era o toamna vremelnnica,nu ploua,nici vantul nu-si dadea in petec din aripi si frunzele arse de toamna miroseau a rosu

putred, carari erau putinepustii pasi mi se-ndreptau nehotarati catre acea imensa cladire sumbra si invaluita de o linisteuneori profunda, alteori-linistea-si retrage umbrele lasand dezlantuirea haosului sa-si manifeste dorintele inepuizabile prin intermediul-lui-al omului ca mai oricaresubtirel, albicios, un trup prin care verdele venelor capata nuante murdare in fine-neidentificabil se plimba pe coridoarele interminabile in umbra, in umbra gandurilor ce paseau greoi, parca nu s-ar mai fi despartit de cursul monologului fara timp dupa epuizarea din umbra a coridoarelor se retragea in camera ce-l suporta tacuta in oglinda cu toate starile exprimare inexprimare- miscare ganduri ce paseau apasat, mereu insotite de siluete albe, imune la

vreun sens al glasuirii naturii , pastelata, divinizata uneori de cateva raze de soare evadate din starea de umbra, gri in nemiscare, fiinde sau nefiinde era o toamna ce mirosea a rosu ars pe acele carari ce erau ca o prelungire a unei agonii, impersonala, atemporala, limitata de cele patru puncte cardinale ale podeleiscaun, masa, pat, usa, fereastraoglinda in miscaresi cele trei universuri posibile-peretii-alb, alb, albcate evadari pot fi-ntr-o pagina?noapte, zi, noapte, zinoapte, dimineata senina-n oglinda, pasi normali cauta aer proaspat, culori si identificari aceiasi tacere-n spatele oglinzii, acelasi aer umed in culorile toamnei, aceleasi plete-aceiasi ani, acelasi alb, acelasi razboi- umbra, culoarein spatele oglinzii, tacerecade un scaun, masaidentificare a podelei mainile reci si albe, alungite de timp, parca smulge universul din pereti si-l tranteste intre cele patru puncte

cardinale imaginare fortand oglinda si tacerea ei, la un dialoghalate albe navalesc in imposibil ucigand interminabile fraze, descrieri pure despre un imposibil univers ce-si cauta liniste intr-o posibila casa totul se termina anestezic intr-un pat aproape irespirabil ,lasand loc pentru o alta tacere, ptr. Alti pasi normali petrecuti in umbra coridoarelor, aleilor muribunde sub umbra unui pictoral, renascentistidentificare tarzie cu definirea abstracta a decorului unui spatiu inchis intre pereti si oglinzi presimt deja o respiratie agitata intre metafore- si absurdul ma-mprejoara-ntr-un dezacord cu mine cel care scriu, cel care descrie- spatii, timpuri, atitudini prima atitudine.. negarea- SUNT SAU NU, SUNT UN CUVANT?,a doua negare-SUNT SAU NU a treia negare exista deschidere n noapte , in strada plina cu minuni,cu

efemere desprinderi in marea strainatate?...nu pot sa refuz Am simtit cum lumea I se prelinge printre degetele Rasfrante, printre neanturi albite de vise muscate de ziduri trantite intrun amurg de luciditate..era un peisaj absurd ca de obicei, despre nebunii si arta lor absurdaera o toamna vremelnica si ploua in spatele unor oglinzi tomnatice , apuse parca dintrun dcor alb de ev indepartat,doar pasii crispati si culoarea aleilor frante ca niste ganduri mai aduc aminte de acel ev in care aerul insusi respira camera-peretii,podeaua,o masa,un scaun..oglinda, intr-o tacere fortata, trista si loiala,fereastra-ultima expirare a creatiei..pamant, Frunze,intoarcere in inima infinitului cu o pereche de aripi imaginare era o toamna vremelnica, nu ploua, nici vantul nu sulfa- culorile apuneau

dintr-o fereastra , imaterial parca , inofensiv , inevitabil