AGRESIVITATEA LA OM

Spectrul agresivitatii umane este larg. Omul isi poate orienta agresivitatea in mod direct impotriva unui congener, lovindu-l , jignindu-l verbal sau ironizandu-l. agresivitatea umana poate actiona de asemenea indirect , atunci cand adversarul este vorbit de rau sau i se intinde o cursa. Agresivitatea se poate manifesta si prin refuzul contactuluui social, ajutor sau discutie, de pilda. Adesea agresivitatea umanaprovoaca suferinta si poate fi distructiva. Incidentele agresive intre membrii grupului nu sunt rare, totusi ele nu degenereaza in distructivitate. Modelul sistemic de aparitie al agresivitatii

Nevoie nesatisfacuta, Homeostazia este perturbata

Apare furia

Apar comportamentele agresive

Agresivitate orientata spre exterior

Agresivitatea manifestata spre sine (automutilari, autoinjurii, depresii sinucideri)

Descriere problemei agresivitatii Comportamentul agresiv ramane stabil din copilaria mica si pe perioada vietii adulte si este una din cele mai invariabile trasaturi umane. Copii agresivi au o

probabilitate mare sa devina adulti agresivi, care se angajeaza in abuz fizic si comportamente in afara legii. Pot fi necesare interventii timpurii , eficiente, penru a schimba aceasta traiectorie. Diferentierea furiei de agresivitate este importanta. Furia este o emotie , pe cand agresivitatea se refera la angajarea in actiuni fizice sau verbale. O persoana poate fi furioasa, fara a manifesta agresivitate. Unii cercetatori sustin ca o persoana se poate manifesta agresiv fara a fi furioasa. Altii in schimb, sustin ca la temelia comportamentelor agresive se gaseste furia. Ulterior, dupa ce copilul creste, agresivitatea devenind un comportament invatat, individul se manifesta agresiv fara a fi furios. Agresivitatea implica un comportament extern, in timp ce emotiile de furie sunt evenimente interne. Agresivitatea emotional reactiva apare cand emotiile puternice de furie sunt suscitate de o amenintare perceputa a propriei persoane. In cazul agresivitatii de pradare, agresorii pur si simplu iau lucruri de la altii prin forta sau ii constrang pe altii, pentru a-si mentine propriul sentiment al puterii. Dar, si in acest caz putem vorbi de nevoia de dominare nesatisfacuta duce la furie. Frecvent, copiii agresivi sunt clasificati fie ca avand tulburarea opozitionismului provocator fie tulburare de conduita. Copii agresivi verbal si care manifestabun pattern de comportament ostil , in special pentru figurile autoritare, pot fi categorizati ca avand tulburarea opozitionismului provocator. Tulburarea de conduita este o problema mai severa, care apare cand copilul violeaza norme sociale majore. Majoritatea criteriilor pentru tulburarea de conduita proprietati. A. Ocuparea si apararea unor parti ale spatiului implica comportament agresivindreptat spre oameni, animale, care

Oamenii isi formeaza rapid habitaturi spatial. Faptul poate fi constatat, de pilda, si in asezarea unei familii in jurul mesei. Locurile la masa, ocupate de membrii familiei, sunt mentinute consecvent. In temeiul unei intelegeri tacite, fiecare respecta locul celuilalt. Aceste habitaturi spatial apar inca de la varsta de doi ani: copii sunt evident deranjati daca trebuie sa-si schimbe locul. Daca intram intr-un compartiment de tren intrebam politicos daca mai exista un loc. Daca intram in restaurant intrebam daca este permis sa ne asezam la o masa de restaurant, chiar atunci cand este doar partial ocupata. La inceput copii se cearta pentru ocuparea locurilor in banci, dar dupa ce fiecare are locul sau copiii devin pasnici. Prin impartirea spatiului se creaza o ordine sociala care da copiilor un sentiment de siguranta. Fiecare isi cunoaste locul si stie ca acolo este lasat in pace. In acest mod se obtine o anumita ordine si stabilitate. Disputarea obiectelor. B. Disputarea obiectivelor Adesea copiii se cearta datorita unor obiecte dorite de toti. La varstele cele mai mici ei incearca , de cele mai multe ori fara menajamente , sa intre in posesia obiectelor dorite, smulgandu-le partenerului de joc. De obicei posesorul se apara cramponandu-se de obiect sau prin protest si solicitarea sprijinului unui al treilea. De asemenea , el poate incerca sa-si salveze obiectul prin fuga. Cei care au fost deposedati de obiectul lor protesteaza (plang) si nu de putine ori trec la contraatac, incercand sa smulga obiectul atacatorului.alteori atacatorul este atacat direct, fiind lovit, zgariat, tras de par sau impins. Aceste strategii sunt aplicate spontan nu numai de copii culturii europene. Este vorba de comportamente innascute. Nu putem invata copii sa devina crestini dari i putem invata sa respecte proprietatea ( respectul proprietatii este specific si cimpanzeilor. Acestia daca reusesc sa ramana cateva minute in posesia prazii de curand vanatesunt considerati de ceilalti membri ai grupului drept posesorii prazii, cu alte cuvinte nu

mai este necesar sa o apere deoarece dreptul la proprietate este respectat de ceilalti, care in loc de a fura cersesc o parte. Dar ce se intampla dacaca totusi copilul invatat sa respecte proprietatea doreste obiectul altuia ? Cel care doreste un obiect aflat in posesia unui alt copil mai intai il cere cu imprumut si apeleaza la furt doar daca cererea sa a fost refuzata. Refuzul de a imparti un bun jigneste. Aceasta provoaca agresiunea. Ce este de facut ? Apelul la educatia religioasa (porunca a opta). Activitati de dezvoltare a comportamentelor asertive, respectiv de crestere a tolerantei la frustrare ( refuz ) si dezvoltarea capacitatii de a spune NU . Activitati pentru dezvoltarea competentelor emotionale.

C. Influenta luptei si a cooperarii asupra structurii grupului si a relatiilor intragrupale. In general concurenta, fie ca urmareste recompensa, fie ca urmareste alte

scopuri, conduce la delimitare agresiva si dusmanie intre cele doua grupuri. Atunci cand doua grupuri se concureaza iar castigatorul isi poate atinge scopul doar prin frustrarea invinsului, intre cele doua grupuri se instaleaza o tensiune ostila. Invinsii ii ironizeaza pe invingatori, care raspund in acelasi mod. Membrii fiecarui grup dezvolta o imagine negativa despre membrii celuilalt grup. Ceilalti nu mai sunt agreati, ceea ce creaza un atasament si mai puternic fata de propriul grup. Propriile performante sunt supraestimate, in timp ce performantele celorlalti sunt subestimate. Polarizarea celor doua grupe indusa de concurenta este anulata de actiuni comune care urmaresc un scop supraordonat (introducerea unui dusman comun). Dupa acesta actiune se revine la vechea atitudine. Daca conducatorul grupurilor propune vizionarea in comun de filme interesante plangandu-se ca nu are banii necesari pentru a le imprumuta, membrii celor doua grupe discuta

situatia impreuna, strang bani si vizioneaza filmul in comun. Prin astfel de actiuni, si altele asemanatoare vechea dusmanie este deconstruita. D. Rivalitatea Este cunoscut faptul ca oamenii se concureaza pentru a obtine rivalitatea anumitor congeneri. Cand tinerii rivalizeaza pentru a obtine favoarea unei fete, nu de putine ori se ajunge la lupta. Copii concureaza intre ei pentru dragostea parintilor, pentru favoarea profesorilor/ invatatorilor, antrenorilor. Activitati de ajutorare reciproca. A. Nazuinta ierarhica

Copiii tind spre recunoastere. Ei cauta sa se distinga prin anumite performante pentru ca, cel putin pentru un timp, sa se situeze in centrul atentiei grupului. Profesorul trebuie sa defineasca ce inseamna performanta . Performanta trebuie alaturata insusirilor sociale pozitive- capacitatea de a mentine relatii armonioase cu colegii, capacitatea de a-si face cat mai multi prieteni. Cand o pozitie in ierarhie este dobandita pe cale agresiva, aceasta se intampla prin intermediul unei forme ritualizate de impunere. In acelasi scop pot fi folosite si bunurile materiale ( exemplu : campaniile electorale, mita este o forma de agresiune). In societatile noastre sunt create simboluri ale statului care permit recunoasterea rangului celor care le poarta: decoratiunile de birou, bijuteriile, automobilul si imbracamintea. Acestea sunt bune atata timp cat sunt suficient de scumpe. Cine nu poate tine pasul este exclus. Faptul ca aceste elite ale

banului pun accent pe astfel de aspecte exterioare nu vorbeste in favoarea lor. Insa tocmai prin comportamentul lor strident ele se plaseaza in centrul atentiei. Pozitia de sef al clasei ar trebui obtinuta prin competente sociale si abilitati de relationare si ajutorare a celorlalti nu prin performante academice sau de alta natura. Trebuie comunicat elevilor ca seful clasei trebuie ales dupa insusirile social pozitive : altruism, spiri de colaborare , capacitatea de a mentine pacea in interiorul clasei de elevi etc. La baza nazuintei ierarhice se afla o motivatie puternica. Nazuinta ierarhica are si avantaje ea presupune o selectie in functie de dotare. Acum ramane la latitudine fiecaruia dintre noi cum operationalizam termenul de dotare. Ierarhia presupune nu doar nazuinta ierarhica, ci si disponibilitatea la supunere si loialitate. Submisivitatea nu se obtine datorita unei educatii severe. Copii crescuti intr-un mediu prietenos se supun de buna voie, fara a-i constrange. In toate revolutiile sociale invidia a jucat rolul decisiv. Individul nu se poate ridica, cu ajutorul averii, prea sus deasupra celorlalti. Invidia si redistribuirea bunurilor pe care o presupune joaca un rol de echilibrare. Dominatia bazata in esenta pe violenta se afla in dezacord cu natura umana, trezind de fiecare data la viata contraviolenta. Nici o dominatie nu se poate mentine prin intermediul terorii. Nu cunosc o situatie istorica in care teroarea sa se fi perpetuat la nesfarsit. B. Agresivitatea explorativa Comportamentul agresiv este utilizat adesea pentru testarea spatiului social de miscare . Copiii se comporta agresiv pentru a vedea cat de departe pot merge. Raspunsul celorlalti le indica limitele tolerantei, precum si norma

comportamentala a culturii din care fac parte. Dara raspunsul intarzie sa vina atunci agresivitatea explorativa este escaladata. Nu trebuie sa ne asteptam ca, in cazul explorarii sociale agresive, provocarea sa poata fi anihilataprin satisfacerea dorintelor si exigentelor expuse. Mai curand o astfel de cedare conduce la noi escaladari. Agresorul doreste sa masoare prin confruntare superioritatea sau inferioritatea sa. Acest fapt este una din cauzele situatiei care a facut ca educatia excesiv de permisiva si polittica concesiva in planul invatamantului sa conduca la cresterea agresivitatii. C. Agresivitatea educativa Incalcarea regulilor convietuirii atrage dupa sine pedeapsa. In grupurile de copii, copiii ii pun la punct pe cei care incalca regulile jocului: vinovatii sunt ironizati si adesea pedepsiti fizic. Acelasi lucru este valabil si pentru convietuirea adultilor : cei care incalca legile sunt urmariti si pedepsiti. Chiar si agresivitatea morala are o functie educativa. Agresivitatea morala sa dezvoltat ca un mijloc de aparare al grupului impotriva inselatorilor . nedreptatea, coportamentul care incalca fair-play-ul, zgarcenia, declanseaza aceasta forma de agresivitate. Faptul ca omul reactioneaza violent la orice forma de inselaciune sau nedreptate are un cert avantaj selectiv. Copii maltratati sunt strans legati de mamele care ii maltrateaza. D. reactia de respingere a anormalului Membrii unui grup care se abat in infatisare si comportament de la norma devin adesea tinta agresiuniiaceasta ii constrange pe cei anormali sa se realizeze la norma grupului, in caz contrar trebuind sa paraseasca grupul. Chiar atunci cand deviantul este atins de boala sau accident, devenind infirm, cand este prea gras sau se balbaie si nu este in stare sa corecteze aceasta greseala , el devine totusi tinta ironiilor.aceasta reactie se manifesta intr-o forma nedeghizata in

scoala, grupurile de copii putand sa se manifeste foarte crud. Intr-o reproducere dintr-un volum publicat de UNESCO era reprezentat un copil infirm care, sprijinindu-se in carje, zambea stanjenit, in timp ce o ceata de copii il urmareau si aruncau cu pietre in el. A rade de cineva are cu siguranta o motivatie agresiva. Faptul este resimtit de cel care constituie tinta rasului. Rasul ca invitatie la ras- impreuna si deci ca semnal prietenesc se manifesta de asemenea in situatii de spontana detensionare, situatii care se ivesc dupa un pericol, dupa o frica usoara sau ulterior receptarii unor impresii cu totul neasteptate, precum si in anumite conflicte care sunt rezolvate prin actiunea simultana a unor stimul de sens contrar. In toate aceste situatii rasul poate avea un efect detensionant, de descarcare a agresivitatii.

Mecanisme majore ale schimbarii Teoria terapiei rational emotiva si comprtamentala (REBT)presupune patru tipuri de gandire irationala, care conduc spre tulburari emotionale : cerinte absolutiste, catastroofarea, evaluarea globala a valorii umane, intoleranta la frustrare

Cerintele absolutiste si intoleranta la frustrare sunt cel mai probabil a fi schemele centrale in cazul copiilor cu adresivitate emotional reactiva. Cerintele absolutiste Cerintele absolutiste sunt reprezentate in limbaj prin cuvintele trebuie , ar trebui , este absolut necesar . aceste cuvinte reflecta cerinte despre cum trebuie sa fie propria persoana, altii si lumea. Cerinta absolutista nu trebie confundata cu preferinta. Dorintele individului nu cauzeaza tulburari. Cu toate acestea , cand indivizii cer absolutist ca dorintele lor sa devina realitate, ei pot

dezvolta probleme. Cand persoanele cu tulburari intalnesc o situatie care este incongruenta cu dorintele lor, ei asimileaza si interpreteaza in continuare lumea, ca fiind congruenta cu dorintele lor. Esecul in a distinge intre situatie si dorintele personale conduce spre un mecanism de adaptare deficitar si ineficient. Cand persoanele bine adaptate intalnesc o situatie similara , ele isi acomodeaza si reconstruiesc schema, pentru a include discrepanta intre modul in careintre modul in care este lumea si ceea ce doresc ele. De exemplu o adolescenta isi poate spune parintii mei trebuie sa ma lase sa fac ce vreau . nu doar ca ea doreste ca parintii ei sa-i permita sa faca ce doreste, dar ea, considera ca, deoarece ea vrea acest lucru, ei se vor conforma. Ea poate fi socata cand, o pedepsesc pentru incalcarea regulilor lor, in ciuda feedbacku-ului care indica faptul ca parintii dezaproba comportamentul ei initiaza consecinte pentru el. O alta tanara care recunoaste faptul ca parintii ei nu se comporta cum vrea ea, poate incerca sa-i castige de partea ei sau sa urmareasca alte modelitati de gratificare. Intoleranta la frustrare Convingerile marcate de intoleranta la frustrare insinueaza ca individul nu poate sa suporte ceva ce considera el a fi frustrant sau considera ca nu rezista sa-i indure prezenta. De exemplu cineva care este dependent de cofeina poate sa-si spuna Nu pot suporta sa simt nici cea mai mica oboseala cand am atat de mult de lucru. Trebuie sa beau niste cafea nu pot suporta daca parintii mei nu ma lasa sa fac ce vreau Aceste tipuri de convingeri sunt, de asemenea, ilogice deoarece, cu exceptia mortii, o persoana poate tolera orice sustine ca nu poate suporta. si

Copii agresivi experientiaza frecvent dezaprobarea din multe surse, inclusiv parintii, profesorii si prietenii. Totusi, este putin probabil ca cei care se angajeaza in comportamente agresive sa considere comportamentul propriu ca fiind o problema. Ca rezultat, multi copii vin la terapie impotriva vointei lor. Copii agresivi pot fi foarte dificil de ratat , deoarece adesea nu sunt motivati sa-si schimbe comportamentele. Astfel, cand terapeutul intalneste copii agresivi, obiectivul initial al terapiei este de a-i motiva pentru schimbarea comportamentului ; ceea ce inseamna a se asigura ca exista acord asupra obiectivelor si sarcinilor terapiei. Discutarea obiectivelor si sarcinilor terapiei poate fi mai critica pentru stabilirea aliantei terapeutice cu copiii decat cu adultii. Oamenii trec prin patru stadii ale atitudinii pentru schimbare. Acestea sunt : 1. Stadiul pre-contemplativ persoana nu doreste sa se schimbe 2. Stadiul contemplativ persoana se gandeste sa se schimbe 3. Stadiul actiunii persoana incearca sa se schimbe 4. Stadiul de mentinere persoana isi consolideaza achizitiile in incercarea de a-si mentine noile comportamente De obicei consilierea se opreste la inceputul stadiului actiunii cand atat profesorul cat si parintele se multumesc cu aparenta victorie. Parintele nu isi mai aduce copilul la cabinet iar profesorul refuza implicarea. Cand comportamentele indezirabile isi fac reaparitia parintele reia ciclul (psiholog-stadiul actiunii refuzul implicarii) iar profesorul acuza psihologul de incompetenta. Tipul terapiei trebuie sa corespunda cu stadiul schimbarii persoanei. Deoarece majoritatea copiilor si adolescentilor ajung la terapie in stadiul pre-contemplativ , psihologul trebuie sa stabileasca acordul pentru scpurile si sarcinile terapeutice, pentru a construi alianta terapeutica inainte de utilizarea unei astfel de abordari active. In primele doua stadii implicarea parintelui este mai mica. la sfarsitul stadiului doi se cere implicarea activa si a parintelui respectiv diriginte/profesor/ invatator.

Implicarea parintilor si profesorilor in consiliere Oricare ar fi contextul in care sunt tratati copii, implicarea parintilor si profesorilor in tratament este cruciala pentru generalizarea schimbarilor comportamentale. Problema este ca, desi profesorii vor cu disperare sa vada comportamentul copiilor schimbandu-se, adesea au dificultati in a duce la capat interventiile comportamentale. Desi trainingul comportamental parental si cel al profesorilor poate fi cea mai eficienta pentru copii cu tulburari de externalizare, este putin probabil ca parintii sau profesorii sa urmeze recomandarile consilierului, mai ales daca interfereaza cu tulburrarile lor emotionale in legatura cu comportamentul copiilor.