Sunteți pe pagina 1din 15

Poluarea Atmosferei

Student: VLADESCU NICOLAE IULIAN Grupa 714

Anul universitar 2011-2012


1

Poluarea atmosferei

Poluarea Poluarea reprezint contaminarea mediului nconjurtor cu materiale care interfereaz cu sntatea uman, calitatea vieii sau funcia natural a ecosistemelor (organismele vii i mediul n care triesc). Chiar dac uneori poluarea mediului nconjurtor este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupiile vulcanice, cea mai mare parte a substanelor poluante provine din activitile umane. Contaminarea uman a atmosferei Pmntului poate lua multe forme i a existat de cnd oamenii au nceput s utilizeze focul pentru agricultur, nclzire i gtitul alimentelor. n timpul Revoluiei Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problem major. Poluarea aerului Poluarea urban a aerului este cunoscut sub denumirea de smog. Smogul este n general un amestec de monoxid de carbon i compui organici din combustia incomplet a combustibililor fosili cum ar fi crbunii i de dioxid de sulf de la impuritile din combustibili. n timp ce smogul reacioneaza cu oxigenul, acizii organici i sulfurici se condenseaz sub form de picturi, nteind ceaa. Pn n secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sntate. Un alt tip de smog, cel fotochimic, a nceput s reduc calitatea aerului deasupra oraelor mari cum ar fi Los Angeles n anii '30. Acest smog este cauzat de combustia n motoarele autovehiculelor i ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot i elibereaz hidrocarburi din combustibilii "neari". Razele solare fac ca oxizii de azot i hidrocarburile s se combine i s transforme oxigenul n ozon, un agent chimic care atac cauciucul, rnete plante i irit plmnii. Hidrocarburile sunt oxidate n substane care se condenseaz i formeaz o cea vizibil i ptrunztoare. Majoritatea poluanilor sunt eventual "splai" de ctre ploaie, zpad sau cea dar dup ce au parcurs distane mari, uneori chiar continente. n timp ce poluanii se adun n atmosfer, oxizii de sulf i de azot sunt transformai n acizi care se combin cu ploaia. Aceasta ploaie acid cade peste lacuri i pduri unde poate duce la moartea petilor sau plantelor i poate s afecteze ntregi ecosisteme. n cele din urm, lacurile i pdurile contaminate pot ajunge s fie lipsite de via. Regiunile care sunt n drumul vntului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa i estul Statelor Unite i Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot s afecteze i sntatea uman i obiecte create de oameni; ele dizolv ncet statui istorice din piatr i faade din Roma, Atena si Londra. Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este nclzirea global, o cretere a temperaturii Pmntului cauzat de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odat cu folosirea intensiv a combustibililor fosili n secolul XX, concentraia de dioxid de carbon din atmosfer a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de ser, reduc cldura disipat de Pmnt dar nu blocheaz radiaiile Soarelui. Din cauza efectului de ser se asteapt ca temperatura global s creasc cu 1,4 C pn la 5,8 C pn n anul 2100. Chiar dac aceast tendin pare a fi o schimbare minor, creterea ar face 2

ca Pmntul s fie mai cald dect a fost n ultimii 125.000 ani, schimbnd probabil tiparul climatic, afectnd producia agricol, modificnd distribuia animalelor i plantelor i crescnd nivelul mrii. Poluarea aerului poate s afecteze regiunea superioar a atmosferei numit stratosfer. Producia excesiv a compuilor care conin clor cum ar fi clorofluorocarbonaii (CFC) (compui folosii pn acum n frigidere, aparate de aer condiionat i n fabricarea produselor pe baz de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, crend o gaur deasupra Antarcticii care dureaz mai multe sptmni n fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele duntoare ale Soarelui a afectat viaa acvatic i terestr i amenin sntatea oamenilor din zonele nordice i sudice ale planetei.

Fig. 1 Sursa de poluare a aerului

Un poluant al aerului este definit ca o substanta din aer care provoaca efecte negative asupra sanatatii umane si a mediului. Poluantii aerului fiind numerosi, este necesara o clasificare a acestora. 1. Dupa starea de agregare: a) gaze sau vapori b) particule solide sau lichide Gaze: - compusi ai carbonului: CO, CO2, hidrocarburi, eteri; - compusi ai sulfului: SO, SO3, H2S, CS2,mercaptani; - compusi ai azotului: NO, NO2, NH3, compusi organici ce contin azot; - halogeni si comusi halogenati: Cl2, F2, si compusi oragano clorurati si organoflorurati. Particule: - solide: suspensii (dimensiuni mari); - toxice: metale grele, substante organice si anorganice care pot fi sub forma de praf sau pulbere; - lichide: picaturi ce formeaza diversi aerosoli: H2SO4, HNO3. Etc. 2. Dupa natura lor: a) naturali; b) datorati activitatii umane. 3. Dupa modul de formare sau generare: a) poluanti primari; b) poluanti secundari; Poluantii primari: care pot sa fie emisi direct in atmosfera dintr-un anumit proces: 3

cenusa din eruptia vulcanilor, CO2 din gazele de esapament, SO2 emis din statii de combustie. Poluantii secundari: nu sunt emisi direct in aer, ci se formeaza in atmosfera din poluanti primari sub influenta emisiilor solare: formarea paturii inferioare de O3. Principalii poluanti majori primari: 1. oxizii de sulf (SOX): SO, SO2, SO3; 2. oxizii de azot (NOX): provin in urma combustiei la temperaturi inalte; 3. CO- gaz incolor, inodor, insipid care provine in urma arderii incomplete; 4. CO2 provine in urma arderii complete; poate fi generat impreuna cu CO. 5. VOC: substante organice volatile: vapori de combustibil (petrol si derivatii, si solventi) 6. Poluanti particulati: PM10, PM2,5; 7. NH3 emis din statiile de fabricare a acestui produs, dar si acel generai din descompunerea diverselor reziduuri organice. Poluanti minori 1. particule formate din poluanti primari majori, inclusiv in ceata fotochimica. 2. poluanti de tipul O3, care se formeaza in patura inferioara ground level ozone Poluantii atmosferei Dioxid de sulf SO2 1.Caracteristici generale Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amarui, neinflamabil, cu un miros patrunzator care irita ochii si caile respiratorii. Surse naturale: eruptiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentatia bacteriana in zonele mlastinoase, oxidarea gazului cu continut de sulf rezultat din descompunerea biomasei. Surse antropice: (datorate activitatilor umane): sistemele de incalzire a populatiei care nu utilizeaza gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinarie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei si hartiei si, in masura mai mica, emisiile provenite de la motoarele diesel. Efecte asupra sanatatii populatiei In functie de concentratie si perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sanatatii umane. Expunerea la o concentratie mare de dioxid de sulf, pe o perioada scurta de timp, poate provoca dificultati respiratorii severe. Sunt afectate in special persoanele cu astm, copiii, varstnicii si persoanele cu boli cronice ale cailor respiratorii. Expunerea la o concentratie redusa de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infectii ale tractului respirator. Dioxidul de sulf poate potenta efectele periculoase ale ozonului. Efecte asupra plantelor Dioxidul de sulf afecteaza vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii si tesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber. Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele , ghindele rosii si negre, frasinul alb , lucerna , murele. Efecte asupra mediului In atmosfera, contribuie la acidifierea precipitatiilor, cu efecte toxice asupra vegetatiei si solului. Cresterea concentratiei de dioxid de sulf accelereaza coroziunea 4

metalelor, din cauza formarii acizilor. Oxizii de sulf pot eroda: piatra , zidaria, vopselurile fibrele, hartia , pielea si componentele electrice. 2. Metode de masurare Metoda de referinta pentru analiza dioxidului de sulf este cea prevazuta in ISO/FDIS 10498 (proiect de standard) "Aer inconjurator - determinarea dioxidului de sulf" metoda fluorescentei in ultraviolet. 3. Norme ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 Dioxidul de sulf - SO2 500 ug/m3 - masurat timp de 3 ore consecutive in puncte reprezentative Prag de pentru calitatea aerului, pe o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru alerta o intreaga zona sau aglomerare. 350 ug/m3 - valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane Valori 125 ug/m3 - valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane limita 20 ug/m3 - valoarea limita pentru protectia ecosistemelor (an calendarisitic si iarna 1 octombrie - 31 martie) Oxizi de azot NOx (NO / NO2) 1.Caracteristici generale Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care contin azot si oxigen in cantitati variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fara culoare sau miros. Principalii oxizi de azot sunt: - monoxidul de azot (NO) care este un gaz este incolor si inodor; - dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roscat cu un miros puternic, inecacios. Dioxidul de azot in combinatie cu particule din aer poate forma un strat brunroscat. In prezenta luminii solare, oxizii de azot pot reactiona si cu hidrocarburile formand oxidanti fotochimici. Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afecteaza atat suprafata terestra cat si ecosistemul acvatic. Surse antropice: oxizii de azot se formeaza in procesul de combustie atunci cand combustibilii sunt arsi la temperaturi inalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activitatilor industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calitatii apei, efectului de sera, reducerea vizibilitatii in zonele urbane . Efecte asupra sanatatii populatiei Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atat pentru oameni cat si pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decat cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentratii ridicate poate fi fatala, iar la concentratii reduse afecteaza tesutul pulmonar. Populatia expusa la acest tip de poluanti poate avea dificultati respiratorii, iritatii ale cailor respiratorii, disfunctii ale plamanilor. Expunerea pe termen lung la o concentratie redusa poate distruge tesuturile pulmonare ducand la emfizem pulmonar. 5

Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.

Efecte asupra plantelor si animalelor Expunerea la acest poluant produce vatamarea serioasa a vegetatiei prin albirea sau moartea tesuturilor plantelor, reducerea ritmului de crestere a acestora. Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare animalelor, care seamana cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor provocand boli precum pneumonia si gripa. Alte efecte Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide si favorizeaza acumularea nitratilor la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental. De asemenea, poate provoca deteriorarea tesaturilor si decolorarea vopselurilor, degradarea metalelor. 2. Metode de masurare Metoda de referinta pentru analiza dioxidului de azot si a oxizilor de azot este cea prevazuta in ISO 7996/1985 "Aer inconjurator - determinarea concentratiei masive de oxizi de azot" - metoda prin chemiluminiscenta. 3. Norme ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 Oxizi de azot - NOx 400 ug/m3 - masurat timp de 3 ore consecutive in puncte reprezentative Prag de pentru calitatea aerului, pe o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru alerta o intreaga zona sau aglomerare 200 ug/m3 NO2 - valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane Valori 40 ug/m3 NO2 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane limita 30 ug/m3 NOx - valoarea limita anuala pentru protectia vegetatiei Ozon O3 1.Caracteristici generale Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros inecacios. Se concentreaza in stratosfera si asigura protectia impotriva radiatiei UV daunatoare vietii. Ozonul prezent la nivelul solului se comporta ca o componenta a"smogului fotochimic". Se formeaza prin intermediul unei reactii care implica in particular oxizi de azot si compusi organici volatili. Efecte asupra sanatatii Concentratia de ozon la nivelul solului provoaca iritarea traiectului respirator si iritarea ochilor. Concentratii mari de ozon pot provoca reducerea functiei respiratorii. Efecte asupra mediului Este responsabil de daune produse vegetatiei prin atrofierea unor specii de arbori din zonele urbane. 2. Metode de masurare Metode de referinta pentru analiza ozonului si de calibrare a instrumentelor pentru ozon: - metoda de analiza : metoda fotometrica in UV (ISO 13964); - metoda de calibrare: fotometru de referinta in UV (ISO 13964, VDI 2468, B1.6). 6

3. Norme ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 Ozon - O3 240 ug/m3- media pe 1 h 120 ug/m3 - valoare tinta pentru protectia sanatatii umane 18.000 ug/m3 x h - valoare tinta pentru protectia vegetatiei 120 ug/m3 - obiectivul pe termen lung pentru protectia sanatatii umane 6000 ug/m3 - obiectivul pe termen lung pentru protectia vegetatiei

Prag de alerta Valori tinta

Obiectiv pe termen lung

Monoxid de carbon CO 1.Caracteristici generale La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de origine atat naturala cat si antropica. Monoxidul de carbon se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili. Surse naturale: arderea padurilor, emisiile vulcanice si descarcarile electrice. Surse antropice: se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili. Alte surse antropice: producerea otelului si a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier , aerian si feroviar. Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos in special in perioada de calm atmosferic din timpul iernii si primaverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scazute), cand arderea combustibililor fosili atinge un maxim. Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o suprafata intinsa, nepunand in pericol sanatatea umana. Efecte asupra sanatatii populatiei Este un gaz toxic, in concentratii mari fiind letal (la concentratii de aproximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacitatii de transport a oxigenului in sange, cu consecinte asupra sistemului respirator si a sistemului cardiovascular. 2. Metode de masurare Metoda de referinta pentru masurarea monoxidului de carbon este metoda spectrometrica in infrarosu nedispersiv (NDIR): ISO 4224 3. Norme ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 Monoxid de carbon - CO 10 ug/m3 - valoare limita pentru protectia sanatatii umane

Valoare limita

Benzen C6H6 1.Caracteristici generale Compus aromatic foarte usor, volatil si solubil in apa. 90% din cantitatea de benzen in aerul ambiental provine din traficul rutier. Restul de 10% provine din evaporarea combustibilului la stocarea si distributia acestuia. Efecte asupra sanatatii Substanta cancerigena, incadrata in clasa A1 de toxicitate, cunoscuta drept cancerigena pentru om. Produce efecte daunatoare asupra sistemului nervos central. 2. Metode de masurare Metoda de referinta pentru masurarea benzenului este metoda de prelevare prin aspirare printr-un cartus absorbant, urmata de determinare gaz-cromatografica, standardizata in prezent de catre Comitetul European pentru Standardizare (CEN). 3. Norme ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 Benzen - C6H6 Valoare limita 5 ug/m3 - valoarea limita pentru protectia sanatatii umane. Pulberile in suspensie PM10 si PM2.5 1.Caracteristici generale Pulberile in suspensie reprezinta un amestec complex de particule foarte mici si picaturi de lichid. Surse naturale: eruptii vulcanice, eroziunea rocilor furtuni de nisip si dispersia polenului. Surse antropice: activitatea industriala, sistemul de incalzire a populatiei, centralele termoelectrice. Traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsa de pneurile masinilor atat la oprirea acestora cat si datorita arderilor incomplete. Efecte asupra sanatatii populatiei Dimensiunea particulelor este direct legata de potentialul de a cauza efecte. O problema importanta o reprezinta particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec prin nas si gat si patrund in alveolele pulmonare provocand inflamatii si intoxicari. Sunt afectate in special persoanele cu boli cardiovasculare si respiratorii, copiii, varstnicii si astmaticii. Copiii cu varsta mai mica de 15 ani inhaleaza mai mult aer, si in consecinta mai multi poluanti. Ei respira mai repede decat adultii si tind sa respire mai mult pe gura, ocolind practic filtrul natural din nas. Sunt in mod special vulnerabili , deoarece plamanii lor nu sunt dezvoltati, iar tesutul pulmonar care se dezvolta in copilarie este mai sensibil. Poluarea cu pulberi inrautateste simptomele astmului, respectiv tuse, dureri in piept si dificultati respiratorii. Expunerea pe termen lung la o concentratie scazuta de pulberi poate cauza cancer si moartea prematura. 2. Metode de masurare Metoda de referinta pentru prelevarea si masurarea PM10 este cea descrisa in EN 12341 "Calitatea aerului - procedura de testare pe teren pentru a demonstra echivalenta de referinta a metodelor de prelevare a fractiunii PM10 din pulberile in 8

suspensie". Principiul de masurare se bazeaza pe colectarea pe filtre a fractiunii PM10 a pulberilor in suspensie si determinarea masei acestora cu ajutorul metodei gravimetrice. Metoda de referinta pentru prelevarea si masurarea PM2,5 va fi stabilita potrivit art. 47 din normativ. 3. Norme ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 Pulberi in suspensie - PM10 Faza 1 50 ug/m3 PM 10 - valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane (pana la 1 ianuarie 2007) 40 ug/m3 PM10 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane (pana la 1 ianuarie 2007) Faza 2 50 ug/m3 PM 10 - valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane (pana la 1 ianuarie 2010) 20 ug/m3 PM10 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane (pana la 1 ianuarie 2010)

Valori limita

Plumb si alte metale toxice Pb, Cd, As si Hg 1.Caracteristici generale Metalele toxice provin din combustia carbunilor, carburantilor, deseurilor menajere, etc. si din anumite procedee industriale. Se gasesc in general sub forma de particule (cu exceptia mercurului care este gazos). Metalele se acumuleaza in organism si provoaca efecte toxice de scurta si/sau lunga durata. In cazul expunerii la concentratii ridicate ele pot afecta sistemul nervos, functiile renale, hepatice, respiratorii. 2. Metode de masurare Metoda de referinta pentru prelevarea plumbului este aceeasi cu metoda de prelevare pentru PM10. Metoda de referinta pentru analiza plumbului este cea prevazuta in ISO 9855/1993 "Aer inconjurator - determinarea continutului de plumb din aerosolii colectati pe filtre". Metoda - spectroscopie cu absorbtie atomica. Metoda de referinta pentru masurarea concentratiilor de arsen, cadmiu si nichel in aerul inconjurator este in curs de standardizare de catre Comitetul European pentru Standardizare (CEN) si are la baza prelevarea manuala a PM10, asa cum este ea descrisa in standardul EN 12341. Retinerea pe filtru a probelor este urmata de mineralizare si de analiza prin spectrometrie cu absorbtie atomica (AAS) sau spectrometrie de emisie cu plasma cuplata inductiv si spectrometrie de masa (ICP-MS). In absenta metodelor standard CEN se pot folosi standarde nationale sau standarde ISO. Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au demonstrat ca dau rezultate echivalente cu cele obtinute prin metodele de referinta. Metoda de referinta pentru masurarea concentratiei de mercur gazos total in aerul inconjurator este in curs de standardizare si consta in analiza automata a mercurului folosind spectrometria de absorbtie atomica sau spectrometrie de fluorescenta atomica. In absenta metodelor standard CEN se pot folosi standarde nationale sau standarde ISO. Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au demonstrat ca dau rezultate echivalente cu cele obtinute prin metodele de referinta.

3. Norme ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 Plumb - Pb Valori limita 0,5 ug/m3 PM 10 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii ORDIN nr. 448 din 21 martie 2007 As, Cd, Hg si Ni 6 ug/m3 PM 10 - valoarea tinta pentru continutul total din fractia PM10, mediata pentru un an calendaristic. 5 ug/m3 PM 10 - valoarea tinta pentru continutul total din fractia PM10, mediata pentru un an calendaristic. 20 ug/m3 PM 10 - valoarea tinta pentru continutul total din fractia PM10, mediata pentru un an calendaristic.

Arsen Cadmiu Nichel

Fenomene fizico-chimice care stau la baza controlului emisiilor gazoase Exista patru fenomene fizico-chimice operationale folosite n general pentru controlul emisiilor gazoase: absorbtia, adsorbtia, combustia, condensarea. Mai exista alte trei fenomene chimice ingineresti operationale, folosite n ultimii ani, respectiv: biofiltrarea, filtrarea prin membrane, reducerea catalitica selectiva. Absorbtia. Proiectele ingineresti ale echipamentului pentru echipamentele de absorbtie a gazului, trebuie sa se bazeze pe aplicarea eficace a principiilor difuziei, a echilibrului chimic si transferului de masa. Procedura generala de proiectare consta ntr-un numar de etape ce trebuie luate n consideratie. Acestea includ: alegerea solventului; evaluarea datelor la echilibru; estimarea datelor de functionare (de obicei constnd n determinarea masei si a energiei si n care bilantul de energie decide daca bilantul de absorbtie poate fi considerat izoterm sau adiabat); alegerea coloanei (s-ar putea ca alegerea coloanei sa nu fie evidenta sau specificata, iar calculul trebuie sa tina cont de diferite tipuri de coloane si se bazeaza n final pe considerente economice); calculul diametrului coloanei (pentru coloane cu umplutura, se bazeaza de obicei pe conditiile de curgere, iar pentru cele cu talere pe viteza optima a gazului, sau pe capacitatea de trecere a lichidului prin gaurile talerului; estimarea greutatii coloanei sau a numarului de talere (n cazul coloanelor cu umplutura greutatea coloanei se calculeaza prin multiplicarea numarului de unitati de transfer, obtinute prin cunoasterea datelor de operare si de echilibru, cu naltimea unei unitati de transfer; pentru coloane cu talere, numarul de straturi teoretice, determinat din graficul de echilibru si din liniile de operare, este mpartit la eficienta generala estimata a talerelor, pentru a determina numarul de plane prezente, care permite estimarea naltimii coloanei pe baza spatierii planelor); determinarea scaderii de presiune pe coloana (pentru coloane cu umplutura, 10

corelatia depinde de tipul umpluturii, de parametrii de functionare ai coloanei si de proprietatile fizice ale constituentilor implicati, care trebuie cunoscuti pentru a estima scaderea de presiune prin umplutura; pentru coloane cu talere, aceasta se obtine si este multiplicata cu numarul de plane). Echipamentul. Principalele tipuri de echipamente pentru absorbtia gazului pot fi clasificate n: coloane cu umplutura (operare continua), coloane cu talere (operare n straturi), altele. Din cele trei categorii, coloana cu umplutura este, de departe, cea mai folosita pentru absorbtia gazelor poluante. A treia categorie de echipamente de absorbtie a gazului poate include fixarea gazului, aceasta fiind clasificata de obicei ca fiind umeda sau uscata. n sistemele de desulfurare umeda, turnul de absorbtie utilizeaza un absorbant pe baza de var, care reactioneaza cu gazele acide, formnd un biprodus umed sau solid. Desulfurarea uscata poate fi grupata n trei categorii: 1) uscarea prin mprastiere; 2) uscarea prin mprastiere circulanta; 3) injectia uscata. Toate aceste sisteme duc la formarea unui produs uscat, care poate fi captat cu un filtru cu sac textil, evitndu-se costurile implicate de sistemele de epurare a apei uzate. Filtrul sac este foarte eficient n captarea emisiilor de particule si, mai mult, n filtru sac continua ndepartarea gazelor acide. Adsorbtia. Proiectarea echipamentelor pentru adsorbitia gazelor este, n multe privinte, analoaga cu cea a echipamentelor gazelor absorbite, un adsorbant solid nlocuind lichidul solvent. Similaritatea este evidenta n ecuatiile de material si a bilantului energetic, ca si n cazul metodelor de determinare a naltimii coloanei. Selectia finala, asa cum ne putem astepta, depinde n totalitate de economia generala a proceselor. Sunt folosite sisteme cu doua sau trei paturi, cu unul sau doua paturi, bypasate, pentru regenerare, n timp ce celalalt pat este adsorbant. Un sistem tipic cu doua paturi fixe este prezentat n figura 2.

Fig. 2 Sitem tipic cu doua paturi

Combustia. Multe componente organice eliberate din operatiile de prelucrare pot fi convertite n dioxid de carbon si apa inofensiva prin oxidare rapida (reactie chimica), respectiv combustie. Totusi, combustia gazelor care contin compusi bazici, poate necesita si un tratament de gaz acid la evacuarea arzatorului. Pentru distrugerea contaminantilor combustibili sunt folosite trei metode rapide de oxidare: ardere (combustie) directa cu flacara; 11

utilizarea unor comburanti termici; utilizarea unor comburanti catalitici. Metodele termice si de ardere combustie se caracterizeaza prin prezenta flacarii n timpul combustiei. La procesul de combustie se face referire cnd se vorbeste de postardere sau incinerare. Pentru atingerea combustiei totale (combinarea elementelor combustibile si a compusilor combustibilului cu tot oxigenul pe care l pot utiliza) trebuie asigurat suficient spatiu, suficient timp, o turbulenta si o temperatura destul de mare, ca sa se aprinda constituentii. Cei trei T ai combustiei timp, temperatura, turbulenta guverneaza viteza si complexitatea reactiei de combustie. Pentru o combustie completa, oxigenul trebuie sa intre n contact direct cu moleculele combustibilului la o temperatura suficienta si pentru o perioada suficienta de timp, astfel nct reactia sa fie completata. Reactiile incomplete pot duce la formarea aldehidelor, acizilor organici, carbonilor si monoxidului de carbon. Echipamentul combustiei. Echipamentul pentru realizarea combustiei poate fi clasificat n trei categorii: 1) cu flacara; 2) incineratoare termice; 3) incineratoare catalitice. Incineratoare termice. Incineratoarele termice sau postarzatoarele pot fi folosite pentru o gama larga de gaze, care au o concentratie scazuta de vapori organici. Concentrarea compusilor organici n aer trebuie sa fie substantial sub nivelul inferior de inflamare (limita inferioara de explozie). De regula, se ia un coeficient de siguranta suficient de mare (de 4:1). Reactiile au loc la temperaturi ridicate, la care se pot asigura ratele chimice de reactie pentru substantele organice. Ca sa ajunga la aceasta temperatura, este necesara prencalzirea fluxului de alimentare, folosind energia auxiliara. Odata cu fluxul de gaz contaminat, sunt introduse continuu n incinerator aer si combustibil (figura 3).

Fig. 3 Dispozitiv de combustie termica Incineratorii catalitici. Incineratorii catalitici sunt o alternativa a incineratorilor termici. Pentru reactiile simple, efectele prezentei catalizatorului sunt: cresterea ratei de reactie, posibilitatea ca reactia sa aiba loc la temperaturi joase, reducerea volumul reactorului. ntr-un incinerator catalitic tipic pentru combustia vaporilor organici, curentul gazos este trimis continuu de un ventilator n reactor, la o viteza de 315 m/s, dar si la o temperatura mai joasa, de obicei de la 350 la 425 C, fata de incineratorii termici. Gazele care pot sa fie sau sa nu fie prencalzite, trec printr-un pat catalitic, unde are loc reactia de combustie. Produsele combustiei, care sunt alcatuite din vapori de apa, dioxid de carbon, vapori inerti care nu au reactionat, sunt eliberate continuu la o temperatura nalta. Pot fi facute economii de energie prin recuperarea caldurii de la iesire. Metalele din familia platinei sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a promova combustia la temperaturi joase. Alti catalizatori, posibil a fi utilizati, sunt: diversi oxizi ai cuprului, cromului, vanadiului, nichelului si cobaltului. Acesti catalizatori si pot pierde din proprietati (se pot otravi), n special, datorita prezentei halogenilor, compusilor

12

halogenilor si sulfului, zincului, arsenicului, plumbului, mercururului si a altor particule. De aceea, este important ca suprafetele catalizatorilor sa fie curatate si activate pentru a asigura performante optime. Condensarea. Frecvent, n cadrul controlului poluarii aerului, devine necesara tratarea unui efluent, constnd din vapori condensati poluanti si gaz necondensabil. O metoda foarte populara de control, pentru a ndeparta astfel de poluanti din fluxurile de proces gazoase, este condensarea. Condensarea poate fi folosita pentru a colecta emisii condensabile eliberate n atmosfera, n special cnd concentratia de vapori este mare. Aceasta are loc, de obicei, prin scaderea temperaturii fluxului gazos, desi o crestere a presiunii ar duce la acelasi rezultat. Ultima solutie este, de obicei, folosita n industrie si este favorabila pentru economie, deoarece schimbarile de presiune (chiar si cele mici) au loc la rate volumetrice mari de fluxuri gazoase. Echipamentul de condensare. Exista doua tipuri de baza de condensatori folositi: de contact si de suprafata. n condensatorii de contact, fluxul gazos este adus n contact direct cu mediul de racire, astfel nct vaporii se condenseaza si se amesteca cu agentul de racire. Cel mai folosit sistem este condensatorul de suprafata (sau schimbatorul de caldura), n care vaporii si mediul de racire sunt separate de un perete. Daca nu se pot realiza eficiente de ndepartare nalte cu condensatorii de vapori cu presiune scazuta, condensatorii sunt de obicei utilizati pentru pretratare, cu prioritate n fata incineratorului, absorbitorului si adsorbitorului. Biofiltrele au o tehnologie care foloseste microorganisme, n general bacterii, pentru tratarea mirosurilor emisiilor de gaze, ntr-o maniera economica si sigura pentru mediu. Biofiltrele constau n filtre poroase, prin care este distribuit un curent de gaz rezidual. Microorganismele care se hranesc din gazul rezidual sunt atasate de acest substrat poros. Procesul de biofiltrare este nrudit cu procesul de tratare a precipitatului obtinut conventional, n care, n amndoua ipostazele, microorganismele sunt folosite pentru a oxida complet compusii organici n CO2 si apa. Biofiltrele sunt folosite pentru a controla emisiile de gaz din operatiile de composting, uzine de recuperare, industria alimentara si a tutunului, prelucrare chimica, turnatorii de fier si otel si alte utilaje industriale. Etapele procesului principal de filtrare sunt prezentate n figura 4 si sunt urmatoarele: colectarea si transportul prin reteaua de conducte a gazelor brute din zona de procesare sau productie spre o zona de pretratare a gazului, ridicarea presiunii ntr-un ventilator, pentru a compensa pierderile prin elementele ulterioare ale procesului, pretratarea gazului rezidual pentru ndepartarea particulelor, ajustarea temperaturii si a umiditatii pna la saturatie.

13

Fig. 4 Schema unui sistem deschis de biofiltrare cu un singur strat

Controlul si reducerea concentratiei oxizilor de azot Tehnicile de reducere a oxizilor de azot se impart in masuri primare si masuri secundare. Masurile primare s-au dezvoltat cu scopul de a controla formarea si/sau reducerea de NOx in cazan , pe cand cele secundare sunt tehnici care au ca scop reducerea emisiilor evacuate in atmosfera ( tehnici care se aplica la fine cazan- pe traseul gazelor de ardere ). Din modul de formare a oxizilor de azot a rezultat ca ei depind de cantitatea de azot din combustibil si de cantitatea de aer introdusa in focar impreuna cu combustibilul. Daca continutul de azot din combustibil , nu poate fi influentat, aerul secundar de ardere introdus in focar odata cu combustibilul poate fi redus pana la limita la care acesta mai asigura aprinderea si arderea stabila a combustibilului. Aprinderea carbunelui si arderea stabila a acestuia depind de finetea demacinare a lui si de temperatura cu care el este introdus in focar, astfel , o finete buna de macinare face sa se atinga o temperatura mai mare de ardere care provoca o intensa gazeificare si formare a radicalilor , care va contribui la reducerea NOx ului format. Solutiile tehnice aplicate in acest scop sunt urmatoarele: 1. Low NOx burners- arzatoare care genereaza concentratii mici de Nox; 2. Selective catalytic reduction- reducerea catalitica selectiva; 3. Selectiv non-catalytic reduction- reducerea necatalitica selectiva; 4. NOX scrubbers- scrubere pentru NOX; 5. Exhaust gas recirculation recircularea gazelor exhaustate; 6. Catalytic convertor- convertor catalitic 14

Reducerea selectiva catalitica a oxizilor de azot. Metoda de reducere selectiva catalitica (n engleza, Selective Catalytic Reduction - SCR) este utilizata de peste un deceniu, pentru a controla emisiile de NOx de la generatoarele de abur si cuptoare. Un alt domeniu de utilizare a SCR este industria chimica. Un sistem SCR tipic este prezentat n figura 5.

Fig. 5 Reducerea selectiva catalitica a oxizilor de azot

Vaporii de NOx sunt prencalziti de efluentul iesit din vasul catalizator n schimbatorul recuperator si apoi ncalziti cu ajutorul unui arzator care functioneaza cu gaz sau pacura la 320 C. nainte de a fi trecut printr-un oxid metalic de zeolit sau pat catalitic din zeolit, este injectata o cantitate fixa de amoniac ntr-un volum de gaz. NOx se reduce n azot si apa n prezenta amoniacului n concordanta cu urmatoarele reactii exoterme:

Analizorii de NOx de la intrarea n prencalzitor si de la iesirea din vasul de catalizare monitorizeaza concentratiile de NOx si controleaza rata de alimentare cu amoniac. Gazul de la iesire este evacuat la circa 350 C. Bibliografia 1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare 2. Note de curs, Prevenirea si controlul integrat al poluarii, an V; 3. Impactul CTE asupa mediului, Gh. Lazaroiu 4. http://www.cnr-cme.ro/foren2008/CD_ROM_1/poster_ro/pdf/Sp-29-ro.pdf

15

S-ar putea să vă placă și