1

Cuprins

ARGUMENT ....................................................................................................................... pag. 2 CAP. I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE.............................................................. pag. 5 CAP.II. CLASIFICAREA DIODELOR................................................................................. pag. 14 CAP.III. TIPURI DE DIODE................................................................................................... pag. 15 CAP.IV. REDRESAREA, CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR .......... pag. 20 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... pag. 28 ANEXA 1.............................................................................................................................. pag. 29 ANEXA 2.............................................................................................................................. pag. 30

1

2

ARGUMENT

Lumea modernă, dominată de efectele ultimelor descoperiri tehnico-ştiinţifice, de mobilitatea profesiunilor şi a forţei de muncă, solicită astăzi, mai mult ca oricând, formarea personalităţilor rapid adaptabile la noile schimbări, ca posibile să caute soluţii originale la problemele din ce în ce mai complexe şi mai neprevăzute. Evoluţia rapidă a civilizaţiei impune şcolii contemporane pregătirea generaţiilor tinere astfel încât acestea să se poată integra, fără dificultăţi, în societatea informaţională de mâine. Automatizarea şi cibernetizarea implică tot mai multe procesele intelectuale în prelucrarea şi interpretarea datelor oferite de computere intensificând domeniile concepţiei, comenzii, controlului, şi organizării muncii. Tehnologia condiţionează cercetarea ştiinţifică modernă, devenind totodată o componentă indispensabilă a culturii generale. Educaţiei îi revine, mai mult ca oricând, un rol decisiv în dezvoltarea socială şi transformările calitative ale vieţii. Ca urmare, programul de instruire în şcoală trebuie să fie conceput din perspectiva pedagogiei prospective, tinerii fiind învăţaţi să descopere noi instrumente ale cunoaşterii, să pună noi probleme, să găsească noi soluţii. Orizontul de cultură generală nu mai este complet fără modulul tehnic şi cel tehnologic, care permit absolvenţilor nu numai policalificări rapide ci şi înţelegerea mai profundă a sensului marilor invenţii şi descoperiri, stimulându-le curiozitatea ştiinţifică, spiritul de cercetare şi descoperire. În acest context, electronica este disciplina de învăţământ, căreia îi revine o responsabilitate deosebită. Extraordinara sa dezvoltare, pătrunderea în toate domeniile de activitate ştiinţifico- tehnice, industriale şi economico-sociale impun pregătirea unei forţe de muncă, atât la nivel mediu cât şi la nivel superior, în rezonanţă cu cerinţele actuale ale societăţii. Istoria electronicii Pe măsura ce aplicaţiile electronicii se diversifică, încercarea de a-i da o definiţie şi de a-i marca teritoriul devine din ce în ce mai greu de realizat. S-ar putea spune, totuşi, că electronica este ansamblul tehnicilor şi ştiintelor care utilizează proprietăţile electronilor şi, în general, anumite particule pentru a primi, trata şi transmite date. Istoria acestei discipline este, cu alte cuvinte, indisolubil legată de cea a electronului. Tubul lui Crookes În 1878, pornind de la lucrările germanului Wilhelm Hittorf, William Crookes a efectuat un experiment în care a utilizat, la început, un tub din sticla în care a creat un vid gazos; în aceasta incintă a fixat doua plăci metalice (electrozi) între care a stabilit o diferenţă de potenţial electric. El a constatat în urma acestui experiment că între doi electrozi circulă un curent electric. În timpul experimentului, Crookes a introdus, la un moment dat, un factor nou si decisiv, care i-a permis să desprindă o concluzie importantă Plasând tubul între polii unui magnet foarte puternic, el a constatat ca raza este deviata de la direcţia sa primară. Aceasta sensibilitate la acţiunea câmpului magnetic i-a permis fizicianului englez să probeze natura crepusculară a razei studiate. În principiu, aceasta rază, numită catodică, deoarece iese tot timpul din elecronul negativ (catod), este un flux de corpusculi purtători de electricitate negativă, care au fost denumiti "electroni". Efectul Edison Cercetările pe această temă au fost preluate şi de alţi fizicieni, unul dintre ei fiind americanul 2

3 Thomas Edison, care, în 1879, a realizat prima lampă electrică dotată cu filament de carbon. Invenţia sa prezenta, însă, inconvenientul că se înegrea pe măsura ce era folosită. În 1883, atunci când a încercat să afle care este sursa acestei probleme, Edison a remarcat că, în anumite condiţii de presiune şi voltaj, în interiorul lămpii apare o lumină de culoare albastră. El a desprins concluzia ca problema se datorează curentului care circulă între cele două fire de alimentare a filamentului de carbon. Acest fenomen, denumit apoi "efectul Edison", nu a primit o explicatie clară decât la începutul secolului al XX-lea, graţie lucrărilor lui Thomson şi a unuia dintre discipolii săi, Owen Richardson. Primul a demonstrat ca lumina colorată observată în lampă conţine aer rarefiat sau un gaz, care apare la trecerea electronilor de la catod la anod (electrodul pozitiv). Richardson a aplicat rezultate obtinute de profesorul său la efectul Edison şi a stabilit că electronii sunt emişi de filamentul incandescent. În 1903, el a dezvoltat o teorie pe baza acestui fenomen fizic până atunci necunoscut, pe care a denumit-o "emisia termoionică a electronilor de către metale". Descoperirea electronului În 1897, savantul britanic Joseph Thomson a reuşit, după mai multi ani de studiu, să furnizeze dovada ca, în condiţii speciale, atomul emite particule mult mai mici decât el (pâna la acea dată atomul a fost considerat cea mai mica parte a materiei). Înainte de a descrie cu exactitate aceste particule, Thomson le-a determinat anumite caracteristici fizice şi a folosit pentru prima dată termenul de "electron" pentru a le identifica. Pornind de la aceste remarcabile rezultate, fizicienii au elaborat o teorie, numită electronică, a materiei. Conform acesteia, atomii sunt constituiţi din două tipuri de particule: electronul (sarcina electrică negativă) şi protonul (încărcat pozitiv). Au urmat apoi mai multe încercari de reprezentare a atomului, dar singurul care a reuşit să-şi impună teoria a fost, ceva mai târziu insă, Niels Bohr. Dioda lui Fleming În 1904, cercetările suscitate de tehnica telefoniei fără fir au permis realizarea primului dispozitiv electronic: dioda. În acea epoca, receptarea undelor, purtatoare de mesaje sonore, necesită o operaţiune delicată analogă filtrării. Provenite de la statia receptoare, aceste unde prezentau un curent electric alternativ care nu avea nici o utilitate practică; înainte de a asigura funcţionarea corecta a receptorului era necesară, deci, transformarea sa în curent continuu, ceea ce înseamnă ca trecerea curentului alternativ nu trebuia permisă decât într-un sens. Ideea de a utiliza efectul Edison pentru redresarea curentului alternativ i-a venit britanicului John Fleming. El a plasat doua plăci metalice în interiorul unei lămpii vide de gaz: una (catodul) era negativă din punct de vedere electric în raport cu cealaltă (anodul). Încălzit, cu ajutorul unei baterii anexe, catodul a constituit o sursă de electroni, care, purtători ai unei sarcini electrice negative, erau atraşi de anod, unde erau strânsi şi unde deplasarea lor producea un curent electric continuu. Migrarea lor nu avea loc decât de la catod spre anod. În aceste condiţii, lampa nu funcţiona decât atunci când tensiunea din anod era superioară celei din catod, comportându-se ca un redresor vis-a-vis de curentul alternativ: îl lasă să treaca atunci când potenţialul era pozitiv şi îl oprea atunci când era negativ. Acest tip de lampă a căpătat denumirea de "dioda". Trioda În anul 1907, americanul Lee De Forest şi-a îndreptat atenţia asupra unui detector de semnale radiotelegrafice ceva mai perfecţionat decât dioda. În cadrul experimentelor sale, americanul a avut ideea de introduce între cele două plăci de metal un al treilea electrod, în forma de grilă, şi a constatat că poate acţiona asupra curentului ce traversează dioda variind tensiunea aplicată aceste grile. Aceasta metoda de control a curentului cu ajutorul unei grile s-a dovedit mai eficace şi mai sensibilă decât căldura variabilă impusa de Fleming catodului. Invenţia lui De Forest, un element fundamental al electronicii moderne, a căpătat denumirea de "triodă". Modelul atomic al lui Bohr Conform danezului Bohr, atomul se compune dintr-un nucleu central, în jurul căruia se deplasează electronii, animaţi de o mişcare comparabilă cu cea a planetelor în jurul Soarelui. Nucleul conţine protoni şi, cum a demonstrat britanicul James Chadwick în 1932, neutroni (particule neutre din punct de vedere electric). Bohr a insistat foarte mult asupra rolului extrem de important al electronilor cei mai externi, care determină reactivitatea chimică a unui element. Fiind relativ departe de nucleu, aceşti corpusculi negativi sunt supuşi unor forte electrostatice slabe, putând, în aceste cazuri, să se sustragă 3

ce constituie curentul electric. fabricate separat. şi apoi conectate prin fire imprimate pe un suport izolant. cercetătorii americani John Barden. în condiţiile în care aplicaţiile lor practice contribuie la îmbunătăţirea vieţii. 4 . Circulaţia lor. stă la bază a numeroase fenomene fizice.4 acestei atracţii şi să se deplaseze liber între atomi. doresc să prezint dioda semiconductoare. dimensiuni reduse. Acest fapt permitea o extraordinară minimalizare a dimensiunilor materialului folosit. descoperirile din domeniul electronicii nu se vor opri la acest stadiu. Realizări contemporane În 1948. siliciu etc). Mai aproape de noi au fost inventate circuitele integrate. care au permis o diminuare drastică a numărului componentelor electronice dintr-un anumit aparat. în schimb. Fapt care nu poate decât să ne bucure. Walter Bratain şi William Shokley au pus la punct un dispozitiv care a revoluţionat electronica şi care a substituit tuburile cu vid în foarte multe domenii. care prezintă numeroase avantaje în raport cu tuburile clasice: lipsa curentului pentru încălzire. un circuit electronic era format din elemente distincte. o slabă tensiune de alimentare. Cu sigurantă. era realizat plecându-se de la un bloc monolitic de semiconductor (germaniu. Un circuit integrat. Pâna la descoperirea integratelor. Este vorba despre tranzistor. în care se puneau toate elementele de bază ale circuitului electronic printr-o simplă adiţie de elemente care jucau rolul impurităţilor. în general. În lucrarea de faţă.

în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. Conectarea diodei în circuitul electric simplu La conectarea într-un circuit simplu. spunem că dioda este polarizată invers. deşi există şi alte tehnologii. spunem că dioda este polarizată direct.5 CAP. fie o va bloca. format dintr-o baterie şi o lampă. Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. Fig. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. 1. 5 .I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. Simbolul diodei Conectarea în circuit Fig. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. Polarizarea inversă Invers. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. 2.

4. ca la un întrerupător: „închisă”. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. 6 . doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Fig. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. 3. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. Explicaţie Fig. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar.6 Putem să ne gândim la diodă. Măsurarea tensiunii din circuit Să reluăm circuitul de mai sus. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. Dioda ca o supapă de închidere Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere.

dioda devine polarizată invers. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). metal. ca şi dioda cu vid: . catodul. 7 . Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă. ceramică sau plastic. Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. iar joncţiunea n .în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct). iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare.7 V). Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” (se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională. Fig. 5.în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers). existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). Simbolul diodei Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei. şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. . Dacă polaritatea bateriei este inversată. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV).7 O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale.

Polarizarea directă a diodei Dacă dioda este polarizată direct însă. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). Tensiunea de polarizare directă Fig. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. 6. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime.8 Fig.3 V. Polarizarea inversă a diodei Dacă dioda este polarizată invers. 7. zona de golire trebuie să dispară complet. iar rezistenţa faţă de curent scade. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. Ecuaţia diodei 8 . polarizare parţială).7 V. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. iar pentru cele de germaniu de doar 0.

şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. o joncţiune P-N polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii.3 V (germaniu). ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. sau Vt.718) q = sarcina electronului (1. această temperatură este de aproximativ 26 mV. 9 . ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. Această variaţie este foarte mică. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. Ecuaţia simplificată a diodei unde. De asemenea. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. la bornele diodei.7 (siliciu) sau 0.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă. Totuşi. La temperatura camerei. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie.9 unde. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. şi poartă numele de tensiune termică. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode.

exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. Dacă această tensiune devine prea mare. 8. notată cu Vs. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. Graficul curent-tensiune al diodei Conectarea diodei la ohmmetru Fig. 9. Conectarea diodei la ohmmetru 10 . Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). Variaţia curent-tensiune a diodei Fig. Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare.10 iar acest curent poartă numele de curent invers. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere.

determinarea polarităţii diodei (care terminal este anodul şi care catodul) necesită ca în primul rând să cunoaştem care din sondele aparatului de măsură este cea pozitivă (+) şi care sondă este cea negativă (-). Totuşi. în acest caz. La conectarea diodei într-o anumită direcţie. putem considera rezistenţa ca fiind infinită). 10. Dacă un ohmmetru indică o valoare de 1.73 Ω la polarizarea directă. Over-Limit). aparatul ar trebui să indice o rezistenţă foarte mare (figura alăturată (b)). („OL” reprezintă o valoarea prea mare ce nu poate fi indicată de aparatul de măsură (din engl. un ohmmetru poate doar să ne spună dacă dioda funcţionează (dacă aceasta conduce curent).11 Din moment ce o diodă nu este nimic altceva decât o valvă uni-direcţională de curent. aparatul de măsură ar trebui să indice o rezistenţă foarte mică (figura de alăturată (a)). atunci când aparatul este trecut pe funcţia „Ω”. este că indicaţia afişajului are doar valoare calitativă. existând posibilitatea ca sonda neagră să fie pozitivă (+) şi cea roşie negativă (-). Utilizarea funcţiei speciale de „verificare diodă” Fig. La majoritatea multimetrelor digitale. Folosirea corectă ohmmetrului Desigur. ci este o mărime dependentă de ambele cantităţi şi variază substanţial în funcţie de ohmmetrul folosit pentru efectuarea citirii. acest lucru nu este valabil pentru toate multimetrele. nu şi cantitativă. sonda roşie reprezintă terminalul pozitiv iar sonda neagră reprezintă terminalul negativ. iar la conectarea inversă. putem verifica acest lucru folosind un ohmmetru alimentat în curent continuu (cu baterie). Această valoare nu reprezintă nici căderea de tensiune la polarizarea directă şi nici rezistenţa materialului semiconductor din diodă. Neajunsuri Problema folosirii unui ohmmetru pentru verificarea unei diode. această valoarea nu este folositoare unui tehnician sau proiectantului circuitului. Cu alte cuvinte. Verificarea diodei 11 . dar valoarea rezistenţei obţinute din măsurătoare nu ne este de niciun folos. atunci când aparatul este setat pe măsurarea rezistenţelor.

valoarea tensiunii de polarizare directă indicată de aceste aparate va fi de obicei mai mică decât valoarea „normală” de 0. unele multimetre digitale sunt prevăzute cu o funcţie specială de „verificare a diodei” ce indică tensiunea reală de polarizare directă a diodei. deoarece curentul furnizat de aparatul de măsură prin diodă este foarte mic. Măsurarea tensiunii de polarizare Totuşi. putem realiza un circuit electric precum în figura alăturată. folosind o baterie. trecute în cataloage. Folosirea unui circuit special Fig. Dacă nu avem la dispoziţie un multimetru cu funcţie de verificare a diodelor. Principiul de funcţionare al acestor aparate de măsură constă în forţarea unui curent mic prin diodă şi măsurarea căderii de tensiune dintre cele două borne ale diodei.12 Din acest motiv. este tensiunea maximă inversă la care poate rezista dioda. această valoare ar fi zero: ideal. această valoare ar fi infinită. IF(AV) . VR sau VDC . Ideal. În realitate. Ideal.7 V. Ideal. este valoarea maximă a tensiunii la care dioda poate funcţiona neîntrerupt. fără distrugerea acesteia. un rezistor şi un voltmetru. de obicei este specificată împreună cu valoarea curentului direct. Această limitarea este practic o limitare termică: câtă 12 .valoarea maximă (medie) a curentului direct. valoarea maximă medie a curentului pe care bobina o poate suportă la polarizarea directă.tensiunea maximă inversă de curent continuu. dioda nu ar prezenta niciun fel de opoziţie în faţa deplasării electronilor.tensiunea (de polarizare) directă maximă. sau dacă vrem să măsurăm tensiunea de polarizare directă a diodei folosind un curent mai mare.tensiunea inversă repetitivă maximă. în loc de o rezistenţă în ohmi. atunci când această tensiune este atinsă în mod repetat. această valoare a fi infinită. 11. tensiunea directă este descrisă de ecuaţia diodei. sunt următoarele: VRRM . în volţi. Lista parametrilor Principalele caracteristici ale diodelor. VF .

curentul maxim de polarizare inversă. O rezistenţă termică ridicată se traduce prin faptul că dioda va stoca o temperatură excesivă în jurul joncţiunii (punctul critic). reprezintă diferenţa dintre temperatura joncţiunii şi temperatura aerului exterior diodei (R(Θ)JA). această valoare este limitată de capacitatea termică a joncţiunii diodei. având în vedere că puterea disipată reprezintă produsul dintre curent şi tensiune. de ordinul picofarazilor (pF). această valoare ar fi zero. acest lucru duce la limitarea puterii maxime disipate. această valoare ar fi zero. IFSM sau if(vârf) . valoare dată de obicei în oC.timpul de revenire invers. în ciuda eforturilor susţinute de răcire a mediului exterior diodei. această valoarea este mică în comparaţie cu valoarea curentului maxim de polarizare directă.temperatura de depozitare. şi este de obicei mult mai mare decât valoarea curentului mediu datorită inerţiei termice. Ideal. În realitate.capacitatea tipică a joncţiunii. Această valoare este limitată de capacitatea termică a diodei. TSTG . Această valoare este de obicei foarte mică. reprezintă valoarea temperaturii de stocare a diodelor (nepolarizate). această valoare ar fi infinită. Căldura reprezintă punctul critic al dispozitivelor semiconductoare: acestea trebuie menţinute la o temperatură cât mai apropiată de temperatura camerei pentru funcţionarea lor corectă şi o durată de funcţionare cât mai lungă. timpul de revenire este de ordinul zecilor de microsecunde (ms). TJ . IR . datorită comportării zonei de golire precum un dielectric între anod şi catod. reprezintă capacitatea intrinsecă joncţiunii. trr . această valoare ar fi zero: dioda se „stinge” imediat după inversarea polarităţii. CJ . sau dintre joncţiune şi contacte (R(Θ)JL). Valoarea este exprimată în oC/W. ceea ce ar înseamna că învelişul (carcasa) diodei ar fi un conductor şi radiator termic perfect. iar tensiunea de polarizare directă depinde atât de curent cât şi de temperatura joncţiunii.rezistenţa termică. Ideal. Pentru o diodă redresoare tipică. Mai este cunoscut şi sub numele de curent de scăpări. reprezintă valoarea puterii (în Watt) pe care dioda o poate disipa fără ca această putere să ducă la distrugerea diodei. pentru o diodă de comutaţie rapidă.13 căldură poate „suporta” joncţiunea P-N.temperatura de funcţionare a joncţiunii. Ideal. reprezintă valoarea curentului prin diodă la polarizarea inversă şi aplicarea tensiunii de polarizare inversă maximă de curent continuu(VDC). 13 .curentul de polarizare directă maxim. reprezintă durata de timp necesară „stingerii” diodei atunci când tensiunea la bornele sale alternează între polarizare directă şi polarizare inversă. această valoare ar fi infinită. Ideal. acest timp poate ajunge la doar câteva nanosecunde (ns). deoarece o diodă perfectă ar bloca toţi curenţii atunci când este polarizată invers. PD . R(Θ) . reprezintă curentul de vârf maxim pe care dioda îl poate conduce la polarizare directă. fără ca acest curent să ducă la distrugerea diodei. pentru o anumită putere disipată. fiind capabil să transfere energie sub formă de căldură dinspre joncţiune spre mediul exterior (sau spre contacte) fără nicio diferenţă de temperatură existentă în grosimea carcasei. Ideal. Din nou.puterea maximă disipată totală. această valoare ar fi infinită. reprezintă temperatura maximă admisă a joncţiunii P-N a diodei. Ideal.

relaţie care este reprezentată grafic în figura 1. dioda se poate distruge. Caracteristica inversă. În Tabelul 1. Dacă această creştere a curentului invers nu este evitată sau limitată. Puterea de disipaţie maximă.2 – 0.2) se propune o clasificare a diodelor semiconductoare după funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în circuitele electronice.14 CAP. chiar la variaţii mici ale tensiunii inverse aplicate diodei. Puterea maximă de disipaţie Pdmax este determinată prin produsul: i ⋅ u ≤ Pd max . diodele semiconductoare sunt parcurse de curenţi foarte mici (de ordinul microamperilor sau nanoamperilor).7 pentru diode cu siliciu. peste această valoare. La creşterea tensiunii inverse aplicate diodei.3 V pentru diode cu germaniu şi 0. valori tipice pentru tensiunea de prag sunt cuprinse între limitele 0. La utilizarea diodelor semiconductoare este necesar să se ţină seama de două limitări importante: curentul direct maxim şi tensiunea inversă maximă.2 unde limitele de funcţionare fără pericol ale unei diode semiconductoare sunt haşurate. curentul (invers) creşte rapid. În relaţia de mai sus i şi u reprezintă curentul care trece prin diodă respectiv tensiunea la bornele ei la un moment dat în planul i-u. de la care creşte rapid cu creşterea tensiunii U. depăşirea acestor mărimi poate produce distrugerea diodei. CLASIFICAREA DIODELOR Clasificarea diodelor semiconductoare se poate face după tehnologia de fabricaţie şi după domeniul de aplicaţie. Fig. În Tabelul 1. Caracteristici principale ale diodelor semiconductoare Caracteristica directă.2 (vezi Anexa nr.1) se prezintă clasificarea diodelor semiconductoare după procesul tehnologic de realizare. La polarizare inversă. Curentul este egal cu zero.6 – 0.1 (vezi Anexa nr. până la o anumită valoare numită tensiune de prag.II. Hiperbola de disipaţie pentru o diodă semiconductoare 14 . 12. Tensiunea la care apare acest fenomen se numeşte tensiune de străpungere. Caracteristica inversă a diodelor semiconductoare este puternic dependentă de temperatură.

300 Ωcm şi un strat n+ cu concentraţie mare de impurităţi donoare.15 CAP. Structura unei diode redresoare Acest tip de diodă poate fi realizat prin aliere. iar regiunea n+ cu un aliaj staniu-stibiu. Joncţiunea apare la contactul cu stratul n+ dacă s este de tip p şi la contactul p+ dacă s este de tipul n. iar regiunea n+ cu un aliaj aur-stibiu. într-o gamă largă de variaţie a curentului invers. difuzie sau epitaxie.III. Fig. 13. Pentru diodele cu siliciu aliate. Dioda redresoare III.1. TIPURI DE DIODE III. 14.2. Funcţionarea ei se bazează pe proprietatea joncţiunii p-n de a avea în regiunea de străpungere o tensiune la borne constant. un strat s cu concentraţie foarte mică de impurităţi având o rezistivitate ρ = 30. p+ s n+ Fig. 15 . cât si puterea disipată sunt menţinute la valori pe care dioda le poate suporta în regim permanent. În conducţia directă dioda prezintă o rezistenţă ohmică de valoare mică datorită faptului că regiunea s este saturată de purtătorii de sarcină injectaţi din regiunea n+ sau p+.. În cazul diodei cu germaniu aliată regiunea p+ se realizează cu indiu. Dioda Zener Este o diodă stabilizatoare de tensiune. Tensiunea de străpungere ridicată este asigurată de regiunea s care la aplicarea unei tensiuni inverse se goleşte de purtătorii de sarcină mobili şi devine o regiune de sarcină spaţială. Dioda funcţionează într-un regim de străpungere controlat. în care atât curentul. regiunea p+ se realizează cu aluminiu. fără sa se distrugă.. Dioda redresoare Diodele redresoare se construiesc de obicei din trei straturi: un strat p+ cu concentraţie mare de impurităţi acceptoare.

16 Dioda zener este construită din siliciu : -când este polarizată direct (+ pe anod si – pe catod) funcţionează ca o diodă cu joncţiune. În acest domeniu dioda prezintă o rezistenţă negativă. Caracteristica diodei nu depinde de variaţiile de temperatură de aceea ea poate lucra la frecvenţe 16 . poate avea valori între 4-200 V) 2) Rezistenţa dinamică (este rezistenşa internă a diodei în regiunea de străpungere) Rd = DU/DI . Dioda tunel Are o concentraţie mare de impurităţi. care reprezintă variaţia tensiunii de stabilizare pentru o variaţie a temperaturii de 1grad C .3.în regiunea polarizării directe. care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificând caracteristica curent-tensiune. . fără să se deterioreze) 4) Putere maximă disipată (este produsul dintre tensiunea de străpungere şi curentul invers maxim. Fig. 3) Curentul invers maxim (este valoare maximă a curentului pe care o poate suporta diode. Semnul convenţional al diodei Zener Funcţionarea diodei zener este caracteristică următoarelor mărimi: 1) Tensiunea de stabilizare ( este tensiunea la care apare regimul de străpungere.pe anod si + pe catod) funcţionează în regim de străpungere. Datorită acestui efect electronii pot învinge bariera de potential chiar dacă lipseşte energia suplimentară. 15.în regiunea de polarizare inversă dependenţa curent-tensiune este liniară. Dioda tunel lucrează la puteri mici de ordinul watilor. arseniura de galiu acest raport depaseşte valoare 15. Datorită acestei lăţimi mici a barierei de potenţial. ca pe o anumită porţiune la creşteri ale tensiunii corespund mişcări ale curentului. Tot datorită acestui effect. Dacă se foloseşte material semiconductor.acest coeficient este negativ pentru tensiunea la bornele diodei. apare un fenomen numit efectul tunel. Aceasta caracteristică arată.cu cât rezistenţa dinamică este mai mică cu atât tensiunea diodei este mai mică. deci dioda nu prezintă conductţe unilaterală. caracteristica ce se deosebeşte de cea a unei diode semiconductoare prin următoarele: . ducând la micşorarea lătimii regiunii de trecere pâna la (10la-2 microni). are valori cuprinse între 0.2-50 W) 5)Coeficientul de temperatură a tensiunii de stabilizare. -când este polarizată invers (. caracteristica are forma de „N”. adică Uz mai mic de 6V şi pozitiv pentru tensiuni mai mari de 6V. care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi. pentru valori mici ale tensiunii. III. apare curentul tunel. ca raportul dintre curentul maxim şi curentul minim să fie cât mai mare. Pentru o bună funcţionare este de dorit.

Fig. precum şi modulaţia frecvenţei. Dioda Varicap Sunt diode cu joncţiune . ele pot fi asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile. dar puternic la contactul dintre conductori şi monocristal în interiorul acestuia din urmă se formează o regiune de tip p .circuite basculante monostabile. 16. Este alcătuită din următoarele componente: . .amplificatoare de frecvente foarte înalte. 17 . . Diodele varicap au capacităţi de ordinul pF sau zecilor de pF şi se construiesc din siliciu pentru a avea o rezistentă internă mai mare în polarizarea inversă. dioda funcţionează la frecvenţe foarte înalte. Aceasta posibilitate de a varia o capacitate într-un circuit prin varierea unei surse de polarizare este necesară în circuitele de schimbare a frecvenţei: circuitele de reglaj automat al frecvenţei. Fig.5.o capsulă de sticlă străbătută de 2 electrozi metalici. Celălalt electrod se continuă cu un conductor de wolfram. III.oscilatoare de frecvenţe foarte înalte. Dacă se trece un impuls de curent scurt. care funcţionează în regim de polarizare inversă pâna la valoarea de străpungere . schimbător de frecvenţă sau ca diodă de comutaţie. bistabile şi astabile. care vine în contact cu monocristalul. La capătul unui electrod se găseşte un monocristal de germaniu (semiconductor de tip n). Semnul convenţional al diodei tunel Datorita caracteristicii în „N” şi a funcţionării la frecvente. Semnul convenţional al diodei Varicap III. Acest tip de diodă poate fi folosit ca detector. Aceste diode utilizează proprietatea joncţiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce depinde de tensiunea continuă de polarizare inversă (acesta este capacitatea de barieră). 17.4. cu o capacitate foarte mică ( < 1pF ) Datorita acestei joncţiuni.17 foarte înalte de ordinul 10 la a 4 MHz. În acest fel. aceasta diodă este folosită la realizarea următoarelor circuite: . Dioda cu contact punctiform Este folosită pentru frecvenţe înalte. Apare astfel o joncţiune de tip p-n de suprafaţă foarte mică. Dezavantajul diodei tunel este că are numai două borne şi deci nu se poate face separarea între circuitul de intrare şi cel de iesire.

Fotodioda Sunt astfel construite. 3-semiconductor de tip N.18 Fig. 5 – carcasa diodei (catod). 2-electrozi metalici. litere.6. arseniura de galiu) energia care se degajă în urma procesului de recombinare electron-gol poate fi emisă sub forma de lumină. Dioida luminoasă Cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de LED-uri (LIGHT EMITTING DIODES). încât lumina să pătrundă în dreptul joncţiunii. ajungând în dreptul joncţiunii. 18 . diodele luminoase au proprietatea de a emite lumină la trecerea curentului prin ele. generează purtători excedentari de sarcină. Radiaţia luminoasă. Fig. Principiul de funcţionare se bazează pe faptul că în anumite materiale semiconductoare (ex. Semn convenţional III. în aparatele electronice cu citire numerică) Folosirea diodelor luminoase împreună cu un dispozitiv fotosensibil creează un cuplaj optic între două circuite perfect izolate din punct de vedere electric. 4 – fir de tungsten. 20. folosit în realizarea circuitelor optoelectronice. Structura unei diode cu contact punctiform: 1-capsula de sticla. 2 – lentilă. 19. 3 – izolator. 4-conductor subtire de Wolfram Fig.7. 18. semne) folosite pentru afişarea informaţiilor (ex. care se vor deplasa sub acţiunea câmpului electric creat de tensiunea aplicată diodei. Fotodiodă cu contact punctiform: 1 – pastilă de germaniu. 6 – terminal anod. Diodele luminoase intră în compunerea caracterelor luminoase (cifre. Construcţia fotodiodei III.

Dioda LED .19 Fig. 22.semn convenţional 19 . Dioda de tip LED Fig. 21.

Acesta permite trecerea doar a unei jumătăţi a formei de undă de curent alternativ dinspre sursă. Conţinutul armonic al undei de ieşire este foarte mare şi prin urmare dificil de filtrat. ceea ce înseamnă. Utilizare Fig.20 CAP. redresarea reprezintă transformarea curentului alternativ în curent continuu. înspre sarcină. redresarea mono-alternanţă nu este suficientă. sursa de tensiune alternativă este „văzută” de sarcină doar odată la fiecare jumătate de perioadă. REDRESAREA. 24.IV. Mai mult. că mare parte din capacitatea sursei nu este folosită. Utilizarea redresorului monoalternanţă 20 . Neajunsuri Pentru majoritatea aplicaţiilor de putere însă. 23. Redresor monoalternanţă Cel mai simplu circuit de redresare îl reprezintă redresorul mono-alternanţă. CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR Definiţia redresării Cea mai populară aplicaţia e diodelor este redresarea. Acest lucru implică folosirea unui dispozitiv ce permite trecerea electronilor doar într-o singură direcţie. Redresorul mono-alternanţă Fig. iar dioda realizează întocmai acest lucru. Pe scurt.

şi anume. ci. Schemă de montaj cu redresor dublă-alternanţă Una dintre posibilităţi este realizarea redresorului cu punct median. aplică întreaga tensiune de curent continuu pe filamentul „lămpii” în poziţia „maxim”. lampa incandescentă primeşte aproximativ jumătate din puterea disponibilă la sursa de curent alternativ. filamentul ei pur şi simplu operează la o temperatură mai mică decât temperatura normală de funcţionare. lampa nu „clipeşte”. Unele comutatoare cu rezistenţă reglabilă folosite la lămpi. pentru o intensitate luminoasă mai scăzută. şi doar o jumătate (folosind un redresor mono-alternanţă) din tensiunea maximă disponibilă pe cealaltă poziţie. Redresor dublă-alternanţă cu punct median Pentru redresarea şi folosirea ambelor alternanţe a undelor sinusoidale. Când întrerupătorul este în poziţie mediu.21 Redresarea mono-alternanţă este totuşi o modalitatea foarte uşoară de reducere a puterii generate pe o sarcină rezistivă. 25. folosind un transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară şi două diode. Putem înţelege mult mai bine funcţionarea acestui redresor dacă luăm pe rând fiecare jumătate de perioadă (semi-perioadă). avem nevoie de o altă configuraţie a circuitului redresor. decât timpul necesar pentru încălzirea şi răcirea filamentului. 26. un redresor dublă-alternanţă. Prima semi-perioadă Fig. Fig. Prima perioadă în funcţionare 21 . Datorită faptului că forma de undă mono-alternanţă pulsează mult mai rapid.

A doua semi-perioadă Fig. iar celelalte porţiuni ale circuitului ce au fost active la pasul precedent.22 Să considerăm de exemplu prima jumătate a perioadei. Mai mult. de aceeaşi polaritate ca şi în cazul precedent: pozitiv în partea de sus şi negativ în partea de jos. vor conduce curent. Modul de conectare al diodelor este acelaşi ca şi la redresorul în punte. În această situaţie. Sarcina „vede” şi în acest caz o jumătate de formă de undă sinusoidală. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Fig. doar dioda de sus va conduce. 22 . pozitiv sus şi negativ jos. A doua perioadă în funcţionare În a doua parte a perioadei. Rezultatul este un redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă. când polaritatea tensiunii de alimentare este pozitivă (+) sus şi negativă (-) jos. iar dioda de jos este blocată. Doar partea de sus a înfăşurării secundare a transformatorului conduce curent în acest caz. nu vor conduce curent. În acest caz. diodele inversate pot fi conectate în paralel cu configuraţia pozitivă deja existentă. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Polaritatea sarcinii poate fi inversată prin inversarea direcţiilor diodelor. 27. şi cealaltă jumătate a secundarului transformatorului. polaritatea tensiunii alternative se inversează. cea de jos. Sarcina „vede” prima jumătate a formei de undă sinusoidale. cealaltă diodă. 28.

23 . redresorul dublu alternanţa cu punct median este folosit doar în aplicaţiile de putere mică. 30. Dacă circuitul în cauză este un circuit de putere mare.23 Dezavantaje Un mare dezavantaj al acestei configuraţii este necesitatea folosirii unui transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară. Semi-perioadele pozitive Fig. Redresor dublă-alternanţă în punte (punte redresoare) Fig. Redresor dublă-alternanţă în punte Probabil că cel mai popular redresor este cel dublă-alternanţă în punte. 29. Prin urmare. Aceste utilizează patru diode conectate în punte. Funcţionarea redresorului în punte Direcţia curentului pentru semi-perioadele pozitive este prezentată în figura alăturată. mărimea şi costul unui astfel de transformator pot fi suficient de mari.

Avantaje şi dezavantaje Indiferent de polaritatea intrării. Curgerea curentului are loc prin două diode serie. Prezentarea funcţionării Modul corect de aşezare în punte al diodelor poate prezenta pentru începători unele dificultăţi. O reprezentare alternativa. o semi-perioadă negativă la sursă este o semi-perioadă pozitivă pe sarcină. Cu alte cuvinte. curentul prin sarcină are aceeaşi direcţie de curgere. Funcţionarea redresorului în punte – a doua perioadă Direcţia curentului pentru semi-perioadele negative este prezentată în figura alăturată. 31. 32. căderea de tensiune pierdută dinspre sursă spre sarcină datorită diodelor este dublă (0.4 V pentru Si) faţa de redresorul dubă alternanţă cu punct median. pentru ambele polarităţi.7 ∙ 2 = 1. Este exact acelaşi circuit. Astfel. Acest dezavantaj reprezintă însă o problemă doar pentru sursele cu o tensiune de alimentarea foarte scăzută. 24 . Reprezentarea echivalentă Fig. a acestui circuit este mult mai uşor de ţinut minte şi de înţeles. dar echivalentă. şi toate indică în aceeaşi direcţie.24 Semi-perioadele negative Fig. doar că toate diodele sunt poziţionate orizontal.

25 . 34..25 Configuraţie trifazată Fig.. Redresor trifazat Un avantaj al acestei notaţii este că poate fi uşor aplicată unei versiuni trifazate a redresorului. 33.sau oricărei configuraţii polifazate. Configuraţie polifazată Fig. Redresor polifazat .

poartă numele de tensiune de pulsaţie.monofazată sau polifazată . sau simplupulsaţie. dublă-alternanţă (indiferent dacă este cu punct median sau în punte). metoda rectificării (redresării) este descrisă numărând „pulsurile” tensiunii de curent continuu pentru fiecare 360o electrice. poate fi numit redresor cu două pulsuri. se pot folosi reţele de filtrare pentru reducerea cu succes a acestui efect. Un redresor trifazat. dublă-alternanţă poate fi denumit redresor cu şase pulsuri. 26 . Forme de unde înainte şi după redresare În cazul redresării unui circuit de curent alternativ polifazat. În majoritatea cazurilor. este prin urmare un redresor cu un puls. 34. deoarece produce două pulsuri de tensiune continuă într-o perioadă a tensiunii de curent alternativ. Un redresor monofazat. suprapunerea pulsurilor defazate produce o tensiune de curent continuu mult mai „netedă” (cu un conţinut mai mic de curent alternativ) decât cea produsă prin redresarea unei singure faze de curent alternativ. pulsaţia reprezintă o tensiune nedorită. Un redresor monofazat. mono-alternanţă. Tensiunea de pulsaţie Indiferent de tipul redresării . Numărul pulsurilor semnalului redresat Câteodată. deoarece produce un singur puls într-o perioadă completă (360o) a formei de undă alternative. unde doar mărimea fizică a componentelor necesare pentru realizarea filtrării ar impune unele limite. din moment ce la ieşire dorim o tensiune de curent continuu pură.cantitatea de tensiune alternativă suprapusă peste tensiunea de curent continuu la ieşirea redresorului.26 Forma de undă a tensiunii redresate Fig. Acesta este un avantaj important în circuitele redresoare de putere. Dacă puterile implicate nu sunt foarte mari.

va prezenta acest defazaj de 30o. un transformator în configuraţie Y-Δ (stea-triunghi) sau Δ-Y (triunghi-stea). dar nu şi un transformator în configuraţie Y-Y sau Δ-Δ. Cu alte cuvinte. putem conecta în paralel un set de redresoare dublă-alternanţă în punte astfel încât să rezulte mai mult de 6 pulsuri de tensiune continuă pentru cele trei faze ale curentului alternativ. Dublarea numărului de pulsuri Este posibilă obţinerea unui număru dublu de pulsuri faţă de numărul fazelor cu ajutorului unui redresor. cele două punţi redresoare le conectăm apoi în paralel. Din moment de tensiunea de pulsaţie dintre cele două redresoare este defazată cu 30o. Acest fenomen poate fi exploatat prin utilizarea unui transformator în configuraţie Y-Y conectat la un redresor în punte.27 Dublarea numărului de pulsuri Fig. tensiunea de pulsaţie rezultată prin superpoziţia lor va fi mai mică decât tensiunea de pulsaţie luată individual pentru cele două redresoare: 12 pulsuri pentru o perioadă (360o) în loc de 6. Folosind transformatoare. iar un alt transformator în configuraţie Y-Δ conectat la un al doilea redresor în punte. Dacă se introduce un defazaj de 30o între primarul şi secundarul transformatorului trifazat atunci înfăşurările nu sunt de acelaşi tip. 27 . 35.

Germán S. Schlett Z. ş.M. Ceangă E. 5. precizie in tehnologia straturilor subţiri. Manolescu A. 2001. Iliev Mircea.. „Manualul muncitorului electronist” 16. ş. 3. Îndrumar de laborator. Popa Rustem. Automatica şi electronica” 10. Ceangă E. Rabeja R. 4... Petru A. „Diode şi tiristoare de putere” 8. Cătuneanu V. Galaţi.a..28 BIBLIOGRAFIE 1.P.. „Diodele tunel şi utilizarea lor” 13. „Materiale şi componente electronice” 11.D. Bodea M. “Circuite integrate liniare” 7. „Semiconductoare şi aplicaţii” 28 . “Agenda radioelectronistului” 9.D. 1981. Universitatea din Galaţi. Ristea I. internet 6.a.Dispozitive şi circuite electronice – partea I-a. „Diode şi tranzistoare” 15. Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. Iliev Voichiţa-Marcela . 2. ş. Bucureşti. Universitatea din Galaţi.a. Aiordăchioaie D. E. – Electronică. M. Pătruţescu M.I. „Diode cu siliciu” 14.. Zoltán „Dispozitive şi circuite electronice” 12. Bodea M. Dragulanescu N. 1994. 1978.Îndrumăr de laborator pentru electronică.Electronică industrială. ”Realizarea rezistenţelor de.

29 Anexe ANEXA NR.1 Clasificarea diodelor semiconductoare în tipuri tehnologice DIODE CU CONTACT PUNCIFORM MICROALIATE ALIATE DIFUZATE EPITAXIALE MESA-ALIATE MESA-DIFUZATE ALIAT-DIFUZATE PLANARE PLANAR-EPITAXIALE MESA-PLANARE MESA-PLANAR EPITAXIALE 29 .

3A DE MICĂ PUTERE Pd 0.2 Clasificarea diodelor semiconductoare după funcţiile lor în circuite electronice DIODE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) REDRESOARE STABILIZATOARE VARICAP FOTODIODE DE MICĂ PUTERE IF 0.30 ANEXA NR.3W DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ DETECTOARE DETECTOARE PENTRU SPECTRUL VIZIBIL DE PUTERE MEDIE IF 10A DE PUTERE MEDIE Pd 5W DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ MIXER MIXER SPECIALE DE PUTERE MARE IF > 10A DE PUTERE MARE Pd > 5W COMUTATOARE COMUTATOARE 30 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful