Sunteți pe pagina 1din 13

Teleportarea

1. Paradoxul EPR (1935)

Oare este completa descrierea cuantica a realitatii fizice ? Acesta este titlul unui articol scris in 1935 de Einstein, Podolski si Rosen. Autorii prezinta o proprietate interesanta si neobisnuita a starilor corelate, adica a starilor a doua sisteme care au interactionat in trecut si acum sunt separate. In acelasi an, Schrdinger a scris un articol in care a dezvoltat ideea EPR si a scris ca proprietatea de entanglement este cea mai importanta si mai definitorie a starilor cuantice, fiind diferita de tot ce se stie din fizica clasica. Intr-o teorie completa exista un element care corespunde fiecarui element al realitatii. O conditie suficienta pentru realitatea unei cantitati fizice este posibilitatea de a o prezice cu certitudine fara a perturba sistemul. In QM in cazul a doua cantitati descrise de operatori necomutativi, cunoasterea uneia dintre ele impiedica cunoasterea celeilalte. Atunci sau (1) descrierea cuantica a realitatii nu e completa sau (2) aceste doua cantitati nu au simultan realitate. Autorii iau ca exemplu doua particule care au interactionat in trecut si care apoi s-au departat in asa fel incat nu mai pot interactiona prin nici un camp cunoscut. De ex. nu mai pot fi legate prin nici o interactiune care s-ar propaga cu viteza c. Exemple (mai simple decat cel initial): o pereche de particule cu spini , generate in directii opuse cu spini opusi, o pereche de fotoni polarizati in directii perpendiculare si care se misca in directii opuse. Daca se masoara proiectia spinului unei particule in sensul pozitiv al axei Oz, putem afla in mod precis cu probabilitate 1 ca proiectia spinului celeilalte va fi in sensul negativ al axei Oz. Dar noi putem masura proiectia de-a lungul axei Oy, sau Ox, sau... si de fiecare data aflam cu certitudine proiectia spinului celeilalte particule de-a lungul acestei axe arbitrare, fara a interactiona in nici un fel cu a doua particula. Conform EPR, aceasta inseamna ca toate proiectiile posibile ale spinului particulei a doua au realitate fizica. Insa QM afirma ca nu pot fi determinate mai multe proiectii ale spinului unei particule. Asadar QM nu este completa. Primul raspuns la acest rationament a fost dat de Bohr in 1935. Niels Bohr spune ca spinul masurat nu se poate izola fata de sistemul macroscopic de masura. Astfel nu se poate vorbi
1

despre spinul unei parti a unui sistem, daca acesta interactioneaza cu un altul, sau daca cele doua au interactionat in trecut. Acest punct de vedere pare foarte neobisnuit, dar vom vedea ca se apropie destul de mult de rezolvarea moderna a paradoxului. Pentru a incerca sa intelegem raspunsul actual al fizicienilor la problema pusa de paradoxul EPR, trecem la studiul starilor incurcate, sau intricate, sau corelate (entangled states). Acest studiu este important pentru a intelege teleportarea, dar si pentru a explica o mare parte din criptografia si din informatica cuantice.

2. Stari corelate (entangled states)

2.1 Produsul tensorial a doua spatii vectoriale pt doua sisteme independente.


H
A

de dimensiune dAdB are ca baza ortonormata { i

, m

} cu proprietatea

j p i m = ji pm

, iar un vector se scrie = ci d m i m .

Daca sistemele nu mai sunt independente, admitem ca spatiul produs tensorial este tot
H
A

. Vecorul de stare cel mai general este o stare corelata.

AB = bi m i m
care nu poate fi scris ca , caci asta inseamna sisteme independente.

Pentru doi operatori, A care actioneaza in H

si B care actioneaza in H

scriem:

( A B )

= AB

cu

elemente

de

matrice

j p A B i m = A ji B pm

Dar un operator general din H

nu are forma ( A B ) , ci

j p C i m = C jp ;im A ji B pm

Cazuri particulare: A=IA si B=IB. De exemplu

( A I B )
2.2. Operatorul densitate (statistic)

= A samd.

Ce se intampla daca starea a 2 particule e data de

B A

care nu e produs tensorial, ci

o stare intricata (sau corelata) ? Care este starea particulei A ? Nu putem vorbi de asa ceva ! Sistemul total este in starea
B A

, dar sistemul A nu are o stare a sa proprie. Se foloseste

operatorul densitate (vezi curs CC). Rezultate pentru un amestec de stari, cand stiu doar ca sistemul q are probabilitatea pi sa se gaseasca in starea : i
A = pi i A i = pi Tr ( Pi A) = Tr ( A)

Pentru o stare pura e suficient ca 2 2.3. Operatorul densitate redus Starea a 2 particule e data de

=,

sau

Tr 2 =1

B A

. Pot masura doar proprietatile fizice ale lui A.

Cum descriu starea lui A ? Lucrez ca mai sus:

( A I B ) AB
Media operatorului ( A I B ) : H
H

= im Ai m C

este data de

AB

( A I B ) AB

= * Cim x j n Ai m = ... = ij A ji = Tr ( A A) C jn
jn im i, j
A prin elementele ij

Aici am introdus operatorul densitate redus, A : H

= im C * C jm

Este hermitic, pozitiv definit, iar media lui A este definita prin A = Tr ( A A) . In afara de cazul in care
B A

ar fi un produs tensorial caracterizat prin

Tr 2 =1 ,

nu putem atribui

sistemului A un vector de stare, ci doar un operator densitate. Oare acest operator are aceeasi interpretare fizica cu operatorul densitate definit pe tot spatiul H
A

? Vedeti mai jos.


3

Se pote generaliza tratarea precedenta la cazul in care starea sistemului AB nu este dat de un vector, ci de un operator AB . Operatorul densitate redus la sistemul A este

A ij = im ; jm m

sau A = TrB AB
1 2

Exemplu: un sistem de 2 spini 1/2 se afla in starea =

( +

+ ) . Aceasta este o

stare corelata, care nu poate fi scrisa ca un produs tensorial de doi vectori. In ce stare se afla spinul lui A ? Daca ar fi intr-o stare pura, urma dupa H
B

ar fi un proiector. Dar

1 1 12 = T B A r= B + + + = 2 2 0
A

0 1 2

(*)

Chiar daca sistemul de spini ca intreg este intr-o stare pura, un spin individual se afla intr-o stare de amestec, caract de un operator densitate. In cazul de mai sus entropia statistica este maxima, S = Tr ( ln ) .Pentru un spin 1/2 entropia este cuprinsa intre 0 si ln2; este nula pentru un caz pur si maxima pentru (*) de mai sus:

1 02 l 12 0) n ( S= T( l )= n r = l 2 n 0 120 l 12) n (
Observatie: daca spatiul Hilbert are dimensiunea d, operatorul densitate corespunzator dezordinii maxime este = I / d , adica entropia este S = ln d 2.4. Operatorul densitate pentru un sistem cu 2 nivele Sa alegem o baza
+ s i ,

de exemplu vectorii proprii ai lui z . In aceasta baza,

este reprezentata de o matrice 2 2 , hermitica, cu urma 1. Forma cea mai generala este

a c = * c 1 a
reprezinte o stare pura este det =0.
5

cu a real si c complex

2 Conditia de pozitivitate duce la 0 a (1 a ) c 1 . Conditia nec si suf ca sa

Ca orice matrice 2 2 , se descompune dupa matricile Pauli si rezulta:

1 1+ bz bx i y 1b = = bI + 2 bx i y b1 bz 2

2 b = 1

()
0 a (1 a ) c
2

Aici b este vectorul Bloch si cf

1 4

2 b . 1

Cazul pur este

si se numeste complet polarizat, iar cazul b = 0 este cazul complet nepolarizat.

Interpretarea fizica a vectorului Bloch:


S i = Tr ( S i ) = 1 bi 2

Deci b / 2 este valoarea medie

a spinului

Exemple. a. Sa pp ca un spin se afla in starea pura =

1 2

(+

+ ) . Analiza cu un

aparat Stern-Gerlach (SG) da ca rezultat in 50% din cazuri spin-in-sus si in 50% spin-in-jos.
6

Dar este o stare proprie a lui x si daca pun SG//Ox obtin in 100% din cazuri spin spre x pozitivi. Asadar
= +x

si b = (1, 0, 0) .

Daca insa am cazul nepolarizat, b = 0 , orice orientare as alege pt SG masor 50% dintre spini intr-un sens si 50% in sens contrar. Starea este o suprapunere coerenta de stari in care se pastreaza o relatie de faza precisa. Intr-o stare mixta s-a pierdut informatia de faza. b. Lumina polarizata. Pentru polarizarea liniara totul e ca mai sus pct. 1. Dar pt polarizari circulare definite prin D =
1 2

(x

+ i y ),

S =

1 2

(x

i y ) lumina nu trece

decat 50% prin orice polarizor liniar. Dar trece 100% printr-unul circular. Care este diferenta dintre o stare pura si un amestec ? Pentru o stare pura exista un test maximal pentru care obtin un singur rezultat cu probabilitate 100%. Pentru stari mixte, NU.

2.5.

Prepararea nu este unica

O preparare determina univoc matricea densitate, dar aceleiasi matrici densitate ii corespund o infinitate de preparari diferite.

Exemplu. Bob ii trimite lui Alice o serie de spini 1/2 in starea

cu probab p si in starea

cu probab q=1-p. Toate rezultatele pe care le poate obtine Alice se exprima prin

p = p + + + q = 0
ortogonali:
R =

0 q

Dar pot avea si o alta preparare, definind vectorii de stare

s i

, care nu sunt

p + + q

L =

p + q

Proiectorii sunt

p p pq p q R = L = qp q qp q
8

Daca Bob trimite lui Alice spini in starile aceeasi

s i

cu probab 50%, matricea densitate este

1 1 1 1 p+ p p p qp q0 1 2 2 2 2 = ( RR + LL ) = = 2 1 1 1 1 0 q p p q q+ q 2 2 2 2
Mai mult, Alice gaseste aceeasi matrice densitate si daca ea si Bob au o pereche de spini corelati. Sa pp ca A si B au o pereche de spini corelati aflati in starea
AB = p +A +B + q A B

Operatorul densitate redus, pe care il afla Alice daca masoara spinul A este
A = Tr B AB
AB = p +A +A + q A A

, adica aceeasi.

Intre cele doua tipuri de cazuri deosebirile sunt esentiale:


-

In cazul I fiecare dintre spinii A se afla intr-o stare precizata, chiar daca necunoscuta lui Alice, operatorii densitate sunt amestecuri proprii.

In cazul II starea de spin nu e doar necunoscuta, ea nici nu exista atata timp cat Alice sau bob nu fac vreo masuratoare. Intr-o stare corelata nu exista starea unei particule individuale. Operatorii densitate sunt amestecuri improprii

Deosebirea dintre amestecuri proprii si improprii este esentiala in descrierea masurarii.

2.6. Dependenta temporala a operatorului densitate

Pentru cazul pur, din ec. Schrdinger si definitia operatorului gasim imediat pentru un proiector i
d P ( t ) = H ( t ), P ( t ) dt

]
d ( t ) = [ H (t ), ( t ) ] dt

Si deci sumand peste stari gasim evolutia hamiltoniana i

Observatie: O stare de dezordine maxima este un invariant dinamic, pt ca daca = I / d , comutatorul cu H este nul.

Exemplu Spini in camp magnetic //Oz.

1 0 H= = z 2 0 1 2

. Vectorul Bloch dat de

1 1+ bz bx i y 1b = = bI + 2 bx i y b1 bz 2

()

satisface ecuatia Larmor clasica


db = B b dt

In discutia RMN spinii nu sunt izolati, ci se gasesc in echilibru cu un termostat la temperatura T. Echilibrul termic in camp static B0 , in absenta campului de RF duce la un operator densitate 1 1 1 I + 0 z = I + p z , unde p = p+ p este diferenta de 2 2kT 2 2
10

populatii. Vectorul Bloch este b = ( 0, 0, p / 2 ) . Aplicarea unui impuls RF rezonant pe durata


t = 1

transforma

in

= U [ R x ( )] U + [ R x ( )] .

Se

gaseste

1 1 1 1 I + p ( x cos + y sin ) , ceea ce pt un puls /2 inseamna / 2 = I + p y . 2 2 2 2

Dar y nu e diagonala, deci am creat coerente: diferenta initiala de populatii s-a transformat in coerente.

3.

Corelatii cuantice

3.1. Deosebiri intre tratarile clasica si cuantica Mecanica cuantica: valorile masurate ale cantitatilor fizice nu preexista masurarii (in cazul sistemelor corelate). Se fac corelatii care se aplica sistemelor individuale chiar daca nu exista proprietati pe care sa le corelez, caci de ex un spin individual nu exista intr-o pereche corelata. Fizica clasica: cantitatile fizice au valori preexistente si masuratoarea nu face decat sa reveleze relitatea care exista inainte de experienta. Valorile sunt medii pe ansamblu, valorile preexistand si fluctuand de la o masuratoare la alta. Introduc variabile ascunse. REALISM LOCAL

3.2. Inegalitatile lui Bell Experiente A. Aspect 1982, Weihs, Zeilinger 1998

11

In O exista o sursa de fotoni corelati in starea de polarizare


AB = 1 2

( x A yB

y A xB

)
starile unui

Aceasta stare e invarianta la rotatii in jurul lui Oz. Caci fie si erp p foton polarizat la unghiurile si erp p
perp
=c s x +sin y o =sin x +c s y o

Un calcul rapid arata ca AB =

1 A perpB 2

perpA B

) . Alice si Bob analizeaza

polarizarile fotonilor in directiile A si B . Notam A( a ) = +1 daca polarizarea este // A ,

A( a ) = 1 daca e // perpA si la fel A b = . Ei masoara N perechi corelate si calculeaza 1

()

cantitatea experimentala
1 E a, b = lim N

( )

An (a )Bn (b)
n =1

pentru N

Alice si Bob sunt departe si nu pot face schimb de informatii. LOCALIZARE. Ei aleg aleator orientarile polarizorilor in timpul zborului particulelor. Construim marimea Xn care se bazeaza pe realismul local (caci se masoara o singura posibilitate, dar presupun ca si celelalte trei exista):
X n = An ( a ) Bn (b) + Bn (b ) + An ( a ) Bn (b ) Bn (b)

Se demonstreaza ca modulul mediei este cel mult egal cu 2:


12

X = lim

1 N

Xn 2
n =1

pentru N

In QM calculez ca mai jos: invarianta la rotatii imi permite sa aleg A = 0 si Trebuie calculata probab de tranzitie
P ( AB x A B

b xO y

),

unde
1 2

x A B = cos x A x B + sin x A x B

Rezulta P ( AB x A B ) = sin 2 si deci E x, =

1 2 cos 2 2 sin 2 = cos ( 2 ) 2

Alegem urmatoarea geometrie:

1 Se calculeaza E a, b = E a , b = E a , b = , 2
X = 2 2 >2 .

1 E a , b = . Combinatia 2

Corelatiile cuantice sunt prea tari pentru modelele clasice.

Experienta Weihs din 1998: Alice si Bob se gasesc la 400 m si lumina se propaga intre ei in 1,3 s, pe cand rotatiile polarizorilor se fac in 100 ns. Toate experientele de pana acum au confirmat rezultatele cuantice, diferentele fata de cele clasice fiind de zeci de abateri calculate.

13