1

Cuprins

ARGUMENT ....................................................................................................................... pag. 2 CAP. I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE.............................................................. pag. 5 CAP.II. CLASIFICAREA DIODELOR................................................................................. pag. 14 CAP.III. TIPURI DE DIODE................................................................................................... pag. 15 CAP.IV. REDRESAREA, CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR .......... pag. 20 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... pag. 28 ANEXA 1.............................................................................................................................. pag. 29 ANEXA 2.............................................................................................................................. pag. 30

1

2

ARGUMENT

Lumea modernă, dominată de efectele ultimelor descoperiri tehnico-ştiinţifice, de mobilitatea profesiunilor şi a forţei de muncă, solicită astăzi, mai mult ca oricând, formarea personalităţilor rapid adaptabile la noile schimbări, ca posibile să caute soluţii originale la problemele din ce în ce mai complexe şi mai neprevăzute. Evoluţia rapidă a civilizaţiei impune şcolii contemporane pregătirea generaţiilor tinere astfel încât acestea să se poată integra, fără dificultăţi, în societatea informaţională de mâine. Automatizarea şi cibernetizarea implică tot mai multe procesele intelectuale în prelucrarea şi interpretarea datelor oferite de computere intensificând domeniile concepţiei, comenzii, controlului, şi organizării muncii. Tehnologia condiţionează cercetarea ştiinţifică modernă, devenind totodată o componentă indispensabilă a culturii generale. Educaţiei îi revine, mai mult ca oricând, un rol decisiv în dezvoltarea socială şi transformările calitative ale vieţii. Ca urmare, programul de instruire în şcoală trebuie să fie conceput din perspectiva pedagogiei prospective, tinerii fiind învăţaţi să descopere noi instrumente ale cunoaşterii, să pună noi probleme, să găsească noi soluţii. Orizontul de cultură generală nu mai este complet fără modulul tehnic şi cel tehnologic, care permit absolvenţilor nu numai policalificări rapide ci şi înţelegerea mai profundă a sensului marilor invenţii şi descoperiri, stimulându-le curiozitatea ştiinţifică, spiritul de cercetare şi descoperire. În acest context, electronica este disciplina de învăţământ, căreia îi revine o responsabilitate deosebită. Extraordinara sa dezvoltare, pătrunderea în toate domeniile de activitate ştiinţifico- tehnice, industriale şi economico-sociale impun pregătirea unei forţe de muncă, atât la nivel mediu cât şi la nivel superior, în rezonanţă cu cerinţele actuale ale societăţii. Istoria electronicii Pe măsura ce aplicaţiile electronicii se diversifică, încercarea de a-i da o definiţie şi de a-i marca teritoriul devine din ce în ce mai greu de realizat. S-ar putea spune, totuşi, că electronica este ansamblul tehnicilor şi ştiintelor care utilizează proprietăţile electronilor şi, în general, anumite particule pentru a primi, trata şi transmite date. Istoria acestei discipline este, cu alte cuvinte, indisolubil legată de cea a electronului. Tubul lui Crookes În 1878, pornind de la lucrările germanului Wilhelm Hittorf, William Crookes a efectuat un experiment în care a utilizat, la început, un tub din sticla în care a creat un vid gazos; în aceasta incintă a fixat doua plăci metalice (electrozi) între care a stabilit o diferenţă de potenţial electric. El a constatat în urma acestui experiment că între doi electrozi circulă un curent electric. În timpul experimentului, Crookes a introdus, la un moment dat, un factor nou si decisiv, care i-a permis să desprindă o concluzie importantă Plasând tubul între polii unui magnet foarte puternic, el a constatat ca raza este deviata de la direcţia sa primară. Aceasta sensibilitate la acţiunea câmpului magnetic i-a permis fizicianului englez să probeze natura crepusculară a razei studiate. În principiu, aceasta rază, numită catodică, deoarece iese tot timpul din elecronul negativ (catod), este un flux de corpusculi purtători de electricitate negativă, care au fost denumiti "electroni". Efectul Edison Cercetările pe această temă au fost preluate şi de alţi fizicieni, unul dintre ei fiind americanul 2

3 Thomas Edison, care, în 1879, a realizat prima lampă electrică dotată cu filament de carbon. Invenţia sa prezenta, însă, inconvenientul că se înegrea pe măsura ce era folosită. În 1883, atunci când a încercat să afle care este sursa acestei probleme, Edison a remarcat că, în anumite condiţii de presiune şi voltaj, în interiorul lămpii apare o lumină de culoare albastră. El a desprins concluzia ca problema se datorează curentului care circulă între cele două fire de alimentare a filamentului de carbon. Acest fenomen, denumit apoi "efectul Edison", nu a primit o explicatie clară decât la începutul secolului al XX-lea, graţie lucrărilor lui Thomson şi a unuia dintre discipolii săi, Owen Richardson. Primul a demonstrat ca lumina colorată observată în lampă conţine aer rarefiat sau un gaz, care apare la trecerea electronilor de la catod la anod (electrodul pozitiv). Richardson a aplicat rezultate obtinute de profesorul său la efectul Edison şi a stabilit că electronii sunt emişi de filamentul incandescent. În 1903, el a dezvoltat o teorie pe baza acestui fenomen fizic până atunci necunoscut, pe care a denumit-o "emisia termoionică a electronilor de către metale". Descoperirea electronului În 1897, savantul britanic Joseph Thomson a reuşit, după mai multi ani de studiu, să furnizeze dovada ca, în condiţii speciale, atomul emite particule mult mai mici decât el (pâna la acea dată atomul a fost considerat cea mai mica parte a materiei). Înainte de a descrie cu exactitate aceste particule, Thomson le-a determinat anumite caracteristici fizice şi a folosit pentru prima dată termenul de "electron" pentru a le identifica. Pornind de la aceste remarcabile rezultate, fizicienii au elaborat o teorie, numită electronică, a materiei. Conform acesteia, atomii sunt constituiţi din două tipuri de particule: electronul (sarcina electrică negativă) şi protonul (încărcat pozitiv). Au urmat apoi mai multe încercari de reprezentare a atomului, dar singurul care a reuşit să-şi impună teoria a fost, ceva mai târziu insă, Niels Bohr. Dioda lui Fleming În 1904, cercetările suscitate de tehnica telefoniei fără fir au permis realizarea primului dispozitiv electronic: dioda. În acea epoca, receptarea undelor, purtatoare de mesaje sonore, necesită o operaţiune delicată analogă filtrării. Provenite de la statia receptoare, aceste unde prezentau un curent electric alternativ care nu avea nici o utilitate practică; înainte de a asigura funcţionarea corecta a receptorului era necesară, deci, transformarea sa în curent continuu, ceea ce înseamnă ca trecerea curentului alternativ nu trebuia permisă decât într-un sens. Ideea de a utiliza efectul Edison pentru redresarea curentului alternativ i-a venit britanicului John Fleming. El a plasat doua plăci metalice în interiorul unei lămpii vide de gaz: una (catodul) era negativă din punct de vedere electric în raport cu cealaltă (anodul). Încălzit, cu ajutorul unei baterii anexe, catodul a constituit o sursă de electroni, care, purtători ai unei sarcini electrice negative, erau atraşi de anod, unde erau strânsi şi unde deplasarea lor producea un curent electric continuu. Migrarea lor nu avea loc decât de la catod spre anod. În aceste condiţii, lampa nu funcţiona decât atunci când tensiunea din anod era superioară celei din catod, comportându-se ca un redresor vis-a-vis de curentul alternativ: îl lasă să treaca atunci când potenţialul era pozitiv şi îl oprea atunci când era negativ. Acest tip de lampă a căpătat denumirea de "dioda". Trioda În anul 1907, americanul Lee De Forest şi-a îndreptat atenţia asupra unui detector de semnale radiotelegrafice ceva mai perfecţionat decât dioda. În cadrul experimentelor sale, americanul a avut ideea de introduce între cele două plăci de metal un al treilea electrod, în forma de grilă, şi a constatat că poate acţiona asupra curentului ce traversează dioda variind tensiunea aplicată aceste grile. Aceasta metoda de control a curentului cu ajutorul unei grile s-a dovedit mai eficace şi mai sensibilă decât căldura variabilă impusa de Fleming catodului. Invenţia lui De Forest, un element fundamental al electronicii moderne, a căpătat denumirea de "triodă". Modelul atomic al lui Bohr Conform danezului Bohr, atomul se compune dintr-un nucleu central, în jurul căruia se deplasează electronii, animaţi de o mişcare comparabilă cu cea a planetelor în jurul Soarelui. Nucleul conţine protoni şi, cum a demonstrat britanicul James Chadwick în 1932, neutroni (particule neutre din punct de vedere electric). Bohr a insistat foarte mult asupra rolului extrem de important al electronilor cei mai externi, care determină reactivitatea chimică a unui element. Fiind relativ departe de nucleu, aceşti corpusculi negativi sunt supuşi unor forte electrostatice slabe, putând, în aceste cazuri, să se sustragă 3

siliciu etc). dimensiuni reduse. ce constituie curentul electric. cercetătorii americani John Barden. Realizări contemporane În 1948. Fapt care nu poate decât să ne bucure. doresc să prezint dioda semiconductoare. şi apoi conectate prin fire imprimate pe un suport izolant. în schimb. stă la bază a numeroase fenomene fizice. Un circuit integrat. care prezintă numeroase avantaje în raport cu tuburile clasice: lipsa curentului pentru încălzire. Circulaţia lor. Acest fapt permitea o extraordinară minimalizare a dimensiunilor materialului folosit. în condiţiile în care aplicaţiile lor practice contribuie la îmbunătăţirea vieţii. Mai aproape de noi au fost inventate circuitele integrate. în general. descoperirile din domeniul electronicii nu se vor opri la acest stadiu. 4 . Pâna la descoperirea integratelor.4 acestei atracţii şi să se deplaseze liber între atomi. fabricate separat. în care se puneau toate elementele de bază ale circuitului electronic printr-o simplă adiţie de elemente care jucau rolul impurităţilor. era realizat plecându-se de la un bloc monolitic de semiconductor (germaniu. În lucrarea de faţă. Este vorba despre tranzistor. un circuit electronic era format din elemente distincte. o slabă tensiune de alimentare. care au permis o diminuare drastică a numărului componentelor electronice dintr-un anumit aparat. Walter Bratain şi William Shokley au pus la punct un dispozitiv care a revoluţionat electronica şi care a substituit tuburile cu vid în foarte multe domenii. Cu sigurantă.

deşi există şi alte tehnologii.5 CAP. 2. Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. Polarizarea inversă Invers. format dintr-o baterie şi o lampă. 5 . Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. Conectarea diodei în circuitul electric simplu La conectarea într-un circuit simplu. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă.I. spunem că dioda este polarizată direct. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. 1. Simbolul diodei Conectarea în circuit Fig. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. Fig. spunem că dioda este polarizată invers. fie o va bloca.

6 Putem să ne gândim la diodă. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. 4. 6 . ca la un întrerupător: „închisă”. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. Dioda ca o supapă de închidere Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. 3. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Fig. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. Explicaţie Fig. Măsurarea tensiunii din circuit Să reluăm circuitul de mai sus.

metal.7 O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale. Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. Fig. Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională. 7 . astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă. catodul. existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). dioda devine polarizată invers. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” (se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. Dacă polaritatea bateriei este inversată.7 V).în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers). Simbolul diodei Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei. 5. . şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. ca şi dioda cu vid: . faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV).în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct). şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. iar joncţiunea n . ceramică sau plastic.

Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă.7 V. zona de golire trebuie să dispară complet. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a).8 Fig. iar rezistenţa faţă de curent scade. Polarizarea directă a diodei Dacă dioda este polarizată direct însă. Tensiunea de polarizare directă Fig.3 V. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. Ecuaţia diodei 8 . polarizare parţială). 6. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. Polarizarea inversă a diodei Dacă dioda este polarizată invers. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). iar pentru cele de germaniu de doar 0. 7.

9 unde. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. Ecuaţia simplificată a diodei unde. sau Vt. Această variaţie este foarte mică. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie.3 V (germaniu). De asemenea. Totuşi.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. şi poartă numele de tensiune termică. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. o joncţiune P-N polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei.7 (siliciu) sau 0. 9 . la bornele diodei. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. La temperatura camerei. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. această temperatură este de aproximativ 26 mV.718) q = sarcina electronului (1. Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă.

Conectarea diodei la ohmmetru 10 . Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. Dacă această tensiune devine prea mare. Variaţia curent-tensiune a diodei Fig.10 iar acest curent poartă numele de curent invers. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . 8. notată cu Vs.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. 9. Graficul curent-tensiune al diodei Conectarea diodei la ohmmetru Fig.

existând posibilitatea ca sonda neagră să fie pozitivă (+) şi cea roşie negativă (-). sonda roşie reprezintă terminalul pozitiv iar sonda neagră reprezintă terminalul negativ. dar valoarea rezistenţei obţinute din măsurătoare nu ne este de niciun folos. („OL” reprezintă o valoarea prea mare ce nu poate fi indicată de aparatul de măsură (din engl. La majoritatea multimetrelor digitale. Over-Limit). un ohmmetru poate doar să ne spună dacă dioda funcţionează (dacă aceasta conduce curent). Dacă un ohmmetru indică o valoare de 1. Cu alte cuvinte. ci este o mărime dependentă de ambele cantităţi şi variază substanţial în funcţie de ohmmetrul folosit pentru efectuarea citirii.11 Din moment ce o diodă nu este nimic altceva decât o valvă uni-direcţională de curent. aparatul de măsură ar trebui să indice o rezistenţă foarte mică (figura de alăturată (a)). determinarea polarităţii diodei (care terminal este anodul şi care catodul) necesită ca în primul rând să cunoaştem care din sondele aparatului de măsură este cea pozitivă (+) şi care sondă este cea negativă (-). iar la conectarea inversă. acest lucru nu este valabil pentru toate multimetrele. Folosirea corectă ohmmetrului Desigur. atunci când aparatul este setat pe măsurarea rezistenţelor. La conectarea diodei într-o anumită direcţie. putem considera rezistenţa ca fiind infinită).73 Ω la polarizarea directă. Verificarea diodei 11 . această valoarea nu este folositoare unui tehnician sau proiectantului circuitului. nu şi cantitativă. Neajunsuri Problema folosirii unui ohmmetru pentru verificarea unei diode. atunci când aparatul este trecut pe funcţia „Ω”. putem verifica acest lucru folosind un ohmmetru alimentat în curent continuu (cu baterie). Totuşi. 10. în acest caz. aparatul ar trebui să indice o rezistenţă foarte mare (figura alăturată (b)). Această valoare nu reprezintă nici căderea de tensiune la polarizarea directă şi nici rezistenţa materialului semiconductor din diodă. Utilizarea funcţiei speciale de „verificare diodă” Fig. este că indicaţia afişajului are doar valoare calitativă.

Ideal.7 V.12 Din acest motiv. de obicei este specificată împreună cu valoarea curentului direct. trecute în cataloage. această valoare a fi infinită. această valoare ar fi zero: ideal. atunci când această tensiune este atinsă în mod repetat. în loc de o rezistenţă în ohmi. IF(AV) . folosind o baterie. VR sau VDC . putem realiza un circuit electric precum în figura alăturată. Folosirea unui circuit special Fig. În realitate. unele multimetre digitale sunt prevăzute cu o funcţie specială de „verificare a diodei” ce indică tensiunea reală de polarizare directă a diodei. sau dacă vrem să măsurăm tensiunea de polarizare directă a diodei folosind un curent mai mare. tensiunea directă este descrisă de ecuaţia diodei. este valoarea maximă a tensiunii la care dioda poate funcţiona neîntrerupt. sunt următoarele: VRRM . este tensiunea maximă inversă la care poate rezista dioda. deoarece curentul furnizat de aparatul de măsură prin diodă este foarte mic. Această limitarea este practic o limitare termică: câtă 12 . dioda nu ar prezenta niciun fel de opoziţie în faţa deplasării electronilor. fără distrugerea acesteia. 11. Dacă nu avem la dispoziţie un multimetru cu funcţie de verificare a diodelor. VF .valoarea maximă (medie) a curentului direct.tensiunea maximă inversă de curent continuu. Lista parametrilor Principalele caracteristici ale diodelor.tensiunea inversă repetitivă maximă. Ideal. Principiul de funcţionare al acestor aparate de măsură constă în forţarea unui curent mic prin diodă şi măsurarea căderii de tensiune dintre cele două borne ale diodei. valoarea tensiunii de polarizare directă indicată de aceste aparate va fi de obicei mai mică decât valoarea „normală” de 0. în volţi. valoarea maximă medie a curentului pe care bobina o poate suportă la polarizarea directă. această valoare ar fi infinită. Ideal. un rezistor şi un voltmetru. Măsurarea tensiunii de polarizare Totuşi.tensiunea (de polarizare) directă maximă.

Ideal. având în vedere că puterea disipată reprezintă produsul dintre curent şi tensiune. această valoare ar fi zero. Din nou.capacitatea tipică a joncţiunii. această valoare ar fi zero: dioda se „stinge” imediat după inversarea polarităţii. reprezintă capacitatea intrinsecă joncţiunii. 13 . Această valoare este de obicei foarte mică. această valoare ar fi infinită. CJ .13 căldură poate „suporta” joncţiunea P-N. fiind capabil să transfere energie sub formă de căldură dinspre joncţiune spre mediul exterior (sau spre contacte) fără nicio diferenţă de temperatură existentă în grosimea carcasei. reprezintă valoarea curentului prin diodă la polarizarea inversă şi aplicarea tensiunii de polarizare inversă maximă de curent continuu(VDC). pentru o anumită putere disipată. Căldura reprezintă punctul critic al dispozitivelor semiconductoare: acestea trebuie menţinute la o temperatură cât mai apropiată de temperatura camerei pentru funcţionarea lor corectă şi o durată de funcţionare cât mai lungă. IR .curentul de polarizare directă maxim. reprezintă valoarea temperaturii de stocare a diodelor (nepolarizate). PD . TSTG . reprezintă curentul de vârf maxim pe care dioda îl poate conduce la polarizare directă. sau dintre joncţiune şi contacte (R(Θ)JL).timpul de revenire invers. reprezintă durata de timp necesară „stingerii” diodei atunci când tensiunea la bornele sale alternează între polarizare directă şi polarizare inversă.curentul maxim de polarizare inversă. Ideal. deoarece o diodă perfectă ar bloca toţi curenţii atunci când este polarizată invers. această valoarea este mică în comparaţie cu valoarea curentului maxim de polarizare directă. de ordinul picofarazilor (pF). reprezintă temperatura maximă admisă a joncţiunii P-N a diodei. Valoarea este exprimată în oC/W. această valoare este limitată de capacitatea termică a joncţiunii diodei. Ideal. O rezistenţă termică ridicată se traduce prin faptul că dioda va stoca o temperatură excesivă în jurul joncţiunii (punctul critic). Ideal. această valoare ar fi infinită. această valoare ar fi infinită. TJ . fără ca acest curent să ducă la distrugerea diodei. în ciuda eforturilor susţinute de răcire a mediului exterior diodei. această valoare ar fi zero. valoare dată de obicei în oC. Mai este cunoscut şi sub numele de curent de scăpări. pentru o diodă de comutaţie rapidă.temperatura de funcţionare a joncţiunii. În realitate.temperatura de depozitare. timpul de revenire este de ordinul zecilor de microsecunde (ms).puterea maximă disipată totală.rezistenţa termică. R(Θ) . datorită comportării zonei de golire precum un dielectric între anod şi catod. reprezintă diferenţa dintre temperatura joncţiunii şi temperatura aerului exterior diodei (R(Θ)JA). Ideal. reprezintă valoarea puterii (în Watt) pe care dioda o poate disipa fără ca această putere să ducă la distrugerea diodei. acest lucru duce la limitarea puterii maxime disipate. Ideal. ceea ce ar înseamna că învelişul (carcasa) diodei ar fi un conductor şi radiator termic perfect. Pentru o diodă redresoare tipică. şi este de obicei mult mai mare decât valoarea curentului mediu datorită inerţiei termice. Această valoare este limitată de capacitatea termică a diodei. iar tensiunea de polarizare directă depinde atât de curent cât şi de temperatura joncţiunii. IFSM sau if(vârf) . acest timp poate ajunge la doar câteva nanosecunde (ns). trr .

relaţie care este reprezentată grafic în figura 1. Puterea de disipaţie maximă. Tensiunea la care apare acest fenomen se numeşte tensiune de străpungere.2 unde limitele de funcţionare fără pericol ale unei diode semiconductoare sunt haşurate. de la care creşte rapid cu creşterea tensiunii U. Hiperbola de disipaţie pentru o diodă semiconductoare 14 . La polarizare inversă. În Tabelul 1.2 – 0. CLASIFICAREA DIODELOR Clasificarea diodelor semiconductoare se poate face după tehnologia de fabricaţie şi după domeniul de aplicaţie. 12. Curentul este egal cu zero.2 (vezi Anexa nr. valori tipice pentru tensiunea de prag sunt cuprinse între limitele 0.1 (vezi Anexa nr. La utilizarea diodelor semiconductoare este necesar să se ţină seama de două limitări importante: curentul direct maxim şi tensiunea inversă maximă. Caracteristica inversă a diodelor semiconductoare este puternic dependentă de temperatură. peste această valoare.II. Dacă această creştere a curentului invers nu este evitată sau limitată. În Tabelul 1.3 V pentru diode cu germaniu şi 0. curentul (invers) creşte rapid. dioda se poate distruge.2) se propune o clasificare a diodelor semiconductoare după funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în circuitele electronice. În relaţia de mai sus i şi u reprezintă curentul care trece prin diodă respectiv tensiunea la bornele ei la un moment dat în planul i-u.14 CAP.1) se prezintă clasificarea diodelor semiconductoare după procesul tehnologic de realizare.7 pentru diode cu siliciu. chiar la variaţii mici ale tensiunii inverse aplicate diodei. diodele semiconductoare sunt parcurse de curenţi foarte mici (de ordinul microamperilor sau nanoamperilor). depăşirea acestor mărimi poate produce distrugerea diodei.6 – 0. Puterea maximă de disipaţie Pdmax este determinată prin produsul: i ⋅ u ≤ Pd max . Fig. Caracteristica inversă. până la o anumită valoare numită tensiune de prag. Caracteristici principale ale diodelor semiconductoare Caracteristica directă. La creşterea tensiunii inverse aplicate diodei.

într-o gamă largă de variaţie a curentului invers. p+ s n+ Fig. TIPURI DE DIODE III. iar regiunea n+ cu un aliaj aur-stibiu.1. În cazul diodei cu germaniu aliată regiunea p+ se realizează cu indiu.15 CAP.. Dioda redresoare Diodele redresoare se construiesc de obicei din trei straturi: un strat p+ cu concentraţie mare de impurităţi acceptoare. Funcţionarea ei se bazează pe proprietatea joncţiunii p-n de a avea în regiunea de străpungere o tensiune la borne constant. regiunea p+ se realizează cu aluminiu. fără sa se distrugă. Joncţiunea apare la contactul cu stratul n+ dacă s este de tip p şi la contactul p+ dacă s este de tipul n. Structura unei diode redresoare Acest tip de diodă poate fi realizat prin aliere. iar regiunea n+ cu un aliaj staniu-stibiu. Dioda redresoare III.. un strat s cu concentraţie foarte mică de impurităţi având o rezistivitate ρ = 30. Tensiunea de străpungere ridicată este asigurată de regiunea s care la aplicarea unei tensiuni inverse se goleşte de purtătorii de sarcină mobili şi devine o regiune de sarcină spaţială. Fig. Pentru diodele cu siliciu aliate. difuzie sau epitaxie. 15 . În conducţia directă dioda prezintă o rezistenţă ohmică de valoare mică datorită faptului că regiunea s este saturată de purtătorii de sarcină injectaţi din regiunea n+ sau p+. 14. Dioda funcţionează într-un regim de străpungere controlat. în care atât curentul.III. Dioda Zener Este o diodă stabilizatoare de tensiune.300 Ωcm şi un strat n+ cu concentraţie mare de impurităţi donoare.2. cât si puterea disipată sunt menţinute la valori pe care dioda le poate suporta în regim permanent. 13.

caracteristica ce se deosebeşte de cea a unei diode semiconductoare prin următoarele: . poate avea valori între 4-200 V) 2) Rezistenţa dinamică (este rezistenşa internă a diodei în regiunea de străpungere) Rd = DU/DI . care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi. ducând la micşorarea lătimii regiunii de trecere pâna la (10la-2 microni). deci dioda nu prezintă conductţe unilaterală. În acest domeniu dioda prezintă o rezistenţă negativă. Semnul convenţional al diodei Zener Funcţionarea diodei zener este caracteristică următoarelor mărimi: 1) Tensiunea de stabilizare ( este tensiunea la care apare regimul de străpungere. ca pe o anumită porţiune la creşteri ale tensiunii corespund mişcări ale curentului. III. Datorită acestui efect electronii pot învinge bariera de potential chiar dacă lipseşte energia suplimentară. Aceasta caracteristică arată. Dioda tunel Are o concentraţie mare de impurităţi.cu cât rezistenţa dinamică este mai mică cu atât tensiunea diodei este mai mică. 15.16 Dioda zener este construită din siliciu : -când este polarizată direct (+ pe anod si – pe catod) funcţionează ca o diodă cu joncţiune. Caracteristica diodei nu depinde de variaţiile de temperatură de aceea ea poate lucra la frecvenţe 16 .3.în regiunea polarizării directe.în regiunea de polarizare inversă dependenţa curent-tensiune este liniară. pentru valori mici ale tensiunii. . care reprezintă variaţia tensiunii de stabilizare pentru o variaţie a temperaturii de 1grad C . arseniura de galiu acest raport depaseşte valoare 15. adică Uz mai mic de 6V şi pozitiv pentru tensiuni mai mari de 6V. Dacă se foloseşte material semiconductor. Fig.pe anod si + pe catod) funcţionează în regim de străpungere. -când este polarizată invers (. fără să se deterioreze) 4) Putere maximă disipată (este produsul dintre tensiunea de străpungere şi curentul invers maxim.acest coeficient este negativ pentru tensiunea la bornele diodei. care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificând caracteristica curent-tensiune. apare un fenomen numit efectul tunel. 3) Curentul invers maxim (este valoare maximă a curentului pe care o poate suporta diode. Pentru o bună funcţionare este de dorit. Dioda tunel lucrează la puteri mici de ordinul watilor. Datorită acestei lăţimi mici a barierei de potenţial. ca raportul dintre curentul maxim şi curentul minim să fie cât mai mare. caracteristica are forma de „N”. Tot datorită acestui effect. apare curentul tunel. are valori cuprinse între 0.2-50 W) 5)Coeficientul de temperatură a tensiunii de stabilizare.

schimbător de frecvenţă sau ca diodă de comutaţie. Acest tip de diodă poate fi folosit ca detector.circuite basculante monostabile. Aceste diode utilizează proprietatea joncţiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce depinde de tensiunea continuă de polarizare inversă (acesta este capacitatea de barieră). Dacă se trece un impuls de curent scurt. bistabile şi astabile. 17. care funcţionează în regim de polarizare inversă pâna la valoarea de străpungere . ele pot fi asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile. . Diodele varicap au capacităţi de ordinul pF sau zecilor de pF şi se construiesc din siliciu pentru a avea o rezistentă internă mai mare în polarizarea inversă. Apare astfel o joncţiune de tip p-n de suprafaţă foarte mică. Celălalt electrod se continuă cu un conductor de wolfram. În acest fel. Fig. III. Semnul convenţional al diodei Varicap III. Dezavantajul diodei tunel este că are numai două borne şi deci nu se poate face separarea între circuitul de intrare şi cel de iesire.17 foarte înalte de ordinul 10 la a 4 MHz. aceasta diodă este folosită la realizarea următoarelor circuite: . Dioda Varicap Sunt diode cu joncţiune . Este alcătuită din următoarele componente: . dar puternic la contactul dintre conductori şi monocristal în interiorul acestuia din urmă se formează o regiune de tip p .4.o capsulă de sticlă străbătută de 2 electrozi metalici. Aceasta posibilitate de a varia o capacitate într-un circuit prin varierea unei surse de polarizare este necesară în circuitele de schimbare a frecvenţei: circuitele de reglaj automat al frecvenţei.oscilatoare de frecvenţe foarte înalte. La capătul unui electrod se găseşte un monocristal de germaniu (semiconductor de tip n).5. . cu o capacitate foarte mică ( < 1pF ) Datorita acestei joncţiuni. Dioda cu contact punctiform Este folosită pentru frecvenţe înalte. care vine în contact cu monocristalul. precum şi modulaţia frecvenţei. 16.amplificatoare de frecvente foarte înalte. 17 . dioda funcţionează la frecvenţe foarte înalte. Fig. Semnul convenţional al diodei tunel Datorita caracteristicii în „N” şi a funcţionării la frecvente.

2 – lentilă. 4-conductor subtire de Wolfram Fig. în aparatele electronice cu citire numerică) Folosirea diodelor luminoase împreună cu un dispozitiv fotosensibil creează un cuplaj optic între două circuite perfect izolate din punct de vedere electric. folosit în realizarea circuitelor optoelectronice. 20. Fotodiodă cu contact punctiform: 1 – pastilă de germaniu. 3-semiconductor de tip N. Dioida luminoasă Cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de LED-uri (LIGHT EMITTING DIODES).6. 2-electrozi metalici. 4 – fir de tungsten. ajungând în dreptul joncţiunii.7. Radiaţia luminoasă. 19. Fig. Diodele luminoase intră în compunerea caracterelor luminoase (cifre. 5 – carcasa diodei (catod). 18. semne) folosite pentru afişarea informaţiilor (ex. diodele luminoase au proprietatea de a emite lumină la trecerea curentului prin ele. Structura unei diode cu contact punctiform: 1-capsula de sticla. 3 – izolator. generează purtători excedentari de sarcină. litere. Construcţia fotodiodei III. Principiul de funcţionare se bazează pe faptul că în anumite materiale semiconductoare (ex.18 Fig. care se vor deplasa sub acţiunea câmpului electric creat de tensiunea aplicată diodei. Fotodioda Sunt astfel construite. 18 . Semn convenţional III. arseniura de galiu) energia care se degajă în urma procesului de recombinare electron-gol poate fi emisă sub forma de lumină. încât lumina să pătrundă în dreptul joncţiunii. 6 – terminal anod.

Dioda de tip LED Fig. 22.semn convenţional 19 . Dioda LED . 21.19 Fig.

20 CAP. Mai mult. Acest lucru implică folosirea unui dispozitiv ce permite trecerea electronilor doar într-o singură direcţie. redresarea reprezintă transformarea curentului alternativ în curent continuu. Neajunsuri Pentru majoritatea aplicaţiilor de putere însă. Pe scurt. REDRESAREA. 24. CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR Definiţia redresării Cea mai populară aplicaţia e diodelor este redresarea. că mare parte din capacitatea sursei nu este folosită. Redresor monoalternanţă Cel mai simplu circuit de redresare îl reprezintă redresorul mono-alternanţă. ceea ce înseamnă. Conţinutul armonic al undei de ieşire este foarte mare şi prin urmare dificil de filtrat. Redresorul mono-alternanţă Fig. înspre sarcină. Utilizarea redresorului monoalternanţă 20 .IV. Utilizare Fig. redresarea mono-alternanţă nu este suficientă. iar dioda realizează întocmai acest lucru. Acesta permite trecerea doar a unei jumătăţi a formei de undă de curent alternativ dinspre sursă. 23. sursa de tensiune alternativă este „văzută” de sarcină doar odată la fiecare jumătate de perioadă.

Datorită faptului că forma de undă mono-alternanţă pulsează mult mai rapid. şi anume. lampa incandescentă primeşte aproximativ jumătate din puterea disponibilă la sursa de curent alternativ. folosind un transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară şi două diode. lampa nu „clipeşte”. şi doar o jumătate (folosind un redresor mono-alternanţă) din tensiunea maximă disponibilă pe cealaltă poziţie. 26. Redresor dublă-alternanţă cu punct median Pentru redresarea şi folosirea ambelor alternanţe a undelor sinusoidale. Unele comutatoare cu rezistenţă reglabilă folosite la lămpi. Schemă de montaj cu redresor dublă-alternanţă Una dintre posibilităţi este realizarea redresorului cu punct median. filamentul ei pur şi simplu operează la o temperatură mai mică decât temperatura normală de funcţionare. Prima semi-perioadă Fig. un redresor dublă-alternanţă. Putem înţelege mult mai bine funcţionarea acestui redresor dacă luăm pe rând fiecare jumătate de perioadă (semi-perioadă). Prima perioadă în funcţionare 21 . aplică întreaga tensiune de curent continuu pe filamentul „lămpii” în poziţia „maxim”. Când întrerupătorul este în poziţie mediu. avem nevoie de o altă configuraţie a circuitului redresor. 25. Fig. decât timpul necesar pentru încălzirea şi răcirea filamentului. pentru o intensitate luminoasă mai scăzută.21 Redresarea mono-alternanţă este totuşi o modalitatea foarte uşoară de reducere a puterii generate pe o sarcină rezistivă. ci.

cea de jos. A doua semi-perioadă Fig. nu vor conduce curent. cealaltă diodă. 22 . iar celelalte porţiuni ale circuitului ce au fost active la pasul precedent. şi cealaltă jumătate a secundarului transformatorului. pozitiv sus şi negativ jos. când polaritatea tensiunii de alimentare este pozitivă (+) sus şi negativă (-) jos. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Fig. iar dioda de jos este blocată. În acest caz. polaritatea tensiunii alternative se inversează. diodele inversate pot fi conectate în paralel cu configuraţia pozitivă deja existentă. 27. Sarcina „vede” şi în acest caz o jumătate de formă de undă sinusoidală. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Polaritatea sarcinii poate fi inversată prin inversarea direcţiilor diodelor. Sarcina „vede” prima jumătate a formei de undă sinusoidale. Modul de conectare al diodelor este acelaşi ca şi la redresorul în punte. În această situaţie. A doua perioadă în funcţionare În a doua parte a perioadei. vor conduce curent. doar dioda de sus va conduce. de aceeaşi polaritate ca şi în cazul precedent: pozitiv în partea de sus şi negativ în partea de jos. 28.22 Să considerăm de exemplu prima jumătate a perioadei. Rezultatul este un redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă. Doar partea de sus a înfăşurării secundare a transformatorului conduce curent în acest caz. Mai mult.

23 .23 Dezavantaje Un mare dezavantaj al acestei configuraţii este necesitatea folosirii unui transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară. Redresor dublă-alternanţă în punte Probabil că cel mai popular redresor este cel dublă-alternanţă în punte. 29. Aceste utilizează patru diode conectate în punte. 30. mărimea şi costul unui astfel de transformator pot fi suficient de mari. Funcţionarea redresorului în punte Direcţia curentului pentru semi-perioadele pozitive este prezentată în figura alăturată. Redresor dublă-alternanţă în punte (punte redresoare) Fig. redresorul dublu alternanţa cu punct median este folosit doar în aplicaţiile de putere mică. Dacă circuitul în cauză este un circuit de putere mare. Prin urmare. Semi-perioadele pozitive Fig.

Acest dezavantaj reprezintă însă o problemă doar pentru sursele cu o tensiune de alimentarea foarte scăzută. Reprezentarea echivalentă Fig. 32. Cu alte cuvinte. a acestui circuit este mult mai uşor de ţinut minte şi de înţeles.7 ∙ 2 = 1. 31. dar echivalentă.24 Semi-perioadele negative Fig. Curgerea curentului are loc prin două diode serie. O reprezentare alternativa. căderea de tensiune pierdută dinspre sursă spre sarcină datorită diodelor este dublă (0. curentul prin sarcină are aceeaşi direcţie de curgere. Este exact acelaşi circuit. Funcţionarea redresorului în punte – a doua perioadă Direcţia curentului pentru semi-perioadele negative este prezentată în figura alăturată. Astfel. Avantaje şi dezavantaje Indiferent de polaritatea intrării. şi toate indică în aceeaşi direcţie. Prezentarea funcţionării Modul corect de aşezare în punte al diodelor poate prezenta pentru începători unele dificultăţi. pentru ambele polarităţi. 24 . doar că toate diodele sunt poziţionate orizontal. o semi-perioadă negativă la sursă este o semi-perioadă pozitivă pe sarcină.4 V pentru Si) faţa de redresorul dubă alternanţă cu punct median.

Redresor trifazat Un avantaj al acestei notaţii este că poate fi uşor aplicată unei versiuni trifazate a redresorului. 33. 34.sau oricărei configuraţii polifazate. 25 . Redresor polifazat .25 Configuraţie trifazată Fig... Configuraţie polifazată Fig.

suprapunerea pulsurilor defazate produce o tensiune de curent continuu mult mai „netedă” (cu un conţinut mai mic de curent alternativ) decât cea produsă prin redresarea unei singure faze de curent alternativ. Forme de unde înainte şi după redresare În cazul redresării unui circuit de curent alternativ polifazat. Un redresor monofazat. Dacă puterile implicate nu sunt foarte mari. se pot folosi reţele de filtrare pentru reducerea cu succes a acestui efect. din moment ce la ieşire dorim o tensiune de curent continuu pură. unde doar mărimea fizică a componentelor necesare pentru realizarea filtrării ar impune unele limite. pulsaţia reprezintă o tensiune nedorită. sau simplupulsaţie. În majoritatea cazurilor.cantitatea de tensiune alternativă suprapusă peste tensiunea de curent continuu la ieşirea redresorului. poate fi numit redresor cu două pulsuri. dublă-alternanţă poate fi denumit redresor cu şase pulsuri. 34. Un redresor trifazat. mono-alternanţă. Un redresor monofazat. deoarece produce două pulsuri de tensiune continuă într-o perioadă a tensiunii de curent alternativ. Tensiunea de pulsaţie Indiferent de tipul redresării .monofazată sau polifazată . dublă-alternanţă (indiferent dacă este cu punct median sau în punte).26 Forma de undă a tensiunii redresate Fig. Numărul pulsurilor semnalului redresat Câteodată. 26 . Acesta este un avantaj important în circuitele redresoare de putere. metoda rectificării (redresării) este descrisă numărând „pulsurile” tensiunii de curent continuu pentru fiecare 360o electrice. poartă numele de tensiune de pulsaţie. este prin urmare un redresor cu un puls. deoarece produce un singur puls într-o perioadă completă (360o) a formei de undă alternative.

dar nu şi un transformator în configuraţie Y-Y sau Δ-Δ. Dacă se introduce un defazaj de 30o între primarul şi secundarul transformatorului trifazat atunci înfăşurările nu sunt de acelaşi tip. putem conecta în paralel un set de redresoare dublă-alternanţă în punte astfel încât să rezulte mai mult de 6 pulsuri de tensiune continuă pentru cele trei faze ale curentului alternativ. Acest fenomen poate fi exploatat prin utilizarea unui transformator în configuraţie Y-Y conectat la un redresor în punte. iar un alt transformator în configuraţie Y-Δ conectat la un al doilea redresor în punte.27 Dublarea numărului de pulsuri Fig. cele două punţi redresoare le conectăm apoi în paralel. Folosind transformatoare. Din moment de tensiunea de pulsaţie dintre cele două redresoare este defazată cu 30o. 27 . 35. va prezenta acest defazaj de 30o. un transformator în configuraţie Y-Δ (stea-triunghi) sau Δ-Y (triunghi-stea). Dublarea numărului de pulsuri Este posibilă obţinerea unui număru dublu de pulsuri faţă de numărul fazelor cu ajutorului unui redresor. tensiunea de pulsaţie rezultată prin superpoziţia lor va fi mai mică decât tensiunea de pulsaţie luată individual pentru cele două redresoare: 12 pulsuri pentru o perioadă (360o) în loc de 6. Cu alte cuvinte.

ş. 5. Îndrumar de laborator. internet 6.Îndrumăr de laborator pentru electronică. 2. 1981.. 2001.. Schlett Z. Bodea M. Dragulanescu N.D.a. Universitatea din Galaţi. – Electronică. “Circuite integrate liniare” 7.M. Cătuneanu V. Automatica şi electronica” 10. Iliev Voichiţa-Marcela .P. ş. ”Realizarea rezistenţelor de.a. Bodea M. „Diode cu siliciu” 14. „Diodele tunel şi utilizarea lor” 13. Popa Rustem. 3. 4. „Materiale şi componente electronice” 11. Petru A. Iliev Mircea. Ceangă E.. “Agenda radioelectronistului” 9. „Semiconductoare şi aplicaţii” 28 .. 1994. Pătruţescu M. Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. 1978. Germán S. E. Zoltán „Dispozitive şi circuite electronice” 12. Bucureşti.Electronică industrială.Dispozitive şi circuite electronice – partea I-a. precizie in tehnologia straturilor subţiri.I.. Aiordăchioaie D.. „Diode şi tiristoare de putere” 8.D. Ceangă E. Rabeja R. „Manualul muncitorului electronist” 16.a. Universitatea din Galaţi. „Diode şi tranzistoare” 15. Manolescu A. Ristea I.28 BIBLIOGRAFIE 1. M. ş. Galaţi.

1 Clasificarea diodelor semiconductoare în tipuri tehnologice DIODE CU CONTACT PUNCIFORM MICROALIATE ALIATE DIFUZATE EPITAXIALE MESA-ALIATE MESA-DIFUZATE ALIAT-DIFUZATE PLANARE PLANAR-EPITAXIALE MESA-PLANARE MESA-PLANAR EPITAXIALE 29 .29 Anexe ANEXA NR.

3A DE MICĂ PUTERE Pd 0.2 Clasificarea diodelor semiconductoare după funcţiile lor în circuite electronice DIODE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) REDRESOARE STABILIZATOARE VARICAP FOTODIODE DE MICĂ PUTERE IF 0.3W DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ DETECTOARE DETECTOARE PENTRU SPECTRUL VIZIBIL DE PUTERE MEDIE IF 10A DE PUTERE MEDIE Pd 5W DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ MIXER MIXER SPECIALE DE PUTERE MARE IF > 10A DE PUTERE MARE Pd > 5W COMUTATOARE COMUTATOARE 30 .30 ANEXA NR.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful