1

Cuprins

ARGUMENT ....................................................................................................................... pag. 2 CAP. I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE.............................................................. pag. 5 CAP.II. CLASIFICAREA DIODELOR................................................................................. pag. 14 CAP.III. TIPURI DE DIODE................................................................................................... pag. 15 CAP.IV. REDRESAREA, CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR .......... pag. 20 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... pag. 28 ANEXA 1.............................................................................................................................. pag. 29 ANEXA 2.............................................................................................................................. pag. 30

1

2

ARGUMENT

Lumea modernă, dominată de efectele ultimelor descoperiri tehnico-ştiinţifice, de mobilitatea profesiunilor şi a forţei de muncă, solicită astăzi, mai mult ca oricând, formarea personalităţilor rapid adaptabile la noile schimbări, ca posibile să caute soluţii originale la problemele din ce în ce mai complexe şi mai neprevăzute. Evoluţia rapidă a civilizaţiei impune şcolii contemporane pregătirea generaţiilor tinere astfel încât acestea să se poată integra, fără dificultăţi, în societatea informaţională de mâine. Automatizarea şi cibernetizarea implică tot mai multe procesele intelectuale în prelucrarea şi interpretarea datelor oferite de computere intensificând domeniile concepţiei, comenzii, controlului, şi organizării muncii. Tehnologia condiţionează cercetarea ştiinţifică modernă, devenind totodată o componentă indispensabilă a culturii generale. Educaţiei îi revine, mai mult ca oricând, un rol decisiv în dezvoltarea socială şi transformările calitative ale vieţii. Ca urmare, programul de instruire în şcoală trebuie să fie conceput din perspectiva pedagogiei prospective, tinerii fiind învăţaţi să descopere noi instrumente ale cunoaşterii, să pună noi probleme, să găsească noi soluţii. Orizontul de cultură generală nu mai este complet fără modulul tehnic şi cel tehnologic, care permit absolvenţilor nu numai policalificări rapide ci şi înţelegerea mai profundă a sensului marilor invenţii şi descoperiri, stimulându-le curiozitatea ştiinţifică, spiritul de cercetare şi descoperire. În acest context, electronica este disciplina de învăţământ, căreia îi revine o responsabilitate deosebită. Extraordinara sa dezvoltare, pătrunderea în toate domeniile de activitate ştiinţifico- tehnice, industriale şi economico-sociale impun pregătirea unei forţe de muncă, atât la nivel mediu cât şi la nivel superior, în rezonanţă cu cerinţele actuale ale societăţii. Istoria electronicii Pe măsura ce aplicaţiile electronicii se diversifică, încercarea de a-i da o definiţie şi de a-i marca teritoriul devine din ce în ce mai greu de realizat. S-ar putea spune, totuşi, că electronica este ansamblul tehnicilor şi ştiintelor care utilizează proprietăţile electronilor şi, în general, anumite particule pentru a primi, trata şi transmite date. Istoria acestei discipline este, cu alte cuvinte, indisolubil legată de cea a electronului. Tubul lui Crookes În 1878, pornind de la lucrările germanului Wilhelm Hittorf, William Crookes a efectuat un experiment în care a utilizat, la început, un tub din sticla în care a creat un vid gazos; în aceasta incintă a fixat doua plăci metalice (electrozi) între care a stabilit o diferenţă de potenţial electric. El a constatat în urma acestui experiment că între doi electrozi circulă un curent electric. În timpul experimentului, Crookes a introdus, la un moment dat, un factor nou si decisiv, care i-a permis să desprindă o concluzie importantă Plasând tubul între polii unui magnet foarte puternic, el a constatat ca raza este deviata de la direcţia sa primară. Aceasta sensibilitate la acţiunea câmpului magnetic i-a permis fizicianului englez să probeze natura crepusculară a razei studiate. În principiu, aceasta rază, numită catodică, deoarece iese tot timpul din elecronul negativ (catod), este un flux de corpusculi purtători de electricitate negativă, care au fost denumiti "electroni". Efectul Edison Cercetările pe această temă au fost preluate şi de alţi fizicieni, unul dintre ei fiind americanul 2

3 Thomas Edison, care, în 1879, a realizat prima lampă electrică dotată cu filament de carbon. Invenţia sa prezenta, însă, inconvenientul că se înegrea pe măsura ce era folosită. În 1883, atunci când a încercat să afle care este sursa acestei probleme, Edison a remarcat că, în anumite condiţii de presiune şi voltaj, în interiorul lămpii apare o lumină de culoare albastră. El a desprins concluzia ca problema se datorează curentului care circulă între cele două fire de alimentare a filamentului de carbon. Acest fenomen, denumit apoi "efectul Edison", nu a primit o explicatie clară decât la începutul secolului al XX-lea, graţie lucrărilor lui Thomson şi a unuia dintre discipolii săi, Owen Richardson. Primul a demonstrat ca lumina colorată observată în lampă conţine aer rarefiat sau un gaz, care apare la trecerea electronilor de la catod la anod (electrodul pozitiv). Richardson a aplicat rezultate obtinute de profesorul său la efectul Edison şi a stabilit că electronii sunt emişi de filamentul incandescent. În 1903, el a dezvoltat o teorie pe baza acestui fenomen fizic până atunci necunoscut, pe care a denumit-o "emisia termoionică a electronilor de către metale". Descoperirea electronului În 1897, savantul britanic Joseph Thomson a reuşit, după mai multi ani de studiu, să furnizeze dovada ca, în condiţii speciale, atomul emite particule mult mai mici decât el (pâna la acea dată atomul a fost considerat cea mai mica parte a materiei). Înainte de a descrie cu exactitate aceste particule, Thomson le-a determinat anumite caracteristici fizice şi a folosit pentru prima dată termenul de "electron" pentru a le identifica. Pornind de la aceste remarcabile rezultate, fizicienii au elaborat o teorie, numită electronică, a materiei. Conform acesteia, atomii sunt constituiţi din două tipuri de particule: electronul (sarcina electrică negativă) şi protonul (încărcat pozitiv). Au urmat apoi mai multe încercari de reprezentare a atomului, dar singurul care a reuşit să-şi impună teoria a fost, ceva mai târziu insă, Niels Bohr. Dioda lui Fleming În 1904, cercetările suscitate de tehnica telefoniei fără fir au permis realizarea primului dispozitiv electronic: dioda. În acea epoca, receptarea undelor, purtatoare de mesaje sonore, necesită o operaţiune delicată analogă filtrării. Provenite de la statia receptoare, aceste unde prezentau un curent electric alternativ care nu avea nici o utilitate practică; înainte de a asigura funcţionarea corecta a receptorului era necesară, deci, transformarea sa în curent continuu, ceea ce înseamnă ca trecerea curentului alternativ nu trebuia permisă decât într-un sens. Ideea de a utiliza efectul Edison pentru redresarea curentului alternativ i-a venit britanicului John Fleming. El a plasat doua plăci metalice în interiorul unei lămpii vide de gaz: una (catodul) era negativă din punct de vedere electric în raport cu cealaltă (anodul). Încălzit, cu ajutorul unei baterii anexe, catodul a constituit o sursă de electroni, care, purtători ai unei sarcini electrice negative, erau atraşi de anod, unde erau strânsi şi unde deplasarea lor producea un curent electric continuu. Migrarea lor nu avea loc decât de la catod spre anod. În aceste condiţii, lampa nu funcţiona decât atunci când tensiunea din anod era superioară celei din catod, comportându-se ca un redresor vis-a-vis de curentul alternativ: îl lasă să treaca atunci când potenţialul era pozitiv şi îl oprea atunci când era negativ. Acest tip de lampă a căpătat denumirea de "dioda". Trioda În anul 1907, americanul Lee De Forest şi-a îndreptat atenţia asupra unui detector de semnale radiotelegrafice ceva mai perfecţionat decât dioda. În cadrul experimentelor sale, americanul a avut ideea de introduce între cele două plăci de metal un al treilea electrod, în forma de grilă, şi a constatat că poate acţiona asupra curentului ce traversează dioda variind tensiunea aplicată aceste grile. Aceasta metoda de control a curentului cu ajutorul unei grile s-a dovedit mai eficace şi mai sensibilă decât căldura variabilă impusa de Fleming catodului. Invenţia lui De Forest, un element fundamental al electronicii moderne, a căpătat denumirea de "triodă". Modelul atomic al lui Bohr Conform danezului Bohr, atomul se compune dintr-un nucleu central, în jurul căruia se deplasează electronii, animaţi de o mişcare comparabilă cu cea a planetelor în jurul Soarelui. Nucleul conţine protoni şi, cum a demonstrat britanicul James Chadwick în 1932, neutroni (particule neutre din punct de vedere electric). Bohr a insistat foarte mult asupra rolului extrem de important al electronilor cei mai externi, care determină reactivitatea chimică a unui element. Fiind relativ departe de nucleu, aceşti corpusculi negativi sunt supuşi unor forte electrostatice slabe, putând, în aceste cazuri, să se sustragă 3

Circulaţia lor. Realizări contemporane În 1948. Acest fapt permitea o extraordinară minimalizare a dimensiunilor materialului folosit.4 acestei atracţii şi să se deplaseze liber între atomi. siliciu etc). şi apoi conectate prin fire imprimate pe un suport izolant. În lucrarea de faţă. doresc să prezint dioda semiconductoare. Fapt care nu poate decât să ne bucure. ce constituie curentul electric. descoperirile din domeniul electronicii nu se vor opri la acest stadiu. 4 . dimensiuni reduse. în care se puneau toate elementele de bază ale circuitului electronic printr-o simplă adiţie de elemente care jucau rolul impurităţilor. era realizat plecându-se de la un bloc monolitic de semiconductor (germaniu. în general. în condiţiile în care aplicaţiile lor practice contribuie la îmbunătăţirea vieţii. în schimb. care au permis o diminuare drastică a numărului componentelor electronice dintr-un anumit aparat. Walter Bratain şi William Shokley au pus la punct un dispozitiv care a revoluţionat electronica şi care a substituit tuburile cu vid în foarte multe domenii. stă la bază a numeroase fenomene fizice. Pâna la descoperirea integratelor. care prezintă numeroase avantaje în raport cu tuburile clasice: lipsa curentului pentru încălzire. Mai aproape de noi au fost inventate circuitele integrate. Este vorba despre tranzistor. fabricate separat. o slabă tensiune de alimentare. Cu sigurantă. cercetătorii americani John Barden. Un circuit integrat. un circuit electronic era format din elemente distincte.

săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. spunem că dioda este polarizată invers. format dintr-o baterie şi o lampă. Conectarea diodei în circuitul electric simplu La conectarea într-un circuit simplu. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare.I. Simbolul diodei Conectarea în circuit Fig.5 CAP. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. Polarizarea inversă Invers. 2. Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. deşi există şi alte tehnologii. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. fie o va bloca. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. 5 . Fig. spunem că dioda este polarizată direct. 1.

Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. Explicaţie Fig. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor.6 Putem să ne gândim la diodă. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Fig. 4. ca la un întrerupător: „închisă”. O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. 3. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. Măsurarea tensiunii din circuit Să reluăm circuitul de mai sus. 6 . iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. Dioda ca o supapă de închidere Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere.

ca şi dioda cu vid: . Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). 7 . Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională. Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. metal. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. . catodul. dioda devine polarizată invers. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. iar joncţiunea n .7 V). 5. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). Dacă polaritatea bateriei este inversată. şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator.în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers).7 O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale.în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct). ceramică sau plastic. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” (se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). Simbolul diodei Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei. Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. Fig. faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0.

Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. Polarizarea inversă a diodei Dacă dioda este polarizată invers. Tensiunea de polarizare directă Fig.7 V. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). Polarizarea directă a diodei Dacă dioda este polarizată direct însă. iar pentru cele de germaniu de doar 0. 7.8 Fig. polarizare parţială).3 V. Ecuaţia diodei 8 . care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). zona de golire trebuie să dispară complet. iar rezistenţa faţă de curent scade. 6.

De asemenea. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. La temperatura camerei. 9 . Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. această temperatură este de aproximativ 26 mV. o joncţiune P-N polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă.9 unde. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. la bornele diodei.7 (siliciu) sau 0. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1.3 V (germaniu).718) q = sarcina electronului (1. şi poartă numele de tensiune termică.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. Totuşi. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. Ecuaţia simplificată a diodei unde. Această variaţie este foarte mică. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. sau Vt.

10 iar acest curent poartă numele de curent invers. Dacă această tensiune devine prea mare.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. 8. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . Variaţia curent-tensiune a diodei Fig. dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. notată cu Vs. Graficul curent-tensiune al diodei Conectarea diodei la ohmmetru Fig. Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. Conectarea diodei la ohmmetru 10 . 9.

nu şi cantitativă. („OL” reprezintă o valoarea prea mare ce nu poate fi indicată de aparatul de măsură (din engl. Această valoare nu reprezintă nici căderea de tensiune la polarizarea directă şi nici rezistenţa materialului semiconductor din diodă. Neajunsuri Problema folosirii unui ohmmetru pentru verificarea unei diode. Over-Limit). 10. La conectarea diodei într-o anumită direcţie. La majoritatea multimetrelor digitale. Folosirea corectă ohmmetrului Desigur. sonda roşie reprezintă terminalul pozitiv iar sonda neagră reprezintă terminalul negativ. existând posibilitatea ca sonda neagră să fie pozitivă (+) şi cea roşie negativă (-). acest lucru nu este valabil pentru toate multimetrele. putem considera rezistenţa ca fiind infinită).11 Din moment ce o diodă nu este nimic altceva decât o valvă uni-direcţională de curent. ci este o mărime dependentă de ambele cantităţi şi variază substanţial în funcţie de ohmmetrul folosit pentru efectuarea citirii. iar la conectarea inversă. atunci când aparatul este trecut pe funcţia „Ω”. în acest caz. Cu alte cuvinte. Totuşi. un ohmmetru poate doar să ne spună dacă dioda funcţionează (dacă aceasta conduce curent). determinarea polarităţii diodei (care terminal este anodul şi care catodul) necesită ca în primul rând să cunoaştem care din sondele aparatului de măsură este cea pozitivă (+) şi care sondă este cea negativă (-). putem verifica acest lucru folosind un ohmmetru alimentat în curent continuu (cu baterie).73 Ω la polarizarea directă. aparatul ar trebui să indice o rezistenţă foarte mare (figura alăturată (b)). aparatul de măsură ar trebui să indice o rezistenţă foarte mică (figura de alăturată (a)). Dacă un ohmmetru indică o valoare de 1. este că indicaţia afişajului are doar valoare calitativă. dar valoarea rezistenţei obţinute din măsurătoare nu ne este de niciun folos. atunci când aparatul este setat pe măsurarea rezistenţelor. această valoarea nu este folositoare unui tehnician sau proiectantului circuitului. Utilizarea funcţiei speciale de „verificare diodă” Fig. Verificarea diodei 11 .

În realitate.12 Din acest motiv. atunci când această tensiune este atinsă în mod repetat. această valoare ar fi infinită.tensiunea maximă inversă de curent continuu. Această limitarea este practic o limitare termică: câtă 12 . VR sau VDC . această valoare ar fi zero: ideal. Măsurarea tensiunii de polarizare Totuşi.7 V. putem realiza un circuit electric precum în figura alăturată. Ideal.valoarea maximă (medie) a curentului direct. IF(AV) . sunt următoarele: VRRM . Ideal. Ideal. sau dacă vrem să măsurăm tensiunea de polarizare directă a diodei folosind un curent mai mare.tensiunea inversă repetitivă maximă. în volţi. este valoarea maximă a tensiunii la care dioda poate funcţiona neîntrerupt. este tensiunea maximă inversă la care poate rezista dioda. 11. deoarece curentul furnizat de aparatul de măsură prin diodă este foarte mic. dioda nu ar prezenta niciun fel de opoziţie în faţa deplasării electronilor. de obicei este specificată împreună cu valoarea curentului direct. această valoare a fi infinită. Principiul de funcţionare al acestor aparate de măsură constă în forţarea unui curent mic prin diodă şi măsurarea căderii de tensiune dintre cele două borne ale diodei. tensiunea directă este descrisă de ecuaţia diodei. valoarea maximă medie a curentului pe care bobina o poate suportă la polarizarea directă. un rezistor şi un voltmetru. Dacă nu avem la dispoziţie un multimetru cu funcţie de verificare a diodelor. Folosirea unui circuit special Fig. unele multimetre digitale sunt prevăzute cu o funcţie specială de „verificare a diodei” ce indică tensiunea reală de polarizare directă a diodei. folosind o baterie.tensiunea (de polarizare) directă maximă. în loc de o rezistenţă în ohmi. VF . fără distrugerea acesteia. Lista parametrilor Principalele caracteristici ale diodelor. valoarea tensiunii de polarizare directă indicată de aceste aparate va fi de obicei mai mică decât valoarea „normală” de 0. trecute în cataloage.

reprezintă valoarea puterii (în Watt) pe care dioda o poate disipa fără ca această putere să ducă la distrugerea diodei. valoare dată de obicei în oC. reprezintă temperatura maximă admisă a joncţiunii P-N a diodei. reprezintă durata de timp necesară „stingerii” diodei atunci când tensiunea la bornele sale alternează între polarizare directă şi polarizare inversă. PD . această valoarea este mică în comparaţie cu valoarea curentului maxim de polarizare directă. Ideal. acest lucru duce la limitarea puterii maxime disipate. ceea ce ar înseamna că învelişul (carcasa) diodei ar fi un conductor şi radiator termic perfect. Pentru o diodă redresoare tipică. această valoare ar fi infinită. sau dintre joncţiune şi contacte (R(Θ)JL). această valoare ar fi infinită. deoarece o diodă perfectă ar bloca toţi curenţii atunci când este polarizată invers. În realitate. O rezistenţă termică ridicată se traduce prin faptul că dioda va stoca o temperatură excesivă în jurul joncţiunii (punctul critic). Această valoare este limitată de capacitatea termică a diodei. de ordinul picofarazilor (pF).puterea maximă disipată totală. pentru o diodă de comutaţie rapidă.rezistenţa termică. Ideal. Din nou. fără ca acest curent să ducă la distrugerea diodei. Ideal. reprezintă capacitatea intrinsecă joncţiunii. iar tensiunea de polarizare directă depinde atât de curent cât şi de temperatura joncţiunii. 13 . reprezintă curentul de vârf maxim pe care dioda îl poate conduce la polarizare directă. reprezintă valoarea temperaturii de stocare a diodelor (nepolarizate).curentul de polarizare directă maxim. IFSM sau if(vârf) . această valoare ar fi zero: dioda se „stinge” imediat după inversarea polarităţii. datorită comportării zonei de golire precum un dielectric între anod şi catod. această valoare ar fi zero. R(Θ) . IR .13 căldură poate „suporta” joncţiunea P-N.temperatura de funcţionare a joncţiunii.capacitatea tipică a joncţiunii. în ciuda eforturilor susţinute de răcire a mediului exterior diodei. acest timp poate ajunge la doar câteva nanosecunde (ns). Această valoare este de obicei foarte mică. trr .timpul de revenire invers. CJ .curentul maxim de polarizare inversă. având în vedere că puterea disipată reprezintă produsul dintre curent şi tensiune. Mai este cunoscut şi sub numele de curent de scăpări. această valoare este limitată de capacitatea termică a joncţiunii diodei. şi este de obicei mult mai mare decât valoarea curentului mediu datorită inerţiei termice. această valoare ar fi zero.temperatura de depozitare. Căldura reprezintă punctul critic al dispozitivelor semiconductoare: acestea trebuie menţinute la o temperatură cât mai apropiată de temperatura camerei pentru funcţionarea lor corectă şi o durată de funcţionare cât mai lungă. reprezintă diferenţa dintre temperatura joncţiunii şi temperatura aerului exterior diodei (R(Θ)JA). Valoarea este exprimată în oC/W. Ideal. fiind capabil să transfere energie sub formă de căldură dinspre joncţiune spre mediul exterior (sau spre contacte) fără nicio diferenţă de temperatură existentă în grosimea carcasei. TJ . Ideal. reprezintă valoarea curentului prin diodă la polarizarea inversă şi aplicarea tensiunii de polarizare inversă maximă de curent continuu(VDC). Ideal. TSTG . această valoare ar fi infinită. timpul de revenire este de ordinul zecilor de microsecunde (ms). pentru o anumită putere disipată.

La polarizare inversă. de la care creşte rapid cu creşterea tensiunii U.2 – 0. depăşirea acestor mărimi poate produce distrugerea diodei. La utilizarea diodelor semiconductoare este necesar să se ţină seama de două limitări importante: curentul direct maxim şi tensiunea inversă maximă. chiar la variaţii mici ale tensiunii inverse aplicate diodei. relaţie care este reprezentată grafic în figura 1. Caracteristici principale ale diodelor semiconductoare Caracteristica directă. Caracteristica inversă a diodelor semiconductoare este puternic dependentă de temperatură. Fig. În relaţia de mai sus i şi u reprezintă curentul care trece prin diodă respectiv tensiunea la bornele ei la un moment dat în planul i-u. curentul (invers) creşte rapid.1) se prezintă clasificarea diodelor semiconductoare după procesul tehnologic de realizare. diodele semiconductoare sunt parcurse de curenţi foarte mici (de ordinul microamperilor sau nanoamperilor). 12. CLASIFICAREA DIODELOR Clasificarea diodelor semiconductoare se poate face după tehnologia de fabricaţie şi după domeniul de aplicaţie.6 – 0.3 V pentru diode cu germaniu şi 0. În Tabelul 1.2 unde limitele de funcţionare fără pericol ale unei diode semiconductoare sunt haşurate.2) se propune o clasificare a diodelor semiconductoare după funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în circuitele electronice.7 pentru diode cu siliciu.1 (vezi Anexa nr.14 CAP. Hiperbola de disipaţie pentru o diodă semiconductoare 14 . Caracteristica inversă. La creşterea tensiunii inverse aplicate diodei. Puterea maximă de disipaţie Pdmax este determinată prin produsul: i ⋅ u ≤ Pd max . până la o anumită valoare numită tensiune de prag.2 (vezi Anexa nr. Puterea de disipaţie maximă. dioda se poate distruge. Tensiunea la care apare acest fenomen se numeşte tensiune de străpungere. Dacă această creştere a curentului invers nu este evitată sau limitată.II. valori tipice pentru tensiunea de prag sunt cuprinse între limitele 0. În Tabelul 1. peste această valoare. Curentul este egal cu zero.

Dioda redresoare III. p+ s n+ Fig. iar regiunea n+ cu un aliaj aur-stibiu. TIPURI DE DIODE III. 14.300 Ωcm şi un strat n+ cu concentraţie mare de impurităţi donoare. în care atât curentul. Joncţiunea apare la contactul cu stratul n+ dacă s este de tip p şi la contactul p+ dacă s este de tipul n. Dioda Zener Este o diodă stabilizatoare de tensiune. Structura unei diode redresoare Acest tip de diodă poate fi realizat prin aliere. Pentru diodele cu siliciu aliate.2. 13. Tensiunea de străpungere ridicată este asigurată de regiunea s care la aplicarea unei tensiuni inverse se goleşte de purtătorii de sarcină mobili şi devine o regiune de sarcină spaţială.III.1. cât si puterea disipată sunt menţinute la valori pe care dioda le poate suporta în regim permanent. regiunea p+ se realizează cu aluminiu. În conducţia directă dioda prezintă o rezistenţă ohmică de valoare mică datorită faptului că regiunea s este saturată de purtătorii de sarcină injectaţi din regiunea n+ sau p+. Dioda redresoare Diodele redresoare se construiesc de obicei din trei straturi: un strat p+ cu concentraţie mare de impurităţi acceptoare.15 CAP. Funcţionarea ei se bazează pe proprietatea joncţiunii p-n de a avea în regiunea de străpungere o tensiune la borne constant. un strat s cu concentraţie foarte mică de impurităţi având o rezistivitate ρ = 30.. În cazul diodei cu germaniu aliată regiunea p+ se realizează cu indiu. difuzie sau epitaxie. într-o gamă largă de variaţie a curentului invers.. Dioda funcţionează într-un regim de străpungere controlat. iar regiunea n+ cu un aliaj staniu-stibiu. 15 . fără sa se distrugă. Fig.

ducând la micşorarea lătimii regiunii de trecere pâna la (10la-2 microni). III.pe anod si + pe catod) funcţionează în regim de străpungere.2-50 W) 5)Coeficientul de temperatură a tensiunii de stabilizare. Caracteristica diodei nu depinde de variaţiile de temperatură de aceea ea poate lucra la frecvenţe 16 .cu cât rezistenţa dinamică este mai mică cu atât tensiunea diodei este mai mică. care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi. ca pe o anumită porţiune la creşteri ale tensiunii corespund mişcări ale curentului. caracteristica are forma de „N”. caracteristica ce se deosebeşte de cea a unei diode semiconductoare prin următoarele: . poate avea valori între 4-200 V) 2) Rezistenţa dinamică (este rezistenşa internă a diodei în regiunea de străpungere) Rd = DU/DI . Fig. fără să se deterioreze) 4) Putere maximă disipată (este produsul dintre tensiunea de străpungere şi curentul invers maxim. În acest domeniu dioda prezintă o rezistenţă negativă.3. -când este polarizată invers (. Datorită acestei lăţimi mici a barierei de potenţial.în regiunea polarizării directe.în regiunea de polarizare inversă dependenţa curent-tensiune este liniară. Dioda tunel lucrează la puteri mici de ordinul watilor. arseniura de galiu acest raport depaseşte valoare 15. care reprezintă variaţia tensiunii de stabilizare pentru o variaţie a temperaturii de 1grad C . Semnul convenţional al diodei Zener Funcţionarea diodei zener este caracteristică următoarelor mărimi: 1) Tensiunea de stabilizare ( este tensiunea la care apare regimul de străpungere. adică Uz mai mic de 6V şi pozitiv pentru tensiuni mai mari de 6V. 3) Curentul invers maxim (este valoare maximă a curentului pe care o poate suporta diode. Dacă se foloseşte material semiconductor. Aceasta caracteristică arată. apare curentul tunel.acest coeficient este negativ pentru tensiunea la bornele diodei. care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificând caracteristica curent-tensiune.16 Dioda zener este construită din siliciu : -când este polarizată direct (+ pe anod si – pe catod) funcţionează ca o diodă cu joncţiune. are valori cuprinse între 0. Tot datorită acestui effect. deci dioda nu prezintă conductţe unilaterală. apare un fenomen numit efectul tunel. Dioda tunel Are o concentraţie mare de impurităţi. ca raportul dintre curentul maxim şi curentul minim să fie cât mai mare. . Pentru o bună funcţionare este de dorit. Datorită acestui efect electronii pot învinge bariera de potential chiar dacă lipseşte energia suplimentară. pentru valori mici ale tensiunii. 15.

Dezavantajul diodei tunel este că are numai două borne şi deci nu se poate face separarea între circuitul de intrare şi cel de iesire. dioda funcţionează la frecvenţe foarte înalte.o capsulă de sticlă străbătută de 2 electrozi metalici. III. 17. Dioda cu contact punctiform Este folosită pentru frecvenţe înalte. Semnul convenţional al diodei tunel Datorita caracteristicii în „N” şi a funcţionării la frecvente. . În acest fel.circuite basculante monostabile. Fig.4. Celălalt electrod se continuă cu un conductor de wolfram. care funcţionează în regim de polarizare inversă pâna la valoarea de străpungere . La capătul unui electrod se găseşte un monocristal de germaniu (semiconductor de tip n). precum şi modulaţia frecvenţei. cu o capacitate foarte mică ( < 1pF ) Datorita acestei joncţiuni. 16. Acest tip de diodă poate fi folosit ca detector. bistabile şi astabile.amplificatoare de frecvente foarte înalte. care vine în contact cu monocristalul. Fig. Apare astfel o joncţiune de tip p-n de suprafaţă foarte mică. Aceste diode utilizează proprietatea joncţiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce depinde de tensiunea continuă de polarizare inversă (acesta este capacitatea de barieră).17 foarte înalte de ordinul 10 la a 4 MHz. schimbător de frecvenţă sau ca diodă de comutaţie. ele pot fi asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile. Aceasta posibilitate de a varia o capacitate într-un circuit prin varierea unei surse de polarizare este necesară în circuitele de schimbare a frecvenţei: circuitele de reglaj automat al frecvenţei. Este alcătuită din următoarele componente: . Semnul convenţional al diodei Varicap III. 17 . Dacă se trece un impuls de curent scurt.oscilatoare de frecvenţe foarte înalte.5. . aceasta diodă este folosită la realizarea următoarelor circuite: . dar puternic la contactul dintre conductori şi monocristal în interiorul acestuia din urmă se formează o regiune de tip p . Dioda Varicap Sunt diode cu joncţiune . Diodele varicap au capacităţi de ordinul pF sau zecilor de pF şi se construiesc din siliciu pentru a avea o rezistentă internă mai mare în polarizarea inversă.

Diodele luminoase intră în compunerea caracterelor luminoase (cifre. ajungând în dreptul joncţiunii. 20.7. Fig. Structura unei diode cu contact punctiform: 1-capsula de sticla. încât lumina să pătrundă în dreptul joncţiunii. care se vor deplasa sub acţiunea câmpului electric creat de tensiunea aplicată diodei. 4 – fir de tungsten. 18. Fotodioda Sunt astfel construite.6.18 Fig. 5 – carcasa diodei (catod). generează purtători excedentari de sarcină. semne) folosite pentru afişarea informaţiilor (ex. Fotodiodă cu contact punctiform: 1 – pastilă de germaniu. 6 – terminal anod. 3-semiconductor de tip N. Radiaţia luminoasă. 2 – lentilă. Dioida luminoasă Cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de LED-uri (LIGHT EMITTING DIODES). litere. Principiul de funcţionare se bazează pe faptul că în anumite materiale semiconductoare (ex. 19. folosit în realizarea circuitelor optoelectronice. 3 – izolator. 4-conductor subtire de Wolfram Fig. Semn convenţional III. 2-electrozi metalici. 18 . în aparatele electronice cu citire numerică) Folosirea diodelor luminoase împreună cu un dispozitiv fotosensibil creează un cuplaj optic între două circuite perfect izolate din punct de vedere electric. Construcţia fotodiodei III. diodele luminoase au proprietatea de a emite lumină la trecerea curentului prin ele. arseniura de galiu) energia care se degajă în urma procesului de recombinare electron-gol poate fi emisă sub forma de lumină.

Dioda LED . 21. 22.semn convenţional 19 .19 Fig. Dioda de tip LED Fig.

Neajunsuri Pentru majoritatea aplicaţiilor de putere însă. Pe scurt. iar dioda realizează întocmai acest lucru. Conţinutul armonic al undei de ieşire este foarte mare şi prin urmare dificil de filtrat. redresarea mono-alternanţă nu este suficientă.IV. redresarea reprezintă transformarea curentului alternativ în curent continuu.20 CAP. Utilizare Fig. Mai mult. Acesta permite trecerea doar a unei jumătăţi a formei de undă de curent alternativ dinspre sursă. 24. REDRESAREA. Acest lucru implică folosirea unui dispozitiv ce permite trecerea electronilor doar într-o singură direcţie. sursa de tensiune alternativă este „văzută” de sarcină doar odată la fiecare jumătate de perioadă. Redresor monoalternanţă Cel mai simplu circuit de redresare îl reprezintă redresorul mono-alternanţă. CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR Definiţia redresării Cea mai populară aplicaţia e diodelor este redresarea. Redresorul mono-alternanţă Fig. înspre sarcină. că mare parte din capacitatea sursei nu este folosită. Utilizarea redresorului monoalternanţă 20 . 23. ceea ce înseamnă.

folosind un transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară şi două diode. Unele comutatoare cu rezistenţă reglabilă folosite la lămpi. un redresor dublă-alternanţă.21 Redresarea mono-alternanţă este totuşi o modalitatea foarte uşoară de reducere a puterii generate pe o sarcină rezistivă. şi anume. Datorită faptului că forma de undă mono-alternanţă pulsează mult mai rapid. Putem înţelege mult mai bine funcţionarea acestui redresor dacă luăm pe rând fiecare jumătate de perioadă (semi-perioadă). lampa nu „clipeşte”. Când întrerupătorul este în poziţie mediu. Fig. 26. decât timpul necesar pentru încălzirea şi răcirea filamentului. ci. Redresor dublă-alternanţă cu punct median Pentru redresarea şi folosirea ambelor alternanţe a undelor sinusoidale. pentru o intensitate luminoasă mai scăzută. 25. Prima perioadă în funcţionare 21 . avem nevoie de o altă configuraţie a circuitului redresor. filamentul ei pur şi simplu operează la o temperatură mai mică decât temperatura normală de funcţionare. Prima semi-perioadă Fig. aplică întreaga tensiune de curent continuu pe filamentul „lămpii” în poziţia „maxim”. şi doar o jumătate (folosind un redresor mono-alternanţă) din tensiunea maximă disponibilă pe cealaltă poziţie. Schemă de montaj cu redresor dublă-alternanţă Una dintre posibilităţi este realizarea redresorului cu punct median. lampa incandescentă primeşte aproximativ jumătate din puterea disponibilă la sursa de curent alternativ.

28. 27. Sarcina „vede” şi în acest caz o jumătate de formă de undă sinusoidală. Doar partea de sus a înfăşurării secundare a transformatorului conduce curent în acest caz. cea de jos. Sarcina „vede” prima jumătate a formei de undă sinusoidale. A doua semi-perioadă Fig. diodele inversate pot fi conectate în paralel cu configuraţia pozitivă deja existentă. pozitiv sus şi negativ jos. 22 . Rezultatul este un redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă. doar dioda de sus va conduce. când polaritatea tensiunii de alimentare este pozitivă (+) sus şi negativă (-) jos. polaritatea tensiunii alternative se inversează. iar dioda de jos este blocată. Mai mult. Modul de conectare al diodelor este acelaşi ca şi la redresorul în punte. vor conduce curent. de aceeaşi polaritate ca şi în cazul precedent: pozitiv în partea de sus şi negativ în partea de jos. În această situaţie. A doua perioadă în funcţionare În a doua parte a perioadei. iar celelalte porţiuni ale circuitului ce au fost active la pasul precedent. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Polaritatea sarcinii poate fi inversată prin inversarea direcţiilor diodelor. În acest caz. nu vor conduce curent. cealaltă diodă. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Fig. şi cealaltă jumătate a secundarului transformatorului.22 Să considerăm de exemplu prima jumătate a perioadei.

Semi-perioadele pozitive Fig. 29. Funcţionarea redresorului în punte Direcţia curentului pentru semi-perioadele pozitive este prezentată în figura alăturată. Redresor dublă-alternanţă în punte (punte redresoare) Fig. Aceste utilizează patru diode conectate în punte. Prin urmare. 30. 23 . redresorul dublu alternanţa cu punct median este folosit doar în aplicaţiile de putere mică. Redresor dublă-alternanţă în punte Probabil că cel mai popular redresor este cel dublă-alternanţă în punte.23 Dezavantaje Un mare dezavantaj al acestei configuraţii este necesitatea folosirii unui transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară. mărimea şi costul unui astfel de transformator pot fi suficient de mari. Dacă circuitul în cauză este un circuit de putere mare.

4 V pentru Si) faţa de redresorul dubă alternanţă cu punct median. Este exact acelaşi circuit. 32. Cu alte cuvinte. 31. Acest dezavantaj reprezintă însă o problemă doar pentru sursele cu o tensiune de alimentarea foarte scăzută. Astfel. Funcţionarea redresorului în punte – a doua perioadă Direcţia curentului pentru semi-perioadele negative este prezentată în figura alăturată. doar că toate diodele sunt poziţionate orizontal.7 ∙ 2 = 1. Avantaje şi dezavantaje Indiferent de polaritatea intrării. O reprezentare alternativa. a acestui circuit este mult mai uşor de ţinut minte şi de înţeles. Reprezentarea echivalentă Fig. 24 . Prezentarea funcţionării Modul corect de aşezare în punte al diodelor poate prezenta pentru începători unele dificultăţi. căderea de tensiune pierdută dinspre sursă spre sarcină datorită diodelor este dublă (0.24 Semi-perioadele negative Fig. pentru ambele polarităţi. Curgerea curentului are loc prin două diode serie. o semi-perioadă negativă la sursă este o semi-perioadă pozitivă pe sarcină. şi toate indică în aceeaşi direcţie. dar echivalentă. curentul prin sarcină are aceeaşi direcţie de curgere.

Redresor trifazat Un avantaj al acestei notaţii este că poate fi uşor aplicată unei versiuni trifazate a redresorului..25 Configuraţie trifazată Fig.. Redresor polifazat . 33.sau oricărei configuraţii polifazate. 34. Configuraţie polifazată Fig. 25 .

deoarece produce două pulsuri de tensiune continuă într-o perioadă a tensiunii de curent alternativ. dublă-alternanţă (indiferent dacă este cu punct median sau în punte).cantitatea de tensiune alternativă suprapusă peste tensiunea de curent continuu la ieşirea redresorului. metoda rectificării (redresării) este descrisă numărând „pulsurile” tensiunii de curent continuu pentru fiecare 360o electrice. este prin urmare un redresor cu un puls. Numărul pulsurilor semnalului redresat Câteodată. Un redresor monofazat.monofazată sau polifazată . 34. poate fi numit redresor cu două pulsuri. suprapunerea pulsurilor defazate produce o tensiune de curent continuu mult mai „netedă” (cu un conţinut mai mic de curent alternativ) decât cea produsă prin redresarea unei singure faze de curent alternativ. Acesta este un avantaj important în circuitele redresoare de putere. În majoritatea cazurilor. Dacă puterile implicate nu sunt foarte mari. poartă numele de tensiune de pulsaţie. Forme de unde înainte şi după redresare În cazul redresării unui circuit de curent alternativ polifazat. mono-alternanţă. Un redresor monofazat. Tensiunea de pulsaţie Indiferent de tipul redresării . unde doar mărimea fizică a componentelor necesare pentru realizarea filtrării ar impune unele limite. din moment ce la ieşire dorim o tensiune de curent continuu pură. pulsaţia reprezintă o tensiune nedorită.26 Forma de undă a tensiunii redresate Fig. dublă-alternanţă poate fi denumit redresor cu şase pulsuri. sau simplupulsaţie. 26 . deoarece produce un singur puls într-o perioadă completă (360o) a formei de undă alternative. se pot folosi reţele de filtrare pentru reducerea cu succes a acestui efect. Un redresor trifazat.

Folosind transformatoare. 35. Acest fenomen poate fi exploatat prin utilizarea unui transformator în configuraţie Y-Y conectat la un redresor în punte. dar nu şi un transformator în configuraţie Y-Y sau Δ-Δ. tensiunea de pulsaţie rezultată prin superpoziţia lor va fi mai mică decât tensiunea de pulsaţie luată individual pentru cele două redresoare: 12 pulsuri pentru o perioadă (360o) în loc de 6. Dublarea numărului de pulsuri Este posibilă obţinerea unui număru dublu de pulsuri faţă de numărul fazelor cu ajutorului unui redresor. cele două punţi redresoare le conectăm apoi în paralel. Dacă se introduce un defazaj de 30o între primarul şi secundarul transformatorului trifazat atunci înfăşurările nu sunt de acelaşi tip. iar un alt transformator în configuraţie Y-Δ conectat la un al doilea redresor în punte. 27 . un transformator în configuraţie Y-Δ (stea-triunghi) sau Δ-Y (triunghi-stea). va prezenta acest defazaj de 30o. putem conecta în paralel un set de redresoare dublă-alternanţă în punte astfel încât să rezulte mai mult de 6 pulsuri de tensiune continuă pentru cele trei faze ale curentului alternativ. Cu alte cuvinte. Din moment de tensiunea de pulsaţie dintre cele două redresoare este defazată cu 30o.27 Dublarea numărului de pulsuri Fig.

Electronică industrială. M.. Bodea M. ş. 1994. Dragulanescu N. „Diode cu siliciu” 14. „Diode şi tiristoare de putere” 8. Zoltán „Dispozitive şi circuite electronice” 12. Iliev Voichiţa-Marcela .M. Automatica şi electronica” 10. Universitatea din Galaţi. Bodea M.a. E. 5. Îndrumar de laborator. ”Realizarea rezistenţelor de. 2. Universitatea din Galaţi.. Pătruţescu M..a.Îndrumăr de laborator pentru electronică.28 BIBLIOGRAFIE 1. Aiordăchioaie D.D. „Diode şi tranzistoare” 15. Cătuneanu V. ş.. Iliev Mircea. „Manualul muncitorului electronist” 16. „Semiconductoare şi aplicaţii” 28 .I.Dispozitive şi circuite electronice – partea I-a. “Circuite integrate liniare” 7. „Materiale şi componente electronice” 11. 1978. 2001. Rabeja R. 4. Popa Rustem. Ceangă E. – Electronică. Bucureşti. Ristea I. Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”.D. Ceangă E. ş. Manolescu A. “Agenda radioelectronistului” 9. internet 6. Germán S. Schlett Z. Petru A. Galaţi.a. 1981. 3.. „Diodele tunel şi utilizarea lor” 13.. precizie in tehnologia straturilor subţiri.P.

29 Anexe ANEXA NR.1 Clasificarea diodelor semiconductoare în tipuri tehnologice DIODE CU CONTACT PUNCIFORM MICROALIATE ALIATE DIFUZATE EPITAXIALE MESA-ALIATE MESA-DIFUZATE ALIAT-DIFUZATE PLANARE PLANAR-EPITAXIALE MESA-PLANARE MESA-PLANAR EPITAXIALE 29 .

3W DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ DETECTOARE DETECTOARE PENTRU SPECTRUL VIZIBIL DE PUTERE MEDIE IF 10A DE PUTERE MEDIE Pd 5W DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ MIXER MIXER SPECIALE DE PUTERE MARE IF > 10A DE PUTERE MARE Pd > 5W COMUTATOARE COMUTATOARE 30 .3A DE MICĂ PUTERE Pd 0.2 Clasificarea diodelor semiconductoare după funcţiile lor în circuite electronice DIODE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) REDRESOARE STABILIZATOARE VARICAP FOTODIODE DE MICĂ PUTERE IF 0.30 ANEXA NR.