Sunteți pe pagina 1din 11

Rolul Letoniei in sistemul relatiilor internationale dupa prabusirea Uniunii Sovietice Cuprins

Introducere Capitolul 1 - Desteptarea nationala si restaurarea independentei 1.1 Lovitura de stat din august 1991 1.2 Guvernul leton in tranzitie 1.3 Disputele territoriale 1.4 Politica etnica si perspectivele letone 1.5 Reformele economice Capitolul 2 - Politica externa a Letoniei dupa 1991 2.1 Relatiile cu vecinii baltici 2.2 Cooperarea dintre statele nordice si regiunea Marii Baltice 2.3 Nivelul bilateral : Germania-Letonia 2.4 Relatiile letono-ruse 2.5 Parteneriatul leton-american Capitolul 3 - Poltica de securitate si aderarea la NATO 3.1 Primii pasi in realizarea politicii de securitate 3.2 Amenintari la adresa securitatii letone 3.3 Structurile de securitate regionala 3.4 SUA, NATO si securitatea Baltica Capitolul 4 - Integrarea Letoniei in Uniunea Europeana 4.1 Strategii de pre-aderare 4.2 Politici de adeziune a Letoniei in UE

4.3 Impactul extinderii UE asupra relatiei triangulare dintre UE, Rusia si Letonia 4.4 Consecinte externe si interne ale aderarii Statelor Baltice la UE Concluzii

Capitolul 1 - Desteptarea nationala si restaurarea independentei In anul 1989 si 1990, dezvoltarile din Centrul Europei si Iugoslavia a nsemnat c democraia i etnicitatea au devenit interconectate i recunoscute ca un dublu temei pentru construirea statului. A existat o asemnare izbitoare cu situaia de dup primul rzboi mondial. Aceasta coincidenta de conjuncturi a fost cu siguranta notata de catre actorii baltici. In lupta politic, care a fost purtata mpotriva Moscovei, comunismului si a puterii sovietice,istoria pre-sovietica a servit de fapt, punct de referinta si de plecare. In timpul ultimilor ani ai procesului de secesiune ale Statelor Baltice din Uniunea Sovietica, pentru observatorii din afara, Estonia, Letonia si Lituania erau catalogate ca o entitate comuna, un bloc de tari care lupta impreuna pentru un obiectiv comun. Insa totodata se poate observa ca diferentele culturale, istorice dintre cele trei dovedesc faptul ca aceasta omogenitate este in mare de fatada. In general vorbind, se poate spune c procesul baltic de secesiune a fost marcat de schimbri succesive ale scenelor, care au fost comune pentru toate cele trei republici. n timpul fazei iniiale, cea mai important dimensiune a fost n mod clar cea de ecologie, griji cu privire la deteriorarea radicala a mediului natural. n faza a doua, trezirea verde a servit ca un catalizator pentru o trezire etnica mai larga, care, in schimb a produs planuri concrete pentru o economie autonoma care, la rndul ei, a dus la cereri deschise pentru o independen politic complet. Pe masura ce criza in sistemul sovietic se intensifica, strategia raional pentru toi cei n cauz a fost vzuta tot mai mult in evadare. Toate acestea fiind definite ca o baz pentru existena post-sovietica. Anul 1991 a fost marcat de un colaps aproape total al autoritii

centralizate. Principala for centrifug n acest proces a fost gsita n rzboiul de legi, care a adus nu numai un haos constituional, dar, de asemenea, si un val de solicitari separatiste din partea unei serii de republici autonome, regiuni i provincii. Mihail Gorbaciov a inceput a pierde constant din ce in ce mai multa autori tate. In practic puterile sale au fost reduse cu mult,devenind irelevante si formale. Preedintele sovietic a fost vzut de ctre fiecare actor implicat in joc, ca o for ce n ce mai distructiva. Procesul de dizolvare sovietica- definit n linii mari - a dobndit o distincta aroma de joc cu sum negativ.Avand in vedere ca tortul total devenea din ce in ce mai mic, toti cei implicati aveau sa piarda. Tinand cont de faptul c perspectivele de cooperare au ajuns sa fie destul de slabe, ambele echipe anterioare s-au prbuit. n timp ce partea baltica aspira pentru crearea de noi identitati ca state independente separate. Partea sovietic a fost redusa la factiuni, fara linii clare de demarcaie interna. Prin infiintarea unor noi aliane surprinzatoare si n curs de dezvoltare, ntreaga structur a jocului a fost transformat. Noile faciuni de la Moscova au fost denumite de partidul comunist (sub Gorbaciov), opoziia radical (sub Eln) i a forelor reacionare (cu nici o conducere vizibila) Aceste etichete, au fost alese n mod deliberat pentru a reflecta lipsa unor linii clare de demarcaie. O consecin a acestei transformri a fost mobilizarea convergenta etnica i teritoriala pentru etnicii baltici, punnd astfel o mare presiune asupra etnicilor rusi din zona. n acest proces, republicile baltice s-au redus tot mai mult la o aren pentru o larg lupta cu privire la viitorul Uniunii ca atare. Indiferent de faramele autoritatii ramase in mainile presedintelui sovietic, acestora li s-a pus capat simbolic i definitiv la scurt timp nainte de Crciun 1990. Pe masura ce timpul a trecut, partea conservatoare a jucatorului sovietic a artat semne de frustrare in cretere in raport cu ezitarea, sovaiala politicii de la Moscova vis-a-vis de tarile baltice. Aceasta frustrare a fost cu siguran cea mai exacerbat din lipsa unui conducator vizibil, (nu Gorbaciov) gata s infrunte cauza conservatoare. Ca reacie la declaraia de independen a Lituaniei din martie 1990,

Moscova a impus o blocad economic. La data de 14 mai 1990 Gorbaciov a emis dou decrete, spunnd c declaraiile de suveranitate ale Estoniei i Letoniei au fost ilegale. Simind c procesul de secesiune ale statelor baltice nu ar mai putea fi oprit prin mijloace parlamentare astfel, forele reacionare au recurs la activiti extra-parlamentare, folosind un alt mijloc care a fost sub controlul lor-forta. La nceput erau folosite grupuri ovine ruseti n republicile respective, dar ulterior increderea a fost plasata fortelor pur militare. Radio Moscova a lsat s se neleag c sanctiuni similare celor aplicate mpotriva Lituaniei ar putea fi utilizate mpotriva Estoniei precum i a Letoniei. ntr-un interviu acordat catre CBS, Eduard evardnadze a spus c a fost o greeal din partea balticilor s nu caute dialog nainte de a emite declaraiile lor de suveranitate. 1.1 Lovitura de stat din august 1991

La 15 mai, parlamentele din Estonia i Letonia au fost atacate de o mulime de demonstrani pro-sovietici care ncearcau s ptrund n cldiri. Situaia a fost deosebit de acut n Estonia, unde prim-ministrul Edgar Savisaar a mers la radio de trei ori, indemnand populatia estoniana s ias in strada pentru a proteja parlamentul lor. n mai puin de o jumtate de or, aproximativ 20.000 de oameni au ajuns i demonstranii rusi- cel putin cteva mii - s-au retras. In Letonia, pregtirile au fost realizate mai bine, astfel situaia niciodata nu a mers prea departe . In timpul verii urmtoare starea de neliniste si tulburare a fost n cretere in ambele pri. Estonia i Letonia au urmat conducerea din Lituania, prin eliberarea propriilor declaraii de suveranitate pe 30 martie i respectiv 4 mai. Cu toate acestea, pasul cel mare cu adevarat a fost luat la 12 iunie, cnd puternica republica rusa a urmat procesul, proclamnd c legile sale au fost mult deasupra celora din Uniunea Sovietica. O lun mai trziu Ucraina a fcut acelai lucru iar mai apoi republicile rmase au czut ca piesele de domino. Rzboiul de legi era in desfasurare. Pe parcursul perioadei care a urmat, declaraiile baltice de independen au produs un numr mare de provocri, dar n nici un moment nu a s-a aflat cine, exact, a fost de vina. Linia de responsabilitate ntre Gorbaciov i durii devenea din ce n ce

mai confuza. Poate c preedintele a crezut c ar putea obine unele beneficia de pe seama acestui lucru, poate c el a fost doar inconstient. Cu toate acestea, faptele vorbesc despre realitatea adevarata. In toamna anului 1990 Letonia a fost nominalizata pentru o serie de provocri noi. Din punct de vedere demografic, dup cum tim, Letonia a fost, cea mai vulnerabila dintre cele trei republici. Au existat dou tipuri de provocare, ambele la fel de vagi n ceea ce privete fptuitorul. Aceatea au inceput prin aruncarea in aer a diferitelor monumente naionale baltice. Aproape de respectivele amplasari si incidente survenite, se puteau gsi de multe ori echipamente militare sovietice, sau, pe de alta parte se putea auzi ca ministrul Aprrii Iazov recunoaste deschis c armata nu a putut tolera monumentele fasciste. In a doua etap, bombele deviau de la diversele instalaii sovietice. n cazurile de mai trziu, a fost remarcabil faptul c nu au existat leziuni fizice i sau prejudicii materiale. Autorii faptelor nu au fost gsiti niciodata. n timpul conflictului, mass-media din tarile baltice a devenit tot mai separata, pn in punctul n care chiar i vorbitorii de limb rus au prevzut o imagine complet diferita de evoluii fata de cei ce urmaresc stirile cu acoperire in Letonia, Estonia si Lituaniade acoperire urmtoarele tiri eston, leton sau lituanian. Disputele teritoriale Soluionarea litigiilor transfrontaliere ntre statele baltice i Rusia nu este mai puin important pentru securitatea din tarile baltice. Preteniile teritoriale ale Letoniei i Estoniei sunt destul de iritante pentru Rusia i contribuie cu greu la dezvoltarea pozitiv a negocierilor dintre Rusia i statele Baltice. Preteniile teritoriale din Letonia au dat natere la valuri puternice a naionalismului n Rusia. In timp ce au cerut soluionarea controverselor de frontier, opinia public baltica nu au realizat pe deplin faptul c diferendele teritoriale au fost ntotdeauna probleme complexe i dificile pentru a fi remediate. O solutie rapida la adresa disputelor teritoriale cu Rusia pareau improbabile. Subliniind n acelai timp nemulumirea lor fata de ncpnarea Rusiei, statele baltice ii exprima bunvoina pentru vecinii imediati ai Rusiei, Belorusia i Ucraina.

Un alt factor de risc pentru securitatea statelor baltice este instabilitatea interna derivata din conflictele inter-etnice. In perioada interbellica societatea Letona era puternic omogena, insa situatia demografica s-a schimbat puternic dupe cel de-al doilea Razboi Mondial, in favoarea imigrarii Slavilor. Restaurarea independentei in toate cele trei state Baltice a creat un nou cadru in aceste comunitati. In special Letonia si Estonia s-au confruntat cu problema meninerii securitii interne impotriva vorbitorilor de limba rusa ai poporului sovietic, care luptau pentru pastrarea privilegiilor lor. (Cowen
Karp, Central and Eastern Europe: The challenge of transition, Oxford University Press, 1993)

Majoritatea imigrantilor stabiliti in Letonia dupa anul 1945, au venit cu trupele ( ofiterii si familiile lor ), altii au fost atrasi de infrastructura relativ bine dezvoltata din sfera economica si de oportunitatile de lucru din regiunile industriale.( Kirch, A., Kirch M., Tuisk, T., The NonEstonian Popuation Today and Tomorrow (Estonian Science Foundation : Tallinn, 1992 )Marea majoritate dintre ei nu au devenit minoritari nationale cu radacini istorice. Anumite sectiuni ale acestor grupuri se impotrivesc nc cu inversunare fata de independena republicilor baltice i, n consecin, constituie un important factor destabilizator pentru securitatea intern. Atitudinea anti-independenta Baltica a crescut mai profund printre imigranti din motive pur economice: anterior fiind angajai de ctre toate ntreprinderile Uniunii, de regul, cei mai multi dintre ei au ramas omeri dup independen. n plus, independena a determinat populaia din seciunea rusa sa se confrunte cu o nou problem-cetenia. omajului n cretere, creterea costurilor de trai i pierderea privilegiilor economice ar putea duce la izbucnirea unei crize sociale reale. Astfel, spre exemplu, Sergey Karaoglanov, director-adjunct al Institutului Europei de la Moscova, a sugerat n lucrarea sa despre relaiile internaionale ale Rusiei cu statele straine din apropiere, livrata la un seminar care a avut loc la Moscova pe 6 octombrie 1992, faptul c Rusia ar trebui s nceap s reintegreze pri ale fostei Uniuni Sovietice i c populaia vorbitoare de limb rus reprezint in aceste regiuni o forta puternica a Rusiei care ar putea fi folosite ca un factor de presiune pe termen lung. ( Diplomatitsheski Vestnik, 21-22 Nov. 1992.) n mod similar, trupele ruseti staionate n statele baltice sunt definite ca un mijloc de conservare a drepturilor omului pentru populaia vorbitoare de limb rus..

Ministerul Apararii din Letonia a emis o declaraie pe 6 octombrie 1992 n conformitate cu care: forele anti-guvernamentale n Letonia lucreaza pentru a destabiliza guvernul i a provoca tulburri etnice n ncercarea de a justifica prezena trupelor ruse n Letonia ca aprtori ai populaiei republicii ruse. Aceste activiti trebuind a fi organizate i coordonate de ctre Uniunea neoficiala pentru Aprarea Drepturilor Veteranilor la care comandanii armatei contingentului rus au acordat premisele pentru ntlnirea din Riga. Aceasta organizatie induce in eroare parlamentul rus i organismelor internaionale, prin difuzarea de informaii false privind nclcrile drepturilor omului n Letonia. (Baltic Observer, 15-21 Oct. 1992) Cu toate acestea, s-a dovedit ca cele mai multe conflicte si riscuri ar putea fi reduse ori chiar eliminate daca ar fi fost exercitata suficienta intelepciune, compromise si concesiuni din ambele parti. Reformele economice Independena, securitatea i pstrarea statalitii naionale depinde, de asemenea, n mare msur de stabilitatea economic a statelor. Atunci cnd se analizeaz perspectivele pe termen lung pentru cele trei state baltice, politicienii baltici realizeaza n general c n momentul de fa vor avea nevoie de investiiile occidentale i de piaa de Est pentru dezvoltarea lor economic. Ca parte a URSS, economia statelor Baltice au fost anterior integrate sistematic in economia Sovietica, legatura care inca exista, si marea piata rusa e vazuta ca o parte din perspectivele economice ale statelor independente. Cu toate acestea, investitiile straine sunt lente(reduse) din moment ce regiunea e considerata a fi instabila. In 1992 Comunitatea Statelor Independente (CSI) inca reprezentau aproximativ 80 % din importurile si exporturile letone. (Baltic News, no 13 (1992), p.12)) Restructurarea economiei depinde n mare msur de investiiile strine, care, la rndul ei, se bazeaz pe prestarea de garanii stabile pentru investitorii Vestici. Aceasta din urm este, la rndul ei, e imposibila fr relaii de bun vecintate cu Rusia, bazate pe legturi economice reciproc avantajoase. Multe sperane au fost stabilite cu privire la Tratatul lituanian-rus privind comerul i cooperarea economic, semnat la 12 Octombrie 1992.Cu toate acestea, tratate similare ntre Rusia i Estonia, precum i ntre Rusia i Letonia nu au fost nc stabilite.

Imigrantii n plus fa de problemele arzatoare permanente, independena a fortat de asemenea, statele baltice sa se confrunte cu fenomene complet noi: ele au devenit o zon de tranzit pentru numerosi refugiaikurzi, romni, somalezi i iugoslavi, dintre care unii din ei s-au pierdut n statele baltice, formand un nou tip de imigrare- precum droguri, arme i metale neferoase. Lipsa unei legislaii care s reglementeze acest trafic se adaug la nesigurana statelor baltice. (Cowen Karp, Central and Eastern Europe: The challenge of transition,
Oxford University Press, 1993)

Guvernul leton in tranzitie Republica independenta letona, dupa ce a aderat la Organizaia Naiunilor Unite la 17 septembrie 1991, si-a ngropat, fara indoiala, trecutul. Dreptul su de baz a fost constituia din 1992, care a trebuit modificata pentru a se potrivi noilor circumstante. Cea mai inalta autoritate politic a fost Consiliul suprem, o instituie din perioada sovietic; ofierul consiliului de conducere, un fost secretar ideologic al Partidului Comunist , a devenit noul sef de stat al natiunii. Moneda lor era rubla sovietic, i o mare parte din fora de munc, n ciuda unor legi de descentralizare i de privatizare, a fost angajata n ntreprinderile de stat i cele gestionate de stat. Majoritatea locurilor n Consiliul Suprem au fost detinute de ctre susintorii unei micari politice -Frontul Popular- mai degrab dect de ctre un partid politic.
(Andrejs Plakans, The Latvians: A short History, Hoover Institution

Frontul Populara jucat un rol important in viata politica a statelor baltice. Catre sfarsitul anilor 1980 si-a pierdut in mod constant importanta de alta data, din cauza pluralitatii politice care incepuse sa se dezvolte in Estonia, Letonia si Lituania.
Press,Stanford University, 1995). (Cowen Karp, Central and Eastern Europe: The challenge of transition, Oxford University Press, 1993;)

In primavara anului 1990 alegerile pentru Consiliul Suprem au revenit o majoritate de deputati a caror simpatii politice erau Frontul Popular Leton si Miscarea de Independenta Nationala Letona. In perioada mai 1990 pana in septembrie 1991 aceasta coaltie a produs un corp de legi si regulamente bazata pe ideea unei eventuale independente. Acest guvernament a fost neles s fie un guvern de facto in tranziie, s fie schimbat la un moment dat n viitor, cnd o separare total din URSS a fost atinsa. Insa independenta a ajuns peste noapte, la 21 august 1991, si in virtutea declaratiei c Constituia din

1922 a fost legea de baz a tarii, guvernul a devenit de jure guvern in tranziie. Acest statut a fost cu dou tiuri. Pe de o parte, guvernul leton nu mai avea s-i coordoneze aciunile cu o instituie local de ghidare (Partidul Comunist era acum ilegal),si nici nu mai trebuia s tina cont de actiunile de legiferare a Moscovei. Pe de alta parte, guvernul s-a confruntat cu meninerea ritmului reformei dinaintea lunii august i adaptarea instituiilor politice i sociale la noile circumstane.Noul context politic n care aceste sarcini au trebuit s fie efectuate a inclus tensiuni si deformatii - manifestatate deja n coaliia Frontului Popular cauzate de nenumratele probleme legate de independen, a dus la crearea populaiei generale care putea acum sa se exprime n presa popular. Din martie 1990 pn n iunie 1993 (atunci cnd Consiliul a fost nlocuit de ctre un parlament nou ales), conducerea a doi indivizi Anatolijs Gorbunovs, presedintele consiliului si seful statului in tranzitie, precum si Ivars Godmanis, prim-ministrul o punte n perioada sovietic tarzie i in timpul independenei depline. Gorbunovs a fost un membru vechi al Partidului Comunist Leton si secretar ideologic al Comisiei Centrale din anul 1985 pana in 1988, cand a devenit activ in Frontul Popular. Ales in martie, 1990 ca presedinte al consiliului) el a demonstrat considerabile priceperi politice n perioada dinaintea loviturii de stat i dup septembrie 1991. Si-a meninut un rating mare de popularitate att n rndurile letone cat i printre populaiile naionale minoritare. Godmanis, prin contrast, a fost un academician- profesor de fizica la Universitatea din Letonia si un nou venit n viaa politic, devenind activ in Frontul Popular in anu 1988 si mai apoi preedintele cabinetului de minitri. Godmanis a devenit un simbol al inutilitatii, si ministrii sai au fost mereu sub atac deoarece reformele nu au adus rezultatele rapide pe care multi le asteptau, odata ce independenta a fost obtinuta. Consiliul a trebuit sa lucreze pe mai multe fronturi de reforma n timpul revizuirii documentelor de baza de dinainte de 1940 ( in principal Constitutia din 1922 dar de asemenea legea civila din 1937) care au devenit legile fundamentale ale terenului. Dincolo de aceasta misiune, a existat o presiune pentru a revoca sau modifica legile, reglementrile, practicile din perioada sovietic i s se conformeze cu modele promise de Frontul Popular inca din 1990: o economie de pia liber cu o plas de siguran social, un nou sistem monetar

securizat, legturi economice atat cu pieele occidentale cat i cu cele din Est, o structura de salariare si un salariu care s reflecte performanta, o pres liber i libertatea de a organiza, un sistem educational mai puin specializat i mai puin coercitiv, i o societate civil, care sa fie autonoma in fata guvernului central. In plus, guvernul a trebuit sa creeze servicii diplomatice si civile, sa se asigure ca diplomatii straini au acces la proprietatile din riga pentru a stabili ambasade, si sa dezvolte mecanisme de recrutare a soldatilor pentru armata, a politistilor de frontiera si a vamesilor. Toate aceste schimbari trebuiau sa fie aduse de un numar relativ mic de persoane informate, care singure treceau printr-un proces de transformare in diverse feluri. In timpul a aptesprezece luni dup august 1991, structura de baza a guvernului leton a ramas cea dinainte de independenta: un Consiliu Suprem, acum frecvent numit parlament; un cabinet de ministri in frunte cu un prim-ministru; ministere si departamente care treptat au fost reduse ca numr. Ceea ce s-a schimbat mai rapid dect aceast structur a fost contextul internaional i intern n care acest govern a continuat sa lucreze. Catre sfarsitul anului 1991, Uniunea Sovietica s-a dizolvat si a fost inlocuita de Comunitatea Statelor Independente ( CSI ), n care Letonia si celelalte doua state baltice au refuzat in mod repetat aderarea ca membri. Politica externa a Letoniei, care in timpul acestor luni s-a orientat decisiv catre Europa Occidentala, a avut ca obiectiv suprem integrarea cat mai rapid posibil in organizaiile internaionale europene existente precum : Consiliul Nordic, Comunitatea Europeana si Consiliul Europei. Neutralitatea declarata a Letoniei n relaiile internaionale a reprezentat un efort de a se lega cu organizaiile din vest, de a practica un regionalism pzit n zona baltic, i s rmn circumspeci n relaiile cu statele membre i non-membre CSI, in special cu Federatia Rusa. Contextul intern al activitilor guvernului s-au schimbat mult mai rapid dect pe scena internaional, demonstrand eficacitatea dezbaterii publice i a presiunii publice. Politica nu mai era doar o chestiune de institutii oficiale. Mai mult decat atat, guvernul a fost legiferat pentru optsprezece luni nainte de independen, creand

numeroase politici care au fost detestate din toat inima de catre diferite segmente ale populaiei, i rezultatul loviturii de stat din august 1991 a lasat un mare numr de persoane- in special vorbitorii de slavona din populatia letona- nelinistiti in ceea ce priveste viitorul lor n statul leton. Spectrul de atitudini a tins s fie proteic, dar unele poziii paterni accentuate au devenit identificabile.Pe dreapta, criticii sau plans de numarul mare de persoane ale nomenclaturii care ocupau locuri nalte n noul regim i numrul corespunztor redus de persoane care au refuzat s fac un compromis cu vechiul sistem. Dreapta a argumentat faptul ca scopul principal al noului stat era cel de a asigura conservarea natiunii letone, culturii sale unice si fostei nomenclaturi sa nu-i fie ncredinat sarcini atat de serioase. Pe partea stng, cea mai presant problem a fost viitorul politic i economic al minoritilor slave, n primul rnd ruii. Cu toate acestea, argumentele ambelor grupuri au presupus un rol dominant pentru guvernul central atat n economie cat i n multe alte domenii ale vieii sociale i culturale. Consiuliul Suprem a fost un guvern in tranzitie din anul 1990 pana in 1991 cand Uniunea Sovietica inca exista, si a continuat sa fie in tranzitie pana in momentul cand independenta a fost obtinuta. (Andrejs
Plakans, The Latvians: A short History, Hoover Institution Press,Stanford University, 1995, p. 184-188)