald
a

relaliilor dintre indivizi.

Separalia gi echilibrul puterilor in stat. Dreptul la rezisten!5 in condilii de exerciliu arbitrar al puterii.

Bibliografie

2,5,7 (partial), 8 (partial), 9, 11, l9 (partial). Adrian-Paul Iliescu, "John Locke gi idealul modern al unei vie{i fondate pe reguli", studiu introductiv in John Locke, Al doilea tratat despre cdrmuire, Nemira, 1999, pp. 5-40. George Sabine, A History of Political Theory, cap.26, pp. 438-457 Pierre Manent, Istoria intelectuald a liberalismulri, Editura Humanitas, Bucuregti, 1992, cap. 4, pp. 67-86. C.B. Macpherson, The Maximization of Democracy, in Philosophy, Politics and Society, third series, a collection edited by Peter Laslett and James Fishkin, Basil Blackwell, Oxford, 1967. Richard Ashcraft, Locke's political philosophy, in Vere Chappell (ed.), Cambridge Companion to Locke, Cambridge University Press, 1994. l-eo Strauss, Nattral Right and History, The University of Chicago Press, 1953.
John Locke, Al doilea tratat despre cdrmuire, Nemira, 1999, cap.

Gandire pol iticd european6

Saptamina

5.

Kant: Proiectul pdcii eterne.

Textul de referinld: Immanuel Kant, Spre pacea eternd,1795.

Articolele care intemeiazl ordinea pacifistl globall: Articole preliminare: 1. ,,Nici un tratat de pace nu trebuie validat ca alare, dacd a fost incheiat sub rezerva tacitd, care pbstreazd substanla unui viitor rdzboi" 2. ,,Nici un stat independent ... nu trebuie sd poata fi dobdndit de catre alt stat prin succesiune, schimb,
vdnzare sau donafie" 3. ,,Armatele regulate, cu timpul, trebuie desfiin{ate complet" 4. ,,Nu trebuie contractate datorii publice referitoare la afacerile exteme ale statului" 5. ,,Nici un stat nu trebuie sd se amestece cu forta in constitulia gi conducerea altui stat" 6. ,,Nu trebuie sd se pennitd nici unui stat in timpul rdzboiului astfel de ostilitAtri fala de altul care sd faca imposibila increderea reciproca ?ntr-o pace viitoare"

Articole definitive: 1. ,,Constitu;ia civila a fiecdrui stat trebuie

sa fie republicand" 2. ,,Dreptul internalional trebuie sd fie intemeiat pe un federalism al statelor libere" 3. ,,Dreptul cosmopolit trebuie sd se limiteze la condiliile ospitalitdlii universale"

Principii ale proiectului plcii eterne


Cosmopolitismul, sub forma unei federalii a statelor libere. DemocraJie internd generalizabilS tuturor statelor. Pacifism.

Tipuri de argumente referitoare la democra{ie gi pacea globald: statele democratice sunt pagnice dat fiind cd cetdfenii acestora vor suporta costurile rdzboiului; rdzboiul este iralional privit din punctul de vedere al
statelor democratice, mai ales in privin{a consecin{elor economice; comerful, in general, conduce la stabilirea pacii (Doyle, 1993, p. 186). Consecin{e ale proiectului plcii eterne. Statele care fac parte dintr-o ordine democraticd gi cosmopolitd vor fi pacifiste. Intemeierea unei confedera{ii, dar nu gi al unui stat global. Obligalia statelor de a se supune principiilor care garanteazdpace eternd este in primul rdnd de tip moral, iar abia mai apoijuridic. Totugi, lipsegte forfa coercitivd pentru a garanta supunerea oricdrui stat fald de deciziile colective. Lipsegte, de asemenea, un tribunal federal recunoscut care sd analizeze incdlcdrile dreptului federal cosmopolit. Statele participa la o ordine cosmopolitd, r-ru ?nsd gi indivizii, care trebuie sd se raporteze mai intAi la propriile state. Relalia dintre indivizi qi federalia globald rdmAne mediatd de fiecare stat in parte. Stabilirea deosebirii dintre dreptul cosmopolit gi dreptul international. Principala diferenla este aceea cd dreptul intemalional clasic este provizoriu, iar dreptul cosmopolit este universal (Habermas,2000, p. 193). Care sunt tipurile de acliuni care trebuie reglementate intr-o confedera{ie de tip cosmopolit? Discutrie. Exemple de proiecte contemporane care necesitd o eticd globald gi o ordine federal5 globald: redistribuirea globala a bunurilor gi resurselor, combaterea incalzirii globale, migralia globald gi problema refugialilor

Argumentul kantian despre pacea eternd. IJtilizarea argumentelor de tip contractualist. intemeierea dreptului cosmopolit presupune un acord inilial intre state sirrilar celui dintre indivizi in starea de natur5. Principala diferenld dintre contractul care edifica ordinea cosmopolitd gi cel care constituie societatea este cd statele igi pastreazd suveranitatea in calitate de membri ai federa{iei astfel constituite. Kant se referd la state republicane (nu democratice), prin aceasta inlelegAnd state bazate pe principiul reprezentdrii gi al separa{iei puterilor. Kant crede qi cd ordinea globala cosmopolitd ar rezulla cu necesitate

Gandire politicd europeand

dacd

toli indivizii gi-ar urma obligaliile morale in calitate de cetaleni. Pacea apare astfel ca o ,,datorie eticd".

Pacea globald.rezultd, din evolulia statelor cdtre ordinea repr,rblicand (Doyle, 1993, pp. 188-190).

Intr-un guverndmAnt republican, principiile legale reflectd mai bine principiile morald dec6t in orice alt tip de guverndmAnt (Riley, 1982, p. 132). GuverndmAntul republican faciliteazd, pacea globald * argumente politice gi economice. Kant propune o federalie globald a statelor libere gi nu un stat global, care ar presupune distrugerea libertalilor individuale (vezi giDoyle, 1993, p. 187).

Evalulri

qi

critici.

Observayiile lui Habermas referitoare la argumentele kantiene: Argumentr,rl corelaliei dintre forma republicana a statului gi caracterul pacifist al ordinii cosmopolite optimismul h-ri Kant va fi demontat de consecinlele negative in plan intemalional ale naJionalismului: Kant ,,nu a putut prevedea faptul ca mobilizarea in masd a celor ... infldcdrali in spirit nalionalist va duce la o epocd a rdzboaielor de eliberare, oribile din punct de vedere ideologic" (Habermas, 2000, p. 197). Credin{a cd economia statelor democratice favorizeazd un climat internaJional de pace. ,,Kant nu invdiase inca ... cd evolufia capitalistd va duce la o opozilie a claselor sociale care ameninld tocmai pacea gi inclinalia prezumtivd cdtre pace a societdlii liberale" (Habermas,2000, p. 198). Apoi, datoritd globalizdrii economice, ideea unei ,,economii nationale" este sldbitd. Alte contra-argllmente: rdzboaiele contemporane pentru accesul la resurse. Vezi problema accesului la resurse gi la energie in relaliile dintre statele contemporane. De asemenea, Kant crede cd opinia publica contribuie Ia evolulia cdtre ordinea cosmopolitd pacifistd, dar nu a anticipat corect problema manipuldrii gi indoctrinarii prin mass-media. Totugi, influenla opiniei publice globale in limitarea ac{iunilor violente intreprinse de state este semnificativa (Habermas, 2000, p. 200-i). Contradiclie semnalatd de Habermas: proiectul unei ordini cosmopolite pentru pdstrarea pacii pe de o parte pdslreazd suveranitatea membrilor, iar pe de alta parte subordonarea statelor fa{a de deciziile colective ale unei ligi a naliunilor este obligatorie (2000, p. 195).

Amendamente propuse
contemporane:

de

Habermas astfel incAt ideea

pacii eterne sb rdspunda nevoilor

Instituirea unui sistem de sancliuni intemalionale, astfel incAt ordinea cosmopolitd sd poate avea un caracter coercitiv (2000, p. 203 ff). Reforma ONU (parlament global, justilie mondiald, reforma consiliului de securitate) gi, in general, cregterea ,,capacitd1ii de acliune supranalionale" gi ,,imbundtdlirea cadrului institulional pentru o politicd a drepturilor omului" (2000, p.210). ,,Justifia penala internalionald . . . ar trebui institulionalizata pe h-rnga duratd" (2000, p. 210) Pericole la adresa pdcii perpetue mondiale: dezechilibre ecologice, disparitali severe ale nivelului de trai,
comerfr-rl cu arme, terorismul (Habermas, p 209). Justificarea empiricd a ideii cd statele democratice nu iniliaza rdzboaie unul irnpotriva celuilalt. Disculie. Organizarea politica de tip repr-rblican faciliteazd o ordine pacifist6, dar nu garanleazd, cb in realitate statele

republicane vor constitui

o federalie pacifista. In secolul al XX-lea, regimurile democratice s-au

angajat

frecvent in confl icte interna{ionale.

Bibliografie
lmmanuel Kant, Spre pacea eternd,in Scrieri moral-politice, E,ditura $tiinlifica, Bucuregti, 1991, pp,
3BB-405.

Jurgen Habermas, ,,Ideea lui Kant a pdcii eterne - la o distan{d istoricd de doua sute de ani", in Mircea Flonta gi Hans-Klaus Keul (coordonatori), Filosofia practicd a lui Kant, Polirom, 2000. Michael Doyle, "Liberalism and International Relations", in Ronald Beiner and William Booth (Eds.), Kand and Political Philosophy, Yale University Press, i993. Patrick Rlley, Will and Politicql Legitimacy, Harvard University Press, 1982.