P. 1
DIODA

DIODA

|Views: 85|Likes:
Published by Bela Csaba Boda

More info:

Published by: Bela Csaba Boda on Dec 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/19/2011

pdf

text

original

1

Cuprins

ARGUMENT ....................................................................................................................... pag. 2 CAP. I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE.............................................................. pag. 5 CAP.II. CLASIFICAREA DIODELOR................................................................................. pag. 14 CAP.III. TIPURI DE DIODE................................................................................................... pag. 15 CAP.IV. REDRESAREA, CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR .......... pag. 20 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... pag. 28 ANEXA 1.............................................................................................................................. pag. 29 ANEXA 2.............................................................................................................................. pag. 30

1

2

ARGUMENT

Lumea modernă, dominată de efectele ultimelor descoperiri tehnico-ştiinţifice, de mobilitatea profesiunilor şi a forţei de muncă, solicită astăzi, mai mult ca oricând, formarea personalităţilor rapid adaptabile la noile schimbări, ca posibile să caute soluţii originale la problemele din ce în ce mai complexe şi mai neprevăzute. Evoluţia rapidă a civilizaţiei impune şcolii contemporane pregătirea generaţiilor tinere astfel încât acestea să se poată integra, fără dificultăţi, în societatea informaţională de mâine. Automatizarea şi cibernetizarea implică tot mai multe procesele intelectuale în prelucrarea şi interpretarea datelor oferite de computere intensificând domeniile concepţiei, comenzii, controlului, şi organizării muncii. Tehnologia condiţionează cercetarea ştiinţifică modernă, devenind totodată o componentă indispensabilă a culturii generale. Educaţiei îi revine, mai mult ca oricând, un rol decisiv în dezvoltarea socială şi transformările calitative ale vieţii. Ca urmare, programul de instruire în şcoală trebuie să fie conceput din perspectiva pedagogiei prospective, tinerii fiind învăţaţi să descopere noi instrumente ale cunoaşterii, să pună noi probleme, să găsească noi soluţii. Orizontul de cultură generală nu mai este complet fără modulul tehnic şi cel tehnologic, care permit absolvenţilor nu numai policalificări rapide ci şi înţelegerea mai profundă a sensului marilor invenţii şi descoperiri, stimulându-le curiozitatea ştiinţifică, spiritul de cercetare şi descoperire. În acest context, electronica este disciplina de învăţământ, căreia îi revine o responsabilitate deosebită. Extraordinara sa dezvoltare, pătrunderea în toate domeniile de activitate ştiinţifico- tehnice, industriale şi economico-sociale impun pregătirea unei forţe de muncă, atât la nivel mediu cât şi la nivel superior, în rezonanţă cu cerinţele actuale ale societăţii. Istoria electronicii Pe măsura ce aplicaţiile electronicii se diversifică, încercarea de a-i da o definiţie şi de a-i marca teritoriul devine din ce în ce mai greu de realizat. S-ar putea spune, totuşi, că electronica este ansamblul tehnicilor şi ştiintelor care utilizează proprietăţile electronilor şi, în general, anumite particule pentru a primi, trata şi transmite date. Istoria acestei discipline este, cu alte cuvinte, indisolubil legată de cea a electronului. Tubul lui Crookes În 1878, pornind de la lucrările germanului Wilhelm Hittorf, William Crookes a efectuat un experiment în care a utilizat, la început, un tub din sticla în care a creat un vid gazos; în aceasta incintă a fixat doua plăci metalice (electrozi) între care a stabilit o diferenţă de potenţial electric. El a constatat în urma acestui experiment că între doi electrozi circulă un curent electric. În timpul experimentului, Crookes a introdus, la un moment dat, un factor nou si decisiv, care i-a permis să desprindă o concluzie importantă Plasând tubul între polii unui magnet foarte puternic, el a constatat ca raza este deviata de la direcţia sa primară. Aceasta sensibilitate la acţiunea câmpului magnetic i-a permis fizicianului englez să probeze natura crepusculară a razei studiate. În principiu, aceasta rază, numită catodică, deoarece iese tot timpul din elecronul negativ (catod), este un flux de corpusculi purtători de electricitate negativă, care au fost denumiti "electroni". Efectul Edison Cercetările pe această temă au fost preluate şi de alţi fizicieni, unul dintre ei fiind americanul 2

3 Thomas Edison, care, în 1879, a realizat prima lampă electrică dotată cu filament de carbon. Invenţia sa prezenta, însă, inconvenientul că se înegrea pe măsura ce era folosită. În 1883, atunci când a încercat să afle care este sursa acestei probleme, Edison a remarcat că, în anumite condiţii de presiune şi voltaj, în interiorul lămpii apare o lumină de culoare albastră. El a desprins concluzia ca problema se datorează curentului care circulă între cele două fire de alimentare a filamentului de carbon. Acest fenomen, denumit apoi "efectul Edison", nu a primit o explicatie clară decât la începutul secolului al XX-lea, graţie lucrărilor lui Thomson şi a unuia dintre discipolii săi, Owen Richardson. Primul a demonstrat ca lumina colorată observată în lampă conţine aer rarefiat sau un gaz, care apare la trecerea electronilor de la catod la anod (electrodul pozitiv). Richardson a aplicat rezultate obtinute de profesorul său la efectul Edison şi a stabilit că electronii sunt emişi de filamentul incandescent. În 1903, el a dezvoltat o teorie pe baza acestui fenomen fizic până atunci necunoscut, pe care a denumit-o "emisia termoionică a electronilor de către metale". Descoperirea electronului În 1897, savantul britanic Joseph Thomson a reuşit, după mai multi ani de studiu, să furnizeze dovada ca, în condiţii speciale, atomul emite particule mult mai mici decât el (pâna la acea dată atomul a fost considerat cea mai mica parte a materiei). Înainte de a descrie cu exactitate aceste particule, Thomson le-a determinat anumite caracteristici fizice şi a folosit pentru prima dată termenul de "electron" pentru a le identifica. Pornind de la aceste remarcabile rezultate, fizicienii au elaborat o teorie, numită electronică, a materiei. Conform acesteia, atomii sunt constituiţi din două tipuri de particule: electronul (sarcina electrică negativă) şi protonul (încărcat pozitiv). Au urmat apoi mai multe încercari de reprezentare a atomului, dar singurul care a reuşit să-şi impună teoria a fost, ceva mai târziu insă, Niels Bohr. Dioda lui Fleming În 1904, cercetările suscitate de tehnica telefoniei fără fir au permis realizarea primului dispozitiv electronic: dioda. În acea epoca, receptarea undelor, purtatoare de mesaje sonore, necesită o operaţiune delicată analogă filtrării. Provenite de la statia receptoare, aceste unde prezentau un curent electric alternativ care nu avea nici o utilitate practică; înainte de a asigura funcţionarea corecta a receptorului era necesară, deci, transformarea sa în curent continuu, ceea ce înseamnă ca trecerea curentului alternativ nu trebuia permisă decât într-un sens. Ideea de a utiliza efectul Edison pentru redresarea curentului alternativ i-a venit britanicului John Fleming. El a plasat doua plăci metalice în interiorul unei lămpii vide de gaz: una (catodul) era negativă din punct de vedere electric în raport cu cealaltă (anodul). Încălzit, cu ajutorul unei baterii anexe, catodul a constituit o sursă de electroni, care, purtători ai unei sarcini electrice negative, erau atraşi de anod, unde erau strânsi şi unde deplasarea lor producea un curent electric continuu. Migrarea lor nu avea loc decât de la catod spre anod. În aceste condiţii, lampa nu funcţiona decât atunci când tensiunea din anod era superioară celei din catod, comportându-se ca un redresor vis-a-vis de curentul alternativ: îl lasă să treaca atunci când potenţialul era pozitiv şi îl oprea atunci când era negativ. Acest tip de lampă a căpătat denumirea de "dioda". Trioda În anul 1907, americanul Lee De Forest şi-a îndreptat atenţia asupra unui detector de semnale radiotelegrafice ceva mai perfecţionat decât dioda. În cadrul experimentelor sale, americanul a avut ideea de introduce între cele două plăci de metal un al treilea electrod, în forma de grilă, şi a constatat că poate acţiona asupra curentului ce traversează dioda variind tensiunea aplicată aceste grile. Aceasta metoda de control a curentului cu ajutorul unei grile s-a dovedit mai eficace şi mai sensibilă decât căldura variabilă impusa de Fleming catodului. Invenţia lui De Forest, un element fundamental al electronicii moderne, a căpătat denumirea de "triodă". Modelul atomic al lui Bohr Conform danezului Bohr, atomul se compune dintr-un nucleu central, în jurul căruia se deplasează electronii, animaţi de o mişcare comparabilă cu cea a planetelor în jurul Soarelui. Nucleul conţine protoni şi, cum a demonstrat britanicul James Chadwick în 1932, neutroni (particule neutre din punct de vedere electric). Bohr a insistat foarte mult asupra rolului extrem de important al electronilor cei mai externi, care determină reactivitatea chimică a unui element. Fiind relativ departe de nucleu, aceşti corpusculi negativi sunt supuşi unor forte electrostatice slabe, putând, în aceste cazuri, să se sustragă 3

În lucrarea de faţă. în general. şi apoi conectate prin fire imprimate pe un suport izolant. o slabă tensiune de alimentare. Realizări contemporane În 1948. ce constituie curentul electric. care au permis o diminuare drastică a numărului componentelor electronice dintr-un anumit aparat. Este vorba despre tranzistor. siliciu etc). dimensiuni reduse. era realizat plecându-se de la un bloc monolitic de semiconductor (germaniu. în schimb. Circulaţia lor. Fapt care nu poate decât să ne bucure. descoperirile din domeniul electronicii nu se vor opri la acest stadiu. un circuit electronic era format din elemente distincte. 4 . în condiţiile în care aplicaţiile lor practice contribuie la îmbunătăţirea vieţii. Acest fapt permitea o extraordinară minimalizare a dimensiunilor materialului folosit. stă la bază a numeroase fenomene fizice. Un circuit integrat. doresc să prezint dioda semiconductoare. Cu sigurantă. Mai aproape de noi au fost inventate circuitele integrate. care prezintă numeroase avantaje în raport cu tuburile clasice: lipsa curentului pentru încălzire. Pâna la descoperirea integratelor. în care se puneau toate elementele de bază ale circuitului electronic printr-o simplă adiţie de elemente care jucau rolul impurităţilor. fabricate separat.4 acestei atracţii şi să se deplaseze liber între atomi. cercetătorii americani John Barden. Walter Bratain şi William Shokley au pus la punct un dispozitiv care a revoluţionat electronica şi care a substituit tuburile cu vid în foarte multe domenii.

2. Simbolul diodei Conectarea în circuit Fig. format dintr-o baterie şi o lampă. Polarizarea inversă Invers. Conectarea diodei în circuitul electric simplu La conectarea într-un circuit simplu. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. 5 . deşi există şi alte tehnologii. spunem că dioda este polarizată invers.I. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. fie o va bloca. 1. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei.5 CAP. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. Fig. Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. spunem că dioda este polarizată direct.

O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. 4. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. 6 . Dioda ca o supapă de închidere Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. ca la un întrerupător: „închisă”. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune.6 Putem să ne gândim la diodă. Explicaţie Fig. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Fig. Măsurarea tensiunii din circuit Să reluăm circuitul de mai sus. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. 3.

şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator.7 O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale. Dacă polaritatea bateriei este inversată. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. . 7 .în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers). faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). metal. Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. catodul. Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională. ca şi dioda cu vid: . Fig. Simbolul diodei Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei. ceramică sau plastic. Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” (se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers).în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct). 5. dioda devine polarizată invers. iar joncţiunea n . Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)).7 V). Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină).

Pentru analiza circuitelor electronice simplificate.7 V. polarizare parţială). 6. Ecuaţia diodei 8 . zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0.3 V. Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). iar pentru cele de germaniu de doar 0. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. Polarizarea inversă a diodei Dacă dioda este polarizată invers. zona de golire trebuie să dispară complet. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. 7.8 Fig. iar rezistenţa faţă de curent scade. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. Polarizarea directă a diodei Dacă dioda este polarizată direct însă. Tensiunea de polarizare directă Fig.

3 V (germaniu).9 unde. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie. De asemenea. şi poartă numele de tensiune termică. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. Ecuaţia simplificată a diodei unde. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. o joncţiune P-N polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. această temperatură este de aproximativ 26 mV. Această variaţie este foarte mică. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. la bornele diodei. 9 .6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. sau Vt. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă.7 (siliciu) sau 0. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. Totuşi. La temperatura camerei. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus.718) q = sarcina electronului (1. Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii.

Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). 8. 9. Variaţia curent-tensiune a diodei Fig.10 iar acest curent poartă numele de curent invers. Graficul curent-tensiune al diodei Conectarea diodei la ohmmetru Fig. notată cu Vs. Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Conectarea diodei la ohmmetru 10 .exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . Dacă această tensiune devine prea mare.

Dacă un ohmmetru indică o valoare de 1. Cu alte cuvinte. 10.11 Din moment ce o diodă nu este nimic altceva decât o valvă uni-direcţională de curent. Această valoare nu reprezintă nici căderea de tensiune la polarizarea directă şi nici rezistenţa materialului semiconductor din diodă. („OL” reprezintă o valoarea prea mare ce nu poate fi indicată de aparatul de măsură (din engl. dar valoarea rezistenţei obţinute din măsurătoare nu ne este de niciun folos. Verificarea diodei 11 . Folosirea corectă ohmmetrului Desigur. este că indicaţia afişajului are doar valoare calitativă. această valoarea nu este folositoare unui tehnician sau proiectantului circuitului. nu şi cantitativă. acest lucru nu este valabil pentru toate multimetrele. un ohmmetru poate doar să ne spună dacă dioda funcţionează (dacă aceasta conduce curent). determinarea polarităţii diodei (care terminal este anodul şi care catodul) necesită ca în primul rând să cunoaştem care din sondele aparatului de măsură este cea pozitivă (+) şi care sondă este cea negativă (-). atunci când aparatul este setat pe măsurarea rezistenţelor. existând posibilitatea ca sonda neagră să fie pozitivă (+) şi cea roşie negativă (-). iar la conectarea inversă. La majoritatea multimetrelor digitale. Neajunsuri Problema folosirii unui ohmmetru pentru verificarea unei diode. Utilizarea funcţiei speciale de „verificare diodă” Fig. în acest caz. ci este o mărime dependentă de ambele cantităţi şi variază substanţial în funcţie de ohmmetrul folosit pentru efectuarea citirii. La conectarea diodei într-o anumită direcţie. putem verifica acest lucru folosind un ohmmetru alimentat în curent continuu (cu baterie). aparatul ar trebui să indice o rezistenţă foarte mare (figura alăturată (b)). Totuşi. putem considera rezistenţa ca fiind infinită). aparatul de măsură ar trebui să indice o rezistenţă foarte mică (figura de alăturată (a)). Over-Limit).73 Ω la polarizarea directă. sonda roşie reprezintă terminalul pozitiv iar sonda neagră reprezintă terminalul negativ. atunci când aparatul este trecut pe funcţia „Ω”.

Ideal. Folosirea unui circuit special Fig. în loc de o rezistenţă în ohmi. această valoare ar fi zero: ideal.tensiunea inversă repetitivă maximă. Ideal. Dacă nu avem la dispoziţie un multimetru cu funcţie de verificare a diodelor. unele multimetre digitale sunt prevăzute cu o funcţie specială de „verificare a diodei” ce indică tensiunea reală de polarizare directă a diodei. Ideal. valoarea tensiunii de polarizare directă indicată de aceste aparate va fi de obicei mai mică decât valoarea „normală” de 0. fără distrugerea acesteia. folosind o baterie.7 V.valoarea maximă (medie) a curentului direct. 11. putem realiza un circuit electric precum în figura alăturată. În realitate.tensiunea maximă inversă de curent continuu. tensiunea directă este descrisă de ecuaţia diodei. VF . Principiul de funcţionare al acestor aparate de măsură constă în forţarea unui curent mic prin diodă şi măsurarea căderii de tensiune dintre cele două borne ale diodei. această valoare ar fi infinită. Această limitarea este practic o limitare termică: câtă 12 . trecute în cataloage. de obicei este specificată împreună cu valoarea curentului direct. un rezistor şi un voltmetru. este valoarea maximă a tensiunii la care dioda poate funcţiona neîntrerupt. sunt următoarele: VRRM . Măsurarea tensiunii de polarizare Totuşi. dioda nu ar prezenta niciun fel de opoziţie în faţa deplasării electronilor. această valoare a fi infinită.12 Din acest motiv. este tensiunea maximă inversă la care poate rezista dioda. în volţi. deoarece curentul furnizat de aparatul de măsură prin diodă este foarte mic. Lista parametrilor Principalele caracteristici ale diodelor.tensiunea (de polarizare) directă maximă. VR sau VDC . sau dacă vrem să măsurăm tensiunea de polarizare directă a diodei folosind un curent mai mare. atunci când această tensiune este atinsă în mod repetat. valoarea maximă medie a curentului pe care bobina o poate suportă la polarizarea directă. IF(AV) .

fiind capabil să transfere energie sub formă de căldură dinspre joncţiune spre mediul exterior (sau spre contacte) fără nicio diferenţă de temperatură existentă în grosimea carcasei. pentru o anumită putere disipată. această valoare ar fi infinită. IR . această valoare ar fi zero: dioda se „stinge” imediat după inversarea polarităţii. iar tensiunea de polarizare directă depinde atât de curent cât şi de temperatura joncţiunii. reprezintă curentul de vârf maxim pe care dioda îl poate conduce la polarizare directă. Ideal. reprezintă durata de timp necesară „stingerii” diodei atunci când tensiunea la bornele sale alternează între polarizare directă şi polarizare inversă. această valoare ar fi infinită. TSTG . reprezintă diferenţa dintre temperatura joncţiunii şi temperatura aerului exterior diodei (R(Θ)JA).temperatura de funcţionare a joncţiunii. ceea ce ar înseamna că învelişul (carcasa) diodei ar fi un conductor şi radiator termic perfect. 13 . reprezintă valoarea curentului prin diodă la polarizarea inversă şi aplicarea tensiunii de polarizare inversă maximă de curent continuu(VDC). Această valoare este de obicei foarte mică. şi este de obicei mult mai mare decât valoarea curentului mediu datorită inerţiei termice.capacitatea tipică a joncţiunii.curentul maxim de polarizare inversă. deoarece o diodă perfectă ar bloca toţi curenţii atunci când este polarizată invers.timpul de revenire invers. Ideal. timpul de revenire este de ordinul zecilor de microsecunde (ms). Pentru o diodă redresoare tipică. Ideal. reprezintă temperatura maximă admisă a joncţiunii P-N a diodei. de ordinul picofarazilor (pF). R(Θ) . având în vedere că puterea disipată reprezintă produsul dintre curent şi tensiune. Ideal. O rezistenţă termică ridicată se traduce prin faptul că dioda va stoca o temperatură excesivă în jurul joncţiunii (punctul critic).curentul de polarizare directă maxim. fără ca acest curent să ducă la distrugerea diodei. valoare dată de obicei în oC. acest lucru duce la limitarea puterii maxime disipate. În realitate.puterea maximă disipată totală. această valoarea este mică în comparaţie cu valoarea curentului maxim de polarizare directă. PD . pentru o diodă de comutaţie rapidă. Din nou. în ciuda eforturilor susţinute de răcire a mediului exterior diodei. reprezintă valoarea temperaturii de stocare a diodelor (nepolarizate). TJ . Ideal. Ideal.temperatura de depozitare. datorită comportării zonei de golire precum un dielectric între anod şi catod. această valoare este limitată de capacitatea termică a joncţiunii diodei. Mai este cunoscut şi sub numele de curent de scăpări. această valoare ar fi zero.rezistenţa termică. această valoare ar fi infinită. Căldura reprezintă punctul critic al dispozitivelor semiconductoare: acestea trebuie menţinute la o temperatură cât mai apropiată de temperatura camerei pentru funcţionarea lor corectă şi o durată de funcţionare cât mai lungă. acest timp poate ajunge la doar câteva nanosecunde (ns). sau dintre joncţiune şi contacte (R(Θ)JL).13 căldură poate „suporta” joncţiunea P-N. reprezintă capacitatea intrinsecă joncţiunii. această valoare ar fi zero. Valoarea este exprimată în oC/W. reprezintă valoarea puterii (în Watt) pe care dioda o poate disipa fără ca această putere să ducă la distrugerea diodei. Această valoare este limitată de capacitatea termică a diodei. CJ . IFSM sau if(vârf) . trr .

II. La utilizarea diodelor semiconductoare este necesar să se ţină seama de două limitări importante: curentul direct maxim şi tensiunea inversă maximă.1 (vezi Anexa nr. Curentul este egal cu zero. de la care creşte rapid cu creşterea tensiunii U. diodele semiconductoare sunt parcurse de curenţi foarte mici (de ordinul microamperilor sau nanoamperilor).3 V pentru diode cu germaniu şi 0. curentul (invers) creşte rapid. Dacă această creştere a curentului invers nu este evitată sau limitată. Puterea maximă de disipaţie Pdmax este determinată prin produsul: i ⋅ u ≤ Pd max . valori tipice pentru tensiunea de prag sunt cuprinse între limitele 0. La creşterea tensiunii inverse aplicate diodei. Caracteristica inversă. La polarizare inversă. Puterea de disipaţie maximă. Hiperbola de disipaţie pentru o diodă semiconductoare 14 . dioda se poate distruge.7 pentru diode cu siliciu.14 CAP. Fig.1) se prezintă clasificarea diodelor semiconductoare după procesul tehnologic de realizare. relaţie care este reprezentată grafic în figura 1. 12. Caracteristica inversă a diodelor semiconductoare este puternic dependentă de temperatură.6 – 0. depăşirea acestor mărimi poate produce distrugerea diodei. CLASIFICAREA DIODELOR Clasificarea diodelor semiconductoare se poate face după tehnologia de fabricaţie şi după domeniul de aplicaţie. chiar la variaţii mici ale tensiunii inverse aplicate diodei.2 – 0. În Tabelul 1. Caracteristici principale ale diodelor semiconductoare Caracteristica directă. Tensiunea la care apare acest fenomen se numeşte tensiune de străpungere. În Tabelul 1. până la o anumită valoare numită tensiune de prag. În relaţia de mai sus i şi u reprezintă curentul care trece prin diodă respectiv tensiunea la bornele ei la un moment dat în planul i-u.2 unde limitele de funcţionare fără pericol ale unei diode semiconductoare sunt haşurate. peste această valoare.2) se propune o clasificare a diodelor semiconductoare după funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în circuitele electronice.2 (vezi Anexa nr.

1. În conducţia directă dioda prezintă o rezistenţă ohmică de valoare mică datorită faptului că regiunea s este saturată de purtătorii de sarcină injectaţi din regiunea n+ sau p+.15 CAP.III. Dioda redresoare Diodele redresoare se construiesc de obicei din trei straturi: un strat p+ cu concentraţie mare de impurităţi acceptoare. Dioda Zener Este o diodă stabilizatoare de tensiune. fără sa se distrugă. În cazul diodei cu germaniu aliată regiunea p+ se realizează cu indiu. Dioda redresoare III.. Tensiunea de străpungere ridicată este asigurată de regiunea s care la aplicarea unei tensiuni inverse se goleşte de purtătorii de sarcină mobili şi devine o regiune de sarcină spaţială. p+ s n+ Fig. Structura unei diode redresoare Acest tip de diodă poate fi realizat prin aliere. TIPURI DE DIODE III. Pentru diodele cu siliciu aliate. iar regiunea n+ cu un aliaj staniu-stibiu. 15 . un strat s cu concentraţie foarte mică de impurităţi având o rezistivitate ρ = 30. în care atât curentul. Fig. difuzie sau epitaxie.2. iar regiunea n+ cu un aliaj aur-stibiu.300 Ωcm şi un strat n+ cu concentraţie mare de impurităţi donoare.. cât si puterea disipată sunt menţinute la valori pe care dioda le poate suporta în regim permanent. într-o gamă largă de variaţie a curentului invers. regiunea p+ se realizează cu aluminiu. Dioda funcţionează într-un regim de străpungere controlat. Funcţionarea ei se bazează pe proprietatea joncţiunii p-n de a avea în regiunea de străpungere o tensiune la borne constant. 13. 14. Joncţiunea apare la contactul cu stratul n+ dacă s este de tip p şi la contactul p+ dacă s este de tipul n.

Pentru o bună funcţionare este de dorit. III. adică Uz mai mic de 6V şi pozitiv pentru tensiuni mai mari de 6V.2-50 W) 5)Coeficientul de temperatură a tensiunii de stabilizare. Tot datorită acestui effect. fără să se deterioreze) 4) Putere maximă disipată (este produsul dintre tensiunea de străpungere şi curentul invers maxim.în regiunea de polarizare inversă dependenţa curent-tensiune este liniară. . arseniura de galiu acest raport depaseşte valoare 15. pentru valori mici ale tensiunii. ducând la micşorarea lătimii regiunii de trecere pâna la (10la-2 microni). Datorită acestei lăţimi mici a barierei de potenţial. care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificând caracteristica curent-tensiune.acest coeficient este negativ pentru tensiunea la bornele diodei. deci dioda nu prezintă conductţe unilaterală. apare curentul tunel. Fig. -când este polarizată invers (. 3) Curentul invers maxim (este valoare maximă a curentului pe care o poate suporta diode. Datorită acestui efect electronii pot învinge bariera de potential chiar dacă lipseşte energia suplimentară.pe anod si + pe catod) funcţionează în regim de străpungere. Dacă se foloseşte material semiconductor. 15. Caracteristica diodei nu depinde de variaţiile de temperatură de aceea ea poate lucra la frecvenţe 16 .3. ca pe o anumită porţiune la creşteri ale tensiunii corespund mişcări ale curentului.16 Dioda zener este construită din siliciu : -când este polarizată direct (+ pe anod si – pe catod) funcţionează ca o diodă cu joncţiune. În acest domeniu dioda prezintă o rezistenţă negativă.cu cât rezistenţa dinamică este mai mică cu atât tensiunea diodei este mai mică. Dioda tunel Are o concentraţie mare de impurităţi. Semnul convenţional al diodei Zener Funcţionarea diodei zener este caracteristică următoarelor mărimi: 1) Tensiunea de stabilizare ( este tensiunea la care apare regimul de străpungere. caracteristica are forma de „N”. Aceasta caracteristică arată.în regiunea polarizării directe. Dioda tunel lucrează la puteri mici de ordinul watilor. caracteristica ce se deosebeşte de cea a unei diode semiconductoare prin următoarele: . ca raportul dintre curentul maxim şi curentul minim să fie cât mai mare. are valori cuprinse între 0. apare un fenomen numit efectul tunel. poate avea valori între 4-200 V) 2) Rezistenţa dinamică (este rezistenşa internă a diodei în regiunea de străpungere) Rd = DU/DI . care reprezintă variaţia tensiunii de stabilizare pentru o variaţie a temperaturii de 1grad C . care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi.

cu o capacitate foarte mică ( < 1pF ) Datorita acestei joncţiuni. Diodele varicap au capacităţi de ordinul pF sau zecilor de pF şi se construiesc din siliciu pentru a avea o rezistentă internă mai mare în polarizarea inversă. aceasta diodă este folosită la realizarea următoarelor circuite: . .5. III.o capsulă de sticlă străbătută de 2 electrozi metalici. Dioda Varicap Sunt diode cu joncţiune . schimbător de frecvenţă sau ca diodă de comutaţie. bistabile şi astabile. Fig. La capătul unui electrod se găseşte un monocristal de germaniu (semiconductor de tip n).amplificatoare de frecvente foarte înalte. precum şi modulaţia frecvenţei. ele pot fi asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile. dioda funcţionează la frecvenţe foarte înalte. În acest fel. Celălalt electrod se continuă cu un conductor de wolfram.17 foarte înalte de ordinul 10 la a 4 MHz. 16. Dioda cu contact punctiform Este folosită pentru frecvenţe înalte. care funcţionează în regim de polarizare inversă pâna la valoarea de străpungere . Semnul convenţional al diodei Varicap III.circuite basculante monostabile. Dezavantajul diodei tunel este că are numai două borne şi deci nu se poate face separarea între circuitul de intrare şi cel de iesire. Fig. 17 . dar puternic la contactul dintre conductori şi monocristal în interiorul acestuia din urmă se formează o regiune de tip p . 17. Aceste diode utilizează proprietatea joncţiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce depinde de tensiunea continuă de polarizare inversă (acesta este capacitatea de barieră).4. care vine în contact cu monocristalul. Este alcătuită din următoarele componente: . Semnul convenţional al diodei tunel Datorita caracteristicii în „N” şi a funcţionării la frecvente. Acest tip de diodă poate fi folosit ca detector. Apare astfel o joncţiune de tip p-n de suprafaţă foarte mică.oscilatoare de frecvenţe foarte înalte. Aceasta posibilitate de a varia o capacitate într-un circuit prin varierea unei surse de polarizare este necesară în circuitele de schimbare a frecvenţei: circuitele de reglaj automat al frecvenţei. Dacă se trece un impuls de curent scurt. .

18 Fig. care se vor deplasa sub acţiunea câmpului electric creat de tensiunea aplicată diodei. Radiaţia luminoasă. 6 – terminal anod. 4 – fir de tungsten. încât lumina să pătrundă în dreptul joncţiunii.6. generează purtători excedentari de sarcină. 4-conductor subtire de Wolfram Fig. Principiul de funcţionare se bazează pe faptul că în anumite materiale semiconductoare (ex. arseniura de galiu) energia care se degajă în urma procesului de recombinare electron-gol poate fi emisă sub forma de lumină. semne) folosite pentru afişarea informaţiilor (ex. litere. 19. Dioida luminoasă Cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de LED-uri (LIGHT EMITTING DIODES). 2-electrozi metalici. Construcţia fotodiodei III. 20. ajungând în dreptul joncţiunii. Semn convenţional III. 3-semiconductor de tip N.7. 18. Fotodioda Sunt astfel construite. 2 – lentilă. 5 – carcasa diodei (catod). Fig. în aparatele electronice cu citire numerică) Folosirea diodelor luminoase împreună cu un dispozitiv fotosensibil creează un cuplaj optic între două circuite perfect izolate din punct de vedere electric. folosit în realizarea circuitelor optoelectronice. 18 . Diodele luminoase intră în compunerea caracterelor luminoase (cifre. Fotodiodă cu contact punctiform: 1 – pastilă de germaniu. diodele luminoase au proprietatea de a emite lumină la trecerea curentului prin ele. 3 – izolator. Structura unei diode cu contact punctiform: 1-capsula de sticla.

Dioda LED .19 Fig. 22. Dioda de tip LED Fig.semn convenţional 19 . 21.

Acest lucru implică folosirea unui dispozitiv ce permite trecerea electronilor doar într-o singură direcţie. Utilizare Fig. 24. sursa de tensiune alternativă este „văzută” de sarcină doar odată la fiecare jumătate de perioadă. că mare parte din capacitatea sursei nu este folosită. REDRESAREA. Neajunsuri Pentru majoritatea aplicaţiilor de putere însă. Acesta permite trecerea doar a unei jumătăţi a formei de undă de curent alternativ dinspre sursă.IV. redresarea mono-alternanţă nu este suficientă. iar dioda realizează întocmai acest lucru. redresarea reprezintă transformarea curentului alternativ în curent continuu. CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR Definiţia redresării Cea mai populară aplicaţia e diodelor este redresarea. 23. ceea ce înseamnă. Utilizarea redresorului monoalternanţă 20 . înspre sarcină.20 CAP. Redresorul mono-alternanţă Fig. Conţinutul armonic al undei de ieşire este foarte mare şi prin urmare dificil de filtrat. Pe scurt. Redresor monoalternanţă Cel mai simplu circuit de redresare îl reprezintă redresorul mono-alternanţă. Mai mult.

filamentul ei pur şi simplu operează la o temperatură mai mică decât temperatura normală de funcţionare. un redresor dublă-alternanţă. 26. Când întrerupătorul este în poziţie mediu. lampa nu „clipeşte”. Putem înţelege mult mai bine funcţionarea acestui redresor dacă luăm pe rând fiecare jumătate de perioadă (semi-perioadă). Fig. Prima semi-perioadă Fig. avem nevoie de o altă configuraţie a circuitului redresor.21 Redresarea mono-alternanţă este totuşi o modalitatea foarte uşoară de reducere a puterii generate pe o sarcină rezistivă. Unele comutatoare cu rezistenţă reglabilă folosite la lămpi. folosind un transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară şi două diode. decât timpul necesar pentru încălzirea şi răcirea filamentului. lampa incandescentă primeşte aproximativ jumătate din puterea disponibilă la sursa de curent alternativ. Datorită faptului că forma de undă mono-alternanţă pulsează mult mai rapid. ci. şi doar o jumătate (folosind un redresor mono-alternanţă) din tensiunea maximă disponibilă pe cealaltă poziţie. aplică întreaga tensiune de curent continuu pe filamentul „lămpii” în poziţia „maxim”. 25. şi anume. Redresor dublă-alternanţă cu punct median Pentru redresarea şi folosirea ambelor alternanţe a undelor sinusoidale. pentru o intensitate luminoasă mai scăzută. Prima perioadă în funcţionare 21 . Schemă de montaj cu redresor dublă-alternanţă Una dintre posibilităţi este realizarea redresorului cu punct median.

vor conduce curent. 22 . A doua perioadă în funcţionare În a doua parte a perioadei. diodele inversate pot fi conectate în paralel cu configuraţia pozitivă deja existentă. iar celelalte porţiuni ale circuitului ce au fost active la pasul precedent. În această situaţie. iar dioda de jos este blocată. Rezultatul este un redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă. de aceeaşi polaritate ca şi în cazul precedent: pozitiv în partea de sus şi negativ în partea de jos. Sarcina „vede” prima jumătate a formei de undă sinusoidale. când polaritatea tensiunii de alimentare este pozitivă (+) sus şi negativă (-) jos. şi cealaltă jumătate a secundarului transformatorului. Sarcina „vede” şi în acest caz o jumătate de formă de undă sinusoidală. pozitiv sus şi negativ jos. Mai mult. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Fig. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Polaritatea sarcinii poate fi inversată prin inversarea direcţiilor diodelor. nu vor conduce curent. În acest caz. 28. 27. A doua semi-perioadă Fig. polaritatea tensiunii alternative se inversează. cea de jos. cealaltă diodă. Modul de conectare al diodelor este acelaşi ca şi la redresorul în punte. doar dioda de sus va conduce. Doar partea de sus a înfăşurării secundare a transformatorului conduce curent în acest caz.22 Să considerăm de exemplu prima jumătate a perioadei.

Dacă circuitul în cauză este un circuit de putere mare. redresorul dublu alternanţa cu punct median este folosit doar în aplicaţiile de putere mică. Semi-perioadele pozitive Fig. Prin urmare. Funcţionarea redresorului în punte Direcţia curentului pentru semi-perioadele pozitive este prezentată în figura alăturată. mărimea şi costul unui astfel de transformator pot fi suficient de mari. Redresor dublă-alternanţă în punte (punte redresoare) Fig. 29.23 Dezavantaje Un mare dezavantaj al acestei configuraţii este necesitatea folosirii unui transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară. 23 . 30. Redresor dublă-alternanţă în punte Probabil că cel mai popular redresor este cel dublă-alternanţă în punte. Aceste utilizează patru diode conectate în punte.

Cu alte cuvinte.24 Semi-perioadele negative Fig. Funcţionarea redresorului în punte – a doua perioadă Direcţia curentului pentru semi-perioadele negative este prezentată în figura alăturată. curentul prin sarcină are aceeaşi direcţie de curgere. a acestui circuit este mult mai uşor de ţinut minte şi de înţeles. Reprezentarea echivalentă Fig. Curgerea curentului are loc prin două diode serie. dar echivalentă. şi toate indică în aceeaşi direcţie. căderea de tensiune pierdută dinspre sursă spre sarcină datorită diodelor este dublă (0. O reprezentare alternativa. o semi-perioadă negativă la sursă este o semi-perioadă pozitivă pe sarcină. 32.4 V pentru Si) faţa de redresorul dubă alternanţă cu punct median. 24 . Este exact acelaşi circuit.7 ∙ 2 = 1. Acest dezavantaj reprezintă însă o problemă doar pentru sursele cu o tensiune de alimentarea foarte scăzută. 31. Avantaje şi dezavantaje Indiferent de polaritatea intrării. Prezentarea funcţionării Modul corect de aşezare în punte al diodelor poate prezenta pentru începători unele dificultăţi. pentru ambele polarităţi. doar că toate diodele sunt poziţionate orizontal. Astfel.

sau oricărei configuraţii polifazate. 33.25 Configuraţie trifazată Fig. 25 . Redresor polifazat . 34. Configuraţie polifazată Fig. Redresor trifazat Un avantaj al acestei notaţii este că poate fi uşor aplicată unei versiuni trifazate a redresorului...

monofazată sau polifazată . poate fi numit redresor cu două pulsuri. 34. deoarece produce două pulsuri de tensiune continuă într-o perioadă a tensiunii de curent alternativ. mono-alternanţă. este prin urmare un redresor cu un puls. Un redresor monofazat. Numărul pulsurilor semnalului redresat Câteodată. În majoritatea cazurilor.26 Forma de undă a tensiunii redresate Fig. Tensiunea de pulsaţie Indiferent de tipul redresării . dublă-alternanţă (indiferent dacă este cu punct median sau în punte). suprapunerea pulsurilor defazate produce o tensiune de curent continuu mult mai „netedă” (cu un conţinut mai mic de curent alternativ) decât cea produsă prin redresarea unei singure faze de curent alternativ. unde doar mărimea fizică a componentelor necesare pentru realizarea filtrării ar impune unele limite. metoda rectificării (redresării) este descrisă numărând „pulsurile” tensiunii de curent continuu pentru fiecare 360o electrice. din moment ce la ieşire dorim o tensiune de curent continuu pură. pulsaţia reprezintă o tensiune nedorită.cantitatea de tensiune alternativă suprapusă peste tensiunea de curent continuu la ieşirea redresorului. deoarece produce un singur puls într-o perioadă completă (360o) a formei de undă alternative. Dacă puterile implicate nu sunt foarte mari. Un redresor monofazat. 26 . se pot folosi reţele de filtrare pentru reducerea cu succes a acestui efect. dublă-alternanţă poate fi denumit redresor cu şase pulsuri. Un redresor trifazat. sau simplupulsaţie. Forme de unde înainte şi după redresare În cazul redresării unui circuit de curent alternativ polifazat. Acesta este un avantaj important în circuitele redresoare de putere. poartă numele de tensiune de pulsaţie.

tensiunea de pulsaţie rezultată prin superpoziţia lor va fi mai mică decât tensiunea de pulsaţie luată individual pentru cele două redresoare: 12 pulsuri pentru o perioadă (360o) în loc de 6. iar un alt transformator în configuraţie Y-Δ conectat la un al doilea redresor în punte. Acest fenomen poate fi exploatat prin utilizarea unui transformator în configuraţie Y-Y conectat la un redresor în punte. Din moment de tensiunea de pulsaţie dintre cele două redresoare este defazată cu 30o. putem conecta în paralel un set de redresoare dublă-alternanţă în punte astfel încât să rezulte mai mult de 6 pulsuri de tensiune continuă pentru cele trei faze ale curentului alternativ. dar nu şi un transformator în configuraţie Y-Y sau Δ-Δ. va prezenta acest defazaj de 30o.27 Dublarea numărului de pulsuri Fig. cele două punţi redresoare le conectăm apoi în paralel. Dacă se introduce un defazaj de 30o între primarul şi secundarul transformatorului trifazat atunci înfăşurările nu sunt de acelaşi tip. Cu alte cuvinte. 27 . un transformator în configuraţie Y-Δ (stea-triunghi) sau Δ-Y (triunghi-stea). 35. Dublarea numărului de pulsuri Este posibilă obţinerea unui număru dublu de pulsuri faţă de numărul fazelor cu ajutorului unui redresor. Folosind transformatoare.

Bodea M. Germán S. Pătruţescu M. „Diode şi tranzistoare” 15. „Diode şi tiristoare de putere” 8.a. Rabeja R.P. – Electronică. Aiordăchioaie D.D. 1994. „Materiale şi componente electronice” 11.. „Diodele tunel şi utilizarea lor” 13. “Circuite integrate liniare” 7.28 BIBLIOGRAFIE 1. Bodea M. Zoltán „Dispozitive şi circuite electronice” 12.Dispozitive şi circuite electronice – partea I-a.. ş. Petru A. 2. internet 6. Manolescu A.Îndrumăr de laborator pentru electronică. „Diode cu siliciu” 14. 4. Ceangă E. 5. E. Universitatea din Galaţi.a. ş. precizie in tehnologia straturilor subţiri.I. 1978. Popa Rustem.a. Ceangă E..D. Automatica şi electronica” 10. Cătuneanu V. Universitatea din Galaţi. M... Dragulanescu N. 2001.Electronică industrială. 1981. Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. Galaţi. Schlett Z. “Agenda radioelectronistului” 9.M. Ristea I.. „Semiconductoare şi aplicaţii” 28 . 3. Iliev Mircea. „Manualul muncitorului electronist” 16. Iliev Voichiţa-Marcela . Îndrumar de laborator. ş. Bucureşti. ”Realizarea rezistenţelor de.

1 Clasificarea diodelor semiconductoare în tipuri tehnologice DIODE CU CONTACT PUNCIFORM MICROALIATE ALIATE DIFUZATE EPITAXIALE MESA-ALIATE MESA-DIFUZATE ALIAT-DIFUZATE PLANARE PLANAR-EPITAXIALE MESA-PLANARE MESA-PLANAR EPITAXIALE 29 .29 Anexe ANEXA NR.

3W DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ DETECTOARE DETECTOARE PENTRU SPECTRUL VIZIBIL DE PUTERE MEDIE IF 10A DE PUTERE MEDIE Pd 5W DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ MIXER MIXER SPECIALE DE PUTERE MARE IF > 10A DE PUTERE MARE Pd > 5W COMUTATOARE COMUTATOARE 30 .30 ANEXA NR.3A DE MICĂ PUTERE Pd 0.2 Clasificarea diodelor semiconductoare după funcţiile lor în circuite electronice DIODE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) REDRESOARE STABILIZATOARE VARICAP FOTODIODE DE MICĂ PUTERE IF 0.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->