Timpul si spatiul

-Pseudoeseu-

Cristina Radulescu

Emma: Acum cinci ani m-am indragostit foarte tare de un tip. Era prima mea iubire... Dupa vreo doua, trei luni am inceput sa am niste vise ciudate in legatura cu el... sau mai bine zis in legatura cu situatia mea amoroasa, ca sa-i zic asa.... Oricum, ca sa nu te obosesc cu cu detalii, ideea e ca in toate visele mi se transmitea acelas mesaj:nu o sa fii cu el, o sa fii singura. William: Aham...Si cine iti transmitea mesajul? Emma: Uneori o voce, alteori o persoana cunoscuta...Contextul era mereu altul, dar mesajul era negresit acelas... De el am fost indragostita trei ani, timp in care am sperat, am visat, am suferit, dar mai mult de simpli amici nu am fost niciodata....Si pentru ca eram obsedata de ideea de a fi cu el, n-am mai putut nici sami fac o relatie cu altcineva. S-a intamplat exact cum mi s-a prezis in vis. William: Explicatia este simpla. Mintea ta constienta era ocupata sa viseze frumos si obsedata cu ideea de a fi cu el. Cu toate astea, in subconstient s-au depozitat toate acele inidcii de care mintea constienta a ales sa faca abstractie si care in mod logic te-ar fi dus la aceasta concluzie. Atunci, acest proces de analiza s-a produs in timpul somnului, iar subconstientul ti le-a adus la cunostinta sub forma unui mesaj oniric... Emma: Sa inteleg ca tu nu crezi ca mesajul ar fi putut sa vina... din viitor. William(zambeste):...Majoritatea oamenilor au impresia ca iesim din trecut si intram in prezent, ca mai apoi sa iesim din prezent pentru a intra in viitor, intocmai cum am iesi dintr-o camera pentru a intra in alta lipita de ea, fara nici o alta legatura intre ele decat o usa care sa ne permita trecerea. Trecutul, prezen- tul si viitorul nu sunt un dat preexistent. Fiecare fapt este determinat de un altul anterior lui. Cine intelege acest lucru, nu poate crede in premonitii si in mesaje care vin din viitor. Problema se datoreaza faptului ca suntem obisnuiti sa segmentam timpul in azi, maine, poimaine, luna Z si sa ne raportam la aceste notiuni ca si cand ar fi un fel de entitati autonome. Uneori abstractizarea aceas- ta ne determina sa pierdem din vedere intreg procesul prin care ziua de azi este dependenta de cea de ieri, asa cum ziua de maine este dependenta de cea de azi. Cuvinte precum trecut, prezent, viitor, anul X, ziua X si altele care intra in campul lor semantic nu definesc timpul, ci doar ne ajuta sa-l identificam in desfasurarea sa... Omul modern s-a detasat mental de lumea materiala si, prin urmare, de ceea inseamna cu adevarat timpul, tocmai datorita acestei abstractizari. Emma: Sa inteleg ca acum ai o teorie si despre timp...Si, dupa cum iti lucesc ochii, e clar ca o sa trebuiasca s-o ascult... William(ranjind satisfacut):...Materia in actiune. Asta e definitia timpului. Activitatea materiei si schimbarile care au loc in urma acestei activitati, ele sunt cele care creaza ideea de timp...(continua cu patos). Daca materia ar fi statica, timpul nu ar exista. Noi, connstientizand acesta activitate si transfor- mare continua a universului fizic, am decis sa-i dam un nume, s-o conceptualizam. Asa a aparut notiunea de timp...De aici putem sa deducem si faptul ca materia si timpul sunt contopite, si ca nu pot exista unul fara cealalalt. Emma: Sa inteleg ca este de acord cu teoria relativista despre timp? William: Nu cunosc o cunosc. Emma: Am sa-ti explic mai pe larg...Daca ne referim la timp in fizica newtoniana, la viteze foarte mici fata de viteza luminii, acesta poate fi luat in considerare ca o entitate diferita de celelalte. Si atunci timpul se defineste ca fiind distanta intre doua evenimente. Daca vorbim de viteze foarte mari, intram in teoria relativitatii, fizica relativista, in care timpul nu exista singur, ci impreuna cu spatiul, asa numitul spatiu-timp.
2

Sa ne imaginam faimosul experiment pe care l-a propus Einstein, considerand spatiu-timpul ca un material, sa zicem o membrana de cauciuc, si obiectele asezate pe ea. Vom observa cum masa obiectelor deformeaza membrana. Cu cat obiectul are masa mai mare, cu atat se "scufunda" mai mult in acel material. Asa se intampla si in spatiu, de aceea, conform acestei teorii, timpul nu curge la fel peste tot... in apropierea unei gauri negre, spre exemplu, aceasta avand masa extrem de mare, timpul curge foarte greu.... sau poate nu curge de loc. In fizica relativista, timpul curge neuniform. Ea atesta ca nici timpul, si nici spatiul nu sunt realitati absolute si neschimbatoare si ca ele nu pot exista in absenta obiectelor si par- ticulelor materiale si a campurilor de forta. Conform teoriei relativitatii restranse, universul are patru di- mensiuni: coninuul spatiutimp are trei dimensiuni ale spatiului si o a patra a timpului. In aceste conditii, atat timpul, cat si spatiul nu mai pot avea o existenta absoluta. Prin urmare, timpul curge mai incet pentru un obiect care se misca foarte repede. De exemplu, o persoana care sta, care se afla in repaos relativ fata de un ceasornic aflat in miscare, va constata ca limbile ceasului aflat in miscare se misca mai incet decat limbile propriului sau ceas. William: Aaaa... Daaa...Parca am citit si eu ceva legat de un experiment, facut mai demult, cu doua cea- suri care erau puse unul la baza unui turn si celalalt la varful turnului. Si ceasul de la baza ramanea me- reu in urma fata de cel de la varf. Emma: Exact, pentru ca suprafata curbata a spatiu-timpului se muleaza pe zonele de densitate crescuta a materiei. In fizica moderna, evenimentele ce par simultane pentru un observator, pot parea ca o succe siune pentru un altul. Evenimentele nu par a se succeda, in realitate, intr-o anumita ordine, decat din perspectiva observatorului. Timpul si spatiul devin, in fizica moderna,simple elemente de limbaj care permit observatorului sa descrie segmentul de univers pe care il cerceteaza. Pe de alta parte, in fizica newtoniana att timpul, ct i spaiul au o existen obiectiv i absolut, fiind independente fa de particulele materiale existente, precum i fa de interaciunile considerate instantanee intre aceste particule. Spatiul este considerat ca fiind tridimensional si putand fi analizat cu mijloace- le folosite de geometria euclidiana. In ceea ce priveste timpul, fizica newtoniana ,sau fizica clasica, con -sidera ca acesta curge uniform de la trecut catre viitor, prezentul fiind punctul de intalnire al acestor doua segmente temporale. Teoretic, evenimentele care se petrec in universul newtonian pot fi descrise cu maxima precizie cu ajutorul ecuatiilor mecanicii clasice iar evenimentele care nu s-au produs inca pot fi cunoscute plecand de la datele furnizate de evenimentele care au avut deja loc. Spre deosebire de fizica moderna, in fizica clasica curgerea timpului se petrece uniform, pentru toate obiectele, fapt care permite stabilirea unei ordini temporale precise a lor, prin constatarea simultaneitatii sau succesiunii acestora. Dar stii ce e interesant?...Ca desi fizica clasica admite ca timpul curge intr-un singur sens, legile mecani- cii clasice nu pretind existenta unui sens unic al curgerii timpului. Cu alte cuvinte, evenimentele s-ar putea desfasura foarte bine si dinspre viitor catre trecut, fara ca valabilitatea acestor legi sa fie afectata. William: Ei, vezi? Nici Einstein si nici Newton nu ti-au confirmat ipoteza mesajelor care sa vina din viitor ... Desi sunt sigur ca Einstei ar fi incercat, daca ei in calcul ideea lui de a calatori in timp... Emma: Cum poti sa explici atunci ce facea Edgar Cayce? Sau, de exemplu, faptul ca Jeane Dixon avut o viziune premonitorie a asasinarii lui John Kennedy cu unsprezece ani inainte ca ea sa se intample si a mortii lui Robert Kennedy cu zece zile inainte ca el sa fie asasinat? Si ea nu avea nici o legatura cu ei... William: In primul rand, insusi Edgar Cayce a spus ca viitorul este in continua schimbare ceea ce mi se pare si logic, din moment ce el este conditionat de actiunile noastre prezente. In al doilea rand, nu pot sa stiu
3

ce idei umblau prin mintea lui Jeane Dixon. Putea sa fie un scenariu pe care si la imaginat si care, ca o coincidenta, s-a si petrecut. Asasinarea unui presedinte nu este ceva de neconceput. S-a mai intamplat. Faptul ca un om din atatea milioane a prezis asta, este doar o coincidenta. Iar al doilea eveniment era cu atat mai mult de asteptat... Emma: Daca admitem teoria ta, ca timpul nu inseamna altceva decat materie in schimbare, am putea la fel de bine sa presupunem ca materia pastreaza memoria tuturor acelor modificari care s-au petrecut cu ea si ca sunt unii oameni care pot accesa acea memorie...Ai auzit de tehnica scaunului gol1 ? William: Nu. Emma: Este vorba de un experiment care a avut loc la Paris in 1926, la Institutul Metafizic International, si l-a avut ca subiect de studiu pe Pascal Forthuny, o persoana care avea capacitati de clarviziune si de precognitie. Metoda folosita era urmatoarea: se anunta in public organizarea, in cursul saptamanii urmatoare, a unei conferinte cu un subiect incitant sau a unei adunari cu ordine de zi de intares public, reuniuni care urmau sa aiba loc intr-o anumita sala care avea 200 de scaune.Participarea la reuniunea anuntata era libera, nu se puneau in vanzare obiecte si ocuparea celor 200 de scaune era aleatorie. Imediat inainte de sedinta, comisia care organiza experimentul se reunea, avand la indemana un saculet care continea 200 de jetoane, numerotate de la 1 la 200, adica exact numarul scaunelor din sala. Din acest saculet era extras in mod aleator un jeton, al carui numar indica un anumit scaun din sala. Pascal Forthuny trebuia sa faca in scris caracterizarea fizica si morala a spectatorului care urma sa se aseze pe acel scaun. Dupa cum ti-am spus, identitatea acelei persoane nu avea cum sa fie cunoscuta, deoarece participarea la reuniune si ocu- parea locurilor se facea la intamplare, iar extragerea jetonului se facea inaintea intrarii in sala a partici- pantilor. Din procesele-verbale ramase de la acesta sedinte reiese ca individualizarile si caracterizarile premonitorii facute in scris de Forthuny au corespuns in mod frecvent cu persoana care urma sa se aseze in mod aleator pe acel scaun. Experimentul a fost repetat in Olanda, in anul 1953, avandu-l ca subiect de studiu pe Gerard Croiset. Rezultatele obtinute au fost spectaculoase. Si, in plus, atunci cand Croiset nu era capabil sau nu se putea concentra in mod suficient pentru a face caracterizarea urmatorului spectator, scaunul respectiv ramanea de cele mai multe ori neocupat ...Ce parere ai despre asta? William:... Emma: Se pare ca aceasta teorie a mesajelor care vin din viitor isi gaseste sprijin in fizica cuantica. Ideea este ca nici o informatie nu poate fi transmisa fara a fi vehiculata printr-un soi de transportator, adica printrun suport energetic. Fizicianul Richard Feynman, laureat al premiului Nobel, a afirmat in 1965 ca pozitronul, antiparticula asociata electronului, se deplaseaza spre inapoi, dinspre viitor spre prezent. Apoi, profesorul Dobbs, bazandu-se pe descoperirile si afirmatiile lui Feynman, a spus ca in natura ar exista unele particule de antimaterie pe care le-a numit pistroni si care ar constitui o a doua dimensi- une temporala in care deplasarea s-ar face in directie contrara timpului cunoscut de oameni...Cu alte cu- vinte,aceste partcule ar putea deplasa informatia din trecut spre viitor!2 William: Sunt doar ipoteze,nimic nu a fost demonstrat pana acum. Emma: Asa s-a intamplat si cu particula de Neutrino care initial a fost doar o ipoteza si a carei existenta a fost demonstrata douazeci si sase se ani mai tarziu... Cred ca atunci cand ne punem intrebari fundamentale precum: ce e timpul? care e legatura dintre spatiu si timp? care e sensul vietii? nu incercam altceva decat sa-L intelelegem pe Dumnezeu, sa-I intelegem gan4

direa. Si nu cred ca vom putea vreodata s-o facem, asa cum nici furnicile nu vor putea intelege vreodata conceptul de Om, chiar daca se intampla sa se urce pe el, sau sa fie strivite sub piciorul sau. Secretele Universului sunt secretele lui Dumnezeu. William: Stephen Hawking a spus ca in curand va uni fizica cuantica cu fizica relativista si ca asa va descoperi gandirea lui Dumnezeu... Emma (enervata, cu un ton usor ridicat): Trebuia tu sa zici ceva, trebuia tu sa-mi strici finalul! William: Ce-am facut?! Emma (pe acelasi ton): Asa faci mereu. Trebuie sa ai tu ultimul cuvant! William: Da nu stiam, draga, ca vrei un final solemn...

( discutia continua in fundal...)

Bibliografie: Berdj Asgian, Despre vise si fenomene paranormale, editura Aldomar Extrasenzorial 1999 Stephen Howking, Scurta istorie a timpului, editia a III-a, traducere Michaela Ciodaru, editura Humanitas 2001