Sinodul nti Ecumenic de la Niceea (325)

Despre dumnezeirea lui Hristos mpotriva arienilor

Crezul mrturisit de ctre cei 318 Prin i Credem ntr-Unul Dumnezeu, Tatl Atotputernic, Fctorul tuturor celor vzute i celor nevzute. i ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nscut din Tatl, Unul Nscut, adic din [fiin a] Tatlui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumin din lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut, iar nu fcut, Cel de-o-fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut, att cele din cer ct i cele de pe pmnt; Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuire S-a pogort i S-a ntrupat i S-a fcut om, a ptimit i a nviat a treia zi, S-a nl at la ceruri i va veni s judece viii i mor ii; i n Duhul Sfnt. Iar pe aceia care spun c a fost o vreme cnd [Fiul lui Dumnezeu] nu era i c nainte de a Se fi nscut nu era, i c S-a fcut din cele ce nu erau, sau dintr-un alt ipostas sau substan , sau pe aceia care spun c Fiul lui Dumnezeu este schimbtor sau striccios, pe [to i] acetia Biserica apostoleasc i soborniceasc i d anatemei.

Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol (381)

Despre Duhul Sfnt mpotriva pnevmatomahilor
Crezul mrturisit de ctre cei 150 de Prin i Credem ntr-Unul Dumnezeu, Tatl Atotputernic, Fctorul tuturor celor vzute i celor nevzute. i ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nscut din Tatl, Unul Nscut, Care din Tatl S-a nscut mai nainte de to i vecii, lumin din lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut, iar nu fcut, Cel de-o-fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut, Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuire S-a pogort din ceruri i S-a ntrupat de la Duhul Sfnt i din Fecioara Maria i S-a fcut om; i S-a rstignit pentru noi n zilele lui Pon iu Pilat, i a ptimit i S-a ngropat, i a nviat a treia zi, dup Scripturi, i S-a nl at la ceruri, i ade de-a dreapta Tatlui, i iari va s vin, s judece vii i mor ii, a Crui mpr ie nu va avea sfrit. i ntru Duhul Sfnt, Domnul de via fctorul, Care din Tatl purcede, Cel ce mpreun cu Tatl i cu Fiul este nchinat i slvit, Care a grit prin prooroci. i ntru una sfnt, soborniceasc i apostoleasc Biseric. Mrturisim un [singur] botez spre iertarea pcatelor. Ateptm nvierea mor ilor i via a veacului ce va s vin. Amin.

Sinodul al treilea Ecumenic de la Efes (431)

Despre Maica Domnului mpotriva nestorienilor
Sinodul de la Niceea a formulat aceast mrturisire de credin : (Urmeaz Crezul de la Niceea:) Credem... Sinodul a hotrt ca to i s primeasc aceast sfnt mrturisire de credin ; cci este dreapt i ndeajuns pentru mntuirea lumii. Dar pentru c unii se prefac a o mrturisi i a o primi, dar rstlmcesc puterea n elesurilor dup placul lor, i stlcesc adevrul, fiindc sunt fiii rtcirii i copiii pierzaniei, a fost de trebuin s se adauge insuflatele mrturii ale Sfin ilor Prin i dreptcredincioi care sunt chezie pentru felul n care au n eles i au ndrznit s propovduiasc [adevrul], nct s fie limpede, i pentru ca to i cei care au o credin dreapt i neptat s l n eleag, s l tlcuiasc i s l propovduiasc n acest fel. (Not: aici se afl un florilegiu de texte adunate din scrierile Prin ilor i actele privitoare la preotul Harisie). Dup citirea acestor documente, Sfntul Sinod a hotrt c nimnui nu i este ngduit s propovduiasc, s scrie sau s alctuiasc o alt mrturisire de credin dect cea statornicit de Sfin ii Printi aduna i la Niceea mpreun cu Duhul Sfnt. Cei care vor ndrzni s alctuiasc o alt mrturisire de credin , s o mrturiseasc celor ce vor s vin la cunoaterea adevrului fie din rtcirile elineti [pgneti], fie de la cele iudaiceti sau de la oricare alt erezie, [aceia], dac sunt episcopi sau clerici, vor fi caterisi i, episcopii din treapta episcopiei i clericii din cler; dac sunt laici, vor fi da i anatemei. n acelai chip, dac vreunul dintre episcopi sau clerici sau laici vor fi afla i creznd sau nv nd cele nf iate n expunerea preotului Harisie despre ntruparea Fiului lui Dumnezeu Cel Unul Nscut, sau nv turile cele stricate i rstlmcite ale lui Nestorie, adugate [acestora], s fie supui osndirii acestui Sfnt Sinod Ecumenic, astfel nct episcopul vdit s fie ndeprtat din treapta episcopiei i depus, iar clericul de asemenea s fie caterisit; dac este laic, s fie dat anatemei, precum s-a zis.

Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon (451)

Despre cele dou firi ale lui Hristos mpotriva monofizi ilor

Sfntul i Marele i Ecumenicul sinod strns cu harul lui Dumnezeu i la ndemnul prea binecredincioilor i de Dumnezeu iubitorilor de Hristos mpra i, augutii Valentinian i Marcian, n Calcedon, metropola eparhiei Bi-thiniei, n biserica Sfintei Muceni e Eufimia, cea biruitoare n Hristos, a hotrt cele ce urmeaz: Domnul i Mntuitorul nostru Iisus Hristos, ntrind pe ucenicii Si n cunoaterea credin ei, a spus: ,pacea Mea v-o dau vou, pacea Mea o las vou", pentru ca nimeni s nu se separe de aproapele su n dogmele credin ei, ci la fel s se arate cu to ii n propovduirea adevrului. Dar fiindc cel ru nu nceteaz s semene ne-ghina lui printre semin ele bunei credin e, i pururea nscocete ceva nou mpotriva adevrului, pe aceasta Stpnul cunoscnd-o mai nainte, cu purtare de grij pentru neamul omenesc a ridicat cu rvn pe acest binecredincios i evlavios mprat s cheme la sine pe mai marii preo imii din toate pr ile, astfel nct, sub lucrarea harului lui Hristos, Stpnul nostru, al tuturor, s ndeprteze de la oile lui Hristos toat ciuma nelciunii, cluzindu-le iari s se ngrae cu mldi ele adevrului. Ceea ce am fcut i noi, ncuviin nd s ndeprtm dogmele rtcite, rennoind fr rtcire credin a Prin ilor, propovduind tuturor Crezul celor 318 [Prin i] i scriind precum nii Prin ii care au artat aceast n elegere a noastr privitoare la dreapta credin , adic cei 150 de Prin i care, adunndu-se dup aceea la Constantinopol, au adoptat aceeai mrturisire de credin . Hotrm, aadar, pzind i noi rnduiala i toate izvoadele credin ei statornicite de Sfntul Sinod inut odinioar la Efes, ai crui ntistttori de venic pomenire au fost Celestin al Romei i Chiril al Alexandriei, s strluceasc iari mrturia credin ei drepte i fr cusur a celor 318 Sfin i i Ferici i Prin i aduna i la Niceea pe vremea mpratului de vrednic pomenire - Constantin, i s se ntreasc cele hotrte de ctre cei 150 de prin i la Constantinopol, spre nimicirea ereziilor care apruser atunci i spre ntrirea credin ei soborniceti i apostoleti, care este a noastr. (Urmeaz Crezul celor 318 prin i de la Niceea - Sinodul I Ecumenic:) Credem... (i cel al celor 150 de prin i aduna i la Constantinopol - Sinodul II Ecumenic:) Credem... Aadar, era de-ajuns pentru desvrita cunoatere i ntrirea bunei credin e acest n elept i mntuitor Crez al harului dumnezeiesc, cci nva desvrit despre Tatl i Fiul i Sfntul Duh i nf ieaz ntruparea Domnului celor ce o primesc cu credin . ns de vreme ce aceia care se strduiesc s lepede propovduirea adevrului i prin propriile erezii au nscocit deertciuni, unii ndrznind s strice [nv tura despre] taina iconomiei Domnului pentru noi i tgduind numirea de Nsctoare de Dumnezeu dat Fecioarei [Maria], iar al ii scornesc [nv tura despre] contopire i amestecare, nchipuindu-i nebunete c este o singur fire din trup i dumnezeire, nscocind grozvia c, prin contopire, firea dumnezeiasc a Celui Unul Nscut este ptimitoare. Pentru aceasta, Sfntul i Marele i Ecumenicul Sinod adunat aici, voind s strpeasc orice uneltire potrivnic adevrului, nv nd propovduirea cea neclintit de la nceput, a hotrt mai nti s rmn neatins credin a celor 318 Sfin i Prin i, i, din pricina celor ce lupt mpotriva Duhului Sfnt, a ntrit nv tura despre fiin a Duhului predanisit de ctre cei 150 de Prin i

aduna i nu demult n cetatea mprteasc, pe care acetia [cei 150 de Prin i] au fcut-o cunoscut tuturor, nu ca i cum ar aduga ceva care lipsea celor hotrte mai nainte, ci lmurind, dup mrturia Scripturilor, nv turile lor despre Sfntul Duh mpotriva celor care ncearc s tgduiasc stpnirea Sa. Iar pe de alt parte, din pricina celor care au ncercat s strice taina iconomiei i care cu neruinare spun c Cel Nscut din Sfnta Fecioar Maria nu este dect un simplu om, Sinodul Sfnt a ncuviin at scrisorile sinodale ale Fericitului Chiril, pstor al Bisericii Alexandriei, ctre Nestorie i cei din Rsrit, ca fiind potrivite pentru tgduirea smintelii lui Nestorie spre dreapta tlcuire a celor ce, mna i de cucernic rvn, doresc s priceap Crezul cel mntuitor. Acestora li s-a adugat, cu ndrept ire, i epistola lui Leon, ntistttorului marii i vechii Rome ctre cel ntre sfin i - Arhiepiscopul Flavian, scris pentru surparea cugetrilor stricate ale lui Eutihie, ntruct [aceast epistol] conglsuiete cu mrturisirea marelui Petru, fiind un stlp de sus inere [a adevrului] mpotriva atacurilor [ru credincioilor]. St mpotriv i celor care ncearc s mpart taina Iconomiei ntr-o doime de fii. i ndeprteaz din adunarea celor sfin i pe cei care ndrznesc s spun c dumnezeirea Fiului Cel Unul Nscut este ptimitoare; le st mpotriv i celor care i nchipuie o amestecare sau contopire a celor dou firi ale lui Hristos; i ndeprteaz pe cei care rtcesc [spunnd c] chipul de rob pe care Hristos l-a luat de la noi este ceresc sau din alt substan ; i i d anatemei pe cei care scornesc rtciri, cum c nainte de unire erau dou firi, iar dup unire a rmas una. Urmnd aadar Sfin ilor Prin i, noi nv m ntr-un glas c mrturisim pe Unul i acelai Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, nsui desvrit ntru dumnezeire ct i ntru omenitate, nsui Dumnezeu adevrat i om adevrat din suflet ra ional i din trup, de-o-fiin cu Tatl dup dumnezeire i de-o-fiin cu noi dup omenitate, ntru toate asemenea nou afar de pcat, nscut din Tatl mai nainte de veci dup dumnezeire i, la plinirea vremii, Acelai nscut pentru noi i pentru a noastr mntuire din Fecioara Maria, Nsctoarea de Dumnezeu, dup omenitate, Unul i Acelai Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nscut, cunoscndu-se n dou firi, fr amestecare, fr schimbare, fr mpr ire, fr despr ire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricat din pricina unimii, ci mai degrab pstrndu-se nsuirile fiecrei firi ntr-o singur persoan i ntr-un singur ipostas, nu mpr indu-se sau despr indu-se n dou fe e, ci Unul i Acelai Fiu, Unul Nscut, Dumnezeu Cuvntul, Domnul Iisus Hristos, precum [au vestit] de la nceput proorocii, precum El nsui ne-a nv at despre Sine i precum ne-a predanisit nou Crezul Prin ilor. Acestea toate fiind statornicite de noi cu mare grij i acrivie, Sfntul Sinod Ecumenic a hotrt c nimnui nu i este ngduit s nf ieze, s scrie sau s alctuiasc, nici [el nsui] s gndeasc, nici s nve e pe altul o alt mrturisire de credin . Ct despre cei care ndrznesc s alctuiasc o alt [mrturisire de] credin , s o nf ieze altora spre nv tur, sau s rspndeasc un alt Crez celor care vor s se ntoarc la cunotin a adevrului de la rtcirile elineti sau iudaiceti sau de la oricare alt erezie, acetia, dac sunt episcopi sau clerici, s fie ndeprta i [episcopii de episcopie i clericii de cler], iar dac sunt monahi sau laici, s se dea anatemei.

Sinodul al cincilea Ecumenic de la Constantinopol (553)

Despre unirea firilor in ipostasul lui Hristos Impotriva defaimatorilor invataturii Sfantului Chiril
I. Daca nu marturiseste cineva o singura fiinta a Tatalui si Fiului si a Sfantului Duh, o singura putere si virtute, o [Sfanta] Treime de-o-fiinta, o dumnezeire cinstita in trei ipostasuri sau persoane, unul ca acesta sa fie anatema. Caci unul este Dumnezeu Tatal de la Care [sunt] toate, unul [este] Domnul Iisus Hristos prin Care [s-au facut] toate si unul [este] Sfantul Duh intru Care [sunt] toate [cele ce sunt]. II. Daca cineva nu marturiseste ca sunt doua nasteri ale lui Dumnezeu Cuvantul, una mai inainte de veci, din Tatal, fara timp si fara trup, si cealalta, la plinirea vremii, a aceluiasi Cuvant Care Sa coborat din cer si S-a intrupat din Sfanta si Cinstita Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si S-a nascut din ea, unul ca acesta sa fie anatema. III. Daca cineva spune ca unul este Dumnezeu Cuvantul Care a facut minuni si altul Hristos care a patimit, sau spune ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu Hristos nascut din femeie, sau ca este in El ca cineva in altcineva si nu unul si acelasi Iisus Hristos, Domnul nostru, Dumnezeu Cuvantul intrupat si facut om, acelasi facator de minuni si [acelasi] patimitor de bunavoie care a indurat in trupul Sau suferintele, unul ca acesta sa fie anatema. IV. Daca cineva spune ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu omul S-a facut dupa har sau dupa lucrare sau dupa egalitatea demnitatii sau dupa autoritate, relatie, afect, virtute sau dupa bunavointa, ca si cum Dumnezeu Cuvantul ar fi cautat sa fie pe placul omului de la care sa aiba o buna si frumoasa slavire, precum zice smintitul Teodor; fie dupa omonimie, potrivit careia nestorienii numind Iisus si Hristos pe Dumnezeu Cuvantul, iar pe om luat separat Hristos si Fiul, vorbind in mod vadit de doua persoane se prefac ca vorbesc de o singura persoana si de un singur Hristos numai dupa numire, cinstire, demnitate si inchinare: dar daca nu marturiseste ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu trupul insufletit de un suflet rational si intelegator s-a facut dupa alcatuire, adica dupa ipostas, precum au invatat Sfintii Parinti; si daca nu marturiseste din acest motiv singurul Sau ipostas, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema. Caci in multe chipuri a fost inteleasa aceasta unire; unii urmand nelegiuirea lui Apolinarie si Eutihie, sustinand disparitia celor unite, marturisesc o unire prin amestecare, altii, gindind precum Teodor si Nestorie, adepti ai despartirii, introduc o unire prin relatie. Pe cand Sfanta Biserica a lui Dumnezeu respinge nelegiuirea celor doua erezii si marturiseste unirea dupa alcatuire a trupului cu Dumnezeu Cuvantul, adica [unirea] dupa ipostas. Caci unirea dupa alcatuire in taina lui Hristos nu numai ca pastreaza fara amestecare elementele unite, dar nu primeste nici despartirea. V. Daca cineva intelege singurul ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos ca si cum ar presupune mai multe ipostasuri si incearca prin aceasta sa introduca in taina lui Hristos doua ipostasuri sau doua persoane, si dupa ce a introdus doua persoane, vorbeste de o persoana dupa demnitate,

cinstire si inchinare, cum au scris in nebunia lor Teodor si Nestorie, si [care] cleveteste ca Sfantul Sinod din Calcedon ar fi folosit expresia un singur ipostas in acelasi inteles nelegiuit; si nu marturiseste ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu trupul dupa ipostas, si din aceasta pricina este un singur ipostas sau o singura persoana, si ca in acest sens Sfantul Sinod din Calcedon a marturisit un singur ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci Sfanta Treime nu a primit adaugare de persoana sau ipostas dupa intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime. VI. Daca cineva spune intr-un sens impropriu, nu dupa adevar, ca Sfanta, Cinstita si pururea Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu dupa relatie, ca si cum ar fi nascut un simplu om si nu ca Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat si S-a nascut din ea, ci, dupa spusa lor, zamislirea omului este transferata lui Dumnezeu Cuvantul, ca si cum S-ar fi unit cu omul care S-a nascut; si cleveteste Sfantul Sinod de la Calcedon, spunand ca acela o numeste pe [Sfanta] Fecioara Nascatoare de Dumnezeu in acel inteles stricat inchipuit de Teodor; sau daca cineva o numeste nascatoare de om sau nascatoare de Hristos, ca si cum Hristos nu ar fi Dumnezeu, dar n-o marturiseste pe aceasta cu adevarat si cu tarie Nascatoare de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Cuvantul nascut de Tatal inainte de veci S-a intrupat din ea la plinirea vremii, si cu dreapta credinta Sfantul Sinod de la Calcedon o marturiseste Nascatoare de Dumnezeu, unul ca acesta sa fie anatema. VII. Daca cineva zicand in doua firi nu marturiseste ca in dumnezeire si omenitate este cunoscut Unul Iisus Hristos, Domnul nostru, ca sa arate astfel deosebirea firilor din care S-a facut fara amestecare unirea de negrait, fara sa Se preschimbe Cuvantul [lui Dumnezeu] in firea trupului si nici firea trupului sa treaca in firea Cuvantului (#caci fiecare ramane ce este in firea sa chiar dupa unirea ipostatica), dar daca ia aceasta expresie despre taina lui Hristos in sensul unei impartiri sau daca, marturisind numarul firilor intr-Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvantul intrupat, nu intelege asa cum trebuie deosebirea firilor din care este alcatuit, deosebire care nu este suprimata prin unire (caci Unul este din ambele firi si cele doua firi [sunt] prin Unul), ci foloseste numarul pentru a sustine firi deosebite [avand] fiecare ipostasul ei, unul ca acesta sa fie anatema. VIII. Daca cineva marturisind ca unirea dumnezeirii cu omenitatea s-a facut din doua firi, sau vorbind de o singura fire intrupata a lui Dumnezeu Cuvintul nu intelege aceasta asa cum ni le-au predanisit Sfintii Parinti, adica [in sensul ca] unirea dupa ipostas s-a facut pornind de la firea dumnezeiasca si cea omeneasca si s-a desavarsit intr-Unul Iisus Hristos, sau daca prin aceasta expresie incearca sa introduca o singura fire sau substanta a dumnezeirii si a trupului lui Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci zicand ca S-a unit dupa ipostas Cuvantul Fiul cel Unul, noi nu afirmam ca s-a produs un fel de contopire reciproca a firilor, ci credem ca s-au unit Cuvantul cu trupul, fiecare dintre firi ramanand ceea ce era. Iata de ce Unul este Hristos, Dumnezeu si om, acelasi de-o-fiinta cu Tatal dupa dumnezeire, de-o-fiinta cu noi dupa omenitate. Caci Biserica lui Dumnezeu respinge si anatemizeaza atat pe cei care taie si despart in parti taina dumnezeiestii Iconomii a lui Hristos, cat si pe cei care introduc [in ea] amestecare. IX. Daca cineva spune ca Hristos este inchinat in doua firi, si de aici introduce doua inchinari, una [cuvenita] lui Dumnezeu Cuvantul si a doua [cuvenita] omului; sau daca cineva, pentru a suprima trupul [Sau] si pentru a introduce amestecul dumnezeirii cu omenitatea, luandu-le

impreuna, inchipuie o [singura] fire sau o substanta, si se inchina astfel lui Hristos, si nu se inchina cu aceeasi inchinare lui Dumnezeu Cuvantul intrupat impreuna cu trupul Sau, precum a primit Biserica lui Dumnezeu inca de la inceput, unul ca acesta sa fie anatema. X. Daca cineva nu marturiseste ca Cel ce a fost rastignit in trup, Domnul nostru Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat, Domnul slavei si Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema. XI. Daca cineva nu da anatemei pe Arie, pe Eunomie, pe Macedonie, pe Apolinarie, pe Nestorie, pe Eutihie si pe Origen, impreuna cu scrierile lor nelegiuite, si pe toti ceilalti eretici care au fost osanditi si anatemizati de catre Sfanta Biserica Soborniceasca si apostoleasca si de cele patru Sfinte Sinoade mai sus numite, si pe toti cei care au gandit sau gandesc cele asemenea ereticilor mai sus pomeniti si care au ramas in nelegiuirea lor pana la moarte, unul ca acesta sa fie dat anatemei. XII. Daca cineva ia apararea rau-credinciosului Teodor al Mopsuestiei, cel ce a zis ca unul este Dumnezeu Cuvantul si altul [este] Hristos care, tulburat de patimile sufletului si de poftele trupului, de cele mai rele eliberandu-se cate putin si astfel imbunatatindu-se prin inaintarea faptelor sale a ajuns fara cusur prin purtarea sa, a fost botezat ca simplu om in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh; si prin botez s-a invrednicit sa primeasca harul Sfantului Duh si infierea si i se aduce inchinare in persoana lui Dumnezeu Cuvantul aidoma unei icoane imparatesti, si dupa inviere a devenit neschimbator in gandurile sale si cu totul fara de pacat. [Si iarasi] a mai zis acelasi nelegiuit Teodor ca unirea dintre Dumnezeu Cuvantul si Hristos este de acelasi fel cum [este cea despre care] zice Apostolul pentru barbat si femeie: cei doi vor fi un singur trup. Si pe langa toate celelalte nenumarate blasfemii a indraznit a zice ca dupa Inviere, cand Domnul a suflat asupra ucenicilor zicand: luati Duh Sfant (Ioan 20, 22), nu le-a dat Sfantul Duh, ci a suflat numai de forma; inca mai zice si ca marturisirea lui Toma, atunci cand [acesta] a atins mainile si coasta Domnului dupa Inviere, acele cuvinte: Domnul meu si Dumnezeul meu! (Ioan 20, 28) Toma nu le-ar fi spus despre Hristos, ci, inspaimantat de minunea Invierii, Toma La laudat pe Dumnezeul care L-a inviat pe Hristos. Mai rau inca: in talcuirea pe care a dat-o Faptelor Apostolilor, acelasi Teodor il compara pe Hristos cu Platon, cu Mani, cu Epicur si Marcian, zicand ca asa cum fiecare dintre ei, dupa ce si-a inventat propria invatatura i-a facut pe ucenici sa se numeasca platonicieni, manihei, epicurei si marcioniti, tot asa si Hristos, dupa ce Si-a inventat o invatatura, I-a numit pe ucenici crestini, dupa numele Sau. Daca cineva ia apararea sus numitului, prea necredinciosului Teodor, si a scrierilor lui nelegiuite prin care el a raspandit blasfemiile de mai sus, cat si altele nenumarate impotriva Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si daca nu il anatemizeaza pe el, scrierile lui nelegiuite si pe toti cei care il incuviinteaza si il apara, sau sustin ca ideile lui sunt ortodoxe, ca si pe cei care au scris in apararea lui si a scrierilor lui nelegiuite si pe cei care cugeta sau au cugetat vreodata asemenea lui [Teodor] si au ramas pana la sfarsit intr-o astfel de erezie, sa fie anatema. XIII. Daca cineva ia apararea nelegiuitelor scrieri ale lui Teodoret impotriva credintei adevarate, impotriva primului Sfant Sinod din Efes, impotriva Sfantului Chiril si a celor douasprezece capete ale sale, si pe toti care au scris in apararea rau-credinciosilor Teodor si Nestorie, si a celor care au aceleasi pareri cu mai sus numitii Teodor si Nestorie si ii primesc pe ei si ratacirea lor, si din aceasta cauza ii numesc necredinciosi pe invatatorii Bisericii care invata unirea lui

Dumnezeu Cuvantul dupa ipostas; daca nu anatemizeaza nelegiuitele scrieri si pe cei care au gandit si mai gandesc inca unele asemenea, precum si toate scrierile impotriva dreptei credinte si impotriva Sfantului Chiril si a celor douasprezece capete ale sale, precum si cel care a ramas intro asemenea ratacire pana la moarte, unul ca acesta sa fie anatema. XIV. Daca cineva ia apararea epistolei scrise, dupa cum se zice, de catre Ibas catre Maris Persul, in care se neaga faptul ca Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, [ca] S-a facut om; zicand ca cel nascut din ea este un simplu om [care este] numit Templu, ca unul este Dumnezeu Cuvantul si altul omul; si [pe] cel intru sfinti Chiril, propavaduitorul dreptei credinte a crestinilor, il resping ca [fiind] eretic si pentru ca ar fi scris asemenea rau credinciosului Apolinarie; si acuza cel dintai Sfant Sinod din Efes ca ar fi osandit sa fie depus Nestorie fara judecata si cercetare; [si acea epistola] numeste cele douasprezece capete ale celui intre sfinti Chiril necredincioase si potrivnice dreptei credinte si ii indreptateste pe Teodor si Nestorie cu invataturile si scrierile lor nelegiuite. Daca cineva, asadar, ia apararea sus numitei epistole si nu o anatemizeaza atat pe ea cat si pe aparatorii ei si pe cei care zic ca este ortodoxa cel putin in parte, si pe cei care au scris sau scriu in favoarea acesteia sau a nelegiuirilor din ea, si pe cei care indraznesc s-o incuviinteze pe ea sau nelegiuirile pe care le contine, facand referire la numele Sfintilor Parinti si al Sfantului Sinod din Calcedon, si raman intru acestea pana la moarte, sa fie anatema. Dupa ce noi am marturisit astfel cele primite din Sfintele Scripturi, din invatatura Sfintilor Parinti si din cele hotarate despre una si aceeasi credinta de catre cele patru [Sfinte] Sinoade mai sus pomenite; dupa ce i-am osandit pe eretici si nelegiuirea lor, si necredinta celor care au incuviintat si incuviinteaza cele trei capete mentionate mai sus, si care au perseverat si persevereaza in ratacirea lor; daca cineva incearca sa transmita, sa invete sau sa scrie ceva potrivnic celor hotarate de noi, daca este episcop sau cleric sa fie indepartat din episcopie sau preotie, ca unul care lucreaza cele straine preotiei si rangului bisericesc; daca este calugar sau laic, sa fie anatema.

Sinodul al aselea Ecumenic de la Constantinopol (680-681)

Despre cele dou lucrri ale lui Hristos mpotriva monoteli ilor
Fiul Cel Unul Nscut i Cuvntul lui Dumnezeu Tatl, Cel fcut om ntru toate asemenea nou, afar de pcat, Hristos Adevratul nostru Dum-ne-zeu, a propovduit cu trie prin cuvintele Evangheliei: Eu sunt lumina lumii. Cel ce mi urmeaz Mie nu va umbla ntru ntuneric, ci va avea lumina vie ii (Ioan 8, 12), i iari pacea Mea v dau vou (Ioan 14, 27). Lsndu-se cluzit cu dumnezeiasc n elepciune, nv ndu-ne pacea prin aceste dumnezeieti cuvinte, prea blndul nostru mprat, atlet al Ortodoxiei, potrivnic al heterodoxiei, reunind acest Sfnt Sobor Ecumenic, a adunat trupul ntreg al Bisericii. Pentru aceea, Sfntul nostru Sinod Ecumenic, dup ce a alungat rtcirea necredin ei care s-a artat n ultima vreme i urmnd fr abatere calea cea dreapt a Sfin ilor Prin i cunoscu i, a conglsuit cu cele cinci [sfinte] Sinoade Ecumenice [de pn acum]; adic [fiind de acord] cu cei 318 Sfin i Prin i aduna i la Niceea mpotriva smintitului Arie; cu sinodul celor 150 de brba i purttori de Dumnezeu aduna i la

Constantinopol mpotriva lui Macedonie, lupttorul mpotriva Duhului Sfnt, i Apolinarie cel ru credincios; de asemenea [i acordul cu] cel dinti sinod al celor 200 de cinsti i brba i aduna i la Efes mpotriva lui Nestorie, cel cu minte de iudeu, i cu cei 600 de brba i de Dumnezeu insufla i, aduna i la Calcedon, mpotriva lui Eutihie i Dioscor, cei ur i de Dumnezeu; i, mai mult nc, cu Sfntul Sinod al cincilea care s-a adunat aici mpotriva lui Teodor al Mopsuestiei, Origen, Didim i Evagrie, i mpotriva scrierilor lui Teodoret contra celor dousprezece capete ale vrednicului Chiril, i mpotriva epistolei ctre Maris Persul, epistol pus pe seama lui Ibas. Mrturisind ntru totul fr nnoiri dumnezeietile hotrri ale bunei credin e i respingnd nv turile ru credincioase, Sfntul nostru Sinod Ecumenic, insuflat de Dumnezeu, pecetluiete Crezul mrturisit de ctre cei 318 Prin i i ntrit de ctre cei 150 de Prin i cugettori de Dumnezeu, Crez pe care celelalte Sfinte Sinoade l-au primit i l-au ntrit cu bucurie spre nimicirea oricrei rtciri ucigtoare de suflet. (Urmeaz Crezul de la Niceea i Constantinopol): Credem... Sfntul Sinod ecumenic a hotrt: pentru desvrita cunoatere i ntrire a credin ei ortodoxe acest Crez ortodox al harului dumnezeiesc ar trebui s fie ndestultor; dar fiindc nceptorul rut ii nu a ncetat de la nceput s gseasc un conlucrtor n arpe i prin el s introduc veninul n firea omeneasc, tot aa i acum n-a ncetat s gseasc unelte potrivite pentru a-i ndeplini voia, adic pe Teodor, fost episcop de Faran, pe Serghie, pe Pyrhos, Pavel i Petru, care au ocupat scaunul ntistttorilor cet ii mprteti [Constantinopol], i Honorius, fost pap al vechii Rome, Chir, fost episcop al Alexandriei, Macarie, de curnd aezat pe scaunul Antiohiei, i ucenicul su, tefan. Prin acetia, [diavolul] n-a ncetat s strneasc tulburri n ntreaga Biseric, semnnd n poporul ortodox, prin nv turi noi, erezia unei singure voin e i a unei singure lucrri n cele dou firi ale Unuia din Sfnta Treime, Hristos adevratul nostru Dumnezeu; [erezie] care se potrivete cu kakodoxia [smintita rtcire] a rucredincioilor Apolinarie, Sever i Themistie, care rvnete cu cuget viclean s nimiceasc i desvrirea ntruprii Aceluiai i Unicului Domn Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, artnd blasfemiator lipsa de voin i nelucra-rea n trupul Su nsufle it [cu suflet ra ional]. A ridicat atunci Hristos, Dumnezeul nostru, un mprat credincios, un nou David, gsindu-l brbat dup inima Sa, care n-a dat - dup cum st scris - somn ochilor si i dormitare genelor sale, pn ce nu a gsit prin acest Sobor al nostru, sfnt i de Dumnezeu adunat, desvrita propovduire a dreptei credin e, dup Cuvntul lui Dumnezeu: Unde sunt doi sau trei aduna i n numele Meu, acolo sunt i Eu n mijlocul lor (Matei 18, 20). Acest Sfnt Sinod Ecumenic a primit cu credin i cu bra ele deschise propunerea fcut de ctre Preasfin itul i Preafericitul pap al vechii Rome, Agathon, mpratului nostru dreptmritor i preacredincios, Constantin, [propunere] care i-a respins nominal pe cei care au propovduit i au nv at, dup cum s-a spus mai sus, o singur voin i o singur lucrare n iconomia lui Hristos Cel ntrupat, adevratul nostru Dumnezeu. La fel a primit i propunerea sinodal a Sfntului Sinod al celor 125 de episcopi iubitori de Dumnezeu [aduna i] sub acelai preasfin it pap, [propunere] fcut de mpratul nostru de Dumnezeu n elep it, ca fiind de acord cu Sfntul Sinod de la Calcedon i cu Tomosul Preasfin itului i Preafericitului pap al vechii Rome, Leon, ctre sfntul Flavian, [papa Leon] pe

care acest Sinod l-a numit stlp al Ortodoxiei; i n acord [de asemenea] cu epistolele sinodale scrise de fericitul Chiril ctre episcopii din Rsrit mpotriva lui Nestorie. Urmnd aadar celor cinci Sfinte Sinoade Ecumenice i aleilor Sfin i Prin i, [Sinodul de fa ] hotrte i mrturisete ntr-un glas c Domnul nostru Iisus Hristos [este] adevratul nostru Dumnezeu, Unul din Sfnta Treime cea de-o-fiin i de via fctoare, desvrit n dumnezeire i, de asemenea, desvrit n omenitate; acelai Dumnezeu adevrat i om adevrat alctuit din suflet ra ional i trup; de-o-fiin cu Tatl dup dumnezeire i de-o-fiin cu noi dup omenitate, ntru toate asemenea nou afar de pcat (cf. Evrei 4, 15), Cel dup dumnezeire nscut din Tatl mai nainte de veci i la plinirea vremii, pentru noi i pentru a noastr mntuire, [nscut] dup omenitate din Sfntul Duh i din Maria Fecioara [cea care este] cu ndrept ire i dup adevr Nsctoare de Dumnezeu. Unul i acelai Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nscut, n dou firi, fr amestecare, fr schimbare, fr mpr ire i fr despr ire, fr ca deosebirea firilor s se piard din pricina unimii, ci mai degrab pstrndu-se nsuirile fiecrei firi, unite ntr-o singur persoan i ntr-un singur ipostas; nu mpr indu-se sau despr indu-se n dou persoane, ci Unul i Acelai Fiu, Unul Nscut, Dumnezeu Cuvntul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la nceput proorocii, i El nsui, Iisus Hristos, ne-a nv at [despre Sine] i precum ne-a predanisit nou Crezul Sfin ilor Prin i. [Noi] propovduim la fel, dup nv tura Sfin ilor Prin i, c n El sunt dou voiri sau voin e fireti i dou lucrri fireti, fr despr i-re, fr schimbare, fr mpr ire i fr amestecare. i cele dou voin e fireti nu sunt, cum au zis ereticii necredincioi, potrivnice una alteia, ci voin a Sa omeneasc urmeaz celei atotputernice i dumnezeieti, fr a i se mpotrivi sau rezista, ci mai degrab supunndu-i-se. Cci a trebuit ca voin a cea trupeasc s fie micat de voin a dumnezeiasc i supus ei, dup [cum spune] prean eleptul Atanasie (cf. PG 25, XXVII). Cci precum trupul Su este numit i trupul lui Dumnezeu Cuvntul, tot aa voin a Sa trupeasc este numit i este [cu adevrat] a lui Dumnezeu Cuvntul, precum El nsui spune: M-am cobort din cer nu ca s fac voia Mea, ci voia Tatlui care M-a trimis. El numete a Sa voia proprie, de vreme trupul a fost al Su. Cci n acelai fel precum trupul Su nsufle it, preasfnt i preacurat nu a fost nimicit prin ndumnezeire, ci a rmas ntre limitele sale i rostul su, tot astfel i voin a Sa omeneasc [fiind] ndumnezeit nu s-a nimicit, ci mai degrab a fost salvat, dup cum spune [sfntul] Grigorie de Dumnezeu Cuvnttorul: "Cci voin a [trupeasc a] Mntuitorului nu este potrivnic lui Dumnezeu, fiind cu totul ndumnezeit" (Grigore de Nazianz, Oratio XXX, 12; PG 36, 117). [Noi] preamrim dou lucrri fireti nedespr ite, neschimbate, nempr ite i neamestecate n Domnul nostru Iisus Hristos, adevratul nostru Dumnezeu, adic o lucrare dumnezeiasc i o lucrare omeneasc, dup cum Leon Cuvnttorul de Dumnezeu, spune lmurit: "Fiecare fire lucreaz n comuniune cu cealalt ceea ce i este propriu, Cuvntul lucrnd cele ce sunt proprii Cuvntului i trupul svrind cele ce sunt proprii trupului" (Leon I, Tomus ad Flavianum). Cci noi nu suntem de acord [c ar exista] o singur lucrare dup fire a lui Dumnezeu i a fpturii [firea omeneasc a lui Hristos], ca s nu ridicm fptura la fiin a divin i nici s coborm mre ia firii dumnezeieti la nivelul fpturilor.

Cci noi recunoatem c minunile i ptimirile sunt ale Unuia i Aceluiai dup una sau cealalt dintre firile Sale care strlucesc ntr-un singur ipostas, precum a grit vrednicul Chiril. Pzind ntru-totul neamestecarea i nedespr irea, mrturisim totul n pu ine cuvinte: creznd c Unul din Sfnta Treime este i dup ntrupare Domnul nostru Iisus Hristos, adevratul nostru Dumnezeu, mrturisim c cele dou firi strlucesc ntr-un singur ipostas n care a artat minunile i ptimirile, dup iconomie, din timpul petrecerii Sale [n lume], nu dup nchipuire, ci ntru adevr. Deosebirea firilor este recunoscut ntr-un singur ipostas dup aceea c i una i alta voiesc i lucreaz ceea ce le este propriu, una n comuniune cu cealalt. Pentru aceasta noi mrim dou voin e i dou lucrri fireti, cci sunt mpreun lucrtoare spre mntuirea nea-mu-lui omenesc. Acestea fiind statornicite de ctre noi cu mare grij i scumptate, hotrm c nu i este ngduit nim-nui s alctuiasc o alt mrturisire de credin , sau s scrie, sau s compun, sau s cugete, sau pe al ii s-i nve e [asemenea]. [Iar] cei care vor ndrzni s alctuiasc, s rspndeasc, s nve e sau s transmit un alt Crez celor ce voiesc s se converteasc de la rtcirile pgneti sau de la cele iudaiceti sau de la oricare alt erezie i la cunotin a adevrului s vin, sau vor [ndrzni] s introduc expresii noi sau cuvinte nscocite pentru a rsturna cele hotrte de noi, dac sunt episcopi sau clerici s fie caterisi i, [nltura i] episcopii din episcopie i clericii din cler, iar dac sunt monahi sau laici, s fie anatema.

Sinodul al aptelea Ecumenic de la Niceea (787)

Despre cinstirea sfintelor icoane mpotriva prigonitorilor icoanelor
Sfntul i Marele Sinod Ecumenic care prin harul lui Dumnezeu i datorit hotrrii dreptcredincioilor i iubitorilor de Hristos, mpra ii notri Constantin i mama sa Irina, s-a adunat pentru a doua oar la Niceea, slvita metropol a provinciei Bithinia, n sfnta biseric a lui Dumnezeu numit Sfnta Sofia, urmnd predaniei Bisericii Soborniceti, a hotrt cele ce urmeaz: Cel care ne-a druit nou lumina cunotin- ei Sale i ne-a izbvit din ntunericul nebuniei idoleti, Hristos Dumnezeul nostru, dup ce i-a fcut mireas Sfnta Sa Biseric Soborniceasc cea fr pat sau zbrcitur (Efes. 5, 27), a fgduit s vegheze asupra ei, zicnd cu trie sfin ilor Si ucenici: Eu sunt cu voi n toate zilele, pn la sfritul veacului (Matei 28, 20). Aceast fgduin nu a fcut-o ns numai acelora, ci prin ei [a fcut-o] i nou, celor care am crezut prin ei n numele Lui (Ioan 17, 20). ns unii oameni, nesocotind acest dar, naripa i de ctre vrjmaul cel viclean, s-au ndeprtat de judecata cea dreapt i, mpotrivindu-se predaniei Bisericii Soborniceti, au pctuit ntru

n elegerea adevrului, [i], precum zice proverbul, nu i-au brzdat bine ogorul i minile lor nu au avut ce culege. Ei au ndrznit s defaime podoaba bineplcut lui Dumnezeu a sfintelor aezminte, numinduse preo i fr s [i] fie; despre care Dumnezeu strig prin profe i: mul ime de pstori au clcat via Mea; clcat-au cu picioare-le lor partea Mea... (Ieremia 12, 10). Cci urmnd unor oameni nelegiui i, ncreztori n propriile cugete, au clevetit Sfnta Biseric, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, i nu fac deosebire ntre curat i necurat (Ezechiel 22, 26), numind icoana Domnului i a sfin ilor Si ca pe statuile idolilor diavoleti. De aceea, ntru bunvoin a Sa, Domnul Dumnezeul nostru, nesuferind ca cel asculttor s fie vtmat de o asemenea cium, prin rvna dumnezeiasc i cu aprobarea lui Constantin i a Irinei, preacredincioii notri mpra i, ne-a chemat de peste tot pe noi, ntistttorii preo iei, pentru ca dumnezeiasca predanie a Bisericii Soborniceti s i regseasc tria prin hotrrea noastr soborniceasc. Cercetnd i examinnd cu mult acrivie i avnd n vedere scopul adevrului nu nlturm nimic, nu adugm nimic, ci pstrm neschimbate [toate] cele bune ale Bisericii Soborniceti; i urmm cele ase Sfinte Sinoade Ecumenice, mai nti pe cel reunit n strlucita metropol Niceea, [i] mpreun cu el pe cel care a avut loc n cetatea mprteasc de Dumnezeu ocrotit [a Constantinopolei]. (Urmeaz Crezul niceeo-constantinopolitan): Credem... Ne lepdm i anatemizm: pe Arie i pe cei care cuget asemenea lui i i mprtesc nelegiuita credin ; pe Macedonie i pe cei dimpreun cu el, numi i cu ndrept ire lupttori mpotriva Duhului Sfnt; [noi] mrturisim i c Stpna noastr, Sfnta [Fecioar] Maria, este pe deplin i cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, pentru c a nscut n trup pe Unul din Sfnta Treime, pe Hristos Dumnezeul nostru, dup cum a nv at mai nti Sinodul din Efes care a alungat pe necredinciosul Nestorie i pe cei dimpreun cu el, pentru c a introdus [nv tura despre] doimea de persoane. mpreun cu acestea, mrturisim i cele dou firi ale Celui ce S-a ntrupat pentru noi din Preacurata Nsctoare de Dumnezeu i pururea Fecioar Maria, mrturisindu-L Dumnezeu desvrit i om desvrit, precum i Sinodul din Calcedon a proclamat, ndeprtn-du-i din curtea dumnezeiasc pe blasfemiatorii Eutihie i Dioscor; i mpreun cu ei pe Sever, Petru i [ntreaga] ceat blasfemiatoare; mpreun cu ei dm anatemei i nscocirile lui Origen, Evagrie i Didim, urmnd celui de-al cincilea Sinod ntrunit la Constantinopol. Apoi mrturisim dou voin e i dou lucrri, dup nsuirea firilor n Hristos, aa cum a proclamat i Sinodul al aselea [Ecumenic] de la Constantinopol, respingnd pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, to i [acetia fiind] oameni neiscusi i n dreapta credin i pe [to i] cei care cuget asemenea lor. i, rezumnd, zicem: [noi] pstrm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrise, ncredin ate nou [cu sfin enie]. ntre ele se afl i zugrvirea icoanelor, n acord cu relatarea

propvduirii evanghelice, n vederea ntririi credin ei n ntruparea, adevrat i nu nchipuit, a lui Dumnezeu Cuvntul, [acestea] aducndu-ne bun folos; cci lumina cu care se lumineaz ntre ele [propovduirea i icoana] este spre mrirea amndurora . Aa stnd lucrurile, naintnd pe calea mprteasc i urmnd nv tura [de Dumnezeu] insuflat a Sfin ilor notri Prin i i a Predaniei Bisericii Soborniceti, cci noi recunoatem c ea este a Duhului Sfnt Care locuiete ntr-nsa, hotrm cu toat grija i acrivia: mpreun cu imaginea cinstitei i de via fctoarei cruci, n sfintele biserici ale lui Dumnezeu s se pun i: cinstitele i sfintele icoane, pictate sau lucrate n mozaic, sau fcute din materii potrivite, pe sfintele vase i veminte, pe ziduri i scnduri, n case i pe drumuri; icoana Domnului i Dumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos i a Preacuratei Stpnei noastre, Sfnta Nsctoare de Dumnezeu, ale cinsti ilor ngeri i ale tuturor sfin ilor i drep ilor brba i. Cci cu ct mai des sunt vzute acestea, prin icoane, cu att mai mult cei care privesc la ele sunt adui a-i aminti i a iubi prototipurile [icoanelor] i a le da cuvenita srutare i cinstita nchinare; nu cinstirea adevrat, care dup credin se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aa] cum se face cu semnul sfintei i de via fctoarei cruci, cu sfintele Evanghelii, i cu toate lucrurile sfinte; ntru cinstirea lor se vor face tmieri i se vor aprinde lumini [lumnri], dup evlaviosul obicei al celor de demult. Cci cinstirea [acordat chipului] urc la prototip (cf. Sfntul Vasile cel Mare: Despre Sfntul Duh 18, 45; PG 32, 149), i cel care se nchin la icoan se nchin persoanei zugrvite n ea. n acest fel se ntrete nv tura Sfin ilor notri Prin i, adic Predania Bisericii Soborniceti, [Biseric] ce a primit Evanghelia de la un capt la altul al pmntului; aa urmm lui Pavel, care a grit n Hristos, [i ntregii] cete dumnezeieti a Apostolilor i sfin eniei Prin ilor notri, innd cu trie predaniile pe care le-am primit (cf. II Tes. 2, 15), cntnd astfel profetic lauda biruin ei Bisericii: bucur-te, fiic a Sionu-lui! Ridic- i glasul, fiic a Ierusalimului, bucur-te i te veselete din toat inima. Cci Domnul a nlturat toate judec ile mpotriva ta i te-a izbvit din mna potrivnicilor ti; Domnul este mprat n mijlocul tu; [tu] nu vei mai vedea nici o nenorocire (Sof. 3, 14) i pacea va fi cu tine totdeauna. [Iar] cei care cuteaz s cugete sau s nve e altfel, sau, urmnd blestema ilor eretici, [ndrznesc] s dispre uiasc predaniile Bisericii, nscocind sau lepdnd ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoan zugrvit, fie sfinte moate de mucenici, sau [ndrznesc] s cugete strmb i viclean pentru a rstlmci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii Soborniceti, nc i [de vor ndrzni cu necuviin ] s foloseasc n chip profan sfintele vase sau sfintele mnstirilor: poruncim ca to i acetia, dac sunt episcopi sau clerici, s fie caterisi i, iar dac sunt monahi sau laici, s fie ndeprta i de la mprtanie [s fie afurisi i].