Istoric Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea European a Crbunelui si Otelului a creat 4 institutii: a) nalta Autoritate; b) Consiliul Special

de Ministri; c) Adunarea Comun; d) Curtea de Justitie. Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta si coordona guvernele si politicile nationale ale statelor membre. Consiliul era institutia nzestrat cu putere de decizie, reprezentantii statelor membre adoptnd acte care le angajau fr a mai fi nevoie de aprobri sau ratificri ulterioare. Fiecare guvern avea libertatea s delege ca reprezentant al su pe unul din membrii si, considerat cel mai competent n problemele nscrise pe ordinea de zi a Consiliului. Consiliul ddea un "aviz conform", prin care aproba deciziile importante ale naltei Autoritti. Odat cu semnarea Tratatelor de la Roma, n 1957, prin care se instituiau celelalte dou Comunitti Europene, respectiv CEE si CEEA, au fost create si pentru acestea ca institutie cte un Consiliu. Prin Tratatul semnat la Bruxelles n 1965, intrat n vigoare n 1967, s-a instituit si un Consiliu Unic pentru toate cele trei Comunitti Europene. Organizare Consiliului de Ministri este format din ministri delegati de catre guvernele statelor membre. Desi terminologia oficiala nu prevede limite stricte, s-a convenit sa se faca o diferentiere ntre denumirile diferitelor reuniuni ale Consiliului, n functie de domeniile specifice abordate. Consiliul este compus din cte un reprezentant pentru fiecare stat membru. Tratatul de la Maastricht precizeaza ca reprezentantii statelor sunt la nivel ministerial si trebuie sa fie abilitati sa angajeze guvernul tarii pe care o reprezinta. n cazul n care un membru al Consiliului nu poate participa la reuniunea Consiliului, el poate fi reprezentat de un functionar national de rang nalt, de reprezentantul permanent sau de adjunctul acestuia (reprezentantul permanent este ambasadorul tarii respective la UE). Functionarul respectiv poate lua parte la dezbaterile din Consiliu nsa nu are drept de vot, acesta putnd fi delegat doar unui alt membru al Consiliului. De la 1 ianuarie 2007, Consiliul este compus din 27 de membrii. Votul n Consiliu se exprima de reprezentantul fiecarui stat, n ordine alfabetica prin ridicarea minii (procedura votului poate fi evitata de presedintia Consiliului cnd constata unanimitatea). Ministrii absenti pot fi reprezentati de reprezentantii permanenti, dar dreptul de vot nu poate fi exercitat dect de un alt membru al Consiliului Uniunii pe baza unei delegari, fiecare membru neputnd primi dect o delegatie. Pentru adoptarea deciziilor este necesara majoritatea simpla, calificata sau unanimitatea voturilor . Stabilirea votului unanim sau al celui majoritar nu depinde de presedintele n exercitiu al Consiliului, care decide doar trecerea la vot, ci de dispozitiile care guverneaza diferitele sectoare de activitate ale Uniunii Europene. Numarul de voturi de care dispune fiecare stat membru este stabilit prin tratate. Tratatele sunt cele care definesc, de asemenea, cazurile n care este necesara majoritatea simpla, majoritatea calificata sau unanimitatea.

Majoritatea calificata se obtine atunci cnd se ndeplinesc urmatoarele doua conditii: - daca majoritatea statelor membre este de acord (n unele cazuri o majoritate de doua treimi); - se nregistreaza un minim de 255 de voturi n favoarea propunerii, dintr-un total de 345 de voturi. n plus, un stat membru poate solicita confirmarea faptului ca voturile favorabile reprezinta cel putin 62% din populatia totala a Uniunii. Daca se constata ca nu se ndeplineste acest criteriu, decizia nu va fi adoptata. Repartizarea voturilor pentru fiecare stat membru: - Germania, Franta, Italia, Regatul Unit - 29 - Spania, Polonia - 27 - Romnia - 14 - Tarile de Jos - 13 - Belgia, Republica Ceha, Grecia, Ungaria, Portugalia - 12 - Bulgaria, Austria, Suedia - 10 - Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda - 7 - Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Slovenia - 4 - Malta - 3 TOTAL 345 Majoritatea calificat este ndeplinit n cazul n care: majoritatea celor 27 de ri membre (uneori chiar i dou treimi) voteaz n favoarea deciziei se ntrunesc cel puin 255 din cele 345 de voturi. n plus, orice stat membru poate cere s se verifice dac majoritatea ntrunit reprezint cel puin 62% din totalul populaiei. n caz contrar, propunerea nu poate fi adoptat. n domenii cu caracter sensibil, cum ar fi securitatea, afacerile externe i impozitarea, deciziile Consiliului trebuie adoptate n unanimitate. Cu alte cuvinte, fiecare ar are drept de veto. ncepnd cu 2014, se va introduce sistemul de vot cu dubl majoritate. Pentru ca o propunere s fie adoptat, va fi nevoie s se ntruneasc dou tipuri de majoritate: a rilor (cel puin 15) i a populaiei UE (rile care se exprim n favoarea propunerii trebuie s reprezinte cel puin 65% din populaia UE). Formatiuni 1. Afacerile Generale si Relatiile Externe Consiliul Afacerilor Generale si Relatiilor externe este, mpreuna cu consiliul pentru Agricultura si Consiliul Ecofin, una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului. ncepnd cu iunie 2002 n cadrul acestui Consiliu au loc ntlniri separate pe doua domenii: - Afaceri Generale; - Relatii Externe. Consiliul se ntlneste o data pe luna. n cadrul acestor ntlniri sunt prezenti ministrii de externe ai tarilor membre UE. n functie de problemele nscrise pe agenda de discutii, mai sunt prezenti n cadrul ntlnirilor si ministrii afacerilor europene, apararii, dezvoltarii sau comertului. A. Afaceri Generale n cadrul acestei sesiuni, Consiliul lucreaza pe dosare care afecteaza mai mult de una din politicile Uniuni cum ar fi de exemplu extinderea sau bugetul multianual al UE. Se pregatesc si sedintele Consiliului european sau se dezbat cele convenite la Summit-urile UE.

n cadrul configuratiei Afaceri generale se exercita si o activitate de coordonare a diferitelor politici care fac subiectul celorlalte configuratii ale Consiliului. Afacerile generale trebuie sa se ocupe si de orice problema trimisa spre rezolvare aici de catre Consiliul european. B. Relatii externe n sedintele acestei configuratii, Consiliul se ocupa de ntreaga problematica a actiuni externe a Uniunii, inclusiv politica externa si de securitate comuna, politica europeana de aparare si securitate, comertul extern sau dezvoltarea cooperarii. Una din prioritatile ultimilor ani a fost ca mpreuna cu Comisia Europeana, aceasta configuratie a Consiliului sa asigure o coerenta n actiunea externa a UE. n cadrul PESC, Consiliul adopta actiuni comune si pozitii comune. Pentru luarea deciziilor votul cerut este cel unanim. Consiliul adopta la sfrsitul sedintelor concluzii despre cea ce s-a discutat. Ministrii apararii participa la aceasta configuratie a Consiliului de regula de doua ori pe an, n plus fata de cele doua ntlniri anuale consacrate discutiilor informale. n cadrul sedintelor consacrate PESC participa si naltul Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, el jucnd un rol cheie n formularea, prepararea si implementarea PESC. n pregatirea sedintelor consacrate PESC un rol major este rezervat Comitetului pentru Securitate si Politica. Acesta defineste politicile prin schitarea scenariilor care vor fi dezbatute n cadrul sedintelor. Totusi, trebuie subliniat ca aceasta nu nseamna ca este redus rolul COREPER n pregatirea sedintelor. Comitetul pentru Securitate si Politica are un rol important si n luarea deciziilor si creionarea directiilor strategice n cazul managementului operatiilor de criza. n ceea ce priveste comertul extern decizia se ia n cadrul Consiliului cu majoritate calificata. Responsabilitatea pentru negocierea si managementul acordurilor de comert ce implica amendamente tarifare, vama sau masurile de protectie, revine Comisie Europene care nsa trebuie sa se consulte cu un comitet al Consiliului denumit Comitetul articolului 133. n ceea ce priveste domeniul dezvoltarii cooperarii, Consiliul ia decizii cu privire la legislatia relativa la acesta prin majoritate calificata si n cadrul procesului de codecizie cu Parlamentul European. Acest domeniu este deosebit de important pentru ca trebuie tinut seama ca Uniunea Europeana este cel mai mare furnizor mondial de ajutor pentru dezvoltare. 2 . Afacerile Economice si Financiare Consiliul Afacerilor Economice si Financiare este si el una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului. n limbajul uzual institutional european el este cunoscut sub denumirea prescurtata de Ecofin. Ecofin este compus din ministrii de finante si ai economiei, la sedintele consacrate problemelor bugetare participnd si ministrii bugetului din tarile UE. El se ntlneste o data pe luna. Ecofin se ocupa cu o larga paleta de probleme, dintre care citam: - coordonarea politicii economice; - supravegherea economiei; - monitorizarea politicilor bugetare ale statelor membre UE si a finantarilor publice; - moneda unica europeana, euro; - pietele financiare si miscarile de capital;

- relatiile economice cu tarile terte. Deciziile se iau de obicei cu majoritate calificata, n consultatie sau codecizie cu Parlamentul european. Unanimitatea este ceruta n problemele fiscale, Marea Britanie fiind una dintre cele mai mari sustinatoare a acestei uzante. Consiliul Ecofin, mpreuna cu Parlamentul european, pregateste si adopta n fiecare an bugetul Uniunii Europene. n ceea ce priveste moneda unica europeana, euro, ea nu am fost introdusa pna acum dect n 12 din cele 25 de tari membre ale Uniunii. De acea, cu o zi nainte de ntrunirea Ecofin, ministri din cele e12 tari ale zonei euro se ntlnesc pentru a dezbate si lua decizii n problemele legate de Uniunea Economica si Monetara. Reprezentantii statelor care nu au adoptat euro nu au drept de vot n cadrul Ecofin n ceea ce priveste problematica legata de euro sau UEM. 3. Cooperarea n domeniul Justitiei si Afacerilor Interne Aceasta configuratie a Consiliului aduce mpreuna ministrii justitiei si internelor din tarile membre UE o data la doua luni pentru a discuta pe marginea dezvoltarii si implementarii cooperarii si politicilor comune n acest sector. Cooperarea n domeniul Justitiei si Afacerilor Interne reprezinta unul dintre cei trei piloni ai UE, astfel cum au fost ei instituiti prin Tratatul de la Maastricht. Majoritatea problemelor discutate n aceasta configuratie a Consiliului necesita pentru adoptare votul unanim, mai departe ele lund calea procedurii de consultare cu Parlamentul european. Totusi, unele domenii, precum politica vizelor sau cooperarea judiciara n domeniul civil sunt decise prin majoritate calificata, n consultare sau n codecizie cu Parlamentul european. Desi pilonii UE au aparut n anii `90, statele membre au nceput sa coopereze n domeniul Justitiei si Afacerilor Interne nca de la mijlocul anilor `70, pe o baza interguvernamentala informala. Trebuie notat ca Danemarca, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte pe deplin n discutarea unor probleme n aceasta configurare a Consiliului. n principal, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte la deciziile legate de libertatea de miscare a persoanelor, controlul granitelor externe si politica de vize . 4 . Forta de Munca, Politica Sociala, Sanatate si Afacerile Consumatorilor Consiliul Afacerilor Consumatorilor, Sanatatii, Politicii Sociale si a Fortei de Munca, are n componenta sa ministrii statelor membre UE din domeniile protectiei consumatorilor, sanatatii si a oportunitatilor egale, protectiei sociale si muncii. El se ntlneste de patru ori pe an. n domeniile citate mai sus, Consiliul ia ndeobste decizii cu majoritate calificata, actionnd mpreuna cu Parlamentul european n cadrul procedurii de codecizie. O exceptie este securitatea sociala unde este ceruta unanimitatea pentru luarea unei decizii. Aceasta configuratie a Consiliului adopta regulile europene pentru armonizarea si coordonarea legilor nationale cu privire la conditiile de munca, ntarirea politicilor nationale pentru prevenirea mbolnavirilor si protectia consumatorilor. Cum protectia sociala si problemele legate de angajare sunt n responsabilitatea statelor membre UE, contributia comunitara redusa doar la stabilirea unor obiective comune

pentru toate statele membre, analizarea masurilor luate la nivel national si adoptarea de recomandari catre tarile UE. Desi aceasta configuratie a Consiliului are numeroase limite, una din principalele avantaje a existentei ei este legata de posibilitatea acordata participantilor de a face schimb de idei si informatii si de a-si compara propriile rezultate si experiente. 5. Concurenta Consiliul Concurentei a fost creat n iunie 2002 prin comasarea a trei formatiuni existente la acel moment: Piata Interna, industrie si Cercetare. Aceasta miscare institutionala a venit ca un raspuns la realitatile contemporane care cer o mai coerenta si buna coordonare a problematicilor legate de concurenta n UE. n functie de punctele aflate pe agenda de discutii, Consiliul Concurentei este format din ministrii afacerilor europene, industriei, cercetarii etc. El se ntlneste de cinci sase ori pe an. Consiliul si-a asumat de la formarea lui n 2002 si pna acum un rol orizontal n asigurarea si apropierea integrata fata de competitivitatea si cresterea economica europeana. n acest spirit, el analizeaza att pe plan orizontal cr si sectorial problemele legate de competitie, avnd un ajutor puternic n acest sens n analizele primite de la Comisia europeana. Consiliul si exprima opiniile cu privire cele legate de concurenta si impactul sau asupra mediului antreprenorial european. Aceasta configuratie a Consiliului poate da propuneri legislative, n diferitele arii de activitate ale sale, votnd asupra lor cu majoritate calificata, ele facnd de obicei parte din cadrul procedurii codeciziei cu Parlamentul european. Cele trei domenii principale de interes ale Consiliului Concurentei sunt: a) Piata Interna. n aceasta arie, Consiliul se ocupa de cele legate de: achizitiile publice, libera circulatie a bunurilor, drepturile de proprietate intelectuala si industriala, legislatia concurentei si companiilor. b) Industrie. Acest sector este de fapt centrul activitatii Consiliului Concurentei. Conform prevederilor tratatelor, actiunea comunitara n domeniul industriei trebuie ndreptata catre ajustarile industriale si schimbarile structurale care sunt de natura a ncuraja cresterea economica si o protectie mai buna a mediului n cadrul UE. Un alt punct de interes este sprijinirea activitatii ntreprinderilor Mici si Mijlocii, precum si politicile de inovare, cercetare si dezvoltare tehnologica. Consiliul tine cont de toate acestea n cadrul activitatii sale. c) Cercetare. Pentru a face fata concurentei pe plan mondial n domeniul economic, UE si-a fixat drept obiectiv major ncurajarea cercetarii. n acest moment, principalul instrument al Uniunii n acest domeniu este Al Saselea Program Cadru (2002-2006). 6. Transport, Telecomunicatii si Energie Si aceasta configuratie a Consiliului a fost modificata n iunie 2002. Compozitia ei variaza n functie de problemele discutate, fiind chemati la sedinte ministrii transporturilor, telecomunicatiilor sau energiei. Acest Consiliu se ntlneste aproximativ la fiecare doua luni. Obiectivul UE n domeniul transporturilor, telecomunicatiilor si energiei este crearea unui sistem modern si eficient care poate fi si viabil n termeni economic, sociali si de mediu.

Pentru a atinge acest obiectiv, consiliul, nca din decada trecuta, a contribuit la introducerea retelelor de energie, telecomunicatii si transport trans-europene. Nu trebuie uitat n acest domeniu adoptarea de catre Consiliu a deciziilor cu privire la crearea unui sistem european de navigatie prin satelit, cunoscut sub denumirea de GALILEO. Acesta se doreste a fi deschis utilizarii civile precum si cooperarii internationale si exploatarii comerciale. Cele trei arii principale de actiune ale acestei configuratii a Consiliului sunt: a) Transport. n acest domeniu Consiliul ia decizii cu majoritate calificata, n cadrul procedurii codeciziei cu Parlamentul european. Daca n discutie sunt probleme care pot afecta n mod serios standardul de viata si nivelul de ocupare a fortei de munca n unele zone ale Uniunii, Consiliul trebuie sa ia deciziile n mod unanim cu consultarea Parlamentului european. Pna acum Consiliul a fost foarte activ n rezolvarea problemelor ce au aparut ca urmare a deschiderii granitelor, extinderii si diferitele mijloace de transport. b) Energie. Politica n domeniul energiei intra n domeniul de competenta a statelor membre UE, Tratatul necontinnd un capitol special dedicat acestei problematici. Totusi, politica n domeniul energiei a fost inclusa printre obiectivele Comunitatii si este mentionata la sectiunile Tratatului care se refera la mediu si retelele trans-europene. Principala tinta de atins n domeniu este garantarea accesului la energie pentru toti consumatorii europeni, precum si crearea unui cadru n domeniu ct mai prietenos pentru mediu. Consiliul examineaza masurile necesare pentru asigurarea unui nivel adecvat de rezerve de gaze, petrol sau energie electrica. n prezent Consiliul lucreaza la crearea unui cadru comunitar pentru introducerea unei piete competitionale a energiei la nivelul uniuni. Trebuie mentionat aici si domeniul energiei atomice, arie de responsabilitate a Euratom. c) Telecomunicatii. n acest domeniu, Consiliul lucreaza la patru obiective considerate a fi prioritare pentru nivelul european: - stabilirea unei retele integrate la nivel european; - introducerea societatii informationale; - deschiderea pietelor nationale; - eliminarea diferentelor de reglementare din legislatiile tarilor membre. 7. Agricultura si Pescuit Dupa cum aminteam si mai sus, aceasta configuratie a Consiliului este una dintre primele ale Comunitatilor. Ea aduce mpreuna, o data pe luna, ministrii agriculturii si pescuitului, precum si comisarii europeni din domeniul agriculturii, pescuitului, sigurantei alimentare, probleme veterinare si sanatate publica. Procedurile din Consiliul Agriculturii si Pescuitului sunt pregatite de 12 formatiuni de lucru care se mpart n 45 de subdiviziuni n functie de produse (de exemplu: gru, orez etc.) sau domenii (de exemplu chestiuni agrimonetare etc.). nainte de a fi nainte spre Consiliu dosarele sunt dupa aceea studiate ori de Coreper ori de Comitetul Special pentru Agricultura . Coreper-ul se ocupa de obicei cu problemele legate de pescuit, sigurantei alimentare si bugetului agriculturii.

Consiliul decide n acest domeniu prin majoritate calificata, ori n consultare cu Parlamentul european, n cazul agriculturii si pescuitului, ori prin codecizie, n cazul sigurantei alimentare. 8. Mediu Consiliul pentru Mediu este compus din ministrii mediului din tarile membre UE si se ntlneste de patru ori pe an. El ia deciziile prin majoritate calificata n codecizie cu Parlamentul european. Mai ales n ultimii ani mediul a devenit o problema de prim plan att n cadrul international ct si cel comunitar. 9. Educatie, Tineret si Cultura Aceasta configuratie a Consiliului aduce mpreuna de trei patru ori pe an ministrii din tarile membre UE responsabili pentru educatie, cultura, tineret si comunicare. Deciziile sunt luate de obicei prin majoritate calificata si n codecizie cu Parlamentul european. O exceptie o reprezinta afacerile culturale unde este necesar un vot unanim. Principalul rol al Uniunii n acest domeniu este oferirea unui cadru de cooperare ntre statele membre prin schimburi de informatii si experiente n probleme de interes comun. Se pot folosi si cteva canale legislative la nivel comunitar, acolo unde este stabilit de tratate, ca de exemplu n domeniul audiovizualului sau a recunoasterii mutuale a diplomelor. Atributii si functii Consiliul Uniunii Europene adopta legi, legifernd, n mod normal, mpreuna cu Parlamentul European. Consiliul coordoneaza politicile economice generale ale statelor membre. Consiliul defineste si pune n aplicare politica externa si de securitate comuna a UE, pe baza liniilor directoare stabilite de Consiliul European. Consiliul ncheie, n numele Comunitatii si al Uniunii, acorduri internationale ntre UE si unul sau mai multe state sau organizatii internationale. Consiliul coordoneaza actiunile statelor membre si adopta masuri n domeniul cooperarii politienesti si judiciare n materie penala. Consiliul si Parlamentul European constituie autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii. Procedura de lucru n prima etapa, se examineaza textul trimis de Comisie. Exista o serie de factori care influenteaza progresul propunerii Comisiei. Un factor a carui importanta a crescut n mod constant se refera la probabilitatea ca propunerea sa impuna o majoritate calificata din partea ministrilor. Daca nu este cazul, atunci grupurile de lucru vor delibera pentru a ajunge la unanimitate ( daca se impune), fapt ce poate dura luni si chiar ani. Unele delegatii cauta sa impuna partenerilor o ntelegere a situatiei lor: prin considerarea proiectului de decizie ca important pentru interesele lor nationale pentru a obtine unele concesii;

 prin ncercari de amendare a propunerii daca se considera ca proiectul este acceptabil; prin ncercari de a ajunge la o '' ntelegere '' cu alte delegatii pentru a crea ''o minoritate blocanta''. Secretariatul General al Consiliului preseaza ntotdeauna pentru progrese astfel nct sa nu fie nevoie de mai mult de trei ntlniri pentru a discuta o propunere. Prima ntlnire a grupului de lucru este de obicei o discutie generala asupra punctelor cheie. Urmatoarea permite o examinarea cuvnt cu cuvnt a textului Comisiei si daca rezultatul este pozitiv, atunci se produce un document ce indica punctele de acord si dezacord si, adesea, atasate la acesta, rezervele statelor pentru care ele nu pot sa aprobe textul sau parti din acesta. In a doua etapa, documentul grupului de lucru este naintat COREPER-ului sau n cazul agriculturii, Comitetului Special pentru Agricultura. Fiind plasata ntre grupurile de lucru si Consiliul Ministrilor, Coreperul actioneaza ca un filtru pentru ntlnirile ministeriale. Daca se ntrunesc conditiile adoptarii textul asa cum rezulta din documentul grupului de lucru, atunci acesta este naintat Consiliului pentru aprobare formala. Daca nu exista un agreement n grupul de lucru, Coreper-ul are la dispozitie trei posibilitati: sa rezolve dezacordul prin statutul sau politic; sa retrimita documentul la grupul de lucru cu unele indicatii; sa-l trimita reuniunii ministeriale.

Oricare ar fi progresul nregistrat la nivelul grupurilor de lucru sau la cel al Comitetului Reprezentantilor Permanenti, doar nivelul ministerial permite adoptarea formala a textului provenit de la Comisie. A treia etapa este aceea a ntlnirilor ministeriale. Itemii Agendei ntlnirilor ministeriale sunt grupate n doua categorii, A si B. In categoria A vor intra acele probleme asupra carora s-a convenit n COREPER si este sigur ca aprobarea Consiliului va veni fara nici o problema. n categoria B intra probleme lasate fara rezolvare de la ntlnirile anterioare, sau de la nivelul COREPER.