Sunteți pe pagina 1din 14

Comisia si Consiliul

Modele de relatii interinstitutionale in UE si relatii Comisie-Consiliu


Arhitectura interinstitutionala Rolul Comisiei Relatiile Comisie-Consiliu

Modele

Interguvernamental

Sistem de concordanta bazat pe consens


Sistem parlamentar supranational( cu 2 camere) Sistem comunitar

Secretariat tehnic

Comisia ca reprezentant al Consiliului cu autonomie limitata


Comisia subordonata PE Comisia ca actor tot mai independent de Consiliu Negocieri bazate pe interese intre Comisie, Consiliu si PE

Viitor guvern al UE

Federal

Neofunctionalist Parteneriat triunghiular Consiliu, Comisie si PE

Tehnocratie ambitioasa Organism care stabilste ordinea de zi, cu influenta variabila

Institutionalist bazat pe optiuni rationale Guvernare la niveluri multiple

Agent de promovare Deliberare interinstitutionala

Comisia si Consiliul in arena politicilor UE Tendinte si evolutii de baza

Activitatile Consiliului masurate in numarul de acte juridice incheiate pe


an, au aratat o crestere constanta intre 1958 si 1987.

Un alt indicator cheie in cresterea sistemului UE este cresterea numarului


sectoarelor politicii de care se ocupa UE. Numarul de articole ale Tratatului
care se refera la atributiile si competentele specifice ale UE a crescut considerabil de-a lungul anilor- de la 86, in Tratatul CE din 1958, la 254 in Tratatul de la Nisa si la 249 in tratatul Constitutional. Aceasta tendinta este o reflectare a procesului complex de extindere a politicilor UE, desi el nu urmeaza intotdeauna calea comunitara traditionala.

Statele membre au extins continuu domeniul de actiune al CE si UE, acordand Comisiei si Consiliului noi posibilitati de decizie. Acest lucru sporeste nevoia de cooperare. Conform Tratatului de la Nisa, au fost create 38 de combinatii de modalitati de votare in Consiliu, fiecare cu diferite forme de participare pentru PE. Potrivit procedurii simple (fara participarea PE) si consultarii, Comisia si Consiliul sunt cele care, in principal , adopta legislatia, Dar, odata cu cresterea influentei PE,

acest lucru s-a schimbat mai ales de cand Tratatul de la Mastricht a extins
procedurile de codecizie si de aprobare. Pentru Comisie, schimbarea a implicat adaptarea la o relatie triunghiulara mai complexa in procesul decizional al UE.

Comisia ramane un jucator activ si productiv in sistemul UE. Rolul sau este influentat de natura tot mai complexa a procesului politic al UE, dar nu exista nicio dovada care sa sugereze o marginalizare a

Comisiei sau o reducere a rolului sau. Tot asa cum nu sunt dovezi
care sa sugereze ca, Comisia se afla, oarecum, in stare latenta.

Comisia si Consiliul in ciclul politicilor - structuri de interactiuneComisia ca ,,initiator incorporat

* Un rol important atribuit Comisiei Europene a fost cel de ,,motor al integrarii,,.

* Cea mai importanta prevedere juridica in aceasta privinta este monopolul Comisiei
asupra initiativei juridice in cadrul comunitar.

Consiliul European se ocupa, tot mai mult si de problemele detaliate ale politicii
UE, evolutie care a fost insotita de o crestere a numarului de sedinte ale Consiliul
European.

In ceea ce priveste initiativele proprii ale Comisie,

este semnificativ, in primul

rand, faptul ca, Comisia accepta propuneri sau cereri de legislatie din partea
actorilor neinstitutionali din UE. Apoi, exista de asemnea, cerinte legislative care rezulta din obligatii internationale sau amendamente la acte existente.

Rolul Comisiei ca initiator de legislatie si motor al integrarii nu este amenintat in mod fundamental , insa a devenit mai complex. Acum el este imbinat cu activitatile si preferintele altor institutii. Comisia strange la un loc idei si propuneri dar nu este intotdeauna autorul lor prim- strategia sa este de a servi drept interlocutor si ,in acest fel de a fluentiza multitudinea de interese si puncte de vedere europene.

Proceduri legislative variabile inseamna niveluri variabile de influenta a Comisie

Influenta Comisiei depinde foarte mult de procedura legislativa folosita pentru


adoptarea unui act juridic.

Procedura simpla in care PE este doar consultat, asa cum este ea practicata in
domenii precum agricultura si politica comerciala, faciliteaza influenta Comisie.

In

cadrul codeciziei,Comisia exercita aceeasi influenta oficiala pana cand

revizuieste amendamentale PE pana la o pozitie comuna a Consiliului. In functie de punctul de vedere al Comisiei in privinta amendamentalor propuse, Consiliul actioneaza fie prin unanimitate, pentru a-l respinge, fie prin VMC(acord politic privind o poziie comun), daca doreste sa aprobe amendamentele PE. Cand nu se ajunge la un acord, se reuneste un ,,comitet de conciliere.Comisia isi pierde mare parte din influenta sa oficiala.

Comisia poate fi considerata, in continuare, un actor cheie in cadrul procesului de decizie, in ciuda deplasarilor, aparent considerabile, in atributiile sale oficiale, si neoficiale. In termeni juridici , pozitia sa a

fost stabilita prin introducerea codeciziei, in timp ce utilizarea crescuta


a rolului sau de mediere si a procedurilor de trialog a creat noi posibilitati de exercitare a influentei. Astfel, Comisia nu numai ca se

comporta ca un actor strategic, dar este si implicata in procese


deliberative, menite sa rezolve problemele comune, in dialog strans cu Consiliul si PE.

Implementarea politicii UE- controlul si coordonarea


Comisia
defineste reglementarile detaliate pentru programele de cheltuileli in

coordonare cu statele membre.

Un aspect deosebit de important al implementarii-in special in ceea ce priveste


relatia dintre comisie si Consiliu- este ,,comitologia.

Sistemul

comitologiei a contribuit, in mod neindoielnic la complexitatea si

diferentierea sistemului UE. Adesea, membri ai comitetelor au fost deja prezenti in grupurile de lucru ale Comisiei sau Consiliului.

Comisia influenteaza ordinea de zi si da forma discutiilor din cadrul


comitetelor de comitologie, in care, oficial, detine presedintia. Interactiunea Comisie-Comitet din cadrul sistemului de comitologie este o combinatie de lupta interinstitutionala si negociere strategica cu modele de interactiune cooperanta si deliberativa. Relatia Comisie-Comitet este caraterizata de o abordare cotidiana, de la caz la caz, in care predomina disponiblitatea reciproca pentru cooperare. Exista un asa zis ,,rol executiv dublu al Consiliului si Comisiei, construit tocmai pe o astfel de coordonare regulata a activitatilor lor. Comisia este interesata sa mentina legaturi stranse cu statele membre si cu Consiliul, pentru a promova optiuni politice.

Comitologia nu reprezinta numai un forum pentru conflicte si certuri interinstitutionale, ci si un loc pentru dialog, discutii intre experti si formarea comunitatilor epistemice, in care are loc socializarea

diferitilor actori institutionali.


In calitate de ,,gardian Comisia indeplineste functia clasica de tehnocratie neutra care actioneaza in interesul Comunitatii, o evaluare

apropiata de o viziunea neofunctionalista a Comisiei.

CONCLUZII
Incepand din anii 50 Comisia a evoluat devenind un jucator, si formator, important de politica europeana, care cauta permanent sa-si intareasca pozitia institutionala si cota de influenta asupra luarii deciziilor. Productia sa de propuneri si acte juridice continua sa reflecte tendinta de baza catre un rol extrem de activ si ambitios. In politica externa, un parteneriat intre Comisie si Consiliu este in mod clar necesar si se pare ca ambele institutii raspund favorabil si in intelegere.

In privinta extinderii, Comisia ocupa tot mai mult un rol de formare a politicilor. Nu a fost identificata nici o crestere continua a influentei Comisiei.

Comisia a trebuit sa suporte cateva schimbari majore in sistemul

institutional al UE. Exista noi modele de deciziei, in principal codecizia.


Exista roluri noi si in crestere pentru PE. Si exista moduri noi de guvernare, precum metoda deschisa de coordonare, care nu urmeaza

calea traditionala, a elaborarii supranationale a politicilor. Pe de alta


parte, Comisia a fost inzestrata cu canale noi-oficiale si neoficiale- de influenta, cum ar fi procedurile trialogului, care ofera posibilitati de implicare serioasa si de participare la decizie.