Abordarea clasica si neoclasica a consumatorului

Modelul cel mai subtil, dar i cel mai abstract, al consumatorului suveran l gsim, la distan de un secol, la motenitorii n linie direct ai clasicismului economic- neoclasicii . La Walras, teoria a mbrcat forma cea mai elaborat; pentru el consumatorul este un agent final care, cu venitul ctigat i n limitele acestuia, caut s cumpere de pe pia un anumit numr de bunuri i servicii n intenia de a-i satisface nevoile i dorinele.

 Individ raional i capabil de evaluri cantitative i calitative, consumatorul are totui un rol pasiv, calculele sale de maximizare reducndu-se la a stabili o scar a preferinelor n funcie de natura i intensitatea nevoilor; cum se formeaz i evolueaz nevoile, cum se explic variaia veniturilor i preurilor, care este relaia de intercondiionare dintre productor i consumator

 Abia al doilea val al neoclasicismului, n varianta sa modern neo-clasic din secolul nostru, nlturnd o serie de slbiciuni ale naintailor, a dezvoltat teoria consumatorului prin introducerea unor noi elemente de analiz. Punctul de plecare al teoriei neoclasice al consumatorului l reprezint postulatul raionalitii. Se consider c n actul de consum individul este capabil s rezolve simultan dou probleme: una de decizie, de alegere ntre mai multe variante de consum n funcie de nevoile sale i una de maximizare a utilitii. Din moment ce utilitatea exist, ea trebuie msurat

 A. Marshall a ncercat s msoare utilitatea prin cantitatea de moned pe care cumprtorul este dispus s o cheltuiasc pe bunul respectiv; Consumatorul va cheltui deci moneda prin cumprarea bunurilor atta timp ct utilitatea marginal a monedei cedate rmne inferioar utilitii marginale a bunului cumprat.

 V. Pareto a observat c pentru a-i realiza scopul, consumatorul nu are nevoie de o msur fidel a utilitii ci doar de a fi n posesia unui clasament raional al preferinelor sale; cu aceast list a preferinelor n fa, el va cumpra bunuri i servicii n ordinea fixat i, atta timp ct venitul i permite.