1

Cuprins

ARGUMENT ....................................................................................................................... pag. 2 CAP. I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE.............................................................. pag. 5 CAP.II. CLASIFICAREA DIODELOR................................................................................. pag. 14 CAP.III. TIPURI DE DIODE................................................................................................... pag. 15 CAP.IV. REDRESAREA, CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR .......... pag. 20 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... pag. 28 ANEXA 1.............................................................................................................................. pag. 29 ANEXA 2.............................................................................................................................. pag. 30

1

2

ARGUMENT

Lumea modernă, dominată de efectele ultimelor descoperiri tehnico-ştiinţifice, de mobilitatea profesiunilor şi a forţei de muncă, solicită astăzi, mai mult ca oricând, formarea personalităţilor rapid adaptabile la noile schimbări, ca posibile să caute soluţii originale la problemele din ce în ce mai complexe şi mai neprevăzute. Evoluţia rapidă a civilizaţiei impune şcolii contemporane pregătirea generaţiilor tinere astfel încât acestea să se poată integra, fără dificultăţi, în societatea informaţională de mâine. Automatizarea şi cibernetizarea implică tot mai multe procesele intelectuale în prelucrarea şi interpretarea datelor oferite de computere intensificând domeniile concepţiei, comenzii, controlului, şi organizării muncii. Tehnologia condiţionează cercetarea ştiinţifică modernă, devenind totodată o componentă indispensabilă a culturii generale. Educaţiei îi revine, mai mult ca oricând, un rol decisiv în dezvoltarea socială şi transformările calitative ale vieţii. Ca urmare, programul de instruire în şcoală trebuie să fie conceput din perspectiva pedagogiei prospective, tinerii fiind învăţaţi să descopere noi instrumente ale cunoaşterii, să pună noi probleme, să găsească noi soluţii. Orizontul de cultură generală nu mai este complet fără modulul tehnic şi cel tehnologic, care permit absolvenţilor nu numai policalificări rapide ci şi înţelegerea mai profundă a sensului marilor invenţii şi descoperiri, stimulându-le curiozitatea ştiinţifică, spiritul de cercetare şi descoperire. În acest context, electronica este disciplina de învăţământ, căreia îi revine o responsabilitate deosebită. Extraordinara sa dezvoltare, pătrunderea în toate domeniile de activitate ştiinţifico- tehnice, industriale şi economico-sociale impun pregătirea unei forţe de muncă, atât la nivel mediu cât şi la nivel superior, în rezonanţă cu cerinţele actuale ale societăţii. Istoria electronicii Pe măsura ce aplicaţiile electronicii se diversifică, încercarea de a-i da o definiţie şi de a-i marca teritoriul devine din ce în ce mai greu de realizat. S-ar putea spune, totuşi, că electronica este ansamblul tehnicilor şi ştiintelor care utilizează proprietăţile electronilor şi, în general, anumite particule pentru a primi, trata şi transmite date. Istoria acestei discipline este, cu alte cuvinte, indisolubil legată de cea a electronului. Tubul lui Crookes În 1878, pornind de la lucrările germanului Wilhelm Hittorf, William Crookes a efectuat un experiment în care a utilizat, la început, un tub din sticla în care a creat un vid gazos; în aceasta incintă a fixat doua plăci metalice (electrozi) între care a stabilit o diferenţă de potenţial electric. El a constatat în urma acestui experiment că între doi electrozi circulă un curent electric. În timpul experimentului, Crookes a introdus, la un moment dat, un factor nou si decisiv, care i-a permis să desprindă o concluzie importantă Plasând tubul între polii unui magnet foarte puternic, el a constatat ca raza este deviata de la direcţia sa primară. Aceasta sensibilitate la acţiunea câmpului magnetic i-a permis fizicianului englez să probeze natura crepusculară a razei studiate. În principiu, aceasta rază, numită catodică, deoarece iese tot timpul din elecronul negativ (catod), este un flux de corpusculi purtători de electricitate negativă, care au fost denumiti "electroni". Efectul Edison Cercetările pe această temă au fost preluate şi de alţi fizicieni, unul dintre ei fiind americanul 2

3 Thomas Edison, care, în 1879, a realizat prima lampă electrică dotată cu filament de carbon. Invenţia sa prezenta, însă, inconvenientul că se înegrea pe măsura ce era folosită. În 1883, atunci când a încercat să afle care este sursa acestei probleme, Edison a remarcat că, în anumite condiţii de presiune şi voltaj, în interiorul lămpii apare o lumină de culoare albastră. El a desprins concluzia ca problema se datorează curentului care circulă între cele două fire de alimentare a filamentului de carbon. Acest fenomen, denumit apoi "efectul Edison", nu a primit o explicatie clară decât la începutul secolului al XX-lea, graţie lucrărilor lui Thomson şi a unuia dintre discipolii săi, Owen Richardson. Primul a demonstrat ca lumina colorată observată în lampă conţine aer rarefiat sau un gaz, care apare la trecerea electronilor de la catod la anod (electrodul pozitiv). Richardson a aplicat rezultate obtinute de profesorul său la efectul Edison şi a stabilit că electronii sunt emişi de filamentul incandescent. În 1903, el a dezvoltat o teorie pe baza acestui fenomen fizic până atunci necunoscut, pe care a denumit-o "emisia termoionică a electronilor de către metale". Descoperirea electronului În 1897, savantul britanic Joseph Thomson a reuşit, după mai multi ani de studiu, să furnizeze dovada ca, în condiţii speciale, atomul emite particule mult mai mici decât el (pâna la acea dată atomul a fost considerat cea mai mica parte a materiei). Înainte de a descrie cu exactitate aceste particule, Thomson le-a determinat anumite caracteristici fizice şi a folosit pentru prima dată termenul de "electron" pentru a le identifica. Pornind de la aceste remarcabile rezultate, fizicienii au elaborat o teorie, numită electronică, a materiei. Conform acesteia, atomii sunt constituiţi din două tipuri de particule: electronul (sarcina electrică negativă) şi protonul (încărcat pozitiv). Au urmat apoi mai multe încercari de reprezentare a atomului, dar singurul care a reuşit să-şi impună teoria a fost, ceva mai târziu insă, Niels Bohr. Dioda lui Fleming În 1904, cercetările suscitate de tehnica telefoniei fără fir au permis realizarea primului dispozitiv electronic: dioda. În acea epoca, receptarea undelor, purtatoare de mesaje sonore, necesită o operaţiune delicată analogă filtrării. Provenite de la statia receptoare, aceste unde prezentau un curent electric alternativ care nu avea nici o utilitate practică; înainte de a asigura funcţionarea corecta a receptorului era necesară, deci, transformarea sa în curent continuu, ceea ce înseamnă ca trecerea curentului alternativ nu trebuia permisă decât într-un sens. Ideea de a utiliza efectul Edison pentru redresarea curentului alternativ i-a venit britanicului John Fleming. El a plasat doua plăci metalice în interiorul unei lămpii vide de gaz: una (catodul) era negativă din punct de vedere electric în raport cu cealaltă (anodul). Încălzit, cu ajutorul unei baterii anexe, catodul a constituit o sursă de electroni, care, purtători ai unei sarcini electrice negative, erau atraşi de anod, unde erau strânsi şi unde deplasarea lor producea un curent electric continuu. Migrarea lor nu avea loc decât de la catod spre anod. În aceste condiţii, lampa nu funcţiona decât atunci când tensiunea din anod era superioară celei din catod, comportându-se ca un redresor vis-a-vis de curentul alternativ: îl lasă să treaca atunci când potenţialul era pozitiv şi îl oprea atunci când era negativ. Acest tip de lampă a căpătat denumirea de "dioda". Trioda În anul 1907, americanul Lee De Forest şi-a îndreptat atenţia asupra unui detector de semnale radiotelegrafice ceva mai perfecţionat decât dioda. În cadrul experimentelor sale, americanul a avut ideea de introduce între cele două plăci de metal un al treilea electrod, în forma de grilă, şi a constatat că poate acţiona asupra curentului ce traversează dioda variind tensiunea aplicată aceste grile. Aceasta metoda de control a curentului cu ajutorul unei grile s-a dovedit mai eficace şi mai sensibilă decât căldura variabilă impusa de Fleming catodului. Invenţia lui De Forest, un element fundamental al electronicii moderne, a căpătat denumirea de "triodă". Modelul atomic al lui Bohr Conform danezului Bohr, atomul se compune dintr-un nucleu central, în jurul căruia se deplasează electronii, animaţi de o mişcare comparabilă cu cea a planetelor în jurul Soarelui. Nucleul conţine protoni şi, cum a demonstrat britanicul James Chadwick în 1932, neutroni (particule neutre din punct de vedere electric). Bohr a insistat foarte mult asupra rolului extrem de important al electronilor cei mai externi, care determină reactivitatea chimică a unui element. Fiind relativ departe de nucleu, aceşti corpusculi negativi sunt supuşi unor forte electrostatice slabe, putând, în aceste cazuri, să se sustragă 3

cercetătorii americani John Barden. în general. Pâna la descoperirea integratelor. În lucrarea de faţă. care au permis o diminuare drastică a numărului componentelor electronice dintr-un anumit aparat. Este vorba despre tranzistor. şi apoi conectate prin fire imprimate pe un suport izolant. Walter Bratain şi William Shokley au pus la punct un dispozitiv care a revoluţionat electronica şi care a substituit tuburile cu vid în foarte multe domenii.4 acestei atracţii şi să se deplaseze liber între atomi. doresc să prezint dioda semiconductoare. un circuit electronic era format din elemente distincte. Un circuit integrat. Fapt care nu poate decât să ne bucure. Mai aproape de noi au fost inventate circuitele integrate. în care se puneau toate elementele de bază ale circuitului electronic printr-o simplă adiţie de elemente care jucau rolul impurităţilor. în condiţiile în care aplicaţiile lor practice contribuie la îmbunătăţirea vieţii. era realizat plecându-se de la un bloc monolitic de semiconductor (germaniu. Circulaţia lor. siliciu etc). Acest fapt permitea o extraordinară minimalizare a dimensiunilor materialului folosit. 4 . ce constituie curentul electric. care prezintă numeroase avantaje în raport cu tuburile clasice: lipsa curentului pentru încălzire. fabricate separat. în schimb. Realizări contemporane În 1948. descoperirile din domeniul electronicii nu se vor opri la acest stadiu. stă la bază a numeroase fenomene fizice. o slabă tensiune de alimentare. Cu sigurantă. dimensiuni reduse.

săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. Fig. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. 2. 1. Conectarea diodei în circuitul electric simplu La conectarea într-un circuit simplu. deşi există şi alte tehnologii. 5 . spunem că dioda este polarizată direct.I. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. Polarizarea inversă Invers. Simbolul diodei Conectarea în circuit Fig. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. fie o va bloca. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei.5 CAP. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. format dintr-o baterie şi o lampă. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. spunem că dioda este polarizată invers.

6 Putem să ne gândim la diodă. ca la un întrerupător: „închisă”. Explicaţie Fig. O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. Dioda ca o supapă de închidere Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. 4. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. Măsurarea tensiunii din circuit Să reluăm circuitul de mai sus. Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Fig. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. 6 . 3.

7 V). 7 . Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. Dacă polaritatea bateriei este inversată. ceramică sau plastic. faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. Simbolul diodei Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei. 5. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” (se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională. existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)).în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct). dioda devine polarizată invers. catodul. Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. . iar joncţiunea n .7 O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale.în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers). metal. Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă. Fig. ca şi dioda cu vid: . şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero.

7 V. Tensiunea de polarizare directă Fig. zona de golire trebuie să dispară complet. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate.8 Fig. Polarizarea directă a diodei Dacă dioda este polarizată direct însă. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. 6. Polarizarea inversă a diodei Dacă dioda este polarizată invers. iar pentru cele de germaniu de doar 0. iar rezistenţa faţă de curent scade. 7. polarizare parţială). Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă).3 V. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). Ecuaţia diodei 8 . care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0.

căderea de tensiune rămâne constantă la 0. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. această temperatură este de aproximativ 26 mV. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N.718) q = sarcina electronului (1. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. şi poartă numele de tensiune termică. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie. sau Vt. Totuşi. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. Această variaţie este foarte mică. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. La temperatura camerei.9 unde. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii.7 (siliciu) sau 0. De asemenea. o joncţiune P-N polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. Ecuaţia simplificată a diodei unde. la bornele diodei.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. 9 . nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire.3 V (germaniu). iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1.

Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). Graficul curent-tensiune al diodei Conectarea diodei la ohmmetru Fig.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. 8.10 iar acest curent poartă numele de curent invers. notată cu Vs. Variaţia curent-tensiune a diodei Fig. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . 9. Conectarea diodei la ohmmetru 10 . Dacă această tensiune devine prea mare. dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare.

Dacă un ohmmetru indică o valoare de 1. La majoritatea multimetrelor digitale. Totuşi. Over-Limit). acest lucru nu este valabil pentru toate multimetrele. atunci când aparatul este setat pe măsurarea rezistenţelor. („OL” reprezintă o valoarea prea mare ce nu poate fi indicată de aparatul de măsură (din engl.11 Din moment ce o diodă nu este nimic altceva decât o valvă uni-direcţională de curent. Folosirea corectă ohmmetrului Desigur. nu şi cantitativă. aparatul de măsură ar trebui să indice o rezistenţă foarte mică (figura de alăturată (a)). sonda roşie reprezintă terminalul pozitiv iar sonda neagră reprezintă terminalul negativ. este că indicaţia afişajului are doar valoare calitativă. această valoarea nu este folositoare unui tehnician sau proiectantului circuitului. putem verifica acest lucru folosind un ohmmetru alimentat în curent continuu (cu baterie). 10. atunci când aparatul este trecut pe funcţia „Ω”. Neajunsuri Problema folosirii unui ohmmetru pentru verificarea unei diode. un ohmmetru poate doar să ne spună dacă dioda funcţionează (dacă aceasta conduce curent). în acest caz.73 Ω la polarizarea directă. existând posibilitatea ca sonda neagră să fie pozitivă (+) şi cea roşie negativă (-). determinarea polarităţii diodei (care terminal este anodul şi care catodul) necesită ca în primul rând să cunoaştem care din sondele aparatului de măsură este cea pozitivă (+) şi care sondă este cea negativă (-). Cu alte cuvinte. aparatul ar trebui să indice o rezistenţă foarte mare (figura alăturată (b)). ci este o mărime dependentă de ambele cantităţi şi variază substanţial în funcţie de ohmmetrul folosit pentru efectuarea citirii. iar la conectarea inversă. Verificarea diodei 11 . La conectarea diodei într-o anumită direcţie. putem considera rezistenţa ca fiind infinită). Utilizarea funcţiei speciale de „verificare diodă” Fig. dar valoarea rezistenţei obţinute din măsurătoare nu ne este de niciun folos. Această valoare nu reprezintă nici căderea de tensiune la polarizarea directă şi nici rezistenţa materialului semiconductor din diodă.

unele multimetre digitale sunt prevăzute cu o funcţie specială de „verificare a diodei” ce indică tensiunea reală de polarizare directă a diodei. dioda nu ar prezenta niciun fel de opoziţie în faţa deplasării electronilor. în volţi. Dacă nu avem la dispoziţie un multimetru cu funcţie de verificare a diodelor. Măsurarea tensiunii de polarizare Totuşi. sunt următoarele: VRRM . trecute în cataloage.valoarea maximă (medie) a curentului direct.tensiunea maximă inversă de curent continuu. această valoare a fi infinită. folosind o baterie.12 Din acest motiv. tensiunea directă este descrisă de ecuaţia diodei. Lista parametrilor Principalele caracteristici ale diodelor.7 V. VF . Ideal. această valoare ar fi zero: ideal. 11. În realitate. atunci când această tensiune este atinsă în mod repetat. de obicei este specificată împreună cu valoarea curentului direct. VR sau VDC .tensiunea (de polarizare) directă maximă. Principiul de funcţionare al acestor aparate de măsură constă în forţarea unui curent mic prin diodă şi măsurarea căderii de tensiune dintre cele două borne ale diodei. Folosirea unui circuit special Fig. valoarea maximă medie a curentului pe care bobina o poate suportă la polarizarea directă. Ideal. această valoare ar fi infinită. un rezistor şi un voltmetru. IF(AV) . putem realiza un circuit electric precum în figura alăturată. sau dacă vrem să măsurăm tensiunea de polarizare directă a diodei folosind un curent mai mare. Această limitarea este practic o limitare termică: câtă 12 . deoarece curentul furnizat de aparatul de măsură prin diodă este foarte mic. valoarea tensiunii de polarizare directă indicată de aceste aparate va fi de obicei mai mică decât valoarea „normală” de 0. este tensiunea maximă inversă la care poate rezista dioda. în loc de o rezistenţă în ohmi.tensiunea inversă repetitivă maximă. Ideal. este valoarea maximă a tensiunii la care dioda poate funcţiona neîntrerupt. fără distrugerea acesteia.

13 căldură poate „suporta” joncţiunea P-N. PD . reprezintă temperatura maximă admisă a joncţiunii P-N a diodei. reprezintă diferenţa dintre temperatura joncţiunii şi temperatura aerului exterior diodei (R(Θ)JA). pentru o anumită putere disipată. TSTG . valoare dată de obicei în oC. 13 . datorită comportării zonei de golire precum un dielectric între anod şi catod. pentru o diodă de comutaţie rapidă. Mai este cunoscut şi sub numele de curent de scăpări. Ideal.timpul de revenire invers. IR . această valoare ar fi infinită. sau dintre joncţiune şi contacte (R(Θ)JL). iar tensiunea de polarizare directă depinde atât de curent cât şi de temperatura joncţiunii. Această valoare este de obicei foarte mică. reprezintă valoarea puterii (în Watt) pe care dioda o poate disipa fără ca această putere să ducă la distrugerea diodei. această valoare este limitată de capacitatea termică a joncţiunii diodei.rezistenţa termică. ceea ce ar înseamna că învelişul (carcasa) diodei ar fi un conductor şi radiator termic perfect. TJ . această valoare ar fi zero. timpul de revenire este de ordinul zecilor de microsecunde (ms). acest lucru duce la limitarea puterii maxime disipate. şi este de obicei mult mai mare decât valoarea curentului mediu datorită inerţiei termice. reprezintă valoarea temperaturii de stocare a diodelor (nepolarizate). În realitate. Ideal. această valoarea este mică în comparaţie cu valoarea curentului maxim de polarizare directă. IFSM sau if(vârf) . Ideal.curentul de polarizare directă maxim. în ciuda eforturilor susţinute de răcire a mediului exterior diodei. deoarece o diodă perfectă ar bloca toţi curenţii atunci când este polarizată invers. O rezistenţă termică ridicată se traduce prin faptul că dioda va stoca o temperatură excesivă în jurul joncţiunii (punctul critic).curentul maxim de polarizare inversă. reprezintă capacitatea intrinsecă joncţiunii. Pentru o diodă redresoare tipică. de ordinul picofarazilor (pF). Valoarea este exprimată în oC/W.temperatura de depozitare. această valoare ar fi zero: dioda se „stinge” imediat după inversarea polarităţii.puterea maximă disipată totală. reprezintă curentul de vârf maxim pe care dioda îl poate conduce la polarizare directă. Ideal.temperatura de funcţionare a joncţiunii.capacitatea tipică a joncţiunii. Această valoare este limitată de capacitatea termică a diodei. fără ca acest curent să ducă la distrugerea diodei. Ideal. reprezintă valoarea curentului prin diodă la polarizarea inversă şi aplicarea tensiunii de polarizare inversă maximă de curent continuu(VDC). având în vedere că puterea disipată reprezintă produsul dintre curent şi tensiune. CJ . reprezintă durata de timp necesară „stingerii” diodei atunci când tensiunea la bornele sale alternează între polarizare directă şi polarizare inversă. această valoare ar fi infinită. R(Θ) . fiind capabil să transfere energie sub formă de căldură dinspre joncţiune spre mediul exterior (sau spre contacte) fără nicio diferenţă de temperatură existentă în grosimea carcasei. acest timp poate ajunge la doar câteva nanosecunde (ns). Căldura reprezintă punctul critic al dispozitivelor semiconductoare: acestea trebuie menţinute la o temperatură cât mai apropiată de temperatura camerei pentru funcţionarea lor corectă şi o durată de funcţionare cât mai lungă. Ideal. Din nou. această valoare ar fi infinită. această valoare ar fi zero. trr .

2 unde limitele de funcţionare fără pericol ale unei diode semiconductoare sunt haşurate. În Tabelul 1. Fig. Puterea de disipaţie maximă. depăşirea acestor mărimi poate produce distrugerea diodei. diodele semiconductoare sunt parcurse de curenţi foarte mici (de ordinul microamperilor sau nanoamperilor). de la care creşte rapid cu creşterea tensiunii U. peste această valoare.1) se prezintă clasificarea diodelor semiconductoare după procesul tehnologic de realizare. relaţie care este reprezentată grafic în figura 1.14 CAP. La creşterea tensiunii inverse aplicate diodei.1 (vezi Anexa nr. În relaţia de mai sus i şi u reprezintă curentul care trece prin diodă respectiv tensiunea la bornele ei la un moment dat în planul i-u. Puterea maximă de disipaţie Pdmax este determinată prin produsul: i ⋅ u ≤ Pd max . La polarizare inversă. Caracteristica inversă.3 V pentru diode cu germaniu şi 0. În Tabelul 1. Hiperbola de disipaţie pentru o diodă semiconductoare 14 .2 – 0. La utilizarea diodelor semiconductoare este necesar să se ţină seama de două limitări importante: curentul direct maxim şi tensiunea inversă maximă. 12. dioda se poate distruge.6 – 0. Caracteristica inversă a diodelor semiconductoare este puternic dependentă de temperatură. Curentul este egal cu zero. Tensiunea la care apare acest fenomen se numeşte tensiune de străpungere.7 pentru diode cu siliciu.2 (vezi Anexa nr. valori tipice pentru tensiunea de prag sunt cuprinse între limitele 0. Caracteristici principale ale diodelor semiconductoare Caracteristica directă.2) se propune o clasificare a diodelor semiconductoare după funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în circuitele electronice. până la o anumită valoare numită tensiune de prag. Dacă această creştere a curentului invers nu este evitată sau limitată.II. curentul (invers) creşte rapid. chiar la variaţii mici ale tensiunii inverse aplicate diodei. CLASIFICAREA DIODELOR Clasificarea diodelor semiconductoare se poate face după tehnologia de fabricaţie şi după domeniul de aplicaţie.

Dioda Zener Este o diodă stabilizatoare de tensiune. În conducţia directă dioda prezintă o rezistenţă ohmică de valoare mică datorită faptului că regiunea s este saturată de purtătorii de sarcină injectaţi din regiunea n+ sau p+. p+ s n+ Fig. Pentru diodele cu siliciu aliate. regiunea p+ se realizează cu aluminiu. Tensiunea de străpungere ridicată este asigurată de regiunea s care la aplicarea unei tensiuni inverse se goleşte de purtătorii de sarcină mobili şi devine o regiune de sarcină spaţială.15 CAP.300 Ωcm şi un strat n+ cu concentraţie mare de impurităţi donoare. iar regiunea n+ cu un aliaj aur-stibiu. 14.1. Funcţionarea ei se bazează pe proprietatea joncţiunii p-n de a avea în regiunea de străpungere o tensiune la borne constant. În cazul diodei cu germaniu aliată regiunea p+ se realizează cu indiu.. 15 . Dioda redresoare Diodele redresoare se construiesc de obicei din trei straturi: un strat p+ cu concentraţie mare de impurităţi acceptoare. 13. un strat s cu concentraţie foarte mică de impurităţi având o rezistivitate ρ = 30. iar regiunea n+ cu un aliaj staniu-stibiu. Dioda funcţionează într-un regim de străpungere controlat. Joncţiunea apare la contactul cu stratul n+ dacă s este de tip p şi la contactul p+ dacă s este de tipul n. TIPURI DE DIODE III. fără sa se distrugă. Fig.III. în care atât curentul.2. cât si puterea disipată sunt menţinute la valori pe care dioda le poate suporta în regim permanent. difuzie sau epitaxie.. Structura unei diode redresoare Acest tip de diodă poate fi realizat prin aliere. într-o gamă largă de variaţie a curentului invers. Dioda redresoare III.

3.în regiunea de polarizare inversă dependenţa curent-tensiune este liniară. Datorită acestei lăţimi mici a barierei de potenţial. ducând la micşorarea lătimii regiunii de trecere pâna la (10la-2 microni). 15. pentru valori mici ale tensiunii.în regiunea polarizării directe.2-50 W) 5)Coeficientul de temperatură a tensiunii de stabilizare. Caracteristica diodei nu depinde de variaţiile de temperatură de aceea ea poate lucra la frecvenţe 16 . fără să se deterioreze) 4) Putere maximă disipată (este produsul dintre tensiunea de străpungere şi curentul invers maxim. 3) Curentul invers maxim (este valoare maximă a curentului pe care o poate suporta diode. are valori cuprinse între 0. poate avea valori între 4-200 V) 2) Rezistenţa dinamică (este rezistenşa internă a diodei în regiunea de străpungere) Rd = DU/DI . Dioda tunel lucrează la puteri mici de ordinul watilor. Dacă se foloseşte material semiconductor. -când este polarizată invers (. deci dioda nu prezintă conductţe unilaterală. care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificând caracteristica curent-tensiune. Pentru o bună funcţionare este de dorit. Tot datorită acestui effect. ca pe o anumită porţiune la creşteri ale tensiunii corespund mişcări ale curentului. III. caracteristica are forma de „N”. În acest domeniu dioda prezintă o rezistenţă negativă.16 Dioda zener este construită din siliciu : -când este polarizată direct (+ pe anod si – pe catod) funcţionează ca o diodă cu joncţiune. Aceasta caracteristică arată. care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi. ca raportul dintre curentul maxim şi curentul minim să fie cât mai mare.acest coeficient este negativ pentru tensiunea la bornele diodei. apare curentul tunel. apare un fenomen numit efectul tunel. caracteristica ce se deosebeşte de cea a unei diode semiconductoare prin următoarele: . Datorită acestui efect electronii pot învinge bariera de potential chiar dacă lipseşte energia suplimentară.cu cât rezistenţa dinamică este mai mică cu atât tensiunea diodei este mai mică. Fig. Semnul convenţional al diodei Zener Funcţionarea diodei zener este caracteristică următoarelor mărimi: 1) Tensiunea de stabilizare ( este tensiunea la care apare regimul de străpungere. care reprezintă variaţia tensiunii de stabilizare pentru o variaţie a temperaturii de 1grad C .pe anod si + pe catod) funcţionează în regim de străpungere. . arseniura de galiu acest raport depaseşte valoare 15. adică Uz mai mic de 6V şi pozitiv pentru tensiuni mai mari de 6V. Dioda tunel Are o concentraţie mare de impurităţi.

cu o capacitate foarte mică ( < 1pF ) Datorita acestei joncţiuni. La capătul unui electrod se găseşte un monocristal de germaniu (semiconductor de tip n). Apare astfel o joncţiune de tip p-n de suprafaţă foarte mică. 17. care vine în contact cu monocristalul. dar puternic la contactul dintre conductori şi monocristal în interiorul acestuia din urmă se formează o regiune de tip p . 17 .amplificatoare de frecvente foarte înalte.oscilatoare de frecvenţe foarte înalte. precum şi modulaţia frecvenţei. Fig.17 foarte înalte de ordinul 10 la a 4 MHz. III. dioda funcţionează la frecvenţe foarte înalte. aceasta diodă este folosită la realizarea următoarelor circuite: . Aceste diode utilizează proprietatea joncţiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce depinde de tensiunea continuă de polarizare inversă (acesta este capacitatea de barieră). Fig. Dacă se trece un impuls de curent scurt. Semnul convenţional al diodei tunel Datorita caracteristicii în „N” şi a funcţionării la frecvente.circuite basculante monostabile. În acest fel. 16. Este alcătuită din următoarele componente: . Dioda cu contact punctiform Este folosită pentru frecvenţe înalte. care funcţionează în regim de polarizare inversă pâna la valoarea de străpungere . Acest tip de diodă poate fi folosit ca detector. . ele pot fi asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile.5.o capsulă de sticlă străbătută de 2 electrozi metalici.4. bistabile şi astabile. Semnul convenţional al diodei Varicap III. Aceasta posibilitate de a varia o capacitate într-un circuit prin varierea unei surse de polarizare este necesară în circuitele de schimbare a frecvenţei: circuitele de reglaj automat al frecvenţei. Celălalt electrod se continuă cu un conductor de wolfram. Dioda Varicap Sunt diode cu joncţiune . Diodele varicap au capacităţi de ordinul pF sau zecilor de pF şi se construiesc din siliciu pentru a avea o rezistentă internă mai mare în polarizarea inversă. schimbător de frecvenţă sau ca diodă de comutaţie. . Dezavantajul diodei tunel este că are numai două borne şi deci nu se poate face separarea între circuitul de intrare şi cel de iesire.

folosit în realizarea circuitelor optoelectronice. Dioida luminoasă Cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de LED-uri (LIGHT EMITTING DIODES). arseniura de galiu) energia care se degajă în urma procesului de recombinare electron-gol poate fi emisă sub forma de lumină. 4 – fir de tungsten. Radiaţia luminoasă. Structura unei diode cu contact punctiform: 1-capsula de sticla. în aparatele electronice cu citire numerică) Folosirea diodelor luminoase împreună cu un dispozitiv fotosensibil creează un cuplaj optic între două circuite perfect izolate din punct de vedere electric.18 Fig. 2-electrozi metalici. Principiul de funcţionare se bazează pe faptul că în anumite materiale semiconductoare (ex. 5 – carcasa diodei (catod). 18 . care se vor deplasa sub acţiunea câmpului electric creat de tensiunea aplicată diodei. semne) folosite pentru afişarea informaţiilor (ex. Fotodioda Sunt astfel construite. 4-conductor subtire de Wolfram Fig. ajungând în dreptul joncţiunii. 2 – lentilă. încât lumina să pătrundă în dreptul joncţiunii. Construcţia fotodiodei III. Fig.6. 20. generează purtători excedentari de sarcină. Fotodiodă cu contact punctiform: 1 – pastilă de germaniu. 3-semiconductor de tip N. 6 – terminal anod. Diodele luminoase intră în compunerea caracterelor luminoase (cifre. Semn convenţional III.7. litere. 3 – izolator. diodele luminoase au proprietatea de a emite lumină la trecerea curentului prin ele. 19. 18.

Dioda de tip LED Fig.semn convenţional 19 . 21. 22.19 Fig. Dioda LED .

redresarea mono-alternanţă nu este suficientă. Redresor monoalternanţă Cel mai simplu circuit de redresare îl reprezintă redresorul mono-alternanţă. Utilizarea redresorului monoalternanţă 20 . Neajunsuri Pentru majoritatea aplicaţiilor de putere însă. Conţinutul armonic al undei de ieşire este foarte mare şi prin urmare dificil de filtrat. CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR Definiţia redresării Cea mai populară aplicaţia e diodelor este redresarea. Acesta permite trecerea doar a unei jumătăţi a formei de undă de curent alternativ dinspre sursă. Redresorul mono-alternanţă Fig. Mai mult. Pe scurt. Acest lucru implică folosirea unui dispozitiv ce permite trecerea electronilor doar într-o singură direcţie.20 CAP. sursa de tensiune alternativă este „văzută” de sarcină doar odată la fiecare jumătate de perioadă. Utilizare Fig. înspre sarcină. redresarea reprezintă transformarea curentului alternativ în curent continuu. că mare parte din capacitatea sursei nu este folosită. iar dioda realizează întocmai acest lucru. 24. REDRESAREA. 23. ceea ce înseamnă.IV.

21 Redresarea mono-alternanţă este totuşi o modalitatea foarte uşoară de reducere a puterii generate pe o sarcină rezistivă. Prima semi-perioadă Fig. un redresor dublă-alternanţă. Când întrerupătorul este în poziţie mediu. Redresor dublă-alternanţă cu punct median Pentru redresarea şi folosirea ambelor alternanţe a undelor sinusoidale. Fig. şi anume. ci. avem nevoie de o altă configuraţie a circuitului redresor. lampa incandescentă primeşte aproximativ jumătate din puterea disponibilă la sursa de curent alternativ. 26. filamentul ei pur şi simplu operează la o temperatură mai mică decât temperatura normală de funcţionare. Unele comutatoare cu rezistenţă reglabilă folosite la lămpi. lampa nu „clipeşte”. aplică întreaga tensiune de curent continuu pe filamentul „lămpii” în poziţia „maxim”. decât timpul necesar pentru încălzirea şi răcirea filamentului. Schemă de montaj cu redresor dublă-alternanţă Una dintre posibilităţi este realizarea redresorului cu punct median. şi doar o jumătate (folosind un redresor mono-alternanţă) din tensiunea maximă disponibilă pe cealaltă poziţie. Datorită faptului că forma de undă mono-alternanţă pulsează mult mai rapid. folosind un transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară şi două diode. Putem înţelege mult mai bine funcţionarea acestui redresor dacă luăm pe rând fiecare jumătate de perioadă (semi-perioadă). pentru o intensitate luminoasă mai scăzută. 25. Prima perioadă în funcţionare 21 .

Sarcina „vede” şi în acest caz o jumătate de formă de undă sinusoidală. În acest caz. pozitiv sus şi negativ jos. cea de jos. diodele inversate pot fi conectate în paralel cu configuraţia pozitivă deja existentă. Doar partea de sus a înfăşurării secundare a transformatorului conduce curent în acest caz. doar dioda de sus va conduce. Modul de conectare al diodelor este acelaşi ca şi la redresorul în punte. 22 . Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Polaritatea sarcinii poate fi inversată prin inversarea direcţiilor diodelor. iar celelalte porţiuni ale circuitului ce au fost active la pasul precedent. iar dioda de jos este blocată. A doua perioadă în funcţionare În a doua parte a perioadei. Sarcina „vede” prima jumătate a formei de undă sinusoidale. În această situaţie. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Fig. nu vor conduce curent. Mai mult. Rezultatul este un redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă. şi cealaltă jumătate a secundarului transformatorului. polaritatea tensiunii alternative se inversează. vor conduce curent.22 Să considerăm de exemplu prima jumătate a perioadei. când polaritatea tensiunii de alimentare este pozitivă (+) sus şi negativă (-) jos. de aceeaşi polaritate ca şi în cazul precedent: pozitiv în partea de sus şi negativ în partea de jos. 28. 27. cealaltă diodă. A doua semi-perioadă Fig.

mărimea şi costul unui astfel de transformator pot fi suficient de mari. Redresor dublă-alternanţă în punte Probabil că cel mai popular redresor este cel dublă-alternanţă în punte. redresorul dublu alternanţa cu punct median este folosit doar în aplicaţiile de putere mică.23 Dezavantaje Un mare dezavantaj al acestei configuraţii este necesitatea folosirii unui transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară. 23 . Prin urmare. Redresor dublă-alternanţă în punte (punte redresoare) Fig. 30. Funcţionarea redresorului în punte Direcţia curentului pentru semi-perioadele pozitive este prezentată în figura alăturată. Aceste utilizează patru diode conectate în punte. 29. Dacă circuitul în cauză este un circuit de putere mare. Semi-perioadele pozitive Fig.

dar echivalentă. Acest dezavantaj reprezintă însă o problemă doar pentru sursele cu o tensiune de alimentarea foarte scăzută. curentul prin sarcină are aceeaşi direcţie de curgere. O reprezentare alternativa. pentru ambele polarităţi. 32. Reprezentarea echivalentă Fig. 31.4 V pentru Si) faţa de redresorul dubă alternanţă cu punct median. Cu alte cuvinte. a acestui circuit este mult mai uşor de ţinut minte şi de înţeles.7 ∙ 2 = 1. Curgerea curentului are loc prin două diode serie. Este exact acelaşi circuit. Avantaje şi dezavantaje Indiferent de polaritatea intrării. o semi-perioadă negativă la sursă este o semi-perioadă pozitivă pe sarcină.24 Semi-perioadele negative Fig. Astfel. 24 . şi toate indică în aceeaşi direcţie. doar că toate diodele sunt poziţionate orizontal. căderea de tensiune pierdută dinspre sursă spre sarcină datorită diodelor este dublă (0. Prezentarea funcţionării Modul corect de aşezare în punte al diodelor poate prezenta pentru începători unele dificultăţi. Funcţionarea redresorului în punte – a doua perioadă Direcţia curentului pentru semi-perioadele negative este prezentată în figura alăturată.

. Redresor polifazat .25 Configuraţie trifazată Fig.sau oricărei configuraţii polifazate. 33. 25 . Redresor trifazat Un avantaj al acestei notaţii este că poate fi uşor aplicată unei versiuni trifazate a redresorului. 34.. Configuraţie polifazată Fig.

poartă numele de tensiune de pulsaţie. se pot folosi reţele de filtrare pentru reducerea cu succes a acestui efect. este prin urmare un redresor cu un puls. Un redresor trifazat. 26 . 34. metoda rectificării (redresării) este descrisă numărând „pulsurile” tensiunii de curent continuu pentru fiecare 360o electrice. În majoritatea cazurilor. unde doar mărimea fizică a componentelor necesare pentru realizarea filtrării ar impune unele limite. din moment ce la ieşire dorim o tensiune de curent continuu pură. mono-alternanţă.monofazată sau polifazată . dublă-alternanţă (indiferent dacă este cu punct median sau în punte). Tensiunea de pulsaţie Indiferent de tipul redresării . deoarece produce două pulsuri de tensiune continuă într-o perioadă a tensiunii de curent alternativ. Forme de unde înainte şi după redresare În cazul redresării unui circuit de curent alternativ polifazat. suprapunerea pulsurilor defazate produce o tensiune de curent continuu mult mai „netedă” (cu un conţinut mai mic de curent alternativ) decât cea produsă prin redresarea unei singure faze de curent alternativ. Dacă puterile implicate nu sunt foarte mari. Un redresor monofazat. dublă-alternanţă poate fi denumit redresor cu şase pulsuri. Acesta este un avantaj important în circuitele redresoare de putere. Numărul pulsurilor semnalului redresat Câteodată. Un redresor monofazat.26 Forma de undă a tensiunii redresate Fig.cantitatea de tensiune alternativă suprapusă peste tensiunea de curent continuu la ieşirea redresorului. pulsaţia reprezintă o tensiune nedorită. sau simplupulsaţie. deoarece produce un singur puls într-o perioadă completă (360o) a formei de undă alternative. poate fi numit redresor cu două pulsuri.

27 . Dacă se introduce un defazaj de 30o între primarul şi secundarul transformatorului trifazat atunci înfăşurările nu sunt de acelaşi tip. cele două punţi redresoare le conectăm apoi în paralel. Folosind transformatoare. putem conecta în paralel un set de redresoare dublă-alternanţă în punte astfel încât să rezulte mai mult de 6 pulsuri de tensiune continuă pentru cele trei faze ale curentului alternativ. Dublarea numărului de pulsuri Este posibilă obţinerea unui număru dublu de pulsuri faţă de numărul fazelor cu ajutorului unui redresor. Cu alte cuvinte.27 Dublarea numărului de pulsuri Fig. un transformator în configuraţie Y-Δ (stea-triunghi) sau Δ-Y (triunghi-stea). tensiunea de pulsaţie rezultată prin superpoziţia lor va fi mai mică decât tensiunea de pulsaţie luată individual pentru cele două redresoare: 12 pulsuri pentru o perioadă (360o) în loc de 6. iar un alt transformator în configuraţie Y-Δ conectat la un al doilea redresor în punte. dar nu şi un transformator în configuraţie Y-Y sau Δ-Δ. 35. Acest fenomen poate fi exploatat prin utilizarea unui transformator în configuraţie Y-Y conectat la un redresor în punte. va prezenta acest defazaj de 30o. Din moment de tensiunea de pulsaţie dintre cele două redresoare este defazată cu 30o.

Îndrumăr de laborator pentru electronică. 1994. Automatica şi electronica” 10.Dispozitive şi circuite electronice – partea I-a. Popa Rustem. Petru A. „Manualul muncitorului electronist” 16.a. 1981. Iliev Mircea. Schlett Z.D. internet 6. ş. Îndrumar de laborator.M. M. – Electronică.I. Iliev Voichiţa-Marcela .. ş.P. Galaţi. Germán S. Manolescu A. Zoltán „Dispozitive şi circuite electronice” 12.a. „Materiale şi componente electronice” 11. Bodea M. Dragulanescu N. Bodea M. „Diode şi tiristoare de putere” 8. 3. Universitatea din Galaţi. 4. Aiordăchioaie D. “Circuite integrate liniare” 7. 2001.. Cătuneanu V. ”Realizarea rezistenţelor de. Pătruţescu M. 2..a.D. „Diode şi tranzistoare” 15.. E.. precizie in tehnologia straturilor subţiri. „Diodele tunel şi utilizarea lor” 13.Electronică industrială. Rabeja R. ş. 1978. Ceangă E. Bucureşti. 5. Ristea I. „Diode cu siliciu” 14. Ceangă E..28 BIBLIOGRAFIE 1. „Semiconductoare şi aplicaţii” 28 . Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. Universitatea din Galaţi. “Agenda radioelectronistului” 9.

1 Clasificarea diodelor semiconductoare în tipuri tehnologice DIODE CU CONTACT PUNCIFORM MICROALIATE ALIATE DIFUZATE EPITAXIALE MESA-ALIATE MESA-DIFUZATE ALIAT-DIFUZATE PLANARE PLANAR-EPITAXIALE MESA-PLANARE MESA-PLANAR EPITAXIALE 29 .29 Anexe ANEXA NR.

30 ANEXA NR.3W DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ DETECTOARE DETECTOARE PENTRU SPECTRUL VIZIBIL DE PUTERE MEDIE IF 10A DE PUTERE MEDIE Pd 5W DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ MIXER MIXER SPECIALE DE PUTERE MARE IF > 10A DE PUTERE MARE Pd > 5W COMUTATOARE COMUTATOARE 30 .3A DE MICĂ PUTERE Pd 0.2 Clasificarea diodelor semiconductoare după funcţiile lor în circuite electronice DIODE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) REDRESOARE STABILIZATOARE VARICAP FOTODIODE DE MICĂ PUTERE IF 0.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful