Aliaje feroase

o/oP are conJinuturi scazute de carbon, deci structuri cu multa ferit6, un procent de 0,04

Efectul fosforului este func{ie de con{inutul de carbon

al olelului.

Pentru
sub

concentrafia de satura{ie. Pentru o{elurile cu procent ridicat de carbon si pu{in[ structurf,, 0,04 yoP provoacA fragilizarea.

influen[d micf, asupra durificdrii

gi fragilitdtii o{elului, deoarece valoarea

este

feritl in

Oxigenul ajunge in o{el din atmosfera cuptorului de elaborare gi din materia prim6. temperaturi inalte, in vederea prelucrlrii, oxigenul difuzeazd de-a lungul limitelor de griunte. Cu fierul oxigenul formeazi solufii 6,y,o gi oxizi: FeO - oxidul feros, cu refea cubic6, oxidul feric Fe2O3 - hematita cu re,tea romboedricS gi oxidul feroferic Fe3Oa - oxidul fero-feric sau

in afara oxigenului rezultat in procesul de elaborare, in tirnpul incdlzirii la

magnetita care are relea cubici

FeO nu este stabil sub forma compusului stoechiometric gi con{ine intotdeauna atomi de oxigen in exces, dizolvali in re,teaua cristalind. Este oxidul cel mai bogat in Fe 9i
se glsegte

in o{eluri sub formd de constituent structural, numit Wustitd. FeO produce, la fel ca gi FeS, fragilitatea la rogu a ofelului. Fragilitatea crefte cu

cre$terea con{inutului de O gi S gi sclderea procentului de Mn in compozi{ie. FeO 9i FeS formeazi un eutectic la 58 %o S care se topegte la 930o. Adaosul de Mn duce la formarea Mn S gi Mn O gi inldturarea compugilor FeO 9i
FeS ce determin[ fragilizarea.

in afara oxizilor de fier, in structurd pot apare gi alte incluziuni oxidice rezultate in timpul dezoxiddrii olelului lichid ce con{ine siliciu sau aluminiu. in timpul elabordrii se stabilegte un echilibru termodinamic intre oxigen gi carbon:

C+FeO]CO+Fe.
Acest echilibru este deranjat de scSderea temperaturii la turnare gi solidificare. Se formeazl din nou CO care se ridicd sub form6 de bule in topiturd, determindnd un proces de ,,fierbere". Pentru a evita degajarea de gaze se adaugf, agenti de dezoxidare, de ,,calmare". Dezoxidarea se realizeazl cu siliciu sau aluminiu.
lO-s %N la temperatura camerei. La r6ciri rapide de la 590 'C Ia 20 "C se produce separarea Fe4N, de formd aciculard, care provocl durificarea structuralI sau imbltrAnirea ofelului. lmb[trdnirea datoritd azotului provocd fragilitate, cre$terea sensibilit5lii la qocuri, micgorarea rezisten{ei, cre$terea duritS(ii gi micgorarea capacit[fii de deformare

Azotul .Fierul cr dizolvl maximum 0,1

%o

N, la 590 oC gi numai

supradezoxidat cu

Pentru indep[rtarea sigur6 a tendin{ei de imbltrAnire, la elaborare, ofelul este Al, azotul fiind legat sub formf, de nitruri de aluminiu AlN. Aceste
se numesc

ofeluri tratate special (cu 0,3 %Al)

Hidrogenul. Hidrogenul
provocdnd fragilitatea.

ofeluri Izett (Immer Zah - totdeauna tenace). in o{el determinS sciderea rezilienlei qi tenacitalii

Siliciul provine in oteluri din etapa de elaborare cdnd folosit ca dezoxidant in procesul de calmare a otelului, in exces el se g[segte in procente mici si este elernent
inso{itor
.

Alierea cu siliciu (anexa f-4.a.) provoacd cobordrea temperaturii de topire a fierului, micgorarea intervalului de solidificare, scdderea tendinlei de formare a segregafiilor, ingustarea domeniului y gi deplasarea punctelor de transformare la temperaturi mai inalte Siliciul mdregte rezisten.ta la rupere gi limita elasticd a o{elului. Manganul se folosegte pentru desulfurarea o{elului,in exces el se gdsegte in otel in procente mici si este element insofitor. Alierea cu mangan determin6 scf,derea temperaturii

Aliaje feroase

o/oP are conJinuturi scazute de carbon, deci structuri cu multa ferit6, un procent de 0,04

Efectul fosforului este func{ie de con{inutul de carbon

al olelului.

Pentru

influen[d micf, asupra durificdrii gi fragilitdtii o{elului, deoarece valoarea este sub concentrafia de satura{ie. Pentru o{elurile cu procent ridicat de carbon si pu{ind feritl in
structurf,, 0,04 yoP provoacA fragilizarea.

Oxigenul ajunge in o{el din atmosfera cuptorului de elaborare gi din materia prim6. temperaturi inalte, in vederea prelucrlrii, oxigenul difuzeazd de-a lungul limitelor de griunte. Cu fierul oxigenul formeazi solufii 6,y,o gi oxizi: FeO - oxidul feros, cu re{ea cubic6, oxidul feric Fe2O3 - hematita cu re,tea romboedricS gi oxidul feroferic Fe3Oa - oxidul fero-feric sau

in afara oxigenului rezultat in procesul de elaborare, in tirnpul incdlzirii la

magnetita care are relea cubici

FeO nu este stabil sub forma compusului stoechiometric gi con{ine intotdeauna atomi de oxigen in exces, dizolvali in re,teaua cristalind. Este oxidul cel mai bogat in Fe 9i
se glsegte

in o{eluri sub formd de constituent structural, numit Wustitd. FeO produce, la fel ca gi FeS, fragilitatea la rogu a ofelului. Fragilitatea crefte cu

cre$terea con{inutului de O gi S gi sclderea procentului de Mn in compozi{ie. FeO 9i FeS formeazi un eutectic la 58 %o S care se topegte la 930o. Adaosul de Mn duce la formarea Mn S gi Mn O gi inldturarea compugilor FeO 9i
FeS ce determin[ fragilizarea.

in afara oxizilor de fier, in structurd pot apare gi alte incluziuni oxidice rezultate in timpul dezoxiddrii olelului lichid ce con{ine siliciu sau aluminiu. in timpul elabordrii se stabilegte un echilibru termodinamic intre oxigen gi carbon:

C+FeO]CO+Fe.
Acest echilibru este deranjat de scSderea temperaturii la turnare gi solidificare. Se formeazl din nou CO care se ridicd sub form6 de bule in topiturd, determindnd un proces de ,,fierbere". Pentru a evita degajarea de gaze se adaugf, agenti de dezoxidare, de ,,calmare". Dezoxidarea se realizeazl cu siliciu sau aluminiu.
lO-s %N la temperatura camerei. La r6ciri rapide de la 590 'C Ia 20 "C se produce separarea Fe4N, de formd aciculard, care provocl durificarea structuralI sau imbltrAnirea ofelului. lmb[trdnirea datoritd azotului provocd fragilitate, cre$terea sensibilit5lii la qocuri, micgorarea rezisten{ei, cre$terea duritS(ii gi micgorarea capacit[fii de deformare

Azotul .Fierul cr dizolvl maximum 0,1

%o

N, la 590 oC gi numai

supradezoxidat cu

Pentru indep[rtarea sigur6 a tendin{ei de imbltrAnire, la elaborare, ofelul este Al, azotul fiind legat sub formf, de nitrurd de aluminiu AlN. Aceste
se numesc

ofeluri tratate special (cu 0,3 %Al)

Hidrogenul. Hidrogenul
provocdnd fragilitatea.

ofeluri Izett (Immer Zah - totdeauna tenace). in o{el determinS sciderea rezilienlei qi tenacitalii

Siliciul provine in oteluri din etapa de elaborare cdnd folosit ca dezoxidant in procesul de calmare a otelului, in exces el se g[segte in procente mici si este elernent
inso{itor
.

Alierea cu siliciu (anexa f-4.a.) provoacd cobordrea temperaturii de topire a fierului, micgorarea intervalului de solidificare, scdderea tendinlei de formare a segregafiilor, ingustarea domeniului y gi deplasarea punctelor de transformare la temperaturi mai inalte Siliciul mdregte rezisten.ta la rupere gi limita elasticd a o{elului. Manganul se folosegte pentru desulfurarea o{elului,in exces el se gdsegte in otel in procente mici si este element insofitor. Alierea cu mangan determin6 scf,derea temperaturii

10

Mateiale compatibile in tehnologii asisfive

punctelor 13 9i mlrirea domeniului 1 (anexa f-4.b). Ferita dizolvI la 20 "C pdn6 %Mn. Manganul mf,regte rezisten{a la tracfiune gi limita de curgere a oJelului.

la

20

Dupd afinitatea elementelor de aliere in raport cu carbonul deosebim: - elemente de aliere care nu formeazf, carburi ci se glsesc in solulii solide prin inlocuirea atomilor de Fe in austenitd gi feritf,: Ni, Al, Cu, Co; - elemente cu (aza atomici aproape egal6 cu a fierului gi fonneazd carburi mixte cu fierul de forma (Fe, E), Cn prin inlocuirea unei fracfiuni din fier (cementita aliatd): Mn,

Cr, Mo, W etc.

etc.

elemente care formeazd carburi stabile nemiscibile cu cementita:

Ti, V, Zr, Nb

Afinitatea elementdlor de aliere fa{d de carbon este relativd. Spre exemplu W, in o{elurile s[race in carbon, se dizolvi aproap integral in ferit6, pe cdnd in o{elurile cu conlinut mare de carbon, chiar in procente mici formeazd carburi. Pentru a determina influenla elementelor de aliere asupra structurii gi propriet[filor o,telului se va studia influenla lor asupra transformf,rilor alotropice gi asupra diagramei Fe-

C-8.
Elementele de aliere cu sistemul de cristalizare cubic cu volum centrat se dizolvl in Fea mf,rindu-i stabilitatea, pe cdnd elementele cu sistem cubic cu fefe centrate mdresc stabilitatea fierului. Elementele care stabilizeazl,frerul cr se numesc alfagene: Cr, W, Mo, V, Si, Al, iar Ni, Cu, Mn, care mSresc stabilitatea fierului Y se numesc elemente gamagene. Elementele alfagene inchid domeniul de transfornare o( -> y (fig. 5.7).

T li4

s3<, :S .s
l\a !r

taTa Bo,

,fr!,
t

9ro

f,e

Z.!aa*fpr'-Sp?e.

!i"y

Fig. 5.6. Influenfa elementelor alfagene asupra transformdrii alotropice a fi erului.

Fig. 5.7. Influenfa elementelor gamagene asupra transform[rii alotropice a fi erului.

Pentru un anumit procent de element de aliere alfagen X%o, in compozifia otelului, transformarea alotropic[ o -> y la incf,lzire nu mai are loc, otelul are structura feritica pdnd la topire. Pentru Yolo element gamagen transformarea y -> o la rlcire nu mai are loc, structura austenitica este stabila pini la temperatura ambianta. Elementele alfagene ridicl temperatura liniilor de transformare ale diagramei Fe{.

Aliaje feroase 11

Fig' 5'8' Influenta elementelor alfagene asupra liniilor diagramei Fe--cementita, cu deplasarea spre
stdnga a punclului eutectoid.

mai

devine mi
t\t

Elemente gam2gen: temperatura punctel or de transformare sideplaseazd -coboar6 spre stdnga punctul S (fig. 5.9).

,T":*,H;'ilf'JJ"Jffll."i,':.,:;?:T,,:l?:*l#l
gi in mare

mrsuri

de natura carburilor.

.s

Jr

-o7.

,ttt

/ -.>e:foz) ti.-lf'(6/)

4ta

4d

--6ffi

Fig. 5.9. Influenfa elementelor de aliere gamagene asupra diagramei Fier _cementiti.

5.1.4.2. Clasificari ale otelurilor

in functie de compozi(ia chimicd,deosebim doud mari categorii de o(eluri: o{eluri nealiate gi o{eluri aliate.
canritali

max.0,4

l. mi
o/o

'#;:;U"{,, ii{!"t9"ftl,k, nJ1*,fs l)l.rjl,liiilfii,

il

12
S, P, N, O sunt impuritdfi provenind din

Mateiale compatibile in tehnologii asistive

de elaborare.

dezoxidare (in exces) gi se numesc elemente insofitoare.

M4 Si si Al, in procente mici, provin din procesele de desulfuiare

incirciturd

sau din atmosfera agregatelor si

2. Oleluri qliate

scopul ob{inerii unor proprietili superioare o{elurilor carbon. O{elurile aliate pot confine pind la 50 %o elemente de aliere gi se clasificd in: inalt, mediu gi slab aliate. ln ofelurile inalt aliate, elementele de aliere trebuie sd fie in procente mai mari de: 6 o Si,6 o/oMn,6 %oCr,4,5 %Ni, I %oMq I yoY,4 o/oW,I %oCo,0,3 %Al gi 0,4o/oCu, iar confinutul total s6 fie mai mare de l0 7o. O{elurile slab aliate con{in: 0,5 - I ,l %osi, 0,8 - 1,8 %oMn, 0,3 - 0,5 o/oCr, 0,3 0,5 %Ni, 0,05 - 0,I %oMo,0,05 - 0,1 yoY,0,2 - 0,3 oAW,0,2 - 0,3 VoCo, iar con{inutul total de elemente de aliere sf, fie sub 5 %. In funcfie de structura carucleristicii, oblinutd la ricire normald, in aer, ofelurile sunt: l. Otel hipoeutectoid, cu confinut de carbon sub 0,77 oh. Prezintd, structura formatl dinferitd si perlitd. Propor{ia de perlitd cre$te cu creiterea con{inutului de carbon. 2. Oyel eutectoid, cu aproximativ 0,7'7 o/oC gi structura formati numai din perlitd. 3.olel hipereutectoid, cu confinutul de carbon cuprins intre 0,77 gi 2,il %o, are

decdt cele admise pentru o{elurile carbon alte elemente ca: Ti,

sunt o,telurile care confin in mod voit, in propor{ie mai mare

v, Mo, co, Ni, Nb, B etc. in

structuta,

in

procentului de carbon cregte continuitatea 9i gr6simea re{elei de cementitA secundarI, ceea ce duce la mirirea duritAlii qi fragilitilii o{elului. 4. Olelurile austenitice sunt inalt aliate cu elemente gamagene (Ni, Mn) care fac stabili structura austeniticf, la temperatura normald. Nu pot fi normalizate sau imbun6td{ite. Finisarea grduntelui de austenitl se poate realizaprintr-o recoacere de recristalizare (Anexa 2-7 a). 5. Olelurileferitice,inalt aliate cu elemente alfagene: Si, W, Cr, Mo, Ti, V, Al, au

stare recoapti, formatf, din perl,itd Si cementitd secundqrd. Cu cregterea

structura formatf, numai

electrotehnic[). (Anexa 2-7 b) 6. O\elurile martensitice au la rtrcire in aer structura formatd din martensita. Sunt aliate in principal cu cr, in propor{ie de 4 pdnd ra 19 %o, mai pot con{ine si, Ni, w, Mo gi v. Sunt otelurile qutocdlibile. (Anexa2-7 c) 7. OPelurile ledeburitice, sunt oleluri tnalt aliate cu elemente ce formeazd carburi. Au in structurd un eutectic format din austenitd gi carburi, asemdndtor ledeburitei. Din aceast6 categorie fac parte olelurile rapide pentru scule (Anexa 2-2 c).

din feritd. (ex.: o{elul cu 3 - 5 % gi 0,05 %c folosit in

5.1.4.3. Oteluri carbon

Caracteristicile olelurilor carbon sunt influen(ate de compozifia chimicl, in mod deosebit de con{inutul de carbon, de microstructurf,, de modul de prelucrare gi de tratamentul termic aplicat. Cdnd conlinutul de carbon al o,telurilor cregte, limita elasticd 9i rezistenfa la tracfiune cresc, iar alungirea scade (fig.S.10). Cregterea valorilor de rezistenJa c.egi".ea "u confinutului de carbon este mai rapidl decdt cre$terea limitei elastice

AIiaje feroase

{3

t:/.3
roo

<3

I
5d
I

7.,4

a,4

.4q 12 -t-y-c

Fig. 5.10. Influenfa confinutului de carbon asupra caracteristicilor aliajelor hipoeutectice din sistemul fier-cementitl. Oteluri : 0-2.11 o/oC

Varia{ia microstructurii ofelurilor carbon cu conlinutul de carbon este ilustratd in fig.5.1 5.12.

si

Fig. 5.11. Microstructuri pentru ofeluri carbon: a

- olel extramoale cu < 0,05%C, ferit6, atac nital, 700X; b - ofel hipoeuctectoid cu 0,20%C, feritd gi perlitd, atac nital, l00X li 400X; c - ofel hipoeutectoi'd cu0,40o/oC, feritd gi perlita, atac nital, 250X; d - o[el hipoeutectoid cu 0,35%C, supraincllzit, feritd acicular[ qi celulara, l00X gi respectiv 250X.

14

Materiale compatibile in tehnologii asisfive

qi Fig. 5.11. Microstructuri caracteristice ofelurilor carbon: a - ofel hipoeutectoid ctt0,70VoC, perlit6 250X; b - ofel hipereutectoid cu lYoC, perlitd 9i cementitd, atac nital, 250X; c - ofel feiltd, atac nital, hipereutectoid cu 1,35%C, p"riita 9i cementitd, nital, 500X; d- ofel hipereutectoid cu 1,30%C globulizatat, perlitd 9i cementit6, 500X 9i MEB 2750X'

Cresterea proportiei de perlita in strucutra este asociata cu cresterea rezistentei mecanice si a duritatii, iar cresterea proportiei de cementita secundara cu cresterea duritatii si a

ragilitatii otelurilor.

AIiaje feroase

15

5.1.4.4. Oteluri aliate

Ofelurile aliate sunt o,teluri la care s-au adf,ugat, in mod inten(ionat, unul sau mai multe elemente de aliere in scopul de a le imbunltd{i propriet6file. O(elurile care con{in p6nd la l0%o elemente de aliere (suma lor) sunt slab 9i mediu aliate, iar cele la care suma elementelor
de aliere dep[gegte 10% sr.rrrt o,teluri inalt aliate. Elementele de aliere pot avea efecte similare
sau contrare.

Solubilitatea elementelor

aliere este influen{ata de

alotropicl a fierului carbon al acestuia (fig. 5.12).

de starea gi de conlinutul de

20
tg

\
t
f

Datoriti efectului pe care elementele de aliere E t%l

Cr

il

l6 t4 t2

au asupra stabilitafli formelor alotropice ale fierului, natura solufiei solide care va constitui masa metalicd debazA poate fi determinati cu suficienti precizie. Prin dizolvarea lor in feritl

/
*y

gi

influen{eazi proprietSfile o{eturilor, temperatura de transformare martensiticf, gi cantitatea de austenitd reziduali .

o{elurile. Este considerat element
de

prin alierea cementitei gi formarea de carburi, elementele de aliere

austenit6 sau

t0

\ \
Va

I /
0

Manganul se gAsegte ca element inso{itor in aproape toate

aliere atunci cdnd concentrafia sa mai mare de 0,6 - 0,8 7o. Formeazd cu
este

4
2

4
s q2 al
/4

v\i
Jr.

bI

0,6 0,8

t0 12 t,l t,6 t6

S \

fierul soluJii solide cu

solubilitate

nelimitati in Fey gi cu max. 3 % Mn in Fecr. Dizolvarea lui in feritl gi austenitl

Mn [%]

/9

determini mirirea durit[{ii rezisten.tei. Mdrind domeniul

9i

de stabilitate al austenitei, manganul scade

temperatura gi con{inutul de carbon al

transformf,rii eutectoide, incetinegte transformarea austenitei gi coboarl

temperatura Mr.

La procente mai mari de

l0%o

Mn gi la 0,7

complet nemagnetic, complet austenitic

l,3Vo

C olelul devine

8,5

40

1,5 t6f

(fig.5.13). Ofelul austenitic are tendinla superficial prin presiune

mare de ecruisare, se durificl

zona ecruisatd se produce transformarea

cl%l
Fig. 5.13. Diagrama structurali a otelurilor aliate cu Mn.

gi lovire. in

marlensiticd gi o precipitare de carburi

fin dispersate. O{elul HAD FIELD aliat cu 12 - 14% Mn gi care confine l,5o C este cunoscut din 1890, are o rezistenlI mare la uzurd gi tracfiune, dar nu poate fi prelucrat, fiind utilizat numai pentru piese turnate: macazuri de cale ferat6, fdlci de concasoare etc.

16

Materiale compatibile in tehnotogii asr.sfive

In ofelurile inoxidabile Mn poate inlocui nichelul. O{elurile cu Mn au rezistivitate sunt nemagnetice' Sunt folosite pentru fabricarea pieselor susceptibile de a avea pierderi mari prin curen{i Foucault.

qar:

91

in ofelurile semidure, nichelul favorizeaz|

fine ca urmare a sciderii
formarea unei perlite foarte temperaturii de transformare sciderea
de

Nichelul se dizo.lv[ in orice proporlie,ln feritd gi austenitd, nu fonreazd carburi, este element gamagen 9i grafitizant. Prin dizolvarea sa in feriti ii maregte duritatea gi rezistenfa permifdnd ca la aceeagi duritate gi rezisten{d, otelul sd mai pufin carbon, deci sd aibd deformabilitate "onlina gi sudabilitate mai bune.

at' f/n

perlitic[. Fine{ea perlitei

asociati cu
durificare

perliti gi cu efectul

confinutului de carbon din

a feritei, conferI o,telurilor aliate cu Ni duritate gi tenacitate bune.

Ni, ofelurile devin integral

austenitice (fig. 5. la).

Peste anumite procente de

4e
Fig.S.14. Diagrama structural[ a olelurilor aliate cu

Ni. O{elurile austenitice prezintA rezistenfd la rupere gi limita elasticd cu valori foarte mici, dar se caracterizeazdprin alungire gi gatuire specifice mari. gi limita elasticd foarte ridicate gi alungirea prelucrat.

:i"jlj,h*:Jferul

insensibil ta suprainclzire

ei

ce nichelul mdregte rezistenfa la oxidare la temperaturi inalte. Coeficientul de dilatare al o,telurilor inalt aliate cu Ni este mic, fapt care face ca aliajele cu confinut mare de nichel si aibl utilizlri deosebite. -aliajele INVAR (35,5yo Ni)se utilizeaz6 pentru rigle etalon, plici penhu oprirea dilata{iei pistoanelor maginilor termice; - PLATINITA.(46% ND are aceeagi dilatafie ca gi sticla, se folosegte la fabricarea electrozilor ltrmpilor cu incandescenftr; - sistemul BIMETAL este realizat prin sudarea a doud pllci din metale cu dilatare
temperaturd se curbeazd. Se utilizeazf,

diferitd: una din invar gi alta din ofel cu 24% Ni. pentru orice schimbare

termice. se grsegte in aproape toate o{elurile semicalmate gi calmate in proporfie de 0,1 0'3-5"./:'La peste 0,5 yo,9i este considerat ele de aliere. Siliciul este element alfagen, stabilizeazd ferita gi in c (cu atiit mai mult cu c6t confinutul de carbon este mai scdzut azdaparigiagrafitului. pentru confinutul de C suficient de mare gi p corespunzitoare este posibil ca in structura ofelului sr apard grafit. Spre exemplu, ofelul cu r,soAc gi l% si, iecopt la 750oc, are o

la fabricarea termometrelor gi releelor

de

siligiul

Aliaje feroase

17
Si0,75o/o graht. Se prelucreazl ugor gi se folosegte

structurl format[ din perlitd globulari

pentru matri,te. Siliciul se dizolvd

siliciul ridicd punctele critice de transformare

spre timpi mai mari
cf,libilitatea.

in ferit[, mdrindu-i duritatea 9i rezistenfa gi are influenp slabS asupra transformf,rii perlitice. In olelurile semidure miregte limita de elasticitate mai ales cdnd este insofit de Mn. Siliciul micgoreazl plasticitatea la rece, motiv pentru care in o(elurile pentru deformare la rece este limitat la procente stfu 0,2Vo. Aliind ferita,
f'cl
,t@
1100
t3O0

deplaseazi diagrama TTT

incuba{ie 9i

de mtrregte

S
/'

N
/
0,

La revenire, siliciul micAoreazd capacitatea de separare gi de coalescenfd a

cementitei,

,200

,tao
< looo
b

,t. C

)
X

cl

mdregte stabilitatea
revenire.

difuzia carbonului

impiedici
9i

.4. j,A

la

{ aoo
700

\ \

coo

procente mici siliciul se folosegte de cele mai multe ori in combinafie cu Mn. O(elurile cu 1,8 2Yo 5i,0,8% Mn Si 0,4%o C

in

.0

{pt
2 3 4 t 6 7 0 g
i ,t"/l
lo

Fig. 5.f5. Influen{a con{inutului de carbon pi de siliciu asupra

domeniului austenic.

arcurilor, rofilor

se folosesc pentru fabricarea

dinfate,

gi 0,1% C are o rezistivitate electricd mare, se caructelizeazl prin pierderi mici de energie prin
curen(i cu Foucault gi se folosegte pentru fabricarea
carcaselor de transformator gi a inductoarelor dinamurilor.

arborilor coti{i. Otelul cu 4% Si

\
p
\, t@a

6
(

\'
D

Y 1,

procentului de

Cu

Si

cre$terea

cresc

t .

fragilitatea o{elului 9i tendinfa de a forma structuri specifice

0,6 Yo C Si 19

,8@

:7

F r'
0.ts

.c(

fontelor. Aliajul PERMISID, cu e aa e4 ce ea ,-o t,z a4 z6 o/o Si, cu rezisten{i C '"J deosebitl la coroziune in medii Fig. 5.16. Influenfa Cr asupra domeniului austenic in funcfie acide, are structura formatf, din cre$terea confinutului de C al o{etului. feriti aliatd cu Si gi lamele fine de grafit. Rezistenla mare la coroziune a otelurilor aliate cu Si se explicl prin formarea la
suprafa,ta a unui strat protector de SiO2.

za

18

Materiale compatibile in tehnologii asisfive

Cromul este element alfagen, micgorebzl stabilitatea austenitei, la peste l8o/o Cr ferita rdmdne stabili p6nb la temperatura de topiie (fig. 5. I 6). Cromul se dizolvi in feritl (pe care o durificd gi o stabilizeazd) Si in austenitl mdrindu-le rezistenfa la coroziune gi are o tendin{a mare de formare a carburilor. Carburile sunt stabilile gi prezinti duritate mare, conferind o{elului rezisten![ mare la uzare, alituri de o scddere a rezilienfei gi alungirii. Pentru a mdri rezistenfa gi alungirea, frrd a micgora prea mult duritatea, se adaugd Ni. Formarea de carburi stabile determind o deplasare a transformlrii perlitice spre procente mai scizute de carbon gi spre temperaturi mai inalte, deplasarea fiind cu atdt mai pronunfati cu cdt con{inutul de Cr este mai mare. Cromul se folosegte in olelurile de construcfii, pentru mirirea c6libilitatii, in ofelurile moi de cementare pentru mdrirea duritdlii stratului superficial datoriti vitezei mici de difuzie a carbonului in o,telurile aliate cu Cr; in olelurile semidure se folosegte in scopul mf,ririi duritd{ii stratului cllit superficial; in olelurile de rulmen{i - pentru finisarea granulafiei gi tn olelurile inoxidabile pentru mdrirea rezisten{ei la coroziune chimicl Molibdenul este element alfagen, inchide domeniul austenitic la procentul de 2Vo ferit[ cdreia ii mdregte rezistenfa la fluaj gi duritatea chiar in procente sclzute (0,5%). Molibdenul formeazh carburi complexe 9i mIregte cllibilitatea o{elului. De obicei,
Se dizolvd in

molibdenul se folosegte ca element de aliere alituri de alte elemente.

llolframul, similar cromului gi molibdenului, mdregte rezistenfa la supraincdlzire gi micgoreazi fragilitatea la revenire. Este element puternic carburigen, formdnd carburi cu
stabilitate mare 9i duritate mare.

Vanadiul micgoreazd mult domeniul

y, la peste l7o W fierul nu mai suferl

transformarea o( -+ y. Formeazd carburi foarte stabile, fine cu duritate rnare, care se dizolvd

greu,

la incllzire mirind

rezisten{a ofelului

la

supraincdlzire.in procente foarte mici

(0,040 ) influen{eazd puternic cIlibilitatea, iar prin formarea carburilor.

in procente mari, micgoreazd cdlibilitatea

Titanul este element puternic alfagen, inchizdnd domeniul la 0,75o/o Ti. Are solubilitate limitatl in feritd gi formeazi carburi, nitruri gi compusul FeTi2, stabile, greu solubile care finiseazi structura.

5.1.4.5.

Otelurile inoxidabile ca materiale biocompatibile

Aliajele metalice sunt adeseori singurele materiale ce oferl asocierea adecvata intre proprieti{ile mecanice si cele structurale. Spre exemplu, restabilirea fluxului sangvin pentru arterele obstruc{ionate a fost rcalizata prima data in 1969 de cdtre Charles Dotter cu ajutorului dispozitivului stent. Stentul coronarian este format din structuri metalice milimetrice, de forma tubulara introduce in aftere (Fig.5). care servesc ca suport mecanic pentru aftera sau care preseazi placa stenozanta spre perete . ln locul de irnplant stentul se deformeaza plastic putemic (fig. 5.17) .ln fabricatia lui, otelul inoxidabil 316 si aliajul Nitinol (50 % Ni si 50 % Ti) dau rczultate foarte bune .

Aliaje feroase

19

(v.t5
Fig.5.17. Structura complexaaunui stentdinotel:(a) inaintede amplasare g 50 pm ; (b) dupa amplasare : L -- 6.5 mm, d = 3.3 mm - (Imagini MEB) [16].

L:7

mm,

d:1'6mm,

Teoretic acest materiale au rezistenta la coroziune buna, acoperindu-se cu un strat de oxid car le proteje aza de atacul mediului inconjurator . Pentru otelul inox acest strat este format in esenta din Cr2O3
.

Otelurile inoxidabile 316 si 3l6L fac parte din familia otelurilor austenitice, nemagnetice,

prin structura cubica cu fete centrate. Elementul principal de aliere este cromul care le confera rezistenta la coroziune. Nichelul stabilizaeza austenita la
caracterizate temperatura ambianta si mareste astfel rezistenta la coroziune. Molibdenul si azotul maresc rezistenta la coroziune prin ciupituri si crevase. Compozitia chimica a acestor oteluri este data in tabelul 5.6 Tabelul 5.6. Compozitia chimica a otelurilor 316 et 3l6L [61.

I
3r6
(rnrpusitlan
i9tir

F
*

5i

lfn

1.f
-Ut'l

hi
t3l
_'"
_'

If l7-

T.-

IT
BaJancr

{].$l

$li (fi,$8

flli
i1 :j L;. i _1

'a t

19

pcids]

Sldt

{i.fi1

*"wi

{CI,$3

1-J 11:

1.1

tJ-

l;'t

fi

Bduurr

Proprietatile mecanice ale otelurilor 316 si 316

sunt prezentate in tabelul 5.7. Otelurile

.

316 au rezistenta la oboseala in conditii de solicitari ciclice saazfia

20

Mateiale compatibile in tehnologii asistive

Tablelul5.7. Proprietatile otelurilor inoxidabile 316 si 316L

5.7.a: Caracteristici generale

[6]
Valori
190-200GPa
0.3

Proprietati

Modulul luiYoung
Coeficientul lui Poisson

Limita elastica
Rezistenta la tractiun

217 NIPa 520-645 MPa 40-68%

7.9

Alungirea la rupere
Densitatea

Coeficientul de dilatare termica intre 20 si 1000"c

Rezistivitatea electrica Duritatea Conductivitatea termica

16.5-t9.2.tO4PC

74 p(lcm

95HRB
14.6 W
-2K-t

136

HV

5. 7.6 tnfluenta conditiilor de prelucrare asupra caracteristicilor mecanice

7]

Pentru otelurile 316 format

si 316L,

stratul superficial de pasivare, protector contra coroziunii,

pdna [a

din

Cr2O3. are grosimi

de I

l0 nm si permeabilitate ionica scazuta. Dintre

modelele care au explicat formarea stratului pasiv, modelul prezentat in figura 5.18 este
considerat ca cel mai probabil.

Aliaje feroase

21

l' ' '+*-o*, '+" -hr-olfi $i . 'h"-*-*ifi d

,tr+ t)'\F{
Fig5'r8.Model pentruformareastratuluipasivrasuprafataoterurui inoxidabir [16].
Acest model determina aparitia unui gradient de concentratie in stratul de oxid. Stratul pasiv este prezentatin fig 5.19.

F{ H H \z\./

!'

\' 'rl' Hydrr::qrdes

H H HH

"qn

H
Concerrtration
?0 7" at

/ Carhcnates
,',ti"',,,$vj'"

t L-n

it

It tt
I I I I

r tlr

l5o A

Frofondizur
Fig.5.19. Compozitia stratului pasiv format pe un otel inoxidabil [16]

La suprafata exista in permanenta un strat de apa adsorbit, sub care se afla un strat extrem de subtire de hidroxizi si carbonati. Sub cele doua straturi se afla un strat mai gros alcatuit in principal din oxid de crom si mai putin din oxizi de fier. concentratia cromului in stratul

22

Materiale compatibile in tehnologii asistive

de pasivare este mult mai mare decat in metal datorita difuziei ionilor de crom din zona

superficiala prin interfata metal-oxid, fenomen asociat cu

meta-oxid se imbogateste in nichel.

saracire

in crom in

zona

superficiala. Lacunele formate sunt completate de catre ioni de

Ni iar zona de interfata

Otelurile inoxidabile 316

si

316L, ca majoritatea materialelor metalice pasivabile, sunt

sensibile la coroziunea localizata care se produce prin ruperea locala a stratului de pasivare
sub actiunea tensiunilor mecanice, cu aparitia a trei tipuri de procese de coroziune:

Coroziunea

prin ciupituri apare cand stratul este distrus in puncte izolate. Locurile

de

initiere a coroziunii sunt zonele cu neomogenitati chimice cum sunt incluziunile de

MnSce nu sunt protejate de stratul de oxid. Pentru a evita acest tip de coroziune
recomanda o rugozitate cdt mai mica a suprafetei.
se

' .

Coroziunea in crevasa apare in prezenta fisurilor

la

suprafata,

in care

stagneaza

agentii corozivi. Propagarea fisurilor se face rapid, mai ales in mediu clorurat.

Coroziuneq sub tensiune

"

stress-corrosion craking

"

(SCC) apare atunci cand

materialul lucreaza in mediu coroziv sub actiunea tensiunilor mecanice. In mediu biologic, chiar in prezenta stratului pasiv, otelul inoxidabil

se

poate degrada prin

coroziune datorita solicitarilor la care sunt supuse piesele in timpul fabricatiei, sau in timpul

montarii si a functionarii. Stratul supeficial se poate forma din nou (aliaje autocicatrizante) In contact cu mediul

biologic, la suprafata materialului se acumuleaza proteine antrendnd un proces de biocorzlune.

PH-ul mediului, prezenta oxigenului dizolvat si a ionilor de clor influenteaza procesele de

biocoroziune. Temperatura corpului de 37"C nu, influenteaza stratul pasiv. C6nd otelul vine in contact direct cu mediul biologic, sistemul imunitar se activeaza si la
suprafata se produc reactii in lant cu formare de

02

si H2O2.

Sdngele are un continut ridicat de clor, care este un factor important

in procesele

de

coroziune lonii de clor se adsorb la suprafata si penetreaza in stratul pasiv distrugdn legaturile metal oxigen si formand cloruri metalice, mai ales in apropierea defectelor de
structura (fisuri, dislocatii).

Aliaje feroase

23

Testele in vitro de culturi celulalre pe oteluri inoxidabile au pus in evidenta de asemenea

prezenta unui strat organic bogat in azot (provenit din proteine) si nichel. Tableau 5.8. Sinteza privind biocompatibilitatea produsilor de
coroziune din otelul 316 L. Cotnpos6s ASergi.es
ClFtotDrrdeft +-F-+

h.dut4gn{cit

Ge*oterxicite

{larn *rirrogerricit

r\:io I

lri:'

+#
+ +

++
-l+
-+++

Crf*

#+

cf*
C'ru
itztpliqll,6,s.

-+

++

-t+
(4

Cas da ffihJsel et du ckra.ma: Iors.Ear'ds sox,t ffis fortewext

ft+,i,

impht4zrfis

d+i' et t?ofl irryiliqerds {.} dans les diverse

?'an'gariistnd,

Biocompatibilitatea acestor oteluri trebuie avuta in vedere sub doua aspecte : r procesele de degradare ale acestor oteluri ce poate duce in caz extrem

pana la rupera otelului

gradul de degradare. ce antreneaza dizolvari metalice.

si

migrarea elementelor

Elementele metalice nemetabolizate pot duce la inflamatii . Produsii de coroziune trec in

sdnge si urina, migrand spre ficat, rinichi plamdni, splina
.

lnflunenta ionilor produsi de coroziune aotelului inoxidabil

l6

este data in tabelul 5.5

Ni si Cr sunt elemente alergene, provocand reactii cutanate, Cromul Cr6* este cancerigen iar
Cr3* este de

l0 p6na la l00de ori ma putin citotoxic. Fierul nu este citotoxic, el este prezent

in tesutul uman si in hemoglobina, dar in concentratii mari ataca splina.

In timpul prelucrarii prin deformare plastica la rece sau prin ascheire, otelurile austenitice
se

durifica foarte rapid datorita faptului ca se produce transformarea martensitica. In timpul

prelucrarii la

cald trebuie evitata formarea carburii CCr4

.

care poate creste considerabil

sensibilitatea la coroziune

In timpul prelucrarii la cald la suprafata se formeaza un strat de oxizi care se indeparteaza

apoi cu acizi sau prin sablare. Dupa indepartarea stratului de oxizi, piesele se lustruiesc la

luciu oglinda, se curata, se dereseaza si se pasiveazainacid azotic .In final se curata si

sterilizeaza
.

se

24

Materiale compatibile in tehnologii asisfive

5.1.5.Fonte
Fontele sunt aliaje ale fierului cu carbonul care confin peste 2,ll % C 9i igi termind solidificarea cu un palier eutectic. Se caracterizeazl.prin proprietdfi de tumare bune gi fragilitate mare (nu se prelucreazi prin deformare plastic[). Fragilitatea se datoreazd prezenfei in structur6 a cementitei, in cazul fontelor albe, in propo(ie de peste 25 %o, sub formd de masl de baztin eutectic cu o re.tea continud sau a prezenlei grafitului, in cazul fontelor cenugii, care nu este susceptibil la deformare plasticd. Dup[ aspectul casurii brute de tumare , fontele se clasificd in trei mari categorii: fonte albe, cenugii si pestrife.
Fontele albe prezintd in structurf, carbonul legat sub formd de Fe3C. Ele cristalizeazd la fel ca gi oleturile dupf, sistemul metastabil Fe-Fe3C. Cu cregterea con(inutului de carbon in compozi{ie, scade cantitatea de perlitf, in structur[, cregte proporlia de ledeburitd gi cregtere duritatea gi fragilitatea fontei. Cea mai imporlantd utilizare a fontelor albe hipoeutectice este pentru oblinerea fontelor maleabile prin tratamentul de recoacere de maleabilizare. Fontele rezistente la uzare, fari grafit in structurS, se simbolizeazd cu CJN conform SR EN
12513.

Fontele cenuSii sunt fontele care, in structura de turnare, au carbon liber sub form6 de grafit. Grafitul oblinut in structurile de turnare poate fi grafit de turnare lamelar gi nodular. in fonte se poate intahi $i grafit in cuiburi, dar acesta este un graf,rt de recoacere, caracteristic fontelor maleabile a c[ror structurf, de turnare este de font[ albd hipoeutecticd. Grafitul este constituentul care are o influenfi importanti asupra proprietdfilor fontelor cenugii. Dimensiunea, forma, reparti{ia gi numirul separirilor de grafit determinf, propriet[lile mecanice ale fontelor. Clasificarea fontelor cenugii se face dup[ doud criterii principale : forma separf,rilor de grafit si structura masei metalice debaza a) in func{ie de forma separlrilor de grafit : - fonte cenugii cu grafit lamelar, - fonte cenugii cu grafit nodular.
b) in funcfie de structura masei metalice debazd: - fonte cenugii feritice, - fonte cenugii ferito- perlitice, - fonte cenugii perlitice.
Cu cregterea gradului de compactitate a grafitului, pentru aceeagi structurd a masei metalice debazd, proprieti{ile mecanice ale fontelor cenugii cresc. Pentru aceeagi formi gi mdrime a separirilor de grafit, cu cre$terea procentului de perlitl in structura masei

metalice debaz6, cresc duritatea 9i rezisten{a la tracfiune, scf,zdnd alungirea (fig.5.16).

Aliaje feroase

25

Caracteristicile perlitei, ca qi in cazul oJelurilor, sunt determinate de gradul de

frnele al lamelelor. Duritatea savaiazd intre 200 9i 300 HB.

Fig. 5.l6.Separari de grafit:a- secfiune printr-un schelet de grafit; b- grafit lamelar, c-grafit nodularfl 5]. Influenta elementelor de aliere in fonte :

Siliciut are efect puternic graftizat, micgoreazd solubilitatea carbonului tn solu{ia lichidl gi solid[, deplaseazd spre stdnga punctul eutectic Ai eutectoid, mdregte temperatura de transformare eutectoidi gi este element puternic feritizat. Siliciul, ca 9i carbonul, micgoreazI zona de fontf, albl gi pestri{[ m[rind zona fontelor cenugii conform diagramei
Maurer

Manganul favorizeazd aparifia cementitei gi a carbonului legat, deci are efect de albire. Se dizolvd in cementitf, gi o stabilizeaz6, se dizolvd pa(ial in feritd cdreia ii mlre$te microduritatea gi rezisten{a la tracliune, micgordnd in acelagi timp alungirea gi rezilien}a. Se poate gisi in fonte in limite largi, de la urme fine la 1,5 % in fontele slab aliate, p6nd la 3 - 8 Vo in fontele mediu aliate gi peste 8 oh in fontele inalt aliate. Fontele cenugii au con{inut de mangan mai ridicat (1,0 - 1,5 7o), se caracterizeazd prin rezistenfd la uzare 9i la trac{iune mari, iar cele care confin sub 0,5 % Mn au plasticitatea mai bund.
Fosforut se gdsegte in fonte in propor{ie de 0,02 pdnl la 1,5 oh. Yalorile inferioare sunt pentru fontele cu grafit nodular gi maleabile, iar cele superioare pentru fontele cenugii cu coeficient mare de frecare (sabo{i de frdnl). in structuri se gf,segte in micd mdsuri dizolvat in feritf, (max. 0,05%) gi in cea mai mare parte sub formd de eutectic fosfor format din Fe3C + Fe3P + feritd, cu compozifia 6,83 o/oP + 1,96 o/o c + Fe rest. oC, Eutecticul fosforos (steadit) are temieratura de topire de aproximativ 953 mai dur duritatea cuprinsf, intre 400 gi 900 HV. In absenfa cementitei este constituentul cel din fonte. Peste 0,3 % fosforul are influen,tf, fragilizantI.

Fonlele cenuSii cu graJit lsmelar au carcateristici mecanice bune, proprietati tehnologice bune, pret de cost scazut si cea mai bun[ capacitate de amortizare a vibratiilor.

26

M ate ri a I e co m p ati b i I e

i n te h n o I og i i

asr'sfive

,\ \ I
ab
Fig.5.17. Microstructuri de fonte cenugii: a grafrt lamelar in rozetd,l00X; 6 - fontl cenugie ferito-perlitic A, 200X.

Dintre fontele cenusii cu grafit lamelar, aracteristici mecanice superioare conferd fontelor
cenugii grafitul vermicular, lamele scurte , groase cu capetele rotunjite.

Calitatea fontei cenugii este cu atat mai bunf, cu cdt rezisten{a este mai mare, pentru aceeagi

duritate, sau cu cdt raportul

t+

are valori,mai mari. Pentru fontele tehnice m variazd,

intre 0,06 gi 0,20. Fontele superioare au

m:20.

masei metalice

Alungirea fontelor cenugii este neinsemnatS, din cauza efectului negativ grafitului al asupra

debazd..

Simbolizarea fontelor cenugii cu grafit lamelar sb fu"" conform sR EN l56l : 1999.

superioare, datoriti formei grafitului.

Fonlele cenusii cu graiit nodular au avantajul unor caracteristici mecanice

tb
a

Fig. 5.48. Fonti nodulard : a-neatacata ; b- ferito-perlitica,. Nital. 250X

Aliaje feroase

27

Alierea fontelor nodulare cu Ni gi I Cu gi tratamentul termic asigurd vaiori superioare ale proprietiifilor. in cazul fontelor aliate, tratate termic, se poate ajunge la o, =
1500 MPa.

Simbolizarea fontelor nodulare se face conform SR EN I 563

:I

999

5.2. Metale si aliaje neferoase

Clasificarea principalelor aliaje neferoase se face in mod frecvent in funclie de greutatea specificl gi de elementuldebazd al aliajului: l. Aliaje neferoase grele : aliaje pe bazlde Cu ; aliaje pe bazi de Ni si aliaje pebazLde Zn, Sn qi Pb (ugor fuzibile); 2. Aliaje neferoase u$oare: aliaje pe bazl de aluminiu si aliaje pe bazd de
magneziu.

5.2.1. Cuprul si aliajele sale

Cuprul este situat in grupa I-a a sistemului periodic al elementelor, subgrupa b gi perioada a IV-a, cu numdrul atomic 29 gi cu masa atomici 63,54. Cristalizeazl in sistemul
cubic cu fefe centrate cu parametrul de re{ea de 0,3608 nm. Principalele sale proprietdli fizice sunt: densitatea in stare pur6 la 20'C = 8,96 Kg/dm3; temperatura de topire: 1083'C; temperatura de fierbere: 2595"C; cdldura specificl la 20oC:385 J. kgt K r; rezistenla la tracfiune: 210 + 420 MPa; alungirea: 5 + 50 Yo; duritatea : 35 + 110 HV; rezisten{a la oboseald: 100 + 180 MPa conductivitatea termica I la20"C l, 385 W m-r.K ; rezistivitatea electricl Ia20"C: p = 1,7241pO.cm.

Din punct de vedere chimic, cuprul prezinti o stabilitate relativi in medii acide,
stabilitate buna in atmosfera uscata gi umeda, apa gi apa de mare. in func1ie de natura minereului, de metoda de extrac{ie gi de metoda de rafinare, cuprul poate confine o serie de impuritifi care se pot clasifica astfel: impurit[fi complet miscibile cu cuprul solid: Ag, Al, Au, Co, Fe, Ga, Ge, Mn, Ni, Pt, Si, Sn, Zn; - impuritS{i parlial miscibile cu cuprul: As, Be, Cd, Cr, [n, Mg, Sb, Ti, Zr; - impuritali practic nemiscibile in cupru solid, care formeazl, cu aceasta eutectice

ugor fuzibile: Pb, Bi, Tl;

impuritifi

generatoare de compugi pebaztrde cupru fragili: O, S, Se, Te, P.

5.2.1.1.. Aliaje pebarzil de cupru

Pentru imbunitIlirea unor caracteristici mecanice gi tehnologice impuse de diverse

domenii de utilizare

a cuprului

(rezisten!5 mecanic[, rezisten!f,

la temperaturi

inalte,

28

Materiale compatibile in tehnologii asisfive

rezistenfl la coroziune, rezisten{i la uzurl), acesta se aliazA cu diferite elemente, obfin6nduse o gamd larg6 de aliaje care au multiple utiliziri in industrie. Dupd compozilie, aliajele pe bazd de cupru se clasificl in douf, grupe mari:
bronzuri gi alame.

5.2.1.1.1. Bronzuri

Bronzurile sunt toate aliaje cu baza de cupm cu excepfia celor din sistemul cupru-

zinc (alame). Denumirea de bronzuri a fost folositd ini{ial numai pentru bronzurile cu staniu, ulterior ea fiind adoptatf, gi pentru celelalte aliaje ale cuprului, cu excepfia alamelor.
Clasihcarea bronzurilor in funclie de compozilia chimica se face astfel: a). bronzuri cu staniu (obisnuite) - simple, binare, care confin ca element de aliere numai cu Sn - complexe (aliate suplimentar, care pe l6ng6 Sn mai confin: Zn, Pb, P); b). bronzuri/drd staniu (speciale) - bronzuri cu aluminiu: simple (aliate numai cu Al) ; complexe (aliate suplimentar cu Fe,Mn,Ni); - bronzuri cu plumb; - bronzuri cu siliciu ; - bronzuri cu mangan ; bronzuri cu beriliu.

Bronzurile cu Sn pot fi bronzuri binare (obignuite, simple) ahrnci cdnd au ca element

de

aliere numai Sn, sau bronzuri complexe, care au in compozilia lor pe l6ngd Cu 9i Sn 9i alte elemente de aliere ca: Zn, Pb, P, Ni etc. Structura bronzurilor cu staniu variazf in funcfie de solubilitatea componenfilor gi de procentul de Sn. Fazel care se formeaztr sunt: o - solufie solidl de substitulie, de Sn in Cu, cristalizeazd in sistemul CFC, prezintd solubilitatea maximf, de 15,8 % Sn la 536 pi 520 'C; B - solufie solidd intermediari stabild in domeniul de temperaturi 798 - 586'C. 1 - solufie solidf, intermediarl, stabiltr intre 755 qi 520 'C 5 - compus electronic Cu3lSns @"= 2lll3), apare in urma reac{iei eutectoide. Faza 6 se descompune eutectoid la 350 'C. Descompunerea are loc numai la viteze de rdcire mici. Pentru viteze de rdcire mari faza e nu apare. tn condilii practice de turnare, numai la bronzurile cu pdni la 5 - 6 7o Sn se ob{ine o structurtr formatl numai din solu{ie solid[. Influenfa Sn gi Zn asupra cuprului se aseamdnd cu influen{a carbonului asupra fierului. Structurile eutectoide se caracterizeazA, ca gi in cazul aliajelor feroase, prin duritate gi rezisten{5 mecanic[ ridicate gi plasticitate scdzuti. Faza 6 din amestecul mecanic eutectoid este durtr gi fragil[ (- 150 HB). Rolul fazei 6 este asemdnitor cu al cementitei. La con{inuturi ridicate de Sn (peste 27%), in bronzurile hipereutectoide, proporfia de fazl 6 din structurf, cregte mult, duritatea cregte, scad rezisten{a la tracliune gi alungirea deoarece faza 5 este foarte fragil6. Bronzurile cu staniu simple (binare) au alungiri aproximativ egale cu ale fontelor maleabile dar rezisten{e qi duritafl de 2-3 ori mai scAzute.

Aliaje feroase

29

Zincul p6n6 la aproximativ 40 o/o, formeazd cu cuprul, la rlciri lente, solu{ie solide de substitufie, cr, iar la procente mai mari structuri bifazice ct + 0, de naturd peritecticd. In con{inuturi de pdni \a2,0 Vo, zincul imbunitd{egte propriet{ile mecanice ale bronzurilor cu
staniu
.

o/o. Nu se dizolvd Plumbul se gisegte in bronzurile cu Sn in propor{ie de pdnd la l'7 in cupru gi se gdsegte repartizat tn masa metalicd sub formd de globule. Micgoreazd toate proprietalile mecanice cu l5-25 o/o, fal6 de bronzurile nealiate cu plumb . Fosforul, in unele bronzuri ajunge pdn6 la I %o. La procente mai mari se formeazd compusul Cu3p, dur gi fragil, care se separ6 la limita grdunfilor. Toate bronzurile cu Sn sunt bronzuri fosforoase deoarece la elaborarea lor se folosegte ca dezoxidant cuprul fosforos. Fosforul mSregte puternic duritatea (pdn6 la 120 HB), imbun6ti{eqte rezisten{a la trac{iune gi micaoreazf, alungirea bronzurilor cu staniu. Alierea cu fosfor gi plumb a bronzurilor cu staniu urm[reqte imbunlt{irea unor

propriet{i tehnologice gi de exploatare (de turnare 9i de uzare)' bxigenul, sulful, bismutul, arseniul, stibiul gi fierul se comportd in bronzurile cu staniu ca elemente nocive. Oxigenul formeazd cu cuprul eutecticul Cu{u2O, iar sulful eutecticul Cu-Cu2S. Ambele se separd la limita grlunfilor Si fragrlizeazd puternic masa
metalicd. La peste 0,Ol
o/o

02 9i 0,01 7o S, alungirea bronzului scade foarte mult.

Bismutu/ (T,op= 271 "C) nu se dizolvf, practic in cyPru. Se repartizeazllalimila grdun{ilor, la fel ca gi plumbul. Filmele de bismut produc fragilitate la cald 9i la rece. Stibiul
se

dizolvl foarte pu{in infazzcx (sub 0,1 %) gi se separd la limita grf,unfilor

sub forma unei re{ele ftagile de Cu2Sb.

Arsenul formeazf, compusul cu3As, fosforul formeazd compusul cqP, iar fierul formeaz1 cu cuprul compusul Cu3Fe care, la fel ca gi compusul Cu2Sb, formeazf, o re{ea duri gi fragildla limita gr[unlilor. Bismutul gi plumbul se rcpaftizeazd sub form6 de faze independente' proprietd{ile bronzurilor cu staniu sunt influenfate negativ de Al 9i Mg, chiar in procente miCi 1O,OOS o/o), deoarece aceste elemente formeazd f,rlme de oxizi (Al2O3, 9i 02 9i Mg O) care nu sunt solubile in aliaj gi determind scf,derea proprietIfilor' Bronzurile laminate, cu con{inut redus de staniu (6 - I %) au structura de turnare formatf, in general din solu{ie solidd cr. Dupd deformare plastic6 (sub forma de bare, benzi,
sdrme) qi recoacere aceste bronzuri au proprietd,ti superioare bronzurilor turnate o, 400 MPa, 5 - pdni Ia 50 % 9i HB pAni la 90.

pdnf, la

Bronzurile

proprietafi ce scad cu cre$terea procentelor de Sn 9i a celorlalte elemente de aliere gi impuritali. Bonzurile cu staniu se caracterizeazd prin rezisten{6 bund la acliunea agen{ilor atmosferici, a apei de mare gi a unor solu{ii de sdruri, datoritd formdrii la suprafafd a unui
strat protector de carbonat bazic de cupru.

cu staniu posedi

conductibilitate

termicf,

gi electricl

ridicate,

O caracteristicd foarte importantl a bronzurilor cu staniu o reprezintl rezisten{a la uzare in condi{ii de frecare cu ungere, datoritA structurii formate din faza cr - moale care se uzeazdsi creeazi canale de lubrifiere gi faza 5 - durf, care preia solicitdrile mecanice.

30

Materiale compatibile in tehnologii asisflve

Alierea cu plumb duce la micgorarea coehcientului de frecare. Cu cregterea gradului de dispersie a plumbului in masa bronzului proprietdlile de antifricliune cresc. Datoritl proprietIlilor bune de frecare - rzare, bronzurile cu Sn se utilizeazd la turnarea unor piese solicitate la luzare, in condi{ii dificile de ungere: lag5re (cuzinefi), roli melcate, bucge de ghidare, piese pentru diverse magini. Bronzurile cu Sn gi Zn sunt recomandate pentru armf,turi de presiune, iar cele SnZn-Pb (o, > 180 MPa 9i HB > 65) pentru armdturile ce lucreazd in apl qi aburi pdnd la 25
atmosfere.

Dintre aliajele de turnAtorie, bronzurile lucreazl cel mai bine la temperaturi (chiar pAnI la -250 'C). scdzute Culoarea bronzurilor variazd in funclie de confinutul de staniu astfel: galben roqiaticl (8% Sn), galbenS (la% Sn) gi cenugie pentru bronzurile cu continut mare de staniu (25 -27% - bronzurile pentru clopote) iar la procente mai mari de Sn culoarea se apropie de alb, specihctr staniului. Bronzurispecrrle. in categoria bronzurilor speciale intrd toate aliajele cuprului cu alte metale decdt staniu gi zincul. Cele mai importante sunt aliajele Cu-Al, Cu-Mn, Cu Si, Cu-

Be.

Alierea complexf, a bronzurilor speciale urmiregte mlrirea rezisten{ei la coroziune, a rezisten(ei mecanice la cald gi a susceptibilitd{ii la tratament tetmic.

Bronzurile cu Al conlin 7-l2o/o,

La aparilia eutecticului

cresc rezistenta gi duritatea gi scade alungirea.

(cr{)

duritatea gi rezistenla cresc,

iat alungirea scade brusc.

Bronzurile cu Al ce contin 5 pdnl [a ,l0o/o Al, au proprietdfi mecanice net superioare celor cu staniu, proprietifi bune de turnare gi rezistenf[ la coroziune in atmosfer6, ap6 de mare, acizi gi aburi supraincdlziti de 9 ori mai mare decdt a bronzurilor cu staniu. Modificarea cu Ti gi B duce la imbunf,td{irea caracteristicilor mecanice. Bronzurile cu aluminiu de turnltorie con{in 9-15% Al gi de obicei sunt bronzuri complexe, aliate suplimentar cu Fe, Mn gi Ni. Se folosesc pentru pompe de apd, angrenaje elicoidale, pdrghii, carcase, bucge, rofi dinfate gi pentru piese solicitate mecanic ai la coroziune (ex. CuAllsMn2Fe3 - turnat $i CuAlqMnz - deformabil). Bronzurile cu Al gi Ni (CuAle116y) turnate gi deformabile sunt cu l0 o/o mai u$oare dec6t bronzurile cu Sn gi au o rezistenff, cu aproximativ 50 %o mai mare. Se folosesc in avia{ie, construc(ii navale, instala{ii energetice gi hidraulice.

Fig. 5. 49.bronz cu l0o/oAl,3o/oFe si 4.8olNi extrudat atac bicromat de potasiu , mirire 750x, structura de grdunfi o, matrice de eutectoid p si faze Ni-Fe-Al [3].

Aliaje feroase

31

cald

Bronzurile cu Al deformate la rece contin panA h 7%o Al , iar cele prelucrate la 8-l l% Al. Prin aliere, la un confinut de l5%o (Fe+Ni+Mn+Si+Sn) in stare deformatd la

cald se pot atinge pentru o, valori de 450-700 MPa.

Bronzurile cu mflngan con{in 5-15% Mn,. au structura fon-natd numai din solufie solidS cu plasticitate gi rezistenfi mecanicd ridicate (o.: 300-500 MPa, 5 : 20-40%, HB : 50-60 ). igi p6streazd rezistenfa mecanicl ridicat4 9i la temperaturi inalte; exemplu: aliajul cu I 5% Mn are la20"C o. = 450 MPa si la 400 'C o" : 300 MPa. Aceste bronzuri prezintf, rezistenlI buni la coroziune. Pot fi aliate suplimentar cu Ni, Pb, Zn gi Al pentru imbunitdfirea proprietlfilor. Un aliaj crt20 o/oMn,20%' Ni, restul Cu, dupd ecruisare 9i imbun[ti{ire preztntd o,: 1300 MPa, 6 : 3% 9i HB -350-450, fiind indicat pentru arcuri ce lucreazd la temperaturi inalte, organe de magini puternic solicitate (ro{i din{ate cilindrice, elicoidale, rulmenfi cu bile, guruburi etc.). Aliajele cu 5-67o Mn, care con{in 9i pAnI la l\Vo Zn gi Al fiecare qi 3% 9i 4% Ni prezintd in stare deformatd o, :500-600 MPa, 5 :50o/o gi HB: 160, sunt recomandate pentru piese de magini puternic
solicitate mecanic.

Bronurrile cu siliciu sunt aliaje ale cuprului cu siliciu, in care siliciul, pe l6ng5 rolul de element principal de aliere, mai are rolul de dezoxidant gi de inhibitor al saturafiei in gaze, permifAnd obf,nerea uror piese nmate cu compactitate mare, fdrd sulfiri 9i cu caracteristici mecanice bune. Sunt mai ieftine decdt bronzurile cu Sn, au fluiditate bund, dar au contraclie de turnare mai mare decdt bronzurile cu Sn. Prezintl interes tehnic aliajele Cu-Si cu pdn6 la 4-5o/o Si care pot con{ine gi alte elemente: Zn, Fe, Mn, Ni, A1, Pb. Se utilizeaz[ frecvent aliajele cu pdnd la 3%o Si, cu
structura formatd numai din solufie solidd cr.

Bronzurile cu siliciu nu con{in elemente deficitare, scumpe, gi pot inlocui cu

succes bronzurile cu Sn pentru confec{ionarea unor piese solicitate mecanic.

Bronzurile cu beriliu sunt aliaje Cu-Be, ce confin 2-2,'7yo Be. in stare turnatf, au structura formatf, din solu{ie solidd cr gi eutectoid cr+y. Datoritd sc[derii solubilit[1ii beriliului in cupru de la 2,lYo la 864 "C Ia 0,l6Vo la 20 "C, se preteazd foarte bine la cdlire gi imb[trdnire. Proprietifile acestor brorzuri, in stare turnatd, sunt comparabile cu ale bronzurilor cu Al: o,:400 MPa, 6:20o/o gi HB : 90. in stare c6lit5, sunt plastice (5:30-35%) gi se prelucreazS ugor prin presare gi oC, urmata agchiere, au sudabilitate bunl gi rezistenlI la coroziune bunf,. DupS cllire la 800 de imbitrdnire la 30G-400 oC, se ating caracteristici mecanice ridicate: o, =1500 MPa,5= 2-3% qi HB:350-400. in cazul alierii suplimbntare cu Ni (0,2-0,5%) se pot obline: o,
=1800 MPa giHB = 500. Datoritd propriet{ilor mecanice ridicate, a rezisten,tei mari la cald gi la obosealI gi rezisten{ei ridicate la uzare, bronzurile cu Be se utllizeazd pentru confec{ionarea arcurilor (membrane, diafragme), a pieselor de magini puternic solicitate gi a instrumentelor de precizie. Bronzurile cu Be sunt materiale antiscdntei gi nemagnetice. Datoritd beriliului, sunt cele mai scumpe dintre aliajele cubazA de cupru. Pentru a micgora preJul de cost se folosegte alierea complexl cu Mn, Fe, Si, Co, reducdndu-se con(inutul de Be pdnl la 1,2 %o.

Aliajele Cu-Ag, con{in aprox. 0,8yo Ag, au proprietlfi apropiate de cele ale cuprului cu deosebirea c6, prezenla argintului ridicd temperatura de recristalizare gi

32

Materiale compatibile in tehnologii asisfive

rezisten(a la fluaj. Se utilizeazf, in toate cazurile in care temperatura are un (brazare, magini electrice).

rol important

5.2.1.1.2. Alamele

Alamele sunt aliaje ale cuprului care au ca principal element de aliere zincul. Alamele utilizate in practicS con{in pdnd la 45Yo Zn in funcgie de gradul de aliere, alamele
se

clasificd in douf, categorii:

- alame obignuite (binare sau nealiate), - alame speciale, aliate suplimentar cu Al, Mq
Alamele binare

Fe,

Ni

etc.

La confinuturi de pdnd 3O-36% Zn, structura alamelor este formattr din solufie solidd a. Peste acest continut, structura este g+0 Creqterea vitezei de rdcire deplaseazd diagrama spre stdnga, fdcdnd str aparl taza$ la procente mai mici de Zn.

Faza p este solulie solidl pe baza compusului Cu Zn. La peste 50%oZn, apate faza solulie solidi pe baza compusului Cu5Zns, durl 9i fragil6. Alamele cx, a clror plasticitate cregte cu cregterea conlinutului de Zn, pdnd la 3032%(6:35%) se prelucreazl,bine prin deformare plastici la cald gi la rece. Alamele o+B prezintdrezisten{d maximf, (o,:430-450 MPa pentru 4547yo Zn) 9i duritate ridicatd. Alamele au proprieta{i de turnare bune (se pot tuma gi sub presiune) si proprietdfi de exploatare (rezisten!6 la oxidare, coroziune 9i uzurd) apropiate de cele ale bronzurilor, cu excep{ia proprietililor antifric{iune care sunt mai scdzute. Ele au o culoare pldcut6, care variazl func{ie de con{inutul de Zn de la rogieticf, (la procente scSzute de Zn), la galbenrogiatica, galbena gi galben-verzuie, cu cre$terea procentului de Zn. La aparifia fazei B in structurA, culoarea trece din nou in rogiaticI. Alamele au pret de cost mai sctrzut deCdt bronzurile, datoritf, prezentei zincului in procente ridicate. Se folosesc la execu{ia armdturilor pentru conducte de abur, apd, gaz (robinete, ventile etc.) care trebuie sI fie etange la proba hidraulicf, de presiune.

Alamele speciale

Conlin in afarf, de Zn gi alte elemente solubile in cupru: Al, Mn, Ni, Si, Sn, in propo(ie de maximum 77o.
Elementele de aliere mdresc rezisten{a la tracfiune, duritatea $i rezistenta la coroziune a sotu{iei solide o gi in general scad plasticitatea. Majoritatea elementelor de aliere scad solubilitatea zincului in cupru. Ni gi Co o mdresc. Influen{a elementelor de aliere asupra proprietdfilor mecanice gi de exploatare ale alamelor este : aluminiul mf,regte o" gi HB, siliciul scade alungirea; staniul gi nichelul mf,resc rezisten{a la coroziune; manganul mtrregte rezistenfa la cald. Plumbul, in procente de l-3 %o, are rolul de a mdri prelucrabilitatea prin agchiere qi proprietilile antifricliune. Fierul se introduce cu scopul frnalizf,rii structurii. Aluminiul, in propor,tie de 3,5 Vo, in alamele cu 75-80%Cu, mAre$te rezistenJa la coroziune. Alierea suplimentartr cu nichel finiseazS structura gi imbunltlfegte caracteristicile mecanice gi anticorozive.

Aliaje feroase

33

Alamele utilizate pentru lipirea tare a cuprului, a bronzurilor, a alamelor, a fontei gi a ofelului, contin 58--62YoCl,O,24,3yoSi, max.0,57o impuritdfi (Pb, Fe, Sb) 9i restul Zn. Ele au temperatura de topire de aproximativ 900"C.

5.2.2. Nichelul gi aliajele sale

5.2.2.1. Nichelul Nichelul se situeazd in sistemul periodic in grupa a VIII-a, perioada a 4-a, impreuna cu fierul gi cobaltul gi are numdrul atomic 28. Se topegte la l440oC, cristalizeazd in sistemul CFC Ia temperaturi obignuite, Nic. ]La temperaturi inalte este stabil, Nip care
cristalizeaz'

in:l'J:ili:i:iJtllll-^u

r; de dilatare intre 20 gi 100'C are valoareade 13,3.10-eK cdldura specificd la20"C,c: 456 J/kg.K; conductivitatea termicf, la 20'C este de 74 Wm'K. Rdspdndirea nichelului in scoarfa teresftA este aproape egalf, cu a cuprului (2NiO.3SiO2.H2O ; NiAs; NiAsS). Nichelul rezist[ bine la coroziune intr-o gaml largd de medii. tn aer la temperaturi joase nu se oxideazi. La 500'C se acoperd cu o pelicul[ de NiO de culoare verzuie, compactd, aderentd gi protectoare. Este atacat lent de acizii sulfuric Ai clorhidric, se pasivizeazA in acid azotic. HCI concentrat il atacd lent dar in stare diluatd il atacd rapid. Este foarte stabil in api dulce, in apd de mare, in solu{ii alcaline si in hidroxizi

volumic' ta20.cde

8,8e0.r03

kil-'.;coerrcientul

topili.

Nichelul tehnic confine intotdeauna, (0,loh), fier gi siliciu (0,25%).

in

procente scizute, cobalt (0,5%), cupru

in stare recoaptf, are rezisten(a [a tracfiune de 380 MPa gi alungirea de 50%. Se folosegte in mod deosebit pentru protejarea unor metale mai pu{in nobile, intr-o gamf, largd de medii corozive, ca element de aliere in metale feroase gi neferoase gi pentru elaborarea
aliajelor crbaza de nichel.

5.2.2.2. Aliajele cu baza de nichel

se clasificd astfel: func(ie de compozifie:Ni{u, Ni-Mn, Ni-Cr, Ni-Mo, Ni-Si, Ni-Be; -in - in funclie de proprietf,fi: aliaje cu rezistivitatea electricl ridicatI, aliaje cu for,ta termoelectromotoare mare, aliaje cu coeficientul de temperaturd al rezistivitd(ii electrice foarte mare, aliaje cu propriettr{i magnetice, aliaje cu dilatare termic6 redusf,, aliaje refractare gi aliaje rezistente la coroziune; - in func{ie de domeniul de utilizare: aliaje utilizate in industria constructoare de magini, aliaje utilizate in electrotehnicl gi aliaje refractare.

Aliajele cu baza de nichel

34
Aliaje din sistemul nichel --cupru

Mateiale compatibile in tehnologii asisfive

Nichelul gi cuprul formeaz[ o serie continud de solu{ii solide izomorfe Aliajele MONEL sunt aliaie Nilu ce con{in 25-30oA Cu, 0,5-3,5 % Si, <0,5% Fe gi <1,5% Mn. Structura lor este monofazic6, formatl din solulie solid6. Celelalte elemente de aliere Fe gi Mn se dizolvi in solu{ie solidi gi durificf,. Alierea suplimentari cu aluminiu in proporfie de31%" face ca aceste aliaje sA se preteze latratamentul termic de durificare structuralf, datoritd precip itarii comp us ului NiAl.
Atiajele de /lp MAILLECHORI, sunt aliaje din sistemul Cu-Ni, ce conlin 19-30% Ni,
structura monofazicl (cr) qi excelente proprietd{i de deformabilitate la cald Ei la rece
au

Aliajele MONEL 9i MAILLECHORT au propriet6Ji anticorozive foarte bune in diverse medii, motiv pentru care sunt utilizate in industria chimicd, farmaceuticf,, pentru aparaturd medicala gi de laborator, in construcfii navale, pentru piese de mecanici fini, in industria alimentartr gi pentru monede.
Aliajele Nilu-Zn sunt cunoscute sub denumirea de ALPACA, NEUSILBER 9i ARGENTAN. Aliajele tip Alpaca conlin 3-35% Ni, 13-45% Zn qi Cu restul. Au rezisten{i mare la coroziune gi prelucrabilitate bun6 prin deformare plasticd. Pentru a imbunltdfii agchiabilitatea in aliajele de tip Neusilber se adaugtr cantitifl mici de plumb. Sunt materiale
excelente pentru executarea pieselor de mare precizie pentru mecanica aparaturi de laborator.

ltn[, ceasornicirie,
tratament

Atiajele Ni-Cu-Al denumite CLINIAL pot

termic datoritf, precipit[rii fazelor e
mecanice 9i a duritdlii.

h durificate structural prin

NiAl)

9i p (NiAlr) care au ca efect mdrirea rezistenlei

Aliajele Ni-Cu-Mn se utilizeazl, mai ales sub formd de s6rmf, pentru rezisten{e, reostate, potenJiometre. Dintre acestea cea mai largd utilizare au: aliajul CONSTANTAN cu2,}VoNi, 1,57o Mn 9i restul cupru; aliajul MANGANIN care con{ine 3% Ni, 12% Mn 9i Cu restul; aliajul COPEN cu 43% Ni, 0,5%o Mn gi restul cupru. Aceste aliaje sunt caracterizate prin excelente propriet5ti electrice: men{inerea aproximativ constantA a proprietf,filor fizice la variaJii de temperaturd; rezistenff, electricl maxim6, coeficient de
temperaturf, al rezistivitdlii electrice minim; for!6 electromotoare maxim6.

Aliajele din sistemul nichel -fier Aliajele Ni-Fe se caracterizeazd prinr propriet5li fizice speciale gi reprezintl
o

categorie de aliaje ce face trecerea de la aliajele feroase (o{eluri inalt aliate cu Ni) la aliaje neferoase, bogate in nichel gi l5r[ carbon. Ni gi Fe formeazd o serie continu6 de solu{ii solide (fig.4.22).

Aliajele Ni-Fe cu dilatalie micd utllizate in tehnicl confin 35-37%

67o/oPe,compozi{ie pentru care coeficientul de dilata{ie este foarle mic (cr:1,6 categorie face parte aliajul INVAR.

Ni qi 65l0{/'C), in

comparafie cu alfierului (a:12,710-6/"C) gicu alnichelului (ct:13,310-6/'C). Din aceastd

Aliaje feroase

35

Aliajele Ni-Fe cu permeabilitate magneticii ntare con[in 80% Ni pi 20% Fe. Pentru aceastd compozilie perrneabilitatea magneticf, poate atinge valoarea de 12000 GS/Oe. Dintre acestea cele mai utilizate sunt: aliajul PERMALLOY (78,5% Ni qi 21,5% Fe) qi aliajul SAPERMALLOY (78-:79VoNi,30 Mo, l8% Fe).
Aliajele pentru magneli permanenli se caracterizeazd prin magnetizare remanentd gi o fo(6 coercitivf, mare. Aliajele din grupa Ni-Fe sunt aliaje complexe care pot fi din sistemul Ni-Fe{o (Cunico) sau Ni-Fe-Al-Co (Alnico). Sunt destinate fabricdrii magne{ilor permanen{i pentru radiotehnictr, telefonie, electronicS, electrotehnici etc.

5.2.2.3. Aliaje biocompatibile cu baza de nichel

Aliajele nichel - titan fac parte din categoria aliajelor cu memoria formei
Memoria mecanica si aliajele cu memoria formei reprezint[ un aaz spectacular in gtiinla materialelor. Spre exemplu aliajele nichel -titan deformate plastic sub temperatura punctului Ms revin prin incElzire la forma pe care o avea inainte de prima transformare
martensiticS.

Aliajele cu memoria formei (AMF) prezintl transformare de tip martensitic ai un compoftament diferit fa!6 de metalele luzuale. Un AMF se caracterizeazS printr-o diagrama o -T de timpul celei din figura 5.50. Sub linia M,M'", materialul
este austenitic indiferent de valorile

lui o sau ale lui Z. Deasupra liniei M/\,f lmalerialul este martensitic.

un material bifazic, cu diferite propo4ii de austenita gi de

maternsiti. In lunctie de traiectoria de incf,rcare, in raport cu cele doud frontiere definite de dreptele IM"M'" 9i M7M7 se ob{in rtrspunsuri e(o) sau e (Z) total diferite, care exprimd cele cinci moduri de comportare ale AMF: supeftermoelastic (pseudoplastic), memorie a formei intr-un sens (EMFSS), memorie a formei dublu sens (EMFDS), cauciuc qi
amortizant.

lntre cele doui linii avem

Mf

M,
-Z

Fig.5.50. Diagrama o

[].

Efectul pseudoelastic se observd atunci cdnd direc(ia de incdrcare traverseazd domeniul bifazic y + M. AMF pot sd se deformeze reversibil in acest domeniu. in condilii izoterme, prin aplicarea unei sarcini crescitoare in domeniul austenitic, curba de tracfiune prezintl trei domenii (fig.5.51):
comportament elastic de la origine pdnd la o" in domeniul o" - oldeforrnarea provine din transformarea martensitic5; de la oJin sus comportamentul elastic este cel al martensitei. Deformarea y, St deformarea maximf, reversibilf, ce poate fi ob{inutd prin transformarea de fazl. o" este pragul la care austenita nu mai prezintf, un compoftament elastic liniar clasic. El corespunde inceputului transformdrii y-+M.

o
Q1

10s I
Fig.5-51. Curba de tracfiune pentru o epruveta microcristalina tn timput transformirii sub tensiune (do > 0) 9i transformIrii inverse (do < 0) la temperaturd constanti.Il].

- ricire fl6r6 solicitare (o : 0) de la T1> Aypdnd,la TfMr, - aplicarea unei sarcini crescatoare pentru o temperaturi \<W - reincdlzirea pdnd la | > lTsub o : 0. Aplicarea unei sarcini cresc6toare la T : Tt . W determinE o deformafie crescStoare reversibild. Penfu o tensiune o, la incetarea sarcinii, se observi un
comportament quasielastic cu o deformale rezidualI e4, datoratl reorientirii sub sarcinl a

diagrama prezintl, trei domenii

Efectul de memorie de formd simplu sens [EMFSS] se observf, atunci cdnd

:

martensitei. Fenomenul de reorientare este limitat

(fig.5.52).

la

deformarea maximald R

t*

EMFSS corespunde la trei etape: a) formarea martensitei, deforma{ie nul6; b) nu avem transformare de fazd,, deformafia este datoratf, reorient[rii variantelor de martensit5; c) deforma{ia rezidual[ dispare, transformarea marlensitei reincilzire T> A1,

in

austenitd

la

Denumirea EMFSS

vine de la
tncf,lzire.

faptul cI

deformalia ea industr in cea de a doua etapl dispare la

in
Tf Mf

Af (a)
simplu sens.

memorie de formd dublu sens (EMFDS), dac6 se

Ti

cazul efectului

de

efectueazd,

un ciclu

de
a

deformare, dupi desclrcarea

Fig. 5.52. Solicitarea in cazul efectului memorie de forma

termodinamici completd

Il].

materialului rlmdne

Aliaje feroase

37

deforma{ie remanenti e.. Dactr se efectueazS mai multe cicluri termomecanice se constata o cre$tere a deforma{iei remanente pdnl la o valoare de satura{ie. Se spune cI materialul a fost ,,educat". Aceastd valoare a deformafieil remanente corespunde schimblrilor din structura materialului prin austenitl rezidual5. gi cregterea densitiitii dislocafiilor. Ei ii corespunde un c6mp de tensiuni interne caf are efectul de a orienta variantele de
martensitd care se formeazd.la rdcirea fbrd tensiune aplicatd.

Fig. 5.53. Ciclul termodinamic penrru EMFSS.

[l].

Efectul cauciucal AMF se datoreaz6 deplasirii interfefelor existente in interiorul

structuri i martensitice.

Efectul qmortizant al AMF numit 9i frecare internd, este rezultatul transformdrii ireversibile a energiei mecanice in energie termicf, disipatd. in timpul oscilafiilor mecanice libere se observ6 o scddere a amplitudinii oscila{iilor cu durata.

Aci RE
(b)

MACLATA

{__

rrcilzine

(a)

(c)M

DEFoRMATA

Fig. 5.54. Reprezentarea microscopici a memoribi de formf,: austenita (4) este racitA gi formeazf, martensitA maclat[ (b), fdri schimbarea formei. Prin deplasarea limitelor maclelor, austenita maclatf, se deformeazd (c). incblzirea materialului in stadiul b siu c provoacd intoarcerea la structura ini{ia16

'

austenitic[.

38

Mateiale compatibite in tehnologii asisfive

principiu stl la baza AMF. Forma structurii martensitice poate fi memoratl prin procesul de ,,educafie.. a AMF, proces care constd in repetarea, prin tratamente termomecanice, al EMFSS sau prin introducerea in structura austeniticl a unor cantitati mici de variante de maftensitd cu
orientarea doritl.

existd un singur drum pentru transformarea martensitei in austenitd

Existd mai multe cdi pentru a realiza transfbrmarea austenitei in martensitr (fig.5.54), pentru ci structura marlensiticr prezintdo simetrie mai micf, decdt structura austeniticd,

Dintre cele cinci efecte ale transformf,rii martensitice prezentate mai sus, efectul de memorie de formd este cel mai cunoscut. Transformarea martensiticr este insofiti de o deformare reversibili diferitI de cearearizat[ prin alunecare sau -u"iu.".
dar

prin inc[lzire. Acest

Primele aliaje industriale cu memoria formei au fost aliajele Ni-Ti elaborate de c6tre Naval Ordonance Laboratory in USA, in anii '60. Aliajele Ni-Ti s.unt utllizate la temperaturi sub 150'C, au comportare bunl la coroziune in diverse medii apropiata de cea i titanului pu., uu .*irtivitate electricr mai mare decdt celelalte aliaje cubazi de Cu, au comportare bun6 la imbaftanire gi la oboseald. Ptezenta nichelului in compozitia chimica, prin caracterul sau cancergen, toxic si alergen, creaza reticente privind utilizarea acestui'aliaje pentru p.ot.." cu durate de functionare lungi . Imbunatatirea calitatii sunrafetei pii"'rt"rui.J si lustruire ,uu p.in mijloace chimice este deosebit de importanta pentru cresterea rezistentei la coroziune .

mentinere a configuratiei (spirele strans unite) previne iresterea tesutului printre spire.

Stenturile urologice din gama Memokath sunt produse de generatia a treia, metalice, Nitinol folosind proprietatea de memorie a formei. Sunt utilizate pentru tratarea minim invaziva a stricturilor cailor urinare, si eficienta pentru interventiile chirurgicale sau un tub suportiv sub forma spiralata, ce introdus en normal al caii urinare. Design-ul si caracteristica specifica a acestui tip de produs de
realizate

Fig.5.55. Stenturi urerale

Ilg]

Proprietile de a fi termo-expandabil si cu memoria formei permit stentului sa expandeze la portiunea/portiunile terminale sub efectul unei cantitati mici de apa sterila calda introdusa si sa devina maleabil, filiform sub actiunea unei cantitati minime ae apa Jerila
rece inhodusa.

tip de produse.

Studiile clinice au demonstrat eficienta si siguranta pe termen lung pe care le confera acest

Aliaje feroase

39

Aluminiul si aliajele sale

5.1.2. Aliajele cobalt

{rom

PRETUL LOR DE COST ESTE SUPERIOR OTELURILOR INOXIDABILE.

5.2.

Titanul si aliajele.sale

Aliajele cubaza de titan au o excelenta rezistenta la coroziune, greutate specifica mica (4.3 g/cm3 fata de 7.8 glcm3 cdt au otelurile) si rezistenta mecanica foarte ridicata. Dintre aliajele speciale cu bazz de titan nitinolul este un aliaj cu memorie de forma. Schimbarea temperaturii determina modificarea structurii sale cristaline si implantul isi poate schimba forma .Aceasta caracteristica permite deformarea lui pentru a-l introduce intr-un cateter si ii permite sa isi reia forma initiala prin incalzire, atunci cand isi ia locul de implant.
rezistenta la

Titanul si aliajele sale au rezistenta la uzte creste.

ruzarc

limitata. Prin tratament termic

3.

Aliaje Crom-cobalt

Aliajele din sistemul cobal-crom comerciale sunt cunoasdcute sub denumirile de STELILITE, VITALLIUM , DENTITAN si altele . Ela au ac pricipal avantaj rezistenta mare la uzare, deci prezinta posibilitati de aplicare in conditii severe de frecare cum ar fi
:protezele de sold si valvele cardiace.

40

Materiale compatibile in tehnologii asisfive

4. Aliaje peba'za de cichel

Bibliografie
tll t2l
t31 t4l t5l t6]
H. Colan, P. Tudoran, G. Ailincli, M. Marcu, E. Drugescu, Studiul metalelor,
Didacticl
9i Pedagogici, Bucureqti, 1983.

Editura

l7l l8l l9l [0] U ll |21

S.Gadea, M.Petrescu, Metalurgie fizica Si Studiul metalelor, Editura Didacticd gi Pedagogicd, Bucurepti, 1981.. M. Trusculescu, Studiul metalelor, Editura Didacticf, 9i Pedagogic5" Bucurepti, 1977. J. Baralis, G. Maeder, Prdcis de mdtallurgie, AFNO& NATHAN, France, 1994. Al. Domga, S. Domga, Materiale metalice, Editura Dacia, 1981. L. Sofroni, Elaborarea Si turnarea aliajelor -fonte oteluri Si neferoase, Editura Didactica gi Pedagogici, Bucurepti, 1975. I. Riposan, L. Sofroni, Fonta cu grafit vermicular, Editura Tehnicl, Bucuregti, 1984. L. Sofroni, Turnareafontei, Editura Didacticb 9i Pedagogic5" Bucuregti, 1985. E. Piwowarski, Fonte de inalta calitate, Editura TehnicS, Bucurepti, 1977. L. Sofroni, Fonta cu grafit nodular, Editura TehnicS" Bucuregti, 1978. M. Abrudean u, Studiul metalelor, Pitegti, 1985. M. Rtrdulescu, Studiul metalelor, Editura Didacticd gi Pedagogic6, Bucuregti, 1982.

U3l

CEA France [4].Metals Handbook, vol.7, ASM, 1972 I I 5]. r.vrvrv.conlifonte. fr [6]Haidopoulos, Marie : Etude exprimentale d'optimisation de procdd6s de modifications de surface de I'acier inoxydable 316 pour application aux dispositifs endovasculaires, Universitd Laval, 2005 [7]].Bulancea : Biomateriale.Materiale metalice avansate utilizate in medicina, I I 8].www.alfamedical.ro