Originea limbii romne ( latinitate yi dacism )

Limba romn provine din latina vorbit n prtile de est ale Imperiului Roman. Face parte, deci, din Iamilia
limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale ( italiana, Iranceza, spaniola, portugheza, romna ),
altele au rmas limbi regionale ( catalana n Spania, sarda n insula Sardinia, din Italia, dialectele retoromane n
Elvetia ) sau au disprut ( dalmata ).
n timp, limbile se modiIic. Cnd s-au acumulat multe modiIicri ( Ionetice, gramaticale si lexicale ), astIel nct
varianta de origine nou nu mai e nteleas de vorbitori, se poate vorbi de o limb nou. Totusi, transIormrile sunt
un Ienomen continuu si gradual, n care nu e usor s Iixm praguri. n genere, se consider c procesul de
constituire a limbilor romanice s-a ncheiat n secolul al IX-lea. Pentru romn, s-au propus mai multe date:
Iormarea limbii romne ar Ii durat pn n secolele VI VII sau VIII IX.
ncepnd din secolul al X-lea ( deoarece poporul romn a Iost nconjurat de popoare care vorbeau limbi din alte
Iamilii slav, maghiar, turc - si avnd o conIesiune ortodox care nu utiliza latina n biseric ), vorbitorii de
romn nu au mai avut, pentru mult vreme, contact cu celelalte limbi romanice si au pierdut mai ales legtura cu
reperul latinei culte. n vreme ce Iranceza, italiana, spaniola etc. au preluat permanent cuvinte, structuri sintactice si
modele stilistice din latina medieval, romna s-a dezvoltat n aIara acestei inIluente. Recuperarea Iondului cultural
latin s-a produs masiv de abia n secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.
n Balcani au rmas grupuri de populatie romanizat, vorbind dialecte romanice provenind din ,romna comun
limba care circula ( la nord si la sud de Dunre ) n secolele al VII-lea al X-lea. Se consider c romna are
patru dialecte: dacoromana ( cea pe care o desemnm de obicei prin termenul de ,romn, vorbit la nord de
Dunre, pe un teritoriu care este, cu aproximatie, cel al Romniei de astzi ), aromana ( vorbit n anumite zne din
Grecia, Macedonia, Albania si Bulgaria ), meglenoromana ( ntr-o zon la nord de Salonic, mprtit ntre Grecia si
Macedonia ) si istroromana ( n cteva localitti din peninsula Istria, Croatia ). Cele patru dialecte au trsturi
gramaticale si lexicale asemntoare, dar si destule diIerente. Dialectele din sudul Dunrii au Iost inIluentate de
contactul cu limbile greac, macedonean, croat, italian, albanez, bulgar, turc.
Pentru variettile regionale ale dacoromnei se Ioloseste termenul subdialect ( muntenesc, moldvenesc, bntean,
crisean, maramuresean ).
Elemente latine din structura limbii romne: structura gramatical si vocabularul de baz. n structura
gramatical romna conserv din latin clasele de declinare ale substantivului, pronumele personal, tipurile de
adjective, numeralele de la 1 la 10, clasele de conjugare ale verbelor, cele mai multe moduri si timpuri, principalele
conjunctii si prepozitii. n vocabular sunt de origine latin cuvinte care denumesc notiuni, obiecte, actiuni, nsusiri
Iundamentale ( relatii de rudenie, prti ale corpului uman, elemente naturale, plasarea n timp si spatiu etc. ) si care
sunt Irecvente n vorbire.
Elemente de substrat: dezvoltate n conditii diIerite, limbile romanice au suIerit inIluenta substratului ( limba
vorbit de populatiile cucerite ) si a altor limbi cu care populatia cucerit a venit n contact n cursul secolelor. n
cazul limbii romne, substratul l constituie limba daco getilor, din Iamilia limbilor trace ( indoeuropean ), din
care nu s-au consemnat cuvinte n scris. Pentru reconstituirea elementelor de substrat, s-a recurs la comparatia cu
albaneza ( exemple de cuvinte de origine traco - dac: abur, bar:, brad, a se bucura, bu:, cciul, copac, mo,
vatr, vie:ure ).
nfluenjele altor limbi asupra limbii romne se mpart n dou categorii:
- influenje vechi slav, maghiar, greac.
- influenje trzii neogreac, turc.
nfluen(ele vechi: latina dunrean a primit o serie de inIluente din greac, chiar anterioare Iormrii limbii
romne; ulterior, au intrat n romn unele cuvinte din greaca medie ( bizantin ), n genere prin intermediar slav. E
Ioarte probabil ca n Iazele vechi limba romn s Ii primit unele inIluente germanice ( de la populatiile
migratoare), dar acestea nu au putut Ii clar dovedite.
ea mai puternic influent asupra limbii romane este cea slav. S-a exercitat pe cale popular prin contacte
cu populatii slave, asezate din sec. al VII-lea n estul Europei si convietuind cu populatia romanizat - , dar si pe
cale cult, prin slavon, care era limba bisericeasc si a cancelariei n trile romne. Unele dintre mprumuturile
slave populare au devenit cuvinte din Iondul principal, esentiale pn astzi ceas, dragoste, a iubi, munc,
prieten, prost, a sfari, a tri, vorb. mprumuturile culte din slavon au avut n genere o circulatie mai limitat ( n
administratie si n biseric ), de aceea au Iost nlocuite de mprumuturi ( mai ales latino romanice ). Cele mai
multe s-au pstrat n stilul bisericesc, predominant conservator, unde au cptat ulterior si valoare de mrci
distinctive ale limbajului bisericii ortodoxe Iat de cele ale altor biserici crestine.
mprumuturile din maghiar nu sunt Ioarte numeroase, dar cuprind cuvinte din lexicul Iundamental gand, ora,
fel etc.
InIluenta greac veche se exercit asupra limbii romne n secolele al VII-lea si al VIII-lea, datorit relatiilor cu
Imperiul Bizantin. Cuvintele grecesti ptrund direct ( arvun, catarg, flamur, mtase, stol, triast, :ale ) sau mai
trziu, pn n secolul al XII-lea, prin intermediul limbii slave ( busuioc, comoar, corabie, crin, dafin, hartie,
livad ).
nfluen(ele trzii: n secolul al XJIII-lea, n limba romn ptrund cele mai multe mprumuturi din turc ( limba
puterii politice externe, a crei dominatie s-a accentuat ) si din neogreac ( limba domnitorilor Ianarioti si a curtii
lor ). Lexicul turcesc, care marcheaz epoca si care nu se va pstra dect n mic msur n secolele ulterioare este
cel legat de administratie, de ceremoniile si divertismentele curtii. n textele epocii, se realizeaz o prim
modernizare a vocabularului, prin elemente grecesti culte, care stau la baza unei terminologii IilozoIice si stiintiIice
internationale, ca si prin cuvinte latino-romanice. Aceasta este perioada n care se poate vorbi despre Iormarea unei
constiinte retorice si literare: apar autori care scriu cu intentie estetic ( n Iraze lungi, complicate, cu inversiuni si
constructii simetrice ). Altii dezvolt un stil narativ mai apropiat de vorbirea curent si, n ciuda particularittilor
regionale, mai accesibil cititorului de azi.
Dup perioada de tranzitie reprezentat de Scoala Ardelean, la sfaritul secolului al XJIII-lea, ncepe epoca
modern din istoria limbii romne, caracterizat prin uniIicare si modernizare. AlIabetul chirilic este nlocuit cu
alIabetul latin, n cteva etape ( n 1828 Ion Heliade Rdulescu simpliIic sistemul scrierii chirilice ntr-o variant
care se adapta pronuntrii romnesti; ntre 1836 si 1844 s-au creat alIabete de tranzitie n care literele latine
nlocuiau treptat caracterele chirilice; documentele oIiciale din timpul domnieie lui Alexandru Ioan Cuza instituie
prin lege Iolosirea alIabetului latin, n 1860 n Muntenia si n 1862 n Moldova ).
In secolul al XIX-lea, vocabularul limbii romne se modernizeaz prin mprumuturi masive din limbile romanice
( n primul rnd din Irancez, dar si din italian ) si din latin. Aceste surse au determinat o sporire a componentei
latino romanice a limbii Ienomen care a Iost numit ,relatinizare, ,reromanizare sau ,occidentalizare
romanic.
ntre inIluentele perioadei moderne se numr si germana ( mai ales n Transilvania ) si rusa ( la sIrsitul
secolului al XVIII-lea si la nceputul secolului al XIX-lea, n Moldova si Tara Romneasc. ).

n Tara Romneasc si n Moldova, limba de cultur a cancelariei si a bisericii a Iost, n secolele al XIII-lea
al XV-lea, slavona, Iolosit n scris n texte religioase, n hotrri domnesti, acte juridice, scrisori, cronici. S-au
pstrat texte redactate n slavon pe teritoriul romnesc, din secolul al XIV-lea ( cel mai vechi act pstrat dateaz
din 1374 ). n unele dintre aceste texte apar cuvinte romnesti ( nume de Iamilie, porecle, toponime pan Arbure,
Blaur vel logoIt, Roman Blndul etc. ). n Transilvania, devenit parte a regatului maghiar, catolic, limba de
cultur a Iost din secolul al XII-lea latina ( medieval ), pstrat n inscriptii si documente. Limba serviciului
religios ortodox era ns tot slavona.
Cel mai vechi text romnesc cu datare cert este o scrisoare de la 1521, a lui Neacsu din Cmpulung. E Ioarte
posibil s se Ii scris romneste si nainte, dar textele nu s-au pstrat. Dup unii cercettori, cteva traduceri de texte
religioase, pstrate n manuscris, ar Ii Iost redactate nainte de 1521. Ele au Iost descoperite n sec. al XIX-lea si au
Iost numite ( dup loc sau dup proprietar ) odicele Joronejean, Psaltirea Joronejean, Psaltirea Scheian,
Psaltirea Hurmuzachi. Acestea nu au putut Ii datate si localizate cu mare certitudine ( dup prerea celor mai
multi Iilologi ar proveni, totusi, din Maramures, de unde si denumirea de ,texte maramuresene ). Le distinge o
particularitate Ionetic, rotacismul ( transIormarea lui n intervocalic n r - man mar ), de aceea sunt numte si
texte rotacizante.
Din secolul al XVI-lea s-au pstrat destul de putine texte romnesti. Este important diIerenta dintre textele
traduse ( scrieri religioase, manuscrise sau tiprite ) si cele originale ( acte, scrisori si documente manuscrise ):
traducerile sunt, de obicei, mai greoaie, pentru c sunt inIluentate de originalul strin, n vreme ce textele originale
sunt mai accesibile si se apropie mai mult de limba de astzi ).
Prin textele scrise, s-a constituit treptat varianta cult a limbii romne: limba literar, mai ngrijit, tinznd s
devin unitar. Prin manuscrisele copiate si recopiate, dar mai ales prin tiprituri, anumite structuri lingvistice
deveneau modele de exprimare n romn. Se consider c limba romn literar, chiar dac a preluat elemente si
din celelalte graiuri, are la baz graiul ( subdialectul ) muntenesc. Prestigiul variantei regionale muntenesti a Iost
asigurat mai ales de crtile bisericesti tiprite mai nti de Coresi la Brasov, apoi, n secolul al XVII-lea, de alti
tipograIi n Tara Romneasc ( la Govora, Cmpulung, Mnstirea Dealu ).
n sec. al XVII-lea se diversiIic domeniile de Iolosire n scris a limbii romne, aprnd noi tipuri de texte, n
aIara celor religioase, a scrisorilor si actelor. Acum sunt tiprite importante coduri de legi, punndu-se bazele
limbajului juridic romnesc ( n Moldova, arte romneasc de nvjtur sau Pravila lui Jasile Lupu, 1646, n
Muntenia ndreptarea legii sau Pravila lui Matei Basarab, 1652 ). n aceeasi perioad se plaseaz nceputurile
istoriograIiei n limba romn, prin cronicarul Grigore Ureche si prin continuatorul lui, Miron Costin. Textele
cronicarilor, care au circulat n numeroase copii manuscrise, sunt puncte de pornire pentru dezvoltarea ulterioar
att a stilului expunerii si argumentrii, ct si a prozei narative. Nevoilor mai largi de lectur ale unui public ( nu
Ioarte numeros ) stiutor de carte le rspundeau mai ales crtile populare.

n secolul al XVII-lea apar, n scrierile istoriograIice ( Grigore Ureche, Miron Costin ), primele observatii despre
latinitatea limbii romne, care se combin, de obicei, si cu argumente despre unitatea ei ( aceeasi limb e vorbit n
tri diIerite ). n preIetele unor traduceri din secolele al XVII-lea al XVIII-lea se pune problema modernizrii
limbii prin mprumuturi. n Transilvania, n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, latinitatea limbii devine
argument de aIirmare a identittii nationale ( Scoala Ardelean ).
n secolul al XIX-lea, trecerea oIicial la alIabetul latin d nastere unor dispute aprinse n privinta ortograIiei,
care vor continua, cu intermitente, mai bine de o sut de ani. Principala conIruntare este ntre adeptii ortograIiei
Ionetice ( care cer o corespondent ct mai riguroas si mai simpl ntre scriere si pronuntare ) si cei ai ortograIiei
etimologizante ( impunnd ca scrierea s reIlecte n primul rnd originea cuvintelor ). n aceeasi perioad, au loc
dispute asupra modernizrii limbii si asupra neologismelor. Se maniIest diverse curente puriste de la cei care vor
s elimine din limb elementele slave populare, pentru a le nlocui cu termeni latini si romanici, pn la cei care nu
accept mprumuturile moderne, recomandnd revaloriIicarea Iondului arhaic si popular.
Disputele dialectale pentru acceptarea sau respingerea unor Iorme regionale din limba literar nu au Iost
Ioarte aprinse, ideea dominant Iiind aceea a unittii limbii. Literatura dialectal a rmas un Ienomen periIeric si
anecdotic, cazurile celebre ( Creang ) Iiind trecute n categoria exponentilor limbii populare.
Scriitorii au supus adesea limba unor evaluri subiective si estetice. n secolul al XIX-lea, la Ion Heliade
Rdulescu si Vasile Alecsandri, un criteriu de apreciere a limbii era, de exemplu, adaptarea ei la poezie.
Latinitatea a Iost un subiect de polemic cu implicatii politice. n secolul al XX-lea, mai ales ntre 1945 si 1989,
manipularea politic a ideilor lingvistice s-a maniIestat constant. Presiunea sovietic din anii `50 a pus accent pe
rolul inIluentei slave, minimaliznd elementul latin. Revenirea nationalist a regimului din anii `60 `80 a Icut s
se acorde atentie Iie componentei latine, Iie celei traco dacice. n acelasi timp, polemicile istorice si politice cu
Ungaria au determinat dezvoltarea excesiv a argumentelor lingvistice ale continuittii.

Rezumatul rezumatului
E limba romn este o limb de origine latin, iar aceast aIirmatie poate Ii sustinut cu argumente lexicale,
morIologice si sintactice;
E substratul limbii romne este reprezentat de limba daco-getilor, din care s-au pstrat Ioarte putini termeni,
mai ales pentru c nu exist documente scrise si inscriptii din aceast perioad;
E inIluentele care s-au exercitata asupra substratului se mpart n dou categorii principale: inIluentele vechi
din slavon, maghiar, greac si inIluentele trzii din neogreac, turc, Irancez, german, italian.
E n 1521 este datat primul text redactat n limba romn, scrisoarea lui Neacsu din Cmpulung, dar au mai
Iost descoperite, n sec. al XIX-lea, ,textele rotacizante, despre care se crede c pot Ii datate anterior
anului 1521;
E Tipriturile lui Coresi, traducerile crtilor religioase si crearea de texte cu caracter normativ ( pravilele
din Moldova si Muntenia ) contribuie semniIicativ la Iormarea limbii romne literare unitare;
E Scrierile istoriograIice ( Grigore Ureche, Miron Costin ) au o contributie esential att n cadrul
procesului de cultivare a limbii, ct si n procesul de creare a unor baze ale literaturii nationale;
E n scrierile cronicarilor apare pentru prima oar preocuparea pentru argumentarea latinittii limbii si a
poporului romn, care va dobndi, n secolele ulterioare, o tent politic si social n cazul Transilvaniei (
Scoala Ardelean );