IONELA BERCU, GRUPA I GA

NOTIUNI ELEMENTARE DE ISTORIE A MEDICINEI

Din timpuri imemorabile se cunoaste existenta unor practici medicale. Astfel, inca din
timpul comunei primitive exista marturii ale unor acte terapeutice: schelete care prezinta urmele
unor fracturi consolidate, precum si cranii cu orificii regulate pe bolta (trepanatii). E greu de
precizat daca acestea reprezentau acte rituale sau practici terapeutice, dar este limpede ca, la
inceputurile sale, timp indelungat, ,vindecatorul" cumula functia de medic si de chirurg. Practica
milenara a aratat oamenilor primitivi ca unele afectiuni ale organelor exterioare - o fractura,
extractia unui dinte, evacuarea unui abces etc. - puteau fi tratate cu ajutorul unor instrumente.
Afectiunile organelor interne, dominate indeosebi de durere, solicitau utilizarea unor agenti
terapeutici cautati in lumea animala, vegetala, printre minerale.
Odata cu modificarile care au survenit in structura societatii si cu evolutia modului de a
gandi si a actiona al oamenilor, prefaceri adanci influenteaza si medicina. Astfel, in codul lui
Hammurabi se vorbeste despre ,omul cu cutitul de bronz" - chirurgul, chemat sa vindece ochiul
bolnav, probabil de cataracta sau conjunctivita granuloasa, boli frecvente in Mesopotamia.
in aceasta epoca se detaseaza cele trei mari centre ale stiintei si practicii medicale din Grecia
antica: Kos, Rodos si Knidos.
Figura cea mai reprezentativa a acelor timpuri ramane Hipocrate din Kos (460 -375
i.e.n.), denumit si ,parintele medicinei", pentru spiritul sau de observatie, varietatea de
Tratamente, judiciozitatea recomandarilor preceptelor sale, care dealtfel stau in mare masura si
la baza medicinei moderne.
Sunt revelatoare pentru generozitatea, umanitatea si intelepciunea acestui mare invatat
si medic recomandarile care alcatuiesc cunoscutul Juramant al lui Hipocrate, juramant depus
secole de-a randul de catre medici inainte de a incepe practica medicala. Redam mai jos acest
pretios indreptar:
,Jur pe Apolo, medicul, pe Asklepios, pe Hygeea si pe Panacheia si, luand ca martori pe
toti zeii si zeitele, ma angajez sa duc la indeplinire, dupa puterile si judecata mea, acest
juramant si angajament scris.
Jur sa socotesc ca pe egalul parintilor mei pe acela care m-a invatat arta medicinei: sa
impart cu el bunurile mele si sa ii asigur toate nevoile in caz de lipsa; sa consider pe copiii lui ca
pe proprii mei frati si, daca doresc sa studieze aceasta arta, sa ii invat fara intelegere scrisa si
fara plata; sa impartasesc preceptele generale, lectiile prin viu grai si tot restul doctrinei copiilor
mei, copiilor maestrului meu si tuturor discipolilor care s-au inrolat si au depus juramant sa
slujeasca legea medicala, si nu alta.
'oi dispune, dupa puterea si judecata mea, ca regimul dietetic sa fie folosit in folosul
bolnavilor, si nu in dezavantajul sau spre raul lor. Si nu voi da, oricine mi-ar cere acest lucru, un
drog ucigator.si nici nu voi lua initiativa ca sa sugerez vreodata asa ceva. De asemenea, nu voi
provoca unei femei avortul niciodata. Prin probitate si castitate, imi voi mentine curate viata si
profesiunea mea.
Nu voi face incizie perineala la calculosi, lasand aceasta practica profesionistilor, in orice
casa va trebuie sa intru, voi merge acolo numai spre binele bolnavilor, evitand orice stricaciune
voluntara sau act de corupere si, cu deosebire, orice raporturi venale, cu femei sau barbati, fie
ei oameni liberi sau sclavi.
Toate cele ce in decursul sau in afara exercitiului artei mele as putea vedea sau auzi,
privind viata semenilor mei, si care nu trebuie divulgate, le voi retine pentru mine, socotind ca
toate acestea au dreptul la cel mai\ deplin secret.
Daca voi indeplini pana la capat acest juramant si il voi onora tot timpul, sa imi fie permis
sa ma bucur de toate placerile vietii si ale artei, cinstit fiind pentru totdeauna de catre oameni.
Daca il voi viola si voi deveni sperjur, sa mi se intample tocmai contrariul".
Numeroase alte nume ilustreaza progresul medicinei. La inceputul erei noastre, Celsius
face disectii pe cadavre si descrie impresionant de exact anatomia umana, iar in jurul anilor
1000 Avicenna (980 - 1037), in ,Canonul medicinei", contribuie remarcabil la dezvoltarea
medicinei evului mediu, descriind multe boli si indicand Tratamente corecte.
n secolul al X'-lea, 'esal intemeiaza anatomia moderna, iar in secolul al X'-lea
Harvey descrie, amanuntit, legile circulatiei. Dupa anul 1700 apar in medicina descoperiri
deosebite, care-i schimba complet caracterul, reprezentand primul pas catre extraordinarele
progrese de azi.
n 1770, Jenner descopera vaccinarea antivariolica, deschizand era vaccinarilor, era
antiepidemica, profilactica. Apoi, marile descoperiri in domeniul bacteriologici si virusologiei ale
lui Pasteur, Mecinikov, Lister si Koch, in secolul al XlX-lea, schimba complet modul de gandire
al medicilor privitor la raspandirea si vindecarea bolilor.
Mult timp intr-o pozitie de servitute (fiind practicata de barbieri), datorita nenumaratelor
oprelisti de ordin religios proprii evului mediu, chirurgia se desprinde de-abia dupa sfarsitul
secolului al X'-lea dintre stiintele medicale delimitandu-se ca o disciplina independenta.
Serurile si vaccinurile, sulfamidele si antibioticele, corticoterapia si tranchilizantele, transfuziile,
anticoagulantele, izotopii, antitiroidienele de sinteza, transplan-tele de tesuturi si organe sunt
numai cateva dintre descoperirile ultimului secol care au intrat in practica curenta, transformand
medicina, dintr-o arta a catorva initiati, intr-o stiinta cu caracter de masa. Drumul parcurs de
medicina in tara noastra imbraca in general aceleasi aspecte. Primele asezaminte medicale se
numeau ,bolnite" si erau situate pe langa manastiri, medicii (vracii) acelor vremi recrutandu-se
dintre calugari sau preoti. Prin secolul al X'-lea apar si spitale laice. Cea dintai legislatie cu
dispozitii sanitare este cuprinsa in pravilele lui 'asile Lupu si Matei Basarab (secolul al X'-
lea).
Prima scoala de invatamant medical a luat fiinta la Cluj in 1775.n 1710 este infiintat la
Bucuresti Spitalul ,Coltea", iar in 1735, Spitalul ,Pantelimon". Spiridonia din asi este intemeiata
in 1745. Hotaratoare pentru inceputurile organizatiei sanitare in Principate sunt prevederile
sanitare din Regulamentul Organic emis in 1831 de generalul Kiseleff. in 1857 este deschisa
Facultatea de medicina umana din Bucuresti sub numele de Scoala de medicina, mai tarziu
fiind inaugurate si facultatile din asi si Cluj.
De numele lui Carol Davila si Nicolae Kretzulescu se leaga in tara noastra inceputurile
invatamantului medical si ale organizarii sanitare moderne.
'ictor Babes, in anatomie patologica si bacteriologie, oan Cantacuzino, in raspandirea
metodelor experimentale de studiu si Gh. Marinescu, in neurologie, sunt nume care cinstesc
tara noastra, fiind recunoscute si apreciate pe plan mondial.
Alexandru Marcovici, George Stoicescu, Nicolae Kalinderu si Christea Buicliu reprezinta
generatia de medici si profesori care au ilustrat medicina interna in secolul al XlX-lea, facand
opera de adevarat pionierat, intr-o vreme cand medicina se baza, mai ales, pe observatia clinica
la patul bolnavului, pe educatia simturilor si dezvoltarea judecatii. in secolul nostru, Nanu
Muscel, Anibal Teohari, Dimitrie onescu si altii au adus un aport remarcabil la dezvoltarea
medicinei interne. Eminenti medici si distinsi pedagogi pot fi citati si in epoca noastra: D.
Danielopolu, N. Gh. Lupu, . Hatieganu etc. Paralel cu activitatile de ingrijire a bolnavilor,
didactica si de cercetare, se dezvolta reteaua unitatilor sanitare si numarul paturilor, se
diversifica si se imbogatesc dotarile si aparatura, se introduc in activitatea curenta noi categorii
de personal, printre care si asistentele medicale.






BazeIe teoretice aIe medicinei tibetane
Energia ceIor cinci mahabhute. La baza intregii medicine tibetane sta teoria celor cinci
mahabhute. Acestea sint pamintul, apa, focul, vintul, spatiul. Dupa cum noteaza specialistul in
fizica nucleara M.A. Markov, la o analiza mai atenta putem observa ca perceptia noastra despre
fizica nu s-a indepartat foarte mult de cea a anticilor. Daca grecii antici socoteau ca energii
fundamentale cele patru stihii: pamint, apa, aer si foc, fara sa inteleaga insa proprietatile
fundamentale ale acestor stihii, fizica contemporana incearca sa descopere continutul lumii
reale ca o interactiune complexa a diverse cimpuri. Este acelasi lucru ca si in cazul stihiilor
anticilor: cimpuri puternice, electromagnetice, slabe, gravitationale. Si ca si anticii, noi sintem
destul de departe de intelegerea acestor proprietati fundamentale ale stihiilor. Aceste cuvinte
pot duce cu gindul si la conceptia budista a celor cinci mahabhute, adoptata de medicii tibetani,
cu o singura diferenta: medicii tibetani cred ca natura proprietatilor fundamentale ale
mahabhutelor le este cunoscuta. ntr-o traducere in sens propriu, sintagma cele cinci
mahabhute inseamna cele cinci manifestari marete. Yoghinul tibetan Natog Randol a scris:
Realitatea mahabhutelor consta in aceea ca dinamica existentei Sansarei (lumea fenomenelor)
si a Nirvanei (lumea realitatii neindoielnice) se manifesta fara incetare inca de la inceputuri.
Dupa parerea lui, existenta nu are un inceput: n timpurile demult trecute, notiunea de obiect
real prin chiar continutul sau era purificata in mod absolut prin pustietatea din spatiu a
actualitatii care nu se manifesta si avea posibilitatea de expresie a elementelor. Aceasta
posibilitate s-a actualizat mai apoi sub forma a cinci lumi, din potentialitatea celor cinci lumi se
manifesta cele cinci mahabhute prin intensificare (sau prin dinamica existentei lor). O asemenea
posibilitate de manifestare este numita energie sau putere. n acest fel se manifesta esenta
mahabhutelor.
MahabhuteIe au functii energetice. T.G. Tarong spune ca mahabhutele sint nu
elemente fizice sau chimice, ci niste notiuni subtile determinate de functiile lor energetice.
PamintuI este energia care iti da tarie, capacitatea de a te opune influentelor exterioare.
Apa este energia de legatura, cea care uneste diverse elemente.
FocuI inseamna caldura, energia care incalzeste ceva ce tocmai a aparut.
VintuI inseamna mobilitate, baza fiecarei miscari.
SpatiuI se caracterizeaza prin lipsa oricarei limite; in particular energia spatiului
formeaza cavitatile, vasele din corpul uman. Dar acestea sint numai caracteristicile generale ale
celor cinci mahabhute, fiecare dintre ele are o intrega insiruire de caracteristici proprii. Energia
celor cinci mahabhute formeaza corpul uman.
Pamintul este responsabil pentru formarea tesutului muscular, a oaselor si a simtului
mirosului. Apa este responsabila pentru formarea singelui, a fluidelor din corp si a simtului
gustului. Focul raspunde pentru temperatura corpului, pentru aspectul exterior si pentru simtul
vazului. 'intul este responsabil pentru respiratie si simtul tactil. Spatiul, dupa cum am mai spus,
formeaza cavitatile din corpul uman.
VintuI ca sustinator aI vietii. Aceasta energie a mahabhutelor creeaza pe cei trei
vinovati pentru san 949t197j atate si pentru boli - vintul, fierea si mucozitatea.
n sens propriu cuvintul tibetan rlung (se pronunta lung) inseamna vint. Aceasta este
miscarea aerului pe care omul il inspira si il expira. Procesul respiratiei este imbogatit prin
functiile corespunzatoare ale unuia dintre cele cinci vinturi functionale ale corpului - vintul este
sustinatorul vietii. Acesta este insa numai nivelul cel mai superficial al sensului acestui cuvint,
nivelul sensului propriu. n sens larg, vintul inseamna sistemul functional al organismului, care
este responsabil pentru respiratie, dezvoltarea tesuturilor din corp, perceptia obiectelor cu
ajutorul celor cinci organe de simt. 'intul este baza materiala a constiintei, creind posibilitatea
gindirii. El este fundamentul energetic al organismului, prin care sint determinate toate functiile
legate de consumarea energiei acumulate.
Fierea (tibetanul mkhris, se pronunta ti) inseamna inainte de toate splina si vezica biliara,
pentru ca intruchipind zona caldurii corporale, ea este acel agent care da nastere in corp
caldurii focului si contribuie la digerarea alimentelor. Aceasta este cea mai clara manifestare a
mahabhutei focului. ntr-un sens profund, fierea este sistemul functional al organismului care
raspunde de prelucrarea si aprovizionarea organismului cu toate tipurile de energie necesara.
Prin prisma esentelor proprii fierii sau energiei caldurii focului are loc topirea rapida a
alimentelor, la fel de repede are loc si digerarea lor.
SistemeIe in echiIibru - un organism sanatos. Culoarea si caldura corpului devin mai
clare, actionati in toate directiile fara teama, toate initiativele se bucura de o minte foarte clara.
Pe scurt, fierea este sistemul de directionare a proceselor care sint responsabile pentru
aprovizionarea vitala a organismului.
Mucozitatea este traducerea in sens propriu a cuvintului tibetan badkan. Bad inseamna
apa, kan inseamna pamint: impreuna ele desemneaza sfera de activitate a mahabhutelor apa si
pamint in corpul uman si nu se folosesc in alte cazuri. Astfel, mucozitatea este acel sistem
functional al organismului care raspunde de mentinerea (pamint) tuturor elementelor corpului
unite si de legatura (apa) intre aceste elemente in intregul sistem al organismului uman. Acesta
este sistemul de stabilizare a mediului intern al organismului. Mucozitatea intareste corpul si
mintea; unind incheieturile oaselor, ea intareste legatura dintre ele; prelungind firul pur al
constiintei, ea creste perseverenta in actiuni si capacitatea de a evita orice problema; toate
partile corpului devin mai albe si mai moi.
Daca sistemele vintului, fierii si al mucozitatii se afla in echilibru, ele mentin si sanatatea
in organism. Daca insa nu sint in echilibru, ele pot provoca unele tulburari organismului.
PuIsatia si diagnosticarea boIiIor. Organele lezate sint sapte parti ale corpului sau
sapte niveluri de organizare a tesuturilor si trei tipuri de impuritati care se supun eliminarii.
Una dintre cele mai importante notiuni a medicinei tibetane este cea de pulsatie. Sensul
de pulsatie se reda prin cuvintul tibetan rta (care se pronunta ta). n sens propriu, cuvintul rta
inseamna canal. Prin acest cuvint sint denumite canalele de circulatie a singelui, a limfocitelor,
aerului si altor esente prin corp (vasele sangvine si cele limfatice, canalele nervoase si altele).
Atunci cind spunem rta avem in vedere un canal, iar acesta este un canal care pulseaza. Daca
avem in vedere pulsatia, atunci este vorba despre pulsatia canalului. Dupa caracterul pulsatiei
canalelor la incheieturile miinilor pacientului sau in alte locuri ale corpului lui, medicul tibetan
cunoaste starea locurilor afectate. Aceste cunostinte sint dobindite de catre medic studiind
teoria si metodica diagnosticului pe baza pulsatiei (principala metoda de diagnostic a medicinei
tibetane).
SistemuI canaIeIor - importanta vitaIa pentru organism. n ceea ce priveste anatomia
sau stiinta despre constructia organismului in medicina tibetana, exista un material
corespunzator si in anatomia europeana, chiar daca este grupat altfel. Sa cautam in tratatele de
medicina tibetana date care sa coincida cu cele din tratatele europene este un lucru fara sens.
A doua dintre temele analizate in capitolul despre anatomie al Tantrei explicative prezinta
un interes deosebit. Aceasta se numeste Stiinta despre anatomia canalelor. Caracterizind
sistemul canalelor din corpul uman si subliniind insemnatatea acestora pentru activitatea vitala
a organismului, comentatorul Celor patru Tantre Saicijei-Cijamto (secolul al X'-lea) scrie:
Corpul uman nu este o masa omogena, functioneaza ca un oarecare intreg, fiind patruns din loc
in loc de niste canale, al caror numar nu poate fi determinat.
CanaIeIe dispar o data cu moartea. Dintre toate tipurile de canale, o valoare deosebita
are asa-numitul canal organizat. Ele constituie baza activitatii vitale a intregului organism.
Aceste canale la embrion sint concentrate in mijlocul buricului si au o influenta hotaritoare
asupra dezvoltarii embrionului si asupra functionarii organismului in formare. Astfel, dupa cum
observa Saicijei-Cijamto, in corpul unei persoane moarte aceste canale nu apar, o data cu
moartea ele dispar impreuna cu constiinta. Aceste canale de baza pot fi comparate cu liniile
dintre polii unui magnet - ele sint reale si asa cum vorbim despre mecanisme greoaie (in
formarea corpului) trebuie sa vorbim si despre mecanisme subtile, ca despre doua laturi ale
unui intreg.
Specialistii unui institut parizian au obtinut cu ajutorul unei camere foto electronice
marturii stiintifice ale existentei in organism a unor puncte si linii pe care le folosesc cei care se
ocupa cu acupunctura.
Partea stinga a corpuIui - canaIuI LaIana.Primul dintre aceste canale - Lalana - trece
prin partea stinga a corpului, formeaza creierul uman, actioneaza asupra mihnirii si asupra
mucozitatii. n acest context, mihnirea inseamna un exercitiu de orientare in lume supus insa
actualizarii. Cu ajutorul energiei Lalana (mahabhuta apei) se formeaza creierul, iar creierul
depaseste propria mihnire (lipsa de orientare) datorita energiei mucozitatii (pamint + apa)
excitata de catre Lalana. Astfel, Lalana asigura in mod energetic capacitatea noastra de a gindi
rational.
Partea dreapta a corpuIui - canaIuI Rasana.Cel de-al doilea canal - Rasana - trece prin
partea dreapta a corpului, formeaza sistemul aortei - vena sexuala inferioara, actioneaza asupra
miniei si fierii. n acest context, minia inseamna un exercitiu de maturizare a existentei
individuale, exercitiu supus actualizarii, inseamna energia mahabhutei focului. Prin energia
Rasana se asigura relatia emotionala cu lumea, apararea eului omului de tot ceea ce inseamna
ne-eu. Si in acelasi timp, aceasta energie sub forma sistemului fierii este responsabila pentru
fortele vitale ale organismului, pentru activitatea lui exterioara pusa in legatura cu lumea
exterioara si, in consecinta, pentru depasirea stadiului de minie.
CentruI corpuIui - canaIuI Avadhuti.Cel de-al treilea canal - Avadhuti - trece prin
centrul corpului, este conducatorul vintului-intelepciune. n partea inferioara a corpului el
formeaza organele sexuale si actioneaza asupra pasiunii si a vintului. n acest context,
pasiunea inseamna un exercitiu supus actualizarii de largire si imbogatire a duratei existentei
individuale. Atunci cind, ca rezultat al practicii yoga, energia Lalana transforma mihnirea
(intunecarea) initiala in claritate, energia Rasana transforma emotia miniei intr-o sabie care
reteaza ratacirile mintii, altfel spus in intuitie. ar atunci cind aceste energii se unesc in canalul
central Avadhuti, vintul prin forta proprietatii sale de mobilitate uneste mintea si intuitia si
transforma pasiunea in intelepciune.
Atunci cind echilibrul in activitatea acestor canale este tulburat este provocata boala.
Astfel, cauza tuturor bolilor mucozitatii sint faptele irationale si zgircenia. Aceste stari emotionale
dezechilibreaza sistemul mucozitatii. Cauza tuturor bolilor fierii sint faptele facute la minie si
gindurile rele despre ceilalti. Cauza tuturor bolilor vintului sint faptele provocate de pasiunea
pentru inavutire, pentru lascivitate si invidia. Altfel spus, aceste emotii pot deveni cauzele unor
afectiuni daca ele sint insotite de conditiile unui mod de viata si de alimentatie irational. Daca
insa omul nu este sclavul pasiunilor proprii si le poate controla, daca el incearca sa-si
stabileasca un regim de viata si alimentar corect, rezultatele nu vor mai fi nicidecum bolile.
ChakreIe sau sistemuI de cinci noduri. Prin activitatea acestor trei canale se formeaza
tot sistemul de canale al corpului. O insemnatate deosebita pentru corpul si mintea omului au
ramificatiile acestor canale, care alcatuiesc sistemul cu cinci noduri al Avadhuti. Aceste noduri
se numesc chakre. De aceste chakre sint atrase toate cele cinci vinturi de baza ale
organismului: de ele sint asigurate cele cinci importante subsisteme functionale ale
organismului. Daca luam in consideratie ca toate dereglarile mucozitatii si ale fierii sint insotite
de vint, nemaivorbind despre tulburarile vintului, atunci se poate spune ca principala cauza a
tuturor bolilor este vintul. De aceea, starii canalelor vintului si chakrelor formate de ele li se
acorda o deosebita atentie.
Trebuie sa amintim de asemenea ca cuvintul tibetan rta inseamna nu numai canal, ci si
pulsatie. Caracterului pulsatiei diverselor canale din corpul uman i se acorda de asemenea o
mare atentie, luind in seama si conditiile care tin de timpul zilei, de luna, de an, de un ciclu de
ani.
Formarea tesuturiIor din corp. Este interesant ca in prima parte a Celor patru Tantra, in
Tantra fundamentala, scrisa pentru persoane alese, nu se scrie in general despre inima, plamini
si alte organe interne. n aceasta Tantra o deosebita atentie se acorda organizarii tesuturilor
corpului in sapte niveluri. Aceste niveluri se numesc cele care alcatuiesc corpul - in sens propriu
ceea ce este luat, percepute de organism din mediul inconjurator. n traducerile mongole acest
cuvint este redat prin tamir, care inseamna energie.
n aceasta abordare, organele interne sint reprezentate ca niste legaturi functionale
oarecare, care se formeaza din aceleasi tesuturi. Despre starea organelor putem vorbi luind in
consideratie starea tesuturilor corpului, pe aceasta se bazeaza si diagnosticul pus cu ajutorul
pulsului sau al urinei.
Tratarea organelor interne inseamna in mod obligatoriu tratarea tuturor tesuturilor de
care este legat organul respectiv si care il hranesc pe acesta.
n cel fel se formeaza tesuturile corpului? La inceput, mincarea si bauturile prin forta
vintului care sustine viata trec prin esofag in stomac, unde se descompun partial si se inmoaie.
Dupa aceea, cu ajutorul vintului asemanator focului se mareste fierea, care stapineste esenta
focului. Prin aceasta energie a focului se topeste ceea ce contine stomacul. n procesul de
digerare participa de asemenea trei tipuri de mucozitate. Ca urmare a acestui fapt, tot ceea ce
s-a mincat si s-a baut alcatuieste sucul digestiv si resturile. Sucul alimentar ajunge prin canalele
sale pina la stomac si se supune actiunii vintului, fierii si mucozitatii, care functioneaza in ficat.
Aici, sucul la rindul lui se divide in suc si resturi. Sucurile care se formeaza astfel duc la aparitia
singelui, sucurile din singe formeaza muschii, sucurile din muschi formeaza grasimea, din
sucurile grasimii se formeaza oasele, din sucurile oaselor se formeaza maduva, din sucurile
maduvei se formeaza sperma, sub forma unei substante de culoare alba la barbati si de culoare
rosie la femei. Resturile alimentare formeaza singele si urina, resturile din singe formeaza fierea
organelor sexuale, resturile din muschi formeaza impuritatile care ies prin noua orificii: ochi,
urechi s.a. Resturile de grasime dau nastere grasimii si transpiratiei care sint eliminate prin porii
pielii; resturile de oase formeaza dintii, unghiile, parul de pe corp. Resturile de maduva
formeaza pielea, o parte din continutul intestinului, secretiile oculare. Din resturile de sperma ale
femeii si barbatului se formeaza embrionul in uter, sucul din aceasta sperma se transforma in
sperma fina care ii da corpului un aspect sanatos.
CaIdura focuIui insuficienta provoaca indigestia.Trebuie sa subliniem aici ca ceea ce
am descris anterior este schema principiala de formare a tesuturilor. n acest proces un rol
determinant joaca caldura focului din corp. Aceasta inseamna nu numai caldura focului din
stomac sau fierea care contribuie la digestie. Caldura focului inseamna toate tipurile de energie
care asigura procesul schimbului de substante la toate cele sapte niveluri de organizare ale
tesuturilor. Daca in corp caldura focului este insuficienta, apare boala care se numeste
indigestie. n acest context, indigestie nu inseamna neaparat o boala a stomacului, aceasta
poate fi de asemenea incapacitatea de a asimila substantele hranitoare la oricare dintre
nivelurile de trecere a sucurilor si resturilor dintr-un tesut in altul. Aceasta poate fi o boala a
singelui, o boala a muschilor etc. Substantele pe care organismul nu este capabil sa le digere
sint asemanatoare prin proprietatile lor cu otrava. n cazul acestei boli, cele mai obisnuite
semne sint gustul acru in gura, dureri de stomac, intoxicarea cu feluri obisnuite de mincare,
pierderea poftei de mincare, tulburari intestinale, rigiieli foarte dese, varsaturi si diaree,
balonare, dureri de spate, intreruperea vintului care va curata din interior si, ca o consecinta
directa a gazelor din intestin, dureri intercostale si in zona inimii, cresterea mucozitatii care
egaleaza focul.
Daca se adauga la indigestie tulburarile vintului pot aparea ameteli. Daca adaugam
tulburarile fierii vor aparea senzatia de caldura in organele interne, diareea cu singe, varsaturile.
Daca se adauga tulburarile mucozitatii va aparea secretia in cantitati foarte mici de saliva.
Medicamentele se recomanda luind in consideratie dominarea in patologie a unuia sau altuia
dintre vinovati - vintul, fierea sau mucozitatea. Trebuie sa mai amintim inca un moment: vraciul
tibetan trebuie sa studieze sub indrumarea nvatatorului 15-20 de ani. Numai dupa aceasta el
poate sa trateze independent bolnavii.
Urina si transpiratia neeIiminate pot afecta sanatatea.n afara de cele sapte tesuturi
ale corpului pot afecta sanatatea si urina, si transpiratia, cele care se supun secretiei, dar inca
nu au fost eliminate din organism. Acestea participa de asemenea la formarea tesuturilor din
corp. 'iata corpului alcatuit din zece parti vatamate este asigurata de potentialul energetic si
este sustinuta de cele 15 functii ale organelor afectate. Este vorba in acest context despre cinci
tipuri de vint: cel care sustine viata, cel care te ridica, cel care cuprinde tot, cel asemanator
focului, cel care purifica din interior - acestea sint cele cinci prana din Hatha Yoga: prana, idana,
viana, samana, apana; cinci tipuri de fiere: cea care digera, cea care se transforma in sperma
fina, cea care se intrupeaza, cea care asigura vederea, cea care lumineaza; cinci tipuri de
mucozitate: cea care sustine, cea care descompune, cea care realizeaza cunoasterea, cea care
satisface, cea care uneste. Toate acestea indeplinesc numai functiile proprii lor, circula prin
propriile canale, prin organe si tesuturi ale coprului, prin organele de simt, au propriile
caracteristici cantitative si calitative.
Sanatatea fiecarei persoane depinde de starea Ior in cea mai mare masura. Luind in
consideratie ceea ce s-a expus mai sus, medicina tibetana propune urmatoarele criterii de
sanatate si de boala: Pilonul unui corp fara boli il constituie bazele unei afectiuni (vintul, fierea,
mucozitatea), care alcatuiesc corpul, si impuritatile supuse secretiei, atunci cind toate acestea
se gasesc intr-o stare nemodificata in ceea ce priveste propria localizare si caracteristica de
cantitate. Pilonul unui corp bolnav este alcatuit din aceleasi elemente, dar marite, micsorate,
afectate, atunci cind natura uneia dintre ele este modificata si atunci cind se produc tulburari, ca
o consecinta a modificarilor.
CIasificarea boIiIor in medicina tibetana Pe baza criteriilor de sanatate si boala,
medicina tibetana propune propria clasificare a bolilor. Tipurile sau clasele de baza ale bolilor
sint in numar de 101, iar doctorul Eshi Donden scrie despre acest lucru: Aceste 101 tipuri de
tulburari isi au originea intr-o clasificare mai larga, care cuprinde 1.616 tulburari si care poate fi
privita ca expresia concentrata a 84.000 de tipuri de dereglari, care corespund unui numar de
84.000 de tipuri de stari intunecate ale mintii. Cu alte cuvinte, in corelatie cu cele 84.000 de stari
negative ale mintii exista 84.000 de tulburari, care pot fi incluse in cele 101 tipuri de boli. Dupa
unele criterii bine determinate, bolile in medicina tibetana se impart in trei grupe.
DezechiIibruI si boIiIe de natura interna. n prima categorie intra afectiunile cauzate de
tulburarea echilibrului celor trei vinovati - vintul, fierea, mucozitatea - si de asemenea bolile
cauzate de necazuri (cuvintul tibetan don). Tibetanul don este tradus de obicei ca spiritele rele,
in sens propriu insa inseamna ceea ce poate fi inlaturat. Atunci cind in mintea omului ramin
urme ale unor ginduri rele, ale unor cuvinte si fapte, in conditii determinate, acestea duc la
aparitia bolilor. Oamenii nu percep de obicei cauzele acestor afectiuni ca avind natura interna si
fac abstractii de ele, le considera atacul unor spirite rele. Cauzele foarte multor tulburari se
gasesc in interiorul omului, dar se manifesta sub forma bolilor datorita conditiilor exterioare
nefavorabile - conditii de natura psihologica, neurologica, ecologica. Cauzele si conditiile
acestor afectiuni se supun inlaturarii. ntr-un cuvint, in aceasta grupa intra acele boli a caror
cauza putem sa o stapinim, pe care putem sa o inlaturam printr-un mod de viata sanatos, printr-
o alimentatie corecta, cu ajutorul medicamentelor si al educatiei fizice.
AfectiuniIe de natura karmica. n cea de-a doua categorie intra afectiunile de natura
karmica. Acestea sint boli serioase a caror cauza nu este lipsita de insemnatate, ea este
ascunsa si nu poate fi descoperita usor. Se presupune ca adevarata cauza a acestor boli se
gaseste in profunzime, ca aceste tulburari sint rodul faptelor corpului, vorbelor si gindurilor dintr-
o viata anterioara. Chiar cuvintul karma inseamna fapta. Fiecare fapta este privita ca o za a unui
lant cauzal, in interiorul caruia omul isi constientizeaza propria individualitate.
Aceste boli sint socotite cele mai greu de tratat sau chiar de netratat: Daca vintul stinge o
candela, Buddha o poate reaprinde cu mina sa. Daca insa uleiul din candela s-a terminat, nici
macar Buddha nu mai poate face nimic (Tartang Tulku). Sint cunoscute de asemenea si
urmatoarele cuvinte printre tibetani: Karma este mai puternica decit Buddha, cu alte cuvinte,
karma nu si-o poate schimba decit omul. Faptele karmice pot fi favorabile pentru perfectionare
si, in consecinta, pentru sanatate, nevaforabile sau neutre. n orice caz, karma, dupa cum se
spune, conduce pe drumul perfectionarii toate fiintele vii. n acest sens karma inseamna
dharma, legea comuna a perfectionarii tuturor fiintelor vii pina la Nirvana, definita ca un suvoi al
unor stari absolute, pure ale constiintei.
BoIiIe batrinetii sau istovirea mahabhuteIor. Cea de-a treia grupa de afectiuni este
provocata de influenta ambilor factori - tulburarea echilibrului vintului, fierii si mucozitatii si
adaugarea la acest proces a roadelor maturizate ale faptelor savirsite in existentele anterioare.
Se crede ca afectiunea de baza isi are radacinile si toate bolile serioase a caror cauza nu este
cunoscuta intra in aceasta grupa.
Mai departe, medicina tibetana imparte bolile in masculine si feminine, boli ale copilariei,
ale batrinetii. Bolile masculine sint in numar de 17 tipuri, cele feminine - 32 de tipuri, boli ale
copilariei - 24 de tipuri, bolile batrinetii sint numai un singur tip - istovirea fortelor mahabhutelor.
Bolile comune pentru toate grupele de virsta sint clasificate in functie de vinovati, de
manifestarile speciale, de localizare. n fiecare dintre aceste serii de afectiuni exista 101 clase
de boli, ceea ce duce la aparitia a 404 boli.
BoaIa depinde de foarte muIti factori. Dintre acestea sint analizate bolile cu caracter
general, care difera dupa locul inradacinarii afectiunii, bolile particulare, bolile cu origine sigura
si cele derivate, bolile mintii si bolile corpului, bolile interioare si exterioare, bolile caldurii si
bolile frigului, bolile inflamatorii si bolile izolate. Combinatiile posibile ale acestor tulburari, dupa
cum se afirma in Tantra Explicativa, sint fara numar. Medicul trebuie sa stie ca nu exista boala
care sa nu fie urmarea unei dereglari si tulburari in echilibrul celor trei vinovati - vintul, fierea,
mucozitatea; ca nu exista boli care sa nu aiba radacina in unul dintre elementele inflamate:
sucul digestiv, singele, muschii, grasimea, oasele, maduva spinarii, sperma, urina, transpiratii;
ca bolile mucozitatii si ale vintului sint boli ale frigului, iar bolile singelui si ale fierii sint boli ale
caldurii; ca bolile se manifesta doar in prezenta unor conditii si circumstante adecvate.
Fiecare boala are la inceput un caracter ascuns, fara o patologie clara, dupa care
urmeaza perioada de manifestare sub forma unor semne si simptome ale afectiunii, iar mai
tirziu perioada de aparitie a bolii si de localizare a ei intr-un anumit loc. Medicul trebuie sa stie
ca pentru diferentierea bolilor exista metode de diagnostic specifice, ca bolile cu o singura
origine sint principale, iar celelalte (cele derivate) sint secundare. Forta bolii in perioada de
localizare depinde de climat, de anotimp, de particularitatile psihi-fiziologice ale omului, de virsta
sa, de vinovatul principal al bolii, de alimentatie si de modul de viata al bolnavului.
Diagnosticarea boIiIor.Celor sase organe de simt in medicina tibetana li se adauga si
mintea, ca organ care percepe obiectele ideale. n totalitatea ei, diagnosticarea in medicina
tibetana poate fi denumita senzitiva. n relatia dintre pacient si vraci nu intervine nici un
laborator sau vreun instrument medical. n Tantra Explicativa se spune: Asa cum despre un foc
aflam prin intermediul fumului, la fel despre boli aflam prin intermediul manifestarilor lor. Medicul
care nu are o metoda sigura de diagnosticare a unei boli nu vede simptomele afectiunii chiar
daca prezenta lor este clara, la fel cum unii percep gresit fumul drept abur. Exista si o alta
categorie de medici care, asemenea celor care spun ca s-au adunat norii si inseamna ca va fi
ploaie, iau niste simptome presupuse drept reale. Pentru a stabili un diagnostic corect pacientul
este examinat din mai multe puncte de vedere: clarificarea cauzelor aparitiei bolii; descoperirea
semnelor si a simptomelor afectiunii; determinarea a ceea ce este folositor si ce este daunator.
ModuI de viata si aIimentatia contribuie Ia aparitia boIii. Pentru ca aparitia unei
afectiuni depinde in primul rind de caracterul regimului alimentar si de modul de viata al
persoanei respective, starea de sanatate poate fi determinata dupa ceea ce a mincat si ceea ce
a facut. Aceasta este de fapt examinarea indreptata catre evidentierea cauzelor de aparitie a
afectiunii.
Astfel, la aparitia bolilor fierii conduce pasiunea peste masura pentru mincarurile iuti si
fierbinti si supraincalzirea acestora la foc, bolile mucozitatii sint provocate de mincarea grea si
grasa si de traiul in locuri reci si umede, la aparitia bolilor vintului conduc viata dominata de
dorinte si pasiuni, infometarea, insomnia, activitatea fizica si verbala peste masura (mai ales pe
stomacul gol).
Examinarea indreptata catre descoperirea semnelor si simptomelor afectiunii include
patru puncte: se studiaza bazele, obiectele, circumstantele, se aplica metodele de cercetare.
Bazele de studiu sint in numar de trei: vintul, fierea, mucozitatea. Prin manifestarea
arsitei si a frigului sint studiate caracteristicile activitatii lor: cresterea, scaderea, imbinarea,
dezvoltarea si excitarea.
TuIburariIe ceIor trei baze aIe boIiIor si semneIe Ior
n cazul cresterii vintului omul se intuneca, se ofileste, ingheata, trupul ii tremura,
stomacul i se umfla, apar constipatia si ametelile; fortele, somnul si organele de simt slabesc.
n cazul scaderii vintului, omul simte o slabiciune, este stapinit de neliniste, nu doreste sa
vorbeasca cu nimeni, claritatea mintii i se pierde si apar semnele cresterii mucozitatii.
n cazul cresterii fierii, fecalele, urina, pielea si ochii se ingalbenesc, apare senzatia de
frig, de sete, de caldura in corp, bolnavului ii dispare somnul, apare diareea.
n cazul scaderii fierii ca urmare a scaderii caldurii interioare si a spermei fine se
micsoreaza si valoarea temperaturii corpului, pielea se innegreste.
n cazul cresterii mucozitatii scade caldura interna, este tulburat procesul de digestie,
apar sentimentul de greutate, paloarea, o panica spirituala, o slabiciune a corpului, secretia de
saliva ridicata, somnolenta, respiratia greoaie.
n cazul scaderii mucozitatii locurile de localizare a mucozitatii ramin pustii, apar
ametelile, palpitatiile, slabiciunea incheieturilor.
Combinarea acestor semne vorbeste de la sine despre interdependenta tulburarilor celor
trei baze si despre transformarea tulburarilor uneia dintre ele in tulburari ale alteia.
In examinarea boInavuIui se tine cont de anotimp. Dezvoltarea si acumularea vintului,
a fierii si a mucozitatii sint procese care se petrec in functie de schimbarile anotimpurilor (aceste
modificari trebuie luate neaparat in seama atunci cind este examinat bolnavul). Eshi Donden
scrie ca acumularea este un proces normal de concentrare a vintului, fierii si mucozitatii in
locurile lor. Cind are loc manifestarea a ceea ce s-a acumulat, acest lucru poate insemna ca
vinovatul acumulat si-a parasit locul sau natural, pozitia sa si s-a mutat in alta zona. Astfel,
trebuie sa luam in consideratie ca manifestarea sau dezvoltarea este un proces anormal care
conduce la boala.
Acumularea de mucozitate in corp are loc la sfirsitul iernii, in lunile a 11-a si a 12-a ale
calendarului tibetan, dezvoltarea ei se poate observa in prima si in cea de-a doua luna ale
primaverii. Anul selenaro-solaro-jupiteriano-saturnian al calendarului tibetan nu coincide cu anul
gregorian adoptat in foarte multe tari.
Scaderea mucozitatii are loc la inceputul verii, in lunile a treia si a patra ale calendarului
tibetan (data de 1 a primei luni a anului este socotit inceputul primaverii: astfel anul 1992 a
inceput la 4 februarie, 1993 - la 23 ianuarie, 1994 - la 10 februarie, 1995 - la 31 ianuarie).
n aceste luni incepe acumularea vintului. La sfirsitul verii (lunile a cincea si a sasea) se
acumuleaza fierea si se poate observa dezvoltarea vintului. Toamna (lunile a saptea si a opta)
se observa scaderea vintului si dezvoltarea fierii. La inceputul iernii se poate observa scaderea
fierii si, dupa cum am mai spus, are loc si o acumulare a mucozitatii.
Iritarea bazeIor boIii si caracteristiciIe saIe
Un proces anormaI este si iritarea bazeIor boIii. ritarea vintului se caracterizeaza
printr-un puls slab, prin urina transparenta, ameteli, limba rosie si uscata, gust amar in gura,
dureri intermitente, frisoane, senzatia de vlaguire, insomnie, cascat continuu, indignare,
varsaturi dimineata, tuse cu expectoratii, ghiorait in stomac, senzatii neplacute dupa masa. A
sasea si a saptea vertebra - numaratoarea incepe de la primul os care iese in evidenta la baza
gitului atunci cind acesta este indoit - prin apasare sint dureroase.
ritarea fierii se caracterizeaza printr-un puls rapid si tensionat, prin urina de culoare
galben-rosiatica, cu miros puternic, prin dureri de cap, prin caldura corpului, gust acru in gura, o
membrana groasa pe limba, nas uscat, ingalbenirea pielii si a scleroticii ochilor, dureri
neasteptate, insomnii nocturne si absenta somnului in timpul zilei, diaree si varsaturi, uneori
chiar cu singe, transpiratie foarte abundenta, miros neplacut al corpului, dureri in digerarea
alimentelor, mai ales la mijlocul zilei si la miezul noptii.
ritarea mucozitatii se manifesta ca rezultat al faptelor favorizate de lacomie. Ea se
caracterizeaza printr-un puls slab, incetinit, printr-o urina de culoare alba cu miros slab, prin
limba palida, gustul insipid in gura, stralucirea scleroticii ochilor, umflarea pleoapelor, saliva
abundenta, deprimare, lipsa poftei de mincare, racirea corpului, digestie proasta, dureri de
rinichi si de mijloc, umflaturi, aparitia abceselor si a furunculilor, varsaturi si diaree cu mincare
nedigerata, scaderea memoriei, somnolenta, slabiciune, dureri ale articulatiilor, cresterea in
greutate, indiferenta.
CeIe 15 componente care stabiIesc starea de sanatate.Tot ceea ce am expus mai sus
se refera la studierea bazelor. Obiectele studiate sint cele cinci organe de simt: ochii, urechile,
nasul, limba, pielea; sfera de activitatea a celor cinci organe de simt: ceea ce se poate fi vazut,
ceea ce poate fi auzit, ceea ce poate fi mirosit, ceea ce poate fi gustat, ceea ce este palpabil;
cinci tipuri de impuritati: saliva, fecalele, varsaturile, urina, singele (in cazul hemoragiilor nazale,
de exemplu).
Prin studierea acestor 15 componente medicul ajunge la o concluzie in ceea ce priveste
starea de sanatate a pacientului. De exemplu, daca ochii sint inflamati puternic, daca apar
dureri si senzatia de uscaciune a ochilor, aceasta vorbeste despre o tulburare combinata a
mucozitatii si vintului. Pasiunea peste masura pentru mincarurile iuti si bauturile fierbinti
provoaca de obicei tulburari ale fierii. Eliminarea puroiului cu singe din urechi este o marturie
despre existenta unui singe bolnav. Metodele de analiza sint examinarea, palparea si
interogatoriul.
Examinarea Iimbii si a urinei. Principalele vizate de control sint limba si urina.
Examinarea limbii este in primul rind indreptata catre evidentierea principalului vinovat de
boala. n dereglarile vintului, limba este rosie, uscata si aspra. Daca este dereglata fierea, limba
este acoperita cu o membrana de culoare negru-galbuie care o acopera in intregime. n cazul
dereglarii mucozitatii, limba are un aspect nesanatos, nu se diferentiaza nici prin culoarea rosie,
nici printr-o alta culoare, iar atunci cind este palpata este moale si umeda.
Prin intermediul examinarii urinei se poate de asemenea descoperi principalul vinovat al
unei afectiuni. n cazul tulburarilor vintului, urina este de culoare verzuie si apoasa, aminteste de
apa de izvor; in tulburarile fierii urina are o culoare galben-rosiatica, un miros puternic; in
tulburarile mucozitatii urina are culoare alba, cu miros nesemnificativ. Urina vintului prin agitare
face spuma puternica, ceea ce nu se observa la urina fierii si a mucozitatii.
In ajunuI anaIizei nu depuneti eforturi sustinute. Acestea sint numai cele mai
generale trasaturi. n sfera de cercetare a urinei sint incluse de obicei opt puncte: pregatirea
pentru analizarea urinei, perioada de timp de analizare a urinei, vasul pentru urina,
particularitatile de schimbare a culorii urinei, urina persoanelor sanatoase, urina celor bolnavi,
urina bolnavilor grav, urina in perioadele de necaz.
1. Pregatirea pentru analizarea urinei: inainte de a da urina pentru analiza pacientul
trebuie sa respecte citeva reguli. n ajunul analizei nu trebuie sa faca nici un exces alimentar
sau de comportament, nu are voie sa bea ceai tare, prea mult iaurt sau lapte acru, nu ii este
permis de asemenea alcoolul. Seara trebuie sa bea putin lichid, pentru ca dimineata sa nu
sufere de sete. Este interzis actul sexual. Pacientul trebuie sa se straduiasca sa doarma cit mai
bine. n ajunul analizei nu trebuie sa faca eforturi fizice sau psihice, dar nici imobilizarea
completa nu este recomandata.
2. Timpul de analiza a urinei este perioada de dupa rasarit, cind razele solare se
oglindesc in vasul de urina. Daca pacientul nu urineaza deloc noaptea, atunci pentru analiza se
ia numai a doua jumatate din cantitatea de urina. Se studiaza culoarea, mirosul, depunerile
(albuminele).
3. 'asul pentru urina este cel mai adesea emailat, pentru ca un asemenea vas nu
schimba culoarea urinei.
4. Schimbarea culorii urinei: la formarea urinei participa stomacul, intestinul, vezica
biliara, ficatul, singele, limfa etc. Acest proces este destul de complex si in functie de cum are
acesta loc culoarea urinei se schimba. Substantele precipitate in urina apar in special din cauza
tulburarilor singelui si fierii. De aceea, dupa caracterul acestor substante sint determinati
parametrii de baza ai bolii - o boala a arsitei sau o boala a frigului.
5. Urina persoanelor sanatoase: daca dupa citeva minute urina ramine la o culoare
galben clar, care aminteste culoarea unui ulei bun, daca este transparenta si nu are un miros
greu, daca spuma este de nivel mediu, pelicula de deasupra este neinsemnata, substantele
precipitate sint dizolvate in mod egal, culoarea din centrul vasului este putin mai intunecata
decit in celelalte zone inseamna ca aceasta este urina unui om sanatos.
6. Urina bolnavilor: urina proaspata este studiata dupa culoare. Culoarea urinei vintului,
fierii si mucozitatii a fost descrisa mai sus. Culoarea rosie indica o boala a singelui. Culoarea
ruginei indica o boala a limfei. Urina in mai multe nuante combinate vorbeste despre tulburari cu
caracter divers. Urina de culoarea mustarului si cu caracter uleios este proprie bolilor
infectioase. Urina de culoare portocalie si cu miros neplacut indica o afectare generala a
organismului. Daca culoarea urinei este in general intunecata, dar contine si o gama de nuante
care amintesc un curcubeu, este vorba despre o intoxicatie de orice fel.
Se face de asemenea si analiza urinei proaspete dupa aburii pe care ii emana. O
emanatie puternica arata o caldura foarte mare. Emanatia slaba si rapida trimite cu gindul la o
boala a frigului, ca urmare a tulburarilor mucozitatii si vintului. Daca emanatiile sint ba puternice,
ba slabe se poate vorbi despre o lupta a caldurii si a frigului in organism.
Urina proaspata este studiata de asemenea dupa miros. Urina cu depuneri si cu un miros
neplacut indica o puternica boala a caldurii. Urina fara miros sau cu un miros slab vorbeste
despre o boala a frigului. Daca urina emana mirosul unei mincari oarecare, acest fapt vorbeste
despre o proasta digestie, despre scaderea caldurii focului in stomac.
Analiza urinei calde se face de asemenea luind in consideratie spuma, depunerile. De
exemplu, daca balonasele care se fac in vas dispar foarte repede, acest lucru vorbeste despre
o boala inradacinata care a cuprins tot corpul si a devenit serioasa. Depunerile in urina apar in
special in cazurile afectiunilor caldurii - tulburari ale singelui si fierii. Depunerile care amintesc
un nor care strapunge toata cantitatea de urina vorbesc despre bolile de plamini, cum ar fi
tuberculoza. Bolile de rinichi sint indicate de depunerile care amintesc de nisip. Aparitia unor
depuneri la suprafata urinei arata o boala a caldurii in partea superioara a corpului, de exemplu
a inimii; formarea unor depuneri la fundul vasului indica o afectiune a rinichilor, iar formarea
depunerilor la mijlocul vasului - o afectiune a splinei sau a ficatului.
De asemenea, se mai face analiza urinei dupa schimbarea culorii in procesul de racire,
dupa perioada in care se schimba, pentru ca in cazul afectiunilor cu o evolutie presupus letala
culoarea urinei prin racire nu se modifica.
7. Urina bolnavilor foarte grav. Exista o serie de semne care permit cu ajutorul urinei
determinarea posibilitatii mortii din cauza unei boli serioase, dar acest lucru nu poate fi stabilit
cu exactitate decit de catre un medic foarte bun prin compararea datelor analizei urinei cu cele
ale altor metode de diagnoza.
8. Urina in perioadele de necaz. Pentru analizarea urinei din perioadele de necaz este de
asemenea necesara o inalta calificare a medicului. Daca este sa vorbim despre acest lucru in
linii mari, atunci in acest scop se alege un vas mare si se asaza pe o masuta. Pacientul
urineaza in acest vas fara a-l ridica de pe masa. Directia in care el urineaza este socotit
rasaritul. Privind de sus, medicul pune in gind la suprafata urinei niste gratii alcatuite din noua
despartituri si observa ce fel de figuri si in ce directie apar, cit de repede se schimba culoarea
urinei.
Printre acele gratii imaginare medicul descopera niste desene care amintesc de ochii
unui peste, asemanatoare unor linii punctate, observa formarea spumei. Pe baza a ceea ce a
vazut el ajunge la o concluzie in ceea ce priveste caracterul necazului.
Ceea ce s-a expus pina aici sint numai regulile generale si studierea in profunzime a
metodelor de analiza a urinei este posibila numai prin coordonarea unui medic experimentat.
n concluzie, trebuie sa subliniem ca prin analizarea urinei sint descoperite afectiunile
organelor tubulare - ale stomacului, ale intestinului gros si subtire, ale testiculelor sau ale
ovarelor, ale vezicii biliare. Afectiunile organelor compacte - inima, plaminii, ficatul, splina,
rinichii - sint descoperite mult mai usor cu ajutorul pulsului.
Povestea sufIetuIui de Ia Fundatia SETRAS din Deva
Alexandru Pavel Tokar este un prieten de-al meu din Rai. Originar din Sacarimb, el,
printr-o speciala alchimie sufleteasca, a transmutat numele unei preafrumoase culmi, Setrasi, in
denumirea unei fundatii de tehnica radianta. Astfel, Setrasi a devenit SETRAS, adica Societatea
Europeana pentru Tehnica Radianta si Armonie Spirituala, organizatie care functioneaza la
Deva. SETRAS detine si o editura si asa se explica si aparitia pe piata de carte a volumului
PO'ESTEA SUFLETULU, semnat de W.H. Church, un cercetator al textelor depanate in
transa de Edgar Cayce. Asadar, traducerea lui Octavian Tabacaru ii familiarizeaza pe cititori cu
parte din ceea ce poarta numele de LECTURLE celebrului medium, iar continutul acestora este
absolut rezonant cu preocuparile de natura spirituala, dar si medicala (terapii complementare)
ale fundatiei SETRAS. n mare, este vorba, asa cum ne arata si titlul lucrarii, de o poveste
despre suflet care face un voiaj in Lemuria, dar si in Atlantida, in Egipt si Persia, in America
preistorica. Practic, intram in timp ca sa descifram, prin intermediul acestor pagini, parte din
misterele lumii. ata astfel citeva titluri sugestive: Pamintul lemurienilor, Dincolo de portile lui
Hercule, Ziua sub soare a Egiptului, Un Palimpsest persan, Din Pirinei pina in Peru, Misteriosii
constructori de tumuli, Acei temerari vikingi. 'olumul este foarte dens, in informatie si ca
paginare, iar el contine si un binevenit capitol de TRMTER LA LECTURLE LU CAYCE. Mie
nu-mi ramine decit sa va propun spre lectura aceasta carte prin paginile careia va puteti
cufunda in vremuri. ar daca doriti sa luati legatura cu membrii fundatiei SETRAS, inclusiv
pentru procurarea volumului, folositi adresa: 2700 Deva, OP 1, OP 141, judetul Hunedoara,e-
mail: protocerex2000@yahoo.com, telefon 004-0254.21.97.76. Pina va veti procura insa
volumul, va oferim noi citeva pagini de adincire in misterele lumii.