CUPRINS

1.

Conceptul general de audit al entitatilor economice

2. Planificarea misiunii de audit intern 3. Comunicarea rezultatelor misiunii de audit intern

Bibliografie

1.Conceptul general de audit al entitatilor economice

Valul schimbarilor economice care au loc in Romania a generat nasterea unei profesii independente profesia de auditor. Desi , in Romania , prefesia de auditor este noua , pe plan mondial , ea are o traditie de secole in practica. Acest fapt constituie mai degraba un avantaj , decat un dezavantaj, deoarece putem invata din experienta altora, adoptand ce ste bun sau evitand astfel numeroasele greseli inerente si un consum de timp indelungat care ar fi fost necesar pana la rafinarea conceptelor si practicilor de audit. Istoricii sunt de parere ca tinerea registrelor cu caracter contabil a inceput cu aproximativ 6.000 de ani in urma. Inca de la inceput , conducerile statelor au fost interesate de evidenta incasarilor, a platilor si, desigur , a colectarii taxelor.O parte integranta a acestor preocupari a constituit-o stabilirea unor modalitati de control , inclusiv de audit, in vederea reducerii erorilor sau fraudelor cauzate de unii functionari incompetenti sau de rea credinta. In antichitate, obiectivul principal al evidentei contabile il constituia protejarea integritatii averilor.Verificarea acuratetei inregistrarilor sau registrelor avea drept scop verificarea inregistrarilor exhaustive a tranzactiilor, iar inventarierea periodica a averii era deja utilizata. Pana in secolul XVI practicile de audit aveau ca scop principal verificarea sinceritatii persoanelor care aveau responsabilitati financiare.Auditul nu se baza pe controlul intern si nici macar nu avea ca scop, fie si secundar, verificarea contabilitatii in sine. Tehnica de audit consta in principal in verificarea tuturor tranzactiilor care au avut loc. In perioada premergatoare, sfera de aplicare s-a largit considerabil, fiind auditate si intreprinderile cu caracter manufacturier sau industrial care incep sa ia nastere. Se simtea cat mai profound nevoia unui sistem contabil uniformizat ,atat in scopul obtinerii unor situatii financiare de o mai mare acuratete, cat si in vederea prevenirii fraudelor. In secolul XIX afacerile industriale iau un avant considerabil si asistam la fenomenul de disociere tot mai accentuate a proprietarilor de conducerea intreprinderilor . Proprietarii incearca sa verifice ei insisi corectitudinea managerilor, dar nu fac altceva decat sa se convinga ca verificarea centurion necesita un personal calificat, care, in acelasi timp, sa fie independent fata de conducerea companiei verificate. Din acest moment profesia de auditor

incepe sa capete un avant considerabil , datorita cresterii cererii de profesionisti cu caracter independent. Legea Societatilor Comerciale din 1855-1856 nu a mai prevazut obligativitatea auditorului de a detine actiuni la societatea auditata, ceea ce a creat premisele angajarii unor auditori din afara companiei respective. Mai mult decat atat, o cerere semnata de minimum 20% dintre actionarii companiei puteau forta o societate comerciala sa angajeze un auditor extern. Din acest motiv auditorul punea accentul principal in continuare pe verificarea exhaustiva a tranzactiilor. Modul acesta de verificare era greoi si costisitor, iar lucrurile s-au complicat pe masura ce sistemul contabil a evoluat. Interventia statului a dat o noua dimensiune dezvoltarii profesiei de audit. Managerilor li s-a impus sa dea piblicitatii un bilant complet si corect , iar unul sau doi dintre actionari aveau obligatia legala de a audita bilantul respectiv. Problemele aparute in practica au fost insa destul de serioase , deoarece inca nu existau proceduri de audit care sa poata fi urmate. Obiectivul auditului incepe sa se contureze odata cu aplicarea unei alte decizii care prevede ca nu este rezonabil ca cineva sa se astepte ca auditorul sa descopere toate erorile si fraudele si , in consecinta, detectarea erorilor si fraudelor va intra in responsabilitatea managementului. Astfel, obiectivele auditului incep sa capete alte valente, auditorul incepe sa verifice si existenta fizica a activelor declarate de intreprindere. Saltul calitativ este foarte mare , tinand cont ca pana atunci se urmarea : -daca s-au inregistrat toate tranzactiile intreprinderii; -reflectarea corecta a acestora in registre; -reflectarea lor in bilant; Asadar, se verifica doar existenta scriptica a activelor intreprinderii. Legea societatilor comerciale de la 1907 a pus bazele raportarii financiare moderne si implicit a unui audit modern. Raportul si certificarea auditorului formau un singur document si erau atasate bilantului auditat. In audit sondajul a devenit o tehnica frecvent utilizata. Legea societatilor comerciale de la 1929 nu a mai cerut auditorilor detectarea fraudelor. Auditul a evoluat rapid catre utilizarea testelor de audit.

Obiectivul auditului s-a mutat treptat de la detectarea si prevenirea fraudelor catre certificarea situatiei financiare si a profiturilor intreprinderii, punctul de plecare devenind astfel un scop secundar al procesului de audit. Evolutia auditului a fost relativ lenta in deceniile urmatoare. S-au realizat totusi si unele progrese cum ar fi: -Primul si cel mai important obiectiv al auditului ramane determinarea gradului de fidelitate al situatiilor financiare; -Increderea in sistemul de control intern creste in mod continuu. Auditul devine in primul rand un audit al procedurilor. O verificare mai detaliata comparativ cu cea efectuata prin aplicarea procedurilor standard se impune numai in conditiile in care se cere in mod expres detectarea fraudelor si erorilor sau analiza si evaluarea sistemului de control intern. -Deoarece imaginea fidela a situatiilor finaciare este afectata de orice eroare semnificativa, aplicarea procedurilor de testare in vederea descoperirii eventualelor erori sau indicii privind riscul de necontinuitate constituie o parte din responsabilitatile auditorului. Deci, pe masura ce afacerile s-au dezvoltat , obiectivul auditului si-a mutat centrul de greutate de la detectarea fraudelor catre certificarea situatiilor financiare, pentru ca in prezent, sa puna accent pe verificarea conformitatii acestor situatii cu anumite criterii prestabilite. Daca initial auditorul investiga tranzactiile in totalitatea lor, in timp s-a renuntat la aceasta tehnica, in special datorita cresterii rolului controlului intern. In prezent auditorul pune accent pe testarea eficacitatii si eficientei controlului intern, inlocuind astfel procedurile clasice care implicau un control exhaustiv al tranzactiilor. Auditul a evoluat in timp de la o verificare exhaustiva a tranzactiilor in vederea detectarii fraudelor catre o verificare prin sondaj, inclusiv a sistemului de control intern, in scopul formularii unei opinii de audit privind respectarea unei imagini fidele in elaborarea situatiilor financiare , avand ca etapa intermediara certificarea centurion. Descoperirea fraudelor si erorior ramane in fundal, iar ceea ce auditorul va urmari in primul rand nu va mai fi protejarea integritatii patrimoniului, ci sporirea credibilitatii declaratiilor auditate. Procesul de audit implica utilizarea nu numai a cunostintelor din contabilitate, dar si a celor din alte domenii, cum ar fi domeniul juridic, al eticii , analizei economico-financiare , matematicii, informaticii, etc. , constituind o provocarea pentru orice profesionist contabil. De regula auditorul nu este solicitat pentru a contabiliza tranzactiile unei entitati patrimoniale, ci pentru a verifica, in toate aspectele semnificative, conformitatea reflectarii in situatiile

financiare prezentate de conducerea entitatii auditate a tranzactiilor economice cu anumite principii, postulate si criterii de inregistrare , raportare, etc. Peste tot in lume auditul, intocmai ca si contabilitatea, a aparut si s-a dezvoltat urmare a unor necesitati impuse de dezvoltarea afacerilor in ansamblul lor. Din acest motiv, si auditorul trebuie sa se conformeze cerintelor generale ale mediului institutional si de afaceri in care opereaza. Conceptul de audit s-a rafinat tot mai mult ajungandu-se la crearea in mod natural a unui domeniu de sine statator, cu obiective proprii, dar si cu metode si tehnici specifice, a caror utilizare sa asigure atingerea acestor obiective. Rolul auditorului este in principal acela de a spori increderea utilizatorului in informatia contabila, de a aduce un plus de siguranta faptului ca informatia contabila a fost obtinuta , tratata si prezentata in conformitate cu standardele si principiile contabile general acceptate.

2. Planificarea misiunii de audit intern

Depistarea sumelor semnificative poate influenta deciziile utilizatorilor .Aceasta activitate desfasurata de catre auditorul financiar este o etapa importanta in cadrul misiunii sale, deoarece este etapa care urmeaza dupa ce auditorul a acceptat misiunea de audit financiar contabil. Principalele aspecte avute in vedere de catre auditor se refera la obtinerea de informatii cu caracter general care sunt utile in procesul planificarii misiunii de audit financiar contabil. Concret, etapele orientarii si planificarii unei misiuni de audit financiar contabil sunt urmatoarele: -culegerea si prelucrarea de informatii cu caracter general privind activitatea desfasurata de catre intreprindere; -determinarea si studierea domeniilor si sistemelor semnificative ale intreprinderii; -alcatuirea planului de misiune al auditului financiar contabil; -alcatuirea programului de lucru al auditului financiar contabil;

-supervizarea misiunii de catre conducatorul acesteia, care, potrivit cadrului teoretic, conceptual si legal, trebuie sa fie auditor financiar autorizat de catre Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR). Culegerea si prelucrarea de informatii In cadrul acestei etape, obiectivele auditorului constau in cunoasterea activitatii desfasurate de catre intreprindere, iar in acest sens auditorul trebuie sa aplice tehnici si proceduri specifice, cum ar fi: obtinerea de informatii despre activitatea si domeniul de activitate al intreprinderii, informatii obtinute atat de la management, cat si de la personal, cereri de consultare a documentelor intreprinderii, studierea organigramei si examinarea analitica a indicatorilor statici si dinamici ai acesteia. Auditorul va pune accent pe studierea politicilor financiare si manageriale utilizate, modul de organizare a contabilitatii, practicile si politicile contabile proprii, sistemul de contabilitate si de control intern. Planul misiunii de audit Acest instrument este util pentru demararea efectiva a misiunii de audit financiar contabil, avand ca obiectiv stabilirea etapelor de desfasurare a misiunii, dar si a riscurilor care trebuie gestionate cu ocazia desfasurarii acesteia. Prin intermediul acestui instrument se poate determina: -natura si dimensiunea verificarilor realizate; -organizarea misiunii astfel incat la finalizarea acesteia auditorul sa poata exprima o opinie rezonabila privind situatiile financiare auditate ale intreprinderii. Planul misiunii de audit are la baza programul de munca, principalele elemente ale acestui document fiind: alegerea membrilor echipei de audit, repartizarea lucrarilor de audit pentru fiecare membru in parte, apelul la experti externi pentru activitati care nu tin de competenta membrilor echipei de audit, coordonarea misiunii de audit intre membrii echipei, obtinerea unui calendar al sedintelor AGA si CA, termenul de finalizare a misiunii si data predarii raportului de audit. Planificarea misiunii de audit financiar contabil are la baza Standardul International de Audit nr. 300 Planificare.

Principalele elemente componente ale unui plan de audit financiar contabil sunt: prezentarea intreprinderii, paragraful privind informatiile contabile obtinute, prezentarea obiectivului misiunii, prezentarea sistemelor si domeniilor semnificative, orientarea programului de lucru, prezentarea echipei si a bugetului de misiune, termenul de finalizare a misiunii. Programul de munca este util pentru a stabili natura, derularea si intinderea procedurilor de audit necesare misiunii. El reprezinta un ansamblu de instrumente care permit un control mai bun al executarii lucrarilor. De asemenea, prin intermediul acestui instrument se permite detalierea obiectivelor auditului, prezentarea bugetului de timp necesar fiecarei etape din planul realizat si cuantificarea acestor indicatori pentru fiecare membru al echipei de audit. Supervizarea misiunii Aceasta etapa este importanta deoarece, dupa repartizarea lucrarilor in timp si pe fiecare membru al echipei de audit, seful misiunii care este auditorul financiar trebuie sa supravegheze si sa verifice toate activitatile desfasurate de fiecare membru al echipei de audit, pentru ca responsabilitatea unei misiuni de audit financiar eficiente revine sefului misiunii, adica auditorului financiar.

3. Comunicarea rezultatelor misiunii de audit intern

Pentru a evita neintelegerile, o scisoare de angajament poate explica faptul ca auditorul va comunica doar acele probleme de interes pentru guvernanta care vor veni in atentia sa ca urmare a desfasurarii unui audit si ca auditorul nu este obligat sa proiecteze proceduri cu scopul specific de a identifica probleme de interes pentru guvernanta. Scrisoarea de angajament poate, de asemenea: descrie forma sub care vor fi comunicate orice probleme de audit de interes pentru guvernanta; identifica persoanele relevante carora le vor fi comunicate aceste aspecte; identifica orice probleme specifice de audit care prezinta interes pentru guvernanta si care s-a convenit ca vor fi comunicate. 1. Eficienta comunicarilor este sporita de dezvoltarea unei relatii de lucru constructive intre auditor si cei responsabili cu guvernanta. Aceasta relatie se dezvolta in timp ce este mentinuta atitudinea de independenta profesionala si obiectivitatea.

Probleme de audit de interes pentru guvernanta ce urmeaza a fi comunicate

Auditorul trebuie sa ia in considerare problemele de audit de interes pentru guvernanta care apar in urma auditarii situatiilor financiare si sa le comunice acelora insarcinati cu guvernanta. De obicei, astfel de probleme vor include urmatoarele: Abordarea si sfera generala a unui audit financiar, inclusiv orice limitari care sunt posibile sa apara, sau orice alte cerinte suplimentare; Selectarea sau modificarea politicilor si practicilor contabile importante care au, sau ar putea avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare ale entitatii; Efectul potential asupra situatiilor financiare al oricaror riscuri de fond si expuneri semnificative, cum ar fi litigii pe rol, care sunt obligatoriu prezentate in situatiile financiare; Ajustari de audit, inregistrate sau nu de entitate, care au sau ar putea avea un impact de fond asupra situatiilor financiare ale entitatii; Incertitudini importante legate de evenimente si conditii care pot pune la indoiala in mod semnificativ capacitatea entitatii de a continua activitatea; Dezacorduri cu conducerea in ceea ce priveste unele probleme care, individual sau cumulate, pot fi importante pentru situatiile financiare ale entitatii sau pentru raportul auditorului. Aceste comunicari vor include si specificatii referitoare la solutionarea sau nesolutionarea problemei, precum si importanta acesteia; Modificarile preconizate ale raportului auditorului; Alte aspecte care suscita interesul celor responsabili cu guvernanta, cum ar fi carente semnificative in controlul intern, incertitudini legate de integritatea conducerii, precum si fraude care implica managementul; Orice alte probleme asupra carora s-a convenit in termenii angajamentului de audit.

Auditorul trebuie sa-i informeze pe cei insarcinati cu guvernanta respectivele situatii eronate necorectate agregate de catre auditor in cursul auditului, ce au fost determinate de conducere ca fiind de forma, atat fiecare in parte cat si la un loc, fata de situatiile financiare luate in ansamblu. Situatiile eronate necorectate comunicate celor insarcinati cu guvernanta neaparat sa cuprinda si situatia eronata sub un anumit plafon desemnat. nu trebuie

Lista aspectelor de mai jos nu isi propune sa fie atotcuprinzatoare. Totodata, alte ISA discuta situatii specifice in care auditorului i se cere sa comunice anumite aspecte celor insarcinati cu guvernanta. Ca parte integranta a comunicarilor auditorului, cei responsabili cu guvernanta vor fi informati cu privire la faptul ca: Comunicarea problemelor de catre auditor va include doar acele aspecte de audit de interes pentru guvernanta care au intrat in atentia auditorului ca rezultat al efectuarii auditului; Un audit al situatiilor financiare nu este menit sa identifice toate aspectele care pot fi relevante pentru cei insarcinati cu guvernanta. Prin urmare, auditul financiar nu identifica in mod normal toate aceste probleme. Durata comunicarii Auditorul va comunica problemele de audit de interes pentru guvernanta intr-o maniera oportuna. Aceasta permite celor responsabili cu guvernanta sa ia masuri corespunzatoare. Pentru a putea comunica in mod oportun, auditorul va discuta cu cei responsabili cu guvernanta baza si momentul comunicarii. In anumite cazuri, din considerente legate de natura problemei, auditorul poate comunica problema mai devreme de termenul anterior stabilit. Forme de comunicare Comunicarile auditorului cu cei responsabili cu guvernanta pot fi in forma orala sau scrisa. Decizia auditorului cu privire la forma de comunicare aleasa (orala sau in scris) depinde de factori cum ar fi urmatorii: Marimea, structura operationala, forma de constituire juridica si procesele de comunicare care caracterizeaza entitatea ce urmeaza a fi auditata; Natura, gradul de sensibilitate si importanta problemelor de audit de interes pentru guvernanta ce urmeaza a fi comunicate; Aranjamentele facute cu privire la intalnirile periodice sau raportarile problemelor de audit de interes pentru guvernanta; Contactul si dialogul continuu pe care auditorul il are cu cei insarcinati cu guvernanta.

Atunci cand problemele de audit de interes pentru guvernanta sunt comunicate oral, auditorul consemneaza in documentele de lucru atat problemele comunicate, cat si orice raspunsuri legate de acele probleme. Aceasta documentatie poate lua forma unei copii a procesului verbal incheiat in urma discutiei auditorului cu cei insarcinati cu guvernanta. In anumite cazuri, in functie de natura, sensibilitatea si importanta problemei, se poate recomanda ca auditorul sa confirme in scris celor responsabili cu guvernanta orice comunicari orale cu privire la problemele de audit de interes pentru guvernanta. In mod normal, auditorul va discuta initial cu managementul problemele de interes pentru guvernanta, cu exceptia cazului in care acele probleme sunt legate de competenta sau integritatea managementului. Aceste discutii initiale cu conducerea sunt importante pentru clarificarea faptelor si a subiectelor, precum si pentru a oferi conducerii oportunitatea de a furniza informatii suplimentare. In cazul in care conducerea accepta sa comunice o problema de interes pentru guvernanta celor responsabili cu guvernanta, auditorul nu mai este obligat sa repete comunicarea, cu conditia ca auditorul sa fie multumit ca respectiva comunicare a fost facuta intr-o manier eficienta si adecvata. Alte aspecte In cazul in care auditorul considera necesara o modificare a raportului auditorului asupra situatiilor financiare, asa cum este descris in ISA 700, Raportul auditorului asupra situatiilor financiare1, comunicarea dintre auditor si cei responsabili cu guvernanta nu pot fi considerata ca un substitut. Auditorul va evalua daca problemele de audit de interes pentru guvernanta comunicate anterior afecteaza situatiile financiare ale exercitiului financiar curent. Auditorul va decide daca subiectul continua sa fie o problema de interes pentru guvernanta si daca este necesar sa o comunice din nou celor insarcinati cu guvernanta..

ISA700, "Raportul auditorului privind situaiile financiare " va fi retras la intrarea n vigoare a ISA700 (Revizuit), " Raportul auditorului independent privind setul complet de situaii financiare de uz general " i a ISA701, "Modificrile raportului auditorului independent ". ISA700 (Revizuit) i ISA701 sunt aplicabile rapoartelor de audit ncepnd cu 31 decembrie 2006.

Bibliografie :

1 Standarde Internationale de Audit 2 Mircea Boulescu : Audit financiar-entitati economice, Editor Tribuna Economica, Bucureesti, 2007 3 Laurentiu Dobroteanu, Camelia Liliana Dobroteanu : Audit.Concepte si practici, Editura Economica, Bucuresti , 2002 4 Lectii sinteza-scheme difuzate de Universitatea Spiru Haret pe Internet- Programe masterat in cadrul Facultatii de Management Financiar Contabil, disciplina - Audit financiar Auditarea entitatilor economiceTematica in detaliu(conform Standardelor Internationale de Audit) si studiu de caz Prof.univ.dr.Marin Dumitru 5 Directiva 2006/43/CEE a Parlamentului European si a Consiliului din 1 mai 2006 privind auditul statutar al conturilor anuale consolidate 6 Mircea Boulescu, Corneliu Barnea : Audit financiar, Editura Fundatia Romania de Maine, 2006 Reeditata 2007