PROTECTIA CONCURENTEI ECONOMICE IN CANADA Competitia conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei.

Ea determina producatorul sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel incat sa vanda la un pret mai mic decat altii. Ii elimina pe cei ale caror costuri raman ridicate si face astfel incat sa concentreze productia in mainile acelora ale caror costuri sunt mai mici Clair Wilcox 1.Concurenta-premisa a echilibrului pietei prin pret Intre agentii pietei se deruleaza numeroase relatii economice: ei coopereaza si conlucreaza pentru a-si realiza anumite scopuri comune; in acelasi timp, ei sunt in competitie. Conlucrarea si competitia dintre agentii economici sunt fatete ale aceleasi realitati: piata. Concurenta este o competitie in care fiecare actioneaza din interes economic. Concurenta este denumirea data relatiilor dintre subiectii care actioneza pe piata in vederea realizarii propriilor interese in conditii de libertate economica. In cadrul concurentei fiecare actioneaza din interes: cumparatorii actioneaza pentru a gasi vanzatorul cu pretul cel mai mic, calitatea cea mai convenabila si cele mai bune conditii de livrare si de plata a bunurilor marfare; vanzatorii sunt in competitie pentru banul clientului pentru a atrage cat mai multi cumparatori, cu venituri ridicate, stabili in achizitii. Cei care reusesc sa-si atinga obiectivele prospera. Concurenta in deplinatatea sa exista atunci cand si acolo unde pretul se formeaza liber, agentii cererii si ofertei sunt numerosi, iar libertatea lor este aparata si garantata de un sistem democratic. Ca si piata, concurenta cunoaste amploare diferita in timp si spatiu in functie de: numarul agentilor economici ( vanzatori si cumparatori); gradul de diferentiere a ofertei si a preferintelor; capacitatea societatii de a stimula initiativa, creativitatea si spiritul de competitie al agentilor economici. In toate tarile concurenta se desfasoara pe baza unui cadru legal, adaptabil la realitati in care sunt prevazute: regulile desfasurarii concurentei; organismele abilitate sa o supravegheze; sanctiunile care se aplica celor care o incalca etc. Cand se desfasoara cu respectarea regulilor si mijloacelor considerate corecte si recunoscute ca atare prin reglementari in vigoare in fiecare tara, concurenta este loiala sau corecta. Cand se desfasoara cu mijloace si prin actiuni contrare uzantelor comerciale legale, concurenta este incorecta, neloiala. Aceasta ii favorizeaza in mod artificial pe unii agenti economici care obtin avantaje nemeritate in dauna altora. Cei care apeleaza la asemenea practici incalca legea si pot fi actionati in justitie la reclamatia celor prejudiciati sau a organismelor abilitate sa supravegheze concurenta. Economia de piata moderna se bazeaza pe conservarea principiului libertatii de concurenta intre cei care exercita aceeasi activitate, urmareste acelasi scop sau un scop asemanator. Concurenta este privita ca o conditie si o garantie a progresului. Dar, libertatea concurentei isi are limitele in practicile comerciale cinstite, partenerii avand

datoria sa respecte un minimum de moralitate. Depasirea acestor limite transmite concurentei caracterul neloialitatii si angajeaza raspunderea celui care savarseste acte de o asemenea calificare. Concurenta este un mod de manifestare a economiei de piata, in care pentru un bun omogen, existenta unui singur producator practic, devine irealizabila. Ea se concretizeaza in comportamentul individualizat al agentilor economici din aceeasi ramura, sector sau domenii de activitate, supus obiectivului maximizarii profitului pe seama utilizarii capitalului investit. Cunoscand conditiile de functionare a pietei asigurate de transparenta acesteia, fiecare agent economic este preocupat pentru conducerea activitatii sale astfel incat firma lui sa fie cea mai competitiva, iar castigul net sa fie cel mai bun. Conditiile de exercitare a concurentei se refera la: - existenta mai multor producatori specializati in producerea si livrarea unui anumit bun; - indeplinirea cerintelor de competitivitate a produsului respectiv, privind performanta pe aceeasi piata; - individualizarea interesului de exploatare eficienta a capacitatii de productie si de utilizare rationala a resurselor materiale, financiare si umane; - autonomizarea conducerii si gestiunii prin pretul liber; - respectarea disciplinei legale comerciale si fiscale; - devansarea sau cel putin echilibrarea cererii de catre oferta. In absenta concurentei, orice ntreprindere- singura pe piata-si-ar fixa in mod liber pretul sau, fara confruntarea cu alti producatori si fara sa tina seama de optiunile clientilor. 2. Obiectivele concurentei Concurenta are loc atunci cand exista libertatea de a patrunde pe o piata si cand, in acelasi timp, pe acea piata exista mai multi vanzatori alternativi. Concurenta poate avea loc intre firme mari sau firme mici, firmele rivale putand intra in competitie pe piete locale, regionale, nationale sau mondiale. Cele mai importante scopuri ale concurentei sunt: satisfacerea cererii consumatorilor; promovarea inovatiei; alocarea eficienta a resurselor; limitarea puterii economice si politice; justa distributie a veniturilor. Concurenta constituie mijloacele necesare prevenirii si/sau diminuarii puterii economice concentrate in mainile statului si ale persoanelor si intreprinderilor private. De aceea, concurenta reprezinta un mijloc important pentru organizarea societatii. 3. Functiile concurentei Se poate spune ca functiile concurentei sunt urmatoarele: 1. stimuleaza progresul general, ea incita agentii economici la initiativa, creativitate si inovare, la gasirea unor solutii mai bune pentru utilizarea resurselor. In felul acesta sporeste eficienta economica, iar nevoile sunt mai bine satisfacute; 2

2. diferentiaza agentii economici: ii avantajeaza pe cei creativi, abili, competenti si intreprinzatori. Ei isi imbunatatesc pozitia pe piata, isi maresc patrimoniul. Totodata, concurenta ii sanctioneaza pe cei imobili si conservatori, mergandu-se pana la pierderea patrimoniului. Prin mecanismele concurentei unii prospera, altii se ruineaza; 3. salubrizeaza viata economica de cei lipsiti de eficienta si poate duce la concentrarea pietei, a agentilor economici; unii producatori sau cumparatori pot ajunge la pozitii dominante, impunandu-si conditiile celorlalti; 4. conduce in mod natural la reducerea costurilor unitare, la diferentierea ofertei, iar uneori chiar la reducerea preturilor de vanzare, actiuni care in ultima instanta il avantajeaza pe cumparator. 5. faciliteaza ajustarea autonoma a cererii si ofertei in toate domeniile de activitate. Concurenta stimuleaza preocuparile pentru cresterea, diversificarea, imbunatatirea calitatii ofertei de marfuri pentru adaptarea ei la dinamica cerintelor cererii. Pe pietele dominate de oferta (piata cumparatorilor), strategia competitionala determina firmele sa se particulizeze fata de rivali. Pe pietele dominate de cerere (piata vanzatorilor), in relatiile cu clientiile potentiali, se urmareste specializarea intr-un sector individualizat al cererii; 6. impiedica realizarea profitului de monopol de catre agentii economici, asigurand o alocare rationala a resurselor intre variantele utilizarii lor solicitate pe piata si statornicind o repartizare a profitului proportional cu contributia efectiva a agentilor economici in procesul de productie si distributie a marfurilor; 7. mecanismul concurential asigura preturile la niveluri reale, favorizand rationalizarea costurilor ca mijloace de sporire a profiturilor, altfel spus concurenta contribuie din plin la reducerea preturilor de vanzare; 8. concurenta are un rol direct asupra psihologiei agentilor economici, alimentand optimismul acestora, stimulandu-le creativitatea, facand ca ei sa se preocupe in permanenta de eficienta, de maximizarea profitului si implicit, de satisfacerea in conditii bune a nevoilor de consum. Necesitatea unei protectii a consumatorilor a aparut, in general, din cauza multiplicarilor practicilor abuzive in domeniul concurentei, a prevederilor moderne de marketing, care nu totdeauna sunt loiale in raport cu un concurent, dar echivaleaza chiar cu o presiune exercitata asupra consumatorilor. In tarile cu economie de piata problema protectiei consumatorilor concentreaza tot mai mult atentia autoritatilor publice. Consumatorii pot fi lezati datorita actelor de concurenta neloiala de natura comerciala. Actele de concurenta neloiala pot fi sesizate atat de catre profesionistii dar si de catre consumatorii insisi lezati, care pot cere incetarea acestora, atunci cand sunt atinse interesele lor esentiale. Principalele masuri restrictive de protectie a consumatorului sunt cele referitoare la preturi si cele referitoare la formele de vanzare. 4. Protectia concurentei economice Implicarea statului in economie este ilustrata si de politica sa in domeniul protejarii concurentei pentru a face fata carentelor pietei intr-un mediu economic caracterizat prin excelenta prin concurenta imperfecta.

Teoretic, in conditii de concurenta perfecta, echilibrul concurential garanteaza ca fiecare ramura isi dezvolta productia pana in punctul in care pretul va fi egal cu costul marginal al firmei si unde avantajul marginal social va fi egal cu costul marginal social. Cand o ramura este caracterizata prin concurenta imperfecta, fiecare ntreprindere va dispune in cadrul ramurei respective de o anumita putere de monopol. Implicarea statului in mentinerea unui mediu concurential adecvat constituie un domeniu marcat de controverse economice si politice. Parerile economistilor sunt divergente: a) cei care nu considera ca statul sa se implice in lupta contra monopolurilor, deoarece acest efort este zadarnic; b) cei care considera ca aceasta implicare este necesara din cel putin doua considerente si anume: - costul social al puterii de monopol; - necesitatea de a arbitra conflictul intre o morala manageriala avand in final ca scop suprem profitul si o morala politica care urmareste minimizarea costului social si maximizarea avantajelor pentru colectivitate. 5. LEGEA CONCURENTEI IN CANADA n centrul politicii n domeniul concurenei se situeaz punerea n aplicare a Legii concurenei care are drept scop prbuirea restriciilor private asupra concurenei, dintre care unele sunt considerate infraciuni ( de ex. acordurile asupra fixrii preurilor), n timp ce altele, cum ar fi fuziunile, sunt considerate aspecte civile revizuibile. Politica n domeniul concurenei presupune, de asemenea, determinarea celui mai bun rol pentru forele pieei concureniale pentru a determina cnd reglementrile guvernamentale de preuri pot funciona i cnd exist probabilitatea apariiei unor rezultate inferioare. n acest scop, Directorul de Investigaii i Cercetare, n conformitate cu Legea concurenei este autorizat s fac observaii i s aduc dovezi n ceea ce privete concurena, n faa unor organisme federale i provinciale de reglementare. Legea concurenei este o lege federal care reglementeaz conduita majoritii afacerilor din Canada. Aceasta conine att dispoziii penale ct i civile, care vizeaz prevenirea practicilor anti-concureniale pe pia. Scopul su este de a menine i de a ncuraja concurena n Canada, pentru: - a promova eficiena i adaptabilitatea economiei canadiene - a extinde oportunitile de participare a Canadei pe pieele mondiale, recunoscnd n acelai timp rolul concurenei strine n Canada - a se asigura c ntreprinderile mici i mijlocii au posibiliti egale de a participa la economia canadian - a oferi consumatorilor preuri competitive i mai multe opiuni n alegerea produselor. EVOLUIE Politica de concuren din Canada a nceput cu o lege din 1889 care viza acordurile legate de fixarea preurilor. A fost o lege slab care stipula, printre altele, diminuarea concurenei.

Evoluia politicii de concuren din Canada a trecut prin mai multe etape. n primul rnd, legea inclusa fcea referire numai la infraciuni pn n 1976, cnd au fost incluse i aspecte civile revizuibile. n 1986, au fost adoptate seciunile legate de fuziuni i abuz de poziie dominant, nlocuind astfel dispoziiile penale ineficiente. n al doilea rnd, numrul de infraciuni sau de cazuri civile revizuibile a crescut foarte mult n timp. De exemplu, primele dispoziii privind fuziunile i monopolul au fost adoptate n 1910. n 1935, seciunile privind preurile de ruinare i discriminarea prin pre s-au adugat, dup cum au fost seciuni care se ocup cu ntreinerea preului de revnzare i refuzul de a trata n 1951, i un numr de infraciuni legate de publicitatea neltoare n 1960 i 1976. n 1935 s-au adugat seciuni privind preurile de ruinare i discriminarea prin pre, iar n 1951 existau deja seciuni care vizau ntreinerea preului de revnzare i refuzul de a negocia. De asemenea, n 1960 i 1976, s-au adugat i un numr de infraciuni legate de publicitatea neltoare. n 1976, mai multe practici frauduloase au fost declarate ilegale i au fost adoptate patru aspecte civile revizuibile. Ultimele modificri importante ale legislaiei au fost fcute n anul 1986, moment n care a fost redenumit Legea concurenei. n al treilea rnd, pn la 1952, guvernul a experimentat o varietate de moduri de a pune n aplicare legislaia concurenei pn a ajunge la formula prezent, bazat pe Directorul de Investigare i Cercetare. Trebuie subliniat faptul c DIC este responsabil pentru detectarea i cercetarea acuzaiilor de nclcare a Legii concurenei. Decizia de a lansa, fie proceduri civile, fie penale, este responsabilitatea Departamentului de Justiie, care primete rezumatul DIC-ului de probe i de recomandri pentru aciune. Judecarea cauzelor prezentate de DJ este responsabilitatea instanelor (pentru cazurile penale) sau a Tribunalului Concurenei (un organism care se ocup de partea civil). n al patrulea rnd, de la mijlocul anilor 1980, DIC a pus accent mai mult pe obinerea respectrii legislaiei n vigoare, bazndu-se mai degrab pe mijloace voluntare, mai degrab dect tradiionale (coercitive) metoda de punere n aplicare care se concentreaz pe descurajarea generale i specifice