P. 1
Arhivele Olteniei 2010

Arhivele Olteniei 2010

|Views: 289|Likes:
Published by seraphicusdoctor718

More info:

Published by: seraphicusdoctor718 on Dec 22, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/07/2013

pdf

text

original

ACADEMIA ROMÂNĂ

INSTITUTUL DE CERCETĂRI SOCIO-UMANE „C.S. NICOLĂESCU-PLOPŞOR” CRAIOVA

ARHIVELE OLTENIEI

24
SERIE NOUĂ

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE 2010

Redactor-şef: Cezar Avram (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova) Secretar de redacţie: Iustina Burci (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova) Responsabil de număr: Ileana Cioarec (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova) Colegiul de redacţie: Marc Olivier Baruch (EHEES, Paris), Anne Marie Cassoly (Universitatea „Robert Schumann”, Strasbourg), Vladislav Iakimovici Grosul (Institutul de Istorie, Academia Rusă de Ştiinţe, Moscova), Dan Berindei (Academia Română, Bucureşti), Florin Constantiniu (Academia Română, Bucureşti), Dinu C. Giurescu (Academia Română, Bucureşti), Ştefan Ştefănescu (Academia Română, Bucureşti) Alexandru Vulpe (Academia Română, Bucureşti), Denisa Bică (Universitatea „Spiru Haret”), Dinică Ciobotea (Universitatea din Craiova), Sorin Liviu Damean (Universitatea din Craiova), Lucian Dindirică (Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”), Gruescu Ramona (Universitatea din Craiova), Alin Mitrică (Universitatea din Craiova), Tudor Nedelcea (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Vladimir Osiac (Universitatea din Craiova), Cristian Preda (Universitatea din Bucureşti), Roxana Radu (Universitatea din Craiova), Laurenţiu Vlad (Universitatea din Bucureşti), Mihai Vladimirescu (Universitatea din Craiova) Comitetul de redacţie: Bărbieru Mihaela (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Anca Ceauşescu (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Gabriel Croitoru (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Mihaela Damean (Universitatea din Craiova), Georgeta Ghionea (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Simona Lazăr (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Nicolae Mihai (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Ion Militaru (Institutul de Cercetări SocioUmane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Narcisa-Maria Mitu (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Nacu Florin (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), Nanu Roxana (Universitatea din Craiova), Cristina Otovescu-Frăsie (Universitatea din Craiova), Diana-Mihaela Păunoiu (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), OanaAndreia Sâmbrian (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova) Tehnoredactare: Adrian Buculea „Arhivele Olteniei” se poate procura / can be procured at: EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE, Calea 13 Septembrie, nr. 13, Sector 5, Bucureşti, România, 050711, Tel. 4021–318 8106; 4021–318 8146; Tel./Fax. 4021–318 2444; e-mail: edacad@ear.ro ORION PRESS IMPEX 2000 S.R.L., P.O. BOX 77–19, Bucureşti, Sector 3, Tel/Fax 4021–610 6765, 4021–210 6787; e-mail: office@orionpress.ro S.C. MANPRES DISTRIBUTION S.R.L., Piaţa presei libere, nr. 1, Corp B, Etaj 3, Cam. 301-302, sector 1, Bucureşti, Tel.: 4021 314 63 39, fax: 4021 314 63 39. E-mail: abonamente@manpres.ro, office@manpres.ro, www.manpres.ro Manuscrisele, pe care doriţi să le publicaţi, cărţile şi revistele pentru schimb, precum şi orice corespondenţă se vor trimite colegiului de redacţie al revistei, pe adresa: str. Unirii nr. 68, Craiova. / The manuscripts, you would like to have considered for publication, the books and the reviews for exchange or for review or any correspondence can be sent to the Editorial Board at the following address: str. Unirii, nr. 68, Craiova.

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE www.ear.ro

CUPRINS

ARHEOLOGIE–ISTORIE SIMONA LAZĂR, Practici funerare la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului în sud-vestul României (Funeral practices at the end of the bronze age and the early) ……………………………………………………....................... IOHANA NICHITA, Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice (De vignettes autels de culte du neo-eneolithique age) ……………………………………….. CEZAR AVRAM, ROXANA RADU, Şcoala diplomatică greacă (Greek diplomatic school) …………………………………………………………………………. OANA ANDREIA SÂMBRIAN, Secolul de aur spaniol între teorie şi concept (secolul XVI-XVII) (The spanish golden age between theory and concept) ...................... TOMA RĂDULESCU, DENISA GUŢICĂ-FLORESCU, Al doilea tezaur monetar descoperit în comuna Morunglav-Olt (sec. XVII-XVIII) (The second monetary hoard discovered at Morunglav, Olt) ................................................................. ILEANA CIOAREC, Conflicte între boierii Glogoveni şi Filişeni pentru rumâni şi hotare de moşie din sudul judeţului Mehedinţi în secolul al XVII-lea (Des litiges entre les boyards Glogoveanu et Filisanu pour les serfs et les domaines de sud du district Mehedinti au XVIIe siècle)....................................................................... ŞERBAN PĂTRAŞCU, Viaţa la curtea domnească în vremea lui Grigorie al IV-lea Ghica ( La vie de la royal court en temps de Grigorie IV Ghica)…………………….. NICOLAE MIHAI, Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti (prima jumătate a secolului al XIX-lea) (La revolution en soutane: le clercs et l’evenement politique en Valachie (iere moitie du XIXe siècle)) .… GABRIEL CROITORU, Opinii istoriografice privind evoluţia urbană a oraşelor din Oltenia. 1859-1916 (Point de vue historiographique sur le développement urbain des villes en Olténie. 1859-1916)……………………………………….. DIANA-MIHAELA PĂUNOIU, ALIN MITRICA, Momente din viaţa lui Constantin C. Puţureanu (1882-?) (Moments from Constantin C. Putureanu’s life (1882-?)… FLORIN GHEŢĂU, Sfârşitul mandatului cabinetului Alexandru Marghiloman (5/18 martie24 octombrie/ 6 noiembrie 1918) (The end of Alexandru Marghilorman’s cabinet)………………………………………..……………………...................... MIHAELA BĂRBIERU, Relaţiile militare româno-iugoslave între anii 1918-1923 (Les relations militaires entre la Roumanie et la Yougoslavie 1918-1923)................. GEORGETA GHIONEA, Consideraţii privind circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea (La circulation monétaire dans l'Oltenie du XIXe siècle)……………… NARCISA MARIA MITU, Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 18841948 (L'évolution de domaine de la Couronne Segarcea dans la periode 18841948)……………………………………………………………………………. SILVIU-GABRIEL LOHON, Răul şi arta totalitară sau despre despiritualizarea în istorie (Evil in the totalitarian art on despiritualization in history) …………………… PETRE OPRIŞ, LAURA-ANTOANETA SAVA, Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (The citizens from the Moldavian Soviet Socialist Republic were considered Romanians by Nicolae Ceauşescu) ..............................................................................................

7 15 31 51 59

71 79 91 113 123 141 151 163 171 197

205

ARHIVELE OLTENIEI, Serie nouă, nr. 24, 2010, p. 3-5

PETRE OPRIŞ, Programul de cooperare în domeniul aviaţiei civile între firma „British Aerospace” şi România (The cooperation program for civil aviation between „British Aerospace” and Romania) ...................................................................... KARINA PAULINA MARCZUK, PETRE OPRIŞ, Elicoptere militare franţuzeşti, fabricate în România (French military helicopters made in Romania) ............... DANIEL MARGUERAT, Luca, pionier al istoriografiei creştine (Luke, pioneer of Christian Historiography) .................................................................................... LUCIAN DINDIRICĂ, Patriarhului Miron Cristea (Patriarch Miron Cristea)……………. FILOLOGIE IUSTINA BURCI, Termeni geografici populari, referitori la noţiunea „loc cu...” (Termes geographiques populaires pour la notion „endroit avec...”) …………. TUDOR NEDELCEA, Eminescu şi realsemitismul (IV) (Eminescu et le réelsémitisme (IVe partie)) ……………………………………………………………………. ETNOGRAFIE ANCA CEAUŞESCU, Vechi tipuri de locuinţă pe teritoriul Olteniei (Les anciens types de logements en Oltenie) ……………………………………………………… LOREDANA-MARIA ILIN-GROZOIU, Datini şi credinţe de Bobotează din comuna Fălcoiu judeţul Olt (Customs and beliefs celebrated on epiphany day in the commune Fălcoiu, Olt county) ........................................................................... FILOSOFIE–SOCIOLOGIE ION MILITARU, Erosul european în secolul al XIX-lea: abstracţia ca reţinere (Educaţaia sentimentală) (L’abstraction en tant que modération: l’Education sentimentale) ……………................................................................................... ŞTEFAN VIOREL GHENEA, Quine şi relativitatea ontologică (Quine and the ontological relativity) ………………………………………………………….. TRANDAFIR CRISTINEL, Conceptul de reprezentare în gândirea lui Nietzsche (The concept of representation in Nietzsche's thought) ………………...................... STUDII JURIDICE ROXANA RADU, FLORIN NACU, Combaterea discriminării etnice: aplicarea legislaţiei anti-discriminatorii de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (Combating ethnic discrimination: anti-discrimination legislation applied by the national council for combating discrimination) ………… NICOLAE GRĂDINARU, Regimul juridic al contractului de rentă viageră (The legal nature of life annuity contract) ……………………............................................

225 235 253 277

285 299

315 327

341 357 365

379 399

4

ECONOMIE ION ROŞU HAMZESCU, NĂSTASE LUIZA, Eficienţa activităţii firmelor globale în schimburile internaţionale (The efficiency of total firms activity in international exchanges) …………….………………………………………… LAURENŢIU RADU, Reclama comercială şi rolul său în promovarea comerţului exterior (The commercial advertisement and its part in the promotion of foreign trade) …………………………………………………………………... OPINII NICU VINTILĂ, Gheorghe Chiţu – biografie rectificată ………………………..…......... MIHAELA DAMEAN, Castelul Peleş – ctitorie a Regelui Carol I şi simbol al dinastiei ………………………………………………………………………. RECENZII Lucian Boia, „Germanofilii” – elita intelectuală românească în anii primului război mondial (Florin Gheţău)...................................................................................... Felipe B. Pedraza Jiménez, Rafael González Cañal, Elena E. Marcello (eds.), El Arte nuevo de hacer comedias en su contexto europeo (Oana Andreia Sâmbrian) .... Iustina Burci, Dicţionar de meserii şi funcţii vechi (Cosmin Vilău) ..................................... Tudor Olimpius Bompa, Prenume la români (Iustina Burci) …………….……………….. Iulia Cristina Frînculescu, Aspecte ale terminologiei medicale româneşti de după 1990 (cu specială referire la influenţa engleză) (Rodica Zafiu) ....................................... Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, A Treia forţă. România profundă (Constantin Mihai) .... Ioan St. Lazăr, Dioptricon. Contribuţii de teorie, istorie şi critică literară (Constantin Mihai) …………………………………………………….………………......... Filiaşi. Istorie şi cultură pe Valea Jiului (coord. prof. univ. dr. Dinică Ciobotea) (Gabriel Croitoru) ………………………………………………………………………. ABREVIERI …………..…………………………………………........................................ 441 442 443 444 446 448 449 451 453 431 437

407 419

5

ARHEOLOGIE–ISTORIE

PRACTICI FUNERARE LA SFÂRŞITUL EPOCII BRONZULUI ŞI ÎNCEPUTUL EPOCII FIERULUI ÎN SUD-VESTUL ROMÂNIEI
SIMONA LAZĂR

Abordarea socio-antropologică a practicilor funerare, încă de la începutul secolului al XX-lea1, a permis ca înţelegerea diversităţii comportamentului funerar să fie urmată de înţelegerea mai nuanţată a descoperirilor arheologice de acest tip. Ceremonia funerară se derulează pe mai multe etape, indisolubil legate între ele, etape care, la rândul lor, sunt legate de rituri2 în care colectivităţile respectă cu stricteţe anumite reguli. Radcliffe Brown, analizând societăţile primitive, sublinia că „religia a fost o parte esenţială a constituirii societăţii. Formele religiei şi forma structurii sociale îşi corespund una alteia3” Această părere se află destul de aproape de concepţia pe care a dezvoltat-o Georges Dumézil. Analizând mitologia, pe care el o considera a fi specifică populaţiilor din familia lingvistică indo-europeană, el încerca să demonstreze că „ideologia” unei societăţi reflectă structura organizării sociale, în sensul în care figurile mitice din panteonul indian, iranian sau roman reproduc sistemul tripartit, pe care îl regăsim în organizarea socială reprezentat de funcţiile religioasă, războinică, economică4. Un domeniu important al religiei comunităţilor primitive îl constituie cultul strămoşilor. Cu referire la acesta, Radcliffe Brown arăta: „Riturile la care participă membrii grupului au legătură cu proprii lor strămoşi, incluzând în mod firesc, aducerea de ofrande şi sacrificii…O descendenţă, dacă este mai mare de 3-4 generaţii include atât persoane vii cât şi moarte…Funcţia socială a riturilor este evidentă: primind o expresie solemnă şi colectivă, riturile reafirmă, reînnoiesc şi întăresc acele sentimente de care depinde solidaritatea socială”5.
1

A. van Gennep a publicat prima ediţie din lucrarea sa Riturile de trecere, în 1909 (la noi a fost tradusă şi publicată în 1996, în Editura Polirom); E. Durhkeim Formele elementare ale vieţii religioase în 1924 (republicată la noi în 1993, Editura Polirom). 2 Acestea sunt în principal rituri de prag, de separare, de reintegrare (A. van Gennep, Riturile de trecere, 2001, Iaşi, Editura Polirom, p. 32-47). 3 A. R. Radcliffe Brown, Structură şi funcţie în societatea primitivă, Iaşi, Editura Polirom, 2001, p. 152. 4 G. Dumézil, Mythe et epopee, Paris, 1980. 5 A. R. Radcliffe Brown, op. cit., p. 152-153. ARHIVELE OLTENIEI, Serie nouă, nr. 24, 2010, p. 7-15

Simona Lazăr 8 _______________________________________________________________________________

Între credinţele religioase şi practicile funerare este de presupus o strânsă relaţie, dar, de cele mai multe ori, ea este greu de evidenţiat numai pe baza descoperirilor funerare. Au fost făcute diferite încercări de a schiţa religia comunităţilor preistorice, folosind în acest scop descoperirile funerare. Având în vedere complexitatea fenomenului, rezervele cu privire la veridicitatea construirii unor astfel de ipoteze ni se par îndreptăţite, „datele despre credinţele religioase ale perioadei aici discutate ne relevă doar formele exterioare ale manifestării spirituale”6. Cu rezervele de rigoare, A. Vulpe arăta că la sfârşitul epocii bronzului s-ar putea contura apariţia unei reforme religioase, sugerată şi de răspândirea, în cea mai mare parte a Europei, inclusiv în jumătatea vestică a ţării noastre a ritului incineraţiei7. Începând însă cu prima epocă a fierului, spaţiul carpato-dunărean este caracterizat de lipsa descoperirilor funerare. Se pot presupune alte tipuri de practici funerare, care nu permit conservarea urmelor în timp, cum ar fi risipirea resturilor incinerate sau expunerea cadavrelor8. Cercetările antropologice şi etnografice au adus o multitudine de date în acest sens; putem exemplifica, prezentând descrierea unei ceremonii funerare la tribul Bororo, reprodusă de C. Lévi Strauss, în cartea Tropice triste, unde se poate remarca atât ineditul ceremoniei, cât şi faptul că defunctul avea parte de un alt tip de ritual datorită neapartenenţei la comunitatea respectivă. „Când am sosit la Keyara tocmai murise cineva; din nefericire băştinaşul era din alt sat. Nu puteam, deci, să am prilejul de a asista la dubla înmormântare care constă în a depune mai întâi cadavrul în mijlocul satului, într-o groapă acoperită cu crengi, în care e ţinut până ce putrezeşte pentru ca apoi osemintele, spălate în apele fluviului, să fie pictate şi împodobite cu pene înainte de a fi scufundate într-un coş în fundul unui lac sau al unei ape curgătoare”9. În cadrul aceloraşi cercetări s-a descris o mare varietate de rituri legate de moarte. „Riturile sunt cu atât mai complexe, cu cât este vorba nu doar de un fenomen natural, ci de o schimbare de regim ontologic şi social… La unele popoare, numai îngroparea rituală confirmă moartea, cel care nu e înmormântat după datină nefiind socotit mort. La altele, moartea cuiva nu e recunoscută ca fiind adevărată decât după îndeplinirea ceremoniilor funerare sau dacă sufletul răposatului a fost însoţit prin ritualuri până la noua sa locuinţă, în lumea de dincolo, unde a fost întâmpinat de comunitatea morţilor”10.

A. Vulpe, Istoria Românilor, I, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 367. Ibidem, p. 368. 8 A. Vulpe, Zu den Grabsietten der älteren Hallstattzeit in Rumänien, Durch die Zeiten… Festschrift für Albrecht Jockenhövel zum 65. Geburstag, 2008, p. 287-272. 9 C. Lévi Strauss, Tropice triste, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, p. 242. 10 M. Eliade, Sacrul şi profanul, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000, p. 139.
7

6

Practici funerare la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului 9 _______________________________________________________________________________

Tocmai această schimbare de statut ontologic pe care o presupune moartea, prin asociere cu moartea şi reînvierea naturii, a făcut ca în anumite rituri de trecere să fie folosit simbolismul morţii rituale11. S-a considerat chiar de către unii socio-antropologi, cum ar fi H. Spencer sau J. Frazer că teama de morţi ar fi stat la originea religiei primitive. Chiar dacă astfel de idei nu se pot susţine în totalitate, cu siguranţă antropologul francez C. Rivière avea dreptate în privinţa importanţei deţinute de cultul strămoşilor. Aceştia, „fie divinizaţi, fie, mai adesea promovaţi la rangul de intermediari privilegiaţi între om şi divinitate, apar, printre altele, în riturile morţii şi în cele funerare şi se manifestă prin invocaţii… prin ofrande, individuale sau familiale, prin libaţii şi sacrificii săvârşite în locuri determinate, toate în scopul de a le câştiga bunăvoinţa de pe lumea cealaltă. Acest cult se înscrie într-o concepţie care implică ideea unei continuităţi a trunchiului social şi a unei reînnoiri ciclice a vieţii”12. Cercetarea arheologică din ultimele decenii a arătat şi a teoretizat faptul că depunerile funerare pot „codifica“ date legate atât de structura socială, cât şi de ideologia, de mentalul colectiv al comunităţilor respective. În acest sens, în analiza practicilor funerare se operează tot mai frecvent cu noţiuni13 cum ar fi aceea de persoană socială, înţeleasă ca o varietate de ipostaze (vârstă, rang social, sex, etc.), ce definesc identificarea cu comunitatea căreia îi aparţine individul, sau de energie socială consumată în derularea unor practici funerare. Alexandru Vulpe, discutând problematica legată de reprezentarea statutului social în epoca bronzului şi la începutul epocii fierului arată că principala sursă de informaţie o constituie studiul necropolelor. „Prin prisma acestora suntem în măsură să ne făurim o imagine asupra statutului social al indivizilor înmormântaţi şi, implicit, să încercăm a reconstitui sistemul de organizare a societăţii din care respectivii indivizi provin. La această categorie de informaţii se adaugă şi date despre credinţele grupurilor sociale în cauză, reflectate în obiceiurile funerare”14. Studierea structurii spaţiului funerar deschide mai multe posibilităţi de interpretare, cu condiţia cercetării necropolelor în integralitatea lor (obiectiv rareori realizat). Doar astfel pot fi emise ipoteze cu privire la structura socială,

Din bogata literatură existentă le menţionăm pe cele mai cunoscute: A. van Gennep, Riturile de trecere, Iaşi,Editura Polirom, 1996; A. R. Radcliffe Brown, op. cit.; M. Eliade, op. cit., p. 138-149. 12 C. Rivièr, Socio-antropologia religiilor, Iaşi, Editura Polirom, 2000, p. 32. 13 D. Bailey, The Archaeology of Burial Mounds. Theory and Interpretation, in „Pratiques funeraires dans l`Europe des XIII – IV s. av. J.-C”, 2002, Tulcea, p. 23-27; L. R. Binford, An Archaeological Perspective, New York- London, 1972; J. Tainter, Mortuary Practice and the Study of Prehistoric Social System, în „Advances in Archaeological Method and Theory”, I, 1978, p. 105-141. 14 A. Vulpe, Istoria Românilor, I, 2001, p. 353.

11

pe baza inventarului funerar şi a tipologiei formelor şi motivelor decorative. Chr. 16 A. Şandor Chicideanu. Die Frühthrakische Kultur. citează din Homer. privite sub aspectul cronologiei interne a cimitirului. în Istoria Românilor. prin urmare. o structură socială de tip dualist. cele două clanuri deplasându-se spre nord. Chr. nu aparţin nici fazei de început. Vulpe. p. cândva spre sfârşitul secolului al VII-lea a. trecându-se de la I. 2001. care au un inventar „sărac” şi care. în „Dacia”. 2003.Simona Lazăr 10 _______________________________________________________________________________ dacă ţinem cont de faptul că spaţiul funerar poate fi privit şi ca o afirmare a identităţii sociale. datată în secolul al V-lea a. sugerând. care să conţină sigur morminte în sensul tradiţional al cuvântului.. În ultima fază a existenţei cimitirului. p. 86-89 şi Odiseea. Mormintele din tumulii de la Vârtop şi Plopşor trebuie puse sub semnul întrebării. la cele două extreme. Autorul a presupus că aceste grupuri situate spre periferia necropolei. 7-47. I R. Zur Bronzezeit in Südwest Rumänien. I. nord şi sud. Vulpe cu prilejul analizării necropolei de la Lăpuş. Puncte de vedere privind istoria Daciei preromane. 15 . p. Chicideanu. 168. 12. p. unde. Chr. 1-2. cele două grupuri de morminte în latura nordică şi nord estică a parcelelor alese iniţial. ar fi rezultatul divizării tribului în alte două clanuri. Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului la Dunărea mijlocie şi inferioară. 17 A. Spre sfârşitul secolului al VII-lea. În zona Olteniei o astfel de analiză a fost făcută necropolei Gârla Mare. 1979. Vulpe. VII. O evoluţie asemănătoare au avut şi necropolele de tip Ferigile din Valea Topologului16. de incineraţie în urnă. in „Revista de istorie”. începând cu secolul al VII-lea a. Vulpe pentru Hallstattul târziu pe necropola de la Ferigile. S-a observat aici că parcelarea iniţială a cimitirului sugerează existenţa a două clanuri care. de la Cârna-Grindul Tomii. 2277-2278. mormintele tumulare sunt menţionate cu această funcţie de reprezentare a statutului social şi în izvoarele literare17. 3o. care ar corespunde utilizării cimitirului de două grupuri distincte ale comunităţii respective15. 80-84. În extremitatea sudică şi cea nordică se remarcă alte două grupări de morminte. p. 354. Din perioada de care ne ocupăm în Oltenia nu avem construcţii tumulare. se observă din nou. 263. M. atât prin energia socială consumată cu ocazia ridicării lui. Iliada. cât şi prin cantitatea şi calitatea ofrandelor. O analiză a structurii sociale a unei comunităţi a fost făcută de către A. 1986. 2001. 32. îşi aleg ca loc de înmormântare zona de sud a necropolei. nici celei finale. Această situaţie ar putea fi interpretată ţinând cont de situaţia constatată de A. Ridicate cu tendinţa vădită de a sublinia statutul social. NS. de est (36 de morminte) şi de vest (80 de morminte). bine conturate. Tot ca o tendinţă de afirmare a identităţii sociale poate fi socotit şi tumulul funerar. XXIV. idem. unde s-a observat cum practicile funerare pot îmbrăca o altă formă. Ion Chicideanu a sesizat existenţa a două zone. Cultura Žuto-Brdo Gârla Mare. I. această suprafaţă devine insuficientă.

p. înmormântările de războinici (reprezentaţi mai ales de arme şi vase decorate cu incizii şi cu protome zoomorfe sau proeminenţe). Hänsel von seinen Schülern gewidmet. Cercetările de la Libotin. respectiv lipsa unei certitudini în ceea ce priveşte osemintele umane (nu s-au găsit oase calcinate iar descoperirea unui schelet într-o anume zonă a tumulului nu poate fi sigur atribuită perioadei hallstattiene)20. p. în „Thraco-Dacica”. 1990. Biba Teržan. ar reprezenta un segment social legat de meşteşugul prelucrării metalelor. 1971) şi este perfect plauzibil să fie legată de practici funerare. Bonn. în aproximativ 10 tumuli întâlnim o situaţie aparent curioasă: au fost găsite numai resturi de la mai multe ceremonii funerare. C. Contribuţii la cunoaşterea bronzului târziu din nordul Transilvaniei. Horejs. situaţia de la Vârtop prezintă asemănări. dacă nu cumva tumulii respectivi reprezintă un alt tip de monument arheologic decât mormântul. În aceste condiţii se naşte întrebarea. UPA. 1977. În Oltenia. Kacsó. 241-261. 81-88. în „Transeuropam. Teržan Interprettionsraum Bronzezeit. Der Hügel von Susani. Vulpe. A. Totuşi este evident că descoperirea are caracter cultic (aşa a fost interpretată prima oară la Congresul UISPP de la Belgrad. Într-o fază ulterioară (Lăpuş II). 2005. absenţa totală a oaselor umane ne-ar duce cu gândul la cenotafuri. 1. Zur Deutung und Datierung des Hügels von Susani im Banat. B. „Revista Muzeelor”. unelte). XI. 20 I. 21 E. 1-2.Practici funerare la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului 11 _______________________________________________________________________________ reprezentări individuale la reprezentări colective. 19 B. 1995. găsite în tumulul Vârtop. Atribuirea oaselor calcinate. A. potrivit căreia tumulul de aici este monument funerar se bazează doar pe analogii şi pe logica interpretării. p. având un inventar mai modest şi obiecte legate de prelucrarea metalelor (valve de turnare. adunate toate în câte un singur tumul. opinia exprimată de autorii săpăturii. în (ed. p. în primul rând. unui corp uman incinerat este doar ipotetică în lipsa unor analize osteologice. E. Popescu. În tumulul de la Susani ar putea să fie o situaţie asemănătoare celei din faza a II-a de la Lăpuş. însoţite de un bogat inventar ceramic şi piese de metal (arme şi podoabe). 2. Teržan. canelate). Evident. Nu există dovezi cu privire la funcţia tumulului de la Susani. într-o fază iniţială (Lăpuş I) sunt atestate morminte de incineraţie (oase calcinate). Festchrift fur M. Vulpe. analizând aceeaşi necropolă19. a arătat faptul că împărţirea în mai multe zone a acesteia ar reflecta distribuirea mormintelor pe criterii de sex şi de statut social. oasele umane fiind absente. dar şi de femei (mormintele cu piese de port şi vase mari. pusă de autor pe seama acidităţii solului este un lucru posibil şi a mai fost întâlnit mai ales în cazul mormintelor de înhumaţie21. La Lăpuş18. Absenţa oaselor. B. Stratan. 28-60. Grupul sudic şi estic. 1966. Bonn. PZ. dar la dimensiuni mai reduse. R. Jung. Kaiser. Grupul vestic i-ar fi aparţinut unei elite în cadrul căreia se evidenţiază. cu tumulul de la Susani. dar se cunoaşte că oasele arse au o rezistenţă sporită la aciditatea solului în special când sunt depuse în urnă. Primas”. Metamorphose – eine Vegetationsgottheit in der Spätbronzezeit. 79-98. A. Vulpe. 52. 18 . dar este posibil să fie vorba şi de un alt tip de depunere rituală. B.

1997. cu gâtul scurt şi marginea răsfrântă. Într-o groapă. Lăpuş. Chr. provine şi o altă descoperire interesantă la Konopište22. 1990. Kacsó. pietre23. Practicile funerare se constituie. prezentat în trecut. care aveau dimensiuni şi densitate mai mare în partea vestică. uneori. poate fi expresia extinderii unei noi ideologii. un vas dublu. unde avea până la 0. situată în vestul zonei respective au fost găsite oase de animale. s-a observat un strat de culoare cenuşie negricioasă. decorate cu caneluri şi proeminenţe). Maramureş. mai subţire spre capete şi mai gros în partea centrală. Caracterul cultic al descoperirii este evident. vase întregi şi fragmentare (străchini. nicidecum ca un fenomen migraţionist. expresia unei ideologii religioase care impunea respectarea unor reguli sociale şi nu reflectau un standard economic. Libotin sau Vârtop. care prin bogăţia ofrandelor şi/sau cantitatea de P. unde sub solul vegetal. respectiv Ha. la o reprezentare ce sugerează o tendinţă de impunere a unor colectivităţi. începând cu secolul al XII-lea a. Pe acest postament. Acelaşi fenomen îl întâlnim în Europa Centrală şi poate fi considerat ca o nivelare ideologică. 11.40 m.35 – 0. dar să aibă legătură cu un alt tip de practici rituale. spre est fiind mai mult pietriş. p. un vas de tip pyraunos. lângă Mala Vrbica. posibil legate tot de cultul morţilor. cum a fost. ca o expresie simbolică şi nu întotdeauna mormintele cu un inventar funerar sărăcăcios sunt expresia unui declin economic. conţinutul simbolic pe care ambele descoperiri îl au. Generalizarea necropolelor de incineraţie plane şi renunţarea la mormintele tumulare. unde elitele se înhumau cu purificare prin foc. A. pe scurt: UFZ). care sunt expresia simbolică a unor elite. totodată. Acest fenomen ar putea fi înţeles şi ca trecerea de la mormintele tumulare. 1-2. este adoptată incineraţia concomitent cu căderea civilizaţiei palaţiale. Dispariţia necropolelor. 79 şi urm. jud.Simona Lazăr 12 _______________________________________________________________________________ Tot din aceeaşi perioadă. de genul celor de la Susani. toate cu foarte bune analogii în aria Vârtop. Cercetările de la Libotin. un schelet de purceluş. 22 . Popović. desigur în sens simbolic. se aflau aglomerări de pământ ars amestecat cu cărbune. Ele pot fi. ne atrag atenţia descoperirile de la Libotin. cenuşă. Aici a fost descoperită o amenajare de pietre. oase calcinate de animale. în cea mai mare parte a Europei bronzului mijlociu şi târziu. în „Die Kulturen der Bronzezeit in dem Gebiet des Eiseren Tores”. remarcându-se. p. 147-153. vase mari bitronconice. Problem of Cult Features in the Late Bronze Age cemetery at Konopište. în care s-au găsit numeroase fragmente ceramice. aşadar. Se cunoaşte faptul că şi în lumea miceniană. deci. de formă ovală. perfect plauzibil ca materialele ceramice găsite în tumulii de la Vârtop şi Plopşor să nu constituie inventarul unor morminte. 23 C. Este. în „Thraco-Dacica”. tendinţă prezentă în toate comunităţile perioadei „perioada câmpurilor de urne” (Urnenfelderzeit. aşa cum evidentă este şi asemănarea cu situaţia de la Vârtop. în patru locuri. În aceeaşi ordine de idei. şi apariţia în această perioadă a unor construcţii tumulare. Contribuţii la cunoaşterea bronzului târziu din nordul Transilvaniei. mai curând..

deocamdată. datând din Hallstattul timpuriu (în special Ha A). Vulpe. 287-273. faptul în sine presupune o anumită percepţie asupra valorii unei ceramici ornamentate şi. Este vorba de transformarea pe care o suferă materialele atribuite. fiind promotorul unui anumit tip de capital simbolic. Thomas care analizând din perspectivă socioantropologică înmormântările. putem fi de acord cu antropologul L. În contextul acesta factorul social ar fi putut juca un rol decisiv în forma de exprimare a ritualurilor funerare. Paris. se înscrie aici şi un fenomen a cărui interpretare este. Atunci când sesizăm la nivelul culturii materiale o anumită unitate stilistică. 2008. beneficiind de „mormânt” doar anumite categorii ale societăţii. este absurd să tragem concluzia că aceasta s-ar suprapune peste o anumită unitate etnică. Berg International Editures. Acest mormânt aparţine grupului de necropole de tip Râureni – Tigveni. V. cu cât ne aflăm într-o perioadă în care toate urnele au suprafaţa nedecorată. 1985. Această schimbare. Zu den Grabsietten der älteren Hallstattzeit in Rumänien. p. descoperite printre oasele calcinate din urna mormântului principal al tumulului 4 de la Tigveni. iniţial. V. a simbolisticii pe care respectivul decor îl conţine.Practici funerare la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului 13 _______________________________________________________________________________ energie socială înglobată sugerează apariţia unei noi forme de reprezentare colectivă. ne determină să ne gândim şi la o schimbare la nivelul mentalului colectiv. Cazul citat este. 25 L. fragmentele decorate au fost culese şi depuse intenţionat în urnă. activate diferit pe parcursul vieţii. Faptul devine cu atât mai semnificativ. refolosite în decursul ritualului de înmormântare al unei epoci ulterioare. De ce? Chiar dacă explicaţia exactă a acestui procedeu ne rămâne ascunsă. sau dacă este totuşi prezent un decor simplu. acesta nu are nici o legătură cu stilul ceramicii Verbicioara. totodată. Thomas La mort: un objet anthropologique. Geburstag”. 24 . nu reflectă în mod automat şi obligatoriu modificări în structura socială24. Omage a Georges Balandir”. Diversitatea aceasta de statute sociale. Pe de altă parte. unei perioade mai vechi. „Durch die Zeiten…Festschrift für Albrecht Jockenhövel zum 65. sublinia „Ce qu’on appelle culture n’est rien d’autre qu’un ensemble organisé de croyances et de rites afin de mieux lutter contre les effets dissolvants de la morte individuelle ou colective”25. desigur. descendenţă reală sau imaginară. se identifică în primul rând cu o anumită structură socială bazată pe relaţii de gen. Situaţia respectivă nu se datorează întâmplării. ne determină să observăm că afilierea etnică nu reprezintă în societăţile arhaice singura determinantă majoră. încă un exemplu al transformării culturale şi a felului în care este A. Cităm aici cazul celor patru fragmente ceramice provenind de la vase decorate în stil Verbicioara V (grupul Govora). în „Une anthropologie des turbulence. Pe de altă parte. dificilă şi care este strâns legată de problemele pe care le ridică transformările culturale despre care am discutat mai sus în cadrul expunerii. în cadrul diversităţii formelor pe care practicile funerare le implică. ierarhie socială sau simbolică. rudenie. la rândul ei. Trebuie precizat că omul preistoric în calitatea sa de persoană socială.

funeral rituals. SCIV. The disappearance of the necropolis cremation tombs starting with the twelfth century B. Reutilizarea unor vase din epoci anterioare şi folosirea lor ca urne a mai fost semnalată în zona noastră în epoca fierului. Between the religious believes and the funeral rituals it is supposed to be a tight connection. într-un mormânt de tip Ferigile III – deci sec. jud. This is the only way in which there could emitted some hypothesis regarding the social structure. Chr.Simona Lazăr 14 _______________________________________________________________________________ afectată soarta unui obiect: vasul iniţial. Dolj. Keywords: cremation tombs. 19. make us think to a change in the collective mentality. 26 . fără a avea pretenţia că oferim o abordare exhaustivă a subiectului. În acest articol ne-am oprit doar asupra câtorva dintre aspectele legate de practicile funerare. Tudor. Vâlcea27. SCIV. Morminte de luptători din a doua epocă a fierului descoperite la Rastu. depusă alături de alte cinci vase. 22. 557-566. this change doesn’t automatically and necessary reflect changes into the social structure. Lăpuş. as those from Vârtop. if we give credit to the fact that the funeral space could also be seen as a reinforcement of the social identity. refolosit ca urnă funerară în sec. which because of the richness of funerary offerings and/or because of the quantity of social energy located within suggest the arising of a new form of collective representation. Hallstatt. a prezenţei sau absenţei monumentelor funerare poate deschide noi perspective de cercetare. 27 G. Chr. 517-526. – la Gătejeşti. 1971. V-IV a. p. Este însă o încercare de a arăta că interpretarea practicilor funerare. Petre Govora. social identity. E. 1968.C. Această situaţie este rar întâlnită în aria de studiu şi nu credem că trebuie confundată cu obiceiul reutilizării unor vase întregi. Susani. the tumular constructions.26. if respecting the condition of searching the necropolises entirely (an objective rarely accomplished). Libotin. în formă fragmentară. but it is often hard to designate this relation only on the basis of the funeral discoveries. Necropola şi aşezarea din epoca fierului de la Gătejeşti. p. 4. and the appearance in the same period of the tumular constructions. sau a ceştii Verbicioara V. printre care şi unul lucrat la roată. FUNERAL PRACTICES AT THE END OF THE BRONZE AGE AND THE EARLY IRON AGE IN SOUTH-WESTERN ROMANIA (Abstract) The study of the funeral space structure opens a window to many interpretation possibilities. II-I a. At the same time. Este cazul unui vas de tip Vinča de la Rast. jud. capătă un cu totul alt rol. 3.

ARHIVELE OLTENIEI. vol. H. templelor. Manuscris. 1986. a păstra focul. 2 Dana Bălănescu. 1979. 80. exprimând. Parţa. Sofia.. Maxim. Aşezarea de la Buziaş-Silagiu. în acelaşi timp. 1)2. M. Serie nouă. 1990. Cârcea. Budapest. în SCIVA. Sfetcu. o cupă semisferică sau o casetă în care se puneau uleiuri (naturale sau vegetale) sau grăsimi. în BMN.Banatica”. vol. Campania 1986. care au în partea superioară o mică cupă. Z. în BMN.Todorova. p. a sanctuarelor. Caraş-Severin). a unor obiecte ce au fost utilizate în ritualuri religioase. 27. indice Ţaga. Nica. Ghergarii. Actele rituale. 1. Lazarovici. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. nr. Plastica antropomorfă şi zoomorfă este o manifestare artistică cu o reală înclinaţie pentru gustul pentru frumos al populaţiilor culturii Vinča (fig. Draşovean. I. cea mai veche aşezare neolitică de la sud de Carpaţi. care făceau parte din viaţa populaţiilor neolitice şi eneolitice. de formă triunghiulară sau patrulateră. 341. În consecinţă. 1985. vol. 115. în . 204-209. Cluj-Napoca 1999. şi în cadrul locuinţelor1. altarelor. în . XIX. utilizate pentru: a avea lumină. prin foc. Fl. 5-22. X. S. p. Plastica neolitică şi eneolitică este în directă legătură cu practicile magico-religioase. Plastica epocii neolitice şi eneolitice simbolizează manifestări magico-religioase. Meşter. Istoria culturii şi civilizaţiei.Waldpress”. Gh. Maxim. Reconstituirea credinţelor neolitice este bazată. această afirmaţie fiind susţinută de canonizarea figurilor şi de gesturile rituale. în cea mai mare parte. 30-40. C. Neoliticul Banatului. 3 Gh.Banatica”. 45-57. Cult objects of the Lengyel culture. Ionescu. 185. fig. 8/8. Neo-eneoliticul din Transilvania.. 12. 24/7. idem. 1976. Lazarovici. 435-463. p. Gh. A. 97. vădite înclinaţii artistice. III.DESPRE ALTARELE MINIATURALE DE CULT NEO-ENEOLITICE IOHANA NICHITA Oamenii din epoca neolitică şi eneolitică au avut un „sistem religios coerent”. BHAB. Lazarovici. p. purtând numele de la altar şi masă-altar4 şi se referă la o serie de piese de cult. în . Cluj. 2001. 15–29 1 . raportat la activităţile economice de bază. fig. p. uneori. Gh. nr. fum. în BMN. în BMN. III. p. se desfăşurau. Studii şi comunicări de istorie. pl. Se imită piese în mărime naturală. Cu privire la neoliticul din Banat. M. Kamenno-medhnato epoha v Bulgarija. altăraşelor şi a complexelor de cult. Caransebeş.Tibiscum”. 1997. Lazarovici. Bánfly. 1974. În literatura arheologică apare foarte frecvent denumirea de altăraş3 sau altare miniaturale. Maxim. Z. 45-64. „vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică”. Aşezarea aparţinând culturii Starčevo-Criş de la Pojejena-Nucet (jud. E.. 24. 137. descoperite în sanctuare. Cluj. 44. 2001. 1995.12/5. Gh.. în CCAR. p. 1979. 4 Gh. Lazarovici. O. spre deosebire de populaţiile din paleolitic. Lazarovici. 4/14/15. 4. fig. Neoliticul Banatului. Connections and interpretation. Monografie arheologică. pl. 3. L. Analiza pe ceramica neolitică timpurie de la Cheile Turzii. . Bucureşti. 2. Luca. p. 1979. Archaeolingua SM. dar mai Ovidiu Drimba. p. Z. pe studierea plasticii antropomorfe şi zoomorfe. 2010.

X. jertfă divinităţilor luminii şi focului care. 12. 8 Gh. 12. dar nu se elimină nici posibilitatea că ar putea sugera forţa benefică. ochiul. „V”. 13. The eye-symbol. Unirea mai multor triunghiuri este considerată. dimpotrivă. pentru neolitic. 115-122. gesture. Gheorghe Lazarovici interpretează „M” sau „W” drept o reprezentare astronomică ce este legată de „constelaţia Cassiopea. 2/2. Ar putea sugera puterea divinităţii. 7 Gh..Tibiscum”. Draşovean. Altarele erau folosite pentru arderea unor lichide „ca simboluri păstrătoare a focului şi luminii. Decorul acestor piese diferă de la o regiune la alta. 3-5. „hieroglife sacre”6. redat uneori într-o manieră absolut inconfundabilă. The Civilization of the Goddess (ed. Studii şi comunicări de etnografie şi istorie. 271. expression. sau. expression. F. cea înfricoşătoare. 2000. Gimbutas. Campbell) Harper San Francisco. Această reprezentare poate fi legată de mai multe interpretări. caracteristică a vieţii şi a lumii vii”5. p. 3/9-10). 2/1. protectoare a anumitor animale din preajma omului. Pe unele altare decorul nu este prezent. J. Z. „W”. erau reprezentate de soare şi lună. Timişoara.Tibiscum”. Studii şi comunicări de etnografie şi istorie. cu baza în sus. Caransebeş. în . a zilelor şi nopţilor (vezi fig. p. 2000. a cărei reprezentare poate fi legată de soare şi lună. spirala. 4/12). distructivă a altora (mai ales sălbatice)8. triunghiul cu vârful în jos sau în sus. 3/7). care urmăreşte practicile magicorituale. în timp ce opusul său. Alt semn care apare încă din paleolitic este cel al spiralei (fig. Rombul poate însemna sexualitate sau lumină. 9.16 Iohana Nichita _______________________________________________________________________________ ales miros aduceau prinos. a căldurii. 7. The eye-symbol. sau cercurile concentrice. după poziţia sau locul în care apare pe idoli poate marca sexul sau reda ochii figurinei. 4/4). X. cele mai numeroase semne pe care le găsim pe altare miniaturale de cult sunt: „M”. ele putând fi considerate „semne ale Zeiţei Luna sau chiar reflexia unor realităţi astronomice”. sau ochiul (fig. în . „V” sau „Λ” este un alt motiv frecvent întâlnit (fig. 6 M. Descoperirile arheologice arată faptul că. „Λ”. reprezintă sexul feminin. Semnificaţia acestor motive străvechi variază. Un loc important între semnele de pe altare îl joacă şi ochii. iar dispunerea într-o anumită ordine sau formă ar putea sugera şi scurgerea timpului.. care timp de şase luni este în formă de „M” ca apoi alte şase luni să ia forma „W”7. Caransebeş. iar altele ne duc cu gândul la „un gen de scriere”. Lazarovici. 2001. 1999. Lazarovici. 5 . 4/12). Interesant de remarcat Gh. 2/3. 120. Parţa. cerbul. Triunghiul cu baza în jos este interpretat drept simbol al sexului masculin. p. gesture. 3/14-16. Lazarocivi. 2/4-5. 3/1. totodată. de la care se presupune că s-a ajuns la triunghi şi romb (fig. Maxim. în sensul trecerii zilelor (soare) şi nopţilor (luna). şi o expresie a diferenţierii timpului.2/5.

cit. 9 . 14 Z. 80. p. The Late Neolithic Tordos Group of Signs.. M. Caransebeş. Rolul altarelor a fost acela că au fost întrebuinţate atât în domeniul casnic. 11). 435-463. Despre credinţele şi practicile magico-religioase. ochi. ideea de lumină. în . Din cauza acestor multiple funcţionalităţi. 63-69. p.. la scară redusă. simbolurilor de pe ele14. V. 61-62. Pre-writing signs on the neo-eneolitihic altars. 1969. gesture. fiind ornamentate cu un decor geometric incizat sau modelat pe laturi. în . Gh. op. 10 Gh. în ActaMP. 85-96. sau modelarea unor părţi ale altarului în forma părţilor unor animale (fig. 1967.Die ersten Bauern”. 12/5. 1. H.Starinar”. Semicercul sau asocierea semicercurilor pe altare reprezintă soarele sau luna personificate.cit. Makkay erau. fig. Studii şi comunicări de etnografie şi istorie. 9-50. C. sau ochiul divin apar atât în arhitectura monumentală a sanctuarelor9.. Lazarovici. cunoaştere. cu trei sau patru picioare. Z. Makkay. 1. Acestea sunt confecţionate din lut. de asemenea. decor simbolic. căldură. op. 2003. vol. În unele cazuri cercurile de pe altare redau. Excavation at Lepenski Vir. de multe ori. Parţa. fig. 2. 11-35. au scris despre semnificaţia lor13 sau a semnelor. Maxim. în . fiind descoperite în locuinţe. Bánfly. 6). au realizat tipologii. Gh.2.. împodobite cu astfel de capete de animale. sămânţa. marcând forţa masculină. fără îndoială... The eye-symbol. cit. şi sânii. 4/13-15) este considerată. op. 97. 120. figuri în relief. E. Lazarovici Venus de Zăuan.Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice 17 _______________________________________________________________________________ este faptul că ochii. p. Monografie arheologică. p. M. Draşovean. pe unele altare neo-eneolitice. a unor capete de animale cornute. Lazarovici. De-a lungul timpului. op. Cercul şi cercurile concentrice sugerează lumina sau razele solare. p. 11 J. p.Nikolov. ele au pe corpul lor o serie de ornamente. XIV-XV. Nica. Lazarovici. 3/8). op. 1990-1991. Székesfehérvár. altarul poate fi definit ca un component arhitectural sau sculptural destinat realizării unor ritualuri. X. 5/7) sau Karanovo (fig. Todorova. de la cele monumentale ajungând la cele miniaturale (fig. Fiind un element de cult. cât şi în cel sacru-religios.cit. p.Tibiscum”. Maxim. Landmuseum Zürich. vol. p. Partea a II-a. care după J. 85-96. Reprezentarea. 12 D. Srejović. Lazarovici. în Alba Regia. dar şi pe diferite alte obiecte de cult. Maxim. ideea de a procrea11. 1990. diferiţi arheologi le-au descris12. cit. Bar International Series 1139.. p. La fel de interesante sunt şi alte altare din Bulgaria. op.Lolita Nikolova”. C. Das Flusstal der Struma an der frühneolithischen Strasse von Anatolien nach Mitteleuropa. prevăzute cu reprezentări antropomorfe (fig. 4/10-11). expression. a avea o putere apotropaică sau legată de totemul familial10. 156-164. virilitatea. Nu trebuie neglijată nici posibilitatea ca astfel de altăraşe cu capete de animale să fie o expresie. Schweiz. X. ca în cazul altarului de la Vinča Belo Brdo (fig. XVIII..1 341. Fl. capete de animale. Editura Symbolic for Communication in Southeast Eorope.. dar şi fecunditatea.. Altarele sunt de dimensiuni diferite. cit. 13 Z. p. 2000. 206 şi urm. Măsuţele de cult neolitice reprezintă cele mai vechi tipuri de altare (fig. a sanctuarelor. în . M.

Lazarovici. Cluj. fig. 1997. casetă.. p. Lazarovici.18 Iohana Nichita _______________________________________________________________________________ Pentru cele din cultura Starčevo-Criş din Banat. Lazarovici a publicat mai multe tipuri şi a creat coduri pentru formă. Dolj. cât şi pe picioare. în BMN. pl. 21 B. 9). p. op.. 1971. 193 şi urm. 17/3. Handbuch der Vorgeschichte. Budapesta.ActaMN”. Lazarovici. The Neolithic Period in Bulgaria. The Neolithic Period in Bulgaria. Roman. Timişoara. H. în BMN. Lista descoperirilor de acest fel mai cuprinde următoarele situri: Ostrovu Golu (fig. Cluj. p. 1979.. Gh. s-au efectuat cercetări ce au dus la descoperirea unor piese complexe. în BMN. 28-3.Drobeta”1. 7). 16. atât pe suprafaţa corpului. 8). ochii semne. cit. pl. Faza a IV-a a culturii Starčevo-Criş în Banat.. în . Todorova. 5). 3/6. III. în BulASPR. Gh. 15 .. în . ornamente. Editura Mirton. 10. fig. unul fiind ornamentat cu incizii meandrice22. Gradešnica. Pavlovac. 1948. op. faza III.JahrMittDeutsch Vorgeschichte. Kutzián. I. I. Starčevo-Criş). III. Lazarovici. 73. astfel de altare miniaturale au fost descoperite la Cârcea. 3 şi urm. 18 J. 1990. Cluj. 1. Bánffy. cultura Starčevo-Criş 2 1ab Gradešnica B şi C Bulgaria17. 2 1ab Karanovo20. în . Neoliticul Banatului. cultura Starčevo-Criş. V. 6. Sofia 1993. în . Lazarovici. care are trei picioare ce pornesc din corpul cu formă cilindrică. cultura Starčevo-Criş 2 1ab Kremikovci (variantă a c. 6). Cluj. 4/2-5. Locuirea neolitică de la Ostrovu Banului. rezultând o I. În Banat. Neoliticul Banatului. p. 8/9-15. H. 73. Staljo. Altarul cu două personaje de la Truşeşti reprezintă cea mai veche piesă monumentală descoperită în România (fig. 16.. IX/8. La Liubcova se întâlneşte un alt altar ce prezintă patru picioare nedecorate. 192. A Körös Kultura. în . 192. dar aria în care sunt ele prezente este mult mai mare15. Starčevo-Criş)18. 1958.Zbornik Narodnii Muzeia Belgrad”. Altarul este ornamentat cu incizii curbo-liniare. VI. P. Cultura Vinča târzie (Faza C) în Banat. pe râul Morava21. Acest altar a generat ample discuţii în rândul specialiştilor: pereche divină sau un cuplu de două zeităţi feminine.Sovetskaia Arheologia”. 409-413.JahrMittDeutsch Vorgeschichte”.. Gh. p.. Müller-Karpe.. 20 V. Neoliticul Banatului. Starčevo-Criş IIIB IIIB 1ab Pavlovac Serbia. în BulASPR. I. În Oltenia. Gh. 192. IX/2. III. decor. pl. 16 Gh. jud. cit. 67. idem.ActaMN”. cultura Starčevo-Criş 2 1ab Kara Bujuk-Dupnica Bulgaria19. Vaisov. H. Sofia. München. în BMN. Gh. Lazarovici. Nikolov. 194. 1976. 1948. 8. în . cultura Karanovo (variantă a c. Cultura Starčevo-Criş în Banat. 50. 1979. 117-128. 1990. IV/5-8. în nivelul Starčevo-Criş IC/II A 1ab (fig. Kultur neolita i eneolita in Bulgarii. picioare (fig. n. mama şi fiica (Demeter şi Chore). 19 Idem. Neoliticul Banatului. de tip 1ab16. n.. 1979. Novo-kamennata epoha v Bulgaria. fig. 162 planşe. H. Über das neo-bis aneolithisch Befestigungen aus Rumänien. în . România. E. iar Zoia Maxim a făcut o tipologie a lor (fig. Todorova. Gh. 1969. 1974. Gaul. X/B21. III. n. Mikov. 22 Florin Draşovean. 26. 1968. fig. 17 B. 1957. 1979. La Sânandrei au putut fi identificate picioare înalte de altare.Boroneanţ. VIII/4. p. Un exemplu semnificativ în acest sens îl constituie piesa de la Parţa. n. 273. Über das neo-bis aneolithisch Befestigungen aus Rumänien. 1944. tell II.

23 . 43. Altarele de jertfă (de exemplu cele de la Histria) sunt masive. altăraşe sau mese de altar24. 2006. ar forma cele nouă luni de gestaţie23. fie în formă de acoperiş cu pseudoacrotere”. 5/9). de dimensiuni variate. I. fie servea ca suprafaţă înălţată pentru practicarea ceremoniilor rituale”. 12) sau în formă de fructieră (fig. mai rar ovale (fig. acestea ar putea fi împărţite atât în funcţie de forma recipientului propriu-zis. judeţul Vaslui. 149-177. Modelele de temple cu două niveluri ne oferă informaţii privitoare la planul arhitectonic al monumentelor reale. „paralelipipedice”. găsite în aer liber sau în aşezări speciale numite sanctuare. acestea aflându-se deseori în apropierea unui altar. Un astfel de model. una mai mare. a numărului de picioare.. este realizat din gresie calcaroasă şi este de dimensiuni mari. altăraşe măsuţă (fig. Despre construcţii de cult neo-eneolotice din sudestul Europei. 24 E. paralelipipedic. 11). 4/1. Altarele geometrice pot fi: triunghiulare (fig.Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice 19 _______________________________________________________________________________ alegorie deosebită. comportând la bază şi la partea superioară profile mai mult sau mai puţin proeminente cu un coronament fie în formă de volute. În majoritatea cazurilor. cele şase coloane mari şi cele trei mici sau phalusurile redate întăresc ideea de sexualitate celestă. nr. întâlnind altare care au caracter zoomorf. care a fost realizat pentru divinitatea care patronează templul. 12). altare. Cel de-al patrulea. rectangulare (fig. Plasarea pântecului.prezintă patru temple separate. descoperit la Căscioarele şi aparţinând culturii Gumelniţa. „altarele domestice se dezvoltă ca sanctuare cu două încăperi. în SCIVA. construite în opus quadratum din blocuri de calcar. În anii 6000 î. 4/10-11). În unele situaţii. C. M. Hr. 4/13-15) sau antropomorf (fig. care fie putea găzdui o adunare. Cult objects of the Neolithic Lengyel Culture. pe altarul votiv este aşezată C. Majoritatea altarelor sunt de dimensiuni mici şi sunt decorate cu diverse simboluri. Cele trei coloane mici din zona pântecului ar putea fi puse în legătură cu primele luni ale concepţiei şi. M. 9. Scorţanu. Modelele sunt dreptunghiulare şi prezintă acoperiş cu două pante. Lisabona. iar cealaltă. Budabesta. prima fiind templul propriu-zis. Descoperirile arheologice atestă existenţa unor locuri speciale de cult. dispuse deasupra unei substructuri ample. mai mică. Lazarovici. Partea superioară a substructurii formează o terasă în jurul templelor. 1992. baza prezintă zece deschideri circulare. Gh. modelele erau ofrande închinate zeităţii căreia îi era destinat altarul. p. (fig. simbol clar al gravidităţii. Fiind percepute ca recipiente. 1997. temple. Lazarovici. cealaltă un atelier pentru producerea obiectelor de cult”. Date în legătură cu aşezarea Starčevo-Criş de la Poieneşti. 6. În sud-estul Europei există cincizeci de modele de lut ale unor temple. cu următoarele şase. Altarul votiv poate fi definit ca un „bloc monolitic. 2 şi 5).. Banffy. fiecare templu are un portal sau o arcadă mare. sugerează că aceasta se petrece între doi parametri. . Mantu.

3. având o suprafaţă de 144 de metri pătraţi25. Lazarovici. „Pe faţa principală a altarului era gravată inscripţia dedicatorie. Jovanović. I. Nova Kameniata epoha v Bulgaria. rombul. op. cit. Kitanovski. 1993. masa de altar).30 Sacrul este înţeles într-un mod distinct de la o staţiune la alta. La Sărata Monteoru au fost descoperite 25 B. X. 29 H. pământul. Gh. p. Dragica Zimosca. 107-112. Sofia. bei Prilep. 1991. B.. Kitanovski. cu latura de 12 metri. p. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Simoska. Altarele de sacrificiu se pot asemăna cu un patrulater. in Vinca and its World. crucea Sfântului Andrei. triunghiul. p. cultura Petreşti. asemănător în ceea ce priveşte forma cu altăraşele de cult Starčevo-Criş (fig. pe cele patru feţe. II. Todorova.. într-o groapă. o serie de semne şi simboluri: cerul. la Lepensky Vir28. Iaşi.. 6. În sanctuarul de la Vrbjanska Čuka. Blaoja Kitanopski. 30 Borislav Jovanovic.Banatica”. 1990. D. SC III/IV26. Altarul de la Ocna Sibiului este de formă patrulateră. Altarul şi idolul prezintă. M.Vinča i neîn svet = Vinča and its World”. Jovanović. pe latura sudică există un altar mare. 27 B. stâlpii din jurul coloanei mari). în urma săpăturilor arheologice. fig.. Der Kulturplatz auf der Fundstatte Vrbianska Čuka. fazele III-IV.C. Sanctuarele31 sunt acele spaţii destinate oficierii ceremoniilor religioase. Sanctuarul de la Căscioarele – Ostrovel. împreună cu un idol. ritualul de jertfire”32. B. curbe oblice. sexul.Fundamenta”. Altare de acest tip au fost descoperite la Histria. iar sanctuarul este din faza Velušca Porodin. Hadrian Daicoviciu. locuri inviolabile. Simoska. 1971.. Apulum. Dicţionar enciclopedic de artă veche a României. În epoca neolitică întâlnim sanctuarul naturalist – masă de sacrificiu cu vase de ofrandă – de la Pianu de Jos. 297. Köln-Wien.20 Iohana Nichita _______________________________________________________________________________ statuia divinităţii. 6). Editura Trinitas. în . În centru exista un altar monumental cu casetă27. în . unde accesul profanărilor este interzis”. 26 . 32 C. D. iar pe cele laterale erau reprezentate simboluri”. Lucian Moşu. registre ce redau simboluri ce au legătură cu lumina. 1980. Neoliticului timpuriu îi aparţine altăraşul descoperit la Ocna Sibiului (fig. cu două încăperi „arhitectură monumentală (coloanele. de la o civilizaţie la alta. lăcaşuri de cult. A. 11. vol. iar pe idol este prezentă atât luna. Belgrad 1990. The Danubian Region from 6000 to 3000 B. Der Kultplatz auf der Fundstatte Vrbjanska Cuka bei Prilep. în . 31 Radu Florescu. cât şi soarele. B. Tomis. Bucureşti. pereţii pictaţi şi alte „elemente ce definesc sanctuarul (bancă. Die Lepenski Vir Kulture und der Begin der Junstenzeit an der Mitteldonau. iar pe partea de est a clădirii se aflau două altare din lut. 119-124.Vaisov. 28 D. Recipientele nu erau legate unul de altul. Jovanović.. în formă de măsuţă cu patru picioare. Die Kultplatze und Arhitektur in der Vinča-kultur. 13). aici putându-se deduce faptul că diferenţa de nivel făcea posibilă circulaţia unor lichide de jertfă. Pernik în Bulgaria29. U. Belgrad. International Symposium. Srejović.. Arhitectura neoliticului şi epocii cuprului din România.

du monumental à la miniature atteint. rituels religieux. Cel mai grăitor exemplu privind existenţa unor altare comunitare este sanctuarul de la Kormadin. reînvierea. Altarul serveşte ca lampă. néolithique. poate fi o construcţie de sine stătătoare. ont été découverts dans la maison. Les autels sont de tailles différentes. Oamenii epocii neolitice şi eneolitice „considerau moartea o revenire la starea iniţială”. motifs géométriques incisés. l'étude des représentations anthropomorphes et zoomorphes. Lazarovici. M. 2006. Numim sanctuar sau altar o parte a unui templu sau edificiu. cultul bucraniului sau reîntruparea sunt reprezentate pe altare (fig. 14). des temples. Teme mitice.Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice 21 _______________________________________________________________________________ sanctuare tribale. des sanctuaires et des ensembles religieux. lumină. Lazarovici. avec trois ou quatre pieds. mormintele aflându-se în cadrul comunităţilor. Despre construcţii de cult neo-eneolitice din sudestul Europei. Comme un élément de culte. est orné de motifs géométriques incisés et les côtés en forme. Le rôle a été que les autels ont été utilisés à la fois en interne et dans le sacré et religieux. Tables néolithique de culte sont les plus anciennes formes d'autels. C. precum moartea. des sanctuaires. d'objets qui ont été utilisés dans les rituels religieux. printre locuinţe. din nivelul Vinča C”33. „Descoperirea unor sanctuare sau altare comunitare la Vrbjanska Čuka şi Madjari arată existenţa unor structuri religioase coerente. Mots-cléfs: les autels. de la o civilizaţie la alta. de pe teritoriul Serbiei. l'autel peut être définie comme un élément architectural ou sculptural conçu pour effectuer des rituels. 33 . Ils sont faits d'argile. destinată practicării cultului unei divinităţi. În cadrul mormintelor au fost identificate „altăraşe şi pandantive cu roluri asemănătoare ca şi pentru cei vii”. DE VIGNETTES AUTELS DE CULTE DU NEO-ENEOLITHIQUE AGE (Résumé) Peuples du néolithique et énéolithique avait un «système cohérent religieux» liés à la base des activités économiques. pour la plupart. ducându-ne cu gândul la cunoaştere. sacrul fiind înţeles într-un mod distinct de la o staţiune la alta. limbaj scris. Lisabona. în alte cazuri. Reconstruction de la croyance néolithique est basée. Gh.

15. cu semne. Ovčarovo 6. Parţa 4. Karanovo 3. Altăraşe. Karanovo 10. Elešnica 8. Gornea 5. 1. Karanovo Fig. Liubcova 12. Karanovo 14. 2. Gradešnica 7. Kazanlîk 13. Karanovo 2. cultura Vinča. Gradešnica 9. 1.22 Iohana Nichita _______________________________________________________________________________ ANEXE Fig. Karanovo . Hotnica 11. Altare triunghiulare.

Starčevo 11. Brenica 8.Gradešnica.C. Altare.Gradešnica. Starčevo 10.C.Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice 23 _______________________________________________________________________________ 1. Gradešnica 13. Starčevo 12. Brenica 3. Vršac-Kozluk .Gradešnica. Vinča Fig. Karanovo 9. 3. cupă cu semne. Kaloianovo 7. Gradešnica 4. Gradešnica 5. Kotocpa 16. Mostonga I 6. Vinča 2. 15. Pernick 14.C.

Viniča 5. Bina 8. Bina 9. Borovan 10. Magiare Fig. Kumassa 4. Karanovo 13. cu semne. Zerelia 3. Rudna Galava . 15. Kumassa 7. 11. Altakirokia 6. Deve Bargan Gradešnica 12. Gradešnica. C. Altare rectangulare.24 Iohana Nichita _______________________________________________________________________________ 1. Rudna Galava 14. Štřelice 2. 4.

Tipologia lui Gh. Fig. Gălăbnik 6. 9. Potporani 2. Tipologia Zoiei Maxim – altăraşe.Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice 25 _______________________________________________________________________________ 1. Lazarovici – altăraşe cultura Starčevo-Criş. 5. . Gornea 5. Kazanlîk 4. 6. Rezervata 3. 7. Jasa Tepe Fig. Kazanlîk Fig. Altare triunghiulare cu decor. Karanovo 7. Vinča 8.

Tipuri de altare triunghiulare de la Ostrovu Golu 1.26 Iohana Nichita _______________________________________________________________________________ 1 2 3 Fig. Lazarovici.3 şi 2) Beşenova. Fig. Altar monumental – Truşeşti. 9. . după Gh. 8.

Ocna Sibiului 3. Pianul de Jos 4. cu semne ale “Scrierii dunărene”. Naxos . 10. 1. Melos 6.Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice 27 _______________________________________________________________________________ Fig. Ocna Sibiului 2. cultura Vinča. Mallia 5. Mamă cu sugar în braţe – Rast.

. Altare ovale cu décor. Zorlenţ 8. Drăguşeni Fig. 2. 12. Kumassa Fig. 11. Vinča Fig. Karanovo III 1. Altar şi idol – Ocna Sibiului. 9. 13. Altare – măsuţă.28 Iohana Nichita _______________________________________________________________________________ 7.

Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice 29 _______________________________________________________________________________ Fig. vulturii duc morţii. 14. Çatal Hüyük. .

.

Supunerea populaţiei băştinaşe va determina apariţia populaţiei miceniene. însă ei erau consideraţi o marfă. sclavii1 (caracter patriarhal). al XII-lea î. magistrat. ce vor constitui strămoşii aheenilor din epocile homerice. Populaţiile care au ocupat Grecia în perioada epocii pietrei şi. După invazia Sclavii constituiau o mare parte din populaţia Atenei. Invazia dorienilor a produs exodul unei părţi a micenienilor. descrisă de poemele homerice. Fratriile aveau sanctuare. meşteşugarii) din comunităţile agrare. cele urbane. Koretes.. Marile invazii de populaţii. începute în sec. oamenii liberi (ţăranii. legea protejându-i împotriva maltratării de către stăpâni sau de către străini. care se cumpăra şi se vindea în mod individual. Grecia propriu-zisă (peninsula muntoasă de la sud de Balcani) integrând în teritoriul său insulele şi regiunile limitrofe. Populaţia se împărţea în continuare în triburi. sclavii aveau chiar un anumit statut juridic. proprietar al unui lot de pământ. funcţiile politice fiind exercitate de magistraţi. 24. fratrii şi ginţi. Aici puterea politică era împărţită între rege. Regele. Regalitatea a pierdut din importanţă. În Atena clasică. Chr. Cei mai mulţi sclavi proveneau din rândurile ARHIVELE OLTENIEI. precum şi transformări importante în lumea greacă. precum şi coastele egeene ale Asiei Mici. împărţea prin rotaţie loturile nobilimii şi comunităţilor săteşti. Societatea greacă. Serie nouă. 2010.. Începuturile civilizaţiei greceşti datează de la sfârşitul mileniului al III-lea î. i-au împins pe primii heleni (ahei) în arhipelag şi pe coastele Asiei Mici. când au apărut în peninsulă indo-europenii. în târguri de sclavi. Cei care nu făceau parte din fratrii se situau în afara legii. ROXANA RADU Civilizaţia elenistică a avut o mare importanţă pentru lumea antică. nobilime şi Adunarea Poporului. Reşedinţa regelui era întărită cu şanţuri şi valuri de apărare. Chr. cimitire şi sărbători comune. Influenţa aristocraţiei a crescut odată cu constituirea unor confederaţii de oraşe-cetăţi (polisuri). Meşteşugarii. 31-50 1 . încasatorii dărilor. În perioada miceniană. p. organizarea politică şi socială era dată de către uniunea de triburi. ce era condusă de un rege (Anax) ales de către basilei (vârfurile aristocraţiei gentilico-tribale.ŞCOALA DIPLOMATICĂ GREACĂ CEZAR AVRAM. aici locuind şi slujbaşii regali. unele sanctuare le ofereau chiar drept de azil. regele rămânând însă şeful cultului religios. au fost înglobate de către greci sub numele de pelasgi. se caracteriza prin inegalitatea şi stratificarea socială: nobilimea. nr. supraveghetorii recoltelor etc. damakoios). ulterior. proprietari de pământuri) şi confirmat de Adunarea Poporului. Aşezările rurale. militarii. precum şi cele întărite erau conduse de reprezentanţii nobilimii (basileuontes. fiind lipsiţi de apărare din partea societăţii. populaţia liberă şi aristocraţia reprezentau structura socială în statul micenian.

în număr de cinci. copilul era luat din sânul familiei şi încredinţat unui colegiu militar. Editura Univers Enciclopedic. Istoria Grecilor. Sergheev. lua hotărâri în orice probleme referitoare la război sau pace (în caz de război. având competenţă să judece crimele de stat. Regimul aristocratic s-a generalizat spre sfârşitul sec. ajunşi la vârsta majoratului (30 de ani) şi care deţineau un lot de pământ. Spartanii erau cetăţeni cu drepturi depline şi proprietari ai pământurilor pe care lucrau iloţii. Bucureşti. Indro Montanelli. p. Bucureşti. Ea se întrunea o dată pe lună. erau aruncaţi de sus. era principala instanţă de judecată. îndeplinea rolul de instanţă de judecată. care nu puteau face nimic decât împreună. A se vedea V. statul spartan constituia o democraţie faţă de cetăţenii spartani şi o oligarhie faţă de populaţia cucerită. Gerusia avea ca principală atribuţie aprobarea proiectelor de hotărâri sau legi. Sparta a întreţinut tot timpul instituţia regalităţii. nici de comerţ sau industrie. efori. cu autoritate aproape nelimitată. singura lor ocupaţie fiind exerciţiul armelor. al cărei model a fost Atena. dacă nu corespundeau cerinţelor. şi îndeplineau şi anumite funcţii religioase. compus din 28 de membri. A se vedea Guy Rachet. şef militar. cel care primea daruri de la supuşi şi cel care primea cea mai mare parte a prăzii de război. moravurilor. Grecia continentală. Aristocraţia deţinea în polisuri puterea militară. cetăţenii spartani erau mobilizaţi în permanenţă. cutumelor. Adunarea Poporului (Agora) reprezenta instituţia alcătuită de întregul popor. îi alegea pe membrii Gerusiei. faptele regilor. Regele era şef al cultului. Bucureşti. ce era convocată de către rege. În anumite cazuri (demiterea demnitarilor). precum şi din al debitorilor. 1998. regimul statului-cetate (polis) s-a generalizat. judecau anumite pricini. îi însoţeau pe regi în campanii şi controlau activitatea acestora. p. Spartanii nu aveau dreptul să se ocupe nici de agricultură. decidea care dintre cei doi regi să plece în campanie). ea fiind socotită de origine divină. Chr. trădarea. De asemenea. celălalt rămânând la conducerea statului. pentru a supravieţui cei mai robuşti. 2 După cum s-a remarcat însă în literatura de specialitate. 1994. fapt ce va duce la formarea unui regim aristocratic (Sparta2). instituţie ce va acapara.. în timp. unde primea o riguroasă educaţie militară. De la vârsta de 20 ani până la 60 de ani. existând nu unul. Numai unul dintre ei pleca în campanie. erau aleşi de către Adunarea Poporului şi aveau atribuţii asemănătoare cu cele ale miniştrilor: convocau Gerusia şi Adunarea Poporului. De la vârsta de 7 ani. Istoria Greciei Antice. Trecerea de la regimul de prizonierilor de război. care urmau să fie supuse dezbaterii Adunării Poporului. insulele Mării Egee. formând pătura conducătoare sau „comunitatea egalilor”.32 Cezar Avram. Adunarea Poporului (Apella) cuprindea toţi cetăţenii spartani. puterea în stat. ci doi regi. p. Cu timpul. al VIIIlea î. toţi în vârstă de peste 60 de ani. Editura Artemis. asigurau bunul mers al treburilor interne şi externe ale statului. fiind cel mai bogat. ambasadori. . Roxana Radu _______________________________________________________________________________ dorienilor. cuprinzând regiunea ioniană. aleşi de Adunarea Poporului. În epoca homerică. Editura de Stat. supravegheau aplicarea cu exactitate a legilor. de pe vârful Taigetului. De rivalitatea dintre cei doi regi. 263-264. puterea politică şi tot din cadrul ei proveneau slujitorii cultului. chiar şi iarna. 105. întreaga lor viaţă fiind subordonată intereselor politice şi militare ale statului: reprimarea populaţiei cucerite şi expansiunea în plan extern. 76. profita Senatul (Gerusia sau Sfatul bătrânilor). pe cheltuiala statului. în cele mai multe polisuri fiind răsturnat şi înlocuit de democraţia sclavagistă. familia a constituit celula de bază a societăţii. Nou-născuţii erau examinaţi de o comisie şi. Dicţionar de civilizaţie greacă. cei sănătoşi erau lăsaţi să doarmă sub cerul liber. puterea regală (devenită ereditară) s-a consolidat. Eforii. Larousse. Regii comandau oştirea. 1951. reprezentând o unitate economică distinctă. ulterior. comandanţii militari şi ai flotei. în special cele care ţineau de dreptul familiei. condusă de şeful familiei. S. El se sprijinea pe sfatul şefilor de familie. putând să-i tragă la răspundere pe regii care ar fi urmărit să-şi lărgească atribuţiile şi să iasă de sub controlul comunităţii.

Pentru a se pune capăt corupţiei şi diferitelor favoritisme. Daneş. Cu alcătuirea şi aplicarea legilor au fost desemnate persoane investite cu putere maximă (dictatori. gazdă). cum erau numiţi de Homer. M. În schimbul acestor privilegii speciale. înainte de începerea războiului descris în cunoscuta operă a literaturii universale. Editura Societăţii Tempus. vendete. judecăţii etc. Un element important al formării şi. p. făcut de cei doi emisari. al VII-lea î. precum şi ruinării micilor proprietari şi înrobirii lor pentru datorii. triburi şi chiar la persoane separate. Refuzul troienilor. apoi. care ne relatează misiunea lui Ulise şi Menelau pe lângă conducătorii cetăţii Troia. tiranul Zeleukos (663 î. unul dintre arhonţi. reformarea dreptului penal prin distingerea între omorul voluntar şi cel involuntar.. Cu timpul. Consulul. Astfel. crime. 3 . eşecul acestei iniţiative diplomatice. lumea ateniană era sfâşiată de lupte interne. a determinat izbucnirea războiului şi.Şcoala diplomatică greacă 33 _______________________________________________________________________________ dominaţie al aristocraţiei la cel al democraţiei s-a făcut prin intermediul tiraniei. Sergheev. iar funcţia. op. formă ce va sta la baza legăturilor internaţionale ulterioare din „lumea” dinainte de Christos. era desemnat în urma unui protocol şi însărcinat cu atribuţia de a apăra interesele cetăţii pe care o reprezenta. Textul descrie modul în care Aheii. La începuturi. cit. tirani). care au determinat sancţiunile şi o diminuare a arbitrariului judecătorilor aristocraţi. numit proxenos (protector. Legile lui Dracon s-au remarcat prin severitate şi prin duritatea pedepselor. dărilor. 155. Codul penal pe înţelesul tuturor. motiv pentru care i s-a încredinţat lui Dracon. El funcţiona în cetatea în care avea reşedinţa. au căutat să se înţeleagă în mod paşnic cu troienii. să îi apere interesele în raport cu alte oraşe şi în raport cu autorităţile statului. în consecinţă. constituia o onoare. au fost instituite norme de drept (legi). A se vedea G. proxenia s-a manifestat la neamuri. sarcina de a revizui şi de a codifica dreptul în vigoare. al susţinerii statului-cetate din lumea grecească l-a constituit diplomaţia. prevăzând pedeapsa cu moartea chiar pentru infracţiuni minore. Argii sau Danaii. Proxenul avea drepturi şi privilegii în domeniul negoţului. prin consolidarea poziţiei dreptului scris. 1995. Şt. Legile lui Dracon prevedeau că omorul unei rude atrăgea dreptul pentru oricare dintre membrii familiei de a-l urmări şi pedepsi pe ucigaş. p.) va promulga o legislaţie. fiind uneori ereditară. Însemnătatea legilor lui Dracon rezidă în victoria statului democratic sclavagist asupra sistemului gentilic. numită în epocă şi Ilios. S. în Helada se puneau la cale La mijlocul sec. Chr. implicit o recunoaştere a meritelor de către comunitate. obligaţia fiului de a pedepsi pe ucigaşul tatălui său era o datorie sfântă. V. Bucureşti. Antoniu. Popa. ca trândăvia sau furtul de legume şi fructe. în Locra. Chr. trimiţând soli pe Menelau şi pe Ulise (Odiseu). dezvoltarea relaţiilor de drept internaţional în Grecia antică a impus înfiinţarea instituţiei numite proxenia. eliminarea răzbunării sângelui. Printre principalii reformatori s-au numărat Licurg în Sparta şi Dracon3 în Atena. Cu ajutorul proxenilor. 117.. Scopul demersului. viza repararea „ofensei aduse grecilor prin răpirea Elenei”. ce va înlătura de la putere aristocraţia. De asemenea. convinşi de Paris să nu cedeze. proxenul se obliga faţă de cetatea sau oraşul care îi acorda ospitalitate. ca să ceară înapoierea Elenei. Primele menţiuni despre existenţa acestei activităţi fundamentale le întâlnim în Iliada lui Homer.

Odată sosiţi într-un oraş. care nu fuseseră privaţi de exerciţiul drepturilor politice prin atimie. 5 Adunarea Poporului era alcătuită din totalitatea cetăţenilor majori. în special arhontele polemarch (comandantul militar). ambasadorii străini se adresau proxenilor lor (cei cu care întreţineau legături). regele Macedoniei. 34. înţelepţi bătrâni). În mod excepţional. pentru a evita pericolul ca un anumit partid sau grupare politică să influenţeze în mod decisiv activitatea şi orientarea diplomatică a ambasadei. promulga legile. în limite constituţionale. întrucât împiedicau sau stânjeneau activitatea ambasadei. Potemkin (coord. p. 1966. . angelos. având însuşiri diferite. având competenţa să judece crimele flagrante împotriva securităţii statului.). o misiune diplomatică era compusă din mai mulţi membri cu drepturi egale. hotăra pacea. fiind foarte greu ca aceştia să ajungă la o opinie comună. supraveghea şi destituia magistraţii. Editura Cartea Rusă. presbeis (crainici.000 de membri. reglementa operaţiile militare. 70. Ambasadorii erau recrutaţi din partide politice diferite. 6 V. De regulă. Eschine. declara războiul. efectul scontat. în calitate de ambasadori. Nu erau consideraţi cetăţeni femeile.34 Cezar Avram. p. Pentru a se lua o hotărâre mai importantă era de nevoie de un minimum de 6. vota ostracizarea. Bucureşti. Prezentând mesajul în faţa unei adunări. Diferenţele dintre opţiunile politice şi diplomatice ale solilor nu avea. deliberativă. Bucureşti. în funcţie de circumstanţele misiunii încredinţate. Editura Lumina Lex. Votarea se făcea prin ridicare de mână. care „nu trebuiau să-şi semene”. sclavii şi nici cei ai căror părinţi nu erau amândoi atenieni de origine. Diplomaţia. De exemplu. căutând să impresioneze auditoriul. Menelau şi Ulise au fost „găzduiţi de către 4 Dumitru Mazilu. înfăţişări diferite şi stil deosebit. arhonţii unui oraş. Ambasadorii ce se ocupau cu soluţionarea conflictelor între oraşe şi între comunităţi purtau denumirea de keryx. prin scrutin secret. ea se transforma în instanţă supremă de judecată. numea. ediţia a II-a. în principiu ea deţinând toate puterile (legislativă. străinii stabiliţi în Attica. Uneori. oricare cetăţean putea să ia cuvântul şi. Istoria diplomaţiei. ambasador principal. observăm că misiunea diplomatică (ambasada) era alcătuită din 2-3 persoane. Obiceiul de a alege un preşedinte al colegiului misiunii ambasadorilor. P. bărbaţi. iar cei cărora „comunitatea le acorda încrederea de a negocia şi de a restabili pacea trebuiau să aibă putere de convingere. să se bucure de autoritate. Dacă era autorizat de adunare. vestitori. a fost trimis să apere interesele Atenei la Filip al II-lea. judiciară): vota decretele. însă în anumite cazuri. calităţi oratorice însemnate. Drept diplomatic şi consular. inteligenţi şi cu darul vorbirii”6. cunoscut ca orator şi actor. Numărul lor varia. putea face orice propunere.000 de votanţi (dintrun total de 40. Din analiza datelor furnizate de istoricii greci. Ambasadorii erau aleşi de către Adunarea poporului5. în misiunile importante erau trimişi. chiar şi actorii recunoscuţi deoarece erau talentaţi în arta retoricii şi a declamaţiei. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ tratative diplomatice sau erau primite ambasadele străine. urmărindu-se să fie „oameni potoliţi. cetăţeni atenieni). ambasadorii se completau reciproc. 2006. de respectabilitate şi să fie în vârstă de cel puţin 50 de ani. să fie chibzuiţi”4. Atribuţiile Eclesiei erau foarte largi. a apărut mai târziu. de multe ori.

iar la plecare li se încredinţa o sumă de bani pentru întreţinere („bani de drum”) şi scrisori de recomandaţie (symbola) către proxenii oraşului în care erau trimişi7. Cei care pretindeau că sunt ambasadori. Imunitatea reprezintă una dintre cele mai vechi instituţii diplomatice. de asemenea. după vechiul obicei. În caz de succes le erau acordate premii de onoare. care cuprindea instrucţiuni privind scopul misiunii. O misiune nereuşită purta denumirea de „parapresbeia” (para = pe alături. unde luau masa oaspeţii de onoare ai statului”8. compus din două foi împăturite. erau judecaţi şi condamnaţi la expulzare sau chiar la moarte. pedepsele erau destul de variate: întreaga carieră politică a solului era compromisă sau putea să îşi piardă chiar viaţa9. se organizau reprezentaţii teatrale. Totuşi. cu toate că erau foarte mari. 9 Mircea Maliţa. Ibidem. ba chiar de a-l acuza. Un element important l-a constituit imunitatea diplomatică. „o clădire specială lângă Acropole. De regulă. Ulterior. primiţi cu consideraţie şi respect. mulţi dintre ei refuzau cinstea de a fi soli. Sosind la destinaţie. 35. Ambasadorii erau însoţiţi de numeroşi servitori. ei trebuiau să prezinte o dare de seamă (raport) în faţa Adunării Poporului. Şcoli şi instituţii Bucureşti. 8 7 . Diplomaţia.. p. După depunerea raportului ambasadorului. ratat. dacă îşi îndepliniseră misiunea. cât respectau scopul misiunii. problema era dezbătută public sau într-o comisie specială. care avea atribuţii în sfera relaţiilor diplomatice. ambasadorii nu erau ţinuţi să respecte cu stricteţe instrucţiunile primite. Editura Didactică şi Pedagogică. reţinut sau omorât. primirea ambasadorilor străini se făcea cu mult fast. În termen de câteva zile de la înregistrare (5 zile. la unul dintre sfetnicii desemnaţi să le observe de la început intenţiile. Din această cauză. fără a avea această împuternicire. descriind misiunea ce le fusese încredinţată. beneficiind de o anumită libertate de decizie şi putând să dea dovadă de iniţiativă proprie atâta vreme. în cazul Atenei). în care înfăţişau rezultatele obţinute în urma misiunii. În caz de eşec. presbeia = ambasadă). Cheltuielile şi riscurile soliei erau suportate de către membrii ei. De asemenea. orice cetăţean avea dreptul de a face aprecieri la adresa modului în care acesta îşi îndeplinise sarcinile.Şcoala diplomatică greacă 35 _______________________________________________________________________________ troieni”. 73. În oraşul natal ei erau. p. nu ar fi existat timpul necesar desfăşurării Ibidem. ambasadorii erau conduşi de proxen la dregătorul oraşului. De la numele acestui document a derivat ulterior termenul de „diplomaţie”. ambasadorii erau invitaţi să ia cuvântul în consiliul oraşului sau în Adunarea Poporului. dacă solul ar fi fost atacat. ei primeau de la arhonţii cetăţii un document numit diploma. deoarece. unde trebuiau să se „înregistreze” şi să primească indicaţii. 1970. cea mai înaltă distincţie constând în primirea unei coroane de lauri şi o invitaţie la masă la pritania. jocuri şi serbări în cinstea lor. După întoarcere.

Chr. rostindu-şi discursurile. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ dialogului şi negocierilor. imunitatea nu fusese câştigată în epoca poemelor homerice. ca urmare a faptului că tatăl sugerase omorârea solilor”10. cum este descris lui Priam chiar de către Elena./ În viclenii de tot felul ştiut şi bogat în poveţe”11. deşi grecii au luat în consideraţie şi eventualitatea ca o singură persoană să nu prezinte suficient de bine interesele cetăţii. fapt ce a fost interpretat „ca pedeapsă din partea zeilor. Când au intrat mai pe urmă cu noi în soborul din Troia. în general. „Cel ce crescu în stâncosul pământ din ostrovul Itaca. Dar ridicându-se craiul cel prea iscusit Odiseus. Însă pe urmă când prinse puternicu-i glas să răsune. Ci-nţepenit în pământ îl ţinu ca şi omul bezmetic. p. fiecare în maniera sa proprie. Drept a stătut şi cu ochii plecaţi. deşi e mai tânăr de vârstă. Poate-ai fi zis că-i nebun sau crunt de vreo mare mânie. a fost trimis un singur sol. cu privirea ţintită. Iliada (Douăsprezece cânturi traduse în versuri de George Murnu. Odiseus părea mai măreţ la vedere. „solului” i s-a dat ca ajutor un coleg care trebuia să clarifice problemele demonstrate sau apărate insuficient. mai întâi a vorbit Menelau. Din această cauză. atunci când Antimahos a căutat să facă o primire ostilă celor doi soli aheeni. dar cu rostul deplin. Cu timpul. 12 Ibidem. Budapesta. N-a mai mişcat înapoi toiagul şi nici înainte. Ibidem. Homer. 1200 î. un rit religios prin care solii erau puşi sub protecţia zeilor (a lui Hermes. şi a lui Zeus însuşi). propunând chiar să fie omorâţi. 11 10 . Dacă şedeau.). Grabnic la vorbă. 57. Deci le cunosc şi făptura şi mintea cea plină de sfaturi. căci nu e vorbăreţ Şi-mpleticit la cuvânt. Oaspeţi îmi fur-amândoi şi steteră-n gazdă la mine. Cu ilustraţii). Sfetnicul Antenor este cel prin intermediul căruia Homer a înfăţişat modul simplu în care cei doi soli. Sol pentru tine trimis cu Menelau cel vrednic în arme. Nimenea n-ar fi putut să se-ntreacă la vorbă cu dânsul”12. 1906. Vorbele-i line de-au prins a se-aşterne ca fulgi de zăpadă. Un episod din Iliada evidenţiază însemnătatea imunităţii. cei doi feciori ai lui Antimahos au fost ucişi în luptă de către Agamemnon. După o scurtă perioadă. ca zeu al negustorilor şi călătorilor. după care a luat cuvântul Ulise. exista o sancţiune divină. Ca principiu de drept însă. Stând în picioare. Scurt cuvânta. Menelau vedeai că-l întrece din umeri. şi-au demonstrat. calităţile oratorice şi diplomatice: „Căci mai demult pe la noi veni Odiseus măritul. În cazul descris de Homer (aprox. Menelau trecea mai uşor peste toate. În timpul războiului.36 Cezar Avram. Când apucar-a vorbi amândoi şi părerile a-şi spune.

p. 176. op. pe care-i întâmpină cu prietenie: „Bine-aţi venit.. În lucrarea Discursuri pentru coroană şi ambasada lui Aeschines. 72. voi care cu toată mânia-mi. 1955. Homer. p. prieteni de-ai lui şi tovarăşi”14. O importantă obligaţie a ambasadorului consta în supunerea cheltuielilor necesitate de ambasadă controlului public. Iară voesc să mă-mpac şi să-i dau o grămadă de daruri. cit. Rugă să facem lui Zeus Cronion. trimis al Atenei la curtea lui Filip. 15 Homer. este îmblânzit de „aceşti soli de seamă”. op. p. cit. Lesbice fete. decât darurile. de noi să se-ndure!”15. Atenagoras din Atena a fost executat pentru că „primise daruri de la regele Artaxerxes. în viziunea înţeleptului. 16 Mircea Maliţa. Ahile. când Domnul ceresc îl iubeşte. Dragi îmi sunteţi mai presus decât alţii. apud Mircea Maliţa. . Eu le-alesei. nici eu nu zic altfel. în cursul ambasadei sale la perşi”17. Bătrânul Nestor i-a propus conducătorului oştirii „Hai dar s-alegem noi solii. Agamemnon intenţiona a-i trimite prin solie numeroase daruri. p. op. regele Macedoniei. 72. Iliada. mâniindu-se pe ceilalţi ahei. Fenix şi Aias sunt trimişi de Agamemnon la Ahile pentru „a-l împăca” şi a-l convinge să reia lupta cu troienii. Trimiterea soliei la greci era însoţită de un act religios. şi lucii căldări douăzeci şi de două ori şase Zdraveni fugari. N-ar fi sărac de pământ oarecine şi nici întru lipsa Scumpului aur. Iată cum el îl răzbună prin pierderea cetelor noastre! Însă fiindcă am greşit urmând ticăloasa mea minte. pentru a-i atrage bunăvoinţa: „Păcătuitam. când numai atâta putere-ar să aibă Cât dobândiră la joc fugarii cei tari de copită. Da-voiu şi şapte femei de măiestre lucrări ştiutoare. care-avură la jocuri răsplata izbândei. oşti multe plăteşte Numai un singur bărbat. prieteni. că-ntreceau în mândreţe femeile toate”13... 178. Bucureşti. 74.Şcoala diplomatică greacă 37 _______________________________________________________________________________ În Cântul al IX-lea din Iliada se relatează cum Ulise. cit. o. Cântul IX. de corupţie şi dezinformare voită a Adunării cetăţenilor. în cadrul căruia întreaga comunitate se ruga pentru succesul acţiunii: „Apă turnaţi-ne acuma pe mâini şi să tacă poporul. Dalbele daruri eu voiu să le spun tuturora pe faţă: Şapte tripeduri nepuse pe foc şi talanturi de aur Zece. Membrii misiunilor diplomatice nu aveau dreptul de a primi cadouri în timpul acţiunii. 17 Ibidem. pe care când el luă falnicul Lesbos. alegerea solilor care se bucurau de încrederea lui Ahile fiind mai importantă. nevoia v-aduce!”16. Demostene l-a acuzat pe Aeschines. 13 14 Ibidem. p.

La congresul la care trebuiau să participe reprezentanţii tuturor grecilor. Micile cetăţi. p. iar după dispariţia ameninţării. ambasadorii atenieni au mers în toate cetăţile greceşti. se temeau că o astfel de iniţiativă ar mări influenţa Atenei. devenind un imperiu al Atenei (arhé). Pericle a trimis o ambasadă. fiecare oraş component având câte un vot. la început. regulile de umanizare a războiului. asigurarea libertăţii drumurilor maritime şi întărirea păcii în toată Hellada”18. Formată în sec. au apelat la coaliţii şi alianţe (symmahie – luptă comună. coaliţie ofensivă). a avut iniţiativa convocării unui congres panelin la Atena. aceasta se caracteriza printr-o dependenţă mai mare a oraşelor componente faţă de Atena. în special Peloponesul. conducătorul statului atenian. al VI-lea î. populaţia sau importanţa lor. reliefată de numeroasele deliberări care erau luate de către vechii greci pentru alegerea membrilor misiunii. 38.38 Cezar Avram. legate de relaţiile dintre state: arbitrajele. P. După formarea statului atenian şi a celui spartan au apărut instituţii importante. Potemkin (coord. iar membrii ei plăteau o cotizaţie specială (fóros) la fondul special din Delos. Această pace a restabilit temporar echilibrul peninsulei.). Chr. Confederaţia era condusă de o adunare generală (sillogos). Rivalitatea dintre Atena şi Sparta a culminat într-un război încheiat cu pacea de treizeci de ani (445 î. convocată anual de către Sparta. urmau să fie soluţionate trei probleme comune: „Restabilirea sanctuarelor distruse de perşi. cele două părţi obligându-se să se abţină de la acţiuni agresive şi să caute să-şi intensifice influenţa doar prin mijloace diplomatice. Pe 18 V. cu care se afla în rivalitate. Scopul ei a fost.. Liga ateniană a încetat să mai fie o confederaţie. Hotărârile adunării erau luate cu majoritatea voturilor. indiferent de mărimea.. însă strădaniile lor nu au fost încununate de success. epimahie – luptă contra altuia. declararea de războaie. în frunte cu Sparta. cit. pentru a le convinge să-şi trimită reprezentanţi la marea întrunire. proiectată să aibă loc la Atena.). Roxana Radu _______________________________________________________________________________ Din Iliada lui Homer reiese şi chibzuinţa. Grecii condamnau atacurile prin surprindere şi războaiele neanunţate. în frunte cu Atena. Symmahia din Lacedemona era o confederaţie de oraşe şi comune din Pelopones. demne „doar pentru barbari”. .. atrocităţile săvârşite împotriva răniţilor. Spre deosebire de symmahia lacedemoniană. Pericle. În anul 448 î. Împărţiţi în patru fracţiuni. cele mai durabile şi mai puternice fiind cele formate în jurul Spartei şi Atenei. lupta împotriva perşilor. O altă confederaţie puternică a fost Symmahia sau Liga din Delos. În scopul convocării acestui congres. neputând să se menţină. printre care şi cele legate de diplomaţie. deoarece toate. formată din 20 de personae. op. în toate oraşele greceşti. Chr. Au apărut şi o serie de principii. considerându-le imorale. Chr. Luarea hotărârilor era precedată de îndelungi dezbateri şi negocieri diplomatice. neutralitatea („stat care rămâne liniştit”).

Potideia şi Perdicas. Chr. atenienii au refuzat cererea Corcyrei. Adunarea Ligii din Pelopones. desfăşurată în anul 432 î. delegaţii Corinthului îi acuzau pe spartani că nu începuseră operaţiunile militare împotriva Atenei. ambasadorii atenieni şi-au apărat poziţia. apud V.Şcoala diplomatică greacă 39 _______________________________________________________________________________ de altă parte. Atenienii sunt împotriva războiului numai prin vorbe. 20 19 . servind intenţii şi pretenţii străine. Chr. op. promptitudinea şi inteligenţa. ei se pregătesc intensiv pentru el”. se interzicea vreunei symmahii să se extindă pe socoteala celeilalte. După aceste discursuri.. 2) de a se întări în cele mai importante porturi de-a lungul drumului de comerţ apusean în Italia şi Sicilia”19. războiul izbucnit între Corcyra şi Corinth generalizându-se şi cuprinzând tot Peloponesul şi peninsula Chalcida. preferând să încheie un tratat de amiciţie cu aceasta. iar cealaltă parte au de gând s-o cucerească curând. E de mirare că. Apud Ibidem. Invocând încălcarea tratatului din anul 445 î. Pentru a nu încălca condiţiile păcii de 30 de ani.) a fost precedată de o intensă „luptă diplomatică”. regele Macedoniei. cit. ei au întrecut cu mult pe toţi ceilalţi greci. Corinthul. Noi credem că oricare altul în locul nostru ar fi arătat mai bine cât de moderaţi suntem noi”21. În ceea ce priveşte informaţia. reprezentanţii Spartei au dezbătut în şedinţă închisă avantajele şi dezavantajele acestui război. 44.. Historiae 1. prin care urmăreau: „1) de a se semăna învrăjbire între Corcyra şi Corint. ei profită atât de moderat de privilegiile lor şi manifestă mai multă dreptate decât este în firea omului. Evenimentul declanşator al războiului a constat în conflictul dintre Corinth şi Corcyra. Nu luaţi asupra voastră sarcina grea a războiului. părerile fiind împărţite. spunând că hegemonia lor asupra lumii elene nu se datorează intrigilor politice şi violenţelor. şi-au trimis ambasadori la Sparta pentru a convoca o adunare generală a aliaţilor. Atenienii sunt altfel. P. Scopul urmărit de Atena s-a realizat. izbucnirea războiului peloponesiac (431-404 î. Ilustrând cu vorbe meşteşugite puterea Atenei. ci zelului şi vitejiei demonstrate în timpul luptelor cu perşii: „Nu e de mirare faptul că Atena ocupă un loc de conducere în lumea elină. p. 41. delegaţii acesteia au înfăţişat riscurile unui conflict armat. regele Archidam a Tucidide. în realitate. Nu călcaţi tratatul şi nu treceţi peste jurământul dat”22. sprijiniţi pe o asemenea forţă. Pe de o parte. 39. purtat împotriva acestui stat puternic: „Gândiţi-vă cât de mare este neprevăzutul în război. p. Prudent şi punând în balanţă puterea maritimă de care dispunea fiecare tabără. la care s-au confruntat două tabere. „Voi sunteţi precauţi însă nu ştiţi bine ce se petrece în afară de graniţele ţării voastre. 40. lipsa lor de reacţie fiind şi o dovadă a lipsei de informare cu privire la politica generală a Greciei20. p. Datorită acestui fapt. ei au cucerit o parte din Grecia. Potemkin (coord. Din acest motiv.). la care au participat toate oraşele greceşti care intrau în componenţa symmahiilor din Lacedemona şi Atena. cele mai puternice ţări maritime ale Greciei. care solicitase să fie primită în symmahia din Atena. a fost o adevărată „conferinţă diplomatică”. 21 Apud Ibidem. De cealaltă parte. care se alăturaseră Corcyrei. 22 Apud Ibidem. de către atenieni.Chr. ca prin aceasta să reducă puterea duşmanilor săi mai de seamă.

se mai stipula că durata tratatului era de 50 de ani. Jurământul urma să fie reînnoit în fiecare an şi în fiecare oraş. care jurau să-şi îndeplinească obligaţiile „fără înşelăciune şi cu dreptate”. prin orice fel de mijloace”24.. încheind tratate nu numai cu grecii.Să nu fie permis lacedemonienilor. 42-43. Un alt aticol al acestui tratat stabilea oraşele care trebuiau restituite atenienilor de către Lacedemonia: „Oraşele să fie independente până când vor plăti contribuţia fixată de Aristide. Atena şi Sparta au mai încheiat o „înţelegere amicală”. 27 Ibidem. nici de a arăta un spirit gata de confesiuni prea mari. după care urmau semnăturile reprezentanţilor ambelor părţi.. să ia armele în scopul de a ataca pe atenieni cu aliaţii lor.. De asemenea. nici aliaţilor lor. La final se prevedea posibilitatea de modificare a tratatului în caz de nevoie. După încheierea tratatului. separat27. întemeiat pe sclavaj. 42.. care ar fi pus în pericol regimul statului grec. nici Pacea lui Nicias nu au fost de natură să pună capăt conflictului dintre Atena şi Sparta. prin care se obligau să-şi acorde asistenţă reciprocă în caz de agresiune din partea unui stat terţ sau în cazul izbucnirii unei răscoale a sclavilor. 43. în următoarele condiţiuni. Trebuie să se apere interesele proprii. pe Coriphasi. În primul rând însă. iar atenienii. prin schimburi de delegaţi între ţările beligerante. Mult mai temerar. Tot în anul 423 î. de asemenea şi pe toţi aliaţii. urmând ca acesta să fie respectat „fără perfidie şi fără daune pe mare şi pe uscat” de către cele două părţi contractante. într-o a doua 23 24 Apud Ibidem. Apud Ibidem. Chr. şi pe toţi cetăţenii lacedemonieni ce sunt în prizonierat la Atena sau în oarecare altă parte a statului Atenei. p. prin care Atena ar fi putut fi învinsă de aliaţi. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ militat pentru evitarea războiului: „Nu e nevoie de a manifesta prea mult zel războinic. p.. Tot aşa şi lacedemonienii cu aliaţii lor. Tratativele diplomatice au continuat şi după izbucnirea conflictului. urmat de încheierea „păcii lui Nicias”: „Tratatul de faţă l-au încheiat atenienii şi lacedemonienii cu aliaţii. . Graţie acestor negocieri s-a ajuns la un armistiţiu. Printre prevederile tratatului lui Nicias se numărau şi cele care priveau redarea teritoriilor ocupate şi schimbul de prizonieri de război: „Lacedemonienii şi aliaţii lor se obligă să restituie atenienilor pe Panact. să ridice armele în paguba oraşelor”25. Chr. dar şi cu barbarii. se obligă să restituie pe toţi atenienii şi aliaţii lor”26. întărite de jurămintele fiecărui oraş: . care violase tratatul de pace din anul 445 î.. cu aliaţii lor. care a reizbucnit. Ambasadorii prezenţi la conferinţă au votat în majoritate pentru declararea războiului cu Atena. p.. trebuie să mărim puterea noastră militară şi pecuniară”23. eforul Sfenelaid a propus un atac surprinzător. să nu fie permis nici atenienilor. 26 Apud Ibidem.40 Cezar Avram. 25 Apud Ibidem. Nici această convenţie amicală. lacedemonienilor. nici atenienilor cu aliaţii lor de a ataca pe Lacedemonieni cu aliaţii lor.

care au format o coaliţie. 44. p. spartanii au trimis la acesta o solie care propunea condiţii de pace acceptabile: „Lacedemonienii nu dispută cu regele Persiei oraşele greceşti care se află în Asia 28 29 Ibidem. fiind recunoscută dominaţia acestuia „asupra ţărilor şi tuturor oraşelor care sunt în stăpânirea regelui şi pe care le-au stăpânit strămoşii lui”31. cit. Conştientizând însă puterea navală a adversarului. apud Ibidem. Chr. atenienii au trimis o expediţie militară în Sicilia. un nou tratat a fost încheiat între aceleaşi părţi. Teba şi alte oraşe). 3. p. care nu evaluase corect potenţialul politic şi militar sicilian.Chr. Temându-se însă că spartanii vor înlătura nu numai dominaţia Atenei. 2. 43-44. Tratatul mai prevedea că războiul putea fi oprit numai cu acordul comun al tuturor celor care îl semnau. aceasta din urmă a început să-i sprijine pe atenieni. 45. Corynth. VIII. 33 Tucidide. spartanii au cerut revizuirea tratatului. În urma demersului ambasadorilor sicilieni. În schimbul obligaţiei de a duce împreună cu lacedemonienii şi aliaţii lor războiul împotriva atenienilor. Darius al II-lea urma să primească toate dările pe care Atena le primise până atunci de la ţările şi oraşele semnatare ale tratatului: „Regele. p. coaliţia antiateniană a apelat la ajutorul bănesc al lui Darius al II-lea. aflată pe teritoriu persan. VIII. Catastrofa siciliană le-a dat speranţe tuturor duşmanilor Atenei. care ceruseră ajutor Atenei împotriva Siracuzei. onorabilă şi avantajoasă”30. . Chr. în oraşul Milet. Această expediţie a fost considerată „o greşeală serioasă a diplomaţiei greceşti”28. din anul 415 î. VIII. Historiae. apud Ibidem. În urma unor tratative diplomatice.. Chr. stăpânite nu numai de el. 30 Tucidide. în anul 395 î. cu ocazia expediţiei atenienilor în Sicilia. regele Persiei. 32 Apud Ibidem. Tucidide. lacedemonienii au readus asupra lor jugul persan”33. iar participarea la el. După alte negocieri. Pentru a-şi recâştiga influenţa asupra regelui Persiei. Sparta şi Persia au încheiat un tratat favorabil regelui persan.. pentru a-şi construi o flotă comparabilă. Regele persan îşi întărea promisiunea de a întreţine armata spartană. op. apud Ibidem. p.Şcoala diplomatică greacă 41 _______________________________________________________________________________ fază. în schimb. După formarea coaliţiei împotriva Spartei (Atena. sperând că „războiul viitor va fi scurt.) şi de modificarea relaţiilor internaţionale din lumea antică: „Toată Hellada e în fierbere profundă faţă de înfrângerea grea a Atenei”29.) s-a produs revirimentul Atenei şi decăderea Spartei. Tiribaz. cit. care a fost sortită eşecului. în condiţii mai avantajoase pentru Sparta. ci şi de strămoşii lui: „După conţinutul acestui articol. Această greşeală a fost urmată de lovitura de stat de la Atena (411 î. 31 Ibidem. 45. Lacedemonienii şi aliaţii lor se obligă să împiedice din toate puterile pe atenieni de a încasa aceşti bani şi orice ar fi”32. 37. îşi menţinea dreptul asupra tuturor oraşelor şi insulelor greceşti. şi după războiul Corynthului (395-387 î. dar şi pe cea a Persiei. Nemulţumiţi de condiţiile dezavantajoase ale tratatului şi de faptul că Persia nu-şi îndeplinea obligaţia de a plăti întreţinerea marinarilor lacedemonieni. op.

37 În cadrul federaţiei aveau loc şi transferuri de populaţie. acestea s-au contopit. 8. activităţii diplomatice. ei se ocupau şi de organizarea serbărilor şi ritualurilor religioase. luând hotărâri obligatorii pentru toţi membrii. mari şi mici. p. care desemna confederaţiile religioase. Apud Ibidem. Xenophon. 36 Apud Ibidem. Cetăţile membre ale acesteia aveau o constituţie comună. ca principală îndatorire. prin intermediul heiromemnonilor. Delegaţii desemnaţi de către adunare aveau. pentru ce regele are nevoie să lupte cu noi şi să cheltuiască banii?”34. în cetatea cea mai dezvoltată sau în capitala care era desemnată. amfictioniile. Solia condusă de diplomatul Antalkidas a obţinut încheierea păcii dintre regele Artaxerxe şi regele Tiribaz. 32. apărarea templului şi a patrimoniului acestuia. 14. trebuie să capete autonomia. Adunarea generală. op. în următoarele condiţii: „Regele Artaxerxe crede că e drept ca toate oraşele din Asia Mică să-i aparţină lui. 47. şi cea din Termopile. şi celor ce vor lupta cu un asemenea stat le voi da ajutor în corăbii şi în bani”36. unde se afla templul zeiţei Demeter. erau cele mai importante. fiind compuse din 12 triburi. În jurul „sanctuarelor” zeităţilor venerate s-a format instituţia numită amfictionia (amfictionae). se întrunea de două ori pe an (primăvara şi toamna). p. 39 Ibidem. Imbros şi Schiros. în primul rând. iar dintre insule: Clasomene şi Cipru. În timp. 48. apărută ca o reacţie faţă de tendinţele de hegemonie. o jurisdicţie şi o administraţie care aplica legi comune37.42 Cezar Avram. Constituirea alianţelor şi a federaţiilor s-a datorat. 38 Apud Mircea Maliţa. cit. 47. desfăşurarea serbărilor ţinute în cinstea zeităţii venerate. IV. indiferent de legăturile de rudenie38. motiv pentru care erau numiţi şi „heiromemnoni”. în timpul desfăşurării cărora războiul era interzis. p. care rămân şi mai departe sub stăpânirea Atenei”35. uniuni de triburi care nu se bazau pe legăturile de rudenie. Historiae Graeca. hotărâri ce priveau organizarea jertfelor şi sacrificiilor în comun. Prin aceste atribuţii. în afară de Lemnos.. organul suprem al amfictioniei. 35 34 . regele persan adăugând la sfârşitul tratatului o clauză care stipula: „Dacă vreun stat n-ar accepta aceste condiţiuni. pedepsirea profanatorilor şi a celor care încălcau obiceiurile sacre etc. menţinerea „păcii divine”. Amfictionia din Delphi. apud Ibidem. Din moment ce noi acceptăm asemenea condiţiuni. Ei se mulţumesc ca şi celelalte oraşe să capete autonomia. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ Mică. p. jucau rolul unei „instituţii religioase şi politice cu caracter internaţional”39. împreună cu toţi aceia care au acceptat pacea. Acest tratat a consfinţit decăderea puterii politice a Greciei şi victoria diplomaţiei persane. Toate celelalte oraşe. unde se găsea templul lui Apollo. De asemenea. îi declar război pe uscat şi pe mare. O altă formă de colaborare între cetăţile greceşti a constituit-o federaţia (sympolitia).

cu mâna sau cu piciorul”40. relaţiile dintre diferitele polisuri greceşti se bazau pe principiul dreptului celui mai tare asupra celui mai slab. al V-lea şi al IV-lea î. 33. Dispunând de un capital considerabil. De male gesta legatione. utilizaţi în relaţiile dintre cetăţile lor. având tot timpul puterea. oraşul lui să fie distrus. aţi fi ajuns urâţi de aliaţi ca şi noi. alături de heiromemnoni. să nu-l faci să dispară nici în timp de pace. În afară de cei menţionaţi mai sus. fie să vă primejduiţi pe voi înşivă. cu forţe comune trebuie lovit oricine calcă jurământul. aşa cum ilustrează cartea I a Istoriei lui Tucidide. omologhia – acordul pentru tratatele încheiate.). să respecte îndatoririle pe care le aveau faţă de amfictionie. trebuie pedepsit. o însemnată forţă politică. Astfel. 115. ne-a fost lăsat de Aeschines în lucrarea De male gesta legatione: „Să nu distrugi nici un oraş care aparţine amfictioniei. apare o nouă instituţie de natură diplomatică – pilagorii – care. Textul jurământului depus de membrii amfictioniei.. în numele oraşelor din care făceau parte. Iniţial. 40 . spondé – armistiţiu stabilit în timpul jocurilor olimpice. Chr. fie să conduceţi cu asprime. amintim: syntaxis – armistiţiu temporar. ca şi o mare putere materială. Şi dacă. nici străin de mersul lucrurilor omeneşti. pe care istoria avea să le dezvolte în epoca modernă şi contemporană. De asemenea. despre care legenda spune că păstrau. interpretau şi lămureau toate problemele neclare ale dreptului internaţional. care concentrau în mâinile lor puterea laică şi religioasă. numeau şi revocau conducătorii generali şi aveau dreptul de a citi „cărţile secrete”. noi n-am făcut nimic de mirare. Cea mai importantă atribuţie a preoţilor era aceea de a declara războiul sacru împotriva acelora care atacau templul lui Apollo şi la care toţi membrii unei amfictionii. din vechime. toate prevestirile vremurilor viitoare. nici în timp de război. acela care ar îndrăzni să atenteze la avutul zeului. Ei puteau declara sau întrerupe războiul. Potemkin (coord. erau obligaţi să participe. precum şi din propriile afaceri. cu un rol decisiv în desfăşurarea politicii internaţionale a Greciei. dacă am primit hegemonia oferită şi nu am părăsit-o. în timp. Grecii au îmbogăţit dicţionarul diplomatic printr-o serie de termeni. p. ştim bine că voi nu aţi fi fost mai puţin urâţi de aliaţi şi aţi fi fost siliţi. preoţii au dobândit o mare influenţă politică şi spirituală. veniturile strânse de la pelerini şi de la bâlciurile organizate în timpul serbărilor. 10. jurau. stabilind regimul folositor vouă. Descriind solia atenienilor veniţi în Lacedemonia.. legaţi printr-un jurământ.Şcoala diplomatică greacă 43 _______________________________________________________________________________ La sfârşitul sec. In Ctesiphontem. conduceţi statele din Pelopones. P. siliţi fiind de cele mai puternice motive: Aeschines. Tucidide a construit următorul discurs. La greci găsim şi o serie de elemente de etică internaţională. prin orice mijloc. Un rol extrem de important îl îndeplineau preoţii. amfictionia din Delphi a devenit. op. lacedemonieni. apud V. format din cotizaţiile orăşenilor. care justifică hegemonia şi puterea Atenei: „Voi. preoţii confirmau toate tratatele politice. cit. Astfel.

cel mai slab e stăpânit de cel mai tare. în care urma să se discute problema celor învinşi. conducătorul statului atenian. 100-101. iar prizonierii au fost trimişi la Atena. Balmuş. 82-83. ori de câte ori i s-a ivit prilejul să capete ceva cu forţa şi. pe nedrept. din cauza modestiei noastre am avut. Diodotos arată că pedepsirea răsculaţilor cu moartea nu serveşte interesele statului atenian şi că întreaga populaţie din Mytilene nu este vinovată de răscoala oligarhilor. ar putea să arate foarte bine dacă suntem moderaţi. 100. alianţa cu aceştia a fost determinată de frică. nu de prietenie. în comparaţie cu cei mai inteligenţi. C. tiranul Cleon a definit hegemonia Atenei ca fiind „o tiranie asupra unor oameni cu intenţii rele şi care se supun fără voia lor” şi care meritau să fie pedepsiţi cu moartea. Bucureşti.44 Cezar Avram. mytilenienii au pornit războiul împotriva atenienilor. Solii mytilenienilor au reuşit să-i convingă pe magistraţii atenieni să convoace o adunare. decât legi bune fără autoritate. iar dacă i-am supus. şi că oamenii mediocri.). de când lumea. însă au fost învinşi de aceştia. deşi nu mai credeau în supremaţia atenienilor. ajung să domine pe alţii. au declarat că. însă „apăsarea” Atenei i-a împins la răscoală. totodată. p. şi sunt mai drepţi decât le îngăduie puterea pe care o au. Începând din sec. dacă alţii ne-ar lua hegemonia. Noi socotim. Luând cuvântul. el a mai arătat că superioritatea Atenei nu stă în asprimea legilor şi pedepsirea fără milă a celor vinovaţi. calculându-vă interesele. Noi. ci întreaga populaţie mytileniană. hegemonia Atenei a început să fie contestată. reprodus de Tucidide în Istoria sa. guvernează mai bine statele”43.. ci. folosiţi acum principiul dreptăţii. Editura Academiei Române. dar schimbătoare. I. cu excepţia celor din Methymne. copiii şi femeile urmând să fie vânduţi ca sclavi. pe care nimeni nu l-a luat în seamă. Credem că. folosind forţa de dezvoltare a omului. solii mytilenieni. ca „răsplată” pentru răscoala lor42. astfel. că suntem vrednici de hegemonie. apoi de populaţia din insula Lesbos. 41 . p. reiese spiritul său extremist: „E mai puternic un stat care foloseşte legi mai rele. că ignoranţa modestă este mai folositoare decât dibăcia care depăşeşte măsura. Concepţia şi metoda sa istorică. ci în cumpătarea şi înţelepciunea acţiunilor sale: „Oamenii liberi nu trebuie pedepsiţi groaznic când se răscoală. Sunt vrednici de laudă acei care. mai întâi de peloponesieni (428 î. Încercând să-şi justifice alianţa cu atenienii. Chr. p. N-am fost noi primii care am dat acest exemplu. nimeni nu s-a abţinut să aibă mai mult. teama şi interesul. al V-lea î. Chr. Pe de altă parte. 1956. 42 Ibidem. Obţinând ajutorul Spartei. 43 Apud Ibidem. Tucidide. însă. a ordonat să fie omorâţi nu numai cei aduşi. ci înainte de a se răscula trebuie să fie supravegheaţi şi preveniţi să nu ajungă la această idee. Din discursul lui Cleon. trimişi în Lacedemonia. mai mult dispreţ decât laudă”41. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ onoarea. Cleon. Luând apărarea mytilenienilor. şi voi aveţi această părere până la vremea când.

reziliat. Ambele părţi ale tratatului trebuiau să depună jurăminte în faţa magistraţilor oraşului. În vara anului 416 î. se făcea apel la o terţă cetate. Cartea V. p. prin care se invoca drept martor puterea divină. promovată de Pericle şi susţinută şi de autorul Istoriei. 1966. în scopul menţinerii durabilităţii tratatelor. p. precum şi a stabilirii unor sancţiuni pentru cei care ar fi încălcat tratatele. Cei găsiţi vinovaţi erau pedepsiţi cu amenzi în bani48. între lacedemonieni şi Argos. p. obligaţiile asumate prin tratat erau întărite prin depunerea unor jurăminte. în anul următor. Olimp şi Delos. se invoca puterea supranaturală a zeilor. 45 44 . Tucidide. 112.Şcoala diplomatică greacă 45 _______________________________________________________________________________ trebuie să dăm vina pe cât mai puţini”44. Tratatele erau întocmite în mai multe limbi şi în mai multe exemplare. După înfăptuirea acordului. De multe ori se alegea ca arbitru şi o persoană cu renume sau un campion al Jocurilor Olimpice. stâlpul pe care fusese inscripţionat textul tratatului era spart. De obicei însă. Editura Politică. cit. I. cit. P. 47 Între anii 300-100 î. 101. Astfel. încearcă să-i convingă pe melieni să renunţe la independenţa lor. pedeapsa divină. 103. judecate în cetăţile greceşti. Jurământul era însoţit de un blestem. apud C. neutralitatea insulei Melos faţă de războiul peloponesiac (431-404 î. politica agresivă a Atenei. Conflictele. cuantumul acestor amenzi era de 10 talanţi. 48 De regulă. Discursul melienilor.) a determinat o expediţie a atenienilor care.. nu i-a convins însă pe atenieni. În perioada Greciei antice. 12. în funcţie de numărul părţilor contractante. care trebuia să cadă pe capul celui care încălca tratatul. Balmuş. Apărându-şi libertatea. aşa cum stipulează tratatul încheiat în anul 418 î . în care se desfăşurau tratativele. erau supuse spre soluţionare unei comisii de arbitraj47. Istoria. Chr. Graţie elocvenţei lui Diodotos. tratatul fiind. Negocierile diplomatice şi încheierea tratatelor erau însoţite de îndeplinirea unor formalităţi riguroase şi de ritualuri religioase. izbucnite ca urmare a încălcării unui tratat. Chr. nu au existat „mijloace eficace de aplicare a normelor internaţionale”46. era în contradicţie cu concepţia politică democratică. V. op. Bucureşti. p. mytilenii au fost salvaţi. p. a fost inserat un articol care a desemnat cetatea Lamia ca arbitru. 46 Vezi Harold Nicolson. 36. Din această cauză. fiecărei părţi îi revenea obligaţia de a grava textul tratatului pe un stâlp de piatră şi de a-l păstra într-un templu (în cazul Atenei. În cazul deteriorării relaţiilor diplomatice şi izbucnirii războiului. se cunosc 46 de cazuri de arbitraj. iar copii de pe cele mai importante tratate se depuneau în sanctuarele naţionale de la Delphi. sumă considerabilă pentru acea vreme. Un exemplar era păstrat în arhiva de stat. fiind ucişi doar prizonierii aduşi la Atena. Într-un tratat. Chr. susţinând „dreptul puterii celui mai tare asupra celui mai slab”. omorându-i pe bărbaţi şi luând ca sclavi femeile şi copiii. încheiat între Teba şi Atena.. op. care urmăreau să-şi păstreze independenţa şi neutralitatea.. care. După cum arată Tucidide.). Arta diplomatică.Chr.. Potemkin (coord. iar sumele respective erau vărsate în vistieria unei zeităţi: Apud Ibidem. au cotropit insula. întemeiată pe principiul forţei. astfel. 100. în templul zeiţei Pallas-Athena). dacă nu ar încerca totul înainte de a cădea în robie”45. melienii susţin că „ar dovedi mare slăbiciune şi lipsă de curaj.

13. p. Refuzul sau încălcarea hotărârii unei comisii de arbitraj putea duce la luarea unor măsuri de constrângere împotriva oraşelor vinovate. armele lor sunt cuvintele şi momentele prielnice. Episodul atacului verbal al lui Demostene împotriva lui Aeschines.. au produs daune ireparabile celor care nici nu intenţionau şi nici nu doreau să le facă vreun rău”51. Înlăturarea suspiciunii şi crearea unui climat de încredere erau sarcini importante ale diplomaţiei elene. în lucrarea sa Anabasis. p.. p. Demostene. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ Apollo din Delphi. 51 Apud Ibidem. dintre care cel mai important.46 Cezar Avram. (Pacea lui Filocrate52) reprezintă un exemplu negativ de diplomaţie ateniană. 52 Această pace era considerată de oratorul popular Isocrate ca un prim pas către unificarea Greciei sub hegemonia Macedoniei. făcându-ne să pierdem momentele prielnice. Potemkin (coord. 77. care se retrăgea din Persia. Solul armatei greceşti. odată pierdute. nu numai că pierde astfel de prilejuri. atestă „fineţea diplomaţiei grecilor” atunci când evocă necesitatea de a se încerca să se pună „stavilă suspiciunii înainte să se ajungă la ostilităţi”. atacând partidul promacedonean şi pe Aeschines. este „Filipica a III-a”: „Degeaba vorbeşte regele Macedoniei despre intenţiile sale de pace. care reglementau raporturile între cetăţi sau desfăşurarea războiului. Demostene a demascat adevăratele intenţii ale lui Filip într-o serie de discursuri. neliniştiţi. op. Mircea Maliţa. De o ocrotire specială s-au bucurat pelerinii care mergeau la sărbătorile panelenice şi care străbăteau teritoriul ocupat de o armată străină. oamenii au fost înspăimântaţi unii de alţii şi. nici de cetăţi. nici de infanterie grea. cit. 75. Zeus din Olimp etc49. se adresa persanilor cu cuvintele: „Cunosc cazuri ce s-au întâmplat în trecut când. op. Vezi V. inclusiv la război. În acest fel. 49. Sub influenţa religiei. pentru că acesta fusese de acord cu propunerile lui Filip al Macedoniei de a se încheia o pace dăunătoare pentru atenieni în anul 346 î. op. prin cultura elină”. din punct de vedere diplomatic. 53 Harold Nicolson. făcea următoarea reflecţie: „Solii nu dispun nici de corăbii de luptă. În absenţa mijloacelor de a face să fie respectate deciziile arbitrului (Teba refuză o hotărâre a Corintului). al IV-lea î. Chr.). considerând că Filip îi va elibera pe greci „de despotismul barbar” şi îi va face fericiţi „pe toţi oamenii.. uneori ca rezultat al unei informaţii rău-voitoare sau sub imperiul neîncrederii. s-au dezvoltat o serie de norme speciale. cit. după victorie.. un sol care într-un sistem ca al nostru acţionează încet. Xenofon. p. 50 49 . În dreptul consuetudinar exista prevederea ridicării. cit. Ibidem.. În tratativele importante aceste momente sunt trecătoare şi. a unui „trofeu” ce trebuia să fie construit numai din materiale durabile (piatră sau bronz) pentru ca adversitatea dintre cele două părţi să nu dăinuiască50. această formă de reglementare a diferendelor va dispărea în sec. ele nu mai pot fi recâştigate. dar ne răpeşte şi controlul asupra evenimentelor”53. Chr. P.

Potemkin (coord. în fruntea cărora se afla Aristotel îl acuzau pe Demostene de calomnie. în Noctes Atticae.). p. scrisori deschise către populaţia Atenei. nici nu este un străin de viţă nobilă. Apollonia. a consemnat un episod în care Filip a plătit oratorului Demod zece talanţi „pentru o tăcere grăitoare”. mituire şi „injurii revoltătoare”. Într-una dintre scrisorile sale. cit. pentru că voi credeţi mai mult în viaţa celui acuzat. Aceasta nu este decât înşelăciune. apud V. cit. op.. reprezentanţii partidului macedonian. Încercând să atragă poporul de partea sa.. [. El este numai un macedonian mizerabil. şi care îmi par injuste.] Toate tendinţele şi acţiunile lui Filip sunt dirijate de un singur scop: desfiinţarea libertăţii greceşti şi a culturii eline. Regele nu poate fi filoelin. Vezi V. decât în minciunile adresate împotriva sa”55. Aeschines. adică prietenul Helladei. Mijloacele esenţiale ale ambasadorului constau în fluenţa şi înţelepciunea discursului. Trec cu vederea şi nimicirea cumplită a locuitorilor din Focida. Aeschines face apel la concetăţenii săi: „Vouă vă aduc laude. 10.. până la unul. iar războiul e pacea. 50. conduşi de „oratorii vânduţi”: „Filip doreşte numai binele Adunării Atenienilor şi poporului. Potemkin (coord. nu de mult. renumit pentru subtilitatea sa diplomatică şi pentru eficienţa mijloacelor pe care le folosea: bani. 26. Pe de altă parte.. E adevărat că Filip îşi zice filoelin. P. pentru că este de origine barbară. Care este situaţia Tesaliei? Oare statele din Eubeia nu sunt subjugate de tiran? Şi aceasta. op.. în sesizarea momentului potrivit pentru ca cetatea.). de fapt. că istoria şi timpul nu pot să fie reversibile. Demostene demonstra. P. care aveau de scop să asigure împlinirea îndatoririlor pentru care am jurat şi care porpuneau relaţii de buni vecini.Şcoala diplomatică greacă 47 _______________________________________________________________________________ Toată lumea ştie că Filip a luat prin violenţă oraşele greceşti. 51. elocinţă politică. 56 Aulus Gellius. 55 54 . cit. Pe voi vă iubesc. nu era posibil să-ţi cumperi un sclav cumsecade”54. În lupta diplomatică. apud V. 48. Doar este cunoscut că în Macedonia. Fiind de partea celor Demostene.. desfăşurată la Atena. care apăsa asupra sa şi care era în contradicţie cu reputaţia neştirbită de care trebuia să se bucure un ambasador. op. s-a amestecat şi regele Macedoniei. Filip consideră aceste acuzări ca o născocire a oratorilor vânduţi care agită în mod conştient spiritele războinice. în puterea de convingere. p. cu prilejul unor acuzări aruncate asupra mea. Metona. Potemkin (coord. 2. IX. sunt devastate fără cruţare de Filip?. p. alianţe militare. XI. dar şi „tăcerea politică”56. 31. P. m-am hotărât să mă adresez vouă. şi alte 30 de oraşe ale litoralului Traciei care toate.] Doar însăşi cetăţenii noştri spun că pentru ei pacea este război.. Credibilitatea lui Aeschines era umbrită însă de acuzaţia de viol asupra unei femei libere. să nu piardă ocazia de a influenţa cursul evenimentelor în mod pozitiv. pe o insulă situată în imediată apropiere de Teba şi Atena! [. De male gesta legatione. Nu mai vorbesc de Olynth. prin solii săi. sprijin financiar şi moral pentru „Prietenii Macedoniei”.. Filip a respins atacurile cetăţenilor Atenei la adresa sa.). După ce n-aţi luat în considerare misiunile mele. El nu este elin şi nici nu are legături de rudenie cu elinii. în scris. Orationes..

Filip a învins liga greacă. 3-4. 60 P. Conducerea armatelor aliate greceşti îi revenea tot lui Filip. Perşii au fost întâmpinaţi de o ambasadă scită. Chr. dacă nu va părăsi teritoriul scit. sau în apă. a avut loc o adunare generală a statelor greceşti. prin care „niciun stat şi niciun grec nu trebuia să ridice armele împotriva regelui. care au recunoscut. Şcoala diplomatică grecească a cristalizat „conduita diplomatică a geţilor”. 52. fiind ales membru în amfictionia din Delphi şi Termopile şi arbitru în conflictele dintre oraşele greceşti.48 Cezar Avram. Începuturile activităţii diplomatice în spaţiul carpato-danubiano-pontic sunt date de conflictul lui Darius cu sciţii. După victoria de la Cheroneea. la iniţiativa lui Filip. pe rând. 319. În urma uciderii lui Filip (anul 336 î. această întrunire a consfinţit instalarea păcii şi încheierea războiului cu grecii. să declanşeze războiul cu perşii. permiţând convieţuirea relativ paşnică între cele două populaţii. Soluţionarea litigiilor dintre statele greceşti era de competenţa colegiului amfictioniilor. Filip a reuşit să-i convingă. Relaţiile cetăţilor greceşti „de la marea cea mare” cu geţii au fost susţinute printr-o diplomaţie abilă şi nuanţată. numită Liga din Corinth (Synedrion). cu ocazia aceluiaşi congres. momentan. Alexandrescu. În anul 338 î. sub preşedinţia regelui macedonean. condusă de Demostene. dominaţia lui Filip. nu vei scăpa de săgeţile noastre”60. fiul său. instigarea sclavilor la răscoală etc”59. Frecvent. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ războinici. 59 Ibidem. care cuprindea statele greceşti şi Macedonia. prin care îşi menţineau autonomia internă şi libertăţile. Laconicul limbaj era menit să-l avertizeze pe Darius că. Filip a încheiat cu statele unificate un „tratat de agresiune şi neagresiune pe vecie”. în „Studii şi cercetări de istorie veche”. care i-a înmânat lui Darius o broască. Cea mai importantă prevedere consta în unificarea Greciei prin crearea unei federaţii generale. regele Macedoniei a pornit o campanie împotriva oraşelor din sudul Greciei.). când însă defăimează pe cei mai buni cetăţeni şi atacă pe oamenii care se bucură peste hotarele statului atenian de o reputaţie bună. ca şoarecele. se desfăşurau tratative în scopul susţinerii activităţii benefice de schimburi între materiile prime şi bunurile locale Ibidem. Tratatul incrimina „orice fel de modificări în constituţiile oraşelor. p. sau să ajute pe adversarii săi”58. care a luat hotărârea. 53. un şoarece şi cinci săgeţi. Chr. p. În acelaşi an. ei capătă ceea ce au nevoie. care s-a desfăşurat la Dunărea de Jos. nr. Prezidată de rege. 58 57 . va fi omorât: „De nu te vei ascunde sub pământ. Prin arta sa diplomatică. pe atenieni de bunele sale intenţii. confiscarea avuţiilor. anularea datoriilor. care era condus de Filip.). tom VII (1956). Ibidem. ca broasca. ei se prefac că servesc interesele poporului”57. a realizat visul său de cucerire a întregii Persii. Izvoarele greceşti despre retragerea lui Darius din expediţia scitică. Chr.. Alexandru cel Mare (336-323 î. Toate oraşele greceşti au încheiat cu regele macedonean câte un tratat separat „de agresiune şi de neagresiune”. p.

Geţi şi greci la Dunărea de Jos. l-a urmărit. tom II (1951). Scyles a devenit rege. unde şi-a construit o casă şi s-a căsătorit fără ca cineva să ştie că el ducea o viaţă dublă. p. macedonenilor şi romanilor. Grecii antici au desfăşurat o intensă activitate diplomatică. . locuit de grecii din Milet şi de histrioţi. fugit la sciţi. prin oamenii săi. Tomis şi Calatis. M. lângă Heracleea Lyncestis. trăia regele scit Ariapites. Scyles fiind decapitat pe loc63. IV. în Ibidem. nu numai că şi-a îndeplinit cu bine însărcinările primite de la rege. vol. nr. ce prevedeau inclusiv plata unui tribut. capacitatea lor de apărare. Tratate. Pippidi. regele tracilor. 61 Vezi Emil Condurachi. descrie un elocvent episod în acest sens. Bucureşti. şi întâlnindu-se cu el în părţile Macedoniei. dar şi din Grecia. p. Acesta avea ca fiu pe Scyles. concurenţa lor continuă. Diplomaţia grecească a prezentat însă şi trăsături negative. 78-80. 45-46. dispreţuit de sciţi ca imoral. 2. 63 Vezi Herodot. Regii geto-daci le-au acordat protecţie militară cetăţilor greceşti. în opera sa Istorii. câştigând pentru acesta bună-voinţa romanilor. Istorii. Ariapites fiind ucis. precum lipsa de coeziune şi de unitate a cetăţilor. Fratele său. în vremea când populaţiile migratoare din nordul Dobrogei devastau litoralul maritim. Octamasades. D. dar a purtat şi pentru Dionisopolis cele mai frumoase negocieri”62. Asia Mică şi cetăţile de pe întreg litoralul Pontului Euxin61. au fost încheiate cu o serie de regi geto-daci. prin care i-a propus evitarea conflictului printr-un schimb ce consta în predarea lui Scyles în schimbul fratelui lui Sitalces. În părţile nordice ale Pontului Euxin. fiul lui Gnaeus. aflată în proces de declin. Editura Academiei Române. născut de o grecoaică din Histria. peşte de pe Dunăre şi aur din Transilvania) şi produsele atelierelor din Histria. într-o mare măsură. miere. Schimbul s-a înfăptuit. mergea deseori în oraşul Borystenes. 62 D. Scyles a fugit la traci. care-i dăduse o educaţie elenistică. a trimis un sol la Octamasades. din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană. factori ce i-au făcut vulnerabili în faţa perşilor. Herodot. 282-283. printre care şi Burebista. Atras de civilizaţia elenă. fapt ce a suplinit. Sitalces. Cu privire la raporturile dintre autohtoni şi greci în aşezările sclavagiste din Dobrogea. p. piei. 1965. Perciu.Şcoala diplomatică greacă 49 _______________________________________________________________________________ (grâne. Decretul dat în cinstea lui Acornion din Dionisopolis arată că Burebista îl utilizase pe acesta în tratativele sale cu Pompeius: „Şi fiind trimis de regele Burebista sol pe lângă comandantul roman Gnaeus Pompeius. şi l-a prins chiar în momentul când se iniţia în cultul bachic. fapt ce a declanşat războiul între sciţi şi traci. de nomad local şi de cetăţean grec. Diplomaţia grecească a folosit la convieţuirea grecilor din cetăţile de pe întreg litoralul Pontului Euxin cu populaţiile riverane.

for a while. Keywords: alliance. diplomatic immunities. to a large extent. diplomacy. Greek diplomacy also showed negative traits. Macedonians and Romans. the role of priests in the formation of political alliances and diplomatic negotiations etc. ambassador. The first mention of the existence of this fundamental state activity we encounter in Homer’s „Iliad”.50 Cezar Avram. the wars between Sparta and Athens. peace in the ancient world. Roxana Radu _______________________________________________________________________________ GREEK DIPLOMATIC SCHOOL (Abstract) The ancient Greeks were engaged in intense diplomatic activity. consul. negociation. . This article deals also with the ambassadors institution in ancient Greece. which was in the process of decline. the rules for declaring war and concluding peace. their ability to defend their state and maintained. which has supplanted. factors that made them vulnerable in front of the Persians. the formation of coalitions and alliances between Greek cities. the continuous competition between different confederations („symmahia”). which gives us information about how the consuls („proxenos”) were appointed and about their work. such as lack of cohesion and unity of the cities. the creation of federations.

un clasic în studierea Secolului de aur.SECOLUL DE AUR SPANIOL ÎNTRE TEORIE ŞI CONCEPT OANA ANDREIA SÂMBRIAN Secolul de aur spaniol nu este uşor de caracterizat şi. 51–58 1 . Ea poate acoperi în întregime lunga perioadă – un secol şi jumătate – care merge de la Carol Quintul la tratatul din Pirinei. mai cu seamă. Bucureşti. că „expresia Secolul de aur (el Siglo de Oro) este susceptibilă de o dublă interpretare. ar cuprinde domniile de la Carol Quintul sau Carol I al Spaniei până la Filip al IV-lea. în timp ce AITENSO (Asociaţia Internaţională a Teatrului Spaniol şi Novohispan al Secolelor de Aur) reprezintă sigla pentru Asociación Internacional de Teatro Español y Novohispano de los Siglos de Oro. traducere de Ileana Cantuniari. argintul. Secolul de aur). îngăduie Spaniei să susţină vaste operaţii în afara Marcelin Defourneaux. cât şi cu cea de natură culturală. descriptive sau analitice. Serie nouă. ARHIVELE OLTENIEI. nr. O altă problemă vizează caracterizarea acestei perioade sub denumirea de Siglo de Oro sau Siglos de Oro (trad. expunea în celebra sa carte. conceptualizarea Secolului de aur este departe de a se fi încheiat şi va rămâne astfel până când toţi hispaniştii se vor pune de acord în privinţa criteriilor care primează atunci când se realizează periodizarea: înflorirea economică. puterea politică. p. dar în acest din urmă caz limitele cronologice sunt mult mai simplu de stabilit. vom observa că nici măcar asociaţiile internaţionale de profil nu au ajuns la un consens cu privire la o titulatură comună – Asociaţia Internaţională a Secolului de Aur (AISO) se traduce în limba spaniolă prin Asociación Internacional del Siglo de Oro. cât şi la Edad de Oro (trad. 24. vom prezenta principalele teorii care au circulat despre Secolul de aur. 1981. precum şi cea franceză şi britanică. Editura Eminescu. definit atât prin expresia Siglo de Oro (trad. 2010. Viaţa de fiecare zi în Spania Secolului de Aur. splendoarea culturală. Secolul de aur spaniol. termenii utilizaţi sunt. Cum se poate explica această diferenţă? Suntem de părere că una dintre principalele greutăţi în stabilirea şi fixarea exactă a Secolului de aur rezidă în faptul că el cuprinde o perioadă mai mare de o sută de ani. Prin comparaţie. De-a lungul veacurilor. Prin urmare. Secolul lui Pericle se identifică atât cu înflorirea politico-militară. Marcelin Defourneaux. fie de secol. Viaţa de fiecare zi în Spania secolului de aur1. întrucât raportarea se face la o singură persoană. Vârsta de aur). fie de secole. şi în cursul căreia aurul şi. Secolele de aur). lucrări de specialitate. conform teoriilor despre el. cu atât mai puţin. venite din America. istoriografia spaniolă. Cu toate acestea. Dacă ne vom îndrepta privirea către contemporaneitatea imediată. de definit. au încercat să îi capteze esenţa într-o multitudine de dicţionare. Înainte de a propune propria noastră periodizare.

nu există o definiţie clară4. Această stranie definiţie are însă o posibilă explicaţie. menţine legătura dintre secol şi vârstă de aur. 10. De la aceste consideraţii ale lui Bennassar lucrurile s-au mai schimbat. plină de pace şi linişte”. Barcelona. cel puţin în ceea ce priveşte Dicţionarul Academiei Regale Spaniole (DRAE). slăbită din punct de vedere politic. oferă. publicat în anul 1980 de către María Moliner. Dicţionar uzual al limbii spaniole). în Spania. 3 2 . şi în acest caz. p.52 Oana-Andreia Sâmbrian _______________________________________________________________________________ graniţelor şi să-şi extindă umbra puterii asupra întregii Europe. Exemplu: Secolul de aur al literaturii spaniole”. aceea a unui Secol de aur mai extins ca perioadă. Crítica. La España del Siglo de Oro. segunda edición. stârneşte dincolo de frontiere. economice şi religioase. Cea mai recentă ediţie a dicţionarului. aşa cum observa şi Bartolomé Bennassar3. 7. în viaţa internă se manifestă simptome limpezi de epuizare economică. ajuns între timp la cea de-a douăzeci şi doua (2001). Velázquez şi Zurbarán. Dincolo de spaţiul spaniol. fericire sau dreptate. iar cel de-al treilea Ibidem. se pronunţa pentru corespondenţa dintre siglo de Oro şi edad de Oro. şi în special în Franţa. 2004. încă de la sfârşitul domniei lui Filip al II-lea. unde Secolul de aur este definit ca „orice perioadă considerată de splendoare. deci. Enciclopedia spaniolă apărută la editura Espasa-Calpe în 1966. nu ar aparţine. Ea se mai poate de asemenea aplica la epoca ilustrată de geniul lui Cervantes. în volumul LVI următoarea definiţie: „Perioadă în care literatura. pentru a încerca o mai riguroasă definiţie a conceptului vizat. care integra aspecte politice. pe care le defineşte ca „perioadă de înflorire şi fericire. Bennassar îşi permite să expună propria-i teorie. se impune prin strălucirea culturii sale care. În consecinţă. imitaţii din care se va hrăni Marele nostru Secol”2. 4 Ibidem. mai ales în domeniul literar. şi în timpul căreia Spania. care în cea de-a nouăsprezecea ediţie a sa. Să înţelegem. 7-8. din 1970. Bartolomé Bennassar. pictori de talia lui Velázquez şi Zurbarán sunt lăsaţi la o parte. nici Encyclopedia britannica sau Grand Larousse encyclopédique nu par să demonstreze un mai mare interes pentru existenţa unui Spanish Golden Century. după ce expune în mod coerent cele două alternative. p. că arta spaniolă nu face parte din Secolul de aur? Conform definiţiei Mariei Moliner. p. Bennassar citează în acest sens Diccionario del uso del español (trad. au cunoscut epoca de maximă înflorire şi dezvoltare a unui popor sau ţară. vis-à-vis de un Secol de aur cultural. ce cuprinde o parte din secolele XVI-XVII”. Defourneaux nu îşi exprimă pe parcursul cărţii opţiunea fermă pentru niciuna dintre ele. În opinia reputatului istoric francez. nu înainte de a face referire la câteva surse interesante. în timp ce. este surprinzător că. Este însă ciudat că. Lope de Vega. politica etc. arta. Se spune despre acea perioadă de maximă splendoare a literaturii spaniole. Deci. Bennassar mai face referire la Dicţionarul limbii spaniole al Academiei Regale Spaniole.

Deci. cea mai gravă dintre ele provocând retragerea din partea de nord a Ţărilor de Jos6. aflaţi în plină activitate. nu ar aparţine Secolului de aur? Unde se încadrează El alcalde de Zalamea (1651) şi El gran teatro del mundo (1655) ale lui Calderón? Desigur. cunoscută şi sub numele de Capitularea Bredei (în original. factorul politico-militar este extrem de important pentru realizarea cronologiei. Pentru Bennassar.n. Francisco de Quevedo. Bennassar propune propria cronologie a Secolului de aur. că în anul 1648. acesta constituie şi punctul final al supremaţiei militare spaniole. Sfârşitul unui vis spaniol). au cunoscut maxima lor înflorire. iar Las meninas. a unui popor sau ţară”. între 1519 şi 1523. ce marca încheierea războiului de treizeci de ani. Lope de Vega. dar a nu te limita nu înseamnă a exclude sau a fracţiona opera unor artişti şi a unor scriitori geniali. prima pierdere teritorială importantă a regatului. că Lăncile (Las lanzas). op. iar nu 1516 constituie începutul domniei lui Carol I în Spania. definiţia devine mai cuprinzătoare. Tirso de Molina muriseră deja. se fac următoarele precizări cu privire la Secolul de aur: „De obicei. primul dintre cei amintiţi decedând în anul 1660. Bennassar concluziona. anul 1525. ce datează din 1656. compoziţia cea mai cunoscută a pictorului madrilen.) 6 Bartolomé Bennassar. în El fin de un sueño español (trad. precum aşa numitele germanías5. din cauza înfrângerilor repetate. chiar dacă raţionamentele sale par a fi corecte. 11. analizându-le părerile expuse. Aceştia din urmă erau cunoscuţi sub denumirea de comuneros (n.. şi să ne îndreptăm atenţia şi către alţi specialişti ai Secolului de aur. aflată în culmea puterii. în paralel cu rebeliunea comunităţilor din Castilia. din 1516 spaţiul iberic a cunoscut o serie de puternice revolte şi rebeliuni sociale. aparţine Secolului de aur. chiar dacă în continuare nu se face nicio referire la Secolul de aur spaniol.Secolul de aur spaniol între teorie şi concept 53 _______________________________________________________________________________ sens al expresiei edad de oro este cel de „perioadă în care literatura. întrucât. coordonat de Jean Canavaggio şi dedicat studierii secolului al XVII-lea. încadrându-l între anii 1525 şi 1648. Tratatul de la Westfalia consemna recunoaşterea independenţei Provinciilor Unite de către Spania. este denumită Secol de aur perioada în care Spania habsburgică. a cunoscut o Conflict armat ce a izbucnit în regatul Valencia. Ceea ce ne determină să nu acceptăm cronologia lui Bennassar. Mateo Alemán. În volumul III al Istoriei literaturii spaniole. politica etc. dar faptul că literatura spaniolă a continuat să prospere şi după declinul militar demonstrează că legătura dintre ele nu este chiar atât de mare. arta. 5 . p. în timp ce Calderón în 1681? Înseamnă asta. El Greco. oare. La rendición de Breda) (1635). Miguel de Cervantes. cit. Sfârşitul Secolului de aur este plasat în anul păcii de la Westfalia. Iată motivele care l-au împins să ia această decizie: pentru istoricul francez. Însă ce se întâmplă în cazul lui Velázquez sau al lui Calderón de la Barca. Bennassar afirma că nu a dorit să se limiteze la artă şi literatură. pe cât se poate crede.

se precizează că. În continuare. Totodată. 1995. de la pasos8 ai lui Lope de Rueda la entremeses9 ale lui Quiñones de Benavente.54 Oana-Andreia Sâmbrian _______________________________________________________________________________ înflorire literară şi artistică. intercalată. conform căreia „mai mult decât criza propriu-zisă. ci progresiv. din mâinile monarhului în cele ale miniştrilor. p. De fapt. 10 Auto. şi-a pus amprenta asupra Spaniei. în care producţiile literare şi artistice decurg una din alta. de la Lazarillo de Tormes la Guzmán de Alfarache. încă de la urcarea pe tron a lui Carol I. În plan istoric. 12 Ibidem. nu ar fi corect să scindăm în două un patrimoniu literar care demonstrează un tot unitar (. 8 Paso. Oricât de impresionant ar putea fi contrastul dintre victoriile obţinute de primii doi Habsburgi şi înfrângerile suferite de către urmaşi. o singură dinastie. p. În acest mod. în care intervin personaje biblice sau alegorice (n. care trece. Avem de-a face. o calitate deloc neglijabilă.n. o definiţie mult mai cuprinzătoare şi mai corectă. Astfel. 11 Jean Canavaggio. dispar schimbările pe care le-a cunoscut literatura între expansiunea umanismului şi ultimele sclipiri ale teatrului lui Calderón..cit.). Din punct de vedere cultural. secolele XVI-XVII spaniole nu pot fi separate pentru a nu le afecta unitatea. compoziţie dramatică de dimensiuni mici.n.n. şi-au făcut loc două periodizări diferite: cea care situează apogeul politic şi militar al Spaniei în jurul anului 1580 şi cel care identifică plenitudinea literară şi artistică în jurul lui 1630. Ariel.). uneori. ea marchează parcursul dinastiei care. considerăm că aceasta este cea mai Jean Canavaggio (coord.). 1. ambele fiind considerate la apogeul lor”7. tomo III. monarhia iberică nu a fost înghiţită de criză dintr-odată. 13. iar în plan cultural. încetul cu încetul. „inventat de către generaţia iluministă. între actele unei piese mai mari şi. Historia de la literatura española.) de la Romancero viejo la Romancero artístico. 9 Entremés.. ceea ce îl interesează în primul rând pe istoricul mentalităţilor şi al sensibilităţilor este imaginarul pe care aceasta l-a suscitat”12. piesă dramatică foarte scurtă (n. De aceea. cu o dublă omogenitate: în plan politic. piesă de teatru cu un singur act. Secolul de aur s-a prelungit până în zorii veacului al XVIII-lea. se face o afirmaţie foarte interesantă cu privire la criza puterii politice. în viziunea noastră. întrucât ea integrează o perioadă unitară. se conturează în Renaştere şi ating maturitatea în Baroc. pp.). siglo XVII. de obicei. aşadar. în anul 1516 până la moartea lui Carol al II-lea în 1700. filiaţia este indiscutabilă”11. 7 . de la autorii mistici ai teatrului de dinainte de Lope până la auto sacramental10 calderonian. moment în care a dispărut dispoziţia pe care gustul neoclasic o alimentase cu privire la baroc. uniformă. o singură cultură. edición española de Rosa Navarro Durán. care iniţial îl asimilase doar Renaşterii. op . Barcelona. de la sonetele lui Garcilaso la cele ale lui Góngora. Iată. în cazul de faţă. în timpul unui act (n.. Continuitatea nu este însă o iluzie. 1-2.

drumurile etc. Crítica. la rândul său. noii comedii spaniole. declara că „este adevărat că aşa-numitul Secol de aur nu coincide exact cu domnia lui Filip al II-lea. de fapt. Arta nouă de a scrie teatru în vremurile noastre. în Franţa Joseph Pérez. pe care le oglindesc – Lăncile lui Velázquez redau capitularea oraşului Breda.. ele nu pot fi separate unele de celelalte. produsele. prezentând tot ceea ce trebuia cunoscut despre Spania: istoria. negustori. ceea ce Jean Canavaggio denumea preludiul lui Quijote. Nimeni nu poate nega regresul pe care secolul al XVII-lea l-a reprezentat pentru Spania în plan politico-militar. de aceea. batjocorită. şi de aceea. Să nu uităm că mulţi dintre artiştii şi scriitorii epocii trăiau la curtea regală şi că. prin poetica sa. atunci când Contele Duce de Olivares l-a pus în umbră pe regele Filip al IV-lea. receptarea politicului de către societate. Franţa umblă după modelele şi lecţiile ţării vecine. oricât de prosperă ar fi ea. artişti şi scriitori”13. 14 Ambrosio Salazar era un soldat din Murcia. că „în timpul lui Cervantes. până şi formula Secolele de aur ni se pare că se depărtează de semnificaţia perioadei dezbătute. oglindirea acesteia din urmă. 2000. situaţia administrativă. Desigur că. precum acel murciano Ambrosio de Salazar14. bazate pe experienţa captivităţii sale din Alger. al cărui ministru era. Ideea de la care plecăm este că. literatura şi arta merg mână în mână cu evenimentele politico-militare ale vremii. Cum trebuie să se comporte ministrul (Cómo ha de ser el privado) a lui Quevedo fiind un exemplu de dramă cu caracter politic. o frumoasă profesie de profesor şi gramatician. însă premisele acestei plenitudini. imaginarul său politic. (n. declarase. Să nu neglijăm că în secolul al XVII-lea. literatura şi arta Secolului de aur surprind în permanenţă realitatea istorică. imaginea pe care ei o transmiteau publicului constituia „istoria oficială” a regatului. prin urmare. dar totodată temută şi admirată (. ca pe un tot. există sincope de-a lungul oricărei perioade istorice.Secolul de aur spaniol între teorie şi concept 55 _______________________________________________________________________________ corectă manieră de a aborda Secolul de aur. Se prea poate ca Spania să fi fost urâtă de Europa. construirea eului monarhic autoritar. p. cea care va determina apariţia teatrului ca fenomen social. unul dintre marii specialişti ai istoriei Spaniei şi ai Americii Latine. precum şi integrarea sa în evenimentele politice ale vremii. Fernand Braudel. Joseph Pérez. care a luptat în Franţa şi care în 1612 a publicat la Paris un manual. 13 .). segmentând-o. Înaintaşul lui Joseph Pérez. însă dorinţa de a analiza fiecare detaliu în parte nu trebuie să ne conducă spre o rupere a unei evidente unităţi. traducción castellana de Juan Vivanco. întrucât acesta este de obicei situat între 1580 şi 1680. dar era nevoie de ea. fapt ce va procura câtorva peninsulari. s-au ivit în timpul lui Filip al II-lea.n. Barcelona. 223. La España de Felipe II.. piesele cu subiect istoric ale lui Lope de Vega dezvăluie evenimentele politice ale epocii. o parte dintre operele lui Cervantes sunt piese autobiografice. militari. – şi.) Orice om de lume din Franţa trebuie să ştie şi spaniola. fapt surprins de literatura vremii. de ai săi oameni politici. Prin urmare. oamenii celebri. Lope de Vega dă naştere. redactată în scop propagandist etc. ţară ironizată. geografia.

În ritmul manuscriselor. op. 18 Francisco Rico. privind el Siglo de Oro: „În secolul al XVI-lea. Barocul). anul când s-a realizat uniunea dinastică între Spania şi Portugalia. cu moartea lui Calderón. Marcial Pons.. IV. o nouă cronologie a acestuia. exprimându-şi astfel opţiunea pentru cronologia analizată. intitulat Preludio al Siglo de Oro. ideea conform căreia Secolul de aur ar fi fost situat între 1580. literatura spaniolă nu a produs încă operele sale de primă mână: în ceea ce priveşte literatura. Barroco (trad. denumirea Secole de aur. unde sunt incluşi Miguel de Cervantes Saavedra. p. Crítica.. Bucureşti. împărţite în Renaştere şi Baroc”18. expresia Siglos de Oro. vol.. practic. Corre manuscrito. Istoriografia românească despre Secolul de aur nu propune. tot ceea ce astăzi numim articole de la Paris. în Historia y crítica de la literatura española: Siglos de Oro. Secolul de aur are legătură şi cu încadrarea perfectă în limita sutei de ani. erau livrate Franţei de către Spania (. mai ales în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea. Juan Ruiz de Alarcón. în 1681. parfumuri.. care coincide.56 Oana-Andreia Sâmbrian _______________________________________________________________________________ în timpul Mariei de Medici”15. Pérez completa că „(. şi 1680. adică fix un secol. 19 Fernando Bouza. face referire la circulaţia manuscriselor în Spania şi Portugalia în secolele XVI-XVII. 1. Editura pentru Literatură Universală. Paul Alexandru Georgescu publică Teatrul spaniol clasic. 15 . traducción de Mauro Armiño. p. 2002. din punct de vedere literar este atins în secolul al XVII-lea. 2001. „în linii generale. Teatrul spaniol clasic. 129. deci. „teatrul Secolului de aur”20. Madrid. pantofi). La España del siglo XVI (trad. în care îşi intitulează capitolul dedicat secolului al XVII-lea. O istorie culturală a Secolului de aur). III. dar şi cu căutarea permanentă a apogeului. Despre influenţa spaniolă în Franţa. Barroco. Bucureşti. 16 Joseph Pérez. 1967. Barcelona. articole de piele (mănuşi. segunda edición. diferită de cele expuse anterior. din câte cunoaştem. se impune în ultimul timp. Secolul de aur nu începe până după 1580”17.) a fost intensă. Tirso de Molina. acelaşi Joseph Pérez ne dă mai multe indicii cu privire la opţiunea sa cronologică. 1986. pentru acesta. alege. Madrid. Istoria şi critica literaturii spaniole: Secolele de aur. 1995.)”16. Lope de Vega. afirmând că. Historia y crítica de la literatura española: Siglos de Oro. traducere de Mircea Gheorghe. uneia dintre ele. Fernando Bouza. în Corre manuscrito. Una historia cultural del Siglo de Oro19 (trad. Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea. Joseph Pérez preia. Una historia cultural del Siglo de Oro. p. 221-222. afiliindu-se. La España del siglo XVI. Analizând ambele opere ale istoricului francez. putem afirma că. În 1967. Spania secolului al XVI-lea). vol. Calderón de la Fernand Braudel. 20 Paul Alexandru Georgescu. Espasa Calpe. cit. 223. după câte se poate observa încă din titlu. de obicei. 17 Joseph Pérez. p. care. Moda venea de la Madrid: albul de Spania. este adevărat. Francisco Rico. cizme.. Într-un subcapitol al cărţii sale. Editura Meridiane.

2004. 2009. Dintre cursurile universitare care abordează Secolul de aur. capitolul dedicat Secolului de aur nu dispune de un studiu introductiv preliminar. Din păcate. Esther Borrego Gutiérrez. Impresii asupra literaturii spaniole. unde autoarea împarte Secolele de aur în Renaştere şi Baroc. a cărui istorie a literaturii spaniole o citează. acoperă. Catalina Buezo Canalejo (eds. La soledad. menţionăm Una historia de la literatura de los Siglos de Oro22 (trad. o perioadă extrem de George Călinescu. este necesară şi ideală menţinerea unei unităţi pentru a putea susţine utilizarea sintagmei Secol de aur. Am ales. Iberoamericana/Vervuert. Filip al IV-lea şi Carol al II-lea. în Impresii asupra literaturii spaniole21. credem. Autoridad y poder en el Siglo de Oro. Madrid. cultură de aur şi Secolele de aur.). trei cărţi apărute în 2009 la Madrid. reprezentată prin domniile lui Carol I. Madrid/Frankfurt. Materia crítica: formas de ocio y de consumo en la literatura áurea. o chintesenţă a conceptelor exprimate şi ilustrate până în prezent. Suntem în totalitate de acord cu opinia lui Jean Canavaggio. O istorie a literaturii Secolelor de aur) al Ilenei Scipione. 1965. Christoph Strosetzki. politică şi sărbătoare în Madridul Secolelor de aur). 25 José María Díez Borque. 24 Enrique García Santo-Tomás (ed. Unitatea de dinastie. Bucureşti. Mira de Amescua) şi Calderón. Celestina. chiar dacă studiul său introductiv cuprinde o splendidă definiţie şi contrastare a triadei Clasicism-Romantism-Baroc.Secolul de aur spaniol între teorie şi concept 57 _______________________________________________________________________________ Barca. în acest sens. nu realizează o împărţire a literaturii analizate pe epoci. Luis Vélez de Guevara. există trei forme diferite de a face referire la acelaşi concept: Secol de aur. cea a casei de Austria. política y fiesta en el Madrid de los Siglos de Oro25 (trad. George Călinescu. Literatura. Edwin Williamson (eds. Madrid/Frankfurt. La locura etc. Visor Libros. încercând să sintetizăm opţiunile la care se recurge în prezent. După câte se poate observa. 2009. Bucureşti. conform căreia. Don Juan. asemenea periodizării lui Francisco Rico. Iberoamericana/Vervuert.).). Autoritate şi putere în Secolul de aur). Editura pentru Literatură Universală. Literatură. Literatura. Editura Fundaţiei România de Mâine. Filip al II-lea. Picarescul. 21 . fără doar şi poate. 2009. astfel încât nu ni se explică opţiunea lui Georgescu pentru includerea sub denumirea de Secol de aur doar a epocii baroce. acestea sunt. Prin urmare. care includ în titlul lor sintagma Secol de aur: colecţia de studii Autoridad y poder en el Siglo de Oro23 (trad. 22 Ileana Scipione.). precum şi „descendenţii” literari ai lui Lope (Guillén de Castro. política y fiesta en el Madrid de los Siglos de Oro. Materia critică: forme de petrecere a timpului liber şi de consum în cultura de aur). Una historia de la literatura de los Siglos de Oro. cel puţin în ceea ce priveşte titulatura. Materia crítica: formas de ocio y de consumo en la cultura áurea24 (trad. Filip al III-lea. 23 Ignacio Arellano. Încheiem această dezbatere dedicată variantelor care de-a lungul anilor au circulat cu privire la cronologia Secolului de aur. el se limitează la a-şi prezenta impresiile în funcţie de tipologiile şi caracterele create de literatura spaniolă (La honra.

a înfăptuit Barocul. tranformându-se în altele. Ariel. Teatrul lui Lope de Vega este. periodization. cărora le transmit drept moştenire valorile lor”27. THE SPANISH GOLDEN AGE BETWEEN THEORY AND CONCEPT (Abstract) The Spanish Golden Age is not easy to classify. ci (. Keywords: Spanish Golden Age. în mod evident. barocul este un concept istoric.58 Oana-Andreia Sâmbrian _______________________________________________________________________________ importantă din istoria Spaniei. philological or social facts. mai mult sau mai puţin extinse. Renaissance. în care au existat mărire şi decădere. p. ci doar o continuitate. şi. Barcelona. which commonly includes the 16th and 17th centuries. De altfel. Maravall explica foarte clar că „epocile istorice nu pot fi decupate şi izolate unele de altele prin firul unui an sau al unei date. Renaşterea a fost cea care a pus bazele a tot ceea ce. Baroque. De fapt. Secolul de aur reprezintă un concept istoric. as it has been defined and characterized in many ways by the Spanish. José Antonio Maravall. in order to maintain the unity. We try to judge every opinion.) sunt despărţite de mai multe zone de date. 2008. secolele XVI şi XVII sunt legate între ele printr-o relaţie de cauză-efect extrem de înrădăcinată. La cultura del barroco. au lăsat moştenire umanităţii un set de nepreţuite valori. based on historical. classification. mult mai evoluat decât cel al lui Lope de Rueda din secolul al XVI-lea. Dar nici măcar în ceea ce priveşte literatura nu s-a înregistrat o egalitate de valoare. 26 27 Pentru Maravall. cu toate acestea. British or French historiography. 23-24.. ulterior. Parafrazându-l pe José Antonio Maravall26.. as well as the homogeneity of one of the brightest periods in Spanish and European culture. 11a edición. Aşadar. Our paper brings to light some of the definitions and periodizations that were given to the Spanish Golden Age. Renaşterea spaniolă s-a metamorfozat în Baroc şi. împreună. . graţie cărora se maturizează şi apoi dispar.

elevul Mâtcă Marcel de la şcoala amintită mai sus a descoperit. Serie nouă. în prima săptămână a vacanţei de primăvară a elevilor (22-29 martie 1977). le-a donat muzeului. la circa 12 km nord de confluenţa drumului naţional 65 cu drumul judeţean 1442. Vatra satului Morunglav se găseşte în apropierea văii Olteţului. Ţara Românească. 107-111. 59–70 1 . DENISA GUŢICĂ-FLORESCU La sfârşitul lunii martie a anului 1977. 10. Cei mai reprezentativi oameni ai locului sunt boierii morunglăveni. ce alcătuiau un tezaur monetar. în timp ce se juca printre ruinele conacului din apropierea bisericii şi a şcolii din centrul Morunglavului. Cornel Manolescu) monedele i-au fost predate acestuia. p. Prima atestare documentară datează din 20 iunie 14894. derivă de la un oarecare Morun. Slatina. localitatea Morunglav se plasa pe linia Caracal-Vlăduleni-Şopârliţa-Braneţ-LeoteştiMorunglav3. M-Z. profesorul Cornel Manolescu de la şcoala de 8 ani din comuna Morungalav-Olt se prezenta la sediul Muzeului Judeţean din Slatina pentru a dona 161 de monede. Craiova. 1982. La solicitarea dirigintelui (prof. p. plasa Olteţul de Jos care era alcătuită din 20 de localităţi. p. care acesta. Ele au fost înregistrate în colecţiile muzeului la numerele de inventar 5109-5269. ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977. 24. Vezi Toma Rădulescu. 9. Râmnicului şi Severinului pe anul 1940. satul fiind traversat de pârâul Bârlui. Moruneşti. În perioada medievală şi modernă satul Morunglav făcea parte din judeţul Romanaţi. 2004. nominale mari de argint în majoritate. ARHIVELE OLTENIEI. Faţă de municipiul Caracal (pe atunci capitala judeţului Romanaţi). 434. atestaţi şi ei documentar din anul 1551. Editura „Fundaţia cunoştinţe pentru toţi”. II. reşedinţa comunei cu acelaşi nume. este aşezat la 35 de km de Slatina. Craiova.AL DOILEA TEZAUR MONETAR DESCOPERIT ÎN COMUNA MORUNGLAV – OLT ( SEC. Morunglav-515. p. 4. ca şi a satului vecin. la rândul său. Editura Mitropolia Oletniei. 4 Nicolae Stoicescu. 2010. 1970. 632. Satul Morunglav. Denumirea localităţii. într-un hrisov domnesc emis de cancelaria lui Mircea Ciobanul în prima sa Primul tezaur monetar a fost descoperit în anul 1955. vol. Muzeul Olteniei. mai multe monede de argint care apăruseră la suprafaţă după prăbuşirea unui zid. XVII-XVIII)1 TOMA RĂDULESCU. Tezaurul monetar de la Morunglav-Olt (sec. nr. 2 Nicolae Opriţescu. Din declaraţiile profesorului donator rezulta faptul că. 6. probabil unul dintre stăpânii sau fondatorii satului. 1941. la 14 km de gara municipiului Balş-Olt. p. 3 Anuarul Mitropoliei Olteniei. Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. XVI-XVII) în „Oltenia”. I.

p. 76. p. Muzeul Olteniei. pe lângă moşiile donate schitului. La mijlocul seolului al XIX-lea. raionul Drăgăşani. prin creşterea animalelor. 63. monedele sunt: kuruşi (123 de exemplare). XVI. Vezi Dinică Ciobotea. nr. Turnu Severin. 305. prin pădurea de goruni şi gârniţă. probabil după 1725 după moartea părintelui său. Editura Academiei Române. Opriţescu. în imediata vecinătate se afla o biserică. Bucureşti. 120 de vaci. deci cu o veche tradiţie şi cu o populaţie relativ numeroasă9. Aşa cum rezultă din documentele timpului. 94-107. p. 8 Ion Ionaşcu. p. 1984. 54. atât de utilă pentru corăbii şi alte numeroase obiecte şi construcţii din lemn6. p. 344. despre ale cărui ruine am amintit mai sus. 22. Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România. Maria. Editura Ceres. în „Arhivele Olteniei”. 7 N. Editura „Mănăstirea Vodiţa”. p. Protosinghel Theofil S. îl înzestrau cu 12 boi. 126-208. cit. Nicolăescu-Plopşor. 1940. S-a constatat că 160 de monede sunt emisiuni ale Imperiului Otoman – nominale mari şi mijlocii de argint. 9 Conform unei catagrafii mai târzii. aflate în Westfalia. Kniphaunsen Jewel şi Delmenhorst. XI. 358. dar. anume Matei. o rezideşte în forma actuală. 1959. din care rezultă statutul acestora. 5 . care probabil. 11-16. ctitorie de familie. Aşezământul casei lui Matei Morânglavul şi soţiei sale. Ca la mai toate curţile boiereşti. Documentele moşiilor schitului Şerbăneşti-Morunglavu (Vâlcea). de către unul dintre boierii din Morunglav. pe care l-au închinat Sfintei Episcopii a Râmnicului. 1988-1989. VII-VIII. Constantin Morunglăveanul. 180 de oi. p. p. Dumitraşco. în „Oltenia”. de pe la 1819-1820. 289-310. 1941. Luca Buşe. op. în „Mitropolia Olteniei”. S. este de presupus că au fost depozitate într-un vas de aramă. 45. de boieri de neam.39% din componenţa tezaurului (nr. XXI. conform unei descrieri din 22 august 1832. 6 Idem. probabil în locul alteia mai vechi. Dumitru Bălaşa. soţii Matei şi Maria Morunglavu ridicau la ŞerbăneştiVâlcea un schit cu numele Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei. 152-174. Sfintele mănăstiri şi schituri din România. în „Oltenia”. Documente privitoare al schitul Şerbăneşti-Vâlcea. 22-26. p. Structuri sociale în zona de câmpie dintre Olt şi Jiu în secolul al XIX-lea. Istoria pădurii româneşti. Niculescu. 195 de stupi. boltită. 1943. alcătuită din patru odăi. În anul 1751. Denisa Guţică-Florescu _______________________________________________________________________________ domnie5. Localitatea era cunoscută prin pomii fructiferi şi viţa-de-vie ce împodobeau dealurile din vecinătate. n-a mai fost recuperat. care. 21 de cai. pentru schitul Şerbăneşti-Vâlcea. urmaşul direct al vechilor ctitori. Giurescu. a fost construit. Bucureşti. XVIII. Conacul boieresc. În anul 1746. Maria. emisiune din anii 1637-1657 a contelui Antonius Gunther pentru Oldemburg. nr. redă. 7-8. 1. 180 de porci etc. fiind în stare proastă de conservare. la p.60 Toma Rădulescu. Clădirea era „înaltă. localitatea putea fi încadrată în categoria satelor risipite. 2002. construită la 1752. Ctitoria lui Matei Morunglavu din satul Şerbăneşti. 1977. eşalonate cronologic între anii 1687 şi circa 1736-1737. C. Pornind de la valorile nominale cele mai mari. 1940. nr. în zona Mării Nordului la graniţa cu Olanda. foişor de lemn”7. o cămară. la apelul domnitorului Grigore II Ghica şi al soţiei sale. C. C.. şi o piesă de 28 stüwer sau gulden. schitul era închinat aşezământului spitalicesc Sfântul Pantelimon de lângă Bucureşti8. 436-443. XIX. p. 307. p. mai ales. Deoarece monedele erau puternic bronzate. 1938.

până la reforma din anul 1687 a monetăriei otomane. Yirmilicul este al treilea nominal de argint din tezaur. 2003-2005.440 de akçe. cit. onluk – 6 exemplare (nr. Termenul guruş sau kuruş desemna. 458-459. Unele dintre piese sunt sub greutatea normală. sau 25. Izvorât din necesităţile pieţei acest nominal mijlociu de argint a fost 10 Dragoş Ungureanu. erau echivalente cu 12 kuruşi sau 480 de para sau 1. sau cu 40 de para sau 120 de akçe10. Ilfov). sau 82 de galbeni (un galben era egal 1. Totodată. guldenul care a circulat masiv pe teritoriul românesc începând de la mijlocul secolului al. 1-10. 307. un gulden sau 30 de para. taleri imperiali. 313-314. 11 Octavian Iliescu. op. talerii olandezi (ca cei din tezaurul de la Morunglav I).760 de akçe. XVII-XVIII) 61 _______________________________________________________________________________ 23-139). Toate nominalele monetare sunt bătute în monetăriile de la Istambul.53 de g şi 24. zlot. . 469. la care adăugăm guldenul din Oldenburg. adică sub standardul propus în cataloage de 25. sau ⅔ kuruşi. ceea ce ne permite să susţinem teoria potrivit căreia avem de a face cu un tezaur nu de acumulare.5 taleri). în „Studii şi materiale de istorie medie”. din punct de vedere metrologic. la graniţă realitatea este total diferită.65 de g. Monedele aflate în circulaţie în Ţara Românească în prima jumătate a secolului al XVIII-lea – putere de achiziţie şi cursul de schimb. X-XI. Pentru o înţelegere mai clară a componenţei tezaurului este nevoie să facem câteva aprecieri asupra nominalelor componente. Deci cei 123 deguruşi sunt echivalenţi cu 246 de florini sau 2920 para.Al doilea tezaur monetar descoperit în comuna Morunglav-Olt (sec. în „Cercetări numismatice”. Kuruşii de la Morunglav au greutatea între 23. sau 25. p. zolota sau tuzluc11. p. piese spaniole de 8 reali. După cum se poate observa. în „Cercetări numismatice.08 g. Istoria monedelor în România.XVII-lea12. 309. sau 17. 2003-2005. Emiterea acestei specii otomane începe în timpul sultanului Süleiman II (1687-1791) şi a avut ca model. Tezaurul de monede otomane din secolul al XVIIIlea descoperit la Tămaşi (jud. 2001.39 de g. 17-21). 139-154). p. Piesele sub greutate au unele lipsuri. posibil din batere. p. Al doilea nominal de argint este zolta. cu toate măsurile luate de autorităţile imperiale pentru oprirea acestor emisiuni inflaţioniste.. Glosar numismatic. Zolta era echivalentă cu ⅔ taleri. După 1687 kuruşul este cea mai mare monedă de argint otomană echivalentă cu piastrul. care a inclus această specie monetară în sistemul financiar otoman în timpul sultanului Mehmed al IV-lea. 12 Aurel Vâlcu şi Paraschiva Stancu. 155-160). Oltenia continuând să fie strâns legată de comerţul sud-dunărean. cele mai numeroase monede sunt bătute în timpul sultanului Mahmud I (1730-1754) – 138 de exemplare. zolta – 15 exemplare (nr. nota 5. XIX.90 de g. egală cu 2 florini. yirmilik – 16 exemplare (nr. ci care cuprinde specii monetare aflate în circulaţie în momentul ascunderii lor. dar mai ales pentru a se sustrage din metalul preţios. Cele 15 zolta. 13 Octavian Iliescu. numai emisiuni Mehmed I13. cunoscută şi sub numele de zolté. IX-XI.

care este echivalent cu 10 para. se constată o mai rapidă creştere a numărului de animale şi alte produse animaliere pentru pieţele Europei Centrale. 15 Mite Măneanu. La 10 ani de la Pr.310 de akçe. 47-55. poate fi echivalat cu 86 de altîni. Studii şi documente cu privire la istoria românilor. Oficial. deci piesele din tezaur sunt echivalente cu 8 kuruşi sau cu 320 de para. Hrisoave domneşti despre satul Bogdăneşti-Vâlcea. în sudul Dunării se vindeau. Astfel pentru vaca de 3 ani se percepeau 9 creiţari. pentru oi şi capre 4-5 dinari. p. care. 1751. lotul de monede de la Morunglav este egal cu 5. 15 creiţari pentru un bou. un bou costa peste 4 taleri. o vacă era apreciată la 300 de creiţari. 141. o oaie sau o capră la circa 100 de creiţari. 1997. Cel mai mic nominal de argint este onlukul. 27 dec. p. Comparativ. 113 – 10 dec. – 20 iunie 1728 şi 6 martie 1732. pe un culoar comercial consacrat de milenii. 6 fălci cu 12 zloţi. Denisa Guţică-Florescu _______________________________________________________________________________ emis între anii 1703 şi 1805 şi valora 20 de para sau ½ kuruşi. Agricultura şi comerţul românesc în secolele XVIII-XIX. care avea misiunea să transporte la Veneţia. sumă curent întâlnită în conacul unui boier familiarizat cu tranzacţiile comerciale. XX. cu emisiunile monetare de acelaşi tip.5 taleri. În anul 1719. Aparent izolat este guldenul. p. p. o capră sau o oaie 40-50 de dinari. vom ilustra cu câteva exemple de vânzare sau cumpărare a unor bunuri imobile sau mobile din zona geografică a văilor Olteţului şi Oltului. cu toate interdicţiile autorităţilor austriece. Deci.770 de para sau 17. În satul vâlcean Bogdăneşti.000 de oi. La 1732. s-au modernizat drumurile care mergeau de-a lungul Oltului şi afluenţilor săi şi se elaborase un proiect pentru ca primul să devină navigabil. în funcţie de calitatea şi locul de amplasare a terenului respectiv. emis la Oldenburg la Marea Nordului. Bucureşti. În noul context. numai din Oltenia circa 100. în „Arhivele Olteniei”. o vacă 2. iar în 1723 „Societarea comercială din Timişoara”. 109. Transformat în echivalente. tariful vamal perceput de autorităţile austriece a rămas cel tradiţional. doc. 1725. pentru a ne lămuri asupra puterii de cumpărare a momentului în care aceste monede erau în circulaţie. p. În anii buni pentru agricultură şi relativ liniştiţi din punct de vedere politico-militar15. Theodor Bălăşel. 79. Nicolae Iorga. 110 – 20 oct. 14 . Drobeta Turnu Severin. de 3% din valoarea mărfii. raportând la aceste date. care se referă la măsurile luate între anii 1726-1731. p. 121 – 30 mai 1741. 111. un bou la 500 de creiţari. nr. datorită calităţii metalului s-a menţinut în circulaţie peste un secol şi se regăseşte asociat. Praga şi alte centre „mărfuri din Turcia şi Valahia”. anume zolta. sau 144 de lei şi un sfert (onluk). doc.62 Toma Rădulescu. Un taler era egal cu 120 de creiţari. Editura Prier. o livadă şi o selişte cu 7 taleri14. trei fălci se vindeau cu 7 taleri. Moneda de aur otomană altîn era echivalentă cu 200 de akçe. 1919. 2 kuruşi şi o zolta. o parte de livadă cu 12 taleri sau alta cu 4 zloţi. Deci tezaurul – partea recuperată. 1941. mai ales pentru nevoile Istambulului. Cele 5 piese din tezaur valorează 50 de para. la Viena se înfiinţase „Compania Orientală pentru negoţul pe Dunăre”. De asemenea. Bratislava. o vie cu 90 de taleri. de anexare a Olteniei la Imperiul Habsburgic. Viena. de obicei. 1903. p. 5/I.

ascuns în condiţiile dramatice ale războaielor turco-austriece din anii 1737-1738. 18 ***. I. Aivas Mehmet. de 140 de gramuri costa cam un ban. că. dramul era egal cu 1/40 de oca. cit. p. iar câteva luni mai târziu (2 decembrie 1737). în special de la Dunărea olteană16. 139. se descria victoria paşei de Vidin. secere. ocaua de sare la Ocnele Mari se vindea. cu toate încercările nereuşite ale autorităţilor austriece de confiscare a acestora de la negustori şi de control riguros la punctele vamale.000 de turci au pătruns în Oltenia pe la Vidin. p. de 560 de gramuri cu 4 bani17. p. În mai 1737. din 23 iulie 1738. Ca urmare. un călăraş 24 de lei. p. la Semendria. p. 145-146. putem constata valoarea destul de ridicată a acestei părţi de tezaur. p. Simon Contarini. Editura Enciclopedică. la 8 august 1737. 23 Hurmuzaki. 1976. O zi de lucru. inflaţioniste. 1998. un dascăl latinesc sau elinesc 100 de lei. Bucureşti. recuperat din conacul boieresc al Morunglăvenilor. 1988. cit. Bucureşti. p. Poarta Otomană declara război22 Rusiei. pentru cei fără vite. 22 Mustafa Ali Mehmed. Istoria turcilor. 319. p. 265. 664-666. pătrundeau masiv nominale otomane de argint. p. ocaua egală cu 1. 262. Oltenia sub stăpânirea austriacă 1718-1739. din 12 septembrie 1736. o pită mai de mijlocie de 160 de gramuri se vindea cu 2 bani. în apropierea raialei Nicopolea Mică (Turnu Măgurele de astăzi). Calafat sau schela Ciobanului pe Dunăre. 20 ***. doc. Instituţii feudale din Ţările Române. în cursul anului 1736. pe la Izlaz. un armaş 60 de lei. 1650-1747. doc. Editura Stiinţifică şi Enciclopedică. 1892. Dicţionar. 17 16 .. XVII-XVIII) 63 _______________________________________________________________________________ anexarea Olteniei. Editura Academiei Române. cu circa 30 de bani. nota 3. Prin comparaţie. adică de arătură. op cit. Bucureşti. sapă era. conform statelor de plată ale autorităţilor austriece. 21 Şerban Papacostea. pe piaţa Craiovei o pită „din cea mai albă”. 19 Şerban Papacostea. Ţara Românească. În anii 1723-1724. localitate din judeţul Romanaţi situată la vărsarea Oltului în Dunăre. vol. treerat. 2. op. 1961. puiul de găină cu 6 bani20. 313. 25 de bani.. op. 333. în replică. oborocul de grăunţe tot aşa. 15 bani. 104-105. la fel ca şi pe la Celei. partea I. p. Şerban Papacostea. Oborocul de orz (echivalentul a 22 de ocale. un vornic 300 de lei21. raporta. Ambasadorul Veneţiei la Constantinopol.50 de bani şi la Craiova cu 4 bani19. La 2 mai 1736. Dar să ne aplecăm puţin şi asupra împrejurărilor politico-militare care au determinat ascunderea acestui tezaur. tălmaciu 100 de lei. O vadră de vin de 12 oca se vindea în funcţie de zonă (viticolă sau nu).. urmată de devastarea Olteniei de un corp de tătari23. Bucureşti. Bucureşti. la fel ca şi pentru cositul fânului.Al doilea tezaur monetar descoperit în comuna Morunglav-Olt (sec. iar alta mare. 372. Documente privind relaţiile agrare în secolul al XVIII-lea. cu 1. doftorul 180 de lei. documente din 29 mai şi 15 iunie 1724. Iorga. Documente privitoare la istoria românilor. salariul pe un an diferea în raport cu importanţa funcţiei – un pretor 60 de lei pe an (leul nominal era egal cu 40 de para sau 120 de bani sau 120 de akçe).72 kg)18 costa. după o serie de victorii pe malul Dunării. N.

pentru Drăgăşani. Editura Universităţii din Bucureşti. în „Studii şi materiale de istorie medie”.. nr. vol. 790. îngropat în anul 1737. împăratul Carol al VI-lea ordona părăsirea definitivă a Olteniei28. Istoria românilor în secolul al XVIII-lea între tradiţie şi modernitate. op. nominale mari şi mijlocii de argint. Politica orientală engleză în anii 1733-1739. În decembrie 1737. p. De aceste deplasări de trupe. Tezaurul de monede şi podoabe din secolele XVI-XVIII descoperit la Craiova-Manutanţă. op. dar cu o compoziţie total diferită. adică din primii ani de domnie ai acestuia. Soţii Matei şi Maria Morunglăveanul au fost chinuiţi de haiduci. iar la 17 octombrie 1739. acest lucru urmează să fie făcut într-un studiu ulterior în care ne propunem să stabilim o serie de criterii de apreciere a momentului emiterii monedelor majoritare de la Mahmud I. în „Buridava. 27 ***. aproape întreaga Oltenie era pierdută de imperiali. Bucureşti. la fel ca şi cele aflate mai aproape de Morunglav. 2000. 24 Paul Cernovodeanu. Istoria militară a poporului român. p. cu ajutorul localnicilor. descoperite tot pe valea Oltului. p. Denisa Guţică-Florescu _______________________________________________________________________________ generalul Franz Anton Wallis. 26 N. până în prezent. în „Oltenia”. oastea românescă a reuşit să captureze. XVIII. 28 Paul Cernovodeanu. 25 Şerban Papacostea. amintim tezaurul de monede şi podoabe descoperit la Craiova-Manutanţă. judeţul Vâlcea. 171-184. Sibiu. 45-46. înaintea Perişanilor. 1999. nr. când au pierdut actele de proprietate şi a fost incendiat şi conacul acestora din Morunglav: „Iar celelalte ce scrie în foaie s-au răpus de răsmeriţă şi le-au luat haiducii când ne-au căsnit”26. vol. În ceea ce priveşte cercetarea comparativă cu cele 160 de monede otomane. p. p. 29 Toma Rădulescu. cit. Muzeul judeţean Vâlcea. Totuşi. 306. 68. pierde Craiova în faţa turcilor şi se retrage spre Sibiu24. cit. III. p. III. pentru Verguleasa şi p. Paralel. p. soldate şi cu confruntări militare directe. o parte din trupele austriece ce apucaseră drumul Loviştei. în vol. 364. 2009. cit. Pentru anii retragerii stăpânirii austriece din Oltenia. în retragerea lor spre Transilvania27. Bucureşti. Studii şi materiale”. p. nu ne sunt cunoscute alte tezaure monetare cu o compoziţie a nominalurilor şi contemporane cu acesta29. 30 Toma Rădulescu. 30. II Anglia şi războiul austro-ruso-turc (1736-1739). Ceva mai târziu. 385. guvernatorul Olteniei în anii 1730-1737. 427-428. . „Monedă şi comerţ în sud-estul Europei”. Opriţescu. ambele având ca singur punct de asemănare cu tezaurul de la Morunglav prezenţa a câte unui gulden al contelui Antonius Gunther de Oldemburg. Două tezaure feudale descoperite în localităţile Verguleasa.64 Toma Rădulescu. este înfrânt la 15 octombrie 1737 de către oştile turco-române şi este obligat să se retragă pe la Slatina. VII-VIII. datate cu certitudine din anii 1730-1737.. Ştefan Ştefănescu. judeţul Olt. Emil Persu.. la Verguleasa-Olt şi DrăgăşaniVâlcea30 . au fost afectaţi toţi locuitorii zonei. şi Drăgăşani. 1985. Tezaurul monetar din secolul al XVII-lea de la Brabova-judeţul Dolj. care în prima parte a ostilităţilor ocupase Câmpulungul şi Bucureştiul. 104. probabil toamna. 104-223. la sfârşitul aceleiaşi luni25. 104. 1987-1988. generalul Gylaniy. op. p. Muzeul Bruchenthal. adică de mercenarii din oastea austriacă.

au fost identificaţi în tezaur 120 de guldeni. este întâlnit masiv în Oltenia încă de la finalul domniei lui Matei Basarab. fapt atestat de tezaurul descoperit la Brabova-Dolj. Garăgău-comuna Vârtoapele-Teleorman. prezentăm tezaurele descoperite pe teritoriul românesc din afara Carpaţilor. an IV. 56. 66. Coluşca Veche. 2-3. până în momentul de faţă. în cei 20 de ani de administraţie imperială din punct de vedere finaciar. Urziceni-Ialomiţa. Tezaurul monetar din secolul al XVII-lea de la Brabova-judeţul Dolj. 2008. Sumarul şi indicile pe materii. ambele la Marea Nordului. 104-223. Astfel. 42. care. seria III. Voetin. OlteniţaCălăraşi. 44. p. nu s-a putut desprinde pe deplin de legăturile cu sudul Dunării şi de economia Porţii otomane. pp. alcătuit din 223 de guldeni. comuna Băneasa-Giurgiu. Guldenii erau folosiţi mai ales la plata slujitorilor şi a mercenarilor şi vor rămâne în circulaţie în Ţările Române extracaraptice pentru mai bine de un secol. Tezaurul de la Morunglav este. posesorul acestei însemnate averi. nr. în apropiere de Olanda. ci un tezaur de călător. 45-46. Curtea de Argeş. 33 Andra Alexiu. signoriile Jever şi Kniphausen: CâmpulungCurtişoara.Al doilea tezaur monetar descoperit în comuna Morunglav-Olt (sec. cu prilejul instituirii stăpânirii austriece în Oltenia32. 67. cu acelaşi emitent în tezaurul descoperit la Şimnicul de Jos. dar şi pentru numismaţii turci. Cucurezeni. 48. unicat prin componenţa sa relativ unitară şi specifică momentului încetării stăpânirii austriece în Oltenia. 1-2. 52. 1987-1988. Tudor Alexandru Martin. 32 Idem. Tezaurul monetar de la Şimnicul de Jos-municipiul Craiova (a doua jumătate a secolului al XVII-lea sfârşitul deceniului doi. comuna Sihlea-Vrancea. emisiunile ce au continuat după anul 1737 şi până în anul 1754. 2001. Toma Rădulescu. Crinăuţi. Vlădeni-Dâmboviţa. contextul arheologic în care a fost descoperit ne permite să identificăm. Cercetări numismatice 1978-2007. în „Oltenia”. Fără a ne propune o enumerare exhaustivă. Perieţeni-Vaslui. cu cea mai mare probabilitate. emisiuni Antonius Gunther31. XIV. cu doi emitenţi – oraşul Embden şi Oldemburg. dar şi faptul că nu este un tezaur de acumulare. fapt care le permite cercetătorilor să aibă o mai mare şi profundă cunoaştere a stadiului vieţii comerciale şi financiare din această zonă. nr. p. secolul al XVIII-lea). în „Oltenia”. de lângă Craiova. Dondiuşani. XVII-XVIII) 65 _______________________________________________________________________________ Cea de-a 161 piesă anume guldenul emis la Marea Nordului de către contele Antonius Gunther. 41. 54-55. La Brabova. îngropat prin anii 1717-1718. în Westfalia. care au astfel la dispoziţie tipurile monetare încadrate mai strict cronologic între anii 1730 şi 1737. 31 . Moscovei – toate în Republica Moldova33. întâlnim guldeni de Oldenburg. Pietrele. Tezaurul este important nu numai pentru ţara noastră. Chişinău. putând identifica după semnele monetăriei stambuliote. nr. în „Cercetări numismatice”. care au în componenţa lor guldeni ai contelui Antonius Gunther pentru Oldemburg şi Delmenhorst. VII-VIII. 47. 48. De asemenea.

Kuruşi. 5201. Nuri Pere. 5252. Ax 7. Nuri Pere. inv.06 g. 40 mm. Lipsă mijloc. Essultan Mustafa bin Mehmed han dame mülkühü duribe fi Kostantiniye 1106. 38 mm. 19. 38 mm. 492. inv.92 g. Ax 11. 19. MUSTAFA II (1695-1703). Lipsă o mică parte sus. inv. Zolta Av. (1099 H-1102 H) 1. Denisa Guţică-Florescu _______________________________________________________________________________ CATALOG IMPERIUL OTOMAN SÜLEIMAN II (1687-1691). inv. Rv. 19. inv. 5-10.11 g. Kuruşi.43 g. 19. 5141. AHMED II (1691-1695). 19.82 g. inv. Lipsă la margini. 19. (1106 H-1115 H) 3-4.30 g. lipsă jos o mică parte. 5109. 18. 19. inv. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. Ax 12. (1102 H-1106 H) 2. Edirne Av. . Ax 4. Ax 7. Ax 12. crăpată. 39 mm. Ax 9. Konstantinye Av. 35 mm.66 Toma Rădulescu.13 g. 19. 35 mm. tăiată. nr. nr. 18. Ax 2. 38 mm. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. 5198. 5215.74 g. 5140. Essultan Mustafa bin Mehmed han dame mülkühü duribe fi Edirne sene 1106. Ax 11. Nuri Pere. 5216. Ax 7. 5247.32 g. 40 mm. 38 mm. inv. Zolta Av. Rv. 5238. nr. 37 mm. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. Perforată. 468. 490. 476. inv. Nuri Pere. nr. Rv.76 g. inv. Rv.

Ştearsă pe margini. 19. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. inv.04 g. 5153. Ax 10. inv. XVII-XVIII) 67 _______________________________________________________________________________ AHMED III (1703-1730). Perforată în dreapta. 37 mm. inv. 5218. la av. Ax 12. Lipsă o mică parte din batere. Ax 12. 25. 19. MAHMUD I (1730-1754). 37 mm. 5200. 25. Ax 11. Tuğra.39 g. 572. Ştearsă puţin la margini.18 g.67 g. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. 40 mm.09 g. duribe fi Kostantiniye 1115. 40 mm. inv. inv. 520. 5147. Ax 1. Ax 3. Onluk Av. Rv.76 g. 38 mm. Kuruşi Av. Zolta Av. 40 mm. 5196. inv. Lipsă o mică parte. Ax 10. nr. 5137.88 g. Ax 5. Essultan Ahmed bin Mehmed han dame mülkühü duribe fi Kostantiniye 1115. 38 mm. inv. Ax 12. Ax 12.Al doilea tezaur monetar descoperit în comuna Morunglav-Olt (sec. inv. inv. Perforată în mai multe locuri din batere. duribe fi Kostantiniye 1143. 6. 5112. 29 mm. Kuruşi Av. 38 mm. 30 mm. 37 mm.27 g. 40 mm. Tuğra. 5110. Nuri Pere. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. inv. inv.96 g. inv. 5265 Nuri Pere. 40 mm. Kuruşi Av. 25. Ax 5. 38mm. 19. 5187. inv. 24. inv. 19. 22. 25. 40 mm. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. 30-139.95 g. 35 mm. inv. 516. 23. rupt puţin. Ax 7.18 g. Tuğra. 22.49 g.51 g.52 g. 22. 28 mm. Tuğra.90 g.85 g. 38 mm. Rv. Rv. Ax 12. 5223. nr.50 g. Ax 12. Ax 12. 518. Ax 6. . 24. Prezintă eroziuni. 40 mm.88 g. Lipsă o mică parte jos şi o altă parte sus.38 g. Nuri Pere. nr. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. 23. inv. Ax 5.82 g. 24. inv. 26. 5154. nr. 5182. Rv.08 g.84 g. 22. 25. Ax 7. 5111. 5166. 23. 5123. Rv. duribe fi Kostantiniye 1115. 5117. 5157. (1115 H-1143 H) 11-16. Ax 7. Ax 1. 19. inv. duribe fi Kostantiniye 1143. 5144.94 g. 38 mm. 5134. Ax 12. 5149. 17-21. (1143 H-1168 H) 23-29. Nuri Pere. 5195. Ax 12. inv. Ax 1. 23. 40 mm. 39 mm. inv. inv. 22. inv.

Ax 12. 23. 23. 5165. 23. 5136. 40 mm. inv. La av.11 g. 40 mm. inv. Ax 9. 23. 40 mm. Ax 9. inv. inv. 38 mm. 38 mm. 38 mm. 23.75 g. 37 mm. 38 mm. Ax 11. 5145. Ax 12. Ax 5. 24. Ax 12. 23. Ax 12. 36 mm. 24.56 g. 5178. inv. 5203. Ax 9.36 g. 24. Ax 10. 5139.90 g. inv. inv.85 g. 36 mm.16 g. 5148. inv. Ax 6. 5155. inv. inv.03 g. Ax 1. Perforată. 38 mm. 5120.77 g. 23. La dreapta avers prezintă lipsă. Ax 6. inv. 35 mm. 24. inv. 41 mm. inv.62 g. 41 mm. 40 mm. inv. 39 mm. 5179. Lipsă o parte la av. 24. 5193. inv. inv. 24. Ax 3.96. inv. Ax 12. 23. 23. Ax 1. 39 mm. 5205. 5118. 23. inv. 5186. Ax 9. 23. 5152. 23.88 g. 24. 23. inv. 24. 37 mm. 35 mm.70 g. inv. 37 mm. inv.62 g. Perforată. 40 mm.58 g.35 g. 5206. 37 mm.41 g. Ax 12. 23. 23. 23. inv. 5151. Ax 3.44 g. 5171. Ax 12. inv.06 g. 41 mm. 37 mm.43 g. Ax 11. 5185. 5163. 38 mm.33 g.13 g. inv. 5156. 5181.43 g. Ax 6. Crăpată din batere.45 g. Ştearsă pe margini. 39 mm. 38 mm. 40 mm. 5227. Ax 7.78 g. 23. Ax 12. 5143. 24. 24. 5189. Ax 9. inv. inv. Ax 11. 37 mm. 5161. 5159. Ax 5. 5127. Ax 11. Ax 1. 35 mm.29 g. Ax 12. 24. Ax 12. 5121. 23. 35 mm. Ax 12. 5160. Ax 3. Ax 7. 5180. 23. Ax 9. 35 mm. Ax 10. inv.42 g. inv. inv. 5128.49 g. Ax 6. 5204. 24. 35 mm. Ax 1. 39 mm. inv. Ax 3.11 g. 28 mm. inv. inv. prezintă în centru o crăpătură. Ax 12. Rupt pe margini. 41 mm.28 g. 24.78 g. jos. 38 mm. 5226. 39 mm. lipsă o mică parte. inv. 39 mm. inv. 24. 23. 39 mm. 23. 5130. 24. 23.94 g. Ax 12.33 g. 23.68 g. 24. 5199. 24. inv.91 g. 5222. Ax 6. 5208. 5221. 23. Ax 9.06 g. inv. 38 mm. 5194. 5174. 5214. 28 mm. 23. şters din batere. 5167.52 g.48 g. 5217. 5224.70 g.58 g. inv. 24. 38 mm. 23. 23. 5213. 5209.19 g. 5124. lipsă jos la legendă. Ax 11. Ax 3. inv.63 g. 37 mm. 23.40 g. 5119. 5202. Lipsă o mică parte jos. 38 mm. 24.67 g.92 g. 23.16 g. 5133. inv. 24. Ax 1. 5190. Ax 7. 36 mm. Puţin ştearsă şi ruptă într-o parte. Ax 11. 5164. Ax 6. 37 mm. inv. Ştearsă la av. Crăpată din batere. inv.18 g. 40 mm. inv. Ax 9. Crăpată din batere. Ax 1. 5197. Ax 11. 40 mm. 19 mm.53 g. 24. inv. 5207. 23. Lipsă o mică parte. 24. 36 mm.78 g. 5211. 38 mm. 5162. 5177. La rv. 36 mm. 24. 23. 24.17 g. inv. 24. inv. Ax 5. 5183. inv. inv. Ax 3. Ax 7. Denisa Guţică-Florescu _______________________________________________________________________________ 38 mm. inv. Lipsă puţin margine. 40 mm. 24. inv. 5228. 35 mm.69 g. Ax 12. Ax 12. 5169. 35 mm. 23. inv. 23. 5175. 23. Ruptă la margini.28 g. inv. 5212. inv. 5122. 24.67 g. inv.27 g. 24. inv. 40 mm. 38 mm.39 g. 41 mm. Ax 5. inv.24 g. Ştearsă puţin jos. 23.13 g. inv.78 g. 38 mm. Ax 1. inv.36 g.51 g. 24. 35 mm. 40 mm. 40 mm.18 g.96 g. Lipsă o mică parte stânga jos. 38 mm. 5116. Ax 2. Ax 6. inv. 24. 38 mm. inv. 40 mm. inv. 24. 5219. 5168. 23. 5170.85 g. 5220.64 g. inv. 5132. 40 mm. inv. Ax 9. 38 mm.39 g. Ax 6. 23.38 g.06 g. Ax 9. 24. inv. 5146. 40 mm. inv.44 g. 28 mm. 5173. 41 mm. Ax 7.46 g. 5191. 5126. 40 mm.42 g.38 g. inv. 5113. 23. 24. 23. inv. Crăpată la margine din batere. 5131. . Ştearsă la margini.41 g. Ax 1. inv.45 g. Ax 1. Ştearsă puţin. 5138.68 Toma Rădulescu. Ax 3.42 g. 39 mm. 23. Ax 6. 5225. 23.45 g. 24. inv. Ax 7.68 g. 5176. 5158.41 g. inv. 24. 5184. şi rv. inv. Ax 12. 5192. 24. Ax 7. 38 mm. 38 mm. Ax 11.17 g. 23. 24. 23. Ax 7. inv. Lipsă din partea de jos.80 g. inv. inv. Ax 12. Ax 3.46 g. 28 mm. inv. Ax 3. Ax 10. inv. 23. 23.59 g. 35 mm. inv.56 g. inv. 38 mm. Ax 11. inv. Ax 6. 35 mm.68 g. Ax 1. 38 mm. 35 mm. inv. inv. inv. 39 mm. inv. 38 mm. 5172. 5210. inv. Ax 1. 23. Ax 5. inv.

79 g. Ax 2. 22 mm. 5237. 30 mm. Ax 9.96 g.05 g. 5254. Florin de argint = piesă de achtenwintig nedatată (1637-1657) Av. 5231. Nuri Pere. 31 mm. 25. inv. Ax 3. 574. Tuğra. 5260.05 g. Ax 7. Nuri Pere.55 g. Ax 3. 5262. Ax 9. Ax 12. 39 mm. Ruptă la margine stânga. Ax 1.06 g. Onluk Av. inv.26 g. 23 mm. inv. inv. Lipsă o mică parte. inv. Ax 12. 41 mm. inv. 5. Lipsă din batere. FLOR(enus) ANT(oni) GVN(theri) C(omes) (28) O(ldenburgi) E(t) D(ominus) D(elmenhorsti) I(n) I(everi) E(t) K(niphausen). 5243. 12. 30 mm. 28 mm. nr. 30 mm. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. 27.69 g.05 g. 24 mm. Ax 12. 24. Ax 3.21 g. 40 mm. inv. 21 mm. 25. 38 mm. 5234. 5268.66 g. La mijloc prezintă lipsuri. 5. 23. 25. 5238.Al doilea tezaur monetar descoperit în comuna Morunglav-Olt (sec. inv. inv. 5. Ax 7. 12. inv. 5232. Ax 11. Perforată. inv.91 g. 5264. Ax 3. 11. Ax 9. 41 mm. 41 mm.06 g. 11. Ax 12.39 g. 31 mm. inv. 22 mm. 31 mm. Ax 7. 5251. 36 mm. ştearsă la margini. 25.75 g. duribe fi Kostantiniye 1143. 25. duribe fi Kostantiniye 1143. inv. inv. scut cu armele comitatului Oldenburg. 5267. Ax 12. 40 mm. inv.33 g. inv. 5114. 5236. 12. 5235. 5229. 11.34 g.68 g. 5253. 5230. 5115.46 g. inv. 5188. inv. Rv. 28 mm. 24. inv. inv. 10. Ax 9. 5. 25.00 g. Nuri Pere. inv. 5258. Ax 12. inv.50 g. inv.98 g. 12. inv. inv. 11. 40 mm. inv. inv. 31 mm. Ax 9.75 g. 5242. 5129. nr.45 g. 25. inv. Ax 1.62 g. 30 mm. Rv. 5245 Ax 7.86 g. 156-160. 5266. XVII-XVIII) 69 _______________________________________________________________________________ Ax 12. Ax 9. 30 mm. Lipsă din batere. 12. 11. 5150. ştearsă parţial. 30 mm. ale senioriilor Delmenhorst.75 g.93 g. 29 mm. 5246. 5259. Ax 11. OLDENBURG ANTONIUS GUNTHER (16) 161. 5257. Ax 12. Ax 11. 24. 12.75 g. 25. 5142. 11. inv. inv. Ax 6. 5255. 24. 38 mm. . inv. Ax 5. Tuğra. 11. 38 mm.88 g.09 g. Ax 6. Sultanül berreyni ve hakanül bahreyni essultan bin essultan. 25. 31 mm.93 g.24 g. 573 140-155. inv. 30 mm. Ax 5. Crăpată margine din batere. 5241. inv.04 g. 25. Ax 1. 39 mm. inv. 5240.55 g. 5233. În câmp. Ax 6. 25. 11. 11. Ax 12. 5261. Ax 1. inv. inv. 29 mm. 30 mm. 38 mm. inv. 5263. 5239. inv. nr. 575.98 g. Ax 7. Jever şi Kniphausen.40 g. 25. 37 mm. 35 mm. Yirmilik Av.00 g. Ax 1.48 g. Ax 9. 5. 5244. 30 mm. 29 mm. inv.

kurusi. THE SECOND MONETARY HOARD DISCOVERED AT MORUNGLAV. . probabil semn monetar. inv. onlűk – 6 samples. 41 mm. zolta – 15 samples. Olt. to which is added 1 goldon coin an emission of the conte named Antonius Gunther. Key words: monetary hoard. the emissions of the Ottoman empire: 160 samples placed at intervals between 1687-1737. The emissions of the Sultan Mahmud 1 st (1730-1754) belanging to this hoard permit a more strict classification of the activity of monetary worhshops of Isatmbul between 1730-1737.58 g. Rv. Denisa Guţică-Florescu _______________________________________________________________________________ scutul este încoronat. Westfalia. În câmp. from Oldenburg and Delmenhorst. FERD(inandus) III D(ei) G(ratiae) ROM(anorum) IMP(erator) SEMP(er) AVG(ustus). Ax 7. on their value in this way: kurusi – 123 samples. vultur bicefal austriac încoronat. cu cifra 28 pe piept. Ottoman empire. is made up of 161` silver coins large and middle monetary effectives. 5269. având între braţele coroanei trei rotocoale. zolta. OLT (Abstract) Discovered in 1977.70 Toma Rădulescu. among the ruines of the boyards‫ י‬hall of Morunglav. distributed depending. 19. yirmilik – 16 samples.

ca stare socio-juridică a unei părţi din populaţia statului român dintre Carpaţi şi Dunăre. din nevoia de ajustare a unor realităţi socio-umane la sensurile vremurilor. 9-124. 1970. Memoriu citit la Academia Română în şedinţa de la 8/21 mai 1915. p. Începând cu anul 1970 şi până în anul 2000. S. Ileana Cioarec. nr. idem. 2 Constantin Giurescu. Nicolae Ghinea. dată fiind importanţa lui în fixarea unei epoci noi în istoria socială românească (1595-1746). Bucureşti. Ştefan Ştefănescu. ele bazându-se pe 80 de documente. în vol... a celor zece volume de documente (şase conţinând documente emise în secolele XIII-XVI şi patru emise în perioada 1601-1625) din colecţia Documente privind istoria României. Editura Albatros. vezi ediţia a doua revăzută şi adăugită de Constantin C. Studiile clasice ale istoricilor Constantin Giurescu2 şi Constantin C. p. 495 şi urm. 1977. Vechimea românilor în Ţara Românească şi legătura lui Mihai Viteazul. în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane «C. p. 2010. Giurescu. au fost publicate 35 de volume. nr. p. „Aşezământul” sau „legătura” lui Mihai Viteazul. Serie nouă. 24. Numeroşi istorici şi sociologi au dat prioritate cercetării acestui act cu caracter constituţional1. Cu toate că numărul documentelor este mare. p. XIX. făcute de unele mari personalităţi politice. Giurescu aprecia că ele „ne dau foarte puţine lămuriri asupra aşezământului”. Bucureşti. îngrijită de Dinu C. nr. Nicolăescu-Plopşor»”. 3 Constantin C. 32-75. de către un grup de istorici. XXXVII (1914-1915). În ultimii ani ai secolului al XVI-lea. Damaschin Mioc. ARHIVELE OLTENIEI. Giurescu. Din acest an a început publicarea. Ion Ionescu. VIII/2007. 73-80. în „Analele Academiei Române. Istorie”. Valoarea juridică a legăturii lui Mihai Viteazul.CONFLICTE ÎNTRE BOIERII GLOGOVENI ŞI FILIŞENI PENTRU RUMÂNI ŞI HOTARE DE MOŞIE DIN SUDUL JUDEŢULUI MEHEDINŢI ÎN SECOLUL AL XVII-LEA ILEANA CIOAREC În istoria socială românească există mai multe repere cronologice care sunt. p. Probleme controversate în istoriografia română. Memoriile Secţiei Istorice”. Giurescu. 58-63. David Prodan. Bucureşti. cât şi capete ale unei epoci bine individualizate sau veritabile îndreptare juridice. Giurescu3 rămân de referinţă în istoriografia românească pe această temă. ediţia a treia. p. printre care se numără Ion Donat. altele noi. 1. t. Dinică Ciobotea. în „Analele Universităţii Bucureşti. 1993. S. atât momente cruciale într-o evoluţie. totodată. domnitorul Mihai Viteazul a consfinţit rumânia în Ţara Românească. La documentele publicate de Constantin Giurescu. 1943.2. printr-un „aşezământ” care-i poartă numele. Editura Eminescu. începând cu anul 1951. „Studii de istorie”. Barbu Câmpina. s-au adăugat. 71–78 1 . „Studii de istorie socială”. 307-336. elaborate de către Ştefan Pascu. în vol.

în al doilea rând. p. Dreptul de strămutare a ţăranilor în Ţările Române (până la mijlocul secolului al XVIII-lea). p. emise în intervalul 14801653. Gheorghe Lazăr ş. an III. Aceasta conţine atât documente ce au fost publicate de Constantin Giurescu în colecţia Documente privind istoria României. s-au numit rumâni de legătură. în tot secolul al XVII-lea. ca să fie întru nimica. cu variaţii de intensitate şi amploare. început la sfârşitul secolului al XVI-lea. după conţinutul unui document de la Matei Basarab. câte au fost. Constantin Cihodaru. dar care avuseseră anterior statut juridic de oameni liberi şi care se aflau aşezaţi pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti. a presupus. zişi rumâni de moşie sau de moştenire. Şerban Papacostea. 1960. În această colecţie apar peste 20 de documente noi. compusă din ţăranii de pe moşiile lor”. vol. Rumânia a cunoscut. I. poporul rumân înfăţişându-se „de la început alcătuit din două pături sociale: una liberă.a. cum că pe timpul lui Radu Şerban a avut loc o amnistie. care. termen prin care se făcea distincţia faţă de vechii rumâni anteriori anului 1595. în „Studii şi materiale de istorie medie”. Aspecte ale rumâniei în ultimele decenii ale veacului al XVII-lea. Violeta Barbu. Constantin Giurescu aprecia că. hrisovul lui Radu Mihnea Vodă. 2. rumânirea ţăranilor lipsiţi de pământ. 4 .. dar şi unele noi. Petre P. în care se specifică că Mihai Viteazul aşa a făcut întocmeala atunci. El a menţionat că Legătura lui Mihai a creat o nouă categorie de rumâni. 1956. care s-ar fi întins şi asupra fugii rumânilor”. nr. două forme principale: rumânirea sătenilor stăpâni de pământ – moşnenii – care se vând împreună cu pământul lor şi.72 Ileana Cioarec _______________________________________________________________________________ Alexandru Elian. Celelalte documente cuprind acelaşi lucru: cel ce trăia pe pământul altuia trebuia să fie rumân al proprietarului pe moşia căruia îl apucase legătura. 103-104. Aşezământul lui Mihai nu a creat rumânia şi nici măcar nu a consfinţit-o ca stare legală. în „Revista Arhivelor”. „cum care pe unde va fi. pe toate le-a călcat Şărban voievod. alta neliberă. deoarece aceasta era veche. a continuat şi în secolele XVII-XVIII. Panaitescu. 231-232. în funcţie de conjunctura economică şi politică. dintr-o nouă colecţie intitulată Documenta Romaniae Historica. care consemna că „toate cele ce au fost datorii şi prădăciuni şi furturi şi jafuri. Dintre domnitorii sub care „aşezământul” lui Mihai Viteazul a continuat să aibă efecte. formată din proprietarii de pământ. însă. din 24 mai 1613. în aceste secole. în baza unor învoieli cu stăpânii acestora5. un rol important l-a avut Matei Basarab. 5 Florin Constantinu. Acestea cuprind doar aplicări în cazuri speciale ale hotărârii domnitorului Mihai Viteazul. Procesul de rumânire a proprietarilor rurali liberi. în care se dau mai multe lămuriri asupra aşezământului. Cea mai importantă mărturie rămâne. sub domniile lui Simion Moghilă (1600-1602). acela să fie rumân în veci unde se va afla”. Radu Mihnea (16111616) şi sub domnii următori. Radu Şerban (1602-1611)4.

. a pus mai întâi cuvântul „samă”. Craiova. 176. după recensământul care a avut loc în anul acela.Conflicte între boierii Glogoveni şi Filişeni pentru rumâni şi hotare de moşie 73 _______________________________________________________________________________ În anul 1633. Editura Helios. 1857. Bucureşti. legătura între recensământul fiscal şi măsura de ordin social este manifestă. p. p. caracterul definitiv şi ereditar C. 99. iubit de toţi orăşenii şi de toţi ţăranii şi să fie în pace de toţi oamenii şi slugile domniei mele. stăpânii de rumâni nu mai pot aduce îndărăt pe aceia dintre fugari pe care birul i-a găsit aşezaţi la Câmpulung cu patru ani mai înainte. 70. Bucureşti. cit. doc. Iar cei statorniciţi din zilele lui Leon Vodă (1629-1632) – continua Matei Basarab – aceia să se ducă la urma lor. Panaitescu. op. p. „acela să fie primit în viitor ca orăşan. Este vorba despre „răvaşul” domnesc către 6 jurători ai Neculii Necorescul din Horeoviţa: „Să jure Necula cu aceşti 6 boieri di cătră Mihart logofătul. de aceea. pentru nişte rumâni pre nume Drăghici i Danciul i Drăghin.. p. pe care îl va „va fi apucat birul în oraşul domniei mele Câmpulung” cu patru ani înainte. op. 104. la începutul domniei. „Aşezământul” social al domnitorului Mihai Viteazul. Statutul socio-juridic al rumânilor de pe moşiile din sudul judeţului Mehedinţi. 9 P. intrat bine în uz. voievodul a dat o decizie potrivit căreia.. Note bibliografice privind istoria socială a românilor. totuşi. P. 7 C. amintit termenul clasic. p. Giurescu. după legătura lui Mihai Viteazul. feciorul Ciohanii Comisul. adică între două recensăminte fiscale9. Ştefan Trâmbaciu. rumânul fugar. Studii de istorie socială. este bine conturat de un mănunchi de documente emise în secolul al XVII-lea. Diacul care a scris „răvaşul” ştia că de „legătura” lui Mihai Viteazul era legat un recensământ fiscal sau o „samă”. Prin urmare. ca să strice târgul şi birul. Spre aceeaşi concluzie ne duce şi un document posterior – din 24 iulie 1652 –. apoi.. Dinică Ciobotea. 6 . 110. cum sub Matei Basarab.. selectate şi ordonate de . cit. Istoricul obştii Câmpulungenilor musceleni în Evul Mediu şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. Tot Matei Basarab. descoperite în colecţiile Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Dolj şi care nu sunt menţionate de Constantin Giurescu. 2002. nimeni să nu-i scoată din oraş. vor fi aduşi îndărăt numai aceia stabiliţi după 1629. prima rezidenţă a Ţării Româneşti. înainte de 7 aprilie 1644. 1997. a luat măsura prin care interzicea strămutarea rumânilor în perioada dintre două „sămi ale talerului”. când a redactat actul. 82-83. Istoria Câmpulungului. de unde sunt ei”6. cum că sunt aceşti rumâni din Horeoviţa şi i-au apucat (şters cuvântul sama) legătura lui Mihai vodă în Pădina”7. Aricescu. dar care transmite amintirea unui fapt ce intrase în conştiinţa înaintaşilor. dându-şi seama că trebuie. ca şi sub Mihai Viteazul. Editura Semne. 44. Giurescu. D. ci să fie întocmai ca orăşanii întru toate. anume „Legătura lui Mihai”. Şi. 8 Constantin C. adică la finele domniei lui Alexandru Iliaş (1627-1629). Din aceste documente se pot desluşi mai multe probleme şi aspecte ale rumâniei: dreptul de strămutare al rumânilor (desfiinţat – după părerea majorităţii cercetătorilor – prin legătura lui Mihai). p. feciorii lui Pistor. a şters primul termen şi l-a înlocuit prin expresia consacrată8.

1636. „ot sudtvo Meh(edinţi). 13 SJAN Dolj. cei trei ajung să devină dependenţi din punct de vedere juridic. dosar 3/1637. în „Arhivele Olteniei”. 330. feciorul lui Tudosie. Lepădat şi Ene cu 79 ughi12. G. 14 Ibidem. „din câmp şi din pădure şi din apă şi cu plaiul de vie şi cu vecinii câţi se vor afla pe această jumătate de sat cu tot venitul şi din siliştea satului. Cei doi aveau moşia de la moşii lor. f. an II. nr. vol. i-au vândut lui Necula pârcălab din Glogova jumătate din Broscari. 5. Câteva documente vechi inedite. 1. Preda spătar. Această întărire va fi reînnoită la 20 decembrie 164415. a mai cumpărat şi alţi rumâni: Filip. Bucureşti. Dumitru Bălaşa. iuz din Bărseşti. daţi de jupâneasa Vişa Glogoveanu şi fiul său Nicolae11. 1923. 220. 1. răscumpărarea libertăţii (cu bani). 7-8. Matei Basarab întăreşte aceluiaşi boier jumătate din Broscari. 6. vol. „cu toată ocina şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul cât se va afla” cu 4. p. 36. în timpul domniei lui 10 DRH. 629. B. împreună cu fii săi. f. în „Arhivele Olteniei”. Crăciun şi Răducan. Un alt sat din sudul judeţului Mehedinţi. logofăt din Olăneşti. p. împreună cu rumânii aşezaţi pe ele. XXX (1645). de peste tot oricât se va alege de peste tot hotarul”14. La 26 septembrie 1645. boierii din Drăgoieşti. dar ei au reuşit s-o recupereze. La 4 iunie 1637. La 3 februarie 1637. La 3 februarie 1650. fost mare logofăt. pachet CCCXLI. dosar 2/1637. a fost Broscari. de unde boierii Glogoveni au cumpărat fie părţi de moşie. Ivan Glogoveanu vistier. înmulţirea rumânilor prin rumânirea moşnenilor (proces larg de aservire a cultivatorilor rurali liberi în tot secolul al XVII-lea). Acelaşi lucru l-a făcut în 1678 şi Bălaci Roşiu din Răteşti. vânzarea rumânilor). fie numai rumâni. În schimbul sumei de 28 de ughi.000 de aspri. de preste tot hotarul” pentru 240 aspri13. Aceasta fusese împresurată de boierii Buzeşti. 15 Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Naţionale. Bucureşti. în „Mitropolia Olteniei”. Editura Academiei Române. nr. iertarea de rumânie. de în câmpu şi de în pădure şi de în apă şi cu plaiu de vii şi cu rumânii câţi se vor afla pre ceastă jumătate de sat şi cu tot venitul şi din şezutul satului de pretutindenea şi oricât să va alege. Mihai. V. 11 George Fotino. şi Vlad. 1923. Goran. Din cele trei documente menţionate mai sus. Tot în această perioadă. Dinculescu. 1972. 2003. Vlad din Căzăneşti ot sud de Mehedinţi s-a vândut pentru 12 ughi rumân lui Necula pârcălab Glogoveanu10. Documente privitoare la starea ţăranilor. i-a vândut jupanului Nicolei pârcălabul de Glogova jumătate din satul Broscari. Un pergament slavon de la Matei Basarab. . 628.74 Ileana Cioarec _______________________________________________________________________________ al rumâniei. Colecţia Documente Istorice. răscumpărarea pământului. an II. p. rezultă că rumânii ajunseseră să aibă un statut clar de dependenţă în societate. anul XXIV. 1997. nepotul Predei banul Buzescu. Ţara Românească. nr. 12 N. p. prin judecată. p.

281. La 17 august 1657. Bucureşti. 16 . Ţara Românească. feciorii lui Drăgan. cumpăraţi de Nicula Glogoveanu de la Guran logofătul. unii rumâni susţineau că legătura lui Mihai Viteazul i-a apucat în alte sate şi nu în satul Broscari. Constantin Şerban dă răvaş la 24 de boieri. Tudor Popăscul. 17 Ibidem. Dobromir. cer să fie înscrişi la slujbă pentru a scăpa de rumânie. Ştefan. VII (1650-1653). Ion Căp(ă)ţin(ă). Astfel. 67-68. În aprilie 1657. Nedelea. Barbu. Badea. fără partea lor de moşie. Radu. Bucureşti. Editura Academiei Române. trimite înştiinţare şi blestem către 12 jurători care trebuiau să certifice locul unde au fost apucaţi nişte rumâni (anume: Nicola şi Duca şi cu fraţii lor) de legătura lui Mihai Viteazul: la Gogoşi sau la Broscari. Editura Academiei Române. La 25 iulie 1654.Conflicte între boierii Glogoveni şi Filişeni pentru rumâni şi hotare de moşie 75 _______________________________________________________________________________ Matei Basarab16. feciorul lui Buliga. Neputând să jure. Dragomir Cuşescul cu fii săi. Stan. fie la Broscari (ai lui Necula pitar). Dumitru şi Alexandru. recunosc că sunt rumâni ai lui Nicola Glogoveanu (nu se ştie anul în care s-au vândut). Danciu. Iancu. Necula a mai cumpărat şi o plasă de rumâni de la Broscari: Craşovă. La 27 iulie 1643. marele agă Vladu îi anunţă pe sătenii din Broscari că au revenit prin poruncă domnească sub stăpânirea lui Nicola biv vel pitar. Bălan. Duca. Vlad iuzbaşa şi de la Preda spătar din Cepturoaia. Se întâlnesc şi cazuri. Lupu. în urma cererii lui Necula pitar şi a „coconilor” Filişanului şi să fixeze pe feciorii Turcului ca rumâni. acolo să-i daţi să fie”. Editura Academiei Române. şi nu din Broscari (aflat în stăpânirea Nicolei Pârcălabul). Stanciu. XXXV (1650). La 2 iunie 1653. Iovan. 2003. aflat în stăpânirea boierilor Glogoveni. vol. vol. Lupul ginerele Modrei din Mostişte. 1999. Dragomir. fratele lui Nicola din Broscari. care să jure că sunt rumâni din Ştiubei. Badea. Stoian. Mirea. însă ei nu au putut demonstra acest lucru. Ante 14 martie 1646. Deliul din Jiianca. Stănil(ă) din Cacoţ au reclamat domnitorului Matei Basarab că ei nu i-au aparţinut lui Necula. fie la Rogova (ai Mânăstirii Tismana). La 4 iunie 1652 şi 14 iunie 1652. Baica. rămânând DRH. vinde un rumân clucerului Semen din Glogova. Tudor. să aleagă hotarul dintre Rogova şi Broscari. 70-71. mitropolitul Ţării Româneşti. Ion. Căziia din Rogova. în Broscari. 18 Ibidem. în care rumânii s-au vândut doar ei. Nicola Cimponeriul. p. mitropolitul a hotărât „acolo unde vor fi născut şi unde vor fi crescut şi unde vor fi şezut şi lăcuit mai mult. în anul 1652 Drăgan cu feciorii lui Cocârleae din Ştiubee. mai mulţi rumâni. 2003. Lupu şi Trăilă. XXXI (1646). În 1650. p. şi fratele său. Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Naţionale. p. B. Radu. Încercând să-şi recapete libertatea juridică. dacă ceea ce susţine este adevărat. Dumitru. Înainte de 1680. Nicolae. Constantin Şerban întăreşte aceluiaşi Necula nişte rumâni din Broscari: Nicola. Matei Basarab desemnează 12 jurători pentru Drăgan şi feciorii lui. 68. Crăciun. Domnitorul le-a dat 12 megieşi care să cerceteze. La 3 iulie 1658. Dragomir cu fiii lor18. acelaşi Nicola a cumpărat de la Preda spătar din Ciuturoaia mai mulţi rumâni din Broscari17. p. Lupu şi Dumitru. cu fiul său. Bucureşti. vol.

susţinând că ei sunt rumâni din satul Gogoşu şi nu din Broscari. care nu fuseseră niciodată dependenţi din punct de vedere economic şi juridic. au reclamat că le-a fost împresurată o parte din moşia lor. Fundaţia Jean Mihail. adică să nu le fie rumân. Matei Basarab întăreşte mănăstirii Tismana şi lui Mihai Filişanu. Din dorinţa de a-şi asigura forţa de muncă necesară. feciorii Neculei pitar Glogoveanu. în satul Buzăscului. ci fecior de sârb. La 28 aprilie 1662. Aceste hotare erau: „În măgura goală la vale în piatra din matca văii lângă apă. În acest an. în iulie acelaşi an. locuitorii şi megieşii dimprejurul Broscarilor. de se hotărăşte cu Iova în Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Naţionale. 1. dacă ei spun sau nu adevărul. Ivan spătar. rumânii i s-au adresat din nou domnitorului. La 20 martie 1654. stabilesc faptul că Duca cu fraţii lor s-au născut. dar nici de această dată nu au câştig de cauză19. La 24 aprilie 1676. Broscari. La 26 februarie 1652. pentru că el era trecut în catastiful vistieriei între călăraşi. era Rogova. biv vel comis. mai mulţi săteni au mărturisit domnitorului că un călăraş de la Devesel. VIII (16541656). care „mai mult a şezut la Broscari”. boierii Glogoveni au încercat să rumânească şi pe unii locuitori din Broscari. dosar 56/1890-1919. vecină cu Broscari. satul Rogova „cu tot hotarul pre hotare bătrâne şi pre semne”. Gheorghiţa şi Giurco să-l lase în pace pe Dumitru din Devesel.76 Ileana Cioarec _______________________________________________________________________________ rumâni ai boierului menţionat anterior. „cu tot hotarul şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul din hotar până în hotar”20. desemnaţi de mitropolitul Ţării Româneşti. 24 de boieri hotarnici. nu era rumân aşa cum susţineau boierii Glogoveni. La 25 septembrie 1679. p. cumpărat de la Preda spătarul din Cepturoae şi de la Radu Buzescu ban. 20 SJAN Dolj. Matei Basarab voievod i-a poruncit mitropolitului Ştefan ca 12 boieri şi megieşi să vadă. vol. nici i-au apucat pe moşu său pe tată-său legătura lui Mihai Vodă la Broscari”. Domnitorul a numit. f. ei se adresează din nou domnitorului. 2006. O altă moşie din sudul judeţului Mehedinţi. La 5 mai 1676. Boierii şi megieşii au arătat că aceşti rumâni nu spun adevărul. domnitorul Duca a poruncit feciorilor lui Simon clucerul. Semen clucer şi fratele său. lui Preda sluger şi fratelui său Barbu. au crescut şi şezut în Broscari „încă de la Şerban Vodă şi mai dinainte vreme”. 19 . 116. feciorii Filişanului. lucrată de rumâni. d-acia în gura Padinei şi de acia pe subt Padina largă în pisc iar în piatră. stăpânirea asupra satului Rogova. Bucureşti. care să stabilească hotare celor două moşii. 12 jurători urmau să jure că Dumitru călăraşul din Batoţi „nu iaste rumân din Broscari (moşie a boierilor Glogoveni). În anul 1654. d-acia la Lacul cu Laptele Sec şi pre drum spre Dunăre până în Copanitu. atunci când s-a hotărnicit satul Rogova. În anul următor. Grigorie Ghica dă mânăstirii Tismana.

feciorul Oanei din Albeştii. Mitropolitul Ţării Româneşti le-a trimis boierilor şi roşiilor din judeţul Mehedinţi. proprietarul moşiei Broscari. 1961. Ibidem. au continuat şi în anii următori24. împreună cu mama sa. Această eliberare din rumânie a fost întărită şi de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Câteva luni mai târziu. unii boieri au început să calce şi moşiile vecine. în „Historica”. înainte de reforma lui Constantin Mavrocordat. precum este legea hotarelor şi a ţării. Condica mânăstirii Tismana. mănăstirea Tismana şi boierii Filişeni. La 26 februarie 1652. Din dorinţa de a-şi extinde domeniul funciar şi a-şi asigura forţa de muncă necesară. O astfel de neînţelegere s-a creat între Necula Glogoveanul. deoarece „şi acu s-au sculat Broscărenii în zilele mării sale Io Matei Basarab voievod împreună cu Nicula”. fiindu-le dăruit de pitarul Stroe Leurdeanu în schimbul unor ţigani. p. 10. f. Gîdei ca fiind. pe motiv că. Vişa. şi egumenul mânăstirii Tismana împreună cu Filişanu. Domnitorul a trimis pe Pătru al doilea portar şi alţi boieri la faţa locului care „au găsit că broscărenii au călcat moşia. aceştia devenind oameni liberi.Conflicte între boierii Glogoveni şi Filişeni pentru rumâni şi hotare de moşie 77 _______________________________________________________________________________ piatră”21. I. La 29 ianuarie 1652. Întărirea stăpânirii asupra acestui sat este reconfirmată şi de domnitorii Antonie voievod. Editura Academiei Române. 22 21 . III. vol. pe de o parte. a Idem. la 4 iulie 167223. şi le-a cerut să aleagă hotarele Rogovei despre Broscari „pe hotarele cele bătrâne care le-au ţinut banul Preda Buzescul şi Cârstea vornicul”. acelaşi domnitor a întărit şi cartea prin care Nicula Glogoveanu ierta de rumânie şi pe Oprea. s-au plâns domnitorului Matei Basarab că hotarele Rogovei au fost călcate de către broscărenii lui Necula Glogoveanu. Conflictele dintre pitarul Necula. Din istoricul moşiei Rogova. f. 84-87. Astfel. 26 Ibidem. 128. 25 Documente privind relaţiile agrare în veacul XVIII. eliberaţi de boierii Glogoveni. intrând în conflict cu proprietarii lor. f. la 7 decembrie 166922 şi de Grigorie Ghica. 23 Ibidem. Acesta ajunsese în stăpânirea lor. fiul lui Vâlcan. pe de altă parte. megieşilor dimprejurul Rogovei şi al Broscarilor. 6-7. încă din copilărie îi slujise „tot cu dreptate”26. p. egumenul Nicodim de la Tismana şi Mihail comisul. a iertat de rumânie pe Grigore. carte de blestem. la 6 iulie 170725. boierii Glogoveni au început să elibereze din rumânie pe mai mulţi rumâni. la 21 decembrie. Bucureşti. vol. Nicula căpitan Glogoveanu. p. Ţara Românească. vol. Rumânii. V. stăpâni ai moşiei Rogova. fapt pentru care au rămas brocărenii lui Necula Pârcălabul de lege şi de pradă de le-au luat Pătru portarul gloabă domnească de hotar. Vladimir Osiac. 1971. II. La începutul secolului al XVIII-lea. au înmulţit acea categorie socială admisă de A. 216. 217. în anul 1707. 24 Cornelia Stăncuţ.

mănăstiri. Complexitatea socială din secolul al XVII-lea. A. moşneni –. litiges nobiliaires. după expresia altor documente. cu informaţii dintr-o zonă cu stăpâni funciari diverşi – boieri. cât şi în reliefarea extensiei Aşezământului lui Mihai Viteazul peste tot secolul al XVII-lea şi începtul secolului al XVIII-lea. XVIIe siècle. Gîdei. 27 . connue sous son célèbre nom rumânia ou «la liaison de Mihai». Documentele inedite selectate de noi. V. Contribuţiuni pentru istoria socială a ţărănimii noastre şi pentru istoria raporturilor economice dintre ţărani şi proprietari până la 1864. 11. a înscris şi problema rumâniei. Bucureşti. de judecire (cnezire). p. Mots-clefs: histoire sociale. ont marqué les relations entre les grands propriétaires du sud de Mehedinţi. Valachie prémoderne. Mehedinţi. Elle a entrainé un sensible changement du statut des paysans dont la liberté de mouvement sur d’autres domaines fut sévèrement limitée. 1904. sunt relevante atât în evidenţierea prefacerilor sociale. derivată din procesele de rumânire şi. ulterioare acestora. DES LITIGES ENTRE LES BOYARDS GLOGOVEANU ET FILISANU POUR LES SERFS ET LES DOMAINES DE SUD DU DISTRICT MEHEDINTI AU XVIIE SIÈCLE (Résumé) Dans cette étude les auteurs présente les litiges qui.78 Ileana Cioarec _______________________________________________________________________________ „liber-clăcaşilor”27 sau „a locuitorilor iertaţi de rumânie”. des litiges concernant les serfs et les domaines. Les documents y invoqués permettent une meilleure compréhension du nouvel statut socio-juridique consacré par Michel le Brave. statut des paysans asservis. La discussion prend en compte les conséquences d’une importante reforme sociale initiée en Valachie par le prince régnant Mihai Ier (Michel le Brave) aux dernières années du XVIe siècle. 6-7.

deznădăjduiţi şi nu mai puţin prăpădiţi de foame şi mizerie. puterea de a asupri şi mijloacele de a stoarce fani dezvoltă toate viciile de caracter pe care sărăcia şi dependenţa servilă le ţinuseră în frâu mai înainte. 2 ARHIVELE OLTENIEI. după cum notează ministrul Charles Reinhard „cea mai mare parte din grecii pe care-i întâlneşte la Curte şi în slujbe. Bucureşti. 79-89 . chiar în noaptea instalării sale. că o Curte astfel viciată în părţile sale constitutive nu poate înfăţişa o împletire de urbanitate şi eleganţă. oamenii aduşi de Alexandru Suţu în ţară erau atât de mulţi încât a trebuit să fie izgoniţi din case apropiaţii fostului principe Caragea. Sub Caragea. Un fast strălucit. la 13 decembrie 1812. vol. 2010. De exemplu.000 de oameni în toată ţara. principalele dregătorii la Curte sunt în mâinile grecilor”1. populează zilnic Curtea domnească în vremea regimului fanariot. p. Gercul care la Constantinopol trezise milă sau dispreţ. 24. n. p.. la urcarea pe tron. palatul domnesc de la Mihai Vodă din Dealul Spirii a ars până în temelie iar a doua zi. aceste alaiuri provoacă adevărate catastrofe. familia princiară a lui Ipsilanti era însoţită de o suită compusă dintr-o mie de persoane. I (1801-1821).. Într-adevăr. dacă poate să privească fără emoţii corespunzătoare. Îşi închipuie oricine. formează un flux şi un reflux care vine şi dispare cu domnul pe care îl însoţesc. 1956. Majoritatea sunt greci. Uneori. Editura de stat pentru literatură şi artă. părăsesc malurile Bosforului pentru a-şi potoli „lăcomia nesăţioasă din sângele unor nenorociţi. fireşte. s-a ivit ciuma între oamenii curţii veniţi cu vodă de la Ţarigrad2. tot ce este slugarnic în adulaţie cu tot ce este vrednic de dispreţ în vanitate şi 1 Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. componenţii acelor alaiuri numeroase cu care veneau însoţiţi. 251. Opere. s. Ion Ghica. cu sau fără treabă. Serie nouă. iar în anul 1819. Mare trebuie să fie într-adevăr apatia unui spectator european. Este greu să recunoşti – continuă Thornton raiaua înjosită în grecul lăfăindu-se prosteşte în lumina strălucitoare a pompei orientale şi complăcânduse în toată îngâmfarea şi aroganţa puterii şi a funcţiei. nr. 131. Posturile cele mai însemnate din administraţia internă sunt rezervate boierilor pământeni. o suită întreagă de servitori. combinaţia ridicolă dintre tot ce este caraghios în ceremonie cu tot ce este vulgar în maniere.VIAŢA LA CURTEA DOMNEASCĂ ÎN VREMEA LUI GRIGORE AL IV-LEA GHICA ŞERBAN PĂTRAŞCU Sute şi sute de oameni. în urma căreia au murit peste 90. I. în 1806. stârneşte scârbă şi repulsie la Bucureşti şi la Iaşi. Acest „roi de scorpii” cum îi califică indignat englezul Thomas Thornton. vol. p. domnii fanarioţi..

Cei ce maimuţăresc moda se înghesuie la Curte şi umplu golul de neumplut al vieţilor lor. o adunătură de popol din clasele de jos căsca gura la învârtelile şi strâmbăturile pehlivarilor şi ale măscăricilor domneşti. 255. I (1801-1821). prin desele complimente şi temenele ce făceau în dreapta şi în stânga. vol. Atunci ea înfăţişa un centru unde se aduna tot ce avea Bucureştii mai inteligent. pentru a-i putea supraveghea mai uşor. mai încolo. şi atât de molipsitor este exemplul. că până şi negustorii străini fug de la treburile lor ca să se prezinte la palatul domnesc. Interiorul Curţii prezintă vederii o panoramă foarte curioasă şi variată: în mijloc stau înşirate caretele şi butcile boierilor. precum obicinuiau ianicerii. În fundalul curţii se vedeau diferite grupe de masalagii şi pungaşi. şuierând printre dinţi câte o arie albaneză. n. pe timpul acela – spunea el – se deosebea cu totul de curţile domnitorilor din zilele noastre. tufeccii. Înlăuntru şi afară de poartă. p. care purtau pe cap fesuri mici cu funde stufoase de ibrişim şi cămăşi de borangic subţire. împreună cu hagagii şi salepgii arnăuţi. O descriere pitorească a vieţii la Curtea Domenească din perioada de sfârşit a regimului fanariot ne-a lăsat şi Nicolae Filimon: „Curtea domnească. arnăuţii şi satâraşi îşi curăţau armele. 4 . ministrul Reinhard afirma că „boierii din Moldova stau mai mult pe proprietăţile lor şi se dovedesc în genere mai independenţi decât cei din Ţara Românească. în aceste condiţii neprezentarea la Curtea domnească nu putea da decât de bănuit. vizitii lui Vodă preîmblau armăsarii îmbrăcaţi în cioltane cusute cu sârmă de aur. Simigii. Referindu-se la acest aspect. 380-381. dinaintea unui rând de odăi numai cu un rând. Trândăvia şi vanitatea au introdus şi stabilit în amândouă capitalele Principatelor obiceiul de a se petrece dimineaţa făcând act de prezenţă la recepţia domnului. care nu este expusă privirilor în fiecare zi pe aleele ce duc la Curte3”. unii jucau nuci. s.80 Şerban Pătraşcu _______________________________________________________________________________ detestabil într-o arogantă mulţumire de sine. făceau contrast cu alunarii şi cu vânzătorii de şerbet din Fanar. Palatul era plin de boieri şi de calemgii de tot felul. dar mai leneş şi mai depravat. p. alţii iarăşi jucau „la o para cinci” şi stos pe 3 Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Ibidem. prin conversaţii lipsite de interes şi parada stângace a importanţei proprii. dintre cari fanarioţii se deosebeau prin cochetăria îmbletului lor. Mărturia lui Thornton este confirmată de numeroase alte relatări. Principele fanariot îşi ţine prietenii dar mai ales duşmanii în apropierea sa. Prezenţa boierimii la reşedinţa domnească era însă obligatorie. cu tablalele lor sferice puse pe cap şi cu tripodele de lemn la subţioară. care lăsau să se vadă pe pieturile şi braţele lor goale figuri simbolice incrustate. de teamă poate că slugile lor ar putea dispreţui faptul de a purta o livrea.. pe care gelozia şi orgoliul domnului îi scuteşte arareori de obligaţia de a sta la Curte”4. iar mai cu seamă prin eleganţa veşmintelor tăiate după ultima modă venită din Fanar. alţii „iaşic şi tură”.

I. plină de orătănii şi de vite”6. în mare parte fanarioţi scăpaţi din închisorile Stambulului. După revoluţia din 1821. Să adaugăm acestui tablou şi aspectul dezolant al Curţii. stârneşte mila. principele Caragea al Ţării Româneşti. precum şi domnul actual al Moldovei. Grigore Ghica a făcut din Curtea domnească prima instituţie din care au fost izgoniţi toţi grecii. Principesa Alexandrina Ghica. Unul dintre consulii acreditaţi la Bucureşti aminteşte în raportul său despre îndepărtarea unui portar de la Curte – ultimul dintre grecii. 7 Ibidem. în schimb. Serie nouă..”8. trăind din daruri şi baccişuri întâmplătoare. cele mai bănoase sau aducătoare de foloase. 287-288. dar nu mă aşteptasem să trec printr-o adevărată ogradă de ţară. Ciocoii vechi şi noi. ca şi la Bucureşti. dregătorii au fost numai români. 18011821. indignarea ori dezgustul călătorilor străini invitaţi la Curtea Domnească. p. p. 25-26. p. scrie în amintirile sale despre unchiul său.. 1984. Lupta lor pentru fiecare bănuţ primit. în curtea domnească. Din această mulţime cosmopolită se disting după cizmele lor galbene curtenii. Aceasta este aproape dispreţuită de înalta societate şi foarte mulţi greci. Limba Curţii este în exclusivitate cea grecească şi. 761. sunt încredinţate grecilor. Ei întorc dispreţul turcilor pentru naţiunea lor. englezul Wyburn afirmă categoric: „Este suficient de arătat o dată pentru totdeauna că grecii din Fanar consideră pe românii din toate categoriile ca pe o lume proastă. La 1820. schimbările la Curtea domnească au fost radicale. Bucureşti. vol. Mulţi dintre ei nu primesc nici măcar leafă. Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. 979. Desigur. n-o vorbesc chiar de loc”7. la Curtea domnească. asupra românilor. Având acordul Porţii pentru înlăturarea fanarioţilor din funcţii. atât de numeroşi odinioară la reşedinţa domnească. Nu numai limba românească este dispreţuită de greci. adică acei oameni care prestează slujbe personale domnului la Curtea domnească. dregătoriile cele mai importante şi de încredere. surprins de doamna Reinhard în 1806: „Domnul de Sainte Luce avusese grijă să-mi vorbească de traiul simplu al palatului. Grigore Ghica: „S-a silit să suprime multe din Nicolae Filimon.Viaţa la Curtea domnească în vremea lui Grigore al IV-lea Ghica 81 _______________________________________________________________________________ despuiate. jăfuiau cu deplină libertate. care copilărise la Curte. Aceşti tâlhari. după cum subliniază contele Káracsay „ar fi o greşeală să se creadă că la curtea domnului Moldovei sau la cea a domnului Ţării Româneşti ar putea cineva să răzbată numai cu limba ţării. Editura Eminescu. Dacă în administraţie Grigore Ghica a trebuit să facă unele concesii elementului grecesc. 8 Ibidem. pe oamenii cei fără experienţă şi creduli”5. în vreme ce românii (proveniţi mai ales din mica nobilime) ocupă posturi inferioare. 6 5 . p. Callimachi.

Ziua. Podul Mogoşoaei. Astfel. Desigur. Plata slujbei era de asemeni. După cum relatează Ion Ghica. rudele mai îndepărtate. milităreşte. când îl trădează (aşa cum au făcut marii cămăraşi Filip Lenş şi Ştefan Bellu) ori pur şi simplu pentru a fi avansaţi. p. copiii. II (18221830). fiind schimbaţi atunci când intră în conflict cu domnitorul (vezi cazul marelui vistier Barbu Văcărescu). strigate în cor. Povestea unei străzi. începută astfel. Una dintre acuzaţiile ce i se aduceau de către adversarii săi. vol. Au circulat la Bucureşti „manifeste” – menţionate şi de consulii străini în rapoartele lor – în care domnitorul era învinuit că se lasă condus de favoriţii săi. etichetaţi drept oameni de cea mai joasă condiţie şi fără niciun merit. acesta promovând în marile dregătorii de stat şi de la Curte rude şi apropiaţi. se referea şi la nepotismul domnului. Într-o ţară în care fiecare boier se întreba de ce să nu fie el domn. p. imediat după trezirea lui şi să-i spuie laolaltă: „Frumos este Măria Ta! Sprincenat este Măria Ta!” După această exclamaţii.82 Şerban Pătraşcu _______________________________________________________________________________ obiceiurile fanarioţilor. observăm că în luna ianuarie. majoritatea dregătorilor îşi păstrează slujbele cel puţin 2-3 ani iar unii şi mai mult. 145. Bucureşti. „când domnul avea câte o Gheorghe Crutzescu. 9 . verii. şi acelea nesemnificative. trebuiau să intre în fiecare dimineaţă în iatacul domnitorului. între care una din sarcinile Curţii cele mai nostime: opt inşi îmbrăcaţi în portul cel mai strălucit. Situaţia social-politică din ţara şi relaţiile tensionate dintre Marile Puteri. X. se retrăgeau în bună ordine. 1986. guvernarea autoritară a lui Ghica a însemnat stabilitate şi a pus bazele dezvoltării moderne a societăţii româneşti. nu-i permit însă principelui să dea semne de slăbiciune. fapt care duce la abandonarea vechii practici fanariote de a schimba în fiecare an pe toţi dregătorii şi de a-i înlocui cu alţii noi10. Printre cele mai vehiculate nume erau cele ale marelui cămăraş Filip Lenş (considerat un bastard. lună în care sub regim fanariot avea loc schimbarea dregătorilor. Grigore Ghica face foarte puţine numiri. acuzaţiile sunt întemeiate. 10 Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Documente. Numărul favoriţilor din Partidul Curţii era mai mare. Urmărind Arhondologia Munteniei dintre 1822-1828. însă o influenţă deosebită au doar 3 oameni. 207. p. fiul unei dansatoare din tavernele Bucureştiului). căminarul Dresna (vechi om de casă al familiei Ghica) şi clucerul Chiriac11. Ghica promovându-şi în cele mai importante posturi fraţii. avansări printre slujbaşii mărunţi ai Curţii sau acordă doar titluri onorifice. îi părea grecoteiului mai dulce. însemnată”9. Editura Meridiane. vol. Serie nouă. Cea mai importantă dintre modificări rămâne însă interzicerea vânzării slujbelor. De exemplu. favoriţii ori prietenii buni. 11 Hurmuzaki. 296. Măsura principelui îşi pune amprenta asupra stabilităţii funcţiilor atât în Divan cât şi la Curtea domnească.

vol. cancelaria şi toate locurile publice sunt închise. 1891. Marele ban Barbu Văcărescu îi spune unei doamne care-i solicitase sprijinul că el nu o poate ajuta şi să se adreseze favoritului Dresna care poate face totul. iar o boieroaică nemulţumită de hotărârea Divanului într-o pricină avută. şi cu arcurile de curea de lac. În 1827. pornea de la Curtea domnească. îi plăcea domnului să iasă la iarbă verde.Viaţa la Curtea domnească în vremea lui Grigore al IV-lea Ghica 83 _______________________________________________________________________________ pricină grea. Hurmuzaki. p. Măsuri de prevedere sunt luate şi Ion Ghica. 210. şi fără teamă se duce în locuri afectate de ciumă. p. în special chestiunile economice. După masă principele avea obiceiul să se ducă în vizită la bătrânul său prieten Romaniti. Documente. ciuma îl răpeşte chiar pe fiul său Iorgu. În caleaşca sa cu tăbliile suflate în argint. însoţit de sora şi de un alai numeros. la marginea capitalei. X. Uneori. Principalele activităţi se desfăşoară dimineaţa. p. negustorii nu mai fac nicio tranzacţie iar bucureştenii se închid în casele lor. p. unde împreună cu domnitorul dezbate şi ia hotărâri privind probleme de stat. Istoria fondărei oraşului Bucureşti. 15 Hurmuzaki. 14 D. În lipsa doamnei – Ghica fiind divorţat de Maria Hangerli încă din 1821 – onourile la Curte le făcea Profira (sau Pulcheria) sora principelui. chema de se sfătuia cu trei oameni: cu vornicul Costache Câmpineanu. se ducea prin târgurile şi pieţele din Bucureşti pentru a verifica corectitudinea negustorilor. 312.. cit. Bucureşti. Când era vremea frumoasă. 13 12 . Ea are o Curte proprie şi se bucură de respectul şi privilegiile acordate unei doamne a Ţării Româneşti. Domnul primeşte în audienţă. Ciuma stârneşte o panică de nedescris. „S-a văzut Grigorie Ghica – scrie Pappasoglu – călcând singur prăvăliile brutarilor celor mari. vol. şi vai brutarului aceluia ce îndrăznea să-şi bată joc de public”14. 184. Curtea îşi suspendă contactele cu cei din afară. tu hotărăşti. În această perioadă Grigore Ghica umblă într-o trăsură fără perne. brutarii prinşi că înşeală. Cel puţin de două ori pe săptămână Divanul se întruneşte la Curte. 120. având cântarul (teraziile) cu el în caleaşcă. X. îi strigă lui Chiriac: „Ticălosule. Până la Regulamentul Organic. erau ţintuiţi de ureche la uşa prăvăliei pentru o zi întregă iar pâinea găsită lipsă li se împărţea săracilor sau se trimitea arestaţilor la puşcărie. Pappasoglu. pe Podul Mogoşoaiei. unde se aflau frumoasele case ale boierului Romaniti. Documente. şi ia măsurile sanitare necesare pentru încetarea epidemiei. Tipografia Universul. ori judecă pricinile nerezolvate de instanţele inferioare. căsătorită cu Nicolae Mavros15. op. însă numai după ce marele postelnic cercetează dacă cererea solicitantului este destul de întemeiată pentru a putea intra la acesta. nu Vodă!”13. clucerul Chiriac şi cu baş-ciohodarul Măciucă”12.

diplomatul danez Clausewitz este primit la Curtea lui Grigore Ghica fiiind în ziua aceea recepţie mare. sora lui Ghica. Tinerii fraţi ai domnului – chipeşi şi foarte bine crescuţi. căci astfel cerea ceremonialul Curţii. După un timp îşi aruncară însă caftanele. Nu lipseau de la Curte recepţiile. îi pare cea mai frumoasă şi inteligentă. nu le era iertat a umbla cu butca”18. jocurile. Remarcă. op. Pappasoglu. iar negustorilor şi familiilor lor. II (18221830).84 Şerban Pătraşcu _______________________________________________________________________________ la Curtea Domnească. În Palat. vol. 19 Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Balul se deschide cu o poloneză. în fundul Palatului. Preotul Robert Walsf care soseşte la Bucureşti în timpul unei epidemii de ciumă. Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. prea călduroase şi prea greoaie. având în jurul lui pe boierii ţării şi ai Curţii. petrecerile şi balurile. Chiar şi în aceste vremuri. că toţi boierii şi soţiile lor aveau obiceiul de a săruta mâna domnului. 18 D. cit. vorbind limba franceză. 96-97. pe un divan învelit cu pânză ceruită16. plimbări şi afaceri. observă Clausewitz. 92. pe care Ghica îl dă într-o casă boierească (probabil în casa lui Romaniti). critică vanitatea boierilor care şi în vreme de ciumă îşi afişează luxul. Serie nouă. însă balul ţine până la 3 dimineaţa. dar şi alţii. prilej pentru Clausewitz să se mire cât de puţin mâncau şi beau românii19. Petrecerea continuă seara cu un bal la care sunt invitate 200 de persoane. saloanele sunt pline de curteni iar principele îl primeşte aşezat pe sofa cu picioarele încrucişate. domniţa Pulcheria. cafele şi lulele. Admiră pe cucoanele îmbrăcate în rochii de bal. Serie nouă. Boieroaicele sunt frumoase. apoi urmară dansuri engleze. cu barba lungă. mai ales boierii. Numai consulii şi alţi străini de marcă erau scutuţi de acest semn de deferenţă. vorbind foarte bine franţuzeşte. 102. Era straniu să vezi boierii. cu maniere europene – îi fac o impresie bună. p. p. cu caftane şi tichie roşie. Se joacă şi o horă muntenească. ca la orice bal occidental. îşi văd netulburaţi de vizite. Ibidem. Domnul îl pofteşte în italiană să se aşeze şi dă ordine să li se aducă dulceţuri. însă dintre acestea. Un vizitator primit în audienţă la 24 octombrie 1824. deşi era abia 10 dimineaţa. 304. p. cu ocazia serbării zilei onomastice a unui fiu al domnitorului. Din vremea lui Ghica trăsurile luxoase sau nu. La fel şi boierii cu care se întreţine Clausewitz.. contradansuri şi valsuri. p. „Să se ştie – notează Pappasoglu – că numai clasele boereşti aveau drept să umble cu butci până la venirea lui Grigore vodă Ghica pe tron la 1822. nu mai sunt un apanaj al boierimii. Într-o sală mare se serveşte masa cu feluri multe şi alese. vorbesc mai toţi franţuzeşte. Când află însă că lucrurile nu stau aşa.17 încât crede că este vreo recepţie la Curte. vede atât de multe trăsuri care apăreau de pe toate uliţele oraşului. elegante şi bine crescute. îl găseşte pe domnitor. nota 4. În primăvara anului 1824. Domnul pleacă devreme. luând şi ei parte la joc. II (18221830). vol. 17 16 .

cu capul gol. cu numeroase detalii. legate cu testemel cu bibiluri. cu panglici şi cu flori. rezemat pe perne. urmat de beizadelele cele mai mici. pe moşia domnească. împreună cu trei dintre elevii cei mai silitori de la şcoala românească. Prin colţurile odăii. acadele. praline. În curtea casei. în casele frumoase şi încăpătoare ale lui Romaniti de pe Podul Mogoşoaiei. rochie garnisită pe poale cu fianguri de panglice şi de stofă. Boierii i se arătau cu iubire şi supunere. p.Viaţa la Curtea domnească în vremea lui Grigore al IV-lea Ghica 85 _______________________________________________________________________________ Petreceri mari la Curte aveau loc la începutul anului. după care veneau sora domnului Profiriţa şi alte nepoate. „Vodă era vesel ca niciodată – povesteşte Ion Ghica – zilele posomorâte se credeau trecute. ciupag scurt pe moda Imperiului. şedea în mijlocul sofalei. ziua de Sf. hanger de brilianturi la brâu. opinca şi târgurile mulţumite şi vesele”20. Fetele. Când începea dansul. rochie de mătase. Într-o încăpere care da în sala de bal.. La dreapta şi la stânga lui. zăbranic sau marabù meşteşugit adus. 330-331. cu gugiumanul de samur. cit. de Ioniţă Voinescu. Curtea Domnească se muta la Colentina. Seara principele dă bal mare boierilor. Ion Ghica ne relatează. stăteau cele şase beizadele. era intinsă o masă plină cu tot felul de zaharicale şi cofeturi.. pâinea trei parale ocaua şi vinu zece parale vadra. toţi boierii se strânseseră la Curtea domnească ca să-l salute pe domn de Anul Nou. În sala de bal. marţelin sau paplină fără cute. precum şi câteva cucoane mari din protipendadă. Ghica îmbrăcat cu giubea albă. castane fierte în zahăr. unde după cum mărturiseşte chiar Ghica în testamentul său: „mai întâi am clădit . împănate cu citate latineşti. Ghica se scoală de pe divan. slujitorii cu tavele ofereau limonadă şi orangeadă. boierii cei tineri îşi lepădau giubelele şi papucii şi invitau fetele şi cucoanele la joc.. Încă de dimineaţă. Când dansatorii începuseră să se înfierbânte. mâneci cu bufanturi. salută în dreapta şi în stânga. începând întotdeauna de la mijlocul sofalei. şi porneşte spre ieşire. la care încercau să se încălzească. la parolă. potrivit obiceiului. dascălul de la Sf. cofeturi cu răvaşe franţuzeşti şi caramele cu plesnitori servite musafirilor de vestitul Antonachi Borelli şi de Momolo. Pe o galerie improvizată deasupra uşii de la intrare stăteau muzicanţii. La prânz răvaşele din plăcintă îi prevesteau lui Ghica numai lucruri bune. la câteva mese se serveau boierilor ponciuri. lumea toată îndestulată. paftale de aur cu pietre scumpe şi cu şal pe spate. cu fundă albă cam pe frunte şi cu mâinile încleştate la ceafă. Vasile a anului 1827. îl sorcoviseră pe domn cu un engomion plin de prevestiri măreţe şi glorioase. două orchestre şi un taraf de lăutari. vizitii şi slujitorii boierilor aprinseră un foc uriaş. Sava. cu coadele cu panglice şi urmuz împănate cu stele şi fulii de diamant.. . precedat de baş-ciohodar. Eufrosin Poteca. În sala de bal. În timpul verii. la poloneză. Cucoanele tinere se purtau legate la cap cu turban de tulpan. Cucoanele mai în vârstă mai păstrau încă fesul alb.. de cămăraşul cel mare şi de câţiva edeclii. la vals şi la „ecossaise”. op. am construit şi o 20 Ion Ghica. casă falnică de vară împreună cu o grădină.

Bucureşti. ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa a câteva mii de oameni. Constantin şi Elena). şi biserică împodobită cu splendoare pe dinăuntru şi pe dinafară. la căsătoria sau înmormântarea sa sau a vreunui membru al familiei domneşti. o atenţie deosebită a fost acordată ceremonialului Curţii domneşti. care asigură serviciul religios. Heliade Rădulescu. consulii străini cu soţiile lor.. prin publica şi libera preumblare tuturor printrânsele. Hurmuzaki. proprietarii urşilor erau răsplătiţi cu bani. cât viţeii de mari. etc. Bobotează. Sf. 24 George Potra. precum şi o mulţime de oameni de rând23. Grigore Ghica avea nişte câini zăvozi. Sunt de faţă. X. 194. Vasile. la venirea şi plecarea vreunui patriarh.. 1992. când fata vistierului Barbu Văcărescu s-a măritat cu fiul logofătului Ştefan Belu. Bucureşti. 1973. 240.. la numirea episcopilor. la trecerea prin ţară a ambasadorilor diverselor ţări sau a consulilor trimişi la Bucureşti. mitropolitul ţării însoţit de episcopi şi preoţi. p. care produce o mulţumire nespusă la vedere şi veselie d-a gata şi fără cheltuială la toţi cetăţenii din orice clasă. au loc nunţi strălucitoare. La jocurile organizate în august 1823. vol. 23 22 . 40 de ocale cu vin22. Pe lângă plimbări. nu se prezintă nimeni să-i aducă preţiosul obiect.86 Şerban Pătraşcu _______________________________________________________________________________ alee frumoasă cu arbori jur împrejur. 213-214.. Anul Nou. Aşa s-a întâmplat în 1823. Condica Grigore Dimitrie Ghica aparţinea lui Mircea I. şi a reprodus o parte din ea în primul volum al cărţii „Din Bucureştii de ieri”24. Enigmele Bucureştilor. la Curtea domnească. la târnoşirea unei biserici când participa şi domnul. p. primeau de la marele cămăraş. Sf. Din porunca sa. p. iar slujitori care se îngrijeau de câini. precum şi heleşteu bine îngrijit cu moară pe dânsul şi în urmă am înălţat . de 1000 de piaştri. 21 Simion Săveanu. p. când se aducea vreo icoană în oraş. Bucureştii văzuţi de călători străini (secolele XVI-XIX). Câteodată.”21.. Documente. La sfârşitul luptei. principele. Din documente reiese că se făceau alaiuri (ceremonii) cu ocazia: numirii unui nou domn. pentru alungarea ciumei sau aducerea ploii în vreme de secetă. 70-129. Istoricul George Potra a întâlnit această Condică inedită într-o colecţie particulară. la diferite sărbători (Crăciun.. pe care-i hrănea şi îi punea să se bată până la moarte. însă în ciuda recompensei anunţate. la moartea mitropolitului sau înscăunarea unuia nou. marele logofăt de obiceiuri a întocmit o Condică care cuprindea vechile obiceiuri şi ceremonii ale Ţării Româneşti dar şi o parte din cele desfăşurate în vremea sa. toţi boierii mari şi mici. Cu mare pompă şi paradă. bucureştenii veneau în număr mare la Curtea de la Colentina ca să asiste la luptele dintre câini şi urşi. Editura Academiei Române. sau când se scoteau moaştele unui sfânt. Ibidem. Sub domnia lui Grigore Ghica. principele îşi pierde ceasul cu briliante. cu celelalte dimprejur clăriri şi căsuţe. Editura pentru Turism.

însă la Bucureşti „cu mai multă etichetă”25. Alaiul cu care a ieşit luminata doamnă a mării sale Mihai Vodă Suţul afară la Îzvorul Tămăduirii. tête fraible. mărturiseşte că a fost primit de către domni cu tot ceremonialul şi fastul vechii curţi bizantine. p. probabil. p. X. vol. nemulţumit de rezultatul audienţei la Curte. excessivement ignorant. în domnia lui Alexandru Moruzi. Serie nouă.Orănduiala cu care se petrece la groapă vreun domn ce va muri. II (18221830). ameninţând că va lăsa un funcţionar să se întâlnească cu acesta27. consulul Franţei. Alaiul cu care s-au petrecut la groapă răposatul Jan Marcul consulul Prusiei. trăsuri. îl caracterizează pe principe ca fiind: „homme de la dernière nullité. La un număr mare de ceremonii asistă. consulul trebuie să şadă o lună acasă spre a primi vizitele tuturor boierilor. Alaiul cu care merg luminatele beizadele la dumnealor consuli de-i heretisesc. după ce este prezentat. o altă lună este petrecută cu înapoierea acestora”26. Grija lui Grigore Ghica pentru protocol este remarcată şi de diplomaţii străini. Alteori. sau atunci când consulul Prusiei refuză să fie vizitat de marele cămăraş. p. Documente. servitori şi o garda personală sunt trimişi să-l escorteze la Curte. un nou consul. iritat de întâietatea acordată de domn consulului francez. vol. în trecere prin Moldova şi Ţara Românească. proaspăt numit la Bucureşti. 27 Hurmuzaki. est d’une avarice sordide”. prea zeloşi. pleacă de la Curte. Alaiul cu care merge boierul ce se va orăndui de măria sa Vodă de heretiseşte despre patria mării sale pă dumnealor consulii. de exemplu: Orănduiala alaiului cu care s-au petrecut la groapă luminăţia sa beizadea Iorgu al măriei sale Alexandru vodă Moruzi. 144-145. în domnia mării sale Alexandru vodă Moruzi. 184. 158. în Bucureşti un alai foarte greoi. unii consuli îşi permit să-i dea sfaturi domnitorului şi să-i critice guvernarea. căreia i se răspunde în modul cuvenit. 25 .Viaţa la Curtea domnească în vremea lui Grigore al IV-lea Ghica 87 _______________________________________________________________________________ G. ţine o cuvântare ocazională. şi ofiţerul Sir James Edward Alexander. Ţeremonia ce s-au făcut la buiruc-bairam la Curtea gospod acum în zilele peaînălţatului nostru domn Grigore Dim Ghica – însă cu siguraţă nu lipsea niciuna dintre ceremoniile Curţii domneşti. se pregăteşte. Nu de puţine ori protocolul Curţii este încălcat de consulii străini. deoarece afirmă: „Cu prilejul oricărui eveniment cât de neînsemnat. ambasadorul Rusiei la Constantinopol. leat 1799. Ţermonia ce s-au făcut la Curban bairam la Curtea gospod. când consulul Austriei. unde. i se înmânează un cod al ceremonialului Curţii iar în 1824. ca în 1822. Potra a reprodus din Condică doar câteva. în 1826. în domnia mării sale Ioan Vodă Caragea. Consulului francez. 26 Ibidem. Orănduiala cu care s-au scos caii domneşti la ceair. Orănduiala cu care se petrece la groapă vreun boier mare ce va muri. Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Nu se mulţumesc cu atâta şi-l ponegresc în rapoartele lor. adică la mai 4. ca urmare a dispoziţiilor Porţii. Când soseşte. După această ceremonie. În 1823.

din care fac parte subalternii din ministerul încredinţat marelui dregător. este condus până la casa sa. şi înfăţişează pe predestinatul la domn. Predestinatul îl sărută la guler. Îmbrăcat cu caftanul. atacând convoaiele de negustori şi prădând satele. purtând în mână un toiag de argint cu cap de topuz. După Dionisie Fotino28. care proclamă în auzul tuturor numele rangului.88 Şerban Pătraşcu _______________________________________________________________________________ şi în sprijinul acestor afirmaţii aduce argumentul că nu există în tot Palatul nici o carte. Grigore Ghica nu ezita să ia măsuri dure împotriva celor ce greşeau. adică ciubuci-başa. ţinând în mână caftanul. Iar postelnicul cel mare trimite un pitac către acel ce este numit a fi destituit. până în cele mai mici amănunte se făcea numirea în dregătorii. 661-662. 2008. traducere din greceşte de George Sion. Îndrăzneala lor crescuse în aşa măsură încât jefuiau şi omorau chiar la barierele Bucureştiului. Bucureşti. dar şi ceauşi. mare vornic. hatman sau armaş. Nu lipseau de la Curtea domnească nici pedepsele. i se face ceremonie din partea edecliilor domnului. Acolo vistierul cel mare stă în picioare. domnul trimite la el de îl pofteşte pe a doua zi la curte. cafegi-başa şi alţii. ţintuiri de ureche la uşa prăvăliei a negustorilor necinstiţi şi confiscarea mărfurilor. intră în Postelnicie. precedat de postelnicul cel mare. fără căciuli) şi alţi mai mulţi privitori. agă. trece în cămara Visteriei şi începe a da ordinele dregătoriei sale la subalternii şi logofeţii săi. până să se gătească parada. unde. fie el mare boier sau doar un simplu hoţ. Deşi bun şi drept. unde peste puţin timp i se trimite meterhaneaua domnească să-i cânte.„Asasinatele sunt frecvente” Dionisie Fotino. unde numiţii caută pricinile şi judecăţile. Editura Valahia. şi îmbrăţişându-se cu el stă în mijloc. ci să trimită semnul oficiului său. atunci când numitul este spătar. nici măcar una de geografie. şi celelalte. mutilări şi execuţii de hoţi. prin care îi scrie că aşa precum înălţimea sa a găsit cu cale a-l lăsa în linişte. ca pentru nişte posturi militare. aduceri în lanţuri a ispravnicilor. Pintr-o ceremonie. ceremonia unui mare dregător se desfăşura în felul următor: „În ajunul zilei cînd este să numească pe vreunul din boierii mari. bătăi la tălpi primite de boierii obraznici. tâlhari şi criminali. iese din Spătărie. luând de la el hazranul. stând de faţă toţi boierii cei mari în costumele lor (pe cap purtând numai fesuri. bine pusă la punct. 28 . p. Ceremonia este mai pompoasă. Atunci numitul sărută mâna domnului şi. mare ban.” Cu alai. ciohodari şi seimeni. intră postelnicul cel mare. să nu se mai supere pe a doua zi a mai veni la Curte. Boierul predestinat vine a doua zi de dimineaţă la curte şi şade la Postelnicie. S-au văzut în vremea sa: arestări şi exilări de boieri. sau alt semn al rangului său. Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei. De acolo trece în apartamentul boierilor veliţi. Ţării Munteneşti şi a Moldovei. sau dacă este vistier mare. domnul îi face o cuvântare zicând: „Pentru strălucirea strămoşilor tăi (sau pentru credincioasele tale servicii) iată că te onorăm cu rangul cutare şi caută să te porţi bine”. Mai ales aceştia din urmă împânziseră ţara de la un capăt la altul. Domnul după ce iese în Spătărie (sala unde se fac prezentăriile şi Divanele) se aşează pe tron.

elementele bizantine regăsindu-se însă într-un procent încă consistent. Toujours à la cour royale se déroulaient les cérémonies. d`adopter le projet. el o pune în siguranţă. Unei boieroaice. Ibidem. X. p. réunis au moins deux fois par semaine. les festivals. LA VIE DE LA ROYAL COURT EN TEMPS DE GRIGORIE IV GHICA (Résumé) Au cours de Prince Grigore Ghica IV (1822-1828) cour princière conservé le centre du pouvoir qu`ils soient législatifs. et des jeux offerts par le prince règnant. bals. lois. 294. Maria Hangerli. Câteva din pedepsele ordonate de principe stârnesc amuzamentul bucureştenilor. cérémonies. 100 de lovituri la tălpi cu falanga. p. Ţara Românească va cunoaşte o înteţire a tâlhăriilor şi crimelor. la scara palatului. Lipsită de forţe de ordine capabile să-i stârpească.Viaţa la Curtea domnească în vremea lui Grigore al IV-lea Ghica 89 _______________________________________________________________________________ notează în 1824. de turci. iar cei rămăşi vor fi tăiaţi în bucăţi de turci. iar cele câteva execuţii ordonate de Ghica nu vor opri şirul violenţelor. domnul îi răspunde că dacă se teme. Mots clefs: power house. notamment celles visant à l`organisation financière de l`Etat. les bals. 266. domnul porunceşte să i se aplice. vol. închizând-o la Mănăstirea Mărgineni30. les résolutions et les lois. Documente. la raison autre juge n`est pas résolu par les tribunaux inférieurs. Unui necunoscut care insistă să-l vadă pe Ghica pentru a-l convinge să se împace cu fosta soţie. adică va fugi. divan 29 30 Hurmuzaki. le pays débattre de questions importantes. . care-şi exprimă temerea că Ghica va părăsi ţara aşa cum a făcut Caragea. exécutifs et judiciaires. Concluzionând. putem afirma că modernizarea societăţii româneşti se afla în plin proces de desfăşurare. Voici. et avec la règle. Divan. consulul Prusiei29. les réceptions d`ambassadeurs.

.

rencontres interdisplinaires et interrogations du présent. vol. Dechristianizing France: The Year II and the Revolutionary Experience. dar cu rezerva păstrării demarcaţiilor stricte ale celor două. 2 Dale van Kley. ARHIVELE OLTENIEI. Dacă una dintre definiţiile consacrate ale Vechiului Regim era cea a uniunii dintre tron şi altar. p. 1991. Joseph Galloway. 1976. Perspectives actuelles dans l’histoire de la Révolution française (sous la direction de Jean-Clément Martin).REVOLUŢIA ÎN SUTANĂ: CLERUL ŞI EVENIMENTUL POLITIC ÎN PRINCIPATUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI (PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA) NICOLAE MIHAI Potrivit unei percepţii curente. année 1995. London. la fel. în La Révolution à l’œuvre. extrem de interesantă pentru areale precum America Latină sau Europa Răsăriteană. specialiştii au atras atenţia asupra profilului mult mai complex al naţionalismelor europene. Cf. Bruxelles. Religion. precum Tocqueville.39. o analiză a revoluţiilor nord-americană sau franceză. 193-206. 80. Chiar în Europa. volume 89. Tocqueville: religion et modernité politique / Tocqueville: Religion and Political Modernity. Politique et religion en France. prieten apropiat al lui Benjamin Franklin. 24. Mc Manners. society and politics in France since 1789. indică prezenţa a numeroşi clerici în „tabăra” revoluţionarilor. căci un preot implicat în afacerile publice nu poate decât să displacă profund3. The French Revolution and the Church. Hambledon Press. no. Rennes. din cauza politicii anticlericale inaugurate în perioada revoluţionară. Jean-Louis Ormières. 1970. O recapitulare recentă a contribuţiilor importante pe marginea raportului religie-revoluţie la Rita Hermon-Belot. diferite ca specific istorico-cultural faţă de obişnuitul etalon de raportare. Prin urmare. 3 Jean-Claude Eslin. 91–111 1 . ca să ne referim doar la câteva exemple clasice de la finele secolului al XVIII-lea. J. Harper and Row. 2002. Situaţia este. 2005. Europa Occidentală. June 2008. continuau să acorde un rol important religiei ca susţinător al democraţiei. 2010. episcopul James Madison sau binecunoscutul abate Grégoire sunt doar câteva exemple ilustrative ale „lipsei de incompatibilitate” între Biserică şi revoluţie1. o anumită detaşare faţă de viziuni clişeizate pare să devină necesară. p. 27. Religion and the Age of the „Patriot” Reform. Editions Complexes. Presses Universitaires de Rennes. în „Archives des sciences sociales des religions”. p. Cu precizarea că situaţia Franţei este una mai aparte. Serie nouă. Totuşi. Numéro 1. New York. in Frank Tallet. 253. Biserica apare ca o instituţie tradiţională. Religion et Révolution. Religion et Révolution: la déchristianisation de l'an II. Hachette. Paris. 1-28. dar care survenea pe fondul unei „decreştinări” treptate. Michel Vovelle. vizibile anterior. James Caldwell. p. Frank Tallet. nr. in „Journal of Modern History”. anumiţi intelectuali ai secolului al XIX-lea. 2. cauzat de viziunile şi sensibilităţile religioase diferite2. p. imună la experimentele politice de tipul revoluţiilor. Nicholas Atkin.

iar cea de revoluţie cu cea de independenţă4. Utopica. Biserica Ortodoxă are de suportat influenţa prelaţilor greci. Revoluţia este acel moment în care critica se transformă în utopie şi în care utopia e împlântată într-un grup de oameni şi într-o acţiune. Avatarurile creştinismului şi triumfalismul mesianismelor noilor ere (sec. Păstrătoare a memoriei colective. O bună sinteză românească la Simona Nicoară. Coborârea raţiunii pe pământ a fost o adevărată epifanie şi aşa a fost trăită prin protagoniştii săi. copiate în centrele monahale. Era revoluţiei. fr. Y-at-il une Europe orthodoxe?. Timişoara. vol. Roger Chartier. 251-269. ideea de revoluţie va opera o modificare radicală a raportului dintre religie şi politică în Europa modernă. Cu toate că influenţa culturală greacă va prezenta câteva avantaje pentru cultura religioasă şi politică a ţării. Sorin Antohi. La începutul secolului al XIX-lea. Gallimard. ea va ajunge să fie contrabalansată de dezvoltarea celei naţionale. ea joacă nu mai puţin un rol aparte şi în ceea ce priveşte receptarea noutăţilor.92 Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________ Conform unei alte opinii. Pentru Principatele Române ale începutului de secol XIX. prin faptul că provoacă o regândire a unui raport tradiţional. în zona est-europeană. revoluţia apare ca un adevărat Ianus bifrons. dar şi patrimonii semnificative (mânăstiri şi proprietăţile lor). construieşte. 276. cel puţin în Balcani. Originile culturale ale Revoluţiei franceze. semnificativ. Bucureşti. p. Biserica Ortodoxă continuă să joace un rol semnificativ7. cronicile vechi. mai degrabă. ea conservă deopotrivă amintirea perioadei de dinaintea ocupaţiei turceşti. O istorie a secularizării. în „Sud-Estul şi contextul european. tr. 188-191. p. Belona. sau. Spre deosebire de situaţia vest-europeană. de la apariţia sa mişcându-se pe linia acestei duble raportări: „Raţiune în act şi act providenţial. şi pe această filieră. 6 Eric Hobsbawm. apoi prin interpreţi”5. 5 Octavio Paz. În primul rând. II. În viziunea lui Octavio Paz. În prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dumnezeu şi puterea. 1992. datorită faptului că „introduce mişcarea şi utopia acolo unde raportul dintre politică şi religie era gândit în termeni stabili”. în Principate. În al doilea rând. Cluj-Napoca. Bucureşti. a numelui binefăcătorilor şi donatorilor săi. dacă ne gândim la faptul că o bună parte din literatura franceză a Luminilor va intra. Cf. cap. chiar dacă ei profită de curentul antigrecesc care se naşte în Ţara Idem. Editura Accent. Editura Ştiinţifică. L’autre voix. ei îi revine rolul de a reprezenta populaţia creştină din cadrul Imperiului Otoman. apud idem. Teologie şi politică în Occident. Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene” (sous la direction de Alexandru Duţu). 276. Bucureşti. 12 Ideologia: religia. de departe. demonstrând acest lucru. ca Gheorghe Lazăr. Studii asupra imaginarului social. VII. este. ştiut fiind că religia este asociată cu ideea de supunere. distrugând. istorie şi mit. care deţin poziţii cheie la nivelul ierahiei. Editura Anastasia. p. Rolul unor intelectuali ardeleni. determinare raţională şi acţiune miraculoasă. 1991. XIX-XX). ea este în acelaşi timp creatoare şi distrugătoare. 4 . 2006. treptat. 2001. p. 1997. unde Biserica Catolică cedează statului locul important pe care îl deţinea în perioda Vechiului Regim6. Fiica raţiunii sub forma sa cea mai riguroasă şi cea mai lucidă: critică. 1998. p. 7 Alexandru Duţu. 11-86.

în ciuda compromisurilor temporare acceptate. la 1848. Hory sesiza perfect mobilurile care îi împinseseră pe fruntaşii revoluţionari să-l coopteze în guvernul provizoriu: „Înalta sa poziţie sacerdotală exercită o mare influenţă asupra poporului şi asupra soldaţilor. iar cenzura şi distanţele existente nu eliminau posibilitatea pătrunderii ideilor novatoare din Occident. Acte şi documente 1848. deopotrivă în interior şi în exterior. de altfel. conduse de Tudor Vladimirescu. pentru a evita orice vărsare de sânge s-a recurs la cuvântul său conciliator pentru a triumfa în faţa contrarevoluţiei”8. rolul acestor interferenţe culturale este departe de a fi unul minor. oferindu-i protecţie şi acceptând colaborarea cu acesta. Preţuirea de care se bucură mitropolitul. 267. În contextul dezavuării internaţionale şi a încercării de a beneficia de legitimitate prin conlucrarea cu boieri rămaşi la Bucureşti. deşi cei care îndeplineau acest înalt oficiu au fost cunoscute elemente conservatoare. Dacă la 1821. printre participanţii la mişcarea iniţiată de Tudor Vladimirescu se numără şi preoţi. care. la 1821. dar şi mitropoliul Neofit. p. Este şi motivul pentru care. . Deşi puţin studiat. Tudor Vladimirescu şi-a modificat atitudinea. În ceea ce-l priveşte pe mitropolitul Neofit. 1902. care au încercat să-l protejeze. cât şi de elita revoluţionară paşoptistă. aceea de „popularizatori” şi „sacralizatori” ai noilor idei. nu s-au bucurat de încrederea conducătorilor mişcărilor contestatoare politice. Aşa se face că. nu numai mitropolitul Dionisie. Ei sunt cei care susţin discursul puterii revoluţionare că Dumnezeu va binecuvânta eforturile acesteia. aşa cum se întâmpla şi în cazul revoluţiei americane. Faptul că episcopul Ilarion. le-a asigurat mişcărilor revoluţionare din Sud-Estul Europei (cazul românesc. a fost recunoscut atât de Tudor Vladimirescu. Cooptarea. lor le revine o poziţie esenţială. în cadrul Revoluţiei de la 1848 rolul lor este mult mai semnificativ. de partea lor. sârbesc sau grecesc) un prestigiu sporit şi o credibilitate pe măsură. a înalţilor ierarhi ortodocşi. dovedeşte că reprezentanţii Bisericii erau deschişi unor experienţe culturale mai largi decât ne închipuim. la 1848. prezenţa membrilor Bisericii ortodoxe în cadrul Revoluţiei de la 1848 este mult mai serioasă şi ea invită la serioase reflecţii despre rolul acesteia în cadrul mişcărilor naţionale din Europa balcanică. Bucureşti. iar acest lucru este perfect vizibil în textul Cererilor norodului românesc. lecturează şi pe reprezentanţii francezi ai Luminilor.Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 93 _______________________________________________________________________________ Românească în ajunul mişcării revoluţionare de la 1821. Comparativ cu situaţia revoluţiilor din spaţiul occidental. asigură interimatul în caz de vacanţă a puterii. unul dintre ierarhii români semnificativi pentru relaţiile dintre Biserică şi politică la 1821. unde un sigiliu 8 Anul 1848 în Principatele Române. De departe. Tudor Vladimirescu îşi manifestase în repetate rânduri opoziţia faţă de mitropolit. le va înnobila sacrificiile şi va binecuvânta începuturile lor ca naţiune. II.

anunţând revenirea la starea anterioară de lucruri. 9 . Cambridge University Press. de la patriarhie. printre altele. „şi deosebit. la final de secol XVIII şi început de secol XIX. atât la 1821. Element important a ceea ce regretatul Alexandru Duţu numea solidarităţile organice11. Ismail Hachî. se bucură în ochii credincioşilor de un anumit Martin E. conlucrarea cu Tudor Vladimirescu.94 Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________ naţional de la 1776 includea sloganul latin „Annuit Coeptis”. p. acceptă. preotul. lucru care îi va fi aspru reproşat de un dregător otoman10. Loialitatea unora dintre ei se va prelungi. imediat ce situaţia se schimbă. la propagarea revoluţiei în ţară. Să remarcăm faptul că. The Cambridge History of Christianity. 10 În scrisoarea sa. priveşte statutul parohiei ca spaţiu esenţial de existenţă. speriaţi de zvonul intrării armatelor ruse. îi scrie. II. Atitudinea aceasta necesită câteva explicaţii. 9-13. cât şi la 1848. Răscoala din 1821. Dacă în 13 iunie 1848 acceptă să fie numit în fruntea noului guvern revoluţionar (care include însă şi nume ale Vechiului Regim regulamentar). pe care îi găsim participanţi activi atât la 1821. în cel mai mic fel. şi reprezentantul său. susţinând fie Adunarea Norodului. R 1821). vizibil în câteva rânduri. Documente interne. mitropolitului Ţării Româneşti. 1999. Există totuşi nuanţe: la 1821. p. În celălalt caz. cât şi la 1848. Bucureşti. muhafizul Giurgiului. Unul dintre elementele care trebuie luate în calcul în orice cercetare referitoare la corpul clerical. dar şi iniţiază o politică represivă împotriva propriilor clerici. Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei europene. unde capii Bisericii ortodoxe sunt împotriva revoluţiei. îl găseşte pe Neofit în fruntea celor care nu numai că susţin fenomenul public de damnatio memoriae al revoluţiei. Cambridge. în continuare DIR. Dionisie Lupu. ALL. Editura Academiei Române. cu toate că vi s-a trimis în zilele din urmă o înştiinţare scrisă din partea căpeteniei credinţei voastre. 196. în contextul plecării precipitate a membrilor guvernului. chiar şi după reprimarea celor două mişcări şi în contra circulărilor oficiale emise de ierarhia religioasă. şi nu ezită să treacă în tabăra adversă. Dionisie Lupu nu va da curs cererii sultanului de a arunca anatema asupra mişcării conduse de Tudor Vladimirescu. fie pe Tudor Vladimirescu. Timothy Tackett. Reinstaurarea regimului regulamentar. ne confruntăm cu un paralelism izbitor. după 13 septembrie 1848. Enlightenment. cu sensul că „El (Dumnezeu) a binecuvântat iniţiativele noastre”9. Reawekening and Revolution 1660-1815. Primul se manifestă la nivelul ierarhiei. la 1848. Marty. la 1821. parohia. Neofit practică un joc dublu. nu ezită să semneze decrete. de ce nu aţi pus-o în faptă” (Documente privind istoria României. pentru scoaterea şi alungarea din sânul credinţei voastre a acelora care au îndrăznit [să săvârşească] zisele fapte. The American Revolution and religion 1765-1815. Bucureşti. Al doilea paralelism ţine de implicarea clericilor simpli. şi Neofit. în Stewart J. care au luat parte. 11 Alexandru Duţu. 2006. nu este [totuşi] lămurit pentru noi. 1959. din 7 iunie 1821. 506. anatemisind public evenimentul politic trecut. p. în 29 iunie. respectiv guvernul provizoriu. nevoiţi. Brown.

totuşi. p. cu totul s-au plecat relelor voinţi ale domnului şi au prădat ţara ca să-l mulţumească. Totuşi. prin proclamaţia sa din 23 ianuarie 1821. 33. 2004. zic. Arzul înaintat Porţii. 1959. în scrisoarea adresată de Divanul principatului. Pe de altă parte. până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?”15. Tudor Vladimirescu lăsând impresia că legitima violenţa inclusiv împotriva ierarhiei bisericeşti: „Dar pre bălaurii care ne înghit de vii. Humanitas. de exemplu. pe lângă mitropolitul Dionisie. 207. ultimul. deces). totodată. pe care viaţa cotidiană îl confirmă. la 13 iunie 1848. prin care i se poruncea slugerului Tudor Vladimirescu să înceteze răscoala în schimbul iertării.). Tudor Vladimirescu inaugurase contestarea Vechiului Regim. „îndatorat fiind domnului Şuţu şi făr’ de mulţumirea şi plăcerea norodului. 15 Ibidem. 14 DIR. căsătorie. un cunoscut apropiat al revoluţionarului oltean. Gherasim de Buzău şi Ilarion de Argeş16. şi vehiculatorii dispoziţiilor puterii. p.. I. Ei sunt nominalizaţi. ci şi despre cele adresate în afară. Petre Bardaşu. indiferent că este vorba despre proclamaţiile generalilor trupelor ruse sau ale domnitorilor pământeni. toate cererile lui cele nesăţioasă şi nedrepte le iscăleşte ca pe nişte drepte şi pre norod îl implează de le îndeplineşte”14. asigurând desfăşurarea evenimentelor cheie din viaţa membrilor oricărei comunităţi (naştere. preoţii sunt. Sergiu Purece. Biserică. pentru a face cunoscută proclamaţia domnitorului Gheorghe Bibescu de a nu da ascultare propagandei revoluţionare: „Îndatorând pă preoţi şi pe logofeţi de a le citi îndată şi de mai multe ori în auzul tuturor locuitorilor pentru a se pătrunde fiecare de coprinderea lor şi a se asemăna acestei înalte porunci domneşti”13. Accentul violent din acest document programatic avea să rămână. Bucureşti. p. căpeteniile noastre. ci. şi cei doi episcopi. în primele acţiuni iniţiate contra sa. 1978. . în ciuda problemelor de organizare internă de care nici această categorie nu era lipsită12. 209. 12 Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. mai ales. mijlocită pe lângă viitorul domn. 13 Horia Nestorescu-Bălceşti. era vizat nu doar pentru alegerea sa „împotriva legii orânduit”. pentru faptul că. Editura Societatea „Prietenii Muzeului Bălcescu”. cu data de 30 ianuarie 1821.n. Râmnicu-Vâlcea. Mitropolitul. botez. Nu este vorba numai despre documente interne. Răspunzând cerinţelor credincioşilor.. care-i viza şi pe reprezentanţii Bisericii. apar ca semnatari. În şalvari şi în işlic. Astfel. un exerciţiu retoric şi nu va fi confirmat de politica sa viitoare. Revoluţia de la 1848 în judeţul Vâlcea: Studiu şi documente. deşi „rumân adevărat”. ierarhia Ţării Româneşti apare menţionată într-o serie de documente oficiale. p. Critica părea să meargă mai departe. cât şi cele politiceşti. fiind obligaţi la popularizarea lor.Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 95 _______________________________________________________________________________ prestigiu. 213. atât cele bisăriceşti (s. R 1821. 16 Ibidem. printr-o critică puternică. căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.-N. sexualitate.M. Corneliu Tamaş.

R 1821. p. adresa semnată de Divanul Ţării Româneşti şi trimisă. igumeni”17. intitulat Cererile norodului rumînesc. era obligată. p. sprijinită de mânăstiri. 278. mitropolitul fusese expres convocat în vederea organizării unei ceremonii mai ample. în frunte cu „mitropolitul ţării. p. alături de alţi boieri vâlceni. la punctul 2 figurând şi prevederea potrivit căreia. aşadar. Cu toate acestea. I. O recunoaşte Nicolae Văcărescu. Condamnând practicile ilicite în ceea ce priveşte alegerile ierarhilor (punctul 6). includea semnătura mitropolitului Dionisie. la punctul 1 se mai adăuga obligativitatea ca ierarhia ecleziastică. p. p. la 4 februarie 1821. R 1821. 255. 274. I. . Este şi motivul pentru care Tudor Vladimirescu va încerca să-l păstreze pe mitropolit în capitală. De asemenea. Tudor Vladimirescu ar fi luat în calcul implicarea instituţiei religioase ortodoxe în politica sa de renovatio nationis. în care aminteşte că episcopul Galaction al Râmnicului. sărac sau bogat. Orice putere. asistăm la propunerea unui program reformator care viza şi Biserica. 22 DIR. Gherasim al Buzăului şi Ilarion al Argeşului. ar fi luat în calcul posibilitatea părăsirii oraşului18. 19 Punctul 15 al programului în DIR. 21 În document se spune impropriu „în limbă turcă”. se cerea expres alegerea altui mitropolit „pe care va pohti norodul”. se formulau interdicţii clare contra grecilor. episcopi. rămâind pe sama ţării. unii membri ai săi încercând să părăsească mai devreme principatul. chiar dacă zvonurile referitoare la o iminentă intervenţie turcească păreau să-l fi speriat pe înaltul ierarh. „nefiind orânduit cu alegerea şi voinţa a tot norodul”19. Astfel. Conştient de statutul. 20 Ibidem. către consulul rus Pini.96 Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________ era semnat de către toţi reprezentanţii naţiunii. dar şi pe cea a episcopilor Galaction al Râmnicului. În varianta germană a documentului programatic mai sus amintit sunt câteva precizări suplimentare. precum este legat şi precum să coprinde în hat[i]şeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anu 180220. p. să ţină cont de legitimarea oferită de Biserică. ierarhia ortodoxă nu avea să rămână fidelă unei viziuni căreia îi lipsea forţa instituţională pentru a deveni credibilă şi legitimantă. din februarie 1821. prin care acesta era înştiinţat de posibila solicitare de ajutor din partea turcilor. În binecunoscutul program. „toate scaunele arhiereşti şi toate mânăstirile ţării trebuie să fie apărate cu totu de cătră călugări greci. 272. 23 Ibidem¸ II. 22 sq. utile în acest sens. care servea legitimarea acţiunii eteriste în 17 18 Ibidem. pentru a cărui siguranţă urma să fie detaşat un contingent de 500 de panduri23. să aibă acces şi să fie instruit pe cheltuiala Bisericii”22. nouă sau veche. într-o scrisoare cu data de 10 februarie 1821. să întreţină şcoli21 „la care tineretul naţiunii române. în locul lui Dionisie. În principatul vecin al Moldovei. 214. Ibidem. a cărei depunere era solicitată. La fel. importanţa şi veniturile Bisericii.

333. din Chişinău. „Mai dădea ordin în sate şi preoţilor şi primarilor să adune boii şi carăle pentru podvezi şi provizii”27. Din raportul dat de generalul rus Inzov. 2004. 91. în Moldova însuşi „prinţul Şuţu a obligat încă din seara zilei de 26 februarie pe mitropolitul Moldovei. reiese că. Mehedinţi. Tudor Nedelcea. vol. recrutarea voluntarilor pentru trupele de panduri se făcea într-un spaţiu public. desemnarea mitropolitului ca şef al noului guvern. 25 24 . preotul putea deveni un excelent reprezentant la nivel naţional. la 1821. I. Alegerea mitropolitului Neofit a fost apreciată ca o manevră inteligentă. în „SMIM”. să oficieze a doua zi. în urma abdicării domnitorului Gheorghe Bibescu. Relatarea este făcută la 22 februarie 1849. Pentru liderii revoluţionari de la 1848. Tot din relatarea aceluiaşi martor. Printre cei delegaţi în vara lui 1848 ca reprezentanţi ai judeţelor în viitoarea „Obştească Adunare Constituantă”. salutată ca atare de unii observatori străini. Vladimir Osiac (coordonatori). p. privitor la Tudor Vladimirescu. adică duminică. precum Francesco Mathieu: „Printr-un calcul într-adevăr abil au ales în fruntea lor pe mitropolit şi energia. Încercările de sensibilizare colectivă mizau însă şi pe membrii simpli ai clerului ortodox. păreau să dea noii puteri garanţii de stabilitate şi durabilitate”25. trimis de reprezentantul Regatului Sardiniei. 1. p. XVII. fiind integraţi în reţeaua administrativă locală. Veniamin.Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 97 _______________________________________________________________________________ spaţiul public. Un raport consular inedit despre revoluţia română de la 1848-1849. Depăşind poziţia de simplu reprezentant al comunităţii locale. liturghia şi Tedeum-ul în biserica Trei Ierarhi şi să sfinţească de asemenea steagurile armatei greceşti”24. Gabriel Croitoru. p. fiind inserată într-un raport mai amplu. s-a impus ca necesară. Dinică Ciobotea. Îi desluşeam pe deplin pentru ce am pornit această mişcare a noastră şi pe urmă preotul satului ne da o binecuvântare şi zicea să mergem înainte vitejeşte cu Dumnezeu”26. 27 Ibidem. p. ne duceam la biserica satului. Craiova. influenţa pe care capul bisericii o are într-o ţară atât de religioasă. binecunoscut întregii comunităţi: „În satele în care ajungeam. Editura Fundaţia „Scrisul Românesc”. puneam de trăgeam clopotele şi sunau goarnele prin sat de se aduna lumea în curtea bisericii şi acolo vorbeam eu cât şi prea bunul şi înţeleptul Sluger Teodor. nu doar pe ierarhii săi. Raluca Tomi. 26 Memoriul lui Gheorghe Duncea din Prejna. activitatea pe care au depus-o pentru menţinerea ordinei publice. vol. 2001. în Izvoare narative privind revoluţia de la 1821. la 5 martie 1821. deşi nu era o variantă agreată unanim. 48. 47. de care acesta înţelegea să se folosească în stabilizarea şi legitimarea propriei puteri. reiese că preoţii erau elemente active ale difuzării deciziilor lui Tudor Vladimirescu. Bucureşti. se numără şi clerici care „răspund cu a lor dorinţă la sacra de astăzi causă şi au capacitatea cerută a dobândi majoritatea de glasuri la alegerile Ibidem. Stela Rădulescu. Potrivit mărturiei lui Gheroghe Duncea. din portul Galaţi. ediţie îngrijită şi alcătuită de Ion Pătroiu.

Ibidem. cu feţele vesele şi pline de entuziasm s-au întors iarăşi la şcoală cu strigăte de bucurie. aiazmă atât stindardele tricolore. ceremonia depunerii jurământului a început prin ascultarea liturghiei „în biserica catedrală şi după săvârşirea Sf. Acolo. la Târgu Jiu. Potrivit relatării făcute de Carminschi. se 28 N. reinvestit. 31 Ibidem. spre a se înţelege de toţi şi spre a se cunoasce foloasele noulăor reforme. în centrul oraşului. precum şi prezenţa variată a reprezentanţilor corpului social (ţărani. ca s-o cunoască toţi şi s-o îmbrăţişeze. de acum de un viitor fericit care li se pregătesce prin Constituţe. preoţi. a explicat destul de întins fiecare articol. 29 iulie). p. la sfârşit a zis d-lui un cuvânt improvisat şi toţi au aclamat cu strigări de: ura! Să trăească Constituţia! Banda militară a intonat un marş frumos şi toţi. şi de ale căruia roade se vor folosi ei. Sublocotenent Andreescu a luat programa Constituţiei în mână şi. M. Ileana Petrescu. 36 (Craiova. p. care veniseră cu stindardele lor şi asistând la toată ceremonia în cea mai bună orândueală. 64. la 29 iulie. pe crearea unei legături fireşti între un spaţiu public binecunoscut. mergând toţi pe marginea râului Jiu. asocierea de simboluri laice şi religioase (stindarde tricolore. adunându-se clerul şi tinerimea Craiovei la şcoală. suindu-se câţiva preoţi şi d. cetăţean al Craiovei. la 20 iulie 1848. inclusiv prin prezenţa preoţilor. are loc la Craiova. neîncetând din strigările lor de bucurie!”31. conform unei adrese întocmite la 15 august 184829. şi un spaţiu periferic. Editura Academiei Române. într-o dumbravă ce este între păduri pă acea apă. Politica revoluţionară este articulată. ca prin organul Sfinţiei lor să se proclame Constituţia. cu stindardele tricolore şi acelea de la mai multe biserici şi aducându-se şi muzica militară au plecat cu toţii afară din cetate. Andreescu pe un car. şi făcându-se o sfeştanie rugătoare lui Dumnezeu pentru apărarea popolului român şi stropindu-se cu sf. care figura în lista aleşilor judeţului Mehedinţi. ca spaţiu matrice şi nou centru al regenerării naţionale. se bucurau. p. cum era cazul preotului Slătineanu. virgin. 57. la piaţă unde se face târg şi unde erau adunaţi mulţi cetăţeni şi câteva mii de ţărani ce veniseră la târg. s-a citit mai întâiu proclamaţia ce s-a slobozit de Prea Sfinţia sa Părintele Mitropolitul către toţi preoţii României. În acest caz.98 Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________ definitive”28. Măneanu. care implică crearea unui traseu mai complex între diferite spaţii centrale şi periferice (Şcoala Centrală şi Târgu de Afară). aşadar. Biserica este deopotrivă prezentă activ la ceremoniile revoluţionare. prapuri). ca nisce îngeri binevoitori. Leturghii. De exemplu. apoi d. cât şi toţi cei ce veniseră a lua parte”30. Chipurici. până la depunerea jurământului pe Constituţie sau arderea documentelor Vechiului Regim. O frumoasă rolă a jucat la această întâmplare o numeroasă ceată de copii. O altfel de ceremonie. citind cu glas tare toate articolele. 30 29 . elevi). de la sfinţirea steagurilor. Mehedinţiul sub steagul Revoluţiei române de la 1848. marginal. 1969. 1978. Documente privind revoluţia din 1848 în Oltenia. acompaniaţi de musică. reiese că „joi. militari. Craiova.

Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 99 _______________________________________________________________________________

remarcă cum sărbătoarea revoluţionară presupune şi lectura publică a două documente, plasate nu întâmplător într-o anumită succesiune. Circulara mitropolitului, solicitând sprijinul corpului clerical faţă de popularizarea actului fondator al noului regim, precede prezentarea acestuia de către reprezentantul puterii revoluţionare, în acest caz un ofiţer al miliţiei pământene. Sigur, nu toţi preoţii par a fi câştigaţi de partea noii puteri revoluţionare. Comisarii revoluţionari, aceste figuri iacobine à la roumaine, identifică şi clerici în rândul conspiratorilor „împotriva liberatorilor naţiei şi a sacrei de astăzi cause”32. Aşa este cazul preotului Gheorghe Mărăcine, acuzat de a face parte dintr-un grup contrarevoluţionar, care activa în plasa Motrul de Jos, şi pentru care se cerea intervenţia subadminstratorului pe lângă protopopul local, spre „a urma cu dânsul ceea ce dogmele bisericii îl vor povăţui, de vreme ce nu a fost vrednic a-şi păstra datoriile religiei şi credinţa către naţia sa”33. Postura completă şi, poate, inedită a implicării membrilor Bisericii în jocul politic al epocii, este aceea a clericilor comisari de propagandă. „Preotul iacobin”, în variantă românească, este reprezentat de figuri precum cea a ieromonahului Atanasie, numit, alături de Dumitrache Zăgănescu, comisar de propagandă în judeţul Vâlcea, după cum reiese dintr-o adresă din 26 iunie 184834 sau de ierodiaconul Veniamin, comisar în judeţul Vâlcea. Din raportul ultimului, cu data de 28 iulie 1848, putem identifica elementele principale ale misiunii acestora: „După ordinul Guvernului Locotenent de Prinţ a de a merge din sat în sat ca Comisari extraordinari, în judeţul Vlaşca, plăşile Marginea şi Călniştea, spre a însufla în inimile simplilor ţĕrani amorul patriei şi al naţionalităţii, arătându-le toate drepturile şi fericirile ce li se prepară în viitor cum şi datoriile ce au atât către ţeara ce-i hrănesce şi în care au deschis ochii, cât şi către proprietarii şi arendaşii moşiilor, unde sunt clăcaşi”. Activitatea lor putea da naştere la interpretări răuvoitoare, contrarevoluţionarii speculând certa dimensiune propagandistă a activităţii comisarilor pentru a le construi un portret negativ. Conform raportului nr. 63 al comisarilor de Vlaşca, reiese că prezenţa acestora ar fi fost solicitată expres de Suleiman Paşa, comisarul extraordinar al Porţii, întrucât „câţiva proprietari au dat o petiţie Paşei, prin care ne făceau rebeli, adică că Comisarii învită pe ţĕrani a se rĕscula înprotiva Turcilor”35. Raportul celor doi comisari arată cum ei înşişi au depistat un complot important, incluzând nu mai puţin „de 300-400 individe, al căror scop era tocmai acela de a da jalbă Paşei”. Printre cei identificaţi se numărau chiar funcţionarii principatului, printre care fostul preşedinte al sfatului orăşenesc, destituit de administratorul revoluţionar, în urma învinuirii că, „în ziua când sosise deputaţia

32 33

N. Chipurici, M. Măneanu, Mehedinţiul, p. 58. Ibidem, p. 59. 34 Ileana Petrescu, Documente, p. 37. 35 Anul 1848, III, p. 3.

100

Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________

de la Bucuresci, îndemna pe popol a nu asculta de învitaţiile ce i se făceau spre a subt-însemna petiţia ce s-a trimis Sultanului”36. Un caz special este cel al preotului Dinu din satul Brebinari (Mehedinţi). În timp ce-l însoţea pe unul dintre comisarii revoluţionari de Dolj, în vederea recrutării celor patru oameni de fiecare sat, subadministratorul plăşii Jiului de Sus primeşte din partea clericului român o plângere „că încă din zilele fostului domn Bibescu se află supt arest în mânăstire, fiind bănuit de revoltant împotriva numitului domn”. Cercetarea iniţiată de funcţionarul revoluţionar, discuţia avută cu egumentul mânăstirii, celebrul Eufrosin Poteca, demonstrează că respectivul cleric „năpăstuit” a avut un comportament ireproşabil, inclusiv în perioada detenţiei de doi ani. Luând notă şi de existenţa unei copii după o adresă a guvernului către Ministerul din Lăuntru, prin care se cerea liberarea preotului Dinu, subadministratorul, „ca foncţionar şi cetăţean”, recomanda eliberarea „arestantului”, „să se bucure şi el de libertatea ce domină astăzi în toate inimile rumânilor”37. În ciuda exemplelor, nu puţine, de adeziune, a trage concluzia că tot clerul îmbrăcase sutana revoluţionară, înseamnă a neglija mărturiile care consemnează o opoziţie poate mai retrasă, dar fermă. Un corespondent din Bucureşti, al ziarului transilvănean „Gazeta Transilvaniei”, semnala, la 28 iulie 1848, existenţa în capitala munteană a unui fel de „partidă anticonstituţională între preanumerosul cler local. Noi pândim cu nepreget la mişcările ei, o umărim până în sânul camarilei mitropolitane care nu poate uita pedeapsa ce luă Zosima. Partida aceasta de nu se va demasca curând, poate deveni periculoasă. Eu voi încerca a vă împărtăşi o listă a membrilor ei”38. Unele documente, de după 13 septembrie 1848, oferă o imagine interesantă asupra preoţilor care înţeleg să rămână fideli regimului revoluţionar. Obligat să popularizeze decretele regimului regulamentar reinstaurat, Ioan Lăcusteanu, subadministratorul plăşii Balta, se trezeşte în faţa unei ostilităţi pe care era departe de a o fi estimat. În primul rând, pentru că aceasta era dirijată de membrii respectabili ai comunităţilor locale, între care preotul ocupă poate cel mai important loc: „Ajungând în satu Nedeia, am chemat pe preotu popa Ilie şi o sumă de săteni, cărora dându-le hârtiile tipărite, le-am citit în auzul lor şi, scuipându-le acel preot, le-au lăpădat, strigând că ei au jurat odată să moară cu constituţia şi strigând pă săteni i-au risipit: spuindu-le pentru zaherea, m-au înjurat şi pă mine şi pă cel ce-au făcut-o”39. În ciuda speranţelor legate de o detensionare a climatului, funcţionarul este insultat public de respectivul preot şi de un fost soldat, care nu ezită să-l agreseze, deşi era înconjurat de 6 dorobanţi şi de „căpraru” lor: „Zicându-le să-şi vie în minţi că am poruncă să arestuiesc pă
36 37

Ibidem, p. 4. Ileana Petrescu, Documente, p. 70 sq. 38 Anul 1848, III, p. 18. 39 Ibidem, p. 129.

Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 101 _______________________________________________________________________________

rebeli, deodată acel popă ca un leu răcnind, s-au adunat într-o clipă ca la 50 săteni, toţi cu pari, strigând să omoare pă idoli şi, năvălind asupra dorobanţilor, au început a-i lega, iar acel nelegiuit preot fără de veste au năvălit asupră-mi şi au dat cu ciumagu, ghieldiş în spate-mi. Am scăpat într-o casă, până când m-au aruncat în căruţă şi am dat fuga, dându-mi chiot de hoţi şi alte grozave ocări”40. Ion Lăcusteanu solicita luarea urgentă de măsuri pentru pedepsirea satului Nedeia şi a acelui „nelegiuit preot”. Circulara expediată către toţi administratorii, cu data de 6 august 1848, insistă pe importanţa cointeresării preoţilor în opera de propagandă, având ca rezultat „luminarea” ţăranilor în privinţa noilor drepturi câştigate41. Uneori, dificultăţile apar tocmai atunci când preoţii se sustrag acestui rol, solidaritatea cu comunităţile locale fiind dovedită chiar de instigarea acestora la violenţe contra arendaşilor. Aşa de pildă, se plângea Constandin Anastasiadi, arendaşul moşiei Frunzeşti din judeţul Ilfov, „arătând că vineri seara, la 6 ale curgătoarei luni, pe la 10 ceasuri, s-au pomenit î<m>presurat de preotul bisericii acelui sat, anume Petre, întovărăşit cu un fost epistat şi alţii câţiva din sătenii de acolo, năvălind asupră-i cu precugetare de zurbalâc care ar fi putut amerinţa şi mearge, fără a-i arăta nici o pricină binecuvântată şi vrând a scăpa s-au închis în casa sa, au mers numiţii şi chear acolo strigând pă lângă altele ca să-l omoare, i-au spart geamurile după la ferestre”42. Prezenţa slujitorului Bisericii ar fi agravat, aşadar, climatul de violenţă, nu întâmplător arendaşul solicitând autorităţilor revoluţionare locale „să i să facă înfrânarea cuvenită spre a nu i să întâmpla cevaşi mai rău după îndârjirea ce au cunoscut la dânşii”. Preoţii figurează şi ca semnatari ai jurământului săvârşit în mânăstirea Câmpulung, de către funcţionarii districtului Muscel: arhimandritul Ioanichie, Ilarion ieromonahul şi protopopul Nicolae Ghermănescu, ultimul semnând şi o scrisoare de confirmare a prezenţei sale la eveniment. Dacă luăm în calcul destinul unor clerici implicaţi în revoluţie, cu sau fără voia lor, şi ne gândim la câteva figuri reprezentative ca episcopul Ilarion al Argeşului şi mitropolitul Dionisie, la 1821, sau popa Radu Şapcă şi mitropolitul Neofit, la 1848, observăm că ei ilustrează perfect comportamentele esenţiale ale periodei revoluţionare româneşti de la început de secol XIX, ataşamentul şi compromisul. Este important să remarcăm fracturile care se nasc în rândul corpului clerical. Dacă înalţii ierarhi, cu câteva excepţii notabile, cultivă refuzul, ulterior compromisul forţat până la reinstaurarea unei ordini recunoscute de imperiul rus şi cel turc, în rândul preoţimii obişnuite, se poate constata în bună parte o certă simpatie. Solidarităţile tradiţionale nu sunt puse la grea încercare nici la 1821,
Ibidem. Ibidem, p. 251. 42 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare ANIC), fond Ministerul de Interne, Divizia comunală, dos. 31/1848, f. 1.
41 40

102

Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________

nici la 1848, din contră, atât mişcarea iniţiată de Tudor Vladimirescu, cât şi deciziile guvernului revoluţionar paşoptist contând pe sprijinul membrilor Bisericii, care legitimează public noile acţiuni. De aici interesul pentru cooptarea, într-o formă sau alta, a înalţilor ierarhi, fenomen întâlnit şi în cazul moldovean. În „Albina Românească” din 4 aprilie 1848 apărea publicată o dezicere oficială a mitropolitului Meletie, care „prin un act, adresat către Prea Înălţatul Domn, a mărturisit a sa adâncă părere de rău pentru iscălirea unei hârtii, a căreia ţintire ademenitoare n-a putut pătrunde, împedecat fiind de slăbănogirea sănătăţii sale obştesce cunoscută, şi prin acel act a declarat că acea iscălitură a Prea Sfinţiei Sale rămâne anerisită şi răsuflată”43. De altfel, după cum reiese dintr-un raport confidenţial trimis domnitorului, la 7 aprilie 1848, Costache Moruzi, unul dintre complotiştii prinşi, ar fi mărturisit că planul lor era „să iea pe Mitropolitul în cap cu toţi bătrânii ce au iscălit şi, întovărăşit de toţi ceilalţi turburători, să vie la Vodă şi să-l apuce să iscălească clausele cerute”. Mitropolitul Moldovei devenea, astfel, un posibil „preşedinte” de guvern revoluţionar. Este clar că există un larg consens în ceea ce priveşte misiunea şi utilitatea Bisericii atât la 1821, cât şi la 1848. Atunci când îl contestă pe mitropolitul Dionisie, Tudor Vladimirescu indică exact punctele de ruptură dintre societate şi instituţia Bisericii, acuzată de simonie, uitarea misiunii sale faţă de turma credincioşilor, coparticipare şi legitimare a acţiunilor unei puteri străină de popor. Denunţarea proastei gestionări a fondurilor, abuzul dijmelor, darurilor şi plocoanelor, veniturile clerului înalt şi a mânăstirilor, privilegiile fiscale, situaţia ierarhiei şi a clerului grec sunt întâlnite frecvent la 1821. Mizând pe prestigiul de care aceştia se bucură în faţa credincioşilor, preoţii sunt printre primii convocaţi pentru a servi, ca vehiculatori ai mesajelor guvernului revoluţionar paşoptist. Acesta mizează pe prestanţa lor pentru a potoli tulburările iscate în lumea rurală de libera intepretare a proclamaţiei de la Islaz şi de refuzul de a mai presta vechile obligaţii, dar şi pentru o mai rapidă şi profundă difuzare a intrucţiunilor sale într-un mediu cât mai larg. În acest scop, Ministerul din Lăuntru cerea ca în fiecare reşedinţă de judeţ să fie convocaţi câte un preot şi un ales al satului, pentru o explicaţie a articolelor „Constituţiei”, după cum aflăm dintr-un ordin al adminstratorului de Vâlcea, cu data de 12 iulie 184844. Preotul este, aşadar, alături de membrii corpului profesoral, printre primii mobilizaţi de noua putere revoluţionară. În spaţiul urban, preoţii, „supt a căror priveghere” urmează să se desfăşoare alegerile de deputaţi de mahalale45, conservă, aşadar, un prestigiu recunoscut deopotrivă de către comunitatea urbană
Anul 1848, I, p. 244. Horia Nestorescu-Bălceşti, Petre Bardaşu, Sergiu Purece, Corneliu Tamaş, Revoluţia, p. 103, 115, 120 sq. 45 Ibidem, p. 119.
44 43

Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 103 _______________________________________________________________________________

şi de către administraţie, prestigiu ce poate fi uşor transferat şi acţiunilor cu miză politică. Mai mult, printr-o circulară cu data de 6 august 1848, administraţia locală trebuia să mobilizeze şi clerul local46, căci anumite publicaţii oficiale sau preluate de guvernul revoluţionar puteau fi mai bine popularizate prin intermediul Bisercii: „«Buletinuri» şi mai vârtos «Foaia Sătească» să stăruieşti să se citească în toate sărbătorile şi duminicile la uşa bisericii, prin sat şi oriunde vor fi adunaţi, făcând tălmăciri la cele ce sânt neînţelese pentru dânşii”47. Acuzat pe nedrept de dorinţa de înstrăinare a bunurilor mânăstirii Hurez, egumenul Hrisant Hurezeanu se vedea arestat de membrii Gărzii Naţionale din Râmnicu-Vâlcea. Iniţiatorul moral al acestei acţiuni era identificat de către prelatul ortodox în persoana egumenului Bistriceanu, „care se afla în oraş, căci la mânăstire nu-i place a şedea, iubind politica”, cearta dintre cei doi având, de fapt, mize mult mai puţin politice, respectiv atribuirea lucrărilor de restaurare a clădirilor mânăstirii Bistriţa către primul48. Într-un memoriu, adresat sultanului de către membrii Locotenenţei domneşti, erau incluse, printre prevederi, şi cele referitoare la apartenenţa şefului statului la „religia majoritară” sau emanciparea mânăstirilor închinate, problemă atacată şi de fostul domnitor Gheorghe Bibescu. „Un memoriu special, servind la stabilirea legitimităţii şi urgenţei acestei măsuri va fi prezentat Sublimei Porţi de către Comisie, menajând bineînţeles, ceea ce poate, de drept, revine mânăstirilor Sfintelor Locuri”49. Tot preoţii sunt cei care, însoţiţi de câte doi reprezentanţi ai satelor, erau invitaţi să vină în capitală „pentru propagandă”, respectiv pentru explicarea drepturilor şi obligaţiilor stabilite de puterea revoluţionară50. Protestând contra plasării steagurilor tricolore pe turlele bisericilor, comunităţile rurale demonstrează nu doar că sensibilităţile colective pot fi bruscate de gesturi care deranjează reprezentările tradiţionale asupra unor locuri definitorii pentru comunitate, dar şi prestigiul de care se bucură preotul, care poate deveni, la fel de bine, un inamic sau un aliat redutabil al revoluţiei. Este ceea ce vor sublinia şi anchetele efectuate asupra preoţilor reţinuţi în timpul represiunii exercitate după 13 septembrie 1848. Instrumente active ale noii puteri, comisarii revoluţionari nu vor ezita să facă şi ei apel la Biserică şi la slujitorii săi, pentru a avea maximă eficienţă în propaganda desfăşurată. Comisarul plaiului Nucşoarei, judeţul Muscel, C. Brezoianu, a cărui cuvântare era publicată la 31 august 1848, le reamintea
Anul 1848, III, p. 251 sq. Horia Nestorescu-Bălceşti, Petre Bardaşu, Sergiu Purece, Corneliu Tamaş, Revoluţia, p. 163, 10 august 1848. 48 Ibidem. 49 Anul 1848, III, p. 218. 50 Ibidem, p. 221, raportul no. 4953 al Ministerului Trebilor din Lăuntru către Locotenenţa Domnească, din 4 august 1848, solicitând despăgubirea pentru cheltuielile celor veniţi. Ibidem, Proclamaţiunea no. 373 a a Locotenenţiei Domnesci a Ţării Românescii, p. 53.
47 46

104

Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________

sătenilor importanţa binecuvântării publice a Constituţiei de către mitropolitul Neofit. Încercând să reconfigureze solidarităţile locale şi să depăşească tensiunile existente între săteni şi arendaş, comisarul revoluţionar făcea apel la o viziune creştină, pe care ritualul creştin al sfinţirii celor prezenţi, de către preotul comunităţii, trebuia să o întărească. Noua fraternitate revoluţionară era justificată în virtutea apartenenţei etnice, a supunerii aceloraşi legi şi a comuniunii evanghelice, pentru că „duhul lui Dumnezeu prin rugăciunea preotului, coborându-se într-această apă, ne va spăla cu stropiturile ei de toată spurcăciunea ei”51. Mai mult, în discursul său, comisarul revoluţionar construieşte o filiaţie a Constituţiei, fondată, cum altfel, decât direct pe Biblie. Apelul la episoadele testamentare (contrarevoluţionarii identificaţi cu „fii Fariseilor”), la pildele obişnuite în predicile duminicale ale preotului susţin reprezentările vehiculate: revoluţia este justificată de Dumnezeu, clăcăşia trebuie eliminată ca stare nefirească a robiei, incompatibilă cu calitatea de creştin, evitarea incidentelor violente şi adoptarea iertării faţă de cei responsabili de abuzurile Vechiului Regim. În fine, preotul îşi poate îndeplini misiunea de apostol al Mântuitorului, „însuflă dragostea, propovăduesce frăţia, îndeamnă la arăturile de toamnă, ţine buna orândueală”52. Aşadar, ca unul dintre instrumentele de succes ale propagandei revoluţionare de la 1848, mai ales în lumea rurală, categoria clericilor români avea să fie printre primele vizate de represiune. Mitropolitului Neofit i se solicita luarea de măsuri, în acord cu canoanele bisericeşti, împotriva celor vinovaţi, dar, lucru semnificativ, supravegherea reintegrării acestora în societate cădea în seama autorităţilor laice: „Un mare număr de preoţi şi de călugări luând o parte activă la cele din urmă tulburări invitând norodul a se scula şi propoveduind în veleag prinţipurile cele mai ecsagerate şi mai răsturnătoare înprotiva datoriilor de linişte şi de împăciuire ce sânt puse asuprăle; un asemenea scandal nu poate rămânea nepedepsit fără a trage după sineşi urmări vătămătoare. […] Veţi mărgini pe cei vinovaţi la deosibite chinovii ori mânăstiri, unde să poată subt privighere necurmată şi printr-o pocăinţă adevărată, să-şi îndrepteze vina şi numai după ce vă veţi încredinţa că s-au pătruns de felul însărcinări lor şi de datoriile lor în soţietate, le veţi da voe a să întoarce la vetrele lor, înştiinţând mai întâiu stăpânirii şi având tot deodată preasfinţia voastră de acum înainte straşnică privighere asupra purtării clirosului”53 . În 24 septembrie 1848, Neofit îi adresa lui Nifon Sevastis, episcopul Râmnicului, o scrisoare în care recunoştea participarea clericilor români „la turburările trecutei răzvrătiri revoluţionare”. În acord cu măsurile luate de căimăcămie (decretul nr. 52 din 20 septembrie), episcopul vâlcean era îndemnat
Anul 1848, IV, p.23. Ibidem, p. 25. 53 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale-Dolj (în continuare DJAND), Documente, CCLXXXII/ 35, f. 1, document din 21 septembrie 1848.
52 51

Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 105 _______________________________________________________________________________

„ca pe câţi din asemenea feţe bisericeşti îi vei cunoaşte amestecaţi, din acea eparhie, sau din afară, veniţi cu propaganda în acele judeţe, şi să vor fi aflând acum pe acolea, să orânduiţi numai decât a să prinde şi arestindu-i sub bună pază, să ne raportuiţi, arătându-ne numai decât numărul lor spre a să aduce apoi aceştia prin mâna administraţiei civile”54. Invitat să ia parte la represiunea declanşată contra propriului corp bisericesc, Nifon va expedia, la rândul său, la 30 septembrie 1848, o circulară către toţi protopopii din eparhia Olteniei, cerând aplicarea măsurilor cuvenite, referitoare atât la cei identificaţi deja (preotul Atanasie, fostul paroh al bisericii Episcopiei Râmnicului, călugărul Veniamin Zăgănescu, corect Dabija, iconomul mânăstirii Bistriţa şi preotul Radu Şapcă, satul Celei, judeţul Romanaţi), cât şi la alte feţe bisericeşti necunoscute încă: „Scriem cucerniciei tale ca îndată după primirea acesteia să îndatoraţi pe proestoşi ca să cerceteze şi oriunde să va afla vreunul din numiţii sau şi alte feţe bisericeşti dintr-acele plăşi, ori de aiurea veniţi acolo cu propagande, să se prinză numai decât şi prin ajutorul administraţiei locale, arestuindu-se supt bună pază, să ne raportuieşti îndată, arătându-ne numele lor, ca să-i încunoştiinţăm Prea Sf. sale Părintelui Mitropolit, după cererea ce ni se face, spre a să porunci apoi aducerea lor aici prin mâna administraţiei civile”55. Pe lângă cei trei menţionaţi mai sus, episcopul Râmnicului nominaliza alte trei feţe bisericeşti în raportul pe care-l expedia mitropolitului, să recunoaştem un număr sensibil redus faţă de numărul real al participanţilor. Printre aceştia apărea şi protopopul Marin Vădăstreanu, din Romanaţi, faţă de care mitropolitul Neofit solicita, la 25 octombrie 1848, luarea unor măsuri suplimentare, vizând izolarea sa şi pedepsirea sa conform canoanelor bisericeşti: „Cât pentru cucernicul protopop Marin al plăşilor: Ocolul oraşului Caracal, Oltu de jos şi Balta din judeţul Romanaţi, prea bine aţi urmat că s-a depărtat din postul său şi în locu-i că aţi orânduit pe altul. Dar nefiind din destul aceasta, scriem frăţiei tale ca îndată după primirea acesteia, să faceţi punere la cale ca printr-adins paznici, ridicăndu-să de la locuinţa sa, să-l trimiţă în canon, supt bună pază, cu poruncă din parte-vă, la mănăstirea Bistriţa, pă vreme nehotărâtă, pănă la al doilea poruncă şi cu orânduială ca să fie păzit a nu fi slobod a eşi din mănăstire. Să păzească în toată vremea slujbele bisericii; să facă pe toată ziua câte 30 de mătănii pela icoanele împărăteşti şi mâncarea să fie uşoară”56. În aceeaşi adresă, mitropolitul amintea şi despre situaţia celorlalţi clerici ortodocşi, deja depistaţi ca susţinători ai revoluţiei. Dacă despre ieromonahul Atanasie, fostul preot al bisericii Episcopiei Râmnicului, se ştia că „s-au poprit
Acte şi scrisori din trecut. Clerul oltean în turburările revoluţionare de la 1848, în „Arhivele Olteniei”, Seria veche, anul IV, no. 17, ian-fevr. 1925, p. 172. 55 Ibidem, p. 173. 56 Ibidem, p. 173.
54

106

Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________

de către dl general al armiei ruseşti [Danilevschi] care au trecut pă acolo, prin R.-Vâlcea şi s-au trimis la Craiova cu alţi revoluţionari ce s-au mai putut dovedi”57, despre ceilalţi informaţiile erau incomplete. Reconstituirea traseului lor nu era de natură să ajute la depistarea lor, Neofit fiind obligat să solicite concursul autorităţilor civile pentru a avea şanse de reuşită. Asupra lui Veniamin sau călugărului Theodor, „ce-i zice Zăgănescu”, existau acuze mai severe, precum cea reţinută din mărturia lui C. Halepliu, că ar fi zis că „la a doua revoluţie ce o să se facă să se piarză toate viţele de boieri”58. Un alt cleric, identificat rapid prin gesturile sale politice, este ieromonahul Atanasie de la Episcopia Râmnicului, arestat la 6 octombrie 1848, la cererea lui Neofit, eveniment semnalat cinci zile mai târziu de N. Socolescu, cârmuitorul judeţului Vâlcea. Deşi comisar în Vâlcea, alături de D. Zăgănescu, din iunie 1848, „propoveduind prinţipele acei constituţii a revoluţionarilor”, activitatea sa nu s-a redus doar la această zonă. În capitală este acuzat ca „luând parte la adunările zgomotoase, mergând în curtea mitropolitului [Neofit], însoţit de norod şi silindu-l prin strigări revoluţionare ca să sfinţească acea Constituţie”, iar mai târziu, tot el este identificat în fruntea poporului, ieşind din satul Sinteşti, judeţul Ilfov, înaintea trupelor turceşti, „încins cu eşarful revoluţionar şi rostind cuvinte înflăcărătoare”. Participarea clericilor români la ultima sărbătoare revoluţionară, prilejuită de arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei, avea să fie, ca şi în cazul altor civili sau militari arestaţi, una dintre cele mai grele capete de acuzare. Informat de participarea membrilor Bisericii la această ceremonie la Craiova, Neofit trimitea urgent o adresă, cu data de 29 septembrie, către episcopul Râmnicului, cerând să fie informat „cine dintre feţele bisericeşti şi mirene s-au aflat de faţă la acea faptă şi ce parte lucrătoare au luat fiecare, la arderea lui”59. Episcopia, la rândul său, va solicita prompt protopopului Dincă al Craiovei să iniţieze o anchetă în acest sens, nu fără a-l mustra pentru tăcerea faţă de acest subiect „despre o asemenea faptă Cucern. Ta să cuvenea, ca protopop al acestui oraş, să ne înştiinţaţi îndată după săvârşirea, iar nu să petreci în tăcere şi prin alţii să vie la cunoştinţa Prea. Sf. Sale, fără ca noi să avem nicio ştiinţă de cele întâmplate pe acolo”60. Episcopul merge mai departe, cerând nu mai puţin decât un raport complet asupra celor întâmplate, incluzând datarea şi localizarea exactă a evenimentului, precum şi identificarea clară a participanţilor, „feţe bisericeşti şi mireneşti”. Interesul faţă de persoanele civile pare cel puţin straniu, dacă avem în vedere ancheta similiară iniţiată de regimul regulamentar reinstaurat şi de Comisia special alcătuită pentru anchetarea revoluţionarilor. Să fi fost implicate
Ibidem, p. 174. Studiu introductiv la Horia Nestorescu-Bălceşti, Petre Bardaşu, Sergiu Purece, Corneliu Tamaş, Revoluţia, p. XIV. 59 Acte şi scrisori din trecut, în loc. cit., p. 175. 60 Ibidem, p. 175.
58 57

Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 107 _______________________________________________________________________________

în această anchetă la nivel naţional şi autorităţile religioase? În virtutea prestigiului de care se bucura Biserica, informaţiile obţinute de membrii săi s-ar fi dovedit mult mai cuprinzătoare? Sau asistăm la un simplu exces de zel din partea unui ierarh temător că şi-ar putea pierde scaunul episcopal în faţa furiei mitropolitului, dornic, evident, să-şi reabiliteze numele cât mai repede în faţa noii puteri? Alţi preoţi, însă, se dovedesc mult prea revoluţionari. Popa Barbu din Mileşti este reclamat pentru purtările „cu totul nesuferite”. Mai precis, acesta „s-au sculat noaptea şi împreună cu acei sat Mileştilor şi, luând arme, au mers să calce Craiova unde, prinzându-să, să află şi astăzi pus la popreală, cu butuce de picioar<e>”61. Acuzaţiile însă punctează şi faptul că membrii comunităţii locale s-au văzut nevoiţi să meargă pe la alte biserici, „atât la rugă, cât şi la alte trebuinţe întîmplătoare la boală şi moarte”, în absenţa preotului lor care, culpă gravă, „de şase săptămâni n-au nemerit să slujească o dată”62. Proprietarul care semnează petiţia către protopopia plăşii Amaradiei şi Jiului de Sus ţine să insiste că, şi în cazul iertării preotului, acesta nu va mai fi acceptat la biserica locală, fiind considerat un factor de tulburări. Preotul Vasile din Goruneşti avea să fie identificat, la 6 decembrie 1848, ca fiind unul „înrăutăţind în cugetul său încă din turburările trecute”, contestând vehement pe plan local reinstaurarea Vechiului Regim, prin „felurimi de vorbe proaste şi necuvincioase”, prin instigarea locuitorilor împotriva dispoziţiilor luate de subcârmuitorul local „pentru obştească linişte şi păzirea măsurilor poliţăneşti”63. O asemenea atitudine, de certă implicare politică a preotului local, este taxată elocvent de funcţionarul puterii regulamentare ca „neasemănătoare cu datoriile darului său”64. Solicitând un ajutor militar turcesc sau rusesc, pentru potolirea violenţei rurale din plasa Olteţul de Jos, subcârmuitorul Grigore Râmniceanu amintea, printre cei care agită spiritele, „mai cu seamă tagma preoţească, cei care au luat mai multă parte în lucrările nelegiuitei constituţii şi nici până acum nu le-a ieşit din minte duhul de răscoală, nepreţuind delicateţea vremii în care ne aflăm, invitând mai mult aceştia pă locuitori în urmarea unor asmenea fapte”65. Cârmuitorul dădea mână liberă în acest sens, cerând însă, în cazul clericilor identificaţi, care „în loc d-a povăţui pă locuitori a se purta bine, împotrivă turbură liniştea locuitorilor va trimite Cârmuirii fără zăbavă listă cu arătare anume de numele, pronumele şi lăcuinţa lor, împreună şi cu raport desluşitor de relele urmări ce-au întrebuinţat, ca să se supună la cunoştinţa prea sfinţiei sale părintelui episcop spre a porunci înfruntarea lor cât va putea mai nezăbovit”66.
61 62

DJAND, fond Protoieria judeţului Dolj, dos. 16/1847, f. 3. Ibidem. 63 Anul 1848, IV, p. 286. 64 Ibidem. 65 Ibidem, p. 324. 66 Ibidem, p. 325.

venit din Râmnicu Vâlcea la mânăstirea Câmpulung Muscel. 54-57. conform listei reconstituite de Comisia specială de anchetă68. pe dezagregarea prestigiului unui mitropolit care s-a compromis el însuşi în ochii propriilor membri ai corpului bisericesc. „arestat la trecerea oştirii” ruseşti. cu cei din Mehedinţi. dar n-am putea oare citi aici o rezistenţă tăcută. Chiar cei care întreţinuseră o minimă corespondenţă cu unii dintre foştii lideri revoluţionari puteau fi taxaţi de „revoluţionari”. figura pe o listă cu cei bănuiţi de participare activă la revoluţie în judeţul Muscel69. Pentru activitatea lor. fond Protoieria judeţului Dolj. aşa cum păţea Partenie. prin legitimări şi dezlegitimări succesive ale puterii. p. p. M. precum arhimandritul Ioasaf Snagoveanul. opţiunile prorepublicane ale clericului român fiind cel puţin discutabile. la nivel local lucrurile nu par să evolueze conform aşteptărilor. vor fi taxaţi foarte dur. 69 Ibidem. 3v. Dacă arhimandritul Dionisie Romano. Într-o altă listă. fost egumen la schitul Baia. judeţul Buzău avea. Portretul de autentic curé rouge este. Regleanu. p. pe solidarităţi locale care sunt încă vii? Cum am putea înţelege documente.. gen „criminal al statului”. cum era cazul preotului Gheorghe Protopopescu72 . p. p. pe de o parte. unul din şase comisari. Ancheta efectuată urma să se finalizeze cu un raport trimis protopopiei. apare popa Ghiţă Slătineanu. cit. Vâlcea unul din şapte. Ierarhii se plâng de comoditatea şi lenea celor din subordine. grosolan. 96. care apărea ca „amestecat în corespondenţă cu Magheru şi aprins de Constituţie”71. la care se adăugau doi comisari extraordinari. 71 Ibidem. reuşise să scape. dintr-un total de 105 comisari. 93. . 3. sporind nemulţumirea ierarhului local. autoexilându-se după 67 68 DJAND. dar acuza este teribilă şi atârnă greu în clasificarea arestatului. reproşându-i că nu ia în serios însărcinarea de a prinde pe preoţii şi călugării „ce-au luoat parte la turburările trecutei răzvrătiri cât şi alte feţe bisericeşti dintr-acea plasă ce să vor dovedi în asemenea faptă a să trimite unde se cuvine spre a lor înfrănare”67. 72 Ibidem. iar. în Argeş unul din cei şapte. dos. Vlaşca unul. Un ieromonah Ilarion. iar orice corespondenţă cu aceştia ca un act periculos ce duce la arestarea celor bănuiţi. trei erau clerici (dacă-l socotim şi pe diaconul Iosif). f. pe de altă parte. evident. op. dar acesta întârzia să apară.108 Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________ În ciuda măsurilor repetate ale mitropolitului. prin care protoieria Craiova îi solicita preotului Mihai de la biserica satului Murgaşi să şi acţioneze în acest sens. O lectură a listelor de comisari revoluţionari ne permite identificarea clericilor într-o postură in extremis. la fel. f. 177. 95. din şapte comisari revoluţionari pentru judeţul Slam Râmnic. precum cel din 22 octombrie 1848. probabil pe motivul că „propovăduia propagandă pe catedră la biserică şi îi povăţuia pe lăcuitori la republică”70. Astfel. fost profesor la Buzău. fondată. 70 Ibidem. unii clerici. 16/1847..

99. p. care „în vremea revoluţiei a părăsit mânăstirea şi a venit la Focşani cu misie de propagand”75. cât şi unei relatări din „Pruncul român” . 79 Ibidem. astfel. agravarea poziţiei sale în ochii anchetatorilor deja convinşi că „scopul unor asemenea cluburi nu era altul decât întemeerea revoluţii”78. p. s-au pus înaintea tunurilor. se numărau protopopul Ioan de la Focşani. dojenindu-i penru călcarea jurământului lor pă acea constituţie a revoluţionarilor şi după aceasta a încălecat pă tun”77. p. în schimb. 75 Ibidem. câştigându-şi. Concret.Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 109 _______________________________________________________________________________ reprimarea Revoluţiei. acesta ar fi intervenit în timpul confruntărilor dintre populaţia Bucureştiului şi soldaţii din cazarma capitalei. 78 Ibidem. 166. Un caz mai neobişnuit este cel al ieromonahului Ambrosie. în urma anchetării de către comisia specială73. p. Dintre cazurile mai speciale nu putem să nu-l amintim şi pe cel al lui Atanasie Stoenescu. evident. celebra poreclă amintită mai sus. situaţie insolită care atrage. unde se propovededuia feluri de vorbe”79. 104. care intraseră rapid în vizorul autorităţilor regulamentare reinstaurate. „ierodiaconul episcopii din Craiova”. „adesea se aduna la clubul ce se făcea în oraş. „la 1-iu iulie seara a mers la cazarmă. dar şi călugărul Chesarie de la Măxineni. 193. 162. Printre învinuirile aduse ierodiaconului Chesarie Măxineanu din Focşani se numără şi aceea că. 228. Există însă şi o serie de figuri mult mai populare. Nu este singurul caz de cleric participant la şedinţe de club. provenind din judeţul Brăila. fost profesor la Bucureşti şi Buzău. în urma complotului contrarevoluţionar eşuat. cu atât mai mult că „el. în primul rând. 9/7 iulie 1848. p. la cazul preotului Radu Şapcă. arestată pentru complicitate. fiind eliberată mai târziu. 76 Ibidem. Ne gândim. p. clasificaţi ca printre cei dântâi demagogi ai revoluţiei. Printre cei identificaţi în judeţul Râmnicul Sărat. figurau nu mai puţin de cinci clerici74. în vremea revoluţii. la 22 iulie 1848. aflându-se în lucrare în calitatea sa de preot cu capii revoluţii la satul Izlazul”76. amestecat în „neorânduielile revoluţionare”. „popa Tun”. Acesta era deja declarat. . în curtea mitropoliei. sluga sa era. ca „părtaş în faptele revoluţionare”. a făcut acel cuvânt către soldaţi. 215. În dosarul de anchetă al arhimanditului Dionise. care ţinuse. cum avea să fie cunoscut popular. la 10 martie 1849. erau reţinute mai multe capete de acuzare: propagandist activ. În lista arestaţilor. considerat „unul dintre cei dintâi întreprinzători ai complotului revoluţii. nr. un „cuvânt foarte meşteşugit şi îndemnător către norod de a se ţinea de jurământul săvârşit pă 73 74 Ibidem. Ibidem. Potrivit atât cercetărilor Comisiei speciale. a fost prezident al clubului revoluţionar din Craiova”. 77 Ibidem. p.

. Râmnicu Sărat. Popa Neagu din satul Domniţa. în martie 1848. p. pătrunderea ilicită în ţară după fuga în Transilvania şi încercarea de a continua activitatea sa80. Nuanţe există. cinci dintre preoţii arestaţi la Mânăstirea Văcăreşti82.110 Nicolae Mihai _______________________________________________________________________________ Constituţia impusă prin revoluţie”. de implicarea lor în activitatea politică. i-a făcut să renunţe la gestul lor. prin care cerea generalului Danileevski să fie supus cercetării. participant activ la întâlnirile clubului revoluţionar din Focşani. Politica represivă şi anchetele desfăşurate vedem că ţin cont. Documentele de anchetă permit. p. 134. chiar dacă schimbarea situaţiei politice. şi în cazul preoţilor. conform corespondenţei găsite. 64 sq. din 12 iulie 1848. p. să fie reţinut pentru participare la ceremonia arderii Regulamentului Organic la 13 septembrie 1848. după 13 septembrie 1848. deşi multe dintre acuzaţiile aduse nu vor putea fi întotdeauna probate. prin care protopopii erau solicitaţi să se implice activ în răspândirea principiilor revoluţionare. „s-au găsit iscălit într-un alt înscris” despre persoana sa. aşadar. implicarea sa în conspiraţii revoluţionare cu moldovenii din Iaşi. întrucât îşi făcuse doar datoria popularizând circulara mitropolitului. în schimb. asigurându-i pe cei prezenţi de binecuvântarea divină. Membrii corpului clerical vor apela şi la alte mijloace de apărare. ceea ce nu-l excludea întrutotul din aria suspecţilor. p. era astfel acuzat că „numai după îndemnarea sfinţii sale au ţinut steagu într-acel sat până la intrarea în prinţipat a prea puternicilor împărăteşti oştiri ruseşti”81. în fine. reconstituirea unor portrete interesante. Este şi motivul pentru care unii deţinuţi vor solicita grăbirea anchetei lor. 83 Ibidem. Protopopul Marin Văzăstreanu din Caracal avea. 80 81 Ibidem. Într-o scrisoare din 12 februarie 1849. 82 Ibidem. Ibidem. p. Plasarea simbolurilor revoluţionare pe turlele bisericilor avea să fie iar o probă incriminatorie grea în dosarele întocmite preoţilor. ele contribuind clar la politizarea maselor în viziunea membrilor comisiei speciale de anchetă. şi. 169 sq. 241 sq. de asemenea. mai ales. el nu uita. să amintească faptul că „de la leatul 1829 am avut în altarul bisericii şi până acum pomelnicul măririi sale spre pomenire în rândul săptămânii slujbii mele”84. aceştia sunt puşi sub acuzare. probabil într-o tentativă de sensibilizare a înaltului ofical rus. Motiv pentru care. Un exemplu relevant este eclesiarhul Silvestru din Episcopia Argeşului. după cum procedează. 210. 84 Ibidem. încercând să consolideze portretul unui cleric român a cărui singură tangenţă cu partea politică a vieţii consta doar în rugăciunile pe care avea datoria să le facă pentru noii Cezari ai lumii. căci protopopul Mihai din Tîrgovişte era scos de sub acuzare la 15 martie 184983. la 15 decembrie 1848. Chiar dacă în urma anchetei va reieşi că nu a participat.

Revoluţia în sutană: clerul şi evenimentul politic în Principatul Ţării Româneşti 111 _______________________________________________________________________________

Vedem, astfel, că membrii Bisericii ortodoxe nu rămân indiferenţi în faţa evenimentului politic, cum este Revoluţia. Deşi este dificil de măsurat exact poziţia clerului în faţa unor asemenea evenimente, mărturiile pentru perioada avută în vedere nu lipsesc. Am încercat să identificăm cine au fost cei implicaţi, sub ce forme a avut loc această implicare şi care au fost mizele ei. Spre deosebire de ierarhi, mai ataşaţi cercului puterii, numeroşi preoţi întâmpină favorabil începuturile Revoluţiei şi mulţi dintre ei joacă un rol important în coparticiparea sătenilor. Ca şi în Franţa revoluţionară, de la finele secolului al XVIII-lea85, ei binecuvintează Armata Norodului la 1821, stindardele Gărzii Naţionale la 1848, sunt membri ai cluburilor revoluţionare sau încearcă să concilieze în faţa altarului morala ortodoxă cu drepturile omului. În plus, acceptă să fie aleşi ca membri ai viitoarei Adunări Constituante şi chiar, episod semnificativ pentru ceea ce am putea numi o anumită „seducţie a politicului”, să fie comisari revoluţionari în teritoriu. Este o ipostază extremă, care trimite cu gândul la celebrii curés rouges din Franţa.
LA REVOLUTION EN SOUTANE: LE CLERCS ET L’EVENEMENT POLITIQUE EN VALACHIE (IERE MOITIE DU XIXE SIECLE) (Résumé) Les mouvements révolutionnaires de la première moitié du XIXe siècle force l’Eglise orthodoxe du Principauté de la Valachie prendre une position qui est loin d’être unitaire. Si au niveau de la haute hiérarchie on remarque une certaine opposition, vite cachée, pendant les cohabitations forcées avec le pouvoir révolutionnaire, au niveau du bas clergé on assiste à des attitudes plus nuancées. Autant que les solidarités organiques et les sensibilités traditionnelles ne soient pas brusquées, les prêtres des villages notamment s’avèrent être des importants éléments de soutien en territoire. Des que les représentants du pouvoir révolutionnaire semble menacer la vision traditionnelle (par exemple la mise des symboles révolutionnaires sur les clochers des églises), les clercs deviennent des farouches opposants à la révolution groupant autour d’eux les communautés villageoises. Autrement, ils ne sont pas assez différents par rapport à leurs „collègues” d’autres parts de l’Europe. Tout comme dans la France révolutionnaire86, ils bénissent l’Armée du Peuple (Armata Norodului) à 1821, les étendards de la Garde nationale à 1848, deviennent membres des clubs révolutionnaires ou essaient de concilier devant l’autel la morale orthodoxe avec les Droits de l’homme. Plus encore, ils acceptent être élus en tant que membres de la future Assemblée Constituante et même, épisode significatif pour ce qu’on puisse appeler une certaine «séduction du politique», devenir des commissaires révolutionnaires en territoire. Il y a la une hypostase extrême qui renvoie aux célèbres curées rouges. Keywords: 19th Century Revolutions, Eastern Europe, Wallachia, clergy attitudes, political actions.
85 Serge Bianchi, Des révoltes aux révolutions:Europe, Russie, Amérique (1770-1802). Essai d’interprétation, Presses Universitaires de Rennes, 2004, p. 318. 86 Ibidem.

OPINII ISTORIOGRAFICE PRIVIND EVOLUŢIA URBANĂ A ORAŞELOR DIN OLTENIA 1859-1916
GABRIEL CROITORU

A justifica demersul nostru ştiinţific despre o epocă istorică de aproximativ o jumătate de secol (1859-1918), care se caracterizează prin ascendenţă liniară a naţiunii române în toate domeniile (economic, social, cultural, militar, politic), ni se pare a aduce pe masa proiectanţilor de astăzi ai confortului uman de mâine nu numai o pildă şi variantele câtorva generaţii, ci imaginea unui salt în istoria civilizaţiei româneşti. Delimitând un început al procesului urbanizării moderne la pragul dintre staticul, şi, prin excelenţă, ruralul Ev Mediu şi dinamicul Ev Modern, cu grupări de forţe umane puse în direcţia transformărilor (prefacerilor) şi rezultate incomparabile cu vremurile anterioare milenare, apropiem o creaţie moştenită a epocii mai susamintite de parametrii unui habitat contemporan. Dacă în Evul Mediu, istoriografia consemna oraşul prin constatări enumerative sau imagini comparative la călătorii străini, în Epoca modernă oraşul şi urbanismul au constituit reacţia sistemului capitalist, al organizării muncii şi producţiei. În raportare la căutările de viaţă confortabilă, în aşezările umane aglomerate s-au dezvoltat scrierile istoriografice despre oraşe, imaginându-se nu numai proiecte, tehnici constructive cu mortar şi cărămizi, dar şi nobleţea rădăcinilor. O dimensiune intelectuală a istoricilor se adaugă imaginaţiei şi orizontului de cunoaştere al proiectanţilor şi constructorilor. La noi, la români, o istoriografie modernă a oraşelor începe cu monografia Câmpulungului Muscel a lui C. D. Aricescu din 1855. Deşi au o existenţă foarte veche, oraşele din Oltenia nu au constituit subiectul unor lucrări monografice mai ample decât la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Sub impulsul istoriografiei romantice, B. P. Haşdeu, în anul 1878, a fixat o tradiţie mai veche privind începuturile celui mai important oraş al Olteniei, Craiova. Scrierea sa se contopea nu numai cu dorinţele şi opţiunile politice ale locuitorilor de pe malul Jiului, ci şi cu spiritul înnoirilor din întreaga societate. Era perioada când oraşele din Oltenia crescuseră ca număr de locuitori, sub influenţa apariţiei şi extinderii unităţilor economice şi industriale, sau a factorilor centralizatori ai unor procese comerciale şi bancare de anvergură, ce vizau valorificarea bogăţiei agricole din zonă. Sub imperiul autorităţii ideilor lui Haşdeu, primul istoric cu adevărat al oraşului Craiova, August Pessiacov, a alcătuit Schiţe din istoria Craiovei (Institutul de Arte Grafice Samitca, Craiova, în două ediţii: 1902 şi 1914). Lucrarea a fost considerată de cercetătorul Laurenţiu Rădvan, în anul 2004, „între acele monografii pline de entuziasm local, însă goale de analiză istorică, fără apel
ARHIVELE OLTENIEI, Serie nouă, nr. 24, 2010, p. 113–121

114

Gabriel Croitoru _______________________________________________________________________________

riguros la izvoare, un consum inutil de hârtie”1. Totuşi, suntem de părere că lucrarea lui Pessiacov, ca prim produs istoriografic pe tema enunţată în titlu, a fost un reper ştiinţific pentru epoca în care a fost realizată, având în vedere că ea concorda cu o imagine a secolelor anterioare, prin prezenţa unor monumente de arhitectură eclesiastică medievală (biserica domnească/bănească Sf. Dumitru, construcţie, probabil, din timpul boierilor Craioveşti şi reînnoită de domnitorul Matei Basarab; Biserica Ştirbei; Biserica Otetelişenilor; Biserica Madona Dudu ş.a.) care au fost demolate şi reconstruite, în ideea modernizării după modelele occidentale chiar în anii apariţiei cărţii sale. Cartea este şi astăzi în folosul istoricilor ca sursă documentară. În aceeaşi categorie de lucrări, se încadrează şi cele ale lui G. Poboran2 pentru oraşul Slatina, Alexandru Ştefulescu3 pentru Târgu Jiu, V. Demetrescu4 pentru Turnu Severin sau cea a lui I.S. Drăgulescu pentru Calafat5. Lucrările istoricilor menţionaţi sunt primele colecţii de documente, adunate de autori în calitate de pasionaţi cercetători ai trecutului istoric sau după îndemnurile ministrului învăţământului, Spiru Haret. Toate lucrările enumerate au apărut ca un deziderat al generaţiilor de la pragul secolelor XIX şi XX şi al principiilor şcolii istoriografice pozitiviste. În aceeaşi necesitate istoriografică, ne aflăm şi astăzi. Numeroasele strădanii ale unor intelectuali ai zonei, în cei peste o sută de ani de la amintitele începuturi istoriografice, s-au concretizat, treptat, în funcţie de acumulările documentare şi îmbogăţirea instituţiilor arhivistice, create pe plan local după 19316. În anul 1925, N. Iorga, istoricul care editase mai multe volume de documente, unele semnalate de directorul Muzeului de Istorie de la Craiova, Ştefan Ciuceanu7, a formulat imaginea unui „al treilea tip, acela al târgurilor oltene” în istoria genezei oraşelor româneşti. Marele istoric, în relaţia lui cu intelectualii craioveni de la revista „Ramuri”, a abordat în alte două articole individualitatea istorică a zonei Olteniei şi a oraşelor de aici: Oraşele oltene şi mai ales Craiova în pragul vremurilor nouă8 şi Două conferinţe craiovene I. Rostul Olteniei în mişcarea pentru neam II. Ce au făcut şi ce trebuie să facem, Craiova, 1906.

Laurenţiu Rădvan, Oraşele din Ţara Românească până la sfârşitul secolului al XVI-lea, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2004, p. 8. 2 Istoria oraşului Slatina, Slatina, 1909. 3 Încercarea asupra istoriei Târgu Jiului, Bucureşti, 1899; Idem, Istoria Târgu Jiului, Târgu Jiu, 1904. 4 Istoricul oraşului Severin, Turnu Severin, 1883. 5 Oraşul Calafat odinioară şi astăzi, Craiova, 1906. 6 „Oltenia. Studii. Documente. Culegeri”, seria a III-a, an X, 2006, nr. 1-2 (Arhivele craiovene 75 ani 1931-2006). 7 N. Iorga, Studii şi documente, vol. XXV, Bucureşti, 1913 (Corespondenţa lui Dimitrie Aman). 8 „Arhivele Olteniei”, an IV, 1926, nr. 20, p. 275-294.

1

Opinii istoriografice privind evoluţia urbană a oraşelor din Oltenia 1859-1916 115 _______________________________________________________________________________

Primele studii critice, privind istoria oraşele din Oltenia, sunt cele consemnate de Anastase Georgescu (Craiova - Cercetări istorice – 1 Târgul Craiovei, Craiova, 1936) pentru Craiova; C. Pajură şi D. T. Giurescu (Istoricul oraşului Turnu Severin 1833-1933, lucrare tipărită cu prilejul centenarului, Bucureşti, 1933) pentru Severin şi Constantin Grigore (Râmnicul Vâlcii, Râmnicu Vâlcea, 1944) pentru Râmnicu Vâlcea, toate din perioada interbelică. De la faza de pionierat a istoriografiei şi până la apariţiile editoriale cele mai recente, au văzut lumina tiparului numeroase tomuri de documente, monografii şi studii despre localităţile urbane din partea de sud-vest a României. La întâlnirea rosturilor noi, ce se preconizau oraşelor, cu programele de urbanizare regională, oraşele deveneau centre ale unei regiuni cu resurse naturale proprii şi ale atracţiei populaţiei din împrejurimi9. Procesul de industrializare a ţării, în faza 1948-1989, a propulsat oraşul nu numai ca o cantitate exprimată de numărul tot mai mare al locuitorilor, ci în nivelul de viaţă urban şi de producţie economică. În România, în secolul al XX-lea, numărul oraşelor a crescut de la 137, cu 2.930.245 de locuitori în 1912, la 138, cu 3.651.039 de locuitori în 1930 şi 260, cu 12.311.203 locuitori în 199010. Pe fondul acestei „explozii urbane”, provocată în special de industrializare şi construcţii, aşezările urbane şi-au schimbat şi multiplicat funcţiile. Acum, mai toate oraşele, devenite şi centre cultural-ştiinţifice şi universitar-academice (cazul Craiovei), au stimulat monografiile istoriografice cu prilejul unor aniversări legate de împlinirea unui număr jubiliar de la atestările documentare: Slatina în 1968, Craiova în 1975, Râmnicu Vâlcea în 1989, Târgu Jiu în 2006 etc. Reprezentativă pentru aceste produse istoriografice rămâne Istoria Craiovei, elaborată sub coordonarea istoricului Titu Georgescu, economistului Constantin Bărbăcioru şi istoricului literar Florea Firan11. Pentru răstimpul 18211918, pe întinderea a 50 de pagini, capitolele Craiova în timpul revoluţiei de la 1821, Craiova în epoca Regulamentului Organic, Craiova – unul din centrele revoluţiei de la 1848, Craiova şi Unirea Principatelor, Prezenţa în războiul independenţei pun în evidenţă principiul evenimenţialităţii, urmat de autori. Pentru evoluţia oraşului şi urbanismul craiovean s-au rezervat, în structura lucrării, doar trei pagini (vezi subcapitolul Dezvoltarea industrială, comercială şi edilitară la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX).
Nicolae Niţu, Răspândirea oraşelor din România pe zone geografice, în „Arhivele Olteniei”, Serie Nouă, nr. 9, 1994, p. 191-197.
Ibidem. Craiova, Scrisul Românesc, 1977; vezi şi vol. Craiova. Trecut, prezent şi viitor, Craiova, Scrisul Românesc, 1979, capitolele „Craiova pe coordonatele istoriei (autor Ştefan Ştefănescu)”, „Craiova între 1821 şi 1848” (Ileana Petrescu), „Craiova şi Unirea Principatelor” (Nichita Adăniloaie), „Craiova în timpul Războiului pentru independenţă” (Vasile Maciu), „Mişcarea muncitorească şi socialistă din Craiova până la 1921” (Vladimir Osiac), „Dezvoltarea industrială a Craiovei la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea” (Paul Barbu, Ilie Bogheanu).
11 10
9

116

Gabriel Croitoru _______________________________________________________________________________

Într-o abordare similară, pe firul cronologiei faptelor, s-au elaborat monografii şi pentru celelalte oraşe: Brezoi12, Calafat13, Caracal14, Craiova15, Drobeta Turnu Severin16, Ocnele Mari17, Râmnicu Vâlcea18, Târgu Jiu19, Slatina20, Drăgăşani21, Strehaia22 şi Corabia23. După anul 1990, numeroşi cercetători au publicat şi republicat monografii despre oraşele din Oltenia, consistente în anexe documentare şi fotografice24. Foarte valoroase prin baza de informaţii, acestea au stimulat nu numai abordările cronologice, dar şi cercetările surselor urbanismului modern, arta construirii oraşelor din Oltenia. Dintre cele din urmă sunt de remarcat lucrările despre cel mai important oraş al Olteniei: Alimentarea cu apă [a Craiovei], Craiova, Editura Helios, 1998; Amenejarea apelor. Canalizarea şi termoficarea oraşului, Craiova, Editura Helios, 1998; Grădinile şi parcurile Craiovei, Craiova, Editura de Sud, 1999; Luchian Deaconu, Craiova 1898-1916.
Petre Bardaşu, Gheorghe Simeanu, Brezoi – 100 de ani de industrie forestieră, Râmnicu Vâlcea, 1973. 13 Vasile Petrişor, Lelius Mândroiu, Calafat trepte de istorie, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1977; o a doua ediţie în 1992. 14 Caracal. File de istorie, Caracal, 1988; Pătru Crăciun, Caracal. Ghid istorico-turistic, Caracal, 1972.
12

Luchian Deaconu, Memoria Craiovei. Itinerarii istorice, Muzeul Olteniei, Craiova, 1981; Mircea Pospai, Memoria Băniei, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980.
Municipiul Turnu Severin 121-1972 [Album], Bucureşti, Editura Politică, 1972, Achim Costea, Nicolae Ieva, Gheorghe Nica ş.a., Municipiul Drobeta- Turnu Severin. Studiu monografic, Drobeta Turnu Severin, 1972.
16

15

Vasile Berbece, Victor Botnariuc, Sergiu Purece, Băile Govora, Băile Ocnele Mari, Bucureşti, 1982. 18 Mateescu Constantin, Memoria Râmnicului, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1979; Idem, Râmnicul de odinioară, Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 1993.
Elisabeta Ancuţa-Roşianu, Târgu Jiu. Monografie, Târgu Jiu, 1979. Procesul de urbanizare în România. Zona Slatina-Olt, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1970; Slatina 600. Pagini din monografia oraşului, Slatina, 1967; Slatina. Pagini de monografie…, Slatina, 1972. 21 Monografia Muncipiului Drăgăşani, coordonator Constantin Şerban, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2004. 22 Constantin A. Protopopescu, Strehaia. Trepte de istorie, Bucureşti, 2006. 23 Florea Bâciu, Ion Vârtejarum Monografia oraşului Corabia, Corabia, 2001.
20 19

17

Istoria ilustrată a Craiovei, Editura Dava, Craiova, 1996; Mihai Butnariu, Monografia municipiului Drobeta Turnu Severin, Drobeta Turnu Severin, Editura Prier, 1998; Victor Bobleanţă, Mădălina Olteanu, Cerneţi. Oraşul Severinului, Timişoara, Editura Eubeea, 2004; Corneliu Tamaş, Istoria Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2006; Idem, Istoria Horezului, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 1995; Idem, Istoria Ocnelor Mari, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 1995; Dana-Roxana Dincă, Vera Grigorescu, Sabin Popovici, Monografia municipiului Caracal, Editura Tiparg, Geamăna, 2007; Ion Marin, Gheorghe Bănică, Caracal. Tărâm de legendă şi destinaţie turistică, Caracal, 2006.

24

Opinii istoriografice privind evoluţia urbană a oraşelor din Oltenia 1859-1916 117 _______________________________________________________________________________

Saltul la urbanismul modern. Nicolae P. Romanescu, Craiova, Editura Sitech, 2001 şi Luchian Deaconu, Otilia Gherghe, Craiova de la 1878 la 1900, Craiova, Editura Sitech, 200925. Informaţiile acumulate prin aceste fapte au fost reţinute de colective de autori ale Dicţionarelor istorice ale localităţilor din judeţele Dolj26, Olt şi Vâlcea, lucrări care sunt mai apropiate, ca timp, de demersul nostru ştiinţific. La acest excurs prin istoriografia oraşelor din Oltenia27, constatativ şi motivat, se poate concluziona că istoria aşezărilor urbane din zona de sud-vest a României a rămas secvenţială, cronologică şi oportună la stimulii politici repetitivi, în funcţie de anumite realităţi ale evoluţiei noastre. De aceea, este necesară o lucrare care să îşi propună o privire sintetică asupra tuturor factorilor urbanistici şi a istoriei oraşelor din zona Olteniei, fără prejudecăţi şi numai în dimensiunea informaţiilor certe, cuprinse într-un patrimoniu arhivistic bogat. Această lucrare ar trebui să aibă originalitate din perspectiva intereselor comunitare actuale, contextualizând evenimente, realităţi sociale, proiecte şi realizări într-o structură coagulantă şi adecvată integrării mulţimii de izvoare documentaro-statistico-juridice şi narative,
Pentru celelalte oraşe se adaugă articolele apărute în anuarele muzeelor de istorie din zonă: Emanoil Paul Barbu, Aspecte ale evoluţiei şi activităţii comenzii pompierilor din Craiova în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în vol. „Pagini din istoria pompierilor”, Bucureşti, 1978, p. 93-101; Nicolae Bănică-Ologu, Dinamica structurilor sociale şi protecţia spaţială a relaţiilor de producţie în Râmnicul (Vâlcea) medieval, în „Studii vâlcene”, 7, 1985, p. 43-52; Ecaterina Bosaoancă, Ziduri uitate: Hanu Roşu, în „Drobeta”, X, Drobeta Turnu Severin, 2000, p. 187-194; Nicolae Chipurici, Aprovizionarea cu apă a oraşului Turnu Severin, în „Drobeta”, 1998, 8, p. 191-198; Nicolae Chipurici, Tudor Răţoi, Dorel Petrescu, Istoricul pompierilor mehedinţeni, Drobeta Turnu Severin, Editura Prier, 1998; Marius Dobrin, Urbanism craiovean înaintea primului război mondial, în „Oltenia. Studii. Documente. Culegeri”, seria a III-a, an III, 1999, nr. 2, p. 119-127; Octavian Teodor Gheorghiu, Drobeta Turnu Severin. Ipoteză de evoluţia urbanistică, în „Historia urbana”, 2001, 9, 1-2, p. 145-154; Vasile Marinoiu, Evoluţia oraşului Târgu Jiu în secolele XVIII-XIX, în „Litua”, 1997, 1, p. 40-48; Petre Purcărescu, Contribuţii la cunoaşterea istorică a Parcului Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în „Studii vâlcene”, serie nouă, nr. IV (XI), 2008, p. 51-64; Tudor Răţoi, Edificii reprezentative ale Severinului: Hala Radu Negru, în „Drobeta”, VII, 1996, p. 126-130; Paul Rezeanu, Contribuţii la cunoaşterea dezvoltării edilitare a Craiovei între 1831-1944, în RMMMI, 1987, 18, 1, p. 71-73; Mircea Borcoman (coordonator), Străzile au amintiri. Monografia oraşului Drobeta Turnu-Severin, Craiova, Editura Agora, 2001; Elena Udrişte, Începuturile iluminatului public în oraşul Târgu Jiu, în „Litua”, IV, 1988, p. 433-443; ş.a.
25

26 Cezar Avram, Paul-Emanoil Barbu, Dinică Ciobotea, Vladimir Osiac, Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Dolj. Craiova, Craiova, Editura Alma, 2005; Vladimir Osiac, Nicolae Stoicescu (coordonatori), Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Olt. Oraşe, Craiova, Editura Alma, 2006, Dinică Ciobotea, Cezar Avram (coordonatori), Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Vâlcea I Oraşele, Craiova, Editura Sitech, 2009. 27 Cf. Vasile Ciobanu, Anda-Lucia Spânu (coordonatori), Bibliografia istorică a oraşelor din România, Bucureşti, Editura Acedemiei Române, 2007.

118

Gabriel Croitoru _______________________________________________________________________________

păstrate de Arhivele Naţionale Centrale (în 1831) sau judeţene (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea şi Olt), înfiinţate după 1931. Cele mai bogate fonduri documentare sunt cele care poartă numele creatorilor de arhivă în perioada 1859-1916, primăriile oraşelor şi prefecturilor judeţene. Fondul oricărei primării de oraş-reşedinţă de judeţ are mai multe diviziuni, dintre care două sunt mai complexe pentru tema noastră: Serviciul administrativ şi Serviciul tehnic. Aceste fonduri oferă un bogat izvor de informaţii şi date privind cele mai diverse domenii ale vieţii economice, sociale, politice, culturale şi de urbanism. Create de chiar instituţia Primăriei, informaţiile inserate în diferite acte surprind proiectarea unor fapte sau etape în diferitele programe urbanistice, necuprinzând areale întinse sau proiecte generale de tipul celui preconizat odată cu întemeierea oraşelor Turnu Severin şi Calafat. Limitele informaţiilor (în conţinut) nu micşorează cu nimic din calităţile de izvoare autentice, oficiale şi veridice ale documentelor. Potrivit atribuţiilor instituţiei Primăriei, cele mai numeroase documente se referă la măsurile edilitare, de sistematizare, alinierea, pietruirea şi pavarea străzilor, tratativele duse cu diferitele firme străine şi din ţară în legătură cu introducerea tramvaiului (cazul Craiovei)28, telefonului, apei şi iluminatului public, construcţia palatelor municipale, înfiinţarea Pirotehniei armatei la Craiova în 188429, alimentării cu apă, canalizării etc. Fondul Primăriei Craiova, complet pentru anii 1831-1950, cuprinde nu mai puţin de 16.835 de unităţi arhivistice. Fondul Primăria oraşului Calafat, ajuns în 1941 în depozitele Arhivelor Naţionale Dolj, are în compunere 10.008 unităţi arhivistice pentru anii 1852-1910, cele mai multe create în anii Războiului de Independenţă. Pentru sfârşitul secolului al XIX-lea, pe lângă statistica stabilimentelor industriale din oraş (o fabrică de bere, fabrici de cărămizi, ape gazoase, mezeluri, mori, brutării, lumânări) întâlnim negocierile cu firme străine şi din ţară, pentru introducerea apei şi iluminatului electric şi construcţia căii ferate Craiova-Calafat. Fonduri arhivistice importante s-au păstrat şi de către Primăriile municipiilor Râmnicu Vâlcea30, Târgu Jiu, Turnu Severin şi Caracal sau Şantierul naval din Turnu Severin31. Tot în patrimoniul deţinut de Arhivele Naţionale am întâlnit alte categorii de izvoare, precum cele narative32, epigrafice33 şi cartografice.
28

Contracte cu societatea Paumay et Făreanu, neconcretizate vreodată. SJAN Dolj, Primăria Municipiului Craiova, Serviciul Administrativ, dosarele 66/1900 şi 10/1903. 29 Ibidem, dosar 4/1884. 30 Vezi I. Soare, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2000. 31 Constantin Petrică Dănescu, Şantierul naval din Turnu Severin, vol. I (1851-1950), Editura Prier, Drobeta Turnu Severin, 2004; Nicolae Chipurici, Tudor Răţoi, Cristian Aniţa, Arhivele Naţionale la Mehedinţi. Semicentenar, Editura MJM, Craiova, 2003. 32 Cel mai interesant este manuscrisul inedit de la SJAN Dolj semnat de Jean Porubski din <1957>: Craiova de altădată.

Opinii istoriografice privind evoluţia urbană a oraşelor din Oltenia 1859-1916 119 _______________________________________________________________________________

Cele cartografice, care surprind oraşele în dimensiunile lor extinse de la o etapă la alta, sunt cele mai elocvente, atât în ceea ce priveşte spaţiul (teritoriul) de habitat urban, cât şi calitatea urbanistică, creată de edilii ce au condus magistratele sau primăriile acestor aşezări. Planurile diferitelor oraşe datează de după 1791. Ele au fost realizate, mai întâi, pe modelul desenului formelor de relief şi abia după 1906 pe baza unor măsurători trigonometrice, când li s-au zis planuri cotate (în care altitudinea era marcată prin curbe de nivel)34. Câteva planuri au fost executate în mod special, desemnând lucrări edilitare şi urbanistice precum Planul general de situaţie al bălţilor din jurul Craiovei, întocmit de căpitanul (ulterior, colonelul) G. Savopol; Planul oraşului Craiova din 1905 pentru alimentarea cu apă din sursa Gioroc; Planul de aliniere şi sistematizare a Craiovei din 1916, elaborat de arhitectul I. D. Berindei (diplomat al guvernului francez, profesor la Şcoala Belle-Arte, fost arhitect al Ministerului de Interne, fost inspector general al expoziţiei naţionale din 1906) şi inginerul M. Colleanu; Planul proiect al noului oraş Turnu Severin din 1835 al inginerului statului Xavier Villacrosse35, Planul oraşului Târgu Jiu din 1847 al pitarului Costache N. Râmniceanu36, Planul oraşului Târgu Jiu elaborat după situaţiunea stradelor din anul 187737, Planul oraşului Târgu Jiu de Alexandru Ştefulescu38, Planşa moşiei vetrei Episcopiei şi râul Râmnicului, locurile înfundate împrejurul oraşului Râmnic, Troianu, Juga, proprietăţile Vâlcii la 185739, Planul delimitării razei oraşului Râmnicu Vâlcea din 1897 ş.a. O altă categorie de izvoare sunt cele narative, dintre acestea, interesante, dar subiective, fiind lucrările cu profil autobiografic, semnate de Ana Leoveanu (Miseria umană, Craiova, 1900), Zoe Mandrea (Icoane din trecut, Bucureşti, f.a.), Olga Gigurtu (Amintiri şi icoane din trecut, Craiova, 1935), Nicolae Porumb (Din firele unei vieţi, Craiova, 1927) şi Constantin Argetoianu (Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. I. Până la 1888, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991).
Până acum, publicate în totalitatea lor, doar pentru oraşele din judeţul Vâlcea - vezi Constantin Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă. Judeţul istoric Vâlcea, sec. XIV1848, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005. 34 Cele mai multe sunt pentru Craiova la Biblioteca Academiei, Hărţi: H 2466-A LXXVII 4 (an 1790); H 1048-D XXX 15 (an 1845, Gotthieb, 142 x 149 cm); H 1047 - D XXX 14 (an 1850, 180 x 150 cm); H III 547 (an 1854, 140 x 147 cm); H 3186 CCV 5 (de Filip Lazăr, 37,5 x 41,5 cm); H 2556- D LXXXI 8 (an 1895, de Călinescu, 52,5 x 67,5 cm); Pentru celelalte oraşe am reţinut planurile aflate în fondurile „Hărţi” ale Serviciilor judeţene ale Arhivelor Naţionale Dolj, Vâlcea, Gorj, Olt şi Mehedinţi. 35 C. Pajură, D. T. Giurescu, Istoricul oraşului Turnu Severin, Bucureşti,933. 36 Elena Udrişte, O hotărnicie a Târgu Jiului din anul 1847, în „Litua”, 3, 1986, p. 448. 37 Alexandru Ştefulescu, Istoria Târgu Jiului, Târgu Jiu, 1906, p. 98. 38 Ibidem. 39 Titi Mihail Gherghina, Imagini citadine din Râmnicu de altădată, Râmnicu Vâlcea, Editura Almarom, 2007.
33

că „urbanismul secolului douăzeci îşi are rădăcinile în secolul al nouăsprezecelea”40. în continuitate. cu prioritate. în centre politice. rezidenţiale. au creat o nouă specificitate oraşelor din Oltenia. după cucerirea Independenţei de stat. Între anii 1859 şi 1918. Noi am încercat să o determinăm pe aceasta în raportare cu alte oraşe româneşti. dar şi cel al modernizării oraşelor. în compunerea ei grupală. mai ales din stânga Oltului. fapt ce s-a constituit într-un recul în dezvoltarea urbanistică a zonei. militare. Editura All. ingineri hidrologi. a oraşelor de câmpie către centrele portuare de la Dunăre. O istorie intelectuală a urbanismului în secolul XX. au impus un ritm de creaţie urbanistică nemaiîntâlnit până atunci. pietriş. documentele sunt dovada unui urbanism creat „ca o mişcare intelectuală şi profesională”. restauratori din toate ţările Europei Centrale şi de Apus. care au determinat reorientarea. zisă orăşenească. Inerţiile şi mentalul epocii anterioare au determinat stagnare. 21. ingineri constructori. cele comunitare. În secolul al XIX-lea s-au fixat. a dat oraşelor atribute de cultură şi civilizaţie moderne şi funcţii diverse ce s-au concretizat în producţie. direcţiile şi parametrii evoluţiei aşezărilor urbane către reţeaua de oraşe de astăzi. Izvoarele istorice au în cuprinderea lor nume de arhitecţi. la concurenţă cu arhitecţii şi inginerii români adepţi ai stilului naţional. piatră şi bazalt. evoluţia oraşelor nu a fost numai ascendentă. prin care se comercializau cerealele către Brăila şi gurile Dunării. impactul a fost greu de desluşit. de îndelungată durată şi eficienţă până în zilele noastre. construite după 1869. energiile naţionale şi. După 1859. mai multe din acumulările şi valorile din oraşele Olteniei au fost prada ocupanţilor străini. pe fondul reformelor de modernizare al statului naţional. Ponderea lor în modernizarea oraşelor din Oltenia. în perioada 1859-1918. interferenţă şi administraţie modernă după modelul occidental. economici şi financiari. Densitatea faptelor umane. 40 . comerţ. treptat şi anevoios. Căile ferate. dar mai cu seamă faţă de restructurările economice de după cucerirea Independenţei de stat.120 Gabriel Croitoru _______________________________________________________________________________ Izvoarele documentare sus menţionate sunt cea mai veridică informaţie despre societatea românească. De aceea concluzionăm la unison cu alţi cercetători. Oraşele de mâine. consum. Factorii demografici. Tot atât de adevărat este faptul că. Peter Hall. ingineri peisagişti. în răstimpul 1859-1918. turistice şi culturale. prin potenţarea uriaşă a aprovizionării construcţiilor cu var. au „colorat” o civilizaţie urbană la nivelul european al epocii de la pragul secolelor XIX şi XX. adăugaţi cadrului instituţional statal şi mediului natural al zonei. Bucureşti. individuale şi de grup. 1999. p. implicit. au devenit factorul nu numai al extinderii tentaculare a oraşelor până către gări. În anii primului război mondial. administrative.

chronologique Mots-clefs: développement urbain. qui a publié un nombre impressionnant des études qui ont des sections consacrées à l’histoire de congrès internationaux et comités de recherche d’histoire urbaine. il est normal de devenir un sujet de prédilection de la recherche. Notre aperçu historiographique. trouvé et motivé ne fait rien à prouver que l’histoire des agglomérations urbaines en Olténie a resté un ordre séquentiel. le ville. . aperçu historiographique. Olténie. aujourd’hui. histoire urbain. la plupart de la population mondiale vit dans les villes.Opinii istoriografice privind evoluţia urbană a oraşelor din Oltenia 1859-1916 121 _______________________________________________________________________________ POINT DE VUE HISTORIOGRAPHIQUE SUR LE DÉVELOPPEMENT URBAIN DES VILLES EN OLTÉNIE 1859-1916 (Résumé) Étant donné que. y compris l’Académie roumaine Notre étude révèle toutes choses historiographique à partir de l’époque des pionniers et se terminant avec les éditoriaux le plus récent.

.

1998. Editura Alma. ajuns în „amurgul” vieţii. cercetător. oferă o imagine complexă a vieţii unui om. Constantin Saliu. aducând o contribuţie importantă la dezvoltarea ştiinţei. II. Craiova. a supravieţuit şi dramei declanşate de cea de-a doua conflagraţie mondială. p. Inventatori. contrar unui vechi obicei românesc.?) DIANA-MIHAELA PĂUNOIU. PUŢUREANU (1882 . Craiova. Cercetători. este acela că a încercat şi. ne-am propus să reconstituim câteva momente din viaţa unui funcţionar public. Conservatorii din Oltenia. Craiova. p. ajuns treptat în vârful ierarhiei. Craiova.MOMENTE DIN VIAŢA LUI CONSTANTIN C. 1999. 2010. 2008. A fost omul care. Ileana Cioarec. în cea mai mare parte. 1899/1913. Boierii Glogoveni. păstrat în cadrul Serviciului Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale. Editura Lotus Co.. culturii şi societăţii româneşti1. din care a făcut parte de-a lungul vieţii sale şi al căror reprezentat a fost prin funcţiile pe care le-a deţinut. Ana-Maria Rădulescu. care au muncit pentru bunăstarea ţării. Familia Aman. 2008. a militat pentru obţinerea unor condiţii de muncă mai bune. precum şi la constituirea Societăţii Dintre lucrările dedicate personalităţilor spaţiului oltean. tehnicii. 1004 (Anexa I „Mic dicţionar de personalităţi conservatoare doljene”. Editura Alma. coordonatori: Mariana Leferman. Craiova. sau a celor care au luptat pentru ţară. Toma Rădulescu. Elisabeta-Gina Saliu. Personalităţi. privind reconstituirea vieţii şi activităţii unor oameni. Gabriela Braun. Craiova. Astfel. Inovatori. Prin demersul nostru. Dumitru Botar. 186-253). Craiova. 24. a cărui carieră s-a desfăşurat. Cercetarea fondului arhivistic „Constantin Puţureanu”. pot fi identificate diverse preocupări ale specialiştilor. Clerici ortodocşi în închisorile comuniste. Editura Aius PrintEd. care a trăit drama primului război mondial şi care. menite să le asigure meseriaşilor o educaţie profesională şi cetăţenească temeinică. consideraţi a fi reprezentanţii de elită ai domeniilor în care şi-au desfăşurat activitatea. 2003. Creatori. ARHIVELE OLTENIEI. în perioada interbelică. Mariana Leferman. Meritul deosebit. Fiii Romanaţiului. Editura Aius. Craiova. 123–140 1 . Adrian Năstase. A avut un rol important în înfiinţarea şcolilor industriale din Craiova şi Râmnicu Vâlcea. nu a uitat de unde a plecat şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a schimba în bine viaţa oamenilor. Paul-Emanoil Barbu. le menţionăm pe următoarele: Dicţionarul personalităţilor doljene: Restitutio. Judeţul Olt. Editura Alma. Serie nouă. Gabriela Braun. Dicţionarul personalităţilor din Oltenia. Ilie Constantinescu (1874-1960): profesor. 2009 etc. Editura Aius. 2006. Dolj. Editura Aius. 1996. idem. care-i revine lui Constantin Puţureanu. Craiova. nr. Editura Sitech. ALIN MITRICĂ În istoriografia românească de după anul 1990. colecţionar. a reuşit să găsească soluţii la problemele cu care s-au confruntat categoriile sociale. Tudor Nedelcea. vol. alături de alţi tipografi. Contribuţii la istoricul localităţii Pleniţa – Dolj. de cele mai multe ori.

la 11 februarie 1911. Prima carieră. Memoriul referitor la proiectul Legii repausului duminical. Condiţiile de muncă din atelierele „care conţin corpuri şi materii vătămătoare”. 4 Ibidem. ci pentru relele şi nehigienicele condiţiuni şi localuri în care muncim”. casă fondată în anul 1835. o altă consecinţă negativă era considerată a fi imposibilitatea tipografilor de a merge la biserică şi „nesocotirea religiei pe Serviciul Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale. 3 Constantin şi Eugenia Puţureanu s-au căsătorit în Craiova la data de 17 februarie 1878. 2 . Între 15 septembrie 1896 şi 15 martie 1899. Luptători 1913. 25. 5 Ibidem. f. 6. 1. adresat ministrului industriei şi comerţului. Constantin Puţureanu s-a implicat în fondarea sau conducerea unor societăţi de sprijin reciproc.. la 4 august 1894. combinate cu creşterea timpului de lucru. A fost primul dintre cei 64 de tipografi din Craiova. i se poate atribui şi meritul de a-şi fi întemeiat şi îngrijit o familie. Datorită preocupărilor constante şi demersurilor efectuate pe lângă autorităţile competente. 6. indispensabil bunei funcţionări a instituţiei pe care o conducea. 31. contribuind la ridicarea gradului de cultură al muncitorilor. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ Corale a Meseriaşilor. Potrivit certificatului eliberat de Corporaţia Meseriilor Unite „Principesa Ileana” din Craiova. a studiat arta tipografică în cadrul Stabilimentului Industrial de Arte Grafice „Ralian şi Ignat Samitca” din Craiova. A absolvit. f. devenită model pentru apropiaţii săi. Această instituţie i-a eliberat. dosar nr. la 26 aprilie 1902. ibidem. a reuşit să obţină aprobările şi fondurile necesare construirii unui local propriu al Casei de Asigurări Sociale din Craiova. Constantin Puţureanu s-a născut la data de 27 august 1882. al cărui rol era ajutorarea muncitorilor (Societatea generală de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi din România „Gutenberg”. 6 Ibidem. se slăbesc forţele şi se ruinează sănătatea. din cauza creşterii numărului zilelor de lucru: „. Banca populară de meseriaşi şi muncitori români „Puterea Meseriaşilor” din Craiova) sau a veteranilor de război (Societatea de Veterani 1877-1878.124 Diana-Mihaela Păunoiu. cursurile primare ale Şcolii „Obedeanu” din aceeaşi localitate4. care a semnat.. 1916-1918 şi din alte grade inferioare „Mareşal Al. Averescu”). Aceasta nu pentru munca în plus. Se considera că acel proiect va avea consecinţe negative asupra muncii şi vieţii tipografilor. 5/1896-1910. De asemenea. 29. Colecţia Fonduri Personale. atestatul de tipograf-culegător5. 3. dosar nr. în familia lui Constantin şi a Eugeniei Puţureanu3. dosar nr. a încetat practicarea meseriei de tipograf6. secţia I Craiova. La toate aceste realizări profesionale. care a organizat numeroase şezători culturale. 29. De asemenea. vor determina scăderea numărului de meseriaşi. f. dosar nr. f. fond Constantin Puţureanu. la Craiova2. la 26 septembrie 1910. f.

scopul societăţii era următorul: ridicarea moralului lucrătorilor şi îmbunătăţirea vieţii acestora prin demersuri legale. urcând una câte una toate treptele şi ajungând în vârful ierarhiei ca director al Casei de Asigurări Sociale din Craiova: . f. la clasa a II-a14. Se cerea revenirea asupra eliminării de zile libere pentru sărbătorile cuprinse în proiect7. 6. Puţureanu a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii. 7 8 Ibidem. . „funcţionar în serviciul statului”. 15. la data de 22 martie 1910. a fost înfiinţată la 1 aprilie 1909. A doua carieră. f. iar autentificarea s-a făcut la Tribunalul Dolj. f. f. pe baza recomandării Camerei de Meserii din Craiova. care. 11 Ibidem. 5. Puţureanu (1882-?) 125 _______________________________________________________________________________ care ne bazăm”. era numit contabil clasa a III-a la Corporaţia Meseriaşilor din Craiova. A fost vicepreşedintele comitetului Societăţii Artelor Grafice din Craiova. . 12 Ibidem. prin decizia ministerială din 1 octombrie. La 1 aprilie 1912. 10 Ibidem. la 15 martie 1909. în septembrie 1910. 16. a susţinut examenul de capacitate pentru gradul de contabil13. Constantin C. 14 Ibidem. era înştiinţat că a fost numit. fiind înştiinţat de această situaţie11.În luna martie 1912. începând cu data de 1 februarie. cu sediul la Bucureşti8. Serviciul Meseriilor şi Industriei Casnice.La 5 martie 1919. Ibidem. precum şi „transmiterea acestor rele urmaşilor noştri”. Potrivit articolului 3 din Statutul adoptat la 1 aprilie 1910. f. la 3 decembrie 1913. Constantin Puţureanu a intrat într-o altă etapă a vieţii sale profesionale. prin decret regal.Momente din viaţa lui Constantin C. Repetatele absentări de la şedinţe au făcut ca locul ocupat în comitet să devină vacant. f. 38. dosar nr. a negociat afilierea acesteia la „Gutenberg” – Societate generală de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi din România. 3. Filiala „Gutenberg”. f. prin decret regal. la Casa Centrală a Meseriilor. 6. f. potrivit Statutului în vigoare. Creditului şi Asigurărilor Muncitoreşti. cea de funcţionar public. Peste doi ani a fost avansat. emitea decizia ministerială prin care Constantin Puţureanu era numit secretar-controlor la Corporaţia Meseriilor Unite „Principesa Ileana” din Craiova12. 9 Ibidem. în postul de subinspector clasa III. a doua sa carieră. 13 Ibidem. după cum îi plăcea să-i spună.La 20 noiembrie 1910. . ajutarea membrilor care rămâneau fără servici sau se îmbolnăveau şi înmormântarea membrilor9. Ministerul Industriei şi Comerţului. După ce a încetat să mai practice meseria de tipograf. 27v. 29. fiind secondat de Teodor Gerculescu în calitate de vice-preşedinte10. Secţia I Craiova. 12.

Carabatescu care.La 2 aprilie 1934. f.Începând cu data de 1 mai 1920. promulgată prin decret regal la 7 aprilie şi publicată în „Monitorul Oficial”. cuprinzând Casele de Asigurare Craiova şi Sibiu. Casa de Asigurări Sociale. Trei ani mai târziu. . nr. Direcţia Generală a Muncii. putând să facă anchete şi să ia toate măsurile necesare. era numit. La 10 noiembrie. La 1 decembrie 1921. 16-17. era însărcinat cu verificarea marilor întreprinderi din raza Casei de Asigurări Craiova şi a exploatărilor C.La 12 martie 1930. în cadrul activ al funcţionarilor de stat. 8-10 Ibidem. era numit ajutorul inspectorului general al Regiunii a VII-a. prin decret regal. era împuternicit de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale. La 21 august 1920. era delegat să îndeplinească funcţia de director al Casei de Asigurări Sociale Craiova. fusese însărcinat cu conducerea Inspectoratului General al Regiunii a VII-a. a primit decizia ministerială. 11. 12-14. a fost încadrat pe aceeaşi funcţie la Casa de Asigurări Sociale din Craiova. 83 din 8 aprilie 193318.P. conform deciziei Casei Centrale a Asigurărilor Sociale din cadrul Ministerului Muncii.La 1 iunie 1929. . în serviciul exterior din Craiova al Ministerului Muncii. 1. iar la 1 iunie 1923. îi era reînnoită delegaţia de directorconducător provizoriu în cadrul aceleiaşi instituţii20. Craiova. 17 Ibidem. Ibidem. f.S. în general. Bugetul Corporaţiilor. prin decizie ministerială. pentru a vizita şi controla fabricile. În mai 1935. La 5 septembrie 1933. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ . f. din Oltenia. îl delega cu conducerea Serviciului de Ordonanţare. atelierele şi. 18 Ibidem. f. Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. în funcţia de inspector regional clasa a III-a la Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale. Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. orice întreprindere industrială sau comercială. f. inclusiv a Caselor de Asigurare care intră în circumscripţia Curţii de Apel respective19. Creditului şi Asigurărilor muncitoreşti. la 1 iulie. Regiunea Oltenia. Fond de Stat17. era avansat la clasa a II-a. în colaborare cu autorităţile administrative. 18-20. . 16 15 . membru supleant în Comisia de judecată a funcţionarilor de la Casa de Asigurări Sociale din Craiova. decizia fiind dată pe baza articolului 130 din Legea pentru unificarea Asigurărilor Sociale. în locul lui N. iar la 16 martie 1938. ca inspector regional al Casei Centrale a Meseriilor. la rândul său. judecătoreşti şi militare16.A. cu funcţia de şef de secţie clasa I. începând cu 1 ianuarie acelaşi an. era numit. a fost avansat în postul de şef de serviciu clasa I la Corporaţia Craiova. f. La 31 august 1937. 19 Ibidem. prin decizie ministerială. potrivit căreia era angajat. 20 Ibidem. este avansat la clasa I15. Conturi Curente şi Casierie.126 Diana-Mihaela Păunoiu.

a servit la această instituţie timp de 30 de ani neîntrerupţi. contabil şi casier. activitatea desfăşurată de acesta de-a lungul timpului: „D-nul (domnul) Inspector Puţureanu. 23 Ibidem. f. 21. pe data de 22 martie 1939. Dululeanu şi Costică Constantinescu (membri). Ghergan şi Theodor Ştefănescu (supleanţi). La această dată avea vârsta de 58 de ani. Dumitru Georgescu. dosar nr. f. a fost pus în retragere din oficiu pentru limită de vârstă. Gheorghe Stoenescu. 24 „Momentul. Ibidem. nr. vineri. Ionel Stănescu şi G. că prin decizie ministerială. iar la vârsta de 50 de ani. dosar nr. Iancu Trăilescu (vicepreşedinte şi casier provizoriu). Popescu. Organ de informaţie şi atitudine românească”. 25 Consiliul de administraţie. Cu ocazia pensionării lui Constantin Puţureanu. constituit în martie 1910. I. director al Casei de Asigurări Sociale din Craiova23. Puţureanu (1882-?) 127 _______________________________________________________________________________ Nicolae Carabatescu. f. 1-1v. Direcţia Personal.Momente din viaţa lui Constantin C. f. printr-o adresă a Casei Centrale a Asiurărilor Sociale. a fost încadrat. în gradul de şef de secţie clasa I. în Ibidem. 24. C. Anastescu. dosar nr. construit între anii 1936 şi 1942. şef de secţie clasa I şi. Craiova. în vederea aranjării drepturilor de pensie. Ibidem. 31. din 1934. Constantin Puţureanu a fost membru. desăvârşind o activitate de mari proporţii. de către 42 de membri acţionari25. anul I. La Casa Asigurărilor Sociale din Craiova. . 10. Mihai B. pentru regiunea Craiova. Andreescu. Patronii religioşi ai acestei instituţii au fost „Sfinţii Constantin şi 21 22 Ibidem. era compus din: Nicu Gelep (preşedinte). 31. Prin decizia ministerială din 22 martie 1939. Constantin Puţureanu era conducător al Corporaţiei Meseriaşilor din Craiova. rezolvând neînţelegerile ivite şi înclinându-şi toată viaţa sa muncii şi binelui public. Iordache. depusă în slujba intereselor muncitoreşti şi a echilibrului dintre patron şi salariaţi. 55. Constantin Puţureanu era înştiinţat. d-l (domnul) Puţureanu a menţinut permanent raportul între muncă şi capital.La 10 septembrie 1940. 28. 1 noiembrie 1940. în care se aprecia pe scurt. . Petre C. Tudor Ionescu. 5. a fost scris un articol în presa locală. Georgescu (censori). Banca a fost înfiinţată la 24 martie 1910. C. 15/1924-1925. 6. Constantin Puţureanu a avut un rol important în ridicarea localului propriu al Casei de Asigurări Sociale din Craiova. 26. N. din Craiova. Potrivit acestui „cursus honorum” de funcţionar în serviciul statului. la Casa de Asigurări Sociale din Craiova21. începând cu data de 1 octombrie 194022. Înzestrat cu un temperament conciliant. dar într-o manieră sugestivă. la vârsta de 30 de ani. pe un teren cumpărat în anul 1927 (A se vedea Anexa 1). cu titlu definitiv. cenzor şi consilier administrativ al băncii populare de meseriaşi şi muncitori români „Puterea Meseriaşilor”. atât de cunoscut în lumea muncitorească de aici. Andrei I. f. d-sa (domnia sa) lasă urmele unui trecut glorios şi se retrage în viaţa de pensionar cu satisfacţia că şi-a făcut datoria”24.

datorită corectitudinii de care a dat dovadă29. dosar nr. f. la 21 mai26. menţionează faptul că din profitul băncii au fost alocaţi şi bani pentru dotarea unor fonduri. f. precum următoarele: Şcoala „Petrache Poenaru” (500 de lei). Şcolile erau destinate atât pentru lucrători. regulamentul privitor la funcţionarea acestora. Între 1923 şi 1927. În noiembrie 1928. înfiinţată pe lângă Corporaţia Meseriaşilor din Craiova la data de 26 27 Ibidem. 28 Ibidem. De asemenea. a Şcolilor Industriale din Craiova şi Râmnicu Vâlcea (A se vedea Anexa 2). Constantin Puţureanu era membru în consiliul de administraţie al băncii. când a avut loc o remaniere a consiliului de administraţie. din pricina relelor condiţii higienice în care se desfăşoara viaţa lor. A devenit membru al acestei societăţi cooperative de credit şi economii în decembrie 1920. 32 Ibidem. Constantin Puţureanu.128 Diana-Mihaela Păunoiu. Constantin Puţureanu a fost preşedintele Societăţii Corale a Meseriaşilor. pe anul 1927. mai ales în timpul când sunt ucenici şi lucrători.000 lei). fondul pentru Dubioşi (4. în calitate de inspector al Corporaţiei „Principesa Ileana” din Craiova. Ibidem. 30 Ibidem. Căminul ucenicilor meseriaşi (1. 27. 7. Mateiţă Ionescu fiind ales preşedinte. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ Elena”. a fost cenzor al băncii27. în anul 1920. f. 28. depunând sume variabile.000 lei). Scopul acestora era de a le asigura meseriaşilor „o educaţie tehnică raţională.774 de lei) şi Biserica „Hagi Enuş” (500 de lei)30. care erau sărbătoriţi. f. . secondat de vicepreşedintele Mateiţă Ionescu28. până la 1 ianuarie 1929. reprezentant al Ministerului Muncii. 8. în anul 1920. 29 Ibidem. Şcoala industrială nr. 3) Că locuinţele nehigienice şi neestetice în care trăiesc îi împing spre viciu şi imoralitate”32 etc. 31 Ibidem. în fiecare an. Potrivit dării de seamă pe anul 1927. cât şi pentru ucenici. Fondul Cultural Cooperatist (1. de a le ridica moralul şi a le completa – pe cât posibil – cunoştinţele necesare ca să poată deveni şi cetăţeni conştienţi şi meseriaşi de valoare pentru ei şi pentru industria locală” (articolul 2)31. 21 v. 2. 2-3. el a fost cel care a întocmit. a contribuit la înfiinţarea. f. pe terenul luptei economice. prezidat de Iancu Trăilescu (consilier comunal). Darea de seamă a băncii populare „Puterea Meseriaşilor” din Craiova. Constantin Puţureanu s-a numărat printre cei rămaşi în organul de conducere al băncii. Înfiinţarea unor astfel de şcoli era necesară din mai multe motive: „1) (pentru) Că românii sunt învinşi. 2) Că se micşorează capacitatea de producţie. 19 v. de concurenţa ce le-o fac străinii cu cultură superioară. 36. 1 „Obedeanu” (500 de lei).

a fost trimis în lagărul de la Vălenii de Munte. Potrivit memoriului referitor la împrejurările în care a fost făcut prizonier. prin care se atesta că sergentul Puţureanu. 16. dosar nr. Maestrul de muzică a fost Dante Cristoforo33. 35 Ibidem. f. au oferit ocazia petrecerii timpului liber în mod plăcut şi constructiv. fiind chiar remuneraţi cu 20 de lei pe săptămână pentru munca prestată38. A participat la campania din anul 1913 şi a luptat în primul război mondial. 3. a fost eliberat din lagărul de prizonieri de la Vălenii de Munte şi de la 1 septembrie 1917 şi-a reluat funcţia de contabil-conducător al Corporaţiei Meseriaşilor din Craiova. în acelaşi timp. 13). După ce s-a însănătoşit. În timpul ocupaţiei germane a fost prizonier din cauza faptului că. dosar nr. dosar nr. 29 v. la 15 decembrie 1916. fiind sergent în Regimentul 1 Artilerie Grea Cetate şi Regimentul 1 Cloşca (Vezi Anexa 3). Contingentul 1904 din Regimentul 1 Artilerie Cetate. 2/1904-1947. Avea vârsta de 21 de ani. f. Activitatea militară. fără succes însă. 13-15v. a fost scos de sub urmărire40. Comisia Centrală de Cercetare a Prizonierilor din Craiova îi elibera o adeverinţă provizorie. Constantin Puţureanu consemna în jurnalul său de război că prizonierii erau trataţi foarte bine de către autorităţile germane. 23-31. 14/1920-1930. f. Compania 13-14. Cu permisiunea Comandamentului german. La 25 iulie 1919. 32. Ibidem. secţia a III-a din Plutonul al II-lea al Regimentului Cloşca. Puţureanu (1882-?) 129 _______________________________________________________________________________ 17 decembrie 1926. Societatea a organizat numeroase şezători culturale34. f. ca şi în timp de pace”39. 1. f. dosar nr. care. A fost recrutat la 1 noiembrie 1903 în Regimentul 2 Cetate. a fost demobilizat de Biroul de Recrutare Ibidem. f. care au contribuit la creşterea gradului de cultură al muncitorilor şi. 34 33 . Jurământul l-a depus la data de 30 noiembrie35. 40 Ibidem. alături de alte unităţi. în timpul retragerii Companiei 11 a Regimentului Cloşca36. pentru apărarea oraşului Curtea de Argeş. 39 Ibidem. dosar nr. luptase. f. f. ci numai pur şi simplu în scopul de a servi instituţiunea noastră şi membrii ei. 2-2 v. 36 Constantin Puţureanu era şeful grupei a 7-a. a primit îngrijirile medicale necesare la lagărul de prizonieri de la Şcoala de Băieţi nr. pentru a munci ca tipograf în tipografia lui Nicolae Iorga37. 38 Ibidem. 3. După intervenţia Casei Centrale a Meseriilor din Bucureşti. s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut continua drumul alături de soldaţii români. Constantin Puţureanu şi-a exercitat atribuţiile funcţiei „conform Legii româneşti de organizarea meseriilor. 2/1904-1947. fără a gândi măcar un minut de a lucra cu sau pentru interesul administraţiei de ocupaţiune. întocmit la 5 martie 1919. 37 Ibidem.Momente din viaţa lui Constantin C. La 25 noiembrie 1919. 2 v. 2 din Ploieşti. în zilele de 10-14 noiembrie 1916 (Ibidem. de la data de 1 aprilie 1917.

109 din 15 mai 1947. Averescu”45. din Craiova. nr. în conştiinţa fiecăruia dintre noi. Averescu”. Între 12 martie 193346 şi 30 septembrie 1948 (data desfiinţării societăţii)47. cuminţenia unei ordini desăvârşite şi cultul muncii dătătoare de belşug. la această societate s-a afiliat Societatea „Smârdan” de Veterani din Războiul 1877-1878. deoarece prezenţa sa la serviciul civil era indispensabilă41. Din 30 martie 1924. Oficial. Puţureanu. 41 42 Ibidem. pe strada Oituz. publicată în „Monitorul Oficial”. judeţul Dolj43. 1916-1918 şi din alte grade inferioare „Mareşal Al. 43 Ibidem. f. 47 Ibidem. Prin decizia ministerială din 5 mai 1947. 46 Ibidem. 17-19. 10. 35. 1916-1918 Grade Inferioare „General Al. 46. 20. 4. a cărui activitate isvorâtă dintr-o necesitate. Ministerul de Război îi conferea titlul de veteran. 31. situaţia sa militară a fost clarificată la 27 august 1922. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ din Craiova. 9. Prilejul scrierii acestuia fusese oferit de adunarea generală din 18 februarie a Societăţii Veteranilor şi Luptătorilor Grade Inferioare „General Al. nr. constituită la 23 septembrie 1918 şi înregistrată legal la 25 noiembrie 1918. Societatea de Veterani 1877-1878. După terminarea primului război mondial. 45 Ibidem. Noua denumire a societăţilor unite a fost. f. la gradul de sergent major în retragere44. La 25 februarie 1934. 17. Puţureanu”. Constantin Puţureanu a fost preşedintele activ al Consiliului societăţii menţionate mai sus. În anii următori a fost dispensat de mobilizare. Ibidem. inspector la Casa asigurărilor”. f. La 10 decembrie 1945. 30. Constantin Puţureanu era înaintat. în mod onorific. ţinută sub preşedinţia „neobositului C. f. Activitatea acestuia este surprinsă de următorul fragment al articolului respectiv: „D(omnul) Puţureanu – un suflet de elită – a înţeles să traseze un drum nou. Averescu”. în presa locală apărea un articol intitulat „Un preşedinte. când Cercul de Recrutare Dolj a eliberat o adeverinţă definitivă. .-16. dosar nr. Avea gradul de sergent şi locuia în Craiova. de grade inferioare (fondată la 11 mai 1908). f. în care se prevedea că a fost „prizonier (de război) prin forţă majoră”42. la Tribunalul Dolj.130 Diana-Mihaela Păunoiu. C. pentru participarea la războaiele din anii 1913 şi 1916-1918. o dâră de încredere. Constantin Puţureanu a devenit membru fondator al Societăţii de Luptători 1913. în baza legii din 4 iunie 1945. este mai mult decât binevenită în aceste timpuri grele. 21. pentru această Societate. 44 Ibidem. Luptători 1913. 15 v. f. când se cere. potrivit Statutului. dosar nr. 24. f.

pe baza decretului regal nr. dosar. 55 Ibidem. Pentru activitatea militară şi cea de funcţionar „în slujba statului”. muncă şi dreptate. pentru cei 25 de ani în serviciul statului52. f. semnul onorific „Răsplata Muncii”. f. f. din acelaşi oraş. iar cununia religioasă la Biserica „Sfinţii Apostoli”. sergent din Regimentul 1 Artilerie Cetate. dosar nr. Momente din viaţa de familie. 50 Ibidem. 2-3. 54 Ibidem. la data de 12 aprilie 190954. Vom fi totdeauna lângă acest om plin de înţelepciune şi tânăr în toate faptele lui”48. La 9 iulie 1924. Ibidem. 4. f. regele Ferdinand I dădea decretul prin care Constantin Putureanu. medalia „Avântul Ţării”. La 8 februarie 1914. 29. 4. 9. Ei au avut şase copiii (cinci în viaţă şi unul decedat): Constantin Titu (născut la 23 iulie 1910). 1/1904-1940. La 21 aprilie 1938. era numit membru al Ordinului „Coroana României” în gradul de cavaler51. i s-a conferit „Medalia Centenarului Regelui Carol I”53. La 15 octombrie 1940. bazat pe dragoste. f.Momente din viaţa lui Constantin C. La 10 mai 1910. Angela-Maria-Ştefania (născută la 16 iulie 1920). inspector în Ministerul Muncii. pentru contribuţia adusă înzestrării armatei. sergent din Regimentul 2 artilerie Cetate49. 5. pentru că a participat la campania din 191350. 2. dosar nr. 57. 3.) Cinste d(omnu)lui Puţureanu. fiindcă a înţeles să-şi croiască un drum drept. Constanţa (născută la 8 mai 1918).. Ministerul de Război i-a conferit lui Constantin Puţureanu. Constantin Puţureanu a primit. 48 49 Ibidem. din partea autorităţilor statului român. Elena-Nuţy (născută la 3 octombrie 1923) şi Corneliu-Nicu (născut în august 1915 şi decedat în septembrie 1916)55. f. dosar nr. Constantin şi Maria (Marghioala) Puţureanu şi-au oficiat căsătoria civilă la data de 16 decembrie 1908. Silvia-Iulia (născută la 19 iunie 1912). la Oficiul de Stare Civilă Craiova. . f. şef de secţie la Casa de Asigurări Sociale Craiova. Ministerul Afacerilor Străine. 52 Ibidem. 1. o serie de distincţii. Puţureanu (1882-?) 131 _______________________________________________________________________________ (. preşedinţia Consiliului de Miniştri al Regatului României elibera.. nr. brevetul prin care i s-a conferit lui Constantin Puţureanu. Cancelaria Ordinelor elibera brevetul pentru Medalia Jubiliară „Carol I” lui Constantin Puţureanu. 1643 din aceeaşi zi. 51 Ibidem. 53 Ibidem. 6. f.

din care. plină de iubire şi rodnică în urmaşi”58. 58 Ibidem. generalul August Vlădescu din Bucureşti trimitea o scrisoare. au sărbătorit nunta de argint... cât şi în viaţa personală.) Un prim act. La 9 aprilie 1959. elaborată de Constantin Puţureanu şi finalizată la 10 iulie 1943.. Cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la căsătorie. precum şi mentalitatea lui Constantin Puţureanu despre familie. liniştită. (. împlinindu-se 25 de ani de la căsătoria religioasă.. 10. Ibidem. f. armonioasă şi muncitoare şi cinci copii. căreia i-a purtat toată viaţa un respect profund şi o mare dragoste. . dar şi în cel public. cât şi în anul 1959.. cuminte. despre importanţa familiei în societate şi în viaţa unui individ (Vezi Anexa 3). 1. în sumă de lei zece mii şase sute. în prima şedinţă a comitetului de construcţie. 168 din 1 aprilie 1924 la 56 57 Ibidem. prieteni şi foşti colegi de serviciu. Maria şi Constantin Puţureanu au primit numeroase felicitări şi urări de la familie. el elaborează o broşură pe care o intitulează „Un scurt istoric al vieţii casnice”. Această lucrare surprinde foarte bine rolurile pe care le aveau bărbatul şi femeia în spaţiul privat. f. plină de înţelegere din partea soţiei sale.) Încă din anul 1924. f. câştigându-şi un binemeritat loc în galeria „oamenilor de seamă” din societatea românească.132 Diana-Mihaela Păunoiu. Atât în anul 1934. o parte – ce s-a depus în acea şedinţă – de lei cinci mii cinci sute. De exemplu. „(. maiorul avocat Damian Raul îi felicita cu ocazia nunţii de argint astfel: „Frumoasă întruchipare omenească aţi putut realiza pe acest pământ şi anume: 25 de ani de căsătorie. despre complementarietatea bărbatului şi a femeii. 4. simţindu-se nevoia de extinderea organizării medicale şi a înfiinţării unui Oficiu de Farmacie la Corporaţia din Craiova. Anexa 1: Fragment din lucrarea „O privire asupra Edificiului Asigurărilor Sociale din Craiova – inaugurat la 15 aprilie 1943”. este subscripţia făcută de un grup de membri. Potrivit propriilor mărturisiri. prin care îi anunţa pe soţii Puţureanu că nu va putea onora invitaţia de a participa la nunta de aur. iar la 12 aprilie 1959 şi-au sărbătorit nunta de aur56. Constantin Puţureanu a avut o viaţă de familie împlinită. precizând însă următoarele: „Căsnicia voastră atât de lungă şi fericită este pentru noi rudele un exemplu de viaţă corectă. Constantin Puţureanu s-a remarcat atât în domeniul profesional. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ La 12 aprilie 1934.. armonioasă. Majoritatea dintre acestea demonstrează că întreaga căsnicie a soţilor Puţureanu a reprezentat un model pentru ceilalţi. dosar nr. constituit la 24 martie 1924.. 10. 13. meritoşi şi de elită şi care vă fac cinste!”57. . s-a consemnat sub recipisa nr. s-a pus în discuţie crearea unui fond de construcţie pentru localul propriu serviciilor asigurării.

spre îndeplinirea misiunii cât mai urgent şi cât mai bine.) Şi s-a continuat astfel mulţi ani şi s-a mărit fondul de construcţie.. în baza Legii de Unificare a Asigurărilor Sociale. care anunţă astfel: Domnule Puţureanu. (. în fiecare an cu aprobarea Casei Centrale. (. în direcţia fondului pentru clădirea proprie a Instituţiunei Asigurărilor Sociale din Craiova.. Doctorul P.. vezi ce camere trebuie şi pentru Administraţie şi pentru Dispensar.. Puţureanu (1882-?) 133 _______________________________________________________________________________ Banca « Puterea Meseriaşilor » din Craiova ca « prim fond pentru localul Corporaţiei »59. Călărăşianu-Delacerna. Cuvântul de ordine era (ca) la Craiova să se recomande Casei Centrale spre cumpărare un imobil care să aibă şi un teren mai întins pe care să se poată construi local propriu. 32). Organizarea Casei de Asigurări Sociale Craiova. CălărăşianuDelacerna.. din 29 Iunie 1924... când în toamna anului 1926. care însoţeau pe Domnul Ministru Gr. a fost « întâia acţiune » a Comitetului.) Un interval de timp de la cumpărarea imobilului Stoenescu.) Mai departe şi foarte convins de rolul ce şi-a luat comitetul pentru strângerea fondului de construcţie. spre norocul Casei noastre.. activitatea sa de Inspector General Medical şi Administrativ.898. Pentru anul acesta s-a dat un milion.. . în anul 1926.. ca atribuţie.. St. pe care l-a depus Corporaţiei din Craiova.. cu care alegorice. un beneficiu de lei 20. s-a stabilit şi s-a căzut de acord pentru cumpărarea imobilului « Stoenescu » din str. începe şi în regiunea acestei Case. azi Calea Severinului şi care. 13/1926-1928.) Această mică colectă.. având în prim rând.) În anul 1934. (. dar din an în an devenea neîncăpătoare şi chiar ameninţătoare în ultimul timp. dosar nr.. Trei comisii s-au format atunci imediat.Momente din viaţa lui Constantin C. a realizat de la « Marea Serbare ».) au sosit într-o bună zi – eveniment favorabil la Craiova – reprezentanţii Casei Centrale. Vine arhitectul să facă planul. cu o prăbuşire. compus din 14 camere şi două camere de aşteptare. s-a luat în primire în februarie 1927.) Nu după mult timp. până la 1934. pornind în tot oraşul şi notând cele mai mari imobile aflate de vânzare. Vorbeşte cu Constantin Puţureanu s-a numărat printre cei unsprezece care au depus sume în acest fond (Ibidem. Smârdan.. (. în anul 1927. Am hotărât în Consiliu. ca să cerceteze şi să raporteze despre găsirea unui imobil propriu scopului urmărit. după vizitarea caselor propuse. a binevoit a autoriza Consiliul Corporaţiei din Craiova. am primit de la Domnul P. (. (. 59 . să construim altă Casă în Craiova în locul unde sunteţi. care. organizată în stil decorativ.. o scrisoare. s-a putut folosi binişor clădirea. Trancu-Iaşi. (. S-au luat şi oferte de la cele mai accesibile.. din a doua zi a lunei Aprilie. din membrii Consiliului de Administraţie al Corporaţiei. f.

A. De va fi nevoie voi mai scoate cât va trebui... (Turnu Sverin) După această scrisoare foarte mulţumitoare pentru Craiova. S. (. (. Continunând Domnul Inginer G. este o adevărată podoabă pentru Municipiul Craiova.. Astfel..) La 31 August 1935. satisfăcând unele rectificări şi adaosuri. De la sol. Directorul Casei. soseşte Arhitectul anunţat după culegerea primelor elemente necesare la întocmirea planului de construcţie.. s-a hotărât definitiv... Puţureanu..) Localul privit sub toate fazele. cu toate contribuţiile menţionate mai sus. pentru a merge la Casa Centrală în scopul de a urgenta « scoaterea în licitaţie a lucrării ». cu aspect arhitectonic. Chirculescu a putut trece peste toate greutăţile ivite în anii 1939-1942 şi completând multe lipsuri.) La acea dată de 13 Aug(ust) 1936. dosar nr. Eu sunt toată săptămâna la Severin. fond Constantin Puţureanu. se ridică falnic. Nemţeanu. numai construcţia (.. a terminat lucrarea. f.S. Colecţia Fonduri Personale. care a durat şapte ani. o mare onoare a Conducătorilor Centralei şi un netăgăduit merit al conducătorilor locali (. deci poţi cere lămuriri de ai nevoie. să facă ceva până la toamnă. Intervenţii au urmat la: 17 Septembrie 1935. Călărăşianu 5. N. parterul şi patru etaje. foarte spaţioase. Subsolul cuprinde: « Adăpostul » şi Sala pentru « Instalaţia de calorifer ».J. deoarece la 14 Aug(ust) 1934.1937 T. 30 Oct(ombrie) şi 19 No(i)embrie 1935. formând o comisiune (formată) din Domnii: Gr.. hotărâşte a stărui cât mai serios. 9 Oct(ombrie). reţinându-l pentru a-l studia şi aproba. După o lună de zile de la adjudecarea licitaţiei.) S-a produs o schimbare de antrepriză în anul 1937. a costat suma de 45-50 milioane lei.Încăperi în total sunt 142 (una sută patruzeci şi două) pe lângă sălile de aşteptare. 31-37..N. Consiliul la 10 Septembrie 1935. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ domnul Goga să aveţi antrepenor bun. începe faza (a) II-a a lucrărilor de la Centru spre Craiova. s-au început lucrările de terasament. Enescu la 28 Aug(ust) acel an.)”. durând de la 24 Martie 1924. Preşedintele Consiliului şi Const. « Palatul » aşa cum se înfăţişează astăzi. după datele indicate până a(i)ci. .. .134 Diana-Mihaela Păunoiu.. Consiliul Casei este înştiinţat de către Director că planul imobilului este terminat şi că a fost văzut de Domnul Director General M. . s-a putut ajunge la « începerea » înfăptuirii Palatului Asigurărilor Sociale din Craiova în toamna anului 1936. 13/1926-1928. iar mai târziu ceva s-a procedat la « turnarea betonului pentru fundaţia construcţiei ». (. 40-43.. Dolj. Salutări. dar să fie lucru bun.VIII. ca « lucrarea » să fie executată de Domnul Inginer Pantoleon.

Războiul a început şi în România. „Duminică 14 august 1916 ora 12 noaptea s-a sunat mobilizarea. Zilele de 15 şi 16 August.) . Făcând şi acest început ţi-aş fi cu deosebire recunoscător. administrative şi şcolare. Caută să interesezi în mişcarea noastră pe autorităţile comunale. vom promova chestiunea culturală. S. Azi am primit telegrama privitoare la şcoala de la Turnu Severin. 15 Febr(uarie) 1921”. pregătiri de predarea serviciului civil pentru a putea pleca fără grije la serviciul militar. f. dosar nr. (. d(om)nul Victor Eftimiu. Dacă este nevoie pot interveni la Directorul general al Teatrelor.N. te rog. Dolj. /ss/ indescifrabil Bucureşti. Mâhnirea şi îngrijo(ra)rea mea de starea lor. Îţi mulţumesc mult de tot pentru entuziasta activitate pe care o desfăşori în direcţia învăţământului.. 49-49v.Momente din viaţa lui Constantin C. Anexa 3: Fragment din Jurnalul de război al lui Constantin Puţureanu. fiind singuri. Arată. Despărţirea de familie. Am credinţa că prin aceste şcoli cari au o importanţă covârşitoare din toate punctele de vedere.. Ce te-aş ruga mult de tot e să organizezi şi vreo şcoală pentru băieţii de prăvălie ca şcoală comercială practică. fond Constantin Puţureanu. omagiile mele domnilor profesori ai şcolilor. În privinţa strângerii de fonduri mă gândeam dacă nu ai putea organiza vreo serbare la Teatrul naţional. Puţureanu (1882-?) 135 _______________________________________________________________________________ Anexa 2: Scrisoare adresată lui Constantin Puţureanu „Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale Direcţia Generală a Muncii Direcţia Învăţământului Cabinetul Directorului Iubite Domnule Puţureanu.J. care îmi este prieten. În Craiova judeţul Dolj. Sufletul pe care îl punem la organizarea şi conducerea acestor şcoli va avea ca prim efect că va desmorţi pe dascălii şi conducătorii ministerului de Instrucţie. Am vorbit cu căldură d(omnu)lui Ministru de activitatea dumitale. Colecţia Fonduri Personale.A. Cu urări de bine şi alese sentimente. Jalea şi durerea lor. 7. socială şi economică a ţării.

Noapte de 12 Septembrie 1916 orele 1-2 jumătate Bucureştiu(l) a fost din nou atacat de zepeline. 21 August... lângă fabrica de zahăr unde ne-am instalat din nou fără termen şi fără a ne cunoaşte destinaţia. (. Aglomeraţia în trenuri era foarte mare (. care de fapt nu influenţează câtuşi de puţin asupra armatelor şi luptelor militare de pe fronturi.m.) 20...... (. Svonul cu Turtucaia i-a indignat pe toţi.) 30.. unde să stăm în bivoac până la noi ordine. unde (s-a) întrunit tot regimentul şi (s-a) trecut în revistă de Dl General Mihail Boteanu.).. care. când fiind prinse de luminele reflectoarelor a fost ţinut mult timp pe loc de ţintă a tunurilor fiind bătut şi silit să părăsească ide(e)a de a ne bombarda şi distruge multe dintre insituţii.) 12 Septembrie 1916.m.. comanda Regimentului de Infanterie « Cloşca » din care făceam parte s-a dat D(omnu)lui Maior Bucică Petre care ni s-a prezentat ca un brav stejar şi ne-a vorbit ca un adevărat ofiţer-comandant cu simţăminte înalte şi vorbindu-ne de noua misiune ce avem ca Regiment nou creat care trebuia să păzim frontiera ţării iar nu să stăm în zidurile cetăţii. Îngrijorarea fiecăruia de momentul plecării pentru împlinirea datoriei de militar. 31 August. fiind repartizat la Comp(ania) 13 Cetate... strângându-şi pumnii de necaz şi aşteptând ordinul de plecare pentru răzbunarea faptelor comise de bulgari şi familile lor din oraşul Turtucaia. (. (. 19 Aug(ust) prezent la Corp. (. adică la luptă pentru apărarea ţării. intenţionez înfiinţarea unei Ligi internaţionale – pentru fiecare stat ar fi de dorit . orele 3-4 jumătate p. La ora 6 dim(ineaţa) se primeşte însă ordin ca tot Regimentul să părăsească garnizoana (de la Tunari) cu destinaţia Chitila şi până la ora 8 să fie plecat.... În toate zilele recunoşteri cu aeroplanele de la Bucureşti spre câmpurile de operaţie ale armatelor în lupte.. atacul zepelinurilor asupra Capitalei Bucureşti însă au fost nevoite să se retragă în grabă din cauza bombardării ce au suferit de către tunurile din Cetate. (. a dat ordinul să plecăm la ora 2 p.. 23.) Până la ora 11 a. Au fost morţi. ora 4 şi jumătate dim(ineaţa).m. ...) De azi 7 Septembrie 1916 ora 12 a. 24 idem şi excerciţii de luptă cu armele. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ 17 Aug(ust) (1)916 plecat la datorie..) 4 Septembrie 1916..m.. răniţi. în marş am ajuns la Chitila pe un drum întins în dreapta. Formarea Companiei de Infanterie şi pregătirea de plecare la Aeroportul Băneasa.136 Diana-Mihaela Păunoiu. Duminică 21 August 1916 (noaptea) vizite de zeppeline asupra forturilor şi Bucureştiului.. Pentru acest grozav atac asupra populaţiei civile.m. Plecat în marş şi ajuns la Băneasa la ora 9 şi jumătate a.) 26 August 1916. Svonul de plecare pe câmp ca infanterie. Echiparea în ţinuta de război. 1 septembrie 1916.. 22 Aug(ust) Echipare serviciu în companie. (. la fortul Tunari.

4 Oct(ombrie) ajuns Odobeşti ora 3 jumătate a. neluând parte la luptă decât armata ţării care se află în război şi care formează şi este puterea unui stat. plecat înapoi la Năruja.. Boloteşti.. comuna Colacu. 15. 7 Oct(ombrie) 1916 ora 8.m. ajuns la 12 zi(ua). complete trenuri. unde am rămas de seara ora 4 jumătate până a doua zi 23 Oct(ombrie) ora 8 jumătate dimineaţa.) 22 Oct(ombrie) ora 8 dimineaţa plecat din Căiuţ în marş prin Coţofăneşti. unde cantonând am rămas până a doua zi dimineaţa. 6 Oct(ombrie) (1)916. Negreşti şi rămas noaptea în Căiuţu ora şase seara. 21 Oct(ombrie) ora 8 dimineaţa plecat spre Oneşti apoi mers prin comuna Crucea de Piatră. râpele şi rămas com(una) Valea Sării noaptea şi ziua în cantonament.a. Borzeşti. Vidra şi rămas în cantonament la Găgeşti până a doua zi 8 Oct(ombrie) ora 7 jumătate când am plecat prin comuna Găgeşti. Cornăţelu. (. . 3 Oct(ombrie) plecaţi cu direcţia spre Moldova. văzut prizonieri germani şi austrieci trecuţi prin gara Chitila însoţiţi de Dame de caritate (călugăriţe) cu bagaje în cufere. 5 Oct(ombrie) plecat spre comuna Năruja.) 10 Oct(ombrie) – 21 Oct(ombrie) stat în Bârsăneşti în cantonament.m. 17. Vizite de aeroplane duşmane făcând puţine în Bucureşti. plecat din Năruja prin comuna Valea Sărei.Momente din viaţa lui Constantin C. Am plecat din Adjud vechi în marş prin Adjud nou.. 1 Soldat C(ompania) 12 ş.) 13 Septembrie 1916. unde ne-am îmbarcat la ora 12 a..m. La ora 3 plecat. şi (am) plecat cu trenul până la Oneşti-Bacău.. Dat Buletin zilnic la Batalion. Puţureanu (1882-?) 137 _______________________________________________________________________________ – care să lupte în comun pentru înlăturarea acestui atac. ora 2 p. (. 18 şi 19 Septembrie exerciţii. Cantonaţi Chitila fără a avea de înregistrat ceva. Jigălia la Odobeşti. în sat în cantonament. dealurile. Domneşti. Urecheşti până la Adjud Vechi. 14. în ziua de 18 Duminică. unde am debarcat la 12 jumătate noaptea şi am rămas pe platoul staţiei Oneşti până a doua zi.35 plecat din staţia Oneşti în marş până în comuna Gura-Văii şi Bârsăneşti unde am cantonat la Bacău ora 10 jumătate până la noi ordine. care distruge în majoritate populaţie nearmată şi care după dreptul internaţional este privilegiată. 9 Oct(ombrie) 1916 ora 7. trecut Putna. în Regimnetul Artilerie Cloşca. Tichirişu.25 a. apoi plecat pe jos pe râul Milcov până seara la ora 7 când am rămas noaptea în comuna Reghen-Mera. (. 16. 20-23 Septembrie. A(i)ci s-au găsit casele evacute din cauza luptelor ce se dau în apropiere (30 – 40 km) la frontieră.. Sămbătă 24 şi 25 Duminică... Aretu până la Mărăşeşti ora 7 jumătate seara unde am rămas în cantonament. (.m.) 26 Sept(embrie) – 2 Oct(ombrie) preparaţii de părăsirea Citilei. Bombardaţi din aeroplane duşmane când s-au făcut primele victime în Regimentul Cetate 1 Sergent C(ompania) 10.

5 Noiembrie ora 3 jumătate dimineaţa plecat în marş şi mers aproximativ 45 – 50 km până în comuna Domneşti judeţul Argeş unde am ajuns la ora 8 seara. unde am ajuns Vineri 4 Noiembrie seara şi după 10 km de marş am cantonat în satul Valea Mărului.. S-a adus veste că Comp(ania) 1-a a luat parte la luptă respingând un Batalion duşman. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ 24 Oct(ombrie) – 2 Noembrie cantonaţi în comuna Mărăşeşti unde am executat exerciţii de luptă.m. La ora 4 (11 Noiembrie) s-au ocupat poziţiile asupra comunei Bărbălăteşti de unde Compania 11-a a deschis focul şi a respins pe inamic în ziua de 12 Noiembrie. Duşmanul nu este departe. Joi 3 Noiembrie ora 2 jumătate dimineaţa plecat cu trenul din gara Mărăşeşti – Putna până în gara Başcov jud(eţul) Argeş. plecat pentru a apăra comuna Cerbureni – Iaşi de înaintarea inamicului şi de a-l scoate din comuna Bărbălăteşti unde se instalase. 10 – 11 Noiembrie după cantonare în comuna Curtea de Argeş la ora 11 jumătate a.m. plecat în direcţia Curtea de Argeş unde după marş de 4 ore şi mai bine ajungând am cantonat 2 ore şi apoi am plecat înainte în comuna Flămânzii unde ne-a oprit în cantonament de alarmă depărtare 3-4 km de satul ocupat de Germani. 14 Noiembrie am susţinut cu Compania noastră retragerea trupelor din Curtea de Argeş care oraş a fost ocupat de trupele germane. artileria noastră a bombardat înspăimântător ceea ce a ţinut pe inamic la distanţă respingându-l puţin.. iar Batalionul al III-lea a stat în cantonament de alarmă aproape de linia de luptă. 15 şi 16 Noiembrie retragere spre Piteşti şi rămas în comunele Pârvu – Roşu – Broşteni. În seara de 9/XI. 9 Noiembrie ora 2 a. plecat în marş până în comuna Corbu distanţă 8 km ajuns la ora 1 p. forţându-l să se retragă.m. 6 Noiembrie ora 11 a. cantonând cu mare greutate din cauza lipsei de locuinţe şi a armatei multă care venise. până a doua zi 7 Noiembrie ora 2 jumătate p. (.) Aici se va alege ce se va alege cu (Regimentul) „Cloşca”. 17 – 25 Noiembrie 1916 retragerea şi susţinerea rezervelor în diferite puncte prin judeţele Argeş – Dâmboviţa – Ilfov şi Prahova unde din Batalionul (al) III-lea s-a prins de armata germană Compania 10 şi parte din Compania 9 pe . 8 Noiembrie 1916 Sf(inţii) Arhangheli fiind foarte aproape de poziţiile de luptă am primit pe lângă hrana obişnuită şi ţuică de prună de la Casa Bălteanu din comuna Tigneni.m.m.m. 13 Noiembrie 1916 s-a lucrat la tranşee însă am fost siliţi să ne retragem de pe poziţii. când am plecat în marş până în comuna Tigneni unde am ajuns la ora 7 jumătate s(eara) şi rămas încartieraţi pentru a aştepta ordine de a intra în luptă. şi stat până la 4 jumătate de unde am pornit iarăş(i) în marş până în comuna Poenari de Argeş cantonând de seara ora 11 p. iar la ora 11 şi un sfert trupa s-a retras din ordin superior cantonând tot în oraşul Curtea de Argeş. Tunurile bubuie aproape.138 Diana-Mihaela Păunoiu.

sau ca membru în diferite societăţi cu caracter de ajutor reciproc. Puţureanu (1882-?) 139 _______________________________________________________________________________ ziua de 24 Noiembrie. cresc obligaţiile familiale. acela de a putea răbda şi spera în mai bine. 19-26) Anexa 4: Fragment din broşura „Un scurt istoric al vieţii casnice”. că se sporeşte dragostea în familie. (.. În tot acel timp de absenţă a mea. cu încredere în viitori şi numai cu gândul curat la obligaţia luată de a suferi orice în viaţă. ne-a mai dat Dumnezeu.. o mică gospodărie. unde eram obligat a lua parte şi a activa ca cetăţean. 2/1904-1947. Dolj. Colecţia Fonduri Personale. am întrebuinţat o bună parte din timpul meu de libertate pe care ar fi trebuit să-l întrebuinţez în mijlocul familiei mele. sfântul dar. care a ştiut să le insufle de mici cele mai bune simţăminte de iubire între ei. 15-17v. mi-a îngăduit lipsuri . culturale.N. spre a putea convieţui dacă nu fericiţi. legătura trainică şi netăgăduită. care a sfinţit unirea noastră. pentru consideraţiuni de ordin social. dar condus de simţăminte de sociabilitate. banci etc. de corectitudine şi de filantropie. darul. am păşit peste ele. elaborată de Constantin Puţureanu cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la căsătorie. Cu primul copil născut.)” S.. de supunere şi respect faţă de cei mari.J. muzicale. dosar nr. pentru a putea duce o bună căsnicie. de dureri fizice şi sufleteşti.) Unindu-ne legitim şi primind taina bisericească. care. lipsind de multe ori de la masa la care mă aşteptau copiii mei şi soţia mea. în primul rând. căsnicie care. am fost perfect înlocuit de soţie. spre a-mi face datoria şi în rândul prietenilor şi camarazilor mei.. De aici înainte urmează propriu-zis viaţa casnică. dar fără lipsuri. 4v.1-3v. s-a constatat de noi şi de alţi casnici cred. mergând înainte în linişte. în primul rând şi mai scump ca orice bun.A. atât mie.) La creşterea. 9.. Ei au fost cu adevărat. ca pentru orice casă: copii. cu vremea. credinţa nestrămutată a mamei lor.Momente din viaţa lui Constantin C. Am avut în viaţa noastră momente şi vremuri triste. De asemenea. iar pe 25 Noiembrie rămân bolnav în cantonamentul cătunului Belciugu la locuitorul David Mihai (. de lipsuri. pe care cu greu le-am petrecut. Ne-a trimis Dumnezeu. nefiind aşa de uşoară – după cum se ştie de mulţi şi nu după cum se crede de unii – ne-am putut forma treptat. numită şi viaţă ideală. dar se măresc şi bucuriile...-7. „(. înţelegându-mă şi pe mine şi rostul bărbatului în societate. f.. educarea şi pregătirea sufletească a copiilor noştri a contribuit. 12v-13. fond Constantin Puţureanu. ca o asigurare solidă a vieţii noastre casnice. îndurându-le cu tenacitate. cu războaie etc. cu munca şi cu economia. dar pe care suferinţe. Pe lângă aceste simţăminte. în toată puterea cuvântului. 11.. cât şi soţiei mele. am trecut peste acel de ordin familiar.. am început căsnicia impusă de calitatea bărbatului şi (a) femeii.

foundation member. simţind greutăţile acelei vieţi monotone şi lipsită de orice mulţumire sufletească. chairman. The research of the archive fund “Constantin Putureanu”. most of the times.140 Diana-Mihaela Păunoiu. 12 aprilie 1934 Constantin Puţureanu” S. MOMENTS FROM CONSTANTIN C. fiindcă de atunci.. The principal accomplishment that might be assigning to Constantin Putureanu is that he tried and.J. He was the man that. veteran. care ar fi slăbit sigur educaţia şi buna creştere a copiilor noştri. did not forget where he left from and did his best to change in better the life of the people that worked hard for the welfare of the country or those who fought for the country. succeed to find solutions for the problems that social categories that he was from during his life.. iar nu să lase a se crede altceva şi să creeze neplăceri familiale. mă mândreşte faptul că am putut atinge în parte ţelul dorit de mine din timpul cât eram celibatar. f. confronted with. dosar nr. director. Cu asemenea situaţie familială. încât să folosească explicaţiile sale. survived the drama created by the Second World War. 3-3v. .N. Alin Mitrică _______________________________________________________________________________ şi a motivat de aşa natură absenţele mele faţă de copii. by reaching the top.-5v. cugetam la o viaţă casnică ideală [. kept in Department of National Archive Dolj County offer a complex image of the life of a man who live the drama of First World War and which reaching at the end of his life.A. He was a representative of those social categories thru the functions he held. fond Constantin Puţureanu. neînsurat. 7.. 4v. on inter-war period. contrary to an old Romanian custom. Dolj.]. PUTUREANU’S LIFE (1882 – ?) (Abstract) In this paper we try to retrace several moments of the public servant whose career unrolled. Colecţia Fonduri Personale. in the most part. Keywords: public servant.

1916). trupele erau prost hrănite. Bucureşti. atuul principal se baza pe tactica nouă. consta în numărul de luptători: 194 de divizii. în calitate de şef suprem al armatei. Ludendorff ar fi preferat să zdrobească mai întâi Italia. Nu putuse readuce din Rusia decât cele mai bune trupe. în acest context. în consecinţă. ARHIVELE OLTENIEI. În acelaşi timp. Mihai V. p. se va cita: Istoria Universală…). să străpungă frontul occidental înainte de sosirea americanilor?1 Puterile Centrale şi-au pus încrederea. după ce îşi va fi readus forţele armate din Rusia. 141–149 1 . Propaganda aliată. ajuns în poziţia de coordonator militar al coaliţiei (aug. războinic complet. la începutul anului 1918. a decis mobilizarea totală a resurselor umane şi materiale ale Germaniei3. 3 Vladimir Zodian. Evoluţia lumii contemporane (în continuare. mai ales. Pe de altă parte. pe front. a revizuit strategia de război a blocului german. care reuşise la Riga şi la Caporetto. în ofensivele lui Ludendorff. Istoria Universală. p. Bucureşti. Enciclopedie de istorie militară universală. 2006. hotărât. şi părea să garanteze că marele efort german nu va fi sugrumat într-o încercuire. un adversar redutabil. 24. Zodian. Erich von Ludendorff. novator. 333. p. vol. va permite reluarea războiului în mişcare2. 2006. Speranţa sa. ca şi contagiunea bolşevismului se făceau simţite din ce în ce mai mult. dar timpul îl presa. necesitatea ofensivei era neîndoielnică. superioritatea sa. nu se va transforma într-un nou Verdun şi. esenţialmente momentană. victoria nu se mai putea obţine decât pe uscat. a ales frontul englez. faţă de 167 până la 180 de divizii ale Aliaţilor. III. obiectivul celei de-a doua etape îl reprezenta înfrângerea navală a Marii Britanii şi zdrobirea terestră a Franţei. iar Austro-Ungaria nu consimţise să furnizeze decât artilerie. întrucât nimeni nu o mai aştepta de acum înainte din partea submarinelor. În acest sens. Editura Univers Enciclopedic. 335. Serie nouă. nr. 188-189. bine organizată şi ingenioasă. p.SFÂRŞITUL MANDATULUI CABINETULUI ALEXANDRU MARGHILOMAN (5/18 MARTIE – 24 OCTOMBRIE/6 NOIEMBRIE 1918) FLORIN GHEŢĂU În pragul anului 1918. 2010. le-a pregătit şi le-a condus. 2 Ibidem. deoarece în interiorul ţării rezistenţa slăbea. Editura Militară. s-a dovedit a fi. Îi poartă numele fiindcă. situaţia militară a luat forma unei curse contracronometru: oare Germania avea să reuşească. În general. îmbrăcămintea şi încălţămintea lipseau şi. Adrian Pandea. Pentru el. a propus scoaterea prin orice mijloace – într-o primă etapă – a Rusiei din luptă.

A) Picardia (21 martie-5 aprilie): operaţiunea Michel a avut drept scop să-i arunce pe englezi în mare şi să-i învăluie pe francezi prin flancul lor stâng. formate din subunităţi de puşcaşi. fără lucrări de amenajare. De trei ori la rând. a întreprins o serie de măsuri care să menajeze tendinţele revanşarde ale Puterilor Centrale. Istoria Universală…. aruncătoare de mine şi de flăcări. tunuri de însoţire. mergând drept înainte. 3) Infiltrarea. Astfel că. prin baraje de artilerie.142 Florin Gheţău _______________________________________________________________________________ Tactician. Spre mirarea lui Ludendorff însuşi. Ofensivele lui Ludendorff. la 5/18 martie 1918. izbirea şi amorţirea infanteriei. p. 189. au avut la bază trei elemente principale: 1) Surprinderea urma să fie asigurată de instalarea trupelor noaptea. p. Pe fundalul acestor succese teutone. organizată pentru a-i împinge pe englezi. 6 Ibidem. echipate uşor. el a adus noutăţi sau a perfecţionat procedeele de pregătire a trupelor şi de purtare a luptei. Sistemul s-a dovedit eficient. strateg şi organizator. au fost străbătute parcă în joacă. În acest sens. mitraliere. De asemenea. 2) Neutralizarea. 335. prin folosirea în exclusivitate a obuzelor toxice. a introducerii rezervelor inamice în luptă. era susţinut de divizii franceze şi engleze obosite. B) Flandra (9-12 aprilie): operaţiunea Saint-Georges. în momentul critic al asaltului. dezorganizarea apărării adverse prin atacuri de flanc. C) Chemin des dames (27 mai-15 iunie): acelaşi scenariu – surprindere şi succes fulgerător. se făcea în coloane mici. interzicerea. printr-o pregătire de artilerie de o oră sau două şi fără reglarea tragerii. el s-a remarcat ca promotor al „războiului total” (mobilizarea majorităţii forţelor umane şi materiale pentru obţinerea victoriei)4. p. dealurile fortificate. după instalarea sa la putere. . cu mitraliere şi mortiere. precum: folosirea grupurilor de asalt. el a zburat în ţăndări6. lăsând în grija unor echipe speciale curăţirea terenului5. urmate de o colmatare laborioasă. exploatarea energică a succesului tactic etc. decât distrugerea acesteia. surprinderea a fost totală. în mod natural puternic. mai curând. la 24 martie 1918. pe belgieni şi două divizii portugheze spre Calais şi Dunkerque. 4 5 Ibidem. Frontul. guvernul conservator al lui Alexandru Marghiloman avea o poziţie puternică. care avea ca scop. ocolind obstacolele fără a se fixa acolo. 335-336. spre stupoarea Aliaţilor. ca şi mascarea şi sufocarea bateriilor de artilerie. în sfârşit. din primăvara anului 1918. care sfidaseră timp de trei ani toate eforturile. cu un camuflaj meticulos.

ci. 11 Ibidem. fapt pentru care. se va cita: A. Ulterior. Marghiloman şi-o asumase. 7 . iar regele nu părea să ia în seamă dificila sarcină pe care Al. probabil temeiuri grave. exasperat de tergiversările monarhului. sentimentul de răspundere pe care-l am m-ar fi făcut să rog pe Majestatea Voastră să-i dea o altă destinaţie. pentru că forţele germane se găsesc. s. şi pentru care Majestatea Voastră este silită să revină asupra cuvântului ce a binevoit să-mi trimită şi să nu ţină seama de o cerere a mea stăruitoare. ameninţate cu învăluirea. dacă în lunile de primăvară ale anului 1918. Misiva lui Al. p. premierul ţinea să precizeze că: „Chiar dacă Generalul Prezan nu şi-ar fi prezentat demisia. întrucât acest act era extrem de necesar pentru bunul mers al guvernării7. f. Pe 18 iulie. încă de la început. a. Germania şi-a pierdut orice speranţă în victorie. 121. printr-o nouă scrisoare. şi-a prezentat demisia. porneşte la atac şi. dosar 21/1918. regele nu a dat curs dorinţei sale. cei doi au colaborat cu asperităţi. trupele germane angajate la sud de Marna sunt constrânse. Însă. 9 Ibidem. din primele zile. 8 Ibidem. pe care nu le cunosc.I. armata generalului Mangin. Puterile Centrale au avut o situaţie militară bună. Acesta trebuia să ţină seama de pretenţiile venite de la Viena sau de la Berlin. De data aceasta. concentrată în pădurea de la Villers-Cotterêts. Într-un memoriu adresat tatălui său. în iulie.N. datorită intrării în război a americanilor11. dislocă poziţiile duşmane pe un front de 40 de km. Fără o încredere absolută a Majestăţii Voastre nu pot duce mai departe foarte greaua sarcină ce mi-am asumat şi rog pe Majestatea Voastră să aibă bunătatea să primească demisia mea”9. Primul război mondial. de acum înainte. Marghiloman conţinea şi aprecieri de genul: „Sunt. la 4/17 aprilie 1918. Bucureşti. f. în timp ce efectivele inamicului cresc fără încetare. Sire. în condiţii dificile. În ciuda aşteptărilor nutrite de preşedintele consiliului de miniştri. Nu se poate modifica altfel spiritul care domneşte la Marele Cartier şi care îl face să nesocotească autoritatea constituţională a guvernului”8. nu pentru că aşa ar fi dorit.). să bată în retragere10. e de reţinut că.Sfârşitul mandatului cabinetului Alexandru Marghiloman 143 _______________________________________________________________________________ primul ministru i-a cerut regelui să aprobe demisia generalului Prezan. pentru că situaţia impunea o asemenea stare de fapt. dar. Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare. liderul conservator a revenit asupra deciziei sale.C. într-o inferioritate numerică evidentă. Editura Corint. 10 Pierre Renouvin.. Totodată. prinţul moştenitor al Prusiei declara că „trebuie negociat”. 2. cel din urmă. realităţile de pe câmpul de luptă s-au modifict radical. Fond Casa Regală – Oficiale. 1.

poate. precum şi la presiunile Antantei. Acesta şi-a motivat gestul prin faptul că regele îngreuna în mod deliberat opera legislativă a Parlamentului şi. Optica politicianului conservator identifica drept mijloace folosite de Ferdinand pentru realizarea planurilor sale. în chestiunea amnistiei. 1. dosar 39/1918. Marghiloman un răspuns. pentru că: „Nu mă îndoiesc că apelul meu va găsi răsunet în sentimentele Domniei Voastre pentru Ţară şi pentru Tron”16. 1. 15 Ibidem. În lunile septembrie/octombrie.I. Primul ministru îi reproşa monarhului inconsecvenţa de care dădea dovadă faţă de el şi faptul că nu înţelege caracterul eminamente stringent al multora dintre deciziile pe care le-a luat. regele făcea apel la bunele intenţii ale lui Al. 3.144 Florin Gheţău _______________________________________________________________________________ Presimţind. Al. 16 Ibidem. şeful statului i-a trimis de la Bicaz lui Al. regele făcea din nou apel la patriotismul lui Al. şeful guvernului a dat de multe ori dovadă de prea mult zel. În finalul demersului său. 2-3. dar circumstanţele nu erau unele normale şi nu lăsau consiliului de miniştri prea multă libertate de mişcare. sabota activitatea executivului. Fond Casa Regală – Oficiale. Dar. Regele Ferdinand a acceptat soluţia Marghiloman pentru a salva ceea ce mai era de salvat. Scopul acestuia era evident de la primele rânduri. Marghiloman. căruia fără acordul său îi rezervase rolul unui Cunctator. fiind la curent cu insistenţele Antantei pentru ca regele să schimbe guvernul şi pentru ca România să reintre în război. care nu ar face altceva decât să destabilizeze iremediabil viaţa politică din România15. La 16/29 august 1918. f. regele s-a depărtat de primul său sfetnic. că partida centrală este pierdută şi. dacă vrem să menţinem pacea semnată. nu este guvern care să nu fie silit să aducă în Parlament textul care ne-a fost impus”13. sub influenţa reginei şi a cercurilor liberale proantantiste. Totodată. anume: „ Fac cel mai călduros apel să renunţaţi la această intenţie”14. dosar 40/1918. f. Răsunetul pe care conta regele s-a dovedit a fi întemeiat. astfel. dată fiind situaţia dramatică a ţării. Marghiloman şi-a înaintat demisia din funcţia pe care o deţinea. . căci primul ministru a decis să rămână în funcţie. la 15/28 august 1918. pentru ca acesta să facă uz de autoritatea sa în vederea renunţării la spinoasa problemă a răspunderilor. centralii s-au găsit într-o permanentă repliere pe toate planurile.C. refuzul celui din urmă de a promulga legile supuse semnării de către guvern. f. f. Ce-i drept. „Am supus Majestăţii Voastre acum 18 zile decretul de înaintările de război în Corpul telegrafo-poştal”12.. Ibidem. Argumentele înaltului demnitar nu erau tocmai lipsite de temei. 14 Ibidem. „Tot asemenea.N. Marghiloman. fapt pentru care un cabinet Marghiloman nu mai era o 12 13 A.

Regele nu acceptase demisia lui Al. fiindcă primii. Fond Casa Regală – Oficiale. I. luate în considerare. S-ar deschide câmp liber discuţiilor asupra respectării constituţiei. Greceanu17. 2. cel care l-ar succeda pe Al. Marghiloman. iar alegerile pentru noul for legislativ trebuiau realizate pe baza Constituţiei modificate în 1917. 19 Ibidem. 18 A. trebuia să înceapă mobilizarea şi să ceară evacuarea ţării de către trupele de ocupaţie.N. Averescu erau de bun simţ. 150. Opinia personală a generalului. Averescu i-a trimis regelui o scrisoare în care îi oferea câteva sugestii pentru deciziile pe care faptele i le impuneau. Dar. Ar fi primejdios a se considera actualul Parlament ilegal şi a reînvia Parlamentul dizolvat în mai 1918.I. noul guvern trebuia să fie compus din persoane care nu se compromiseseră prin participarea la guvernările anterioare. la îndemâna Suveranului unele elemente. Cantacuzino şi D. În mod sigur. 1. iar liberalii şi conservatorii nu puteau să-şi aroge o asemenea postură. f. oricât au pozat ei drept victime ale guvernului colaboraţionist. Parlamentul României în anii reformelor şi ai primului război mondial 1907-1918. În atare circumstanţe. 20 Ibidem. 17 .. în împrejurările de faţă. Această precauţie trebuia avută în vedere pentru a nu da naştere la tulburări populare19. la începutul lunii septembrie 1918. aflate în subordinea lui Mackensen20. care. Parlamentul trebuia dizolvat. Averescu. 2001. socot că este o datorie din partea mea. dată fiind starea explozivă care domina opinia publică. către Tron şi către Ţară să pun. Marghiloman. dar. părerile exprimate de Al. C. Pe de altă parte. ar putea contribui la învingerea marilor greutăţi actuale”18. Al.C. Averescu. Aceste controverse ar putea fi exploatate cu avantaj de agitatorii revoluţionari”21. 22 Ibidem. 3. era că guvernul din acel moment trebuia schimbat fără întârziere. f. ceea ce ar descoperi coroana şi ar face dovada că puterea executivă s-a depărtat de la calea riguros legală.Sfârşitul mandatului cabinetului Alexandru Marghiloman 145 _______________________________________________________________________________ necesitate. se gândea la o formulă guvernamentală I. noul executiv trebuia să realizeze reforma agrară şi să se abţină de la abuzul provocat de utilizarea excesivă a decretelor-lege22. Bucureşti. El i-a şi convocat pe cei doi oameni politici. Dar: „Alegerile vor trebui făcute fără amestecul administraţiei. p. 21 Ibidem. nu erau deloc străini de dezastrul ţării. iar conservatorii erau maculaţi de Anastasie Iordache. noul cabinet de miniştri trebuia compus din oameni asupra cărora nu plana nici o îndoială. Editura Paideia. devenit şef de partid politic. în funcţia de Preşedinte al Consiliului de Miniştri. dosar 52/1918. Averescu a oferit aceste sfaturi: „În calitate de fost sfetnic al coroanei. Brătianu – Al. În viziunea lui Al. împreună cu M. f.

prin măsurile luate. după care a făcut tabula rasa din întreaga muncă a guvernului pe care acesta l-a prezidat. monarhul a acceptat demisia înaintată de către Al. În documentul prin care îi cerea regelui să-i aprobe demisia. Marghiloman şi-a prezentat demisia suveranului. În calitate de Preşedinte al Consiliului de Miniştri. înfundarea unui adversar etc. deoarece în timpul acestuia s-au înregistrat virulente atacuri împotriva unor lideri militari şi politici. Bucureşti. la 24 octombrie/6 noiembrie 1918. iar funcţia vacantată de acesta a fost ocupată de către generalul Constantin Coandă. al cărui rol era acela de a forma un guvern de tranziţie către o nouă guvernare liberală în frunte cu liderul necontestat I. Constatând incapacitatea de a se mai menţine la putere în situaţia în care Puterile Centrale erau pe punctul să piardă războiul. Brătianu. dosar 54/1918. 1. De această dată. Vocaţia datoriei. ambuscaţii de la părţile sedentare ale marilor unităţi etc. dizolvarea Parlamentului şi anularea tuturor actelor fostului guvern Marghiloman. Simţind această nemulţumire a celor mulţi. până la un punct justificat de modul cum a fost pregătit şi dus războiul care trebuia să asigure unitatea naţională. cu o avalanşă de petiţii şi de cereri care au consumat multe energii. Marghiloman. Averescu şi a sa Ligă a Poporului alcătuiau singura formaţiune politică nepătată. demers de care Majestatea Voastră voieşte să ţină seamă. Trebuie spus că guvernanţii au încurajat. guvernul Marghiloman s-a confruntat. I. p. care i-a adus o uriaşă popularitate24. Ibidem. se specifica laconic: „Majestatea Voastră comunicându-mi demersul Miniştrilor Puterilor Antantei care au declarat Majestăţii Voastre că nu au încredere în guvernul ce prezidez. Ne vine greu să credem că toate măsurile respectivului executiv erau viciate de colaborarea fortuită şi inevitabilă cu inamicul. generalul Constantin Coandă a decretat. f. s-a dovedit nesinceritatea colaborării dintre Al. 237-238. mai ales în primele luni. înlăturaţi din armată sau slujbe pe motive de incapacitate. Mareşalul Constantin Prezan. Al. 24 23 . rog prea plecat pe Majestatea Voastră să primească demisia mea de Preşedinte al Consiliului de Miniştri”23. Înlăturarea de la conducere a guvernului Marghiloman i-a făcut pe mulţi să răsufle uşuraţi. au simţit vântul în pupă.146 Florin Gheţău _______________________________________________________________________________ colaborarea obligatorie cu Puterile Centrale. Marghiloman şi suveran. Editura Militară. Mulţi dintre cei nemulţumiţi. începând să facă gălăgie cu scopuri dintre cele mai diverse: reabilitarea. generalul Averescu a lansat formula „Răspunderilor”. 2008. cel din urmă folosindu-se de liderul conservator pentru a ieşi cu bine din perioada dificilă pentru ţară şi dinastie. prin urmare. avansarea în grad sau în funcţie. Sub lozinca înlăturării erorilor şi a nedreptăţilor. acest fenomen. după cum era de aşteptat. Astfel. dintr-un motiv sau altul. C. Petre Otu. de regimurile anterioare.

am slujit cu absolută abnegaţie Coroana şi Ţara. 32 din Constituţie care proclamă că puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentanţa Naţională”26. Dacă însă Regele îşi şterge iscălitura pusă pe legile şi actele de Stat colective.I. câţiva membri ai aparatului de stat din timpul guvernului care şi-a depus mandatul la 24 octombrie/6 noiembrie 1918.1. f. . în virtutea lor. Prin simplu decret al puterii executive se declară nule şi neavenite toate lucrările întreprinse de Corpurile Legiuitoare în decurs de cinci luni”25. Actul care a dus la această stare de fapt era calificat de semnatarii memoriului ca fiind „fără precedent în viaţa de stat a oricărei ţări din Europa”27. în vremuri foarte grele. şi că actele sale au fost promulgate prin semnătura sa. în numele însă al întregului Partid Conservator.N. cu aceste repetate călcări ale actului nostru fundamental. ne temem că. suveranului că el fusese cel care a convocat şi a deschis lucrările respectivului Parlament. 1v. arătându-i urmările primejdioase la care ele pot conduce”29. fără nici o nevoie. 2. 28 Ibidem. 29 Ibidem. Când România şi-a dat o Monarhie ereditară. Ibidem. prevederile art. f. a intereselor ei permanente. Finalul documentului înaintat către suveran avertiza că: „Lovitura de stat ce s-a înfăptuit. „Subsemnaţii membri ai guvernului demisionat la 24 octombrie şi Preşedinte al Camerei dizolvate la 6 noiembrie. la 10/23 noiembrie i-au trimis regelui un memoriu argumentat. şi care.. în litera şi spiritul lor. f. deasupra partidelor. rareori s-a îndeplinit mai perfect. I se amintea. această garanţie a stabilităţii dispare”28. să ia o garanţie de stabilitate a legilor şi instituţiilor ei. când am fost chemaţi.C. dinastici neclintiţi în credinţa noastră. Evident. la 29 noiembrie/12 decembrie 1918 s-a 25 26 A. avem onoarea să atragem cu tot respectul atenţia Majestăţii Voastre asupra gravei alterări ce decretele cu numerele 3272 şi 3273 din 6 noiembrie 1918 pot aduce raporturilor dintre ţară şi Coroană. Fond Casa Regală – Oficiale. 27 Ibidem. să ferim pe Majestatea Voastră de poveţele rele. dosar 55/1918. în absenţa colegilor reţinuţi la Bucureşti. Ea a constituit astfel Coroana păzitoare. Pe lângă asta: „El are din punct de vedere monarhic o latură care ne îngrijorează. Este de datoria noastră. prin aceasta. pe această cale.Sfârşitul mandatului cabinetului Alexandru Marghiloman 147 _______________________________________________________________________________ Indignaţi de acest demers sui generis. a dat o pildă care. „Astfel. prin care au protestat contra dizolvării Parlamentului şi a anulării măsurilor întreprinse de guvernul Marghiloman. s-ar putea întoarce de alţii în contra principiului dinastic. aceste sfaturi nu au fost luate în seamă pentru că alte influenţe au avut prioritate şi. ea a înţeles.

S. 31 30 . Putem vorbi chiar de o veritabilă damnatio memoriae. I. Astfel: „Am luat la cunoştinţă abia acum de memoriul înaintat M. „În seara zilei de 23 octombrie/5 noiembrie 1918. ca şi A. Brătianu. iar clasa politică românească. la 5/18 martie 1918. 1. simţindu-şi situaţia zdruncinată. Brătianu. prezidat de necontestatul lider I. Acţiunea politică şi militară a României în 1919 în lumina corespondenţei diplomatice a lui Ion I. care. ci şi tuturor actelor emanate de ea sau de Parlamentul său. mă grăbesc a adera în totul la punctul de vedere exprimat în acel memoriu”30. nu cu al duşmanilor înfrânţi.XI. care nu mai puteau menţine ordinea în această provincie. calitate fără de care nu poate exista un spirit integru. explicabilă dată fiind legătura de sânge dintre autor şi „coautor”. Editura Corint. considerăm oportun să reproducem câteva opinii. p. în perioada despre care vorbim în România existau. Un gest tardiv şi lipsit de urmări notabile. S. p. Cum nu mă aflam la Iaşi.C. Marghiloman că se solidarizează cu iniţiativa foştilor colegi de guvernare. Bucureşti.C. credem că ar putea oferi un punct de vedere interesant. Deşi conţin o excesivă doză de subiectivism. Fond Alexandru Marghiloman. 2001. Coandă şi formarea unui nou cabinet liberal. cu germanii. s-a pus capăt nu doar unei guvernării care a început sub auspicii extrem de vitrege. Cu ajutorul Aliaţilor. Marghiloman trebuia să tragă consecinţele. se putea înfăptui întregirea neamului. C. dosar 250. demn de a fi coroborat cu cele mai sus menţionate. Aşadar: „Guvernul Marghiloman.I. f.. trebuie spus. regele Ferdinand primea oficial demisia guvernului 32 său” . de acord cu austro-germanii. La 19. a excelat mai mereu în ceea ce priveşte penuria de caractere. Regelui în numele fostului cabinet şi al partidului conservator. Mehedinţi l-a informat în scris pe Al. căuta să-şi prelungească existenţa prin tratative de revizuire a Păcii de la Bucureşti. anunţând regelui că dăduse dispoziţii trupelor noastre să treacă graniţa Bucovinei. îndată ce guvernul Marghiloman a fost răsturnat: aceasta era necesar să le-o arătăm.1918. Brătianu. Brătianu.C. 21-22. Marghiloman îşi juca ultima carte. după cum bine se ştie. exprimate de către Gheorghe I. însă plin de consecvenţă. conform unei binecunoscute formule: „Parlamente guvernamentale şi nu guverne parlamentare”. A doua zi la ora 11. „Aliaţii noştri au constatat continuitatea politicii noastre.148 Florin Gheţău _______________________________________________________________________________ înregistrat demisia guvernului C. erau foarte dispuşi să stea de vorbă”31. pentru că. fiind acum strâmtoraţi. Gheorghe I. 19. Brătianu în lucrarea Acţiunea politică şi militară a României în 1919 în lumina corespondenţei diplomatice a lui Ion I. În acest fel.N. 32 Ibidem. La finalul acestui articol. Oricare ar fi fost abilităţile sale politice şi parlamentare.

în vederea unei operaţiuni militare serioase”33. In these conditions the fate of the cabinet ruled by the conservator politician Alexandru Marghilorman. government.S.C. on October 24/ November 6 1918 Al. Key words: offensive. a fost prezentată drept una „impusă şi susţinută de inamic”. A slight numerical superiority combined with the use of new tactics helped Central Powers to gain an impressive collection of victories. . retreated German troops from the east caused by the Peace Treaty from Brest-Litovsk has allowed initiation of a major offensive on the western front. Altfel spus.Sfârşitul mandatului cabinetului Alexandru Marghiloman 149 _______________________________________________________________________________ dorinţa noastră sinceră de a nu pierde o zi. dar. în acest fel se anulau şi procedurile care au dus la incriminarea lui Ion I. punând astfel bazele unirii acestei provincii cu România. la baza respectivului demers. Gheorghe I. King. with the acceptance of Berlin and Viena. resignation. Brătianu lasă să se înţeleagă faptul că. 23.A. un rol important l-a avut şi faptul că. However. the initiative was on Antanta’s side. Brătianu şi a unora dintre colaboratorii săi. să fi stat şi argumente ce vizau recredibilizarea ţării noastre în ochii Aliaţilor. and by this gesture one of the most controversies government of Romania history ended. having a raised flow of military units coming from over the ocean from U. arătând cum noua putere se dezice de tot ceea ce a însemnat colaborarea cu duşmanul. anularea măsurilor întreprinse sub guvernarea Alexandru Marghiloman a fost un act menit să recâştige încrederea Antantei. Therefore. De remarcat că. on the summer of the same year. Alexandru Marghiloman a trimis trupele române în Bucovina. în preziua demisiei sale. THE END OF ALEXANDRU MARGHILORMAN’S CABINET (Abstract) On the spring of 1918. and the defeat of Central Powers became just a matter of time. nu de puţine ori. după părerea noastră.. Marghilorman submitted the executive’s resignation to the King. tactics. Încă un aspect pozitiv pentru o guvernare care. 33 Ibidem. p. Se prea poate ca. was sealed.

.

rezolvată cu eforturi importante din partea Bucureştiului şi Belgradului. „La apele de frontieră. graniţa s-a stabilit pe şenalul navigabil şi a rămas fixă indiferent de schimbările naturale ale apelor de frontieră”2. relaţiile militare directe. pentru teritoriul aflat în dispută. Au existat însă întâlniri între ataşatul militar al Ambasadei Române din Belgrad cu reprezentanţi militari iugoslavi. probleme de teritoriu. nerezolvate. nr. noul stat vecin cu România a fost nevoit să preia unele probleme de politică externă. 151– 161 1 . p. iar pentru România. ARHIVELE OLTENIEI. spre a-şi cultiva proprietăţile „tăiate de linia de frontieră sau situate în întregime în zona de 6 km Lloyd George „împărtăşind punctul de vedere al d-lui Harding” a cerut să fie arbitru între români şi sârbi. care menţionează întâlniri între ofiţerii români şi cei iugoslavi. dar şi de reprezentanţii militari ai celor două state. O comisie internaţională a realizat atunci marcarea graniţei pe aliniamentul stabilit. o problemă spinoasă a diplomaţiei celor două state. ei au fost refuzaţi de guvernul Vaida-Voievod. respectându-se principiul limitei cadastrale. la nivel de Mare Stat Major. p. Serie nouă. totodată. Aceste întâlniri au fost soldate cu decizii de moment în soluţionarea unor probleme acute. Ambele state au avut contestaţii teritoriale de la vecini. Problema Banatului a constituit un subiect de litigiu. în „Bănăţeanul” din 10 februarie 2004. ale Serbiei şi. Totodată. încheiat „între principalele Puteri aliate şi asociate şi Polonia. nr. România. a fost cel referitor la trecerea locuitorilor de o parte şi de alta a frontierei Banatului. ivite între soldaţii români şi cei iugoslavi. au fost foarte slabe. 351 din 22 august 1921. 24. a fost stabilită frontiera de stat dintre România şi statul ce avea să devină Iugoslavia. Deşi cei doi oameni politici considerau că România era neîndreptăţită de cererile iugoslave. dar şi cu sprijin evident din partea Londrei şi Parisului1. În perioada litigiului asupra Banatului. 2 Horaţiu Ardelean. 2010. privitor la anumite fruntarii ale acestor state”. cât şi ale Secţiei de Informaţii ale armatei iugoslave de ocupaţie din Banat. între populaţia românească şi trupele de ocupaţie iugoslave. Graniţe mişcătoare. statul Sârbo-CroatoSloven şi statul Ceho-Slovac. o etapă deloc liniară în construcţia statului unitar şi democratic. trebuie să ţinem seama de notele informative ale Secţiei de Informaţii a Biroului 2. Un subiect dezbătut nu numai de factorii politici ai celor două ţări. La sfârşitul primei mari conflagraţii mondiale. 2). În urma Tratatului de la Sèvres (10 august 1920). respectiv Nera şi Dunărea. precum şi contacte între ofiţeri români şi ofiţeri iugoslavi.RELAŢII MILITARE ROMÂNO-IUGOSLAVE ÎNTRE ANII 1918-1923 MIHAELA BĂRBIERU Primul deceniu postbelic a reliefat o perioadă confuză în istoria Iugoslaviei. care considera că litigiul putea fi soluţionat numai de cele două state („Luptătorul”.

127. a fost şi elaborarea unor puncte de ordin tehnic. Medjaz. 8 Ibidem. Varadia. Guatemala. Factorii militari au propus „interzicerea trecerii aeroplanelor ţărilor necontractante. 6 Ibidem. f. sunt menţionate birourile vamale şi poliţiile de frontieră. Naidaşi. Reprezentanţii grănicerilor ambelor state considerau că trecerile trebuiau făcute „numai pe la vămi şi sucursalele vamale. Conform Instrucţiunilor menţionate. se vor hotărî de comandanţii campaniilor de grăniceri. Instrucţiunile colonelului V. Japonia. Haiti. f. în unire cu vămile şi poliţiile respective”8. Britanic. România. şeful de Stat Major al Corpului de Grăniceri. dos. Nicolinţi. 1039. Portugalia. broşuri ori ziare”7.R. f. f. f.152 Mihaela Bărbieru _______________________________________________________________________________ de la frontieră”3. 130. în primii patru ani postbelici. . 4 5 Ibidem. fond 5. Grecia. Comloş. se referă la „puncte stabilite la întâlnirea de la începutul lunii noiembrie 1919 între reprezentanţii militari români şi iugoslavi ţinută la Orşova”4. Polonia. 92. iar cele ce se vor găsi necesare a se deschide pe la pichetele de grăniceri sau posturile fixe de grăniceri pentru uşurarea trecerilor. Moraviţa. eliberate de autoritatea comunală (Primărie la sate sau Poliţie la oraşe). Grabaţi. Cuba. 7 Ibidem. Nicaragua. trecerea frontierelor se făcea în baza unei legitimaţii. O problemă discutată în cadrul întâlnirilor reprezentanţilor militari ai celor două state. precum şi instalarea de 3 Arhivele Militare Române (în continuare se va cita A. dos. Honduras. Valcany. Otelek. dacă nu au autorizaţiune specială”9. Ecuadorul. fond 949. a unor materiale necesare suportului factorului politic în semnarea unor convenţii referitoare la Reglementarea Navigaţiunii Aeriene. 129.418. Instrucţiunile cereau ca trecerea frontierei să fie permisă fără „arme. Teremia-Mare. 77. Zlatiţa. Clopodia. 125. Italia. Imp. Franţa. Liberia. scrisori. f. Panama. Ibidem. Cenad (Davidmjr). Alexandru (Sandor-mjr). Cărpeniş (Gyertyamos). spre exemplu convenţia încheiată în 13 octombrie 1919 între SUA. Siamul. se vor face pe la pichetele de grăniceri ce se vor desemna de către comandanţii companiilor de grăniceri în înţelegere cu vămile respective”6. „stabilite la consfătuirea reprezentanţilor trupelor de grăniceri ale celor două ţări de la începutul lunii noiembrie 1919 de la Orşova: Socolovăţ. 9 Idem. China. cărţi.M.). „vizată şi de postul de jandarmi pe al cărui teritoriu administrativ se găseşte locuinţa solicitatorului”5. trimise pichetelor de pe frontiera româno-iugoslavă. Cepleanu. Belgia. Mircovăţ. Brazilia. Statul Ceho-Slovac şi Uruguai. În articolele ce constituiau normele obligatorii ale trecerii locuitorilor de o parte şi alta a frontierei Banatului. Statul Sârbo-Croat-Sloven. iar acolo unde intervalele între vămi şi sucursalele lor sunt prea mari. 125.

aeronave afectate unui serviciu de stat) „nu puteau să zboare peste teritoriul unui alt stat decât cu o autorizaţie specială”12. stabilită prin Tratatul de la Sèvres. prin care se argumentează importanţa Dunării în sistemul de apărare. De asemenea. susţinea punctul de vedere al reprezentanţilor militari români la întâlnirea cu reprezentanţi militari ai statului sârbo-croato-sloven. dos. f. V) . 93. Membrii Comisiei mixte au căzut de acord ca. privitoare la regimul de navigaţie pe Dunăre. a fost semnat Protocolul de la Timişoara. În raport se aprecia existenţa împărţirii aeronavelor în aeronave de stat şi private. fond 348. Puncte referitoare la rolul celor două comisii. colonelul Bărbulescu. situate dincolo de frontieră. La 20 septembrie 1921. dreptul de proprietate asupra terenurilor rămase dincolo de frontieră să rămână intact şi intangibil şi că locuitorii comunelor respective trebuiau să se bucure de toate facilităţile pentru a cultiva câmpurile şi pentru a culege recolta (art. Acolo unde Tratatul fixase o frontieră naturală. f. 92/1921. al cărui scop a fost aplicarea pe teren a liniei de frontieră. pe cât posibil. 93. 14 Idem. ţinându-se cont. în 5 puncte. este raportul trimis de Marele Stat Major roman. ataşatul militar de la Belgrad atenţiona Marele Stat Major român de încercările Italiei de a avea putere de decidere în privinţa controlului asupra Dunării maritime15. f. 17. Idem. 12 Ibidem. Raportul colonelului Iordache. 114. în acest sens. 77. fond 950. Revelator. Comisia a decis ca cele două guverne să ia în consideraţie aceste situaţii pentru 10 11 Ibidem. În 16 iulie 1922. f. conţine şi propunerea „interzicerii transportului prin aeronave a explozibililor. f. din partea fiecărui stat. . 13 Ibidem. De asemenea. dos. către primul ministru al guvernului. dos. se întâlnesc şi în discuţiile purtate în cadrul Micii Înţelegeri. care să nu fie contestate şi nici supuse curţii permanente de justiţie internaţionale. f. datată 23 martie 1920. constatând că locuitorii a numeroase comune din zona de frontieră deţineau terenuri în afara cadastrului. 15 Ibidem. din 29 octombrie 1919.Relaţii militare româno-iugoslave între anii 1918-1923 153 _______________________________________________________________________________ aparate telegrafice doar „cu învoirea Statului. 83. de rectificările impuse de motive cadastrale. Şeful de cabinet al ministrului de război. din 14 martie 1921. într-o notă informativă către primul ministru. 265/1922. din 11 octombrie 191913. trebuiau să aibă atribuţiuni precise. către primul ministru. dos. cele două delegaţii au respectat cu stricteţe prevederile acestuia. 95. al celor două state14. Reprezentanţii militari ai României şi Iugoslaviei au avut întâlniri care priveau siguranţa naţională a celor două ţări. 231. acolo unde linia de frontieră tăia teritoriul cadastral al unei comune. armelor şi muniţiilor de război”11. şeful de cabinet al ministrului de externe. în statul vecin. a cărei naţionalitate o are nava”10. precum şi menţiunea că cele de stat (aeronave militare. în caz de conflict. se considera că cei doi membri ai comisiei internaţionale de navigaţie.

toate problemele care rămăseseră în litigiu. cât şi a comisiilor „de la Oradea Mare şi Timişoara asupra frontierelor şi a punctelor de vedere de specialitate toponimice şi cartografice”17. în teritoriul statului căruia îi aparţineau proprietarii lor. în interesul ambelor ţări prietene”16. dos. Iancu Simion. În raport se menţionează punctele înaintate de către conferinţa reprezentanţilor militari. să se respecte drepturile de proprietate asupra respectivelor terenuri. care mai rămânea de rezolvat. din 25 iulie 1922. Delegatul Regatului Sârbo-Croato-Sloven a cerut părţii române încheierea unei convenţii separate între Institutul Geografic din Belgrad şi Institutul Geografic din Bucureşti. care încerca să fixeze frontierele Banatului. Croaţilor şi Slovenilor. Comisia urmând să revadă liniile trasate pe teren. privind delimitarea frontierei şi schimbul de comune între România şi Iugoslavia. iar pe de altă parte. 17 Idem. Raportul Lt. Proiectul de acord cu Iugoslavia a fost înaintat comisiei interaliate militare. Comisia a întâmpinat dificultăţi. care menţionau. Semnarea protocolului de la Belgrad. din 24 noiembrie 1923. care făceau deja parte din Mica Înţelegere. f. către conferinţa ambasadorilor ce se desfăşura la Viena. Iancu Simion cerea confirmarea. col. de la sfârşitul lunii iunie 1922. 540. prin rectificări ulterioare ale frontierei. şi necesitatea încheierii unui acord. printre altele.070. Acordul care se va încheia cu Ungaria şi Iugoslavia a conţinut detalii cu privire la „plăcile de cupru şi de aluminiu care trebuiau instalate pe graniţele comune a celor trei state”18. erau soluţionate de o manieră satisfăcătoare. col. VII din Protocolul de la Timişoara. fiind însă contestat de reprezentanţii armatei române. 47. când aveau să fie finalizate. începând cu 17 iunie 1922. atât a serviciului geografic român. privind aplicarea Tratatului de la Sèvres între România şi Regatul Sârbilor. art.418. fond 5. prin trasarea noilor linii de frontieră. Întrucât. Idem. a reprezentat concilierea politică dintre cele două state. membru al Legaţiei Regale a României din Viena. cu statul ungar. Lt.154 Mihaela Bărbieru _______________________________________________________________________________ ca. s-a hotărât ca delegaţia sârbo-croato-slovenă să se întâlnească cu delegaţia română „pentru a finaliza cât mai repede posibil acest studiu al frontierei. fond 950. Moartea regelui Petru a întrerupt. comuna Constanţa fiind atribuită definitiv României. f. 55. pentru o scurtă perioadă. unele dintre ele contradictorii. 646. era trasarea frontierei în împrejurimile localităţii Vărădia. Singurul punct litigios. 18 Ibidem. lucrările comisiei româno-sârbe. consemnate în protocolul din 20 septembrie 1921. f. dos. Ele au fost reluate. concomitent. discuţiile continuând până în anul 1923. 16 . Cele două delegaţii au constatat că. către şeful serviciului geografic al armatei române. 1. în multe privinţe. rezultate în urma schimbului de comune. eventual. să le înglobeze. conţine referiri clare cu privire la contactele reprezentanţilor militari sârbi şi români. pe de o parte.

întrucât între graniţa română şi cea ungară se interpunea o fâşie de teritoriu iugoslav. În urma recomandării experţilor militari români şi sârbi. lungă de 13. Vizita lui Edvard Beneš. Constituirea Micii Antante. la 6 iunie 1924. . în care s-a fixat graniţa comună româno-iugoslavă. între guvernele României şi Regatului Sârbo-Croato-Sloven. în vara anului 1921. Grecia şi Regatul Sârbilor. adică o frontieră care desparte trei state: România. ca acesta să fie inclus în documentele de frontieră numai ca document istorico-informativ. au existat rapoarte întocmite de experţii militari ai celor două state. a hotărât. precum şi tratatele de alianţă cu Polonia. poziţia punctului de frontieră respectiv a fost mutată cu 13.900 de metri şi lată de 1-2 metri. a fost discutată şi de ataşatul militar român la Ambasada din Belgrad cu reprezentanţi ai armatei iugoslave. întrucât el nu mai corespundea situaţiei concrete de pe teren. printr-un protocol încheiat la Bucureşti. s-a creat astfel un triplex confinium. porţiunea respectivă de frontieră româno-sârbă devenind graniţă româno-ungară: „În dreptul localităţii Beba Veche. Propunerea lui Take Ionescu. cu ocazia călătoriei la Londra şi Paris. col. Consiliul etnic pentru înregistrarea frontierei româno-iugoslave. în România. concluzionând că partea iugoslavă considera necesară crearea unei alianţe. Polonia. Graniţe mişcătoare. din august 1920. unde încheiase o convenţie de alianţă cu Regatul Sârbilor. Pe întreaga perioadă.900 de metri mai la vest. consemnată în descrierea frontierei. care considerau necesară constituirea unei grupări regionale ce trebuia să aibă în componenţă statele: România. prevedea măsuri de siguranţă pentru cele două state. Cehoslovacia. în „Bănăţeanul” din 10 februarie 2004. de pe lângă Conferinţa Ambasadorilor. Maiorul Butea Marin informa Marele Stat Major român despre discuţia avută cu Lt. Protocolul B. Serbia-Muntenegru şi Ungaria”19. în şedinţa din 23 mai 1925. „în vederea apărării graniţelor naţionale”. Secţia IV Operaţii a Marelui Stat Major al Armatei române a alcătuit 19 Horaţiu Ardelean. rezultate în urma unor întâlniri între ofiţerii celor două State Majore. în vederea închiderii penetraţiei Germaniei în sud-estul Europei. la 4 iunie 1927. făcută Marilor Puteri aliate. documente ce au fost hotărâtoare în luarea deciziei finale. În legătură cu acest Protocol. La Belgrad şi Bucureşti. Franţa şi Italia au fost pregătite şi avizate de o serie de rapoarte. parte integrantă a convenţiei tratatului româno-iugoslav din 1921. Croaţilor şi Slovenilor.Relaţii militare româno-iugoslave între anii 1918-1923 155 _______________________________________________________________________________ Instrumentele de ratificare a acestui protocol au fost schimbate la Belgrad. Ministrul de externe cehoslovac venea de la Belgrad. Vujovici Radion. s-au purtat tratative privind securitatea în contextul general al intereselor colective în bazinul danubian. a fost susţinută şi de către experţii militari români. O situaţie asupra căreia delegaţiile celor două ţări aveau păreri contradictorii a fost întâlnită în dreptul localităţii timişene Beba Veche. Croaţilor şi Slovenilor.

în vederea înaintării acesteia spre Sofia. 2003. Editura Enciclopedică. Croaţilor şi Slovenilor s-ar fi găsit într-o situaţie asemănătoare. fie înainte. Prima variantă se referea la o eventuală agresiune a Ungariei împotriva uneia dintre cele două „Părţi contractante”. „cuantumul minim al forţelor de intervenţie era fixat la şase divizii de infanterie şi o divizie de cavalerie (72 batalioane. Armata iugoslavă trebuia să se deplaseze pe direcţia Niš-Pirot. pe calea aerului sau a apei. p. În ceea ce priveşte ajutoarele materiale. 437. În acest scop. statul neatacat decreta mobilizarea armatei în termen de 48 de ore „şi-şi concentra forţele astfel ca în 20 de zile să se poată alătura aliatului atacat”. 90 baterii. În condiţii de reciprocitate. Vezi Academia Română. Bucureşti. Zona delimitată de râurile Olt şi Jiu reprezenta teritoriul de concentrare al armatei române. compuse din ofiţeri delegaţi de cele două state majore generale (studii care se vor constitui în anexe la respectiva convenţie). La cererea guvernului ţării „supuse agresiunii”. Croaţilor şi Slovenilor. vol. Istoria românilor. Ce-a de-a doua variantă avea în vedere un atac al Bulgariei. le considerau „factori potenţiali de conflict”. Conform deciziei Comisiilor tehnice. fie în cursul operaţiunilor. pe care comisiile tehnice. o legătură periodică între cele două state majore trebuia să se stabilească prin intermediul ataşaţilor militari şi al ofiţerilor statelor majore calificaţi. Convenţia militară între Regatul României şi Regatul Sârbo-Croato-Sloven de către generalii Constantin Cristescu şi Nicola Pašić. Articolul 8 al Convenţiei conţinea prevederi în cazul unei a patra posibile variante de conflict: „În cazul în care România s-ar găsi în război cu oricare alt stat. precum şi comunicaţiile telefonice. Croaţilor şi Slovenilor se obligă să permită trecerea şi să faciliteze transportul materialului de război destinat României”. România întregită (1918-1940). formate din reprezentanţi militari ai celor două state. neputând fi dezvăluită unui stat terţ. în acelaşi scop. Comisiile tehnice au prevăzut patru variante de acţiune pentru patru posibile variante de conflict.156 Mihaela Bărbieru _______________________________________________________________________________ note cu privire la modificările şi completările ce trebuiau făcute convenţiei militare cu Regatul Sârbilor. România îşi lua aceleaşi angajamente în cazul în care Regatul Sârbilor. telegrafice sau prin radio şi legăturile stabilite pe cale feroviară. 24 escadroane) şi 30 avioane”. VIII. La 23 ianuarie 1922. aprovizionarea cu muniţie şi alte ajutoare pe care cele două puteri aliate şi le acordau. Convenţia militară preciza că acestea urmau să facă obiectul unor studii efectuate de comisii mixte. A treia variantă se referea la un eventual atac combinat din partea ambelor state revizioniste (Ungaria şi Bulgaria). Detaliile tehnice de acordare a ajutorului erau identice cu primul caz. Convenţia avea caracter secret. iar pentru forţele iugoslave în regiunea dintre Dunăre şi Tisa. a fost semnată. zona de concentrare a fost fixată la Arad. Regatul Sârbilor. Pentru armata română. 20 . Precizările referitoare la tranzitul materialelor de război erau asemănătoare cu cele făcute de convenţia militară dintre România şi Cehoslovacia20. la Belgrad.

55. Marele Stat Major sublinia. precum şi funcţionarea tuturor serviciilor care deserveau armatele acestora. redactat două săptămâni mai târziu (nr. era nevoie de o coordonare a eforturilor comune ale celor trei state. care să le înglobeze pe toate şi care să fie semnată de către toţi reprezentanţii militari ai acestor state. cu cât statele semnatare îşi asumaseră anumite obligaţii. tratatele de alianţă cu Republica Cehoslovacă şi Regatul Sârbo-Croato-Sloven fuseseră prelungite de către guvernul român. 96/1923. fond 543. întreţinerea pe teritoriul aliat etc. la 5 iulie 1923. Pentru cazurile speciale. . pentru care fuseseră încheiate. Ibidem . f. În acest scop. repartiţia prăzilor de război. dos. Marele Stat Major român întocmea o „Notă cu privire la modificările şi complectările ce trebuesc făcute convenţiunei militare cu Regatul Sârbo-Croato-Sloven”21. printre altele: legături permanente între MCG Român şi SHS (organizare. studiul operaţiunilor ofensive ale armatei SHS şi ale armatei Române. cazul cooperării armatei sârbo-croato-slovene şi a celei române contra Bulgariei). referitor la acest aspect. Marele Stat Major recomanda completarea textului convenţiei în vigoare cu următoarele menţiuni. f. Ulterior perfectării acestei convenţii.Relaţii militare româno-iugoslave între anii 1918-1923 157 _______________________________________________________________________________ decât după un acord prealabil între cele două părţi. 21 22 A. funcţionarea serviciului de legătură între marile cartiere generale ale statelor contractante. 23 Ibidem.R. contopirea celor trei convenţii (cu Regatul SârboCroato-Sloven şi cu Republica Cehoslovacă) într-o singură convenţie. cel mai important fiind faptul că. pe apă.). strict secretă. Marele Stat Major român recomanda încheierea de convenţii separate numai între statele interesate22. deşi urmăreau acelaşi obiectiv strategic – ajutorul reciproc în caz de agresiune a Ungariei faţă de una dintre puterile contractante. Contopirea acestor acorduri cu caracter militar se impunea cu atât mai mult. necesitatea de a întocmi studii de detaliu între statele majore aliate. Într-un alt referat. Marele Stat Major român amintea faptul că. de către guvernele respective. care puteau ridica probleme din cauza faptului că se refereau la intervenţii care ar fi avut loc în sprijinul unui singur stat aliat. adresată Ministerului Afacerilor Străine. stabilirea şi modificarea numărului forţelor minime cu care urma să se facă intervenţia. serviciile de tot felul ale unei armate ar putea deservi armata aliată (căi ferate. prin care aprecia că se impuneau. încă o dată. privind: fixarea liniilor de operaţiune ale armatelor aliate. f. acelaşi lucru urmând să se întâmple şi cu convenţiile militare..M. operaţiuni care ar avea loc simultan şi care ar fi dictate de aprecierea vreunui „casus belli”. care nu priveau deopotrivă toate cele trei state (de exemplu. pentru fiecare ipoteză de război. fuseseră încheiate separat.). neajunsurile pe care le prezentau aceste convenţii. împlinindu-se termenul de 2 ani. 73. 103 din 18 iulie 192323). şi nu în sprijinul a doi sau trei aliaţi concomitent. funcţionare etc. Având în vedere apropiata întrunire a delegaţilor Micii Antante de la Sinaia. pe scurt. 213-215.

se stabilea detaliat minimul forţelor de intervenţie.zonele de concentrare ale grosului fiecărei armate. 90 de baterii.pentru România: 7 divizii infanterie. . pentru fiecare stat în parte. prin teritoriul aliat. 18 baterii rezervă (60 de batalioane. . Pentru toate cazurile. suportând însă şi unele modificări sau adăugiri. 16 escadroane fără cavaleria divizionară). 1. 24 de escadroane. că. . la cererea guvernului statului agresat. de către guvernele respective. care conţinea „adăugirile la textul vechi” ce va trebui „să conţină textul nou”24. fond 5. o divizie cavalerie (72 de batalioane. 6 escadrile. În această situaţie. Ibidem. pe care le necesitau armatele proprii. altele decât Ungaria. ce le va fi făcută oficial şi a ataca Ungaria cu toate forţele disponibile”. Totodată.reglementarea transporturilor „de tot felul”. într-un timp de 48 de ore. guvernele puterilor neatacate „să dea ordin de mobilizare forţelor armate necesare. 6 escadroane mitraliere). 1. Convenţia militară între Regatul României. Statele semnatare se angajau să-şi dea ajutor reciproc şi în cazul în care vreunul dintre ele s-ar fi găsit în război cu una sau mai multe puteri. În ceea ce priveşte zonele de concentrare ale trupelor de intervenţie şi liniile de operaţie. 60 de avioane. 1 divizie cavalerie (63 de batalioane. asupra efectivului forţelor de intervenţie contra Ungariei a fiecărui stat şi modului lor de acţiune avea să se cadă de acord ulterior. şi dacă aceasta (acestea) ar fi profitat pentru a ataca pe vreuna dintre puterile aliate sau pe mai multe dintre ele în acelaşi timp. prevăzute în Convenţie. care trebuia fixat „în raport cu posibilităţile de concentrare ale fiecărei armate”. acestea au fost fixate.pentru Cehoslovacia: 5 divizii infanterie. f. 30 de avioane.pentru Regatul Sârbo-Croato-Sloven: 6 divizii infanterie.termenul de intervenţie a unui stat în favoarea altuia.cuantumul total al forţelor minime de intervenţie. aşa cum fuseseră stabilite anterior în convenţiile încheiate de România. 63 de baterii. . în ipoteza în care una dintre cele trei puteri aliate ar fi fost atacată de Ungaria.077. 2 brigăzi cavalerie. în art.418. 24 de escadroane). socotit de la ora notificării. dos. astfel: . Proiectul de convenţie militară a fost înaintat factorului politic în urma adnotării lui de către Secţia IV Informaţii a Marelui Stat Major. 109-118. 95 de baterii. zonele de concentraţie ale 24 25 Idem.158 Mihaela Bărbieru _______________________________________________________________________________ Printre modificările considerate absolut necesare se numărau cele referitoare la: . „zone puse în raport cu ansamblul convenţiunilor militare ale fiecărui stat contractant”. Regatul Sârbo-CroatoSloven şi Republica Cehoslovacă25 prevedea. 30 de avioane. . .

din ziua decretării mobilizării. 8). Argumentându-se scopul convenţiei militare. trebuia dat în cel mult 48 de ore. celelalte două state aliate nu s-ar fi putut împotrivi ca statul interesat să-şi poată procura materialele de care ar fi avut nevoie de pe teritoriul lor şi se angajau să lase liberă trecerea pe teritoriul lor a materialelor de război şi a trupelor. Mica Înţelegere. 2. 11) urmau să fie stabilite prin intermediul unor studii speciale. O notă a Direcţiunii Fruntariei. hrană. cu cert caracter defensiv”26. Întâlnirea a avut loc la Gura Timocului spre „a se construi piramida destinată de a indica Triplexconfinium între România. Ultimul articol al Convenţiei statua caracterul secret al acesteia. Convenţia mai stabilea că. legăturile şi detaşamentele de legătură. Începând cu anul 1922. faţă de cele încheiate anterior. întâlnirile între factorii militari ai celor două ţări vecine au devenit periodice. iar problemele discutate din ce în ce mai diverse. Bucureşti. întreţinerea acestor detaşamente pe teritoriul inamic (art. din 30 iunie 1922. muniţie. româno-bulgar. întocmite în timp de pace. ajutorul material.col. . pe care puterile aliate trebuiau să şi-l acorde reciproc. Radovan Vuici. dintre reprezentanţii Legaţiunii Regatului Sârbilor. a fost stabilirea modului în care trebuiau să se realizeze legăturile între armatele aliate: fiecare parte trebuia să trimită fiecăruia dintre statele contractante. cât şi textul modificat în anul 1923. reglementarea raporturilor dintre detaşamentele de legătură ale armatelor aliate. Bulgaria şi Regatul Sârbilor. radiografice sau telefonice (art. aeriene.Relaţii militare româno-iugoslave între anii 1918-1923 159 _______________________________________________________________________________ trupelor de intervenţie erau stabilite în aşa fel încât ele să poată trece frontierele proprii într-un interval de timp de cel mult 15 zile de la lansarea ordinului de mobilizare care. semnată la 23 ianuarie 1922. pe apă. provenind fie din partea unuia dintre statele contractante. se precizau obligaţiile privind mobilizarea. iugoslavo-bulgar. cerea ordine privind întâlnirea din data de 1 iulie 1922. semnată de colonelul Brăileanu. ea neputând fi comunicată vreunui alt stat terţ în lipsa unui acord prealabil între toate puterile contractante. 1921. tranzitul trupelor precum şi precizări în cazul unei neutralităţi binevoitoare. cehoslovacogerman. Un plus pe care l-a adus Convenţia tripartită. programul analitic al convenţiei militare conţinea o bază de argumentare în cazul unui război româno-rus. p. un ofiţer superior de stat major şi doi ofiţeri subalterni. către ministrul de război. dacă unul dintre cele trei state contractante s-ar fi găsit în război cu oricare alt stat. Transmisiunile. de comun acord. fie din partea unui alt stat aliat. de către Statele Majore ale armatelor aliate. telegrafice. Croaţilor şi Slovenilor. În concluzie. la rândul lui. ca şi comunicaţiile ferate. precum şi ajutoarele în materiale. din armata sârbo-croată-slovenă şi reprezentanţii militari români. s-a dorit a fi „un instrument de apărare a statu-quo-ului teritorial. concentrarea forţelor de operare. parte integrantă din convenţie. Convenţia militară. din cadrul ministerului afacerilor străine. condusă de Lt. Croaţilor şi 26 Take Ionescu.

referitoare la un eventual atac italian asupra Iugoslaviei29. atât ale Iugoslaviei. Formarea Micii Înţelegeri. Aici a fost avansată ideea „păstrării statu-quo-ului teritorial. 55. Fiume a fost ocupat de trupele italiene. Iniţiativele şi acţiunile. a constituit un important factor de asigurare a păcii în zonă. Conferinţa a fost pregătită şi de către o consfătuire a şefilor de state majore ale celor patru ţări. 115/1922. prevăzut. în cadrul Micii Înţelegeri. între 9 şi 19 martie 1922 a avut loc o conferinţă pentru stabilirea unei poziţii comune a celor patru state. ţinută între 1 şi 3 martie 1922. în susţinerea poziţiei României faţă de politica strâmtorilor. când cei 1.R.. Iaşi. întărind suveranitatea statelor componente. p. Iugoslavia. în şedinţa din 4 decembrie 1922. dos. Prin tratatul de la Rapalo. l-a reprezentat Conferinţa de la Geneva. Un moment important. 29 A. 284-285. a fost susţinut printr-o autorizaţie specială a cabinetului ministrului de război. 30 Nicolae Daşcovici. f. în conferinţa de la Lausanne. Gh. Lovitura de palat din martie 1922. în ansamblul relaţiilor internaţionale. Istoria relaţiilor internaţionale până la mijlocul secolului al XX-lea. dar şi România. România şi Iugoslavia au fost reprezentate de prim-miniştri. De comun acord cu aliatele sale din Mica Înţelegere şi cu Polonia. Bucureşti. Conferinţa de la Geneva s-a încheiat cu un eşec. cu privire la drepturile de suveranitate ale Turciei. care trebuia să fie prezent la „numita lucrare de pe malul românesc al Dunării”. Zara şi insula Lagosta. Duca. fond 950.160 Mihaela Bărbieru _______________________________________________________________________________ Slovenilor”27. „ţară cu acces la o singură mare era în cel mai înalt grad interesată ca aceasta să rămână deschisă printr-un regim de libertate a strâmtorii”30.R. care avea periodic sesiuni ordinare şi acţiona în numele tuturor semnatarilor în organismele internaţionale. fond 540. 37. pe baza principiului independenţei şi al suveranităţii. au fost interesate de libertatea strâmtorilor. s-au desfăşurat. în timp ce oraşului Fiume îi fusese rezervat un statut de autonomie sub tutela Societăţii Naţiunilor. p. la Belgrad. dos. La Conferinţa de la Geneva. de altfel. 1992. 123-125. f.M. din 12 noiembrie 1920..500 de fascişti l-au obligat pe şeful provizoriu al statului italian să plece în exil. Vezi Viorica Moisuc. Opiniile experţilor militari sârbi. afirma. Maiorul Teodorescu trimitea un raport cu privire la discuţia avută cu colonelul Vucovici. de experţii militari români. 159. Ofiţerul din partea română a autorităţilor militare. convocată cu scopul discutării modalităţilor de refacere economică a statelor europene. 28 27 . I. În acele vremuri tulburi au avut loc câteva consultări între oamenii politici români şi iugoslavi. din punct de vedere politic şi militar. Italia obţinuse întreaga Istrie până la Monte Nevoso. că România. dar şi între ataşatul militar român de la Belgrad şi ofiţeri din Marele Stat Major al Regatului Sârbo-Croato-Sloven. cât şi ale Românei. ca o necesitate a blocării acţiunilor statelor învinse în primul război mondial”28. erau identice cu A. din 10 aprilie – 19 mai 1922.M. în primul deceniu. 1957. Marea Neagră şi regimul strâmtorilor.

documents qui ont été déterminant dans la décision finale. Banat diplomatie des deux pays a été un problème épineux qui a été résolu par les efforts de Bucarest et à Belgrade. des réunions entre les troupes des deux facteurs sont devenues régulières des pays voisins et ont discuté des questions de plus en plus diversifiée. un regim de libertate a navigaţiei pentru navele de comerţ şi de război. Experţii militari ai României şi Iugoslaviei au transmis factorilor politici consideraţia cu privire la faptul că. La signature du protocole à Belgrade. f. 312. La signature le 23 Janvier 1922 à la Convention de Belgrade militaire entre la Roumanie et le Royaume serbo-croate-slovène a été un moment très important dans les relations militaires entre les deux pays. care au elaborat referate cu privire la dezbaterile pe diverse probleme de interes. Banat. în întreaga perioadă a anilor 1924-1933. Mots-cléfs: frontière. a été la réconciliation politique entre les deux pays qui faisaient déjà partie de la Petite Entente.Relaţii militare româno-iugoslave între anii 1918-1923 161 _______________________________________________________________________________ cele ale experţilor militari români: „Ele nu trebuiau să schimbe cu nimic caracterul liber al Mării Negre”31. . Tout au long de la période pendant laquelle de mettre en commun la frontière roumano-yougoslave a pas eu de rapports établis par des experts militaires des deux Etats. Dans la période suivant la Roumanie et le serbo-croate-slovène Royaume-Uni ont montré que certains facteurs actifs dans la promotion de l'écart d'acquisition dans le maintien de la sécurité internationale. dos. 89. tratatul de la Lausanne reprezenta „prima revizuire a reglementărilor politice şi teritoriale stabilite la Paris în anii 1919-1920”32. Convention était secret et ne peuvent être divulgués à un Etat tiers seulement après un accord préalable entre les deux parties sur cette question. în esenţă. LES RELATIONS MILITAIRES ENTRE LA ROUMANIE ET LA YOUGOSLAVIE 1918-1923 (Résumé) À la fin de la Première Guerre mondiale la Roumanie et la Yougoslavie ont eu des différends territoriaux avec les voisins. fond 543. les relations militaires. Securitatea României şi a Regatului Sârbo-Croato-Sloven a fost susţinută de către experţii militari ai celor două ţări. sur la délimitation des frontières et l'échange de commune entre la Roumanie et la Yougoslavie..R.M. Ibidem. en particulier pour maintenir le statu quo et l'indépendance. fapt ce imprima. f. 165/1922. 31 32 A. Depuis 1922. 24 Novembre 1923. le protocole.

.

Cămătari. 6 I. I. Editura Eminescu. în Oltenia secolului al XIX-lea. Zane. p. zarafi. Editura Eminescu. 10. p. 1934. bilete de bancă). Politica monetară şi a Băncilor României. 5 T. Problema monetară în România şi reforma de la 1867. C. În prima jumătate a secolului al XIX-lea. în cadrul unor G. monedei îi este caracteristică o diversitate de structuri şi forme de circulaţie. Băicoianu. Istoria politicei noastre monetare şi a Băncii Naţionale. Bucureşti. 1980. 1932. 1940. Probleme de economie financiară. Kiriţescu. Bucureşti. Andrei Josan7. vol. Bucureşti. idem. D. comerţ internaţional). D. creditori. deci şi a unei monede naţionale reale. Editura Academiei Române. Ea este o expresie a suveranităţii unui popor. În explicarea conceptului de monedă trebuie luată în considerare noţiunea de bani. atunci când s-a trecut de la sistemul de schimb ponderal al metalelor preţioase la lingouri marcate. Serie nouă. în „Studii”. p. în „Studii”. I. şi existenţa în circulaţie a numeroase specii de monede străine. 1932. 163–170 1 . I. C. în „Dosarele Istoriei”. C. 1980. nr. I. Termenul de bani desemnează denumirea generică atât a tipurilor de monedă. Editura Eminescu. Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui. economia monetară a Ţării Româneşti a avut unele caracteristici. Moisil. cât şi a altor semne de valoare. schimb. Politica economică a Principatelor în epoca Unirii şi capitalul străin. cărora li se confirma greutatea şi calitatea aliajului. Bucureşti. Idem. 1980. 204-256 (în continuare se va cita: G. Bucureşti. Probleme de economie financiară în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. 163-203 (în continuare se va cita: G. este unul dintre instrumentele puterii de stat. Istoria sistemelor monetare în Ţările Române până la 1867. 7 Andrei Josan. nu a constituit obiect de studiu distinct pentru istorici. Zane. C. Comerţul cu bani. noţiunea de monedă a apărut mai târziu decât aceea de bani. Băicoianu6. 163-203. şi anume. una dintre principalele revendicări româneşti în secolul al XIX-lea a fost crearea unui sistem monetar naţional. partea I. Acte şi Documente. C. Zane. ARHIVELE OLTENIEI. C. Bucureşti. De aceea. p. care au decurs din statutul ei politic şi din relaţiile ei economice cu alte sisteme monetare şi s-a manifestat prin: lipsa unui sistem monetar naţional. 1964. Bucureşti. Condurache. este expresia unor situaţii şi imperative economice (producţie.. Proiecte de legi monetare din domnia lui Cuza Vodă. Zane1. Istoric. Istoria politicei noastre monetare şi a Băncii Naţionale. Moisil3.). 4. 4 C. I. 3 C. vol. 24. în „Studii”. I. 1999. G. nr. Politica economică a Principatelor…). Bucureşti. 2010. partea a II-a. T. idem. Kiriţescu4. În timp ce banii se manifestă sub forma monedelor şi a celorlalte instrumente monetare (bani scripturali. Condurache2. 2 I. vol. vol. reflectate în multitudinea denumirilor care i se atribuie. Bucureşti. Mihaiu. Mihaiu5. 1907.CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN OLTENIA SECOLULUI AL XIX-LEA GEORGETA GHIONEA Moneda a avut şi are o contribuţie importantă în dezvoltarea şi funcţionarea economiei unui popor..

Astfel. Bechet şi Cerneţi au intrat în Oltenia. beşlici. p. Rusia. în circulaţie s-au aflat peste 70 de monede variate. Probleme de economie financiară. barbute. Turnul. a ţinut.164 Circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea _______________________________________________________________________________ lucrări generale. ele fiind o marfă13. Vâlcea. Virgil Joiţa. în loc. În prima jumătate a secolului al XIX-lea. lei. Editura de Sud. Triest. realizate din aur. Totodată. ne oferă o imagine amplă asupra tipurilor de însemne monetare aduse în Principate din Turcia. Zane. exindari. 232.. parale mărunte12. 13 G.. la începutul secolului al XIX-lea. Ion Cernătescu. icusari.. în studiul dedicat circulaţiei monetare din prima jumătate a secolului al XIX-lea. p. Politica economică a Principatelor…. p. stamboli. partea a II-a.. 13. Iorga. Ion Pătroiu. au făcut referiri pertinente. 15 N. Diversitatea tipurilor de monedă. 1906.. p. invazia unei mase monetare mari s-a datorat regulamentelor internaţionale. cit. p. Mihaiu. 4. rubiele. sec. Probleme de economie financiară. cit. VIII-XX. Stan Popovici şi Nistor Pavlovici15. Ileana Petrescu. Cârstea Crăciun. 3. Zane. cit. următoarele tipuri de monede: talere. V. lipsa unei monede naţionale a frânat stabilirea unor preţuri reale şi a îngăduit dezvoltarea speculei. au constituit-o fondurile arhivistice. Mihai Tudoran. pe care le-a desfăşurat. Bucureşti. p.. utilă pentru această temă. din care cel mai adesea au avut de câştigat zarafii8. Belgrad. 232. Cratinoglu la Rm. 12 C. la Craiova. Bucureşti. 3-43. Dumitru Minovici. misiri. iuzluci. de cea a atelierelor monetare şi a fost determinată de necesităţile comerţului: de plata exportului şi a importului. Slăvescu. care păstrează cele mai numeroase şi mai semnificative documente. Vechi încercări de organizare a creditului în Moldova 1834-1857. 149. 206-207. aflate în circulaţie. 9 Andrei Josan. privind istoria monedei pe teritoriul ţării noastre. Andrei Gheorghiu14. Constantinopol etc. p. mahmudele tari. I. dintre care: Nicoliţă Iovipale şi Ioan D. p. olandezi. 14 Cezar Avram. Valoarea acestor monede era determinată după ponderea şi titlul lor. Osiac.. dar şi din alte state care băteau monedă11. Austria. vol. 1999. Istoria comerţului în sud-vestul României. O importantă sursă documentară. Însemnele monetare proveneau din Turcia. 8 . În activităţile comerciale şi bancare. op. Băicoianu. mahmudele moi. I. Zemun. Craiova. funduci. cit. care au dat posibilitatea să circule la distanţe mari pungile cu aur şi argint. C. Hagi Constantin Pop a antrenat mai mulţi agenţi locali din Oltenia. s-a lansat în operaţii bancare şi a întreţinut legături cu bancherii din Pesta. crontalere. ichilici. utilizabile oricărei cercetări în acest domeniu. 1941. riialuri.. Economistul I. Prusia. art. care. sau cu diferite centre comerciale din Europa. Dinică Ciobotea. galbeni împărăteşti. p. Franţa. prin Carantinele Calafat. argint şi aliaje10. Vl. op. în numai trei zile din luna septembrie 1832. 260.. Băicoianu. nesfiele. 11 T. Zărăfia s-a manifestat sub formă de cumpărare şi vânzare de monede9 şi a fost favorizată de faptul că. în mod evident. Negustorii români din Braşov şi Sibiu au făcut afaceri de monedă cu cei din Craiova şi Iaşi. G.. Zane. 10 G. Este cunoscut cazul casei de comerţ Hagi Constantin Pop. Scrisori de boieri şi negustori olteni şi munteni către Casa de negoţ sibiancă Hagi Pop.

Documente privitoare la economia Ţării Româneşti 1800-1850. domnitorul Grigore Dim. 17. 17 16 . El ţinea un registru cu tipurile de monede de aur şi argint şi cu diferenţele dintre ateliere: un simbol. An IV. Editura Ştiinţifică. p. care au cerut fixarea unor cursuri superioare pentru monedele lor. în târgul de la Râureni. monedă pusă în circulaţie în anul 1844. în Turcia şi Moldova valora 15 parale19. De cele mai multe ori. şi de către sărăfie. aceeaşi monedă era vândută cu 19 lei16. Astfel. în perioada 1821-1822. iar pe alta. Bucureşti. vol. locuitorii judeţului Vâlcea se plâng că. în Craiova. Astfel. 59.Circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea 165 _______________________________________________________________________________ Negustorul de bani. Nr. galbenul de Austria valora 15 lei. p. Bucureşti. în funcţie de cursul monetar. Cea dintâi speculă monetară în Ţara Românească: specula firfiricului în „Arhivele Olteniei”. zaraful nota variaţiile cursurilor metalului preţios. din cauza presiunilor făcute de marile puteri. din cauza intervenţiei marilor puteri. N. 19 C. în bâlciuri. iar ca unitate de argint sorocovăţul (1 galben = 14 sorocovăţi = 31 de lei şi 20 de parale). Reforma a fost sortită eşecului. Cu toate acestea. care au cerut stabilirea unor cursuri favorabile pentru monedele lor. într-un document din iunie 1820. Bibescu a introdus un curs unic al monedelor în toată ţara. În anul 1834. 239. la 11 noiembrie 1822. printre care firfiricul. diferitele practici ale cursului particular faţă de cel oficial nu au încetat să existe. pe o parte marca ţării. I. prin Regulamentul Organic a fost introdusă ca unitate monetară de aur ducatul austriac sau olandez. ulterior. 241. 18 N. I. Bucureşti. Mateescu. Măsura a fost aplicată o perioadă scurtă. negustorii le cumpără marfa la un preţ scăzut. 224 şi 255. N. un punct sau o cruce. ianuarie-februarie 1925. zarafii stabileau cursul monedelor după bunul lor plac. Legea a fost sortită eşecului. a devenit un personaj principal. p. Idem. domnitorul Alexandru Ghica a introdus greutăţi oficiale pentru cântărirea banilor. Editura Academiei Române. Cojocaru. Moneda a fost adunată pentru a fi trecută în statele vecine unde cursul oficial era mai ridicat. Acumularea primitivă a capitalului în România. p. de monede mărunte noi. zaraful. Cea dintâi speculă monetară în Oltenia a fost generată de specula firfiricului. 1991. să cântărească şi să evalueze moneda. Ghica le comunica tuturor ispravnicilor de judeţe cursul stabilit pentru diferitele însemne monetare18. În anul 1848. Astfel. 1906. 1958. ca să nu să păgubească”17. Încercând să limiteze practica acestor abuzuri. Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc. numai el fiind în stare să recunoască. domnitorul Gh. Pietrele erau realizate din alamă şi aveau inscripţionate. Constantinescu. Locuitorii cereau „de a să priimi cu acelaşi preţ pe care ei îl iau. pentru că nu introducea o monedă etalon. O metodă de combatere a haosului monetar a fost aceea de a alege o monedă etalon. stabilit de Visterie. în timp ce ei sunt nevoiţi să plătească autorităţilor taxele. dacă în Oltenia moneda valora „13 parale şi o lăscaie”. greutatea socotită în grăunţe şi marca monedei care se cântărea cu piatra respectivă. Aceste cursuri variau de la o zi la alta. Dacă la 1819. de la o perioadă la alta şi de la o regiune la alta. piaţa fiind invadată. Pentru a nu fi înşelat.

. 25 Ibidem. evaluate de agenţie25. comerciant din Calafat. comerciant din Calafat. menţionat în istoriografie pentru perioada 1830-186026. p. ci făcea reduceri mai cu seamă polilor. Prin proiectul votat se renunţa la bimetalismul consacrat de Regulamentele Organice şi la leul de calcul. marii negustori au practicat. p. 1 (în continuare se va cita: S. icosari şi alte monede. str. part. 140. 116. pe lângă negustorul zaraf Raicu Pavlovici. Morinicu Penchas (bancher). zarafii au practicat şi alte forme de negoţ decât acela al schimbării monedelor. Rafael Penchas (comerciant). 186-187. Zane. vol. Independenţa României – Detaşarea de piaţa otomană şi rataşarea de Europa 1774-1875. În Oltenia. Bucureşti. 1972.N. Solomon. toţi din Craiova. fond Tribunalul Judeţului Dolj. Editura Ştiinţifică. p. În timp ce micul zaraf s-a mulţumit să câştige ceea ce reprezenta suma de bani obţinută din schimbul monedei. lirelor. Speculaţiile monetare au fost asociate. Asericu Eskenasy (comerciant). 24 Ibidem.166 Circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea _______________________________________________________________________________ O nouă reglementare a cursului monetar s-a încercat în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza20.A. Giurescu. p. au luat parte la ele mai toţi cei care deţineau stocuri de monedă: domnitori. 28 Avram Elŷ. 22 G. cit. Problema monetară în România. E. 134. 232. în S. Aceeaşi agenţie era acuzată. Dolj). boieri. În anul 1863. I. 234. dosar 408/1895. 27 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Dolj. În anul 1885 solicită anularea firmei. cu încălcarea. Avram Elŷ28. op.J. fond Tribunalul Judeţului Dolj. Dolj. ocazionând comercianţilor pagube simţitoare”24. bancheri.. „nu primea taxele de import şi export conform cursului oficial al monedei. în anul 1864. livre. Băicoianu. 1998. cit. de faptul că dicta ea însăşi cursul monedelor încasate. a legilor ţării. Operaţiile de speculă fiind rentabile. p. C. p. mai ales pentru plăţi. din cauza afacerilor monetare dictate de interesele zarafilor22.. 21 20 .J. zaraf. de cele mai multe ori. cele mai multe speculaţii monetare au fost favorizate de moneda măruntă austriacă. 142. 9. 149. Comisia centrală a dezbătut un proiect de lege pentru înfiinţarea monedei naţionale. aceştia au devenit stabili şi au înfiinţat case de comerţ. nr. Semo (comerciant). 26 Constantin C. documentele de arhivă îi menţionează şi pe zarafii: Petre Criste.A. Astfel. Mayer Cohen (cerealist). I. sfanţii dispar”23. f. Pe măsură ce operaţiunile zarafilor s-au diversificat. David Alire Ascher27. Heinricu Lazăr. la 21 noiembrie 1862. pretinzând. de către străini. care aparţinea străinilor. Prefectura judeţului Mehedinţi anunţa că Agenţia vapoarelor din Turnu Severin. din contra. comercianţi. op. f. ecusarilor şi altor monede. Băluţă Săndulescu (cârciumar)..N. În Oltenia. Apostol Stan. I. M. p. Moscũ D. 23 Apostol Stan. Bucureşti. Contribuţii la studiul originilor şi dezvoltării burgheziei române până la 1848. Editura Albatros. Cuza-Vodă. dosar 302/1884. care a fost sancţionat la 11 august 186021. că „firfiricele de 22 fac o mare concurenţă în ţară şi.. poli imperiali. Punerea în aplicare a noului proiect monetar a întâmpinat numeroase greutăţi. în cadrul caselor de comerţ. negustori şi zarafi. Ca să devină adevăraţi bancheri. Prefectul judeţului Dolj îl anunţa pe ministrul de finanţe.

unde era îngrămădită marfă variată. care nu au fost răscumpărate. f. nr. Dolj. Moscũ D.A. nu o dată. 36 Ibidem. 34 Ibidem. La aceeaşi dată. În anul 1885. biserică şi proprietar. 2-3. se întâmplă ca el să se specializeze mai mult sau mai puţin în împrumutul pe amanet. şi negustor. fond Tribunalul Judeţului Dolj. firma. astfel. exportul de cereale şi comerţul cu postavuri. Concentrarea monedei în puţine mâini a dus la transformarea ei în capital de împrumut. Haim R. nr. îşi spuneau şi bancheri. Totodată. Penchas îşi înscriau prăvălia de „zaraflîcu” şi alte mărunţişuri din str. 32 Ibidem. traficul cu monedă a devenit. Semo36.N. mirodenii sau blănuri. şi un atelier de tăbăcărie. Cămătarul era un om care deţinea o prăvălie potrivită cu negoţul lui. s-au aflat fraţii Hagi Ianuş şi serdraul Polihronie. la 8 august 1884. diferite operaţiuni bancare. în Mahalaua Sf. str. nr. dosar 162/1884. Unirii. Cămătăria era practicată de cămătari sau zarafi. Camăta a devenit o necesitate într-o lume în care nu exista niciun alt mijloc de a face faţă neprevăzutului. str. de profesie comerciant din Craiova. Unirei. 30 S. declara. 7. Semo.J. În anul 1887. nr. 1987. 29 . Cunoscut comerciant din Craiova. f. Paul Cernovodeanu. masă cu comerţu de zăraflicu” sub denumirea de Moscũ D. 2 35 Ibidem. din str. Cu toată afluenţa de monedă pe piaţa românească. 70. un fel de magazin de vechituri. Penchas şi Salom A. care. afacerile au fost preluate de către fiii săi. 16. cotizaţiilor care trebuiau plătite către stat. bolii. nr. 7233. conducători ai unei prospere întreprinderi comerciale şi bancare din Craiova. Mic comerciant şi artizan. 40. f. dosar 104/1887. tom. casă de schimb30. Printre figurile marcante de negustori. din care cel mai cunoscut a fost împrumutul cămătăresc. f. Madona Dudu. la 1 noiembrie 1892. devenind. Astfel. lipsa de bani a fost resimţită de toate categoriile sociale.Circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea 167 _______________________________________________________________________________ schimbul de monedă. Maer Cohen îşi declara firma „Maeriu Coenũ”. 81 „una prăvălie. Treime. dosar 459/1892. în „Revista de Istorie”. de unii moşieri şi chiar de mânăstiri. Elemente incipiente ale burgheziei în societatea românească sub fanarioţi. 2. str. Rafael Penchas îşi declara. care practicau „tot felul de comerţuri” inclusiv cel cu monedă32. dosar 239/1884. 5. 17. f. fraţii Eschenasy deţineau: un magazin de manufactură în str. f. Tot în anul 1884. Dimitrie. achiziţionării de seminţe. Haim şi Naftaly31. 7. 482. pentru marii negustori ca un negoţ între multe altele. Grădinarilor. arendaşi. pământ etc. 33 Ibidem. În anul 1885. dosar 189/1884. şi nu numai29. 1. fraţii Aşer şi Lazăr Eschenasy aveau un „comptuar de schimbu şi scomptŭ” în Mahalaua Sf. „pentru orice fel de comerţ inclusiv cel cu monedă”35. 5634. Madona Dudu. aceştia au dominat viaţa comercial bancară a Olteniei. în Mahalaua Sf. Lipscani. el trebuie să vândă obiectele amanetate. vite. nr. f. Ilie. p. 40. de negustori. nr. 31 Ibidem. Între anii 1804-1821.

Editura Aius. Dumitru Dumitru. . Istoricul oraşului Turnu Severin (1833-1933). p. Banca şi-a selectat clientela din rândul comercianţilor şi industriaşilor. Craiova. D. proporţiile cămătăriei au crescut continuu. Pişacov. Pajură. D. 38 C. 169. Ianache Zanfir. La începutul secolului. Astfel. domnii s-au mulţumit să fixeze pentru cămătari o dobândă anuală. Ştefan Popescu. 2009. Sucursala din Craiova a Institutului Central de Emisiune a avut principala contribuţie în crearea şi dezvoltarea celor mai importante instituţii financiar-bancare şi a comerţului de bancă din Oltenia. Dimitrie Ilie. aceasta a ajuns la 20-24% şi chiar mai mult. în Ţara Românească. Petre Marco. Până la înfiinţarea Sucursalei din Craiova a Băncii Naţionale a României (14 martie 1881). Toşa Piperco. pentru că aceasta tulbură în mod real ordinea economică şi socială. adunate din asocieri 37 Georgeta Ghionea. Giurăscu. T. istoriografia îi menţionează pe următorii boieri. „Cine nu avea capital era greu să întreprindă ceva. domnitorii împrumutau bani pentru acoperirea cheltuielilor curţii domneşti. iar în anii următori.168 Circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea _______________________________________________________________________________ În prima jumătate a secolului al XIX-lea. care au continuat să apeleze la cămătari. Dobânda varia de la cămătar la cămătar. din prima jumătate a secolului al XIX-lea. împrumutul cămătăresc a avut un caracter de consumaţie şi nu de producţie. Teno Piperco. bancheri ori zarafi. iar capitalurile lor erau insuficiente pentru a acoperi toate nevoile de capital. Stăvărache Iacov. Nu aceeaşi soartă au avut-o ţăranii. Marin Zilesco. la 1818. de la o zonă la alta şi de la o perioadă la alta. de 10%. iar capitalul dat cu împrumut a fost orientat spre dezvoltarea întreprinderilor comerciale şi industriale. fiind determinată de cerere şi ofertă. 39 În anul 1832. Legiuirea Caragea stabilea dobânda maximă. Deţinătorii de bani făceau parte din rândurile boierimii. micii funcţionari şi micii meseriaşi. Ivan Pană. Astfel. Velia Pavlovici. a determinat cercurile interesate să lupte. 67-68. la 150-160%37. 1957. Raico. care se plângeau că nu reuşeau să-şi recupereze banii: Sandu Matei Guran. Polihronie. Bucureşti. Faptul că. N. clienţii provenind din toate categoriile sociale. 1933. Constantin V. p. Pătru Lazăr. Thoma Popovici. Istoria băncilor urbane din Oltenia (1880-1948). în toate localităţile Olteniei s-a simţit nevoia unor instituţii de credit. ţăranii erau constrânşi să recurgă la împrumutul cămătăresc pentru plata datoriilor. Anastasie Zamfir. în *** Meşteşugari şi neguţători din trecutul Craiovei. 204-205. p. procesul de transformare al zarafilor şi cămătarilor în bancheri s-a desfăşurat prea lent. Prin expansiunea monetară justificată. Bucureşti. pentru înfiinţarea unei bănci naţionale. Documente (1666-1865). dar nedorind. banii împrumutaţi de boieri erau cheltuiţi pentru procurarea obiectelor de lux sau pentru achiziţionarea de case şi moşii. câtuşi de puţin să paralizeze viaţa economică a supuşilor. Cămătarii stăpâneau piaţa”38. negustorii achiziţionau mărfuri pe credit. Căutând să-i modereze practica şi să-i limiteze excesele. Legiuirea nu a reuşit să împiedice şi existenţa unor rate ale dobânzii mult mai mari. Pentru a satisface exigenţele unei clientele numeroase şi pentru a face faţă cheltuielilor considerabile necesitate de activitatea lor. bancherii au dispus de capitaluri importante. Stoian Mladen. uneori erau chiar şi domni. negustori39.

când se presupunea că debitorul putea să-şi procure bani pentru plata datoriei. dosar 200/1881. 42 Ibidem. Rigman. f. 47 Ibidem. Dolj. care. fond personal „Laura Simulescu”. animale. 43 Aurel Viorel Popescu. moşie. Riscul bancherilor. Aceeaşi dobândă a fost practicată şi în cazul locuitorilor din Prundeni. În ianuarie 1895. la care plătea o dobândă de 24% pe lună45. Anastasie Cionea. în Craiova. sau au apelat la depozitele unor terţi.J. dosar 193/1894. Vâlcea. 2. I. ibidem. Deşi sunt cunoscuţi. 1. Astfel. cu dobânda primită. recolte. sau în apropierea sărbătorilor religioase. Băicoianu. f. Ion M. Fraţii Ferino. dosar 506/1892. Rafael S. reuşind. lui Dimitrie Simulescu. Ion Mihai din Voiceşti îi datora.Circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea 169 _______________________________________________________________________________ familiale. la 20 mai 1873. I. Dobânda de 20-24% pe lună a fost practicată în Craiova şi de către următorii bancheri şi împrumutătorii de bani46: Fraţii Aşer Eskenasy (en grosişti diferite mărfuri şi cereale). în perioada care urma strângerii recoltelor. cămătarii percepeau o dobândă de 15% pe lună. debitorul acţiona în judecată creditorul. suma de 384 de lei.J. Bucureşti. la 16 ianuarie 1876. Ibidem. 42-43. Un număr mare de documente de arhivă scot la iveală faptul că mulţi debitori au încercat să scape de plata datoriei. Andrei Megopolu47. casă.J. P. 41 40 . f. În preajma înfiinţării Agenţiei Băncii Naţionale a României. era foarte mare.N. încă de la începutul secolului al XIX-lea. S. acorda împrumuturi celor aflaţi la strâmtoare. dosar 123/1888. Popp. f. Transformarea zarafilor şi cămătarilor în bancheri a fost un proces de lungă durată. 1. iar sumele date cu împrumut erau pe termen scurt (3-6 luni). 51.N. În regiunea Drăgăşani (judeţul Vâlcea). Editura Kitcom. de obicei.. 46 C. obiecte de aur sau argint. f. II. 180% pe an48. Drăgăşani. de 20-24%42. p. locuitorii erau nevoiţi să plătească o dobândă de 30% pe lună44. Matei Buga din Bârsanu împrumută suma de 300 de lei cu o dobândă de 20% pe lună. Voicu C. Dimitrie Simulescu. Acest risc a constituit pretextul pentru perceperea unor dobânzi ridicate. dosar 388/1888. dosar 50/1865. ipotecă pe pământ. p. Datoriile erau garantate cu amanet. 4. Ciucă. 48 Costin Kiriţescu. în judeţul Mehedinţi (1890). Politica de credit a României. Laura Simulescu. Poenar şi Căliman şi fiii40.A. N. Scadenţa împrumuturilor era fixată. Dolj. ca zarafi. În cazul imposibilităţii achitării împrumutului. au împrumutat suma de 488 de lei.N. I. Mitru Proicea. Marian Constantin Popescu. part. f. cit. cămătari şi bancheri. pietre preţioase. „Boierul”. Năstase Ţecu Rusu. op. T. 56. Penchas şi Fii. să-şi sporească averea43. de a rămâne neachitaţi la scadenţa împrumuturilor. p. fond Tribunalul Judeţean Dolj. p. blănuri scumpe etc. Bancherii particulari. 1942. f. 2. 2007. 18. 87.A. Poumay & Făreanu41 aveau o clientelă din cea mai variată. Dacă depăşeau termenul de înapoiere a împrumutului (16 ianuarie 1877). abia în a doua jumătate a secolului. acţionând în judecată creditorul49. 139.A. 241. dosar 2/1877-1899. Personalităţi drăgăşenene. dosar 3/1867-1908. Antonie Chituţă. 49 S. f. vol. 44 S. fond Tribunalul Judeţean Dolj. ibidem. 45 Ibidem.

Leur activité a été remplacée par celle des lombards et usuriers. 24.A. În urma acumulării unor capitaluri importante. 30. 53. Codul comercial. courtier. iar Banca Fraţii Popp o găsim în documentele de arhivă ca societate anonimă în prima jumătate a secolului al XX-lea. impliqués. dosar 8/1908-1945. Societatea a fost înfiinţată în conformitate cu prevederile art. unii zarafi şi cămătari au trecut de la comerţul cu bani la constituirea unor adevărate case de bancă. care. La începutul secolului al XIX-lea. 52 S. Les lombards étaient des marchands qui se spécialisaient dans la détermination d'équivalents entre les espèces de monnaie en circulation en l'absence des pièces officielles. de monede avariate în greutate şi calitate sau de dobânda exagerată. 1898. dosar 388/1888. dosar 8/1908-1945. şi ale cămătarilor. în lipsa unor bănci. au delà le commerce. în sensul propriu al termenului. ibidem. abia la 1 ianuarie 1889 firma devenea casă de bancă53. nu o dată s-au plâns autorităţilor de cursuri monetare mai mari. dans l'exportation des céréales ou l'importation des produits de luxe. s-au dezvoltat activităţile zarafilor. Bucureşti. Actul constitutiv cuprindea numele societăţii: Firma Fraţii Aşer Eschenasy. Documentele vremii arată că activitatea lor nu a fost lipsită de nemulţumiri din partea clienţilor. nr. tandis que les usuriers prêtaient l'argent sur gages. 2.N Dolj. firma socială şi sediul societăţii: str.170 Circulaţia monetară în Oltenia secolului al XIX-lea _______________________________________________________________________________ fraţii Aşer Eskenasy îşi declarau firma casă de bancă50. C. fond Banca Fraţii Aşer Eschenasy. fond Tribunalul Judeţului Dolj.J. Hamangiu. Olténie. p. f. Unirii. usurier. Mots-cléfs: XIXe siècle. 51 50 . dosar 449/1892. f. fond Banca Fraţii Aşer Eschenasy. f. Les documents de l'époque montrent que leur activité n'était pas dépourvue des plaintes de la part des clients qui faisaient appel aux autorités quant aux pièces endommagées et l'intérêt exagéré. Un caz asemănător a fost cel al firmei Poumay & Făreanu. obiectul societăţii: comerţul de bancă. partea fiecărui asociat în beneficii şi pierderi52. À la suite de l'accumulation des capitaux importants. ibidem. care se ocupau cu exportul de cereale şi cu importul de produse de lux. 53. f. 53 Idem. LA CIRCULATION MONÉTAIRE DANS L'OLTENIE DU XIXe SIÈCLE (Résumé) Au début du XIXe siècle. care erau specializaţi în stabilirea echivalenţelor dintre însemnele monetare. care circulau în Oltenia. certains prêteurs ont commencé à mettre les fondements des grandes maisons financières. il n'y avait pas des banques proprement dites en Olténie. dosar 388/1888. domiciliul asociaţilor: Craiova. Cunoscuţi ca „bancheri din Craiova” dinainte de 1880. 89 din Codul comercial51. Idem. f. 9. circulation monétaire. 35.

EVOLUŢIA DOMENIULUI COROANEI SEGARCEA ÎN PERIOADA 1884-1948 NARCISA MARIA MITU Domeniul Coroanei Segarcea a făcut parte din averile mănăstireşti până în anul 1863 când. 49. proprietatea lui Marinovici şi delimitarea locuitorilor din Panaghia. moşia Belcin. moşia Cerăt. Segarcea aflându-se la vest de râul Jiu. proprietatea lui Geblescu. Viilor în 1902 şi Şest în 1904. 2010.707 ha. Lipov şi Dâlga. 171-196 1 . Panaghia (1. la Est. 2 Ibidem. Serie nouă. la Vest. de asemenea. În cadrul trupului I se aveau ca vecini: la Nord. 14. a cunoscut o serie de transformări. la Vest. Până în anul 1900. Bucureşti. moşia Livezi. şi avea în componenţa sa patru localităţi: Segarcea (4.33 de ha).384 de locuitori).732. Monografia Domeniului Segarcea din judeţul Doljiu.204. Florian Davidescu. Domeniul Coroanei Segarcea a fost constituit din 4 secţii: Segarcea (2. pădurea Statului Secui. p. Dâlga (500 de locuitori) şi Panaghia (584 de locuitori)1.70 de ha). au fost adăugate secţiile: Gârnicioara şi Valea Rea în 1901. în câmpia Segarcei. ajungând una dintre cele mai dezvoltate moşii agricole. nr. a trecut în proprietatea statului. moşia Calopăr. p. un parc şi o pepinieră de pomi fructiferi. proprietatea d-nei colonel Niculescu.072. proprietatea lui Prejbeanu. moşia Sălcuţa. moşia Portăreşti. la Sud. proprietatea moştenitorilor lui Dobrescu. moşia Întorsura. la Nord. la Sud. moşia Glodu. Acest lucru a fost determinat şi de situarea geografică a moşiei. În cadrul trupului II avea ca vecini. iar după aplicarea noului plan de exploatare.397 de locuitori). În suprafaţă de 14. 3 Ibidem. timp de 63 de ani.54 de ha). proprietatea Eforiei Spitalelor Civile. beneficiind de un sol foarte favorabil dezvoltării agriculturii – în mod deosebit culturii viţei-de-vie şi culturii mari agricole. p. Au fost înfiinţate. delimitarea locuitorilor din Bâzdâna. Lipovu (2. 24. Dâlga (1. şi trupul II – Panaghia. la Est. delimitarea locuitorilor din Giurgiţa. moşia Sălcuţa.386. prin secularizare. 1906. Începând cu 10/22 iunie 1884. 4.80 de ha3. proprietatea Epitropiei Bisericii Sfânta Treime. proprietatea lui Teodor. p. în suprafaţă de 20. proprietatea lui Vorvoreanu. Lipovul (2. ARHIVELE OLTENIEI. râul Jiu. pădurile Statului Vârvoru2. Domeniul Coroanei Segarcea a fost structurat pe 2 trupuri: trupul I – Segarcea.55 de ha). a intrat în componenţa Domeniului Coroanei şi.

701 14 1.646 2 1. Până în anul 1901. introducerea unor reguli în efectuarea lucrărilor. Neglijenţa manifestată de săteni în procesul de cultivare a determinat. cânepa. de până la 50 de ha. principala cultură a reprezentat-o meiul. ca: rapiţa. Prin noile contracte. Trecându-se la cultivarea în regie.172 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ Dacă până la sfârşitul secolului al XVII-lea. dar şi de arendare. 2. intensivă. baza contractelor învoielilor agricole a reprezentat-o dijma în produse. azotate şi a bălegarului. mazărea etc. 61-62.442 1. cu următoarea rotaţie: cereale de toamnă. o suprafaţă echivalentă cu cea primită în arendă. se practicau: sistemul extensiv. textile gunoite. orzul. învoitorii angajându-se să cultive. sătenii primeau pentru muncă între 1 – 3 ha de grâu. unde se încasa. acesta a devenit principala plantă cultivată. iar pe suprafeţe mai mici. 5. meiul. O excepţie o constituia cultura porumbului. 6 Ibidem. cereale de primăvară. pentru administraţie. 26.548 2. 3. ovăzul.958 1. precum şi 1 – 4 ha de porumb. pentru cultura mare extensivă s-a folosit asolamentul de 4 ani. porumb şi rapiţă. 7 Ibidem. . 4. Din 1901. crt. situate în jurul fermelor.861 - Producţia hl grâu 15 19 22 29 29 21 Suprafaţa Producţia ha hl porumb 1. Celor care se învoiau de către regie. odată cu introducerea porumbului în cultură. 1. p.. Producţiile de grâu. Celelalte plante.418 18 1. se cultivau numai în regie. p. prăşitoare. 63. pot fi urmărite în tabelul alăturat7: Nr. trifoi şi alte leguminoase pentru nutreţuri6. obţinute între anii 1901-1905. iar pentru nutreţuri. li se acordau seminţe gratuit4. s-a renunţat a se mai percepe dijma în produse. prăşitoare. o parte din două. o suprafaţă nelimitată. însă. asolamentul de 5 ani: cereale de toamnă. Ibidem. 1/2 ogor şi 1/2 nutreţuri. Anul 1901 1902 1903 1904 1905 Media Suprafaţa ha 1. p. 22-23.614 24 1. 1/2 rapiţă. dar şi pentru hrana animalelor. pentru suprafeţele date în arendă sau cultivate în dijmă. pentru alimentaţie. fasolea. folosită alături de grâu.645 19 15 Suprafaţa ha 556 498 573 510 - Producţia hl rapiţă 14 4 11 18 12 4 5 Ibidem. iar pentru cultura mică. la pământurile arendate particularilor.099 1. p. Ca sisteme de agricultură. din produse. sfecla. folosindu-se instrumentele agricole aflate în dotare5. orzoaica. 1/2 cereale de primăvară. a fost aplicată cultura intensivă cu ajutorul îngrăşămintelor fosfatice.

dosar 83/1908. dosar 10/1922.A. 28. 10 Florian Davidescu. rapiţă. pentru oi – 1..J. o jumătate de pâine şi 250 de grame de legume. Dolj.557 de lei. iar pentru 1 zi cu carul se plătea 3 lei şi pentru una cu braţele. iar la 18 decembrie. Legumele trebuiau să fie de dulce. cărat snopi etc. 33. Tulburări de genul acesta au apărut şi în anii următori. prin contract. fond Domeniul Coroanei Segarcea. fapt care a determinat intervenţia subprefectului. lucrul începea la răsăritul soarelui şi se încheia la apusul acestuia. Pe lângă plata în bani. Haracopol şi obştea locuitorilor din Lipovu. 1 ha arat şi semănat cu 10 lei. ca: semănat. 1 leu10. În 1922. care au primit suma de 343 de lei.N. făcut oboare etc. secerat şi cărat la maşină cu 14 lei şi necărat cu 10 lei. p. 20-24. Ion Pătroi. f. Nu de puţine ori s-au iscat divergenţe între săteni şi administratorii Domeniului Coroanei. 9 muncitori agricoli pentru diverse munci: secerat grâu. plivit.J. Ion Zarzără.Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 173 _______________________________________________________________________________ Potrivit unei statistici din 1906. Vătafii. care se angajau să aducă oameni pentru realizarea acestor munci.N. Craiova. pentru care s-a plătit. să secere. 1977. 1 ha de grâu. erau plătiţi cu sume cuprinse între 12 şi 15 lei/zi. conform ştatelor. 2 zile cu braţele şi una cu carul. Hrana oferită pe săptămână consta în: 1 kg de mălai. Dolj. cit. numărul locuitorilor învoiţi pe moşie era de 1. Astfel. op. 11 D. 2 cai şi un plug8. răriţat cu 4 lei. în contul ierbăritului. Munca efectuată în plus era plătită astfel: 1 ha arat cu 20 de lei. De asemenea.. Ilie Vulpe. Conform contractului. încheiate pentru păşunat. 30 de muncitori din comuna Galicea Mare. . 250 de ml de rachiu şi 250 de grame de legume pe săptămână11. în 1899. de trei ori pe săptămână12. 2. constând în: 1. 13 Marin Lungu. cules şi cărat cu 12 lei. f. în contractele încheiate pentru lucrări efectuate cu braţele. p. angajaţi din alte localităţi.A. au fost angajaţi. se prevedea plata unei zile de lucru cu 7 lei de persoană. 10-14. secerat.187. efectuarea a diferite transporturi cu carele. orz.200 de kg de mălai. orzoaică. să lege snopii şi să care la maşina de treierat cerealele de pe o suprafaţă de 50 de ari9. D. 27. în comuna Segarcea locuitorii au refuzat să accepte noile condiţii de învoială. au izbucnit neînţelegeri contractuale13. 2. strâns şi cărat snopii la maşina de treierat. la 22 noiembrie 1915. fond Inspectoratul Agricol al judeţului Dolj. 1 ha grăpat cu grapa de fier cu 2 lei. treierat. cosit şi strâns nutreţuri. dosar 2/1915. f. învoitorilor le revenea obligaţia ca. p. 8 9 Ibidem. contractele prevedeau şi hrană zilnică. În 1902. între arendaşul moşiei. În contractele de învoială. 12 Ibidem. Conform documentelor. Necesarul braţelor de muncă era asigurat vara cu 300-400 de muncitori. 1907 în judeţul Dolj. 1 ha prăşit cu 12 lei. iar Regia Domeniului a renunţat la câteva articole.50 de lei pe cap de oaie şi o zi cu braţele pentru curăţirea islazului. acelaşi an. se prevedeau următoarele taxe: 7 lei/an pentru vite mari. majoritatea deţinând: 2 boi.

909 hl de mazăre victoria. 66. asumate prin semnarea contractelor. 2. Au fost şi cazuri când şeful Regiei Segarcea a fost nevoit să apeleze la jandarmi pentru a determina diverşi săteni să-şi onoreze obligaţiile. sub toate aspectele: uman. dar care au îndeplinit doar roluri secundare.326 de hl de porumb alcint şi comun. aparţinând Domeniului şi sătenilor: . În momentul evacuării Domeniului de către administraţia română. Dolj. f. 1. fond Domeniul Coroanei Segarcea. 51.de la secţia Lipovu – 10 hl mazăre.J. 117 hl de rapiţă. 17 Ibidem.750 de kg de miere16. 18. conform angajamentului. la 23 iulie. Cu această situaţie s-a confruntat Domeniul Coroanei Segarcea şi în anii următori. dosar 23/1919. 50 de bănicioare de grâu20.890. f. f. întreaga arhivă a fost distrusă. la 18 noiembrie 1918.94 de hl de porumb vechi. În urma cercetărilor efectuate. 41 de hl de secară. 20 Ibidem. 498 de hl de măzăriche. a reieşit faptul că aceştia au rechiziţionat sau au vândut următoarele cantităţi de cereale. au fost reprimiţi în serviciu şi câţiva funcţionari superiori. aflându-se sub ordinele ofiţerilor şi soldaţilor germani17. 41. pentru că patru locuitori ai acestei comune.10 hl de grâu.de la secţia Gârnicioara – 20 de hl grâu18.50 de hl de in. 82.N. la conducerea Domeniului a fost instalată o administraţie militară. La 19 iulie 1920. 6. condiţii mai uşoare şi mai avantajoase decât învoielile existente la celelalte moşii din zonă14. fiind angajaţi să secere 2. în acest timp. 442. a fost întocmită o notă de constatare a pagubelor provocate de către germani. a fost sesizat postul de jandarmi al comunei Calopăr. Ocupaţia germană (1916-1918) a produs importante pagube. D. . p. 51.70 de hl de mei românesc.805 hl de ovăz. 16 Ibidem. 209.A. 3.709 hl de mazăre verde.000 de kg de cartofi. social şi economic. 116 hl de paring.333 de hl de orzoaică. Problemele cu care s-au confruntat angajaţii au fost diverse: mai mulţi angajaţi nu şi-au primit lefurile. grâul fiind. 42. dosar 34/1919. f. iar personalul superior a fost alungat şi păstrat doar cel inferior. nu s-au prezentat la lucru. 1. dosar 3/1916-1919. Pe parcursul timpului.174 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ considerate împovărătoare de către săteni. f. Erau. 10 hl ovăz19. 10.de la secţia Dâlga – 40 de bănicioare de porumb vândut şi dăruit. Imediat după plecarea administraţiei militare.50 de ha de grâu pe Domeniu. şeful postului de jandarmi informa că a pus în vedere locuitorilor vizaţi să se prezinte la lucru15. . 493 de hl de orz. expus scuturării. 18 Ibidem. În timpul războiului. motiv pentru care dispunem de foarte puţine informaţii. În perioada ocupaţiei. . în schimb. Câteva zile mai târziu. 26. 5. 14 15 Ibidem. au rămas în teritoriul ocupat de duşmani: 40. dosar 18/1918. 19 Ibidem. f.

în ultimele trei zile de evacuare: 15 duble decalitri de grâu. f. 3. f. 803 ha au fost date comunei Segarcea. f. 3. dosar 8/1931. 74. f. secţia a III-a. 29 Ibidem.946.90 de lei. dosar 8/1931. 935 de lei/ha26. 26 Idem. ce fuseseră sustrase29.396. 22 21 . drept despăgubire. prin care sătenii din Panaghia revendicau o suprafaţă de 350 de ha din Domeniul Coroanei. 27 Ibidem. Exproprierea terenurilor agrare a generat o serie de nemulţumiri vis-a-vis de problema împroprietăririlor.de la secţia Panaghia au fost luate. De asemenea. Administraţia a acceptat apropierea islazului de sat. În 1923 au existat două procese. cu două tarlale. dosar 172/1919. 37. dosar 23/1919. Ibidem. 23 Ibidem. 28 Idem. unul în iunie. dosar 85/1908.393.39 de ha. la 23 octombrie 1923. 24 Idem. Al doilea proces a fost intentat de sătenii lipoveni.Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 175 _______________________________________________________________________________ . f. 144-145.501. – 1. suma de 11. 144-145. în octombrie 1923. Comisia judeţeană de expropriere a respins. 10-12. f. În faţa obiecţiilor locuitorilor. Cele mai mari pagube au fost evaluate la: cereale. dosar 23/1919.643. ce considerau că trebuia expropriată. la 14 mai 1919. La 16 septembrie 1920. idem. din următoarele secţii: Lipovu – 2. f. fond Domeniul Coroanei Segarcea. cu privire la lipsa apei pentru adăpatul vitelor şi a drumului de acces la izlazul respectiv.007.87 de ha. Comisia de Despăgubiri a Tribunalului Dolj. apă în mijlocul izlazului27. f. 464-465. soluţionând cererea Regiei. dosar 172/1919. Aceştia afirmau că mai există 184 de ha de teren arabil. În anul 1919. şi s-a angajat să aducă.814. Comisia a III-a judeţeană a hotărât.462.301.09 ha24. în punctul Gârnicioara.35 de lei pentru refaceri. procesele purtându-se până în deceniul al 3-lea.62. pe motiv că suprafaţa revendicată era deja expropriată28. Din această suprafaţă. 5 saci de porumb drugă. exproprierea suprafeţei de 7. printr-un sistem de canale. Preţul a fost cel prevăzut de Consiliul Superior al Agriculturii. ca nefondat apelul. depozitate în magaziile Domeniului şi o cantitate destul de mare de vin din recolta anului 191622.50 de ha. moşiilor etc.33 de ha în vederea constituirii izlazului comunal25.55 de lei reprezentând evaluarea pagubelor reale şi 3. din care 7. dosar 17/1918. f. au luat ca pradă de război 179 de vagoane de grâu. Domeniul Segarcea ocupa o suprafaţă de 13. 61. fond Domeniul Coroanei Segarcea. fond Consilieratul Agricol Dolj. 9. 25 Idem.312. Panaghia – 676 de ha şi Dâlga – 965 de ha. Segarcea – 3.754 de lei23. ca urmare a vânzării unor terenuri în suprafaţă de 1. fond Inspectoratul Agricol Dolj. 4 saci de ovăz şi 3 saci de orzoaică21.871 de lei şi lipsa de folosinţă a caselor.303. seminţe şi furaje – 3. i-a acordat Domeniului Segarcea. În urma Ibidem.193. fond Consilieratul Agricol Dolj.050.

în 1930: 28 de lei ziua cu braţele.53 de ha. astfel că. 804. de 14. Culturile au continuat să se efectueze cu locuitorii. 510 lei treieratul. Idem. 73 de ha34. 1. Dâlga – 957. 1. fond Consilieratul Agricol Dolj.000 de lei pentru secerat păioase şi 500 de lei pentru cosit fân35.7. din 1921. Domeniul însemna ca suprafaţă 2. 1.034. Costul lucrărilor agricole a crescut continuu în anii următori. fiind urmate îndeaproape de orz. 137. dosar 8/1931. Curtea de Apel. 36 Ibidem.594. În urma măsurătorilor efectuate.707 ha. dosar 1/1933. f.519 ha erau destinate fermei model30.18 ha. 400 de lei prima praşilă şi 500 de lei ce-a doua praşilă a porumbului. 753. dosar 23/1919. respectiv.400 lei/ha teren cultivabil. situaţia se prezenta astfel: la Segarcea. 32 Ibidem.589. De asemenea. în vederea regenerării. Lacul cu Paiul (12 ha).3. a impus. 400 de lei arătura din luna august.176 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ deposedării acestor terenuri. Din această suprafaţă.5 ha.406. în stăpânirea Domeniului Segarcea mai rămâneau 5. dosar 4/1927. 35 Ibidem.620.6902 ha: Lipov – 2. Cadastrul a expropriat 7. 33 Ibidem.275.907 lei „acareturile” din secţiile fermelor Gârnicioara. ovăz. la Lipovu. Secţia I Craiova. 191. În 1926. f.936 de ha. Pe comune. Suprafaţa definitiv expropriată a fost de 9. f.5. 18 lei menajul. f. iar în comuna Dâlga-Calopăr. 500 şi.80 de ha. .859 de ha. dosar 172/1919. 80 de lei grăpatul. 400 lei/ha din lacurile permanente: Comoşteanu (15 ha). 1.7 ha moşie şi 1.479 ha pentru fermă. în locurile unde pădurea fusese exploatată şi degajată de rădăcini. 600 de lei prima şi a doua praşilă la sfeclă. f. 8 lei menajul.947 de ha şi Panaghia – 667 de ha31. preţurile la lucru erau calculate la ha.589. 63. Lacul cu Măgura (8 ha). f. pe baza contractelor de învoieli agricole. în 1933 situaţia era următoarea: 15 lei ziua cu braţele. Porumbul şi grâul au continuat să ocupe cele mai întinse suprafeţe. precum şi 497. constând în teren arabil. ajungându-se să se plătească. Dâlga şi Panagahia32. Diminuarea considerabilă a suprafeţelor destinate culturilor agricole. la Panaghia. Segarcea – 3. 145.251. au mai rămas 2. rezultând o suprafaţă de 4. 1.65 de ha. reprezentând păduri şi teritoriul aferent. plantele furajere ocupau suprafeţe destul de întinse. astfel: 300 de lei arătura de primăvară. 175 de lei semănatul. realizarea acestora în cultură mixtă. a stabilit preţul terenului expropriat din moşia Segarcea: 3.096 de ha. Din suprafaţa iniţială a Domeniului. 62. 800 de lei seceratul. Adâncirea crizei economice a necesitat o reducere treptată a cheltuielilor. 179. 320 de lei aratul cu boii. orzoaică.22 de ha. fond Domeniul Coroanei Segarcea. 34 Ibidem. 13-19. 360 de 30 31 Ibidem. f.200 de lei cositul şi 150 de lei transportul cu carul36. La 15 februarie 1922.829. idem. vii şi izlaz33.

orz de toamnă – 747 de kg. 38 37 . 175. media a fost: lucernă prima coasă – 1. dosar 7/1928. în anul 1926 grindina a distrus complet recoltele anului respectiv39. sfeclă de zahăr – 5.043.4 2 50 114 5. furtunile cu grindină din vara anilor 1924. afectând-o în mare măsură. 39 Ibidem. 2. gerurile din anii 1928. sfeclă de furaj – 13. rezultatele se pot observa din tabelul de mai 40 jos : Nr. ibidem. 200 de lei aratul cu boii.600 ha 322.534 de kg.020 174.649 113.15 kg 464. în special în regiunile muntoase. porumb furajer – 2.350 de kg. dosar 4/1927.840 32.944 97 1. 440 de lei cositul şi 100 de lei transportul cu carul37.122 de kg. 288. Între anii 1920 – 1925 producţia medie a culturilor agricole a fost următoarea: grâu de toamnă – 1. porumb – 850 de kg. ibidem. f. 30 de lei grăpatul. dosar 14/1928.381de kg. f. borceag – 1. fân natural – 1.763 de kg.474 202. Pentru plantele furajere. f. dosar 9/1928. producţia agricolă a fost determinată de capriciile naturii.964 25 159 24 25. 260 de lei treieratul.400 de kg38. În perioada 1920-1948. f. 121-123. 1926 şi 1943.500 26. 107. 1927.50 16 181 1. 4. orzoaică – 1.728 82. 281.Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 177 _______________________________________________________________________________ lei seceratul. ibidem.250 360 ha 320 93. 40 Ibidem. Această lipsă a fost determinată atât de starea de război.75 kg 489. fasole – 319 kg.50 184. Felul produselor Grâu regie Grâu dijmă ½ Porumb dijmă Orz dijmă Orz regie Ovăz regie Ovăz dijmă Rapiţă Suprafaţa ocupată şi cantităţile obţinute în kilograme 1927 1928 1932 1933 ha 318 225. cât şi de secetă. părâng – 1. fapt ce a făcut ca Administraţia Centrală să ia unele măsuri pentru a veni în ajutorul domeniilor afectate.640 28. f. dosar 7/1932. 1942.538 95.180 52. ovăz – 1.988 585 În anul 1942 s-a înregistrat. 3.260 de kg. 69. crt. seceta din anii 1925. 191-192. 192. Conform aceleiaşi surse de arhivă. dosar 4/1927.405 350. Ibidem. 1. ibidem.25 kg 412. Administraţia a decis să se trimită de urgenţă.601 335 88. dosar 9/1927. 8. dosar 7/1933.306 750.35 120.470 40.864 de kg.375 kg 282. 81.776 de kg.100 de kg. 5. 97 de lei semănatul. ibidem.75 145. ibidem. 1941. 102. de la această regie. f. Datorită faptului că Domeniul Segarcea era singura moşie care producea cantităţi mai mari de cereale şi dispunea şi de unele rezerve. mazăre – 480 de kg.440 89. 5 vagoane de Ibidem. 76. Pentru anii 1927-1933. la nivelul întregii ţări. f. 1937 şi 1941. 615-618. 20-35. 7.10 213. 6. cartofi – 1. f.75 ha 362 190.308 kg.5 359. f. o acută lipsă de porumb şi grâu. f.571 3. ibidem. dosar 4/1928.

dosar 246/1946.30. Solicita. au accentuat starea de degradare a ţăranilor şi a culturilor agricole. în vederea colectării din depozitele I.465 de kg de porumb sau grâu. f. însă. 65 de lei.339. În anul 1926. un deficit la cultura porumbului. pentru satisfacerea propriilor nevoi trebuia să achiziţioneze 108.70 de lei partea Domeniului44.598. iar în anul 1927. dosar 7/1928.459.90 de lei îi reveneau Regiei45. Trecerea economiei pe picior de război. care au afectat în mare măsură culturile agricole ale sătenilor şi au determinat o scădere a vânzărilor. acordarea de autorizaţii. în vederea efectuării însămânţărilor în judeţul Dolj..60 de lei46. 18. astfel că. a fost cauzată de grindină şi de revărsarea apei Desnăţuiului.N.A. 4. fond Domeniul Coroanei Segarcea. f. 129. Segarcea şi Sadova erau singurele care puteau veni în sprijinul domeniilor ameninţate de foamete. iar cantitatea de 127. Ţinând cont de faptul că Regiile Cocioc. Aceasta din urmă. rezultate din recoltele anului şi uiumul anului 1947.178 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ porumb şi 3 – 4 vagoane de grâu domeniilor Mălini. dosar 151/1942. 120. un total de 367.057 de kg a fost distribuită astfel: 14.830 de kg Regiei Cocioc. dosar 5/1926. în anul 1928. 440. f. .000 de kg pentru Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. Suma mică. 42. de asemenea.700 de kg de fasole şi 135. 36. obţinută în anul 1926. Pentru obţinerea zarzavatului necesar pentru angajaţi şi zilieri. 44 Ibidem.000 de lei pe ha şi un anumit număr de kilograme de legume sau fire de zarzavat.C. f. din care 69.799.940 de kg de orz. pentru care.556.200 de kg Regiei Mălini. preţurile derizorii ale produselor agricole. stabilite în contract de către şeful de regie43. Administraţia Centrală îi solicita Ministrului.990 de kg înregistrat la grâu. 28. 43 D.P. Regia Segarcea a reuşit să obţină o recoltă satisfăcătoare la cereale. şi partea care le revenea bulgarilor a fost mai mică. Din acest motiv.603 de kg Regiei Borca şi 8. 46 Ibidem. scutirea definitivă a acestora de la predarea cotelor legale de cereale. din care 118. Bucureşti. În anul 1947. 346. Dacă cantitatea de grâu a fost mai mult decât suficientă. în condiţiile în care seceta se menţinea. în suprafaţă de 15 pogoane. Majoritatea tranzacţiilor reprezentau un schimb de produse între zarzavaturi şi cerealele sătenilor. fond Administraţia Centrală.O.N.424 de kg Regiei Buşteni.J. concentrările masive de oameni şi rechiziţiile care au urmat.I. 41 42 A. Dolj.300 de kg de cartofi42. Domeniul Segarcea a beneficiat de două grădini: una la gura pârăului Dâlga şi cea de-a doua la Lipov. inflaţia tot mai mare etc.510. plătea Domeniului 4. s-au rezervat 120. dosar 7/1927.O. a fost dată în arendă bulgarului Iordan Ilieff.380 de kg de porumb.000 de kg Regiei Ruşeţu. grădina a dat un beneficiu net de 266. Regia Segarcea a înregistrat. de numai 197. Borca şi Broşteni41. Ibidem.-lui a necesarului pentru aprovizionarea cu: 1. f. 45 Ibidem. Bicaz.C. 81. Din excedentul de 268.

Conform recensământului din 1906. a căror valoare totală se ridica la 18. boul moldovenesc. luând naştere un parc zootehnic bine dezvoltat. 39 de viţei. la Lipov se găseau: 22 de vieri. în număr de 1. dosar 3/1931. fiecare fermă avea 20-40 de boi. la preţul de 4. A fost adus. Creşterea animalelor. 4 litri/zi. 13 mânji şi 15 mânze.448 lei50. 131 de porci. dosar 3/1916-1919.073 de capete.A. au rămas în teritoriul de ocupaţie 70 de berbeci. aleasă datorită faptului că animalele se îngrăşau repede. A luat naştere şi o herghelie cu cai pentru cavalerie. Un accent important a fost pus. unele produse. cum cele mai multe oi de rasă ţurcană nu rezistau decât până în lunile mai-iunie. cât şi de prăsilă. Şi. au fost cumpărate 4 vaci şi 2 tauri moldoveneşti. recunoscute pentru calitatea laptelui. cit. 872 de oi.000 de lei/ha pe an47. p. ajungând ca. 49 Ibidem. în medie. fond Domeniul Coroanei Segarcea. Florian Davidescu. De asemenea. Turma de oi. În 1906. trăsură şi de muncă. 36. recensământul făcut să arate astfel: 121 de vaci de prăsilă. 29 de batali. dând o cantitate mai mare de lână şi de lapte. întregul Domeniu avea 290 de boi şi 8 bivoli. iar mânzatele la secţia Gârnicioara48. O parte dintre zarzavaturile care îi reveneau Domeniului erau valorificate prin intermediul magazinului de desfacere din Bucureşti. Creşterea porcilor se axa pe rasa Mangaliţa. 125 de scroafe 47 48 Ibidem. Acestea s-au dovedit a fi mult mai rentabile. au fost aduse atât vite pentru muncă. unde s-a deschis şi o lăptărie. 30-35. p. În timpul Primului Război Mondial. 290 de miele. 3 mânji de 2 ani. 13 mânji de 1 an. . Creşterea oilor aducea venituri importante Domeniului. aceasta număra 169 de capete.. Fermele s-au înfiinţat rapid. 10 armăsari. acestea au fost înlocuite treptat cu oi ţigăi negre. oilor şi bovinelor. Au fost procurate vaci moldoveneşti. totodată. Porcii erau ţinuţi la secţia Lipov. 6 cârlani de 3 ani. a fost arendată în anii 1931-1933 locuitorului Triţă R. Acestea dădeau. f. şi pe creşterea animalelor. în anul 1906. aduse de la Gângiova. 30 de viţele. 123 de noatini. dintre care: 59 de iepe de prăsilă. 61 de scroafe de prăsilă. ajungeau pe masa Familiei Regale. 37 de mânzaţi.75 de ha. 66 de mânzate. 50 D. În acest sens. Tăuraşii erau crescuţi la secţiile Dâlga şi Panaghia. 12 mânze de 2 ani. Dolj. 66. f. Ionilă. în suprafaţă de 2. pentru prăsilă. Vacile se aflau în îngrijire la secţia Valea Rea. iar carnea acestora era tot mai căutată în comerţ.N. 9 tauri. încât în 1906. iar armăsarii la secţia Segarcea49. op. În 1900. îndeosebi a porcilor. 429. 14 mânze de 1 an. iar mieii se comercializau cu un preţ mai ridicat. era crescută la secţia Panaghia.Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 179 _______________________________________________________________________________ Grădina din perimetrul pădurii Dâlga. Iepele de muncă erau îngrijite la secţia Şestu. În anul 1906.J. în stare naturală sau pregătite pentru iarnă. 285 de noatine.

valoarea totală a animalelor Domeniului Segarcea. D. 4 viţei. De la oamenii din sat au rechiziţionat 100 de boi. 51 52 Fl. o căruţă. 90 de oi. Specia Armăsari Iepe Mânji şi mânze Cai de serviciu Tauri Vaci de prăsilă Mânzaţi Mânzate Viţei şi viţele Boi de muncă Bivoli Bivoliţe Turmaci şi turmace Berbeci Oi Vieri Scroafe Porci de îngrăşat Godaci Anul 1901 4 7 14 2 14 2 1 11 68 4 6 Anul 1902 6 10 5 14 10 25 9 6 16 146 4 13 277 5 18 10 Anul 1903 8 34 23 18 10 68 31 25 54 168 4 2 6 23 448 17 33 23 152 Anul 1904 11 57 47 18 10 77 33 35 62 164 4 2 8 23 424 22 53 100 163 Anul 1905 10 59 78 22 9 121 37 66 69 290 8 5 3 41 539 22 61 247 361 În anul 1906. Dolj.de la secţia Dâlga: 6 boi de jug. Din nota întocmită cu ocazia evacuării Domeniului. s-a constatat că germanii au rechiziţionat sau au vândut următoarele animale şi unelte. fond Domeniul Coroanei Segarcea.J.A. În tabelul următor vom evidenţia creşterea efectivelor de animale de pe Domeniul Segarcea între anii 1901-1905. 31. 3. 50 de vaci. un taur. . op. 1. f. 150 de gâşte. cit.739 de lei. 1 cal aparţinând Domeniului. 8 boi. p.180 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ castrate. 3 care şi un cal rechiziţionat54. 53 Ibidem.457 de capete. În perioada 1916-1918. 81 de grăsuni. 20 de juguri etc. Au vândut 15 mânzate. animalele rămase pe Domeniu au suferit mari pierderi.de la secţia Gârnicioara s-au luat: 38 de boi. 10 cai. Davidescu. 54 Ibidem. 94 de grăsune şi 187 de purcei.de la secţia Lipovu au fost luate: 2 care. 42 de porci îngrăşaţi53. 6 viţei. f. se ridica la 253. aparţinând Domeniului şi sătenilor: . 4 vaci. dosar 18/1918. 2. . Domeniul deţinea şi 40 de stupi51. la 18 noiembrie 1918. f. 150 de găini şi 50 de raţe52. 4 care de lemne..N. 2. .

Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 181 _______________________________________________________________________________

- de la secţia Valea Rea: 4 boi de jug, 2 care de transport, 5 cai şi o trăsură rechiziţionată55; - de la secţia Şestu, 6 boi, 2 cai, 2 viţei, un camion, un car şi 256 de 56 păsări ; - de la secţia Panaghia au fost luate, în ultimele trei zile de evacuare, o căruţă pentru 2 cai, o pereche de hamuri de curele, o pereche de frâne pentru doi cai57. Începând cu anul 1921, reducerea suprafeţelor agricole a avut drept consecinţă reducerea şeptelului pe Domeniul Coroanei. Ca urmare, în anul 1925, întreg parcul zootehnic era redus la 189 de bovine şi 207 cabaline58. În domeniul viticol, accentul s-a pus pe Domeniile Segarcea şi Sadova, unde cultura viţei-de-vie se practica încă din perioada Evului Mediu. Viile indigene, din podgoriile doljene, au fost, însă, distruse în anul 1895-1896 de filoxeră. Remediul l-a reprezentat altoirea pe tulpini de viţă americană, rezistentă la filoxeră. În vederea refacerii podgoriei, Ion Kalinderu le-a propus oamenilor să scoată viile rămase, şi fiecare să planteze câte o suprafaţă cu viţă altoită. S-a lovit însă de refuzul lipovenilor, care se temeau că nu-şi vor mai primi viile înapoi. În ciuda acestui refuz, în perioada 1902-1910 au fost plantate pe Domeniul Segarcea noi vii, pe o suprafaţă de 173 de ha, situate în coasta din Valea-Oanei şi Dealul Robului. În anul 1901, a fost înfiinţată o pepinieră în suprafaţă de un hectar, care cuprindea peste 60 de varietăţi de struguri, indigene şi străine, necesare altoitului viţei americane59. Pentru creşterea altoaielor a fost rezervată o suprafaţă de 25 de ha. Podgoria de la Segarcea deţinea următoarele tipuri de viţă-de-vie: Crâmpoşie, Alb superior, Tămâioasă, Băbească neagră, Pinot Noir, Cabernet, Sauvignon, Muscat Frontignan, Muscat Ottonel, Cinsaut, Muscat Hamburg, Chasselas, Fetească Albă, Bordeaux, Negru vârtos etc. Dintre aceste varietăţi se remarcau: Crâmpoşia, care reprezenta baza culturii, producând constant şi în cantitate destul de mare; soiurile Pinot Noir şi Cabernet Sauvignon, care produceau vin roşu şi Fetească albă şi Sauvignon pentru cele albe. Via altoită a găsit la Segarcea un teren propice, dovada reprezentând-o faptul că, în anul 1905, de pe o suprafaţă de 20 de ha, aflată pe rod, producţia a fost de 300 de decalitri/ha. Absenţa viilor din zonă a făcut ca preţul strugurilor să fie foarte ridicat în acel an. Aceştia s-au vândut, atât pe piaţa de la Craiova, cât şi în împrejurimi, cu 40 de bani kilogramul60.
55 56

Ibidem, f. 4. Ibidem, f. 218. 57 Ibidem, dosar 17/1918, f. 9. 58 Ibidem, dosar 5/1925, f. 50-51. 59 Florian Davidescu, op. cit., p. 64. 60 Aurel Pop, Domeniul Coroanei Segarcea, Craiova, 2005, p. 5.

182

Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________

Suprafaţa vastă, ocupată de vie, ca şi productivitatea acesteia, reclamau construirea unei crame înzestrate cu o instalaţie modernă, care să permită o mai bună pregătire a vinurilor. Crama a fost ridicată în intervalul anilor 1906-190861. Construită de mari meşteri italieni, clădirea, în formă de cruce, avea patru niveluri, fiecare dintre acestea având un rol bine definit în tehnologia de preparare şi păstrare a vinurilor. La etajul de sus erau amplasate zdrobitoarele, unde se prelucrau strugurii, la etajul I se găseau presele şi cisternele, unde era depozitat mustul, la parter se afla pivniţa de fermentare şi, mai jos, pivniţa de păstrare şi învechire a vinului62. Profesorul V.S. Brezeanu scria, în 1912: „Domeniul Coroanei Segarcea posedă cea mai modernă instalaţiune pentru fabricarea vinului”63. Presa mare continuă, sistem Mabille64, funcţiona electric, producând zilnic 2.500 de decalitri de must. Din cauza uzurii, această presă a fost înlocuită, în anul 1933, cu o nouă presă continuă, marca Duchscher65. Alte două prese hidraulice erau folosite pentru presarea tescovinei, care produceau câte 500 – 600 de decalitri şi care ofereau numitul vin de mâna a doua66. Fermentarea mustului se făcea cu ajutorul fermenţilor selecţionaţi, produşi atât în ţară, cât şi în străinătate. În perioada anului 1923, vinificarea realizată la crama din Segarcea era una dintre cele mai moderne: strugurii erau separaţi de ciorchini, zdrobiţi, iar mustul obţinut la prima presă era pus la fermentat. Mustul de la a doua presă era vinificat separat, apoi distilat în vederea obţinerii coniacului. În continuarea cramei a fost construită o secţie specială, în care se realiza distilarea, şi o alta în care se efectua şampanizarea, prin metoda Champenoise (vin spumant), dar şi prin imprimare cu gaz carbonic (vin spumos)67. Înaintea Primului Război Mondial, se şampanizau, anual, aprox. 3.500 de sticle68. În anul 1916, în momentul instalării armatelor de ocupaţie, în crama Domeniului se găseau băuturi în valoare de 291.176,6 lei: 25.455,1 decalitri vinuri albe, 27.426,1 decalitri vinuri roşii, 1.525 de sticle de vin alb, 17 sticle de vin roşu, 2.959 de sticle cu şampanie, 1 sticlă cu vermut, 765 de sticle cu pelin,
Nu se ştie cu exactitate anul înfiinţării acestei crame, dar, într-un document din anul 1928, şeful de regie menţionează existenţa aici a unei prese, model Mabille (vezi D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 2/1928, f. 333). Conform inventarului din 1914, în acest an crama era deja construită (vezi A.N.I.C. Bucureşti, fond Administraţia Centrală, dosar 42/1914, f. 3). 62 Aurel Pop, op. cit., p. 12. 63 Ibidem. 64 D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 2/1928, f. 333. 65 Ibidem, dosar 2/1933, f. 602. 66 Aurel Pop, op. cit., p. 13. 67 Ibidem, p. 12. 68 Ibidem.
61

Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 183 _______________________________________________________________________________

rezultate din recoltele a diferiţi ani, 239,6 decalitri rachiu şi 38,6 decalitri ţuică. Valoarea acestora se ridica la suma de 291.176,6 lei 69. Domeniul viticol, afectat de acţiunile militare şi de ocupaţia străină, necesita măsuri urgente de refacere. În anul 1923, I. C. Teodorescu afirma: „Viile aparţinând Domeniului Coroanei Segarcea, înfiinţate cu 22 ani în urmă (1901) prin iniţiativa D-lui Florian Davidescu, cu concursul şi sub directa conducere a ilustrului nostru specialist viticultor Dobre Rădulescu, a cărui activitate pusă în slujba serviciului Domeniului Coroanei se vedeau înflorind viile de la Segarcea”70. Erau plantaţii cu care ţara se mândrea, întrucât se aflau printre puţinele din România, care puteau corespunde cerinţelor impuse de piaţa consumatoare. Însă, dezinteresul manifestat de administraţia germană faţă de acest sector, în timpul ocupaţiei germane, a dus la o reducere atât a suprafeţei ocupate cu viţăde-vie, cât şi a producţiei. Astfel, la nivelul anului 1924, Domeniul poseda 74 de ha vie altoită, în Secţia viilor, şi 25 de ha de vie altoită, în Dealul Robului, plai renumit în Oltenia pentru vinurile sale alese71. Doi ani mai târziu, în 1926, deşi secţia viticolă înregistra o suprafaţă de 221 de ha, numai 95,83 de ha erau ocupate cu vie roditoare, 5 ha erau cu viţă americană, 1 ha pepinieră de viţă altoită, şi 5 ha vie distrusă. Restul terenului era ocupat cu plantaţii de salcâm (25 de ha), plantaţii de duzi (10 ha), drumuri, locuri libere (14,88 de ha), cramă (0,75 de ha), curţi şi ferme (7,50), iar 56 de ha erau destinate culturilor agricole72. Cum partea de nord era cea mai afectată (lipsurile depăşeau procentul de 50% – 60%), s-a decis replantarea, treptată, a câte 5-6 ha pe an73. Această acţiune a început din primăvara anului 1931. În procesul de plantare, trebuia să se ţină cont de tipurile superioare de vin, solicitate pe piaţă. În ceea ce priveşte varietăţile plantate, în vederea unei vinificaţii raţionale, urmându-se modelul francez, s-a ţinut cont de asocierile care se realizau între diferite vinuri, pentru obţinerea „calităţii, a fineţei şi a buchetelor”74. Alături de varietăţile de vin alb şi negru, recunoscute ca producătoare de vin, s-au plantat şi tipuri de vie care să producă atât vin, cât şi struguri de masă, în cantităţi mari. Munca la vie se efectua mecanizat, cu pluguri de mici dimensiuni, iar ca factor uman, se realiza în special cu ţiganii din zonă, dar şi cu străinii. În anul 1930, au fost angajaţi 288 de lucrători: 240 au fost plătiţi, conform contractului, cu preţuri cuprinse între 20-45 de lei/zi şi raţie de alimente. Masa zilnică, primită
D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 3/1916-1919, f. 66-68. Aurel Pop, op. cit., p. 6. 71 D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 2/1925, f. 17. 72 Ibidem, dosar 7/1926, f. 72; via roditoare ocupa următoarele suprafeţe: 23,76 de ha vie în Dealul Robului şi 72,07 ha în Valea Oanei. 73 Ibidem, dosar 2/1929, f. 1. 74 Ibidem.
70 69

184

Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________

de la Regie, consta în: 1 ½ mălai sau pâine, 0,250 de kg de legume, ceapă, sare, ulei şi ¼ litru rachiu. De trei ori pe săptămână, primeau carne, brânză etc. Restul de 48 de lucrători erau de naţionalitate maghiară şi erau plătiţi cu sume cuprinse între 40-45 de lei/zi. Raţia de mâncare era socotită pentru o săptămână, fiecărei persoane revenindu-i: 7 kg de mălai, 1 ½ kg de pâine, 1 kg de carne de vită sau porc, 1 kg de brânză sau 1 kg de slănină, ½ kg de orez, 1 kg de fasole, 1 l de rachiu, 0,100 l ulei, sare, oţet, făină pentru rântaş şi zarzavatul necesar75. Hrana zilnică pentru lucrătorii unguri se ridica la 27 de lei, pe când cea pentru locuitorii autohtoni la 21,40 de lei76. Diferenţa consta în faptul că străinii primeau mâncare şi duminica şi în zilele de sărbătoare. La Segarcea, a fost înfiinţată şi o şcoală de altoit, viţele produse aici având o mare căutare pe plan naţional. Preţurile cu care acestea se comercializau erau: în anul 1926 – 6 lei cele de calitatea I, 5 lei calitatea a II-a, 2 lei calitatea a III-a. Portaltoaiele costau maxim 75-80 de bani bucata77. Vinurile produse în crama de la Segarcea se puneau la învechit în butoaie şi se vindeau apoi în sticle, însemnate cu sigla Domeniului Coroanei. În anul 1926 au fost comercializaţi 65.906,4 decalitri vinuri albe şi 118 decalitri vinuri roşii78. Vinurile erau solicitate atât pentru consum, cât şi pentru prelucrare. În anul 1926, farmacistul din localitatea Băileşti a solicitat 25 de l de vin negru din producţia anului 1917, pentru medicamente79. Mari cantităţi de vin erau comandate de către diferite instituţii. Dintre acestea menţionăm Inspectoratul Maritim Constanţa, care, numai în anul 1933 a cumpărat 1.300 de sticle de ¾ l şi 600 de sticle de 3/8 l80. Produsele viticole se vindeau prin Magazinul de desfacere al Domeniului Coroanei, dar şi în localităţile din împrejurimi. Anual, erau trimise palatului regal câte o sticlă sau două de vin, din toate soiurile, pentru a fi supuse degustării şi aprobării regelui Carol al II-lea. Vinurile de la Segarcea erau dintre cele mai apreciate de către Familia Regală, care le solicita pentru a le servi la diferite ocazii: dineuri, onomastici, baluri, întruniri oficiale81. Din cercetarea fondurilor arhivistice aflăm că, în
Ibidem, dosar 12/1929, f. 38. Ibidem, dosar 2/1928, f. 246-250. Suma cheltuită cu muncitorii unguri este mai mare, deoarece, indiferent dacă vremea era rea sau erau zile de sărbătoare, hrana trebuia să le fie asigurată. Pentru ţigani, pe lângă banii plătiţi pentru munca efectuată, dar şi pentru mâncare, se mai cheltuiau şi câte 2,55 de lei cu iernatul. 77 Ibidem, dosar 1/1926, f. 160. 78 Ibidem, f. 297. 79 Ibidem, f. 99. 80 Ibidem, dosar 2/1933, 160, 317. 81 În anul 1925, au fost trimişi Casei Regale 5.084 de litri de vin Riesling (1923), în D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 2/1925, f. 194; în 1926, au fost trimise la palat următoarele cantităţi: 2.240 de l de vin Riesling (producţia 1919), 50 de sticle de vin tămâios (1923); în anul 1928 i s-au eliberat mareşalului Curţii MS. Reginei Maria, col Adj. Athanasescu,
76 75

Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 185 _______________________________________________________________________________

perioada ianuarie-aprilie 1928, s-au trimis pentru mesele regale şi cele ale suitei Reginei Maria, 422 de sticle cu vin, varietatea Riesling, din producţia anului 1921. Şi pentru că din această varietate rămăseseră puţine sticle (185), i s-a dat ordin pivnicerului să nu se mai elibereze acest vin decât în baza unui ordin special, venit din partea Mareşalului Curţii, Athanasescu82. În anul 1939, se găseau în cramă 71.636 de l de vin şi 17.505 sticle de ¾, destinate Casei Regale83. În anul 1947, băuturile furnizate Casei Regale au fost în valoare de 82.128.750 de lei84. Apreciate erau şi pe plan extern, după cum ne-o dovedeşte numărul mare de sticle expediate în ţări situate pe trei continente: 14.000 de sticle de vin Bordeaux (1936) în Elveţia, 55.300 de sticle în India, 7.500 de sticle în Anglia, 15.400 de sticle în America85. Aceasta este încă o dovadă a bunei impresii şi a renumelui pe care şi l-au câştigat vinurile segărcene la expoziţiile internaţionale la care au participat de-a lungul timpului. În 1943, proprietarul unui magazin de „pescărie şi icre negre” din Bucureşti solicita Administraţiei Centrale aprobarea cumpărării unei cantităţi de 500 de sticle de vinuri vechi (producţia anului 1935), pentru a le servi împreună cu icre negre, în localul său frecventat „de diplomaţi, actuali şi foşti miniştri, reprezentanţi ai legaţiilor din Bucureşti, dar şi de autorităţi şi oamenii bogaţi”86. Pe baza documentelor din arhivă am putut constitui un tabel cu cantităţile de vin obţinute în perioada interbelică87: Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Anul 1921 1926 1928 1929 1930 1931 1932 Producţia în decalitri 33.728,5 9.210 27.655 54.550 31.940 18.015 41.693

câte 1.500 de sticle de vin Riesling, producţiile 1925 şi 1926, în A.N.I.C. Bucureşti, Administraţia Centrală, dosar 65/1928, f. 2; în anul 1929, Regina Maria primea 300 de sticle de ¾ l, diferite specialităţi de vin; în D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 2/1929, f. 9. 82 A.N.I.C. Bucureşti, fond Administraţia Centrală, dosar 65/1928, f. 3. 83 Ibidem, dosar 98/1939, f. 42-45. 84 Ibidem, dosar 252/1947, f. 188. 85 Ibidem, dosar 268/F.D., f. 23. 86 Ibidem, dosar 176/1943, f. 456. 87 D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 5/1925, f. 19; ibidem, dosar 1/1926, f. 291; ibidem, dosar 21/1926, f. 59; ibidem, dosar 14/1928, f. 77-78; ibidem, dosar 2/1929, f. 635; ibidem, dosar 2/1930, f. 84; ibidem, dosar 2/1931, f. 437; ibidem, dosar 1/1932, f. 41-42; ibidem, dosar 17/1932, f. 93; ibidem, dosar 2/1933, f. 33; ibidem, dosar 2/1934, f. 337; ibidem, dosar 4/1944, f. 11.

186

Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________

8. 9. 10.

1934 1943 1944

25.270 10.757,5 cca 2.000

Ca şi cerealele, cantităţile de vin obţinute în intervalul de timp 19211944 au fost influenţate de capriciile naturii. În anul 1926, grindina a afectat grav via de la Valea Oanei, fiind ameninţată chiar şi producţia anului următor88. În anul 1944, ploaia abundentă a distrus recolta de struguri, astfel încât cantitatea de vin a fost foarte redusă şi destul de slabă sub raport calitativ. În noiembrie 1943, Administratorul Negel a cerut ca vinurile Crâmpoşia, Vinul Negru şi Pelinul, începând cu producţia acelui an, să fie vândute regulat şi complet în al doilea an de existenţă. Totodată, a cerut ca, anual, din fiecare recoltă, să fie îmbuteliate următoarele cantităţi de vin: 8.000 de l Alb Superior; 5.000 de l Riesling, 3.000 de l Fetească, 3.000 de l Frontignon, 4.000 de l Cabernet, 3.000 de l Pinot Noir. Aceste cantităţi trebuiau păstrate pentru învechire şi, după 5-6 ani, când ajungeau la maturitate şi erau bine formate, puteau fi îmbuteliate în sticle89. Preţurile de vânzare ale vinului au fost determinate întotdeauna de calitate, cantitate şi vechime. În anul 1930, vinul de masă alb se vindea cu 250 de lei/decalitru, iar cel roşu cu 270 de lei /decalitru. Preţul vinurilor superioare, fie albe sau roşii, varia între 400 şi 750 de lei decalitrul. Aceste vinuri se vindeau numai cu aprobarea Administraţiei Centrale90. Pe piaţa Craiovei, erau foarte rar cerute din cauza preţurilor ridicate. Cantitatea mare de vin, existentă în cramă în anul 1933, a dus, însă, la o reducere considerabilă a preţului la vinurile de masă, acceptându-se chiar şi vânzarea cantităţilor solicitate de cârciumarii din localitate şi din împrejurimi. Preţul de vânzare a scăzut la 14 lei/l91. Ulterior, preţurile s-au aflat într-o continuă creştere, ajungând ca, în anul 194192, să se vândă, la magazinul de desfacere, cu preţuri cuprinse între 40 şi 48 de lei litrul93. Vinurile de masă superioare se comercializau cu preţuri cuprinse între 56-68 de lei sticla de 1 l şi 44-54 de lei sticla de 2/494. În anul 1943, un litru de vin a ajuns
Ibidem, dosar 1/1926, f. 204. A.N.I.C. Bucureşti, fond Administraţia Centrală, dosar 176/1943, f. 30. 90 D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 2/1930, f. 167. 91 Ibidem, dosar 2/1933, f. 553. 92 A.N.I.C. Bucureşti, fond Administraţia Centrală, dosar 108/1941, f. 7. 93 Preţurile de vânzare, în anul 1941, pe sortimente, erau următoarele: Crâmpoşie de la 40 la 46 de lei; Negru – de la 43 la 50 de lei; Pelin – 45 la 52 de lei; Roze de la 34 la 40 de lei; Aligote alb de la 44 la 50 de lei; Sauternes alb de la 48 la 54 de lei; Sauvignon alb de la 48 la 54 de lei; Cabernet – 48 la 58 de lei. 94 Vinuri de masă superioare: Alb superior – sticla de 11,50 de lei – 56 de lei şi cel de 2/4 – de la 39 la 44 de lei; Riesling de 1 l – de la 54 la 60 de lei şi de 2/4 – de la 44 la 48 de lei; Bordeaux superior de 1 l de la 60 la 68 de lei; de 2/4 de la 48 la 54 de lei; Pinot Noir de 1 l – de la 60 la 68 de lei; de 2/4 – de la 48 la 54 de lei.
89 88

Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 187 _______________________________________________________________________________

la 90 lei95, însă, trei ani mai târziu, în 1946, cererile fiind foarte mari, încât nici nu puteau fi onorate, s-a decis o nouă majorare a preţului: vinurile produse în 1946 se vindeau acum cu 10.000 de lei/l, cele din anul 1945, la 12.000 de lei/l, iar celor produse anterior anului 1945, preţul li se majora cu 60%96. Foarte apreciat era şi coniacul produs în distileria de la Segarcea. În 1943, o sticlă de un litru costa 288 de lei, 228 de lei sticla de ¾ şi 106 lei sticla de 0,325 litri97. Dintre strugurii de masă, foarte solicitate erau varietăţile Chasselas galben şi roşu, Muscat Hamburg şi Muscat de Adda. La fel ca şi vinurile, strugurii de masă erau vânduţi prin intermediul Cancelariei. Conform informaţiilor de arhivă, în anul 1930 au fost vândute 2.837,25 de kg încasându-se suma de 43.432 de lei. Un mare consumator de struguri era Familia Regală. De exemplu, în anii 1927 şi 1928, Regelui Mihai i se trimiteau, de 3 ori pe săptămână, câte 5 kg de struguri98. În 1930, Domeniul Segarcea furniza palatelor Regale la Sinaia, Balcic, Mamaia şi Bucureşti, o cantitate de 364 de kg de struguri99. Foarte apreciaţi de către Regina Maria erau strugurii negri100. În fiecare an, în lunile august-noiembrie, aceasta primea, de două ori pe săptămână, câte un coş cu struguri101. În anul 1943, în timpul ocupaţiei sovietice, Regia Segarcea era ameninţată cu mari pierderi. Într-o adresă emisă către ministrul I. Christu, preşedintele Delegaţiei Române pentru aplicarea armistiţiului, Administraţia Domeniului Coroanei anunţa forţarea intrării în cramă de către sovietici, cu toate că le fuseseră satisfăcute toate pretenţiile legate de vinuri, lapte şi alimente, fără a li se percepe niciun ban. În aceste condiţii, pentru a se evita eventuale pagube majore, se solicita fie intervenţia la Comandamentul Sovietic pentru evacuarea fermei, fie înăsprirea pazei acesteia102. În ciuda intervenţiei Administraţiei, nu s-a luat niciun fel de măsură, dovadă fiind faptul că, în anul 1944, un număr de 70-80 de soldaţi au ridicat din cramă, sub ameninţare: 388 de l de vin alb (1943), 58 de sticle de Alb Superior (1936), 15 l de rachiu în 20 de sticle103. Ba mai mult, în mai 1945, reprezentanţi ai Comisiei Ruse de Control din Craiova pretindeau dreptul de a ridica din Crama Segarcea 12 vagoane de vin, 445 de butoaie de diferite mărimi în
D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 1/1946, f. 44. A.N.I.C. Bucureşti, fond Administraţia Centrală, dosar 232/1946, f. 218. 97 Ibidem, dosar 176/1943, f. 456. 98 D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 2/1928, f. 449; ibidem, dosar 2/1930, f. 270. 99 Ibidem, dosar 3/1931, f. 343. 100 Ibidem, dosar 2/1928, f. 420. 101 Ibidem, f. 449, 539, 562; ibidem dosar 3/1931, f. 303. 102 A.N.I.C. Bucureşti, fond Administraţia Centrală, dosar 180/1943, f.77. 103 Ibidem, f. 315-319.
96 95

188

Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________

schimbul vinului şi butoaielor luate de la Regia Româneşti, în perioada 19411944104. În perioada interbelică, vinul de la Crama Segarcea era vinul de protocol al Casei Regale. Din monografia destinată oraşului Segarcea reiese faptul că, după abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, comuniştii l-au preferat pentru protocolul CC al PMR105. Înfiinţarea, în anul 1905, a unei plantaţii de duzi în suprafaţă de 4 ha a favorizat practicarea sericiculturii. În acest scop a fost înfiinţat un atelier de ţesătorie, cu sediul la Segarcea, dotat cu o filatură pentru prelucrarea gogoşilor. Borangicul rezultat era folosit pentru lucrările executate în cadrul atelierului. De-a lungul perioadei dintre cele două războaie mondiale, s-au obţinut următoarele cantităţi de borangic106:
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. Anul 1926 1927 1928 1929 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940 Cantitatea de sămânţă de viermi grame 150 150 200 200 100 120 100 100 130 60 130 Cantitate gogoşi uscate obţinute kg 262 292 325 303,5 380 488 415 266 215 200 286 90 240 Cantitatea de borangic obţinută în kg 31 38 39 48,100 63 61 55,5 35 30 29,200 37,5 18,400 38,500 Preţul borangicului lei/kg 1.919

1.660 927,50 754,96 831,25 744 884,50 1011,25 1.051

Cantitatea de borangic era condiţionată de calitatea şi rezistenţa seminţei, dar şi de modul în care erau îngrijiţi viermii de mătase. De asemenea, a luat fiinţă şi o livadă în suprafaţă de 10 ha. Predominau: prunii, merele, nucii, cireşii, vişinii etc., ale căror fructe erau puse în vânzare sau folosite în prepararea băuturilor.
104 105

Ibidem, dosar 217/1945, f. 478. Dumitru D. Stan, Monografia oraşului Segarcea – Dolj, Craiova, Editura Policrom,

2007, p. 93.

A.N.I.C. Bucureşti, fond Domeniului Coroanei Segarcea, dosar 1274/1925-1940, f. 12, 30, 32, 43,54, 71, 136, 140, 149, 159, 161, 167, 173, 187, 193, 197-199, 204; D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Segarcea, dosar 11/1928, f. 115, 120-121; ibidem, dosar 11/1929, f. 104105, 107-110, 182; ibidem, dosar 12/1932, f. 179; ibidem, dosar 10/1933, f. 137; ibidem, dosar 12/1931, f. 102; ibidem, dosar 10/1934, f. 217.

106

Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 189 _______________________________________________________________________________

Domeniul forestier ocupa o suprafaţă de 2.308 ha. Acesta era delimitat de terenul agricol prin drumuri, şanţuri şi plantaţii de salcâmi107. Pădurea era compusă din 6 trupuri, situate în partea de nord a Domeniului: 3 principale – Dâlga, Panaghia, Cobia şi 3 secundare – Cobia Dâlgii, Bicanul şi Lunca. Primele două trupuri formau seriile cu acelaşi nume şi aveau o suprafaţă de 1.628,8 ha, iar cea de-a treia serie o constituiau trupurile: Cobia, Căbia Dâlgii, Lacul Bicanului şi Lunca, în suprafaţă de 529,01 ha108. Datorită condiţiilor specifice de climă şi a solului argilos-nisipos profund şi destul de fertil, arboretul era alcătuit din: cer, în proporţie de 50 %, gârniţă 30%, stejar pedunculat 10%, carpen 3%, frasin 2%, ulm 2%, jugastru, paltin, arţar 2%, şi altele 1%. După vârstă arboretului, statistica arăta astfel: 1-20 de ani – 1.354,255 de ha în proporţie de 59%; 21-40 de ani – 337,765 de ha în proporţie de 14,5%; 61-80 de ani – 265,830 de ha în proporţie de 11,5%; goluri – 350,250 de ha în proporţie de 15%. Pentru a putea fi exploatate economic, era necesară o perioadă de 80 de ani, deoarece esenţele preţioase care compuneau Domeniul proveneau din lăstari. În anul 1901, s-a realizat amenajarea acestor păduri. Regimul, adoptat pentru toate trupurile de pădure, a fost cel al codrului regulat, motiv pentru care, în pădurea Dâlga trebuiau să se facă tăieri succesive, iar în pădurea Panaghia tăieri rase, urmate de însămânţări artificiale şi plantaţii. La trupurile secundare, unde vârsta arboretului era destul de mică, nu se puteau face decât lucrări de reîmpădurire prin poieni şi rarişti şi rărituri în zonele cu arbori bătrâni109. Astfel, în apropiere de pădurea Panaghia, pe un teren care fusese destinat agriculturii şi desfundat cu ajutorul plugului cu abur, au fost plantate 30 de ha de pădure. Efectele războiului şi-au pus amprenta în mod negativ asupra domeniului silvic de la Segarcea. În perioada Primului Război Mondial, domeniul silvic a fost foarte afectat de distrugerea inamicului. Evaluând, la 19 noiembrie 1918, pagubele produse pădurilor Panaghia şi Cobia, brigadierul silvic Gh. Popescu constata că au fost tăiate 25 de ha din pădurea Lacul Bicanului, 15 ha din pădurea Panaghia şi 30 de ha din pădurea Cobia. În această perioadă, au fost rechiziţionate de la personalul silvic: 4 puşti de vânătoare, un revolver, 4 cartuşiere, un cuţit de vânătoare, o şa completă de călărie, precum şi un cal de serviciu110. De asemenea, la această din urmă pădure a fost devastat întreg cantonul silvic, tocăria şi mobilierul fiind arse, au luat 150 de mp sârmă împletită şi au împuşcat în parcul cerbilor 17 exemplare şi 5-600 de fazani111.
107 108

D.J.A.N. Dolj, fond Primăria Segarcea, dos. 10/1940, f. 1. Florian Davidescu, op. cit., p. 89-92. 109 Ibidem, p. 89-93. 110 D.J.A.N. Dolj, fond Domeniul Coroanei Sadova, dosar 21/1919, f. 41. 111 Ibidem, f. 91.

aflat în vigoare şi revizuit în 1921 şi 1931. 8.190 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ Întocmind raportul pentru pădurea Dâlga.6700 de ha.94 de ha. îi tăiau pe toţi fără a se gândi că întrerup masivul şi că descoperă solul… Duşmanul a extras toţi arborii mai de valoare… tot ce-a fost bun a luat”. În anul forestier 1930/1931. Planul prevăzut iniţial s-a realizat însă mult mai devreme. când s-au împădurit 318 ha. S-a stabilit ca. de-a lungul timpului. – conform relatărilor sătenilor – „pe preţuri ridicol de mici. s-a exploatat o suprafaţă de 66. brigadierul nota: „Duşmanul n-a respectat nicio normă de exploatare regulată.1500 de ha. s-a stabilit şi împădurirea cu stejar şi esenţe intermediare a suprafeţei de 81. suprafaţa 112 113 Ibidem.41 de ha cu salcâm şi 12. dosar 3/1931. nuc american. astfel. precum: frasin. Florica. 221. f.70 de ha în pădurea Panaghia. Au fost defrişate. 61. 114 Ibidem.50 de lei. f. 26.75 de ha cu stejar. După câţiva ani de folosinţă agricolă. 117.56 de ha în pădurea Cobia şi 24 de ha la Dâlga115. s-a realizat amenajamentul plantaţiilor de salcâm din perimetrul pădurilor Cobia.54 de m3 de lemn de lucru. Au rămas neîmpădurite 52 de ha din perimetrul pădurii Panaghia.831 de steri de lemn de foc116. adică aproximativ 40 de ha anual. 116 Ibidem. Prin plantaţie cu puieţi s-au împădurit 75. 344. materialul fiind vândut. dosar 3/1930. costul unui hectar ridicându-se la 1. în suprafaţă de 285. ele erau reîmpădurite. Tot în planul de exploatare. regenerarea pădurii exploatate. La revizuirea amenajamentului din 1921. f. f.68 de ha.336 de lei. sumele încasate rămânând în buzunarul soldatului care le vindea”112. Panaghia şi Lipovu. tăierea şi regenerarea pădurilor s-a realizat conform dispoziţiilor amenajamentului aprobat de Minister. 358. iar în seria Dâlga să se facă prin seminţe şi puieţi plantaţi113. 117 Ibidem.78 de ha s-au împădurit cu diferite esenţe. în timp de 8 ani. Terenurile defrişate erau redate agriculturii în vederea mobilizării terenului.41 de ha şi o revoluţie de 20 de ani pentru întinderea de 175. 115 Ibidem. crângul simplu. S-a stabilit. s-au împădurit 111.895. ca regim de exploatare. Conform amenajamentului din 1931. Prin însămânţare cu ghindă. f. Cheltuielile acestui proces s-au ridicat la suma de 454. cu o revoluţie de 10 ani pentru o suprafaţă de 100. Dacă la un loc găseau mai mulţi copaci care să le placă. pin negru şi răchită114. Ibidem. după avizul dat de Consiliul tehnic al pădurilor. 89-90. s-a hotărât ca împădurirea să se facă pe o perioadă de 10 ani. f. . 34.9300 de ha117. În septembrie 1931.800 de ha. exploatarea fiind la cheremul diferiţilor soldaţi germani care s-au perindat la această pădure. Dâlga. 184. să se facă prin procesul de lăstărire a buturugilor în seria Panaghia şi Cobia. din care s-au împădurit 203. După 1918. din care au rezultat: 326.

Se prevedea să se obţină următoarele cantităţi de steri de lemn: Dâlga (1. Segarcea – 391.67 42.057. 120 Ibidem.23 6. prevăzute să se facă pe o suprafaţă de 81. Pădurea propriu-zisă avea 2. aşa cum reiese din tabelul de mai jos120: Pădurile Suprafaţa împădurită ha Goluri şi poieni Molid Răşinoase Brad Pin Stejar Gârniţă Cer Foioase Plop şi salcie Frasin Ulm Salcâm Nuci Diverse*121 Panaghia 990. cu caracter de rărituri. era de 2.07 - Pentru anul 1932/1933.800 de steri). precum: tei.65 de ha şi era formată din 34.07 1. f.11 295. din care au fost exploatate.38 de ha de foioase. 32.13 1 5.34 0. 268. f. să se facă şi tăieri intermediare (culturale).75 de ha.777 de steri118. Calopăr – 32 de ha. noi împăduriri cu salcâm la Dâlga. stabilită a se exploata anual. 119 Ibidem.34 1 7.937 de steri).06 5. cu puieţi de ghindă.17 ha şi la Lipov.90 65.46 2. f.132.74 ha în planul de amenajament.115.90 de ha cu un volum de 5.390.89 - Dâlga 751.48 13. Volumul materialului lemnos rezultat a fost de 5. curăţiri.70 de ha.16 ha. 86.20 de ha de răşinoase.90 9.21 61. 121 * Esenţe în proporţii mici.64 de ha. suprafaţa totală a pădurilor. proiectate a fi împădurite în această perioadă. pe 8. pădurea fiind tăiată în crâng simplu şi crâng cu rezerve.56 Lipov 41.93 4. conform amenajamentului.88 Cobia-Florica 349.19 13.80 75.74 de ha şi completări în plantaţii vechi pe o suprafaţă de 32. În perioada 1931-1932.98 180 390.07 37. dosar 3/1933. de Ibidem. Calopăr – 804.80 ha)119. Lipov – 3.80 de ha. pe lângă tăierile principale.42 41.73 de ha (Panaghia – 1.98 5. şi 2. s-a stabilit ca.Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 191 _______________________________________________________________________________ pădurii.51 6.61 53.70 120. 118 .59 82 168.49 de ha). degajări a uscăturilor.04 47.96 1.80 3. Planul suprafeţelor. inclusiv poienile.63 1.80 de ha. pe 3. Lipov – 78.81 147. paltini.040 de steri) şi Panaghia (2. cuprindea: reîmpăduriri cu puieţi şi ghindă pe o suprafaţă de 41.30 125. dosar 9/1931. 32.16 ha (Panaghia – 35.220 de m3. era de 69. carpini. Segarcea – 19 ha. Cobia (1. 36.44 329. Au fost exploatate numai lemne pentru foc.

dosar 3/1933. depăşind prevederile amenajamentului123.50 de ha fâneţe. În perioada 1921-1929. f.N. pentru a nu afecta creşterea stejarului. 3. s-au cheltuit. şeful Regiei Segarcea a aproximat valoarea plăţilor efectuate în perioada 1912-1918 la următoarele sume: 3. 263 de bucăţi de araci de vie.693 de araci de vie.468 de lei. f. f.69 de ha păşune. Pentru obţinerea de puieţi.752 de steri de lemn de foc.000 de lei pentru anii 122 123 D. situaţia pădurii era următoarea: 1.J. 3/1931. 128. dosar. 65. 43. au fost înfiinţate patru pepiniere. fond Domeniul Coroanei Segarcea.50 de ha teren de cultură.63 de ha de plantaţii. 35. 11 steri de rigle şi 22 de bucăţi de doage128. Astfel. 764. S-au împădurit 46. dar mai ales stejarul. 184. una la pădurea Bicanu şi una la Cobia.75 de ha completări)126. au rezultat 498 de m3 de lemn de lucru şi 13. pe 12.162. f. unde se creşteau diferite specii. 443. f. 112 bucăţi de trunchiuri.32 de ha ape şi terenuri neproductive. 125 Ibidem. Arhiva a fost distrusă în timpul ocupaţiei. f. dosar 3/1930. în anii 1929-1930 s-au vândut: 8. Pentru anul 1933/1934. S-a renunţat la tăierea a 5. Dolj. Din această cauză. care aveau obligaţia să fasoneze şi să strângă în grămezi materialul rezultat. Lucrările de pe teren nu au respectat prevederile amenajamentului. 45. În anul 1933. Ibidem.20 de ha de salcâm. 65-67.43 de ha şi împădurirea suprafeţei de 54 de ha (36.75 de ha.A.74 de ha124. 127 Ibidem. rezultând 1.07 ha şi la Cobia. 355 de bondoci de gard.000 de lei pentru anii 1912 şi 1913. 71 de trunchiuri de lemn. Din produsele obţinute. 126 Ibidem. prin crearea de luminişuri în pădurea Florica. Au fost propuse spre împădurire 163. pe 10 ha. 504 bondoci de gard şi s-au păstrat pentru Domeniu: 25. pe 5.418. 551. şi câte un hectar cu nuc american şi cu frasin american122. amenajamentul prevedea exploatarea suprafeţei de 76. 440-441. 572 de prăjini. 436-437.44 de ha de curţi şi grădini. . f. dosar 3/1932.11 ha din moşie125. Dâlga.707 de steri de lemn de foc. nu există informaţii. 447. 124 Ibidem. Despre perioada premergătoare Primului Război Mondial.299 de steri de lemn de foc. pe lângă cele care se păstrau pentru nevoile Domeniului şi aprovizionarea instituţiilor din comună. 360.54 de ha. cea mai mare parte erau puse în vânzare.723 de bucăţi127. 128 Ibidem. 5. 17. cu pepinierele. unde se creşteau stejari şi răşinoase.319 puieţi. în suprafaţă totală de 8 ha: două în pădurea Dâlga. 257 de prăjini.25 ha împăduriri şi 17. tăindu-se numai 76. dintre care s-au folosit pentru plantaţii 904. Lucrările la pădure se realizau cu ajutorul oamenilor din comună. Din această suprafaţă.39 de ha de pădure naturală.192 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ gârniţă şi de stejar la Panaghia.72 de ha drumuri şi 2.

iar în natură primea dijmă din lemnele tăiate. 268.527 de lei în natură. 9. În perioada 1919-1929. câte 50-80 de lei/ster131. Total Perioada 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 în bani 13 400 19 454 31 130 44 520 64 830 90 525 111 150 156 350 167 529 187 850 192 000 1 078 738 în natură 1 672 1 672 8 298 10 616 15 204 25 582 54 483 65 393 75 436 85 320 80 496 424 527 În 1931. iar sporurile salariale se adăugau cam la 2-3 ani. dosar 9/1931. un 129 130 Ibidem. 80. un muncitor de la pădure câştiga 50 de lei pe zi. era fasonat în decasteri şi folosit. Situaţia s-a menţinut şi în anii următori: în 1933. . 1917 şi 1918. dosar 3/1930.078. f. crt.750 de lei vagonul. Din cauza preţurilor mari. ajungând să câştige. 5. de la 250 de lei sterul clasa a II-a. ca urmare a lipsei numerarului la locuitori. valoarea salariilor muncitorilor din acest sector s-a ridicat la 1. motiv pentru care s-a hotărât reducerea preţurilor. o parte pentru nevoile Domeniului. 314. dosar 3/1930.000 de lei pentru anii 1916. 131 Ibidem. 6. pentru un vagon de lemne se plătea între 6. iar restul dat spre vânzare locuitorilor din satele învecinate şi pe piaţa Craiovei. Materialul lemnos. f. Ibidem. 4. la 250 de lei sterul. 10. obţinut din exploatarea pădurii. la Craiova. s-au vândut 718 steri lemne de foc şi 983 ¾ steri crăci. astfel. pe piaţa Craiovei. Acest lucru s-a datorat faptului că preţul la lemnele de pe Domeniu era destul de ridicat. Preţurile s-au aflat într-o continuă scădere. 2. comparativ cu piaţa Craiovei unde. 132 Ibidem. 8. 7. în luna august a anului 1930 nu s-a înregistrat niciun fel de cerere la lemne. spre deosebire de prima jumătate a anului 1930. Se exploata numai lemn de foc şi lucrările se executau mai mult în perioada iernii.Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 193 _______________________________________________________________________________ 1914 şi 1915 şi 7.738 de lei în bani şi 424. iar lemnele clasa a II-a costau 7. după cum se poate observa în tabelul de mai jos129: Nr. 3. astfel: de la 300 de lei sterul lemne clasa I. În reconstituirea acestora a ţinut cont de faptul că salariile erau destul de mici.000 de lei. Transportul se făcea cu carele Domeniului şi ale oamenilor din sat şi costa.700 de lei vagonul de lemne clasa I. când s-au vândut 489 ½ steri lemne şi doar 289 de steri crăci132.000 – 7. cam 60-70 de lei pe zi130. f. În primele 6 luni ale anului 1929. ajungând la 8. 11. 125 de lei sterul crengi. 1. vara locuitorii fiind ocupaţi cu lucrările agricole. la 220 de lei.

4. Administraţia Domeniului Coroanei admitea acordarea de ajutoare în lemne. fie gratuit. 5. personalul pădurii obţinea. s-a acţionat pentru îmbunătăţirea sistemului de drumuri. crt. 268. 11. în perioada 1929-1933.400 – 4. iar cele mai mici în perioada de vară. dar şi cu cele ale oamenilor din localitate. 1. f. l-a determinat pe Şeful Regiei să îi ceară Administratorului Domeniului Coroanei să le acorde acestora posibilitatea de a cumpăra lemne la preţuri mult reduse: 100 de lei sterul lemne clasa a II-a.194 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ vagon de lemne transportat la domiciliu a scăzut la 4. . Transportul se realiza cu carele Regiei. aceasta s-a dovedit a fi destul de redusă. 135 Ibidem. dosar 9/1931. 9.50 1932 300 200 150-180 100-125 100-125 75 40-50 100 5-20 2 4-7 1933 300 200 180 125-150 75-100 5 2 125 Cele mai mari vânzări se înregistrau în perioada august-ianuarie. pe lângă salariu în bani. s-au dat gratuit 100 de bondoci pentru 133 134 Ibidem. Conform prevederilor bugetare. joagărul – numai în cazul arborilor mai groşi. fie prin reducerea preţului cu un anumit procent din preţul real. şi o raţie de lemne. în 1932. 8.000 de lei. În vederea realizării transportului. 80 de lei clasa a III-a şi 40 de lei sterul de crengi134. dosar 3/1933. Stabilită la 8 steri. 6. când oamenii erau ocupaţi cu muncile agricole. atât din punct de vedere cantitativ. f. în mod deosebit. toporul şi. au solicitat creşterea raţiei de la 8 la 12 steri lemne de calitatea a III-a. pentru diferite persoane fără posibilităţi sau pentru diverse instituţii. Era necesară o nouă reducere a preţurilor133. 10. 179. 3. cât şi calitativ.600 de lei. 68. Starea dificilă în care se aflau toţi slujbaşii moşiei. Ibidem. se pot observa din tabelul următor: Nr. Pentru tăierea pădurii se utiliza. cu 4. foarte rar. Produse lemnoase/ster Clasa I lemne de lucru de esenţă tare/ m3 Lemne de pin/ m3 Clasa a II-a Clasa a III-a Crăci cl I Crăci cl a II-a Crăci cl a III-a Lemne moi Bondocul de vie Aracul Rigla de salcâm Buturugi/ster 1929 300 250 1930 250 220 125 125 75 1931 300 150-180 100-150 100-125 75 40 100-150 5-9 1. aflate pe teritoriul Domeniului. preţul sterului transportat la Craiova se ridica la 50 – 80 de lei135. în acelaşi oraş. 7. f. fapt care-i obliga să cumpere o mare parte dintre lemnele necesare. Astfel. 12. Oscilaţiile de preţuri. În aceste condiţii. iar un vagon de lemne de pe teritoriul Domeniului ajungea să se vândă. 2. În anul 1931.

1. 13.19 2. din exploatarea Domeniului Segarcea s-au obţinut următoarele sume de bani139: Nr. pentru Inventarierea. 82. Bucureşti.76 Abdicarea Regelui Mihai I.45 3. anterior. f. a luat naştere. 315.896. 10. pădurea Domeniului Segarcea a fost deseori cotropită de armatele de ocupaţie.C. dosar 3/1932. 11. 12.60 777. 7.439.567.160. f.514. .75 2. dosar 72/1932.099. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial. toate bunurile.885.42 20.617.269 81. p. dosar 180/1943-1944.27 2. Fl. 3. în anul 1903.655.214.aparţinuseră Domeniului au fost supuse dispoziţiilor 136 137 Ibidem. Davidescu. soldaţii armatei sovietice au ridicat. au fost instituite mai multe Comisii pe lângă Administraţia Centrală a Domeniilor. 1. 164 din 7 ian. cit. 6. crt.N.974.169. f.990. op. fond Administraţia Centrală. 25 de steri de lemn de foc. 8. 2.50 2. În pădurea Cobia.106. dosar 109/1941.398. La 21 noiembrie 1944. 139 Ibidem.553. 122.589.63 3.32 1.375 de lei.627. Administraţia a solicitat ca proprietăţile Domeniului Coroanei să fie scutite de orice ridicări de materiale sau alte încălcări138. 9.30 3.485.60 3. 17 bondoci de gard şi 82 de rigle de salcâm locuitorului Marin Jianu din Segarcea136. În perioada interbelică. 3 lemne de lucru pentru fântâna din Dealul Robului.388 25. 5.170. ibidem.087. 1948.65 1. 14. din pădurea Domeniului Coroanei Segarcea. Total Anul 1921 1922 1923 1924 1925 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1941 1942 Venituri lei 2. În aceste condiţii.Evoluţia Domeniului Coroanei Segarcea în perioada 1884-1948 195 _______________________________________________________________________________ şcoala din Segarcea.I. 4.830.557.800.08 2. a însemnat sfârşitul instituţiei Domeniului Coroanei. operaţiunile şi veniturile de orice fel care. la 30 decembrie 1947 şi preluarea puterii politice de către comunişti.904. 15.726. 87. un parc cu 4 cerbi şi 8 ciute.432.. Prin Decizia nr. cu sediul în Bucureşti.351. 138 A. Începând cu 1 ianuarie 1948. pe o suprafaţă de 25 de ha. fostă a Coroanei. în valoare de 22.230. Conservarea şi Administrarea Bunurilor acestei instituţii. f. aduse de pe Domeniul Coroanei Mălini137.

. se faisant remarquer assez vite comme en tant qu’un des domains les plus développés. reunions diplomatiques. économie. Segarcea ayant l’avantage d’un sol très favorable à l’agriculture notamment pour les cultures viticoles. Le Domaine de la Couronne. 140 Ibidem. pentru toţi contribuabilii. Les vins y produits. ce que le régime communiste a préféré de conserver en renforcant leur position des vins officiels.196 Narcisa Maria Mitu _______________________________________________________________________________ fiscale prevăzute în legile ţării. L'EVOLUTION DE DOMAINE DE LA COURONNE SEGARCEA DANS LA PERIODE 1884-1948 (Résumé) Inclus par le loi du 10/22 Juin 1884 à l’intérieur du Domaine de la Couronne. averile foste regale 140 au fost trecute în patrimoniul Statului . bals. Potrivit Decretului nr. anniversaires. Une explication pour cette phenomène doit etre cherchée dans son position géographique. Segarcea a connu une évolution tout à fait particulière. très apréciés tant en pays qu’à l’étranger. din 26 mai 1948. f. dosar 208/1948. Mots-cléfs: XIXe – XXe siècle. Segarcea. 219. 28 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. réforme. ont assuré au brand Segarcea une réputation reconnue à la fois en Europe qu’en Amerique de Nord. La qualité de ses produits explique le choix de la famille royale qui n’hésitaient pas les faire servir aux diners.

un Zeitstil. aşadar. şi sincopele perioadei comuniste. Şi. cartografierea acestei divizii toxice a artei trebuie să conteze pe demarcarea unor borne metodologice precise. Serie nouă. New York. totuşi. în care orice consideraţie estetică a fost proscrisă unor pseudoprobleme filosofice. cel puţin în arhitectură. Fie că aceasta s-a numit artă militantă. un stil al epocii. aceea pe care o numeam „burgheză”. 197-203 1 . să zicem. artă angajată sau proletară. 24. Geist and Zeitgeist: The Spirit in an Unspiritual Age. astfel. dacă ar fi să găsim totuşi una. 2010. mai nimerit spus. trebuie demarată.RĂUL ŞI ARTA TOTALITARĂ SAU DESPRE DESPIRITUALIZARE ÎN ISTORIE GABRIEL LOHON Orice încercare de a înţelege răul absolut reclamă o operaţiune de exorcizare care. mai departe. realism socialist sau umanism socialist. clar conturat: expresia evidentă a epocii este de departe vizibilă prin technologie şi maşinal sau Hermann Broch. arta şi dependinţele sale le-ar fi preocupat mai îndeaproape pe. Procesul început în secolul al XIX-lea ne apare. Şi. arta cu subdiviziunile sale a fost aceea care a dat expresia exactă a vieţii. mai devreme sau mai târziu. deşi a început o „purificare” de atunci încoace. deşi studiată pe alocuri în Europa occidentală şi aproape deloc în România. Acolo unde morala înaltă chema cândva la umanitate şi la capacitatea de sacrificiu a acesteia. lucru care. arta capabilă să rezolve hiatusul în care intrase spiritul şi etica? Nu cumva a caracterizat exact radicalismul unei lumi de-platonicizate şi pozitiviste. ca şi când nu ar fi fost destul. după formula lui Hermann Broch1. disponibilitatea etică s-a transformat în oroare. A fost. tot arta desemnează. p. Altfel spus. 2002. Problema. aceea ar fi numai „marea operă”. toate acestea au fost colportate de artă. arta nu şi-a găsit expresia în eclectismul stilistic pe care l-a produs. Dacă în istoria civilizaţiei. ajungând la revoluţie culturală. interesul faţă de aceste chestiuni artistice rămâne închis în cercul celor interesaţi sau. în chip concret. reflectă noua rigoare etică şi care a creat. dar. nr. Iar dacă ar fi avut un statut intelectual şi „social”. sânge şi injustiţie. o dispută internă între artişti. continuă să adaste într-o zonă neclară. într-un sens. „plictisitele femei burgheze”. şi dacă ea marchează similar şi prezentul. arta comunistă. Prin urmare. Counterpoint. primele chestiuni care se ridică ating zonele originilor acestui tip de artă şi a manierei în care aceasta a sacrificat spiritul liber pentru o bună bucată de vreme. ARHIVELE OLTENIEI. atât de rebele încât respingeau orice urmă de metafizică? Chiar în perioada de până la 1917.

Totul ar conduce. . Alături de muzică. cel care ar reuni toate forţele într-o accelerare explozivă de facto şi. interstiţiile simptomatice ale unui unic. Dacă vorbim despre cumpăna în care se afla arta. şi-a pierdut capacitatea de a opri disoluţia totală a valorilor vechi. la o adâncă patologie a timpului. acelaşi Hermann Broch deplângea sporirea unei pieţe de masă pentru muzica populară prin film. avem în minte numai ideea de bine de-a lungul secolelor. deşi războiul ar putea fi marele catalizator. în muzică. dar acest lucru reprezintă numai o parte a sistemului valoric denumit „artă”. care s-ar putea explica mutual. nu în ultimul rând. în timp ce o industrie muzicală de nestăvilit a cuprins lumea. poate. pentru că sensul lor nu ar fi răspuns la o întrebare de tipul avem ce mânca? Sau avem unde să locuim? Nu. dar a cărui influenţă a ajuns la dimensiuni reduse. mai degrabă decât prin arhitectura urbană sau prin opere de artă. deşi războiul însuşi ar fi văzut drept rezultatul catastrofal al dezvoltării economice şi tehnologice şi. Toate aceste fenomene. graţie tensiunii mult mai reduse dintre cei doi poli. Gedanken zum Problem der Erkenntnis in der Musik (Gânduri despre problema cunoaşterii muzicale). totuşi. chiar ştiinţifice şi intelctuale. care a mijlocit apariţia sublimului în artă şi care a adus mai la îndemână clişeul potrivit căruia „muzele tac în vremuri de război”. conceptualizată de compozitorul austriac. eşuează în a construi un barometru al vieţii şi al epocii. deci. faptul se observă cel mai clar. drept artă. confuz şi însoţit binomic de forţele constructive şi distructive. se provoacă şi chiar se intensifică reciproc. ci şi polarizarea extremă a binelui şi a răului a ajuns să se metamorfozeze în arta însăşi. colosal proces logic. fie că reuşeşte să-şi creeze un stil propriu de operare. Şi asta pentru că. Ar fi. în 2 Este vorba despre muzica serială. care acoperă sute de ani şi în care proiecţia europeană asupra lumii s-a dizolvat puţin câte puţin. iar individul. unde forma sa cea mai pură subîntinde registrul etic. radio şi industria discurilor. că arta reprezenta arta binelui. fie el didactic sau satiric. procesul de reînnoire este ireversibil2. prea simplu să susţinem că problemele intelectuale şi estetice au fost ignorate. Găsim şi astăzi o artă a binelui. Nu numai poezia şi artele frumoase au devenit din ce în ce mai pătimaşe în scopul lor. acolo unde. iar acesta. în multe privinţe. lucru care l-a aruncat într-un derizoriu grad de autocompătimire a propriei conştiinţe. această viziune materialistă unilaterală este infirmată de Evul Mediu. chiar dacă istoria l-a contrazis deseori. se revelează din nou ca fenomen reprezentativ al timpului său şi redevine chestiunea fundamentală a vârstei omenirii: problema artei este problema etică însăşi. împreună cu rezervele sale asupra socialului. sunt. şi de a preveni haosul final. ulterior american. deci. Acesta este şi punctul în care arta. Arnold Schönberg (1874-1951). poate.198 Gabriel Lohon _______________________________________________________________________________ prin evenimentele sportive. o perioadă de auto-privare materială aproape totală. de vreme ce în perioada clasică a omenirii era simplu să izolezi răul de setul individual de valori. În secolul XX. seturile individuale de valori au devenit independente unul faţă de celălalt. fie că nu. Se ştia. Acest complex. fondatoare. În eseul său din 1934.

decât cel în care răul pătrunde sub forma kitsch-ului. Mai potrivit spus. Deşi nu mai aparţine de mult religiei. s-a produs o inversare a sensului acestei relaţii. Construcţia valorilor: Înfrângerea morţii. observăm fără prea mare greutate că celălalt pol. Concomitent. ca însoţitor. Pentru că răul în artă este kitsch-ul. simptomatic. Şi. cu toată diversitatea sa emoţională şi cu iraţionalitatea. iar efectele anti-platonice au impus. kitsch-ul şi. aceste adevăruri relative. este mult mai vizibil şi mai influent în contextul general al artei. iar oroarea faţă de ea striga după izbăvire. gândirea are preeminenţă asupra vieţii – superioritatea lui cogito asupra lui sum – adică prevalarea adevărului asupra valorii. devenind. „păgână” a vieţii. însă. nu numai artistic. despre Zeitstil. Aici întâietatea îi aparţine vieţii. utilizând acelaşi realism eroic. dacă acest egoism empiric expune. autonomă. care fusese aplicat celorlalte epifanii ale vieţii. apoi au modificat schema principiului „frumos este ceea ce ne place” într-un soi de „frumos este ceea ce ne face puternici”. nu doar ca simplă formulă metaforică. tendinţele pozitiviste devin acum riguros materialiste. pur şi simplu. de departe cea mai îndreptăţită să vorbească despre adevăr. iar teama că acesta va cuprinde întreaga omenire. o Europă în care moartea devenise instanţa suverană. el se blochează în autonomia şi solitudinea unui nivel absolut subiectiv. Nu există compartiment în care restructurarea standardelor valorice să fie mai contaminată. valoarea în sine fiind cea dominantă. a permis o regândire în grabă a unei noi scări valorice. a sperat imprudent – şi poate de aici şi eşecul – într-o victorie asupra morţii printr-o afirmare senzulă. cum machetarea etică a epocii post-burgheze a încăput pe mâna acestui fenomen estetic al kitsch-ului. la fel ca şi celelalte sisteme de valori. Pe teritoriul vieţii empirice. când vorbim despre expresia artistică a secolului trecut. trebuie înţelese coordonatele conceptului de valoare. Exemplul experienţei lui Friedrich Nietzsche cu infirmeria franceză în 1870 şi toate acele evenimente colaterale. expresia artistică a epocii este de găsit în încleştarea dintre bine şi rău în interiorul artei. iar adevărul este o valoare oarecare. a apărut. Era pozitivismului. răul. În sfera conştiinţei pure. Fizionomia morţii şi întâlnirea cu ea este marea încercare a omului. ci ca un veritabil mod de viaţă. ca o „Renaştere” pe dos.Răul şi arta totalitară sau despre despiritualizare în istorie 199 _______________________________________________________________________________ sensul la care ne-am referit până acum. au prefigrat. odată cu dezagregarea sistemului universalist al religiei şi cu introducerea conceptului de l’art pour l’art. pentru cincizeci de ani mai târziu şi la o scară mult mai largă. mai sabotată chiar. arta primei jumătăţi a . Pentru a înţelege însă cum această dependinţă a artei a devenit un simbol cuprinzător al sistemului de valori. şi care. indică debutul totalitarismului. Abia atunci colapsul general al tuturor valorilor umane a apărut ca inevitabil. care i-au influenţat acestuia parcursul. Pentru stabilitatea reţetei era nevoie ca o lume deturnată deja spre pozitivism să trateze cu moartea.

pentru a livra numai câteva exemple. o luptă între diversele subiectivităţi comerciale. individual sau colectiv. aşadar. a autorităţii etice a unuia sau a celuilalt. acolo unde anumite fenomene sunt catalogate drept „bune”. dar e nevoit să îşi adune aceste pulsiuni într-un . Acest tip de pereche sistemică este binecunoscut: deism-ateism sau capitalism-socialism. ceea ce reprezintă modificarea. Dar nu am stabilit în totalitate logica acestei relaţii. între cele două sisteme de valori antitetice. în totalitate. care cântăreşte logica şi structura unui astfel de atac. Ceea ce e considerat „bun” într-unul. militare sau naţionale. despre un proces divergent dialectic care e de găsit. Procesul istoric. Precum dogmatismul. neutră în „rău”. despre o relaţie dialectică. iată. iar. atunci dogmatismul este răul însuşi. la antipod ele devin „rele”. marchează degradarea acelei „libertăţi” asigurată de autonomia respectivului sistem de valori. trebuie. dacă sabotarea autonomiei autorităţii unui astfel de sistem de valori reprezintă esenţa dogmatismului. trebuie să admitem că. opozante. dar şi mai departe. într-o zonă de penumbră. Altfel spus. iar liantul logic dintre două sisteme de valori este chemat. Fisura pe care o crează răul în autonomia sistemului în cauză este independentă de natura originară a acestuia. Iar revendicarea etică a artistului este. care să determine acel sistem clasic de valori să suporte acest atac. Această intervenţie. pentru că nu a preluat viziunea economică socialistă. parţial sau total. individul se poate ralia celor mai diverse sisteme de valori. sau că sistemul capitalist a eşuat sau. ca întotdeauna. dar întotdeauna apare un nivel al arbitrariului acestei chestiuni. prin care viaţa şi-a urmărit parcursul. şi-a stabilit propria teologie într-o serie de teorii estetice şi şi-a menţinut ca ţintă valoarea-scop. spre exemplu. în urma căreia libertatea unuia dintre sisteme este confiscată de celălalt. prin modul său de a acţiona.200 Gabriel Lohon _______________________________________________________________________________ secolului al XX. patriotică. în care valorile individuale nu se aplică şi acolo unde trebuie că există câteva precondiţii. se agrează sau se opun unul altuia. Cu toate că travaliul pe care îl depune individualul în contextul sistemului de valori este real şi ne însoţeşte în permanenţă. în orice caz. este un angrenaj de nenumărate sisteme de valori şi. E un fel de gâlceavă a zeilor. automat. să transforme valoarea genuină. nu are nicio importanţă. în chip reciproc. Vorbim. indiferent dacă acestea coexită într-o indiferenţă reciprocă sau dacă se suprapun. să fie „rău” în celălalt. Dogmaticul agresează un sistem cu arsenalul care îi e la îndemână într-un anumit context. chiar fără ca postulatele etice rebele. percepţia noastră asupra acestui aspect este. de ordin antropomorfic. Dogmatismul. aceea de a produce lucrări „bune” şi numai diletanţii sau amatorii de kitsch se concentrează asupra atingerii „frumosului” în artă. o va face. de vreme ce există în permanenţă o breşă în scheletul unui sistem de valori care îl face „rău”. „din afară”. să se producă. răul şi originile sale trebuie expuse într-un registru complet diferit. Că arta trebuie să fie. kitsch-ul şi arta angajată.lea.

Cu toate acestea. căruia i se opusese cu totul cândva. când depăşeşte limita de implicare individuală în ceea ce numim „societate”. monocolore. Nu există. Cu cât lumea şi sistemele sale de valori devin mai polarizate. oricât de mult s-ar preta imitaţia plastică (manifestată prin kitsch) unor derive extraartistice şi indiferent de sentimentul de proximitate a acestuia. Pentru că. Şi. Deşi Zola e departe de kitsch. pe care nimeni nu l-ar putea acuza vreodată de kitsch. după instaurarea unei societăţi omogene. la fel şi operele sale de artă. a supravieţuit. Să împrumutăm. înlocuieşte. atunci orice fel de artă angajată ar reprezenta răul a priori. dar. pervertind-o. sportivi sau figuri religioase şi nu poate fi oprit de la aprobarea sau 3 Les Quatres Evangiles. arta medievală. patrioţi. binele şi răul sunt judecate nu în siajul unor concepte morale clasice. într-adevăr. iar individului. pe poziţia de kitsch a artei angajate. Citindu-i cele Patru evanghelii3. dacă acest parcurs etic – şi de aici răsare tragedia artei în totalitarism – şi-a găsit expresia într-un război al tuturor valorilor. publicat postmortem). compusă din patru romane sau intenţie de romane: Fécondité (1899). Dar când balanţa valorilor se dereglează.lea şi de mai târziu. îi va fi foarte greu să ţină piept dihotomiei valorice reprezentate de „bine” şi de „rău”. exemplul lui Émile Zola. Aici putem ridica o obiecţie. bunăoară. pe care să îl ataşeze propriei biologii. Omul este atunci retrogradat într-un sistem rival. urmat de Travail (1901). ar suna dubios. psyche-ului său. pericolele provocate de contaminarea exterioară a unei forme de artă sau alta fiind aici evidente. Prin prozaizarea „marelui ţel socialist”. dacă fiecare sistem de valori şi-a menţinut autonomia în orice condiţii. unde scriitorul a binevoit să-şi alinieze convingeile socialiste şi anticlericale. ne trezim proiectaţi într-o utopie construită după formula romanului naturalist.Răul şi arta totalitară sau despre despiritualizare în istorie 201 _______________________________________________________________________________ sistem personal. Dacă dogmatismul este rău pentru orice sistem de valori. nicio diferenţă între trimiterile de ordin moral ale deja amintitului utopist Zola şi cele ale artei realist socialiste de la începutul secolului al XX . care trebuie ţinut departe de realitate. E de la sine înţeles că unui artist nu i se poate interzice să picteze sau să descrie socialişti. mai important. cu atât mai dureroase vor fi tensiunile dintre ele. dovedeşte dogmatismul efectiv al unui sistem de valori. apoi Vérité (1903. Omul păcătuieşte întotdeauna numai cu o parte din fiinţa sa. a cărei angajare deschisă este evidentă. deci. ocultarea uneia de către cealaltă se aseamănă cu o luptă vană pentru o cauză deja câştigată. în codul artistic. dacă subordonarea artei medievale religiei nu ar fi contrazis adevărata esenţă a artei. Nu se poate insista. ambii îşi travestesc ethos-ul prin raţionalizarea moralei. . ci prin binomul „socialist” – „anti-socialist” şi în concordanţă cu ceea ce era moralmente valabil la 1890. unde. „binele” cu „frumosul”. şi Justice (neterminat). Aceasta nu numai că ofensează principiul prim al utopiei. tetralogie neterminată a naturalistului francez. adică nestratificată social. aşadar. dacă însăşi arta ar refuza să devină subiecul oricărei influenţe externe. atunci propriul sistem de valori se activează şi îşi exclude „gazda”.

iar kitsch-ul ca pe o convenţie? E nevoie de prudenţă în jonglarea cu aceste . iar efectul acesteia apare ca element constitutiv ce revelă relaţia strict empirică dintre opera de artă şi public. iar secolul XX. depravat etic. răul radical. atunci kitsch-ul nu a descris niciodată stilul unei epoci. rămâne exclusiv unicul act etic respectabil. nu numai în artă. răul la lucru chiar în interiorul ei. pe care am primit-o. care nu este o imitaţie. Producătorul de kitsch nu deţine o artă inferioară. Imperiul Roman. ci va aplica noţiuni pre-folosite care în mâinile sale se vor rigidiza în clişee şi vor ocoli căutarea „binelui”. creat de-a lungul timpului a dipărut pur şi simplu şi nimic altceva decât arta pură nu a supravieţuit. dacă moştenirea istorică universală. spre exemplu. Şi atunci. dar toate acestea trebuie făcute în sensul suficienţei. Trebuie descrise „aşa cum sunt” şi nu „cum vrem noi să fie”. atunci el descrie lumea nu aşa cum e de fapt. ci tocmai oficializarea răului prin artă. mai degrabă. Astfel. la fel cum va fi şi pentru cei care caută exclusiv efectul de frumos sau pentru cei care caută numai o satisfacţie afectivă. O epocă a dezagregării valorice este una a kitsch-ului. Reprezentarea răului. Din acest unghi de vedere. El vrea să producă nu „binele”. El este. ci în orice sistem de valori. ci „frumosul”. Acum. încă o dată. kitsch-ul va întruchipa întotdeauna răul. cu orice preţ. Astfel. Kitsch-ul este întotdeauna o trambulină pentru influenţa dogmatică a trecutului. căutând. Iar din moment ce răul radical. apoi concretizate într-un fel în care ele singure nu o vor putea face niciodată. legitimitatea în răul estetizat. care să îi determine să suspine adânc: Frumos!. a generat kitsch. kitsch-ul devine o componentă structurală şi artistică. dar şi a prezentului şi nu îşi va îmbogăţi niciodată vocabularul realităţii direct din lumea pe care o descrie. la pachet cu efectele estetice pe care le-a lăsat.202 Gabriel Lohon _______________________________________________________________________________ contestarea unor decizii politice sau militare. pe care Stalin l-a declanşat prin modificarea structurii arhitecturale a Rusiei. nu denotă nicidecum marile ambiţii artistice ale acestuia. constituind polul negativ prin excelenţă. tot acest kitsch. el nu este un incompetent şi nu poate fi evaluat după criterii estetice. Şi-a shimbat cumva kitsch-ul cartea de vizită? Avem oare nevoie de multe trimiteri artistice pentru a observa contextul unei epoci care acceptase cândva arta ca pe o manufactură. e prezent aici. Esenţa kitsch-ului constă în confuzia dintre categoriile etice şi estetice. ci cum sperăm sau ne temem să fie. Şi asta pentru că apocalipsa valorii se clădeşte pe rău şi pe teama de acesta. Dacă acest lucru înseamnă. că tabloul kitsch oferă o cromatică a realităţii. este o aserţiune corectă. îşi găseşte. un estet radical va utiliza fără nicio ezitare orice metodă de reprezentare a „frumosului”: kitsch-ul gigantesc. al evoluţiei lor. răpindu-l creaţiei divine a valorilor. adică răul însuşi. laolaltă cu îndepărtarea rigorilor clasice în artă. în cazul nostru. în chipul cel mai evident. iar arta care o reprezintă pune. aflat în contra acelui proces prin care reprezentarea medievală a lumii a început.

dintre „binele” şi „răul” acestei epoci. fără deosebire. there is no such thing as value. 4 . evil. ca efect al modificării constante a schemelor de apreciere a acestora. Artă sau kitsch? Şi asta este tot ceea ce contează. la fel de bine ca oricare altă viziune onestă. nesemnificativă. aceasta se poate ofili odată cu trecerea timpului. este expresia istorică a momentului. probabil ne-ar fi foarte greu să decretăm arta provincială4 de la Fayum sau de la Pompei drept una epigonică. value. perioadele întunecate de uitarea istorică erup. indiferent de cum sunt privite azi. EVIL IN THE TOTALITARIAN ART. iar dacă kitsch-ul este efemer. dacă am face-o. să zicem. dar poate rămâne eternă şi validă. Keywords: totalitarian art. aşa cum au făcut-o în 1917. Iar dacă încordarea. fără dificultate. aflate sub jurisdicţie romană. but of a category that one could call the Platonic idea of empirical life. non-value.Răul şi arta totalitară sau despre despiritualizare în istorie 203 _______________________________________________________________________________ fenomene istorice. şi chiar dacă demersul etic şi rezultatul său estetic ajută la supravieţuirea acestuia. dar poate fi ea extinsă. Măsura profilactică la prezenţa răului în proximitatea individualului naşte întrebarea: Ce facem? Esteticul revine în matca eticului. Numim aici artă povincială acel tip de artă caracteristic provinciilor egiptene. Istoria nu înseamnă veşnicie absolută. la fel. it does not need to develop from evil to good or from value to non-value. kitsch. Ar fi dificil să obţinem o ierarhizare. în Rusia. conturul i se poate estompa. there is not even the concept of truth or that of thought which creates truth. aşa încât această uniune să-i fie restituită lumii şi să excludă non-arta din spaţiul vizibil al „frumosului”. deşi ne-au susţinut cândva tezele. nefiind nicidecum vorba de o artă periferică. păstrată doar accidental. Ea poate conchide că în toate perioadele istorice lucrurile au evoluat şi au suferit. totuşi. dar. Ideea şi metoda sunt absoluturile istoriei. la nivelul artei? Recomandarea e fragilă. indeed. apropierea dintre ultimele zile ale lumii antice şi secolul XX este sugestivă. nicidecum adevăratul barometru al epocii şi al stilului său. vizibilă în artă. Dar să expunem şi câteva exemple concrete. ON DESPIRITUALIZATION IN HISTORY (Abstract) Value is a concern of empirical life. for pure consciousness is timeless like God. In the category of pure consciousness. dacă manifestările sale cad în uitare. Cu siguranţă. Not the empirical life of the man in the street. a artei egiptene astăzi. which philosophy normally deals with.

.

membrii Comitetului Politic Executiv au fost convocaţi de urgenţă de Nicolae Ceauşescu. 9. 205-224 1 . Liderul PCR a menţionat. semnat la 23 august 1939. în prima etapă. Ei înşişi spun că sunt un popor moldovenesc.P. p. nemulţumirile sale faţă de modul cum gestiona Mihail Gorbaciov situaţia tensionată din R. f. – Cancelarie. Praga şi Berlin. dosar 63/1989. De asemenea. Nicolae Ceauşescu i-a anunţat pe membrii Comitetului Politic Executiv (C. Serie nouă. nr. În opinia liderului suprem al PCR.S. sovieticii îi dirijau din „umbră” pe manifestanţii care protestau împotriva realegerii sale în funcţia de secretar general al partidului (Congresul al XIV-lea al PCR urma să înceapă la 20 noeimbrie 1989). sunt un popor.I. Ceauşescu a declarat că nu dorea să prezinte public. în acel moment. ARHIVELE OLTENIEI. să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România”1. de miniştrii Afacerilor Externe ai Germaniei şi URSS – Joachim von Ribbentrop. a Pactului „Ribbentrop-Molotov”.S.S.Ex. în şedinţa C. că nu a inclus problemele respective în raportul pe care îl întocmise pentru Congresul al XIV-lea. şi nerestituit de Lenin după încheierea Primului Război Mondial.Ex. cel puţin.S. Budapesta. În opinia lui Nicolae Ceauşescu. Moldovenească puteau fi rezolvate prin anularea imediată. pentru că ei sunt o republică. din 13 noiembrie 1989. 24.N. de către Mihail Gorbaciov.).C.C.NICOLAE CEAUŞESCU ÎI CONSIDERA ROMÂNI PE CETĂŢENII DIN REPUBLICA SOVIETICĂ SOCIALISTĂ MOLDOVENEASCĂ PETRE OPRIŞ. al P. Trei zile mai târziu. „Trebuie să le asigure folosirea limbii – declara Nicolae Ceauşescu la 13 noiembrie 1989 –. Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi.P. în Uniunea Sovietică sunt cercuri care regizează şi desfăşoară toată această Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A. Totodată. de către guvernul României. fond C. din cauza demonstraţiilor care au avut loc în faţa ambasadelor României de la Moscova. problemele existente în R. 2010. liderul PCR dorea să discute cu Mihail Gorbaciov despre situaţia cetăţenilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. să le asigure. LAURA-ANTOANETA SAVA Cu o săptămână înainte de începerea Congresului al XIV-lea al PCR.C. Moldovenească.R. trimis la Moscova în 1917. „Este clar – declara Nicolae Ceauşescu la 16 noiembrie 1989.) despre intenţia sa de a discuta din nou cu sovieticii pe tema tezaurului României. respectiv Viaceslav Molotov.

faptul că 23 august 1944 ar fi fost «un eveniment unic. dosar 64/1989. Aurel Pentelescu a contestat. Dar tot de necrezut a putut părea. Rolul României în scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial (Ilie Ceauşescu. singuri geţii au opus rezistenţă armatei persane a lui Darius I». Deşi era bine intenţionat. liderul PCR nu a reuşit să depăşească limitele caracterului şi pregătirii sale intelectuale. Nicolae Ceauşescu a săvârşit o greşeală diplomatică foarte gravă faţă de Mihail Gorbaciov. nu s-au sfiit să vorbească despre «rădăcinile istorice ale revoluţiei din august 1944».C. dosar 64/1989.P. şi a doua oară. împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al PCR. au primit din partea preşedintelui României un alt calificativ jignitor: „derbedei”. pentru cineva nefamiliarizat cu mărturiile istorice. 4). sătui fiind de regimul dictatorial de tip comunist. Şi un ziar japonez a spus că toate aceste acţiuni sunt dirijate de Gorbaciov”2. 5.n. membrii aparatului de propagandă al PCR au potrivit de nenumărate ori faptele istorice într-un imaginar „pat al lui Procust”. cetăţenii români care au protestat la Moscova. Ceea ce ştim sigur este faptul că.P. până în prezent nu s-a găsit nicio dovadă. În literatura istorică s-a spus şi s-a repetat adesea. faptul că dintre toţi tracii. actul de la 23 august 1944 a pus România în situaţia unică de a aluneca dintr-o tabără beligerantă în alta.. dr. în scopul păstrării privilegiilor şi avantajelor materiale oferite de partidul-stat4). autorii volumului 200 de zile mai devreme. oare. acţiunile lui Nicolae Ceauşescu. un accident al istoriei». de necrezut.. Chr. Florin Constantiniu şi Mihail E.206 Petre Opriş.. prin care Ceauşescu era informat despre desfăşurarea. despre intenţiile secrete ale lui Nicolae Ceauşescu faţă de tezaurul pierdut al României şi contestarea publică a Pactului „Ribbentrop-Molotov”? Din păcate. Deoarece adevărul istoric a fost denaturat. astfel: „În 1984. al C. sub un titlu de capitol de-a dreptul siderant: 2500 de ani de performanţe istorice.Ex.C. Aceasta a constituit un răspuns la scrisoarea primită de la liderul sovietic la 23 noiembrie 1989. 6). vezi documentele anexate. pe bună dreptate. al P. (Ibidem. Ionescu – n.R.Ex. la 27 noiembrie 1989. 3 Pentru detalii. dorind apărarea intereselor naţionale ale României. Şase luni mai târziu. de exemplu. pe plan intern şi extern. de la un participant la şedinţa Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989. 4 În cursul anilor ’80. prof.. Mihail Gorbaciov. Ibidem. în şedinţa Biroului Permanent al C. chiar în timpul Congresului al XIV-lea. Nicolae Ceauşescu i-a numit „nenorociţi” pe cetăţenii români care solicitau eliberarea paşapoartelor necesare pentru a emigra. în consonanţă cu 2 . f. (Ibidem. Berlin şi Praga. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ activitate. a unei reuniuni sovieto-americane (2-3 decembrie 1989)3. la urma urmei. care să confirme sau să infirme o asemenea ipoteză. Budapesta. în încercarea de a legitima. Rădăcinile în timp ale revoluţiei din august 1944. în secolul al VI-lea î. Din păcate. Mareşalul Ion Antonescu nu preconizase un astfel de fapt. la Malta. (interesaţi mai curând de menţinerea lor în vârful nomenclaturii PCR. f. dosar 33/1989. iar în Cuvântul înainte al lucrării se afirmă tranşant: «A spune că România a contribuit decisiv la înfrângerea Germaniei hitleriste poate părea. Mult prea încrezător în aprobările tacite (şi meschine) ale membrilor C.). indirect sau direct. f. Nicolae Ceauşescu a dovedit lipsă de tact prin trimiterea unei scrisori jignitoare lui Mihail Gorbaciov. Să fi aflat. La 19 mai 1989.

244. însă nu poate fi vorba despre actul de la 23 august 1944. Petre Roman. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial.S. Ambele scopuri s-au regăsit. Editura Ştiinţifică.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. după lovitura de stat de la 22 decembrie 1989.n. August ’44. Bucureşti. 1985. mai puţine pagube materiale . în condiţiile desfăşurării celui de-al Doilea Război Mondial. Vasile I. fără un proces. – n.. dr.) prof. nu ar fi fost posibile fără Actul de la 23 august 1944 care a marcat un început de eră nouă în istoria poporului român (subl.S. Ilie Ceauşescu. ci despre lovitura de stat de la 22 decembrie 1989. 200 de zile mai devreme. Fără îndoială. (. Consecinţe nefaste pentru România. 5 Se poate pune. Bucureşti. Scopul său extern a fost menţinerea României într-o alianţă politico-militară – Organizaţia Tratatului de la Varşovia. De asemenea. 202203. a cuplului prezidenţial5. iar executarea sentinţei a avut loc într-o cazarmă din Târgovişte. de asemenea. un scop intern: înlăturarea de la putere a cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşescu. p. adresat naţiunii române. Totodată.) se încheie triumfalist. n. altfel România ar fi fost transformată într-un teatru devastator de război.)»” (Aurel Pentelescu.) Aprecierea că România a scurtat durata războiului cu 200 de zile aparţine occidentalilor (învingătorilor). La fel ca în cazul loviturii de stat de la 23 august 1944. p. Bucureşti. în care să-şi expună opiniile referitoare la lovitura de stat ce urma să fie înfăptuită de Regele Mihai I. în spiritul epocii în care şi pentru care a fost scrisă: «Toate aceste înfătuiri remarcabile (ale construcţiei socialiste în România. într-un volum autobiografic. un slogan propagandistic. 195-196. următoarea întrebare: în secolul trecut. 10). IX. Florin Constantiniu. Lovitura de stat de la 22 decembrie 1989 a avut. sentinţa a fost stabilită într-o toaletă a Ministerului Apărării Naţionale. Mihail E. Cât de puţine? În folosul cui? Al omenirii? Poate. p. că actul de la 23 august a fost necesar. Ion Iliescu şi Gelu Voican-Voiculescu. răspunsul este afirmativ. de data aceasta cu valenţe umanitare: au fost mai puţine victime umane.n. După cum menţiona Gelu Voican-Voiculescu. ambele scopuri se regăsesc într-un program politic: Comunicatul către Ţară al Consiliului .. Evident. 2008. Mocanu. în condiţiile desfăşurării Războiului Rece. Ion Şuţa. în frunte cu Mihai Antonescu. fostul primministru a declarat că s-a situat de partea lui Ion Iliescu în momentul în care s-a discutat despre lichidarea imediată. comuniştii români au organizat şi condus o lovitură de stat? În opinia nostră. în „Generalul de brigadă (ret.. Petre Roman a afirmat în repetate rânduri că Ion Iliescu s-a pronunţat împotriva executării soţilor Ceauşescu. La fel şi faptul că actul de la 23 august a scurtat durata războiului cu circa şase luni. Moldovenească 207 _______________________________________________________________________________ O lună mai târziu. a existat un scop extern: trecerea Armatei Române de partea unei alte coaliţii politicomilitare – Naţiunile Unite. Rolul României în scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial. Nicolae Ceauşescu a fost condamnat la moarte împreună cu soţia sa. 1-20.. În principiu. împreună cu altele. săvârşit de Regele Mihai I. Mareşalul Ion Antonescu nu a reuşit să elaboreze şi să difuzeze în acea zi fatidică un comunicat oficial. în mod firesc.. La rândul său. 1991. actul de la 23 august 1944 a avut un scop intern: înlăturarea de la putere a mareşalului Ion Antonescu şi a colaboratorilor săi.) (200 de zile mai devreme . în cursul unei discuţii dintre Silviu Brucan. într-un program politic: declaraţia rostită de Regele Mihai I şi difuzată la postul naţional de radio în seara de 23 august 1944. Ce contează faptul că românii au avut de suferit (atunci şi ulterior) de pe urma unui astfel de sacrificiu pentru Aliaţi. Editura Militară. Singura persoană care a votat împotriva executării soţilor Ceauşescu ar fi fost Ion Iliescu. discursurile politice ale comuniştilor. la 80 de ani”.). cu toate că monografia citată (246 p.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. un alt slogan propagandistic. Ionescu. Comp. care conferă României o nouă dimensiune istorică. p. România la cumpăna istoriei.n.

Astfel. a legitimităţii loviturilor de stat săvârşite de Regele Mihai I (la 23 august 1944) şi Ion Iliescu (la 22 decembrie 1989) a fost esenţială pentru impunerea autorităţii celor doi actori politici la nivelul întregii societăţi româneşti. liderul comunist a solicitat în mod public sprijinul naţiunii române. pentru a li se acorda în mod abuziv privilegii materiale – cel puţin la fel de consistente. Aceştia au pus masele populare în faţa faptului împlinit: arestarea cuplurilor Ion şi Mihai Antonescu. după executarea propriu-zisă a loviturii de stat. URSS (31 decembrie 1991). prin intimidarea autorităţilor statului şi prin săvârşirea de abuzuri în perioada imediat următoare loviturii de stat. de către naţiunea română. existente în timpul regimului politic al mareşalului Antonescu. Recunoaşterea. Nici Regele Mihai I. pentru a-şi manifesta bucuria faţă de înlăturarea de la putere a dictatorilor. mai apoi. emise în condiţii suspecte. cât şi „Revoluţia română din Decembrie 1989” sunt doar lovituri de stat. în mod ipocrit. Nicolae Ceauşescu a intuit faptul că poziţia sa în fruntea statului era serios ameninţată. mai curând. Totodată. în mod zgomotos. nu au afirmat public şi nu au schimbat nimic în această privinţă. cei care o organizează şi o conduc sunt exponenţii unor categorii sociale. în perioadele care au urmat. săvârşite de actori politici desemnaţi de mici grupuri elitiste. respectiv Nicolae Ceauşescu. Deţinerea şi exercitarea acelor drepturi de proprietate. atât „Revoluţia de eliberare socială şi naţională. acei actori politici s-au autolegitimat pentru a nu fi înlăturaţi de la putere de alte grupuri de opozanţi ai celor doi dictatori sau de grupurile de susţinători ai regimurilor Ion Antonescu. cât şi Ion Iliescu au avut în preajma lor un grup foarte mic de consilieri (conspiratori) şi au acţionat în împrejurări excepţionale. în scopul blocării acţiunilor de protest. Ion Iliescu s-a străduit să păstreze forma de proprietate asupra mijloacelor de producţie. moştenită de la Nicolae Ceauşescu. În opinia noastră. Printre altele. Atât Regele Mihai I. la posturile naţionale de radio şi de televiziune. acordul celor care s-au adunat spontan în pieţele publice din România. Pe parcursul desfăşurării evenimentelor violente care au urmat loviturilor de stat. liderii politici din Europa şi America de Nord nu puteau fi de acord cu iniţiativele celui supranumit în massFrontului Salvării Naţionale. precum cele primite de „ilegalişti” în timpul dictaturii comuniste. care gravitau în jurul centrului de putere al statului român. acestea nu au pus în discuţie o chestiune esenţială: forma de proprietate asupra mijloacelor de producţie. până la dispariţia de pe scena politică a primului stat comunist din lume. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ Din păcate pentru Nicolae Ceauşescu. cu două zile înainte de înfăptuirea loviturii de stat de la 22 decembrie 1989. într-un mod cât mai larg cu putinţă. în alte oraşe din ţară şi în Bucureşti. aşa-zisele acte de opoziţie pe care le-au înfăptuit împotriva celor două regimuri politice dictatoriale. Regele Mihai I a menţinut formele de proprietate asupra mijloacelor de producţie. pe acte individuale. în momentele derulării loviturilor de stat. rostit de Ion Iliescu în noaptea de 22 decembrie 1989. se poate observa similitudinea care apare în privinţa celor care şi-au revendicat. antifascistă şi antiimperialistă de la 23 August 1944”. nici Ion Iliescu nu au îndeplinit un asemenea rol. ei şi-au asigurat o situaţie materială foarte bună. privind erorile de apreciere. în cazul „23 august 1944” au apărut celebrii „ilegalişti”. . Cu ajutorul carnetului roşu de partid. Loviturile de stat de la 23 august 1944 şi 22 decembrie 1989 s-au bazat. Ulterior. interesate să-şi promoveze drepturile lor de proprietate asupra mijloacelor de producţie. au apărut discuţii. „Revoluţionarii” s-au legitimat în faţa autorităţilor statului tot cu ajutorul unor carnete colorate. săvârşite de către cei doi şefi de stat. însuşit de „ilegaliştii” comunişti şi devenit periculos imediat după 22 decembrie 1989. generează câştiguri materiale importante şi permite dezvoltarea categoriilor sociale care au declanşat şi/sau au susţinut revoluţia. au solicitat. Spre deosebire de mareşal. În cazul declanşării unei revoluţii.208 Petre Opriş. declanşate mai întâi la Timişoara şi. În cazul „22 decembrie 1989” au răsărit la fel de celebrii „revoluţionari” – fără calificativul „de profesie”. La fel ca Ion Antonescu. respectiv Nicolae şi Elena Ceauşescu. De asemenea. în ambele cazuri.

Niculescu Paul.C. David Gheorghe. în faţa Comitetului Politic Executiv.C. al P.S.R. Pacoste Cornel. pentru a discuta Raportul care trebuie prezentat în faţa Congresului al XIV-lea. tovarăşi. Mitea Constantin. Dincă Ion.S. Totu Ioan. Radu Ion. La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil. chiar de planurile naţionale de dezvoltare economică. secretar general al Partidului Comunist Român. nici public. Tov. în contextul reformelor care aveau loc în R. din 13 noiembrie 1989. al P. Nu este prea mare – decât vreo 140 de pagini! (sic!) (. Szasz Iosif. Au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile. Nr.C.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C..R. 1 13 noiembrie 1989. Postelnicu Tudor. Giosan Nicolae. precum şi viziunea sa despre relaţiile româno-sovietice. Arhiva Comitetului Politic Executiv al C. dar faţă de care .C. Olteanu Constantin. Ceauşescu Elena.S.S. parţial. puse în practică de acesta în perioada 1965-1980. încă o problemă.. Ursu Ion. Moldovenească 209 _______________________________________________________________________________ media occidentală „Dracula din Carpaţi”. Mănescu Manea. care nu urmează s-o punem la Congres.) Vreau să ridic. Nicolae Ceauşescu devenea un pericol foarte grav pentru status quo-ul european. Nicolae Ceauşescu: Am convocat această şedinţă. Matei Ilie. Totodată. 1840 22 XI 1989 STENOGRAMA şedinţei Comitetului Politic Executiv al C. Coman Ion. Toma Ioan.R. la sfârşitul anului 1989. Rădulescu Gheorghe.C. Stoian Ion.C. ANEXA nr. Curticeanu Silviu. în cursul căreia Nicolae Ceauşescu a prezentat ideile principale ale Raportului său la cel de-al XIV-lea Congres al P. Radu Constantin.C. Mureşan Ana. al P. Dobrescu Miu. pe care preşedintele României le-a impus în anii ’80 pentru a scoate ţara dintr-o criză economică provocată. Oprea Gheorghe. Andrei Ştefan. recunoscut în mod oficial la Helsinki (1 august 1975) de către conducătorii tuturor statelor europene (inclusiv de Nicolae Ceauşescu) – mai puţin Albania – şi de cei ai SUA şi Canadei.. deocamdată. Milea Vasile. din ziua de 13 noiembrie 1989 Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Fazekaş Ludovic. Prin punerea sub semnul întrebării a graniţei existente între România şi URSS. Petrescu Barbu. Moldovenească (extrase). Constantin Nicolae. Gere Mihai. Pană Gheorghe.R. susţinerea publică a lui Nicolae Ceauşescu de către conaţionalii săi era afectată profund de seria deciziilor catastrofale. Dăscălescu Constantin. Ciobanu Lina. Popescu Dumitru. Gâdea Suzana.

dacă consideră că în România nu este încă puterea muncitorilor şi a ţăranilor?! Sigur. inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. dar trebuie să analizeze şi să vedem cum să soluţionăm această problemă. problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord. problema aurului şi a tezaurului nostru. am mai discutat această problemă. prin care se spune că aparţine poporului român şi că va fi restituit atunci când în România va fi puterea muncitorilor şi ţăranilor. Şi. Asta a fost. având în vedere. Elena Ceauşescu: „Albii” erau peste tot.210 Petre Opriş. inclusiv să se soluţioneze. De altfel. am discutat. Nicolae Ceauşescu: Pe noi nu ne interesează asta. de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler. în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev. va trebui să reluăm şi problema Basarabiei. Tov. pentru că la un moment dat. Tov. Am atras atenţia tovarăşilor că trebuia să le publice în presă şi va trebui să publicăm. sunt un popor. În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921. să le asigure. de altfel. dar am convenit. pe care România îl are în Uniunea Sovietică şi despre care există un Decret semnat de Lenin. Când ne-am întors din China. Trebuie să le asigure folosirea limbii. după ce s-a terminat cu „albii”. că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler. Este vorba de probleme legate de Moldova sovietică. am discutat şi problema Basarabiei. Am întrebat. în mod corespunzător. între alte probleme. ne-am întâlnit cu el. într-o formă sau alta. să discutăm această problemă şi cu Mihail Gorbaciov. dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziţie în această problemă. la un moment dat. Nicolae Ceauşescu: Nu mă interesează cine l-a luat?[!] Tov. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ trebuie să adoptăm o poziţie mai clară. Este adevărat că nu am mai reluat această discuţie. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el. să se întâlnească delegaţiile celor două partide – şi s-au întâlnit – dar au intervenit problemele cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. în concordanţă cu constituţia sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei. în timpul lui Hruşciov. Aţi citit cu toţii informaţiile şi ce se întâmplă acolo. Va trebui să discutăm cu Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare. ne-au spus că l-au luat „albii”. Ceilalţi. care a spus că tovarăşii români au dreptate. sunt şi stenogramele. Sigur. Am vrut. Elena Ceauşescu: Să ne dea de la ei. în mod inevitabil. Anularea acestui acord. de asemenea. În 1965. El nu a respins-o. atunci a avut o poziţie favorabilă Şaleapin. Tov. în primul rând. . legate de relaţiile cu China. Ei înşişi spun că sunt un popor moldovenesc. trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc. dar nu au fost condiţii şi am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. în martie 1964. pentru că ei sunt o republică. Trebuie oricum să ridicăm problema populaţiei din Republica Moldovenească (sic!).

prin care ne cereau ca noi să recunoaştem în mod deschis că Basarabia este a lor.) cu Hitler. Noi vrem ca după Congres să avem o discuţie pe această problemă. Sigur. într-o formă schimbarea imediată a graniţelor. pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula. dar alta este să recunoaştem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul român. I-am spus şi lui Matei [Ilie] şi lui Olteanu [Constantin]. în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu problemele internaţionale de atunci – Katuşev – trimis de conducere. aceste acorduri. Tov. De altfel. pentru că nu se poate să acceptăm această situaţie şi felul cum ei acţionează. în mod corespunzător. Elena Ceauşescu: Asta nu se poate niciodată. în care se spune că Uniunea [Sovietică] manifestă interes faţă de Basarabia şi Bucovina. Tov. Vin şi fac o plenară şi anunţă că vor să îndrepte lucrurile. Aici nu este vorba de existenţa unei naţionalităţi sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică.S. în primul rând să publicăm poziţiile care sunt. Nicolae Ceauşescu: Deci sunteţi de acord? . ci este vorba de o parte a României. Dacă sunteţi de altă părere. vă rog să spuneţi? Tov.n. în acordul semnat aparte.S. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm şi noi. să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România. Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel. Tov. Moldovenească 211 _______________________________________________________________________________ Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. mai cu seamă că ei le publică şi să avem în lunile următoare o discuţie specială pe această problemă. ce a fost în trecut. Nicolae Ceauşescu: În programul partidului. care a fost cedată datorită acordului (realizat de Stalin – n. nu numai în acordul general. dar soluţionarea acestei probleme trebuie gândită şi trebuie s-o discutăm. pentru că este legat şi de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că. ca rezultat al forţei. avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaştem. este un non-sens. Tov. Este vorba de acordul dintre Molotov şi . Aceasta ar fi o altă problemă. dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă. nu dorim acum să ridicăm. cel puţin. Sigur. şi din punct de vedere internaţional. Să publicăm aceste probleme. este evident că. intervine şi aici anularea. Una este problema graniţelor. dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut şi continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor. Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă. S-au publicat şi în Uniunea Sovietică. punându-se problema anulării înţelegerii cu Hitler.Toţi tovarăşii sunt de acord. Gheorghe Rădulescu: Este foarte bine cum aţi propus. trebuie să lucreze împreună. Să avem în vedere. în prima etapă.

independentă. pe care trebuie să le avem în vedere. cum am mai discutat. Tov.). Uniunea Sovietică nu are nimic cu Dunărea şi Germania la fel. În problema Balcanilor. şi am spus că în această privinţă afirmăm şi noi teza unui mare preşedinte al Franţei.n. În ceea ce priveşte celelalte probleme. Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler. cu participarea tuturor ţărilor europene. în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare. şi. faţă de problema unităţii europene. în Balcani.212 Petre Opriş. având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe. Este vorba de [Charles] De Gaulle. sunt poziţiile noastre cunoscute. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României. nu m-am mai referit aici la „căminul comun”. Tov. realmente. Nicolae Ceauşescu: Sigur. ci spre o colaborare largă economică şi în toate domeniile şi la care pot participa şi unele ţări din bazinul dunărean. Un asemenea punct este şi în legătură cu Polonia. pentru a acţiona împreună în vederea depăşirii diferitelor obstacole. a întăririi conlucrării cât mai largi. Tov. adică împărţirea Poloniei. sovieticii au vrut să depăşească înţelegerea cu Hitler şi au cerut iniţial întreaga Bucovină şi Hitler s-a opus [:] „ne-am înţeles numai atât”. zilele trecute. în primul rând am în vedere Ungaria şi Austria. dar eu în Raport nu m-am referit concret. că în problema Poloniei şi Uniunea Sovietică manifesta anumite interese. Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor. că Europa este o naţiune liberă. Adică grupul acesta de ţări care sunt vecine cu ţările balcanice şi au multe lucruri comune. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes şi nu are obiecţiuni faţă de acest lucru. este prezentată poziţia României în problemele internaţionale. De fapt. În legătură cu Raportul (pentru Congresul al XIV-lea – n. şi Cehoslovacia. am spus că trebuie să ne adresăm ţărilor din Balcani. desigur. în care reluăm problema distrugerii armelor nucleare şi am introdus aici că ţările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăptuirea până în 1995 a distrugerii armelor nucleare din Europa. I-am dat unui francez un interviu. am afirmat poziţia noastră. Acest lucru l-am avut întotdeauna în vedere. Trebuie. Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul afacerilor externe de atunci al României. aici spunem aşa: „În acest cadru. În realitate. să nu mergem spre o federaţie balcanică. Sigur. Tov. Elena Ceauşescu: Rămâne Cehoslovacia. Spunem . România propune să se încheie un acord general. privind eliminarea până în 1995 a tuturor armelor nucleare din Europa”. în continuare. mă refer la unitatea între ţările independente. de fapt. Tov. a apropierii. care sunt aprobate. Tov.

este acum un interes în rândul unor partide socialiste. De altfel. dacă vor dori acest lucru. Sigur. au început discuţii şi sunt critici la adresa situaţiei din Ungaria şi Polonia. Sunt păreri diferite. dacă vom lucra bine. cu unii este necesar să discutăm. dar în gândul meu este ca să le avem în vedere. Dacă sunteţi de acord. Am menţionat unele lucruri unde trebuie să punem un accent mai deosebit.S. vă rog să-mi spuneţi? În teze. în sensul că socialiştii nu pot să sprijine decât dezvoltarea pe calea socialistă. de aceea am şi făcut plenara. o scurtă încheiere cu concluzii generale. ca să nu ne apucăm acum să le reluăm. dezvotării socialiste a României. care consideraţi că trebuie s-o punem? Sigur. Am discutat. Tov. socialdemocrate. Aici nu am reluat toate problemele din plenară. la un moment dat – am avut şi o variantă – să prevedem un ritm de 7-8 la sută al dezvoltării.S. în plenară am pus toate aceste probleme. poporului. Acestea ar fi problemele privind situaţia internaţională. Uite. de fapt nu le mai reluăm. Tov. . m-am referit chiar asupra unor probleme privind socialismul îndeosebi. a omenirii. este vorba de Ungaria. privind rolul său. inclusiv ne-am pronunţat pentru o Conferinţă internaţională a partidelor comuniste şi muncitoreşti. ci am vrut numai să subliniez perspectivele şi dezvoltarea în continuare. dacă aveţi vreo problemă deosebită. inclusiv cum să rezolvăm problemele. Şi noi trebuie să ne spunem părerea. să ne aşezăm însă şi în practică să facem mai mult. cum să se realizeze în condiţii mai bune dezvoltarea în viitor. Moldovenească 213 _______________________________________________________________________________ chiar a unor ţări din bazinul dunărean – nu le menţionez. posibilităţile sunt mai mari. m-am referit la problemele colaborării cu partidele socialiste şi social-democrate. inclusiv am vorbit de subdezvoltare. Şi. în sfârşit. Deci. Sigur. chiar ceva mai mare şi pe urmă am ajuns la concluzia că este bine să mergem pe prevederile vechi. m-am referit şi la armată. Dacă consideraţi că ar trebui să mai subliniem vreo problemă deosebită. poziţiile noastre care sunt cunoscute. inclusiv conlucrarea în Pactul de la Varşovia atâta timp cât va exista acest pact. Nicolae Ceauşescu: Şi toate celelalte probleme. în Programul-Directivă. de aceea am spus că trebuie să considerăm minime prevederile din Programul-Directivă. De asemenea. că de la început până la sfârşit se subliniază că numai calea socialismului este singura cale pentru dezvoltarea României. Mai mult decât avem în Directive nu ar fi bine să punem acum.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. nu revenirea spre capitalism. hotărârile să răspundă intereselor partidului. Elena Ceauşescu: Problema principală este să realizăm exportul. La relaţiile între partide am pus problema necesităţii unor întâlniri şi consfătuiri regionale. că dezbaterea. Cehoslovacia şi Austria. pentru că Balcanii privesc ţările din Balcani. cam asta sunt problemele principale din acest raport.

am utilizat caracterele italice. foarte mult! Practic. a crescut Japonia la 21 la sută ponderea. 3240 Nr.R. Germania şi celelalte ţări. cu vreo 15 ani în urmă.214 Petre Opriş. secretar general al Partidului Comunist Român.C.S. Şi trebuie să publicăm acest lucru. Fac scandal. 2 13 noiembrie 1989. 1840 22 XI 1989 PROTOCOL nr. Şi eu mă refer. 24 al şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C.C. pentru că nu mai poate să se conteste de către nimeni acest lucru. în cursul căreia Nicolae Ceauşescu a prezentat ideile principale ale Raportului său la cel de-al XIV-lea Congres al PCR.R.F. – Cancelarie. eu nu am de gând să mă mai refer la alte probleme acum. dar trebuie să folosim continuu pentru că realmente. Noi trebuie să ne străduim să nu rămânem în urmă. fond C. PARTIDUL COMUNIST ROMÂN Arhiva COMITETUL CENTRAL Comitetului Politic Executiv al CC al PCR Nr. al P. ajung să folosească unele greutăţi economice din ţările socialiste pentru a abate atenţia de la problemele lor foarte grave şi asta nu-i va ajuta să-şi consolideze poziţia.R. în raport..C. Nicăieri nu scrie că aceasta va rămâne veşnic numai pentru anumite ţări.I. Asta este problema! Astăzi am văzut un articol în „Herald Tribune” despre necesitatea a se reduce nu numai deficitul bugetar. Cel puţin atât cât declară ei. a crescut R. dar şi deficitul social.C. 4.C. Această dezvoltare rămâne o legitate a dezvoltării (sic!). din ziua de 13 noiembrie 1989 Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. 8-12.C. ANEXA nr. f.) A. în contextul reformelor care aveau loc în R. în care arată că în trecut 2/5 din populaţie a devenit bogată şi 2/5 a devenit mai săracă. Protocolul şedinţei Comitetului Politic Executiv al C. Sigur. că schimbările se vor accentua şi în general vor apare noi ţări. la această creştere a săracilor. situaţia din lumea capitalistă nu este deloc înfloritoare. al P.. precum şi viziunea sa despre relaţiile româno-sovietice. al P. în grupul lor acum au coborât la 34 la sută.C. • . din 13 noiembrie 1989.S. o pondere de 50 la sută. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ Interesant este că Statele Unite ale Americii deţineau în rândul ţărilor dezvoltate.. dar aceste două ţări au o creştere foarte mare şi. probabil. al P. (. Pentru a reda acest amănunt.N. dosar 63/1989. Se înşeală foarte. Moldovenească.C. Am dat câteva date. Notă: Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.R.

– Cancelarie.I. Pacoste Cornel.30 şi s-a terminat la ora 12. cuprinse în Raportul ce urmează să fie prezentat celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. Şedinţa a început la ora 11. Ciobanu Lina. Petrescu Barbu. Constantin Nicolae.N.S.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R..40. Nicolae Ceauşescu A. Dăscălescu Constantin.C. Coman Ion. 2. Stoian Ion.C. cu privire la mesajul adresat de Mihail Gorbaciov lui Nicolae Ceauşescu înainte de începerea reuniunii de la Malta dintre liderii SUA şi URSS (2-3 decembrie 1989). Ursu Ion. cu privire la poziţia ce urmează să fie adoptată şi acţiunile ce vor trebui întreprinse în legătură cu unele probleme internaţionale ce interesează în mod deosebit ţara noastră. ANEXA nr. al P. Totu Ioan. Milea Vasile.S. • . a examinat pe capitole şi a aprobat principalele probleme. 3 23 noiembrie 1989. Nota trimisă lui Nicolae Ceauşescu de către Constantin Olteanu. Fazekaş Ludovic. ss.R. Comitetul Politic Executiv a aprobat propunerile cu privire la programul şi modul de desfăşurare a lucrărilor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român. În cadrul discuţiilor. al P.C. Curticeanu Silviu. Dincă Ion. Au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile. f. Radu Ion. Mitea Constantin. Ordinea de zi: .R. care va fi convocată în ziua de 18 noiembrie 1989.Discutarea Raportului ce urmează a fi prezentat Congresului al XIV-lea şi programul de desfăşurare a Congresului. Mănescu Manea. Comitetul Politic Executiv a aprobat propunerile prezentate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Gâdea Suzana. Mureşan Ana. al P. Matei Ilie. fond C. Pană Gheorghe. Ceauşescu Elena. Toma Ioan. Comitetului Politic Executiv al C. am utilizat caracterele italice. David Gheorghe. Pentru a reda acest amănunt. Popescu Dumitru. Notă: Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. Radu Constantin. Andrei Ştefan. secretar general al partidului.C. Niculescu Paul. Giosan Nicolae. Postelnicu Tudor. Oprea Gheorghe. Dobrescu Miu. Raportul va fi supus spre aprobare şi Plenarei Comitetului Central al partidului.C.C. dosar 63/1989.R. Rădulescu Gheorghe. Olteanu Constantin. Gere Mihai. Szasz Iosif. Moldovenească 215 _______________________________________________________________________________ Au participat tovarăşii: Bobu Emil.

la cererea acestuia. Temelia temeliilor relaţiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state. influenţa asupra situaţiei din Europa şi din lume. credem. În dezbaterea acestor probleme intenţionăm să pornim de la poziţiile noastre principiale. o constituie recunoaşterea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege calea propriei sale dezvoltări. cu aliaţii noştri. următorul mesaj: „Dragă tovarăşe Nicolae Ceauşescu.216 Petre Opriş. Ce transformări sunt necesare în legătură cu aceasta. care s-a desfăşurat la Varşovia. despre următoarele: 1. în primul rând. ambasadorul URSS la Bucureşti. una din temele centrale va privi. 2. în toate domeniile. Nicolae Ceauşescu NOTĂ Cancelaria CC al PCR Nr. secretar general al Partidului Comunist Român. sau generate de confruntarea dintre blocuri. . În orice caz. M. Uniunea Sovietică şi aliaţii săi sunt gata – şi au confirmat aceasta prin acţiuni practice – să reducă. În aceste zile se încheie pregătirile pentru întâlnirea cu preşedintele SUA. să treacă de la confruntare la colaborare.11. inclusiv. forţele armate şi armamentele. deosebit de vizibilă pe continentul European. şi în această privinţă noi nu trebuie să pornim de la zero. 3322 29 XI 1989 La 23 noiembrie a. în cadrul căruia SUA şi Canada participă pe baze de egalitate. se poate hotărî numai în contextul şi ca urmare a unui dialog general-european constructiv. în ce direcţie şi în ce ritmuri vor avea loc transformările. preşedintele Republicii Socialiste România. politicii şi psihologiei născute. Tiajelnikov. ambasadorul sovietic a menţionat că a fost însărcinat să transmită tovarăşului Nicolae Ceauşescu. secretar general al CC al PCUS. Există un fundament bun – Actul de la Helsinki. nu este posibilă o dezvoltare internaţională constructivă. Cu acest prilej. se înţelege. tovarăşul secretar Constantin Olteanu l-a primit pe E. aspectele internaţionale ale acestora. sunt semnale din partea americanilor în această privinţă. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ [Consemnare manu:] 3411/24. întrucât. al recentei întâlniri a miniştrilor afacerilor externe ai statelor noastre. fără aceasta. Interdependenţa crescândă a statelor. O asemenea recunoaştere trebuie să fie reciprocă. Deşi în vederea acestei întâlniri nu există o ordine de zi convenită în prealabil. examinate în cadrul Consfătuirii de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia. preşedintele Sovietului Suprem al URSS.. necesită să se pună capăt rămăşiţelor „războiului rece”.1989 [Rezoluţie:] V[ăzut] ss. G. practic.c. Bush. Poate fi vorba. se desfăşoară cu succes procesul general-european. procesele ce au loc în Europa răsăriteană. până la minimul rezonabil. din partea tovarăşului Mihail Sergheevici Gorbaciov.

6. În această direcţie se desfăşoară lucrările de la Viena. Este necesar să se renunţe la stereotipurile „războiului rece”. 4. să renască pretenţii teritoriale vechi. În legătură cu aceasta. Pacea în Europa va rămâne trainică atâta timp. Aceasta poate constitui o nouă contibuţie esenţială la întărirea securităţii în . În realitate. noi ne pronunţăm pentru transformarea lor în organizaţii politico-defensive. sau să dea naştere altora noi. politicienii cu simţ de răspundere din Occident înţeleg bine această realitate. cât va fi închisă această „cutie a Pandorei”. Cele mai curajoase schimbări de pe continentul nostru pot fi însă încununate de succes şi pot fi reciproc avantajoase numai în condiţiile menţinerii şi întăririi bazelor stabilităţii europene. pentru instituţionalizarea unei colaborări interblocuri. a gândirii tehnologice. chipurile. Moldovenească 217 _______________________________________________________________________________ Noi suntem gata – şi în această privinţă există dovezi serioase – să respectăm drepturile omului. la calculele mizând pe folosirea dificultăţilor temporare ale celeilalte părţi în scopul realizării propriilor scopuri.D. În ceea ce priveşte viitorul apropiat. ci a unor relaţii permanente reciproc utile. spre căutarea unor căi sigure din punct de vedere ecologic de dezvoltare a civilizaţiei. Paşii cunoscuţi.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. a păcii şi stabilităţii internaţionale. Germană.S. Aceasta contribuie la avansarea dinamică pe calea conlucrării constructive practice. de securitate. 3. întreprinşi în ultima vreme de R. stat suveran. Aici se pune. inevitabil. perspectivele unirii Germaniei. Noi nu intenţionăm să intrăm într-o dezbatere detaliată a acestei probleme. să lucrăm mână în mână cu fiecare dintre cei care tind spre dezvoltarea tradiţiilor umaniste europene. a „eşecului socialismului”. şi problema noului rol al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi al NATO. este vorba despre un proces de reînnoire a societăţii socialiste. Din câte înţelegem noi. să afecteze graniţele existente ale statelor europene. sigure. Încingerea acestora este capabilă să submineze încrederea ce se formează şi chiar să dea înapoi toate realizările de importanţă istorică în dezvoltarea raporturilor dintre Est şi Vest. sunt inconsistente şi mioape încercările de a înfăţişa restructurarea din Uniunea Sovietică. membru al Tratatului de la Varşovia a fost şi rămâne aliatul nostru strategic din Europa. a întăririi încrederii. Nu pot fi însă subapreciate pericolele provocate de pasiunile şi stările de spirit revanşiste. au dat naştere multor zvonuri privind „problema germană”. Tocmai aici se ascund cauzele primului şi celui de-al doilea război mondial. care se înviorează. spre îmbogăţirea culturii europene. RDG.S. Trecerea la perioada paşnică a istoriei europene necesită garanţii reciproce. dar considerăm în mod ferm că existenţa şi dezvoltarea RDG în toţi aceşti ani a fost şi rămâne garanţia cea mai importantă a echilibrului european. pentru stabilirea între ele nu pur şi simplu a unor contacte episodice. reformele dintr-o serie de ţări socialiste. O trăsătură esenţială a noii gândiri politice o constituie deideologizarea raporturilor interstatale. Acestea nu trebuie să afecteze realităţile teritorial politice statornicite. drept o mărturie.

Tovarăşul secretar C. al P.C. În acest scop. dosar 66/1989.R. 1875 7 XII 1989 STENOGRAMA şedinţei Comitetului Politic Executiv al C. nr. I.. 277. Imediat după întâlnirea de la Malta suntem gata să informăm despre rezultatele acesteia pe conducătorii statelor aliate. A. Pentru a reda acest amănunt. 23 noiembrie 2009.218 Petre Opriş. p. – Cancelarie. s-ar putea organiza o întâlnire corespunzătoare la Moscova. referitor la desfăşurarea la Malta a unei reuniuni la care participau Mihail Gorbaciov şi George Bush. din partea sovietică la întâlnire să participe tovarăşii M.S.C.C. Nr. al P. Petre Opriş. al P. E. Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.R.C. am utilizat caracterele italice. 1. Gorbaciov. A. Takovlev. Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C. 31-33.C. Conducătorii statelor aliate ar putea să sosească la Moscova la 4 decembrie. care în final va permite apropierea momentului dizolvării ambelor alianţe. Rîşkov. al P.C. luni. 4 27 noiembrie 1989. în aşa fel încât lucrările să înceapă la orele 15. Şevardnadze.XI. după ce va fi examinat de conducerea partidului. ANEXA nr. 23. în „Suplimentul Jurnalul României 1989 – Acum douăzeci de ani”.R. S.C. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ Europa.30.R. Vă rugăm să ne comunicaţi componenţa participanţilor la întâlnire din partea dumneavoastră”. fond C. din ziua de 27 noiembrie 1989 .R. f. Acestea sunt considerentele în problemele europene pe care noi intenţionăm să le abordăm în cadrul convorbirilor cu preşedintele SUA. N.R. Cum l-a anunţat Gorbaciov pe preşedintele R. ca răspuns la cel primit de preşedintele României de la secretarul general al CC al PCUS în data de 23 noiembrie 1989. Se are în vedere ca. Olteanu i-a precizat ambasadorului că răspunsul părţii române în legătură cu mesajul transmis urmează să fie comunicat ulterior. N.C. preşedintele SUA (2-3 decembrie 1989). de reuniunea de la Malta.I. la 4 decembrie 1989. la crearea unui asemenea grad de înţelegere reciprocă. al P.C.N.C.1989 • A. din 27 noiembrie 1989. Notă: Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Cancelaria C. în prima jumătate a zilei. în cursul căreia s-a aprobat mesajul trimis de Nicolae Ceauşescu lui Mihail Gorbaciov.C. 3.

Au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile. Tov. secretar general al Partidului Comunist Român. Constantin Nicolae. Tov. la problema relaţiilor între statele socialiste. Tov. Aveţi mesajul la voi? Atunci. Gorbaciov şi răspunsului părţii române la acest mesaj. Pacoste Cornel. Rădulescu Gheorghe. Uite. El vorbeşte într-adevăr de cauza celor două războaie mondiale. Fazekaş Ludovic. Szasz Iosif. am primit un mesaj de la tovarăşul Gorbaciov. Giosan Nicolae. Petrescu Barbu. Constantin Olteanu dă citire mesajului primit de la M. Stoian Ion. Niculescu Paul. Noi spunem că aceste relaţii trebuie să pornească de la principiul coexistenţei paşnice între state cu orânduiri sociale diferite. . că acesta este adevărul. Mureşan Ana. Gheorghe Rădulescu: La baza lor a stat şi împărţirea sferelor de influenţă. Pană Gheorghe.10 şi s-a terminat la ora 16. Moldovenească 219 _______________________________________________________________________________ Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU.S. Popescu Dumitru. blocurile militare. Nicolae Ceauşescu: Nu se repetă. Ciobanu Lina. ceea ce vrem să le răspundem. Dobrescu Miu. Nicolae Ceauşescu: La partea cu ideologizarea trebuie să mai vedem.). Gâdea Suzana. Radu Constantin. Coman Ion. Postelnicu Tudor. Mănescu Manea. Dincă Ion. Tov. desfiinţarea lor concomitentă. Noi trebuie să vedem o formă. Partea aceasta cu colaborarea între cele două blocuri. pentru că trebuie avut în vedere că cele două războaie mondiale au avut un caracter imperialist şi o împărţire a sferelor de influenţă. Dăscălescu Constantin. ca să se pună problema aceasta între două sisteme.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. Tov. Au participat tovarăşii: Bobu Emil.S. Curticeanu Silviu. De asemenea. Totu Ioan. În legătură cu teza dezideologizării. ar însemna o permanentizarea a lor. Aici el neagă toate aprecierile care au existat până acum. Constantin Olteanu: Da. Ar trebui ceea ce am hotărât. David Gheorghe.S. Ar fi greşit şi de neînţeles. cât va exista imperialismul. Şedinţa a început la ora 16. comuniste trebuie pornit de la principiul coexistenţei paşnice între aceste ţări. aşa cum se spune. Gere Mihai. Andrei Ştefan. Tov. Consider că ar fi greşit să se pună problema aceasta a dezideologizării relaţiilor între state. Tov. Toma Ioan. Nicolae Ceauşescu: Trebuie avut în vedere că pericolul acesta va exista atâta timp. Ursu Ion.40. Tov. Matei Ilie. Olteanu Constantin. spune că au fost probleme teritoriale. cam acestea ar fi. Elena Ceauşescu: Mi se pare că la sfârşit se cam repetă. Ceauşescu Elena.n. Nicolae Ceauşescu: Joi (23 noiembrie 1989 – n. Radu Ion. în legătură cu întâlnirea care urmează să aibă loc cu George Bush. să-l citiţi.

şi noi am acţionat în numele tuturor”. în felul acesta să facem. de ce nu-şi retrag . Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ Trebuie să fie puţin mai aşa . Uite. Consider că este cazul ca presa noastră să facă comentarii în aceste zile. ci de toate statele. să se ia poziţie fermă. inclusiv problemele în Europa. Germană.D. că nu ne-am oprit la Congres. Să înceteze orice amestec. Este bine? . Manea Mănescu: Aşa cum aţi spus şi la Congresul al XIV-lea. cu nivelul tehnic. dar trebuie procedat aşa. să tratăm problemele relaţiilor internaţionale. care este mai periculos şi trebuie răspuns cu toată fermitatea. care ar însemna aprobare.. pentru că asta se doreşte. În ce priveşte întâlnirea pentru a asculta o informare. este organizat de sovietici şi de R. să se spună ca şi aici să se renunţe la orice amestec în treburile altor ţări. că dacă nu le răspundem o să zică „v-am informat şi aţi fost de acord. dacă nu. Permanent au discutat problemele economice. amestecul aşa zis ideologic. pentru că problemele actuale nu se pot rezolva de cele două mari puteri şi de alte câteva state. să vină cu comunicatul şi informarea de aprobare. noi să spunem că nu considerăm că pentru o informare să ne întâlnim.. Acelaşi lucru şi în Bulgaria. sub diferite forme. cu tot.F. cu atât mai mult. atunci trimitem ministrul de externe. de ce au făcut. şi despre necesitatea întăririi independenţei şi suveranităţii. Nicolae Ceauşescu: De asemenea. Tov. Tov. Ei tot spuneau că s-au discutat toate problemele.220 Petre Opriş. cu coexistenţa paşnică am discutat-o. Am putea veni dacă se face o întâlnire să discutăm şi unele probleme bilaterale. cu dezvoltarea industriei. Germană. să se asigure o Europă unită. Dar nu putea ca despre aceste datorii să ştie numai un număr restrâns de oameni. pentru că este pe jumătate spus. urmând poziţia noastră cu hotărâre. În Cehoslovacia. Aşa să procedăm. Bulgarii caută acum să se lămurească. Suntem obligaţi să răspundem. a principiilor de relaţii între state. Aceasta. Elena Ceauşescu: Totul trebuie spus mai clar. s-au dus în 1968 şi i-au forţat să aprobe. de egalitate. Tov. Tov. Să-i aducem îmbunătăţirile acestea şi să-i dăm drumul. Şi televiziunea trebuie să facă acest lucru. Tov. Dacă consideră că este greşit ce s-a făcut atunci. Pe toate le-au discutat.Toţi tovarăşii sunt de acord. pornind de la hotărârile Congresului al XIV-lea. Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să începem să prezentăm şi în presă şi la televiziune. Spun că nu au ştiut că au datoriile pe care le au. Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai ales că acum reiese clar că ceea ce s-a făcut în R. Elena Ceauşescu: Trebuie să pună ferm. Nicolae Ceauşescu: Este clar.

Fiecare să vă gândiţi şi să participaţi la întocmirea programelor.I. Trebuie să vă pregătiţi. Vom discuta inclusiv problema alegerilor. am discutat să acordăm mai multe burse.C.-ului. De asemenea. inclusiv în domeniul activităţii internaţionale. din industria alimentară şi altele. le întăresc. Tov. Moldovenească 221 _______________________________________________________________________________ trupele de acolo. să aplicăm ceea ce am stabilit la Congres. programe de aplicare a ceea ce am hotărât. Cehii au acceptat trupele şi ei îşi ţin în continuare trupele acolo. să pregătească pe linie economică materialele. S-a întâmplat aşa cum se întâmplă cu toţi cei pe care îi plătesc. Tov. – Cancelarie.C. trebuie pregătit şi pe linie de partid ceea ce trebuie. problemele de export. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi. dosar 66/1989. cum să realizăm ceea ce am hotărât în Congres. toate problemele din diferite domenii de activitate. Pentru a reda acest amănunt. . pentru pregătire politică. aşa cum a făcut cu cel de la tineret. până vineri trebuie să avem programe.S.P. 20-23. Acesta este adevărul. Un rol activ revine. C. care a vorbit. • A. retragerea trupelor.R.. vom discuta problemele economice. Am vorbit în cursul dimineţii cu tovarăşul Dăscălescu. Nicolae Ceauşescu: De fapt au realizat lovituri de stat organizate. măsuri ca să întărim controlul activităţii. C. dar la asta nu se gândesc. Sigur.S. pe linie de tineret. programele. a făcut ce au vrut şi apoi l-au dat afară.S. aşa cum a fost şi Adameč.S. acum iese în stradă. Cu asta. pentru cadre. pe linie de partid. Pentru vineri pregătim şedinţa Comitetului Politic Executiv. Elena Ceauşescu: Vor să-şi întărească dominaţia. pe linie de femei.C. aşa că în câteva zile să ne pregătim. al P.T. problemele de comerţ. Tov.N. Am discutat şi vreau ca şi voi să vă gândiţi. Nicolae Ceauşescu: De asemenea. program de intensificare a relaţiilor pe linie internaţională. Tov. O să avem o participare mai activă. Primul lucru era acesta. am utilizat caracterele italice. inclusiv în învăţământul superior. şi în loc să le retragă. că ţările în curs de dezvoltare.N. care este un trădător. Tov. în această direcţie.Toţi tovarăşii sunt de acord. Elena Ceauşescu: Se folosesc de ei şi pe urmă îi dau la o parte. Elena Ceauşescu: De fapt. putem încheia şedinţa.C. fond C.-ului. Tov. să facem ca totul să fie clar pentru toată lumea.R. Gândiţi-vă cum să facem ca să îmbunătăţim activitatea în sectoarele de care vă ocupaţi. folosindu-se de ajutorul a tot felul de elemente descompuse. Notă: Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Arhiva Comitetului Politic Executiv al C. care a văzut că nu poate în Biroul Politic să-şi impună poziţia.C.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. De acord? . al P. De asemenea. f.

3323 29 XI 1989 Stimate tovarăşe MIHAIL GORBACIOV. Am primit mesajul Dumneavoastră în legătură cu întâlnirea pe care urmează să o aveţi. Partidul Comunist Român a insistat de mai multe ori să se organizeze o asemenea întâlnire a ţărilor socialiste. ale dezarmării şi. Dacă în cadrul întâlnirii bilaterale sovieto-americane va avea loc o asemenea discuţie. indiferent sub orice formă s-ar manifesta. una din temele centrale ale discuţiei va privi procesele care au loc în Europa răsăriteană şi aspectele internaţionale ale acestora. Despre problemele care au apărut în unele ţări socialiste se poate discuta numai în cadrul unei întâlniri între conducerile ţărilor socialiste. Mesajul trimis de Nicolae Ceauşescu lui Mihail Gorbaciov. la începutul lunii decembrie.222 Petre Opriş. situaţia din ţările socialiste.C. abandonării pentru totdeauna a politicii de aşa-zisă descurajare nucleară. în primul rând. referitor la desfăşurarea la Malta a unei reuniuni la care participau Mihail Gorbaciov şi George Bush. însă până în prezent ea nu a avut loc. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ ANEXA nr. Trebuie să se exprime clar necesitatea renunţării definitive la orice programe şi acţiuni de perfecţionare şi modernizare a armelor nucleare. Nr. în conformitate cu cele discutate la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia care a avut loc la Bucureşti. cu preşedintele SUA. încetării tuturor experienţelor nucleare. noi considerăm că problema care se pune nu este aceea de a se stabili o colaborare între cele două blocuri militare care ar însemna permanentizarea lor. apreciem că în cadrul întâlnirii sovieto-americane la nivel înalt vor trebui să se pună cu toată tăria problemele securităţii europene. De altfel. 2. G. ale dezarmării nucleare. la întâlnire. a efectivelor şi cheltuielilor militare din Europa. 3. Bush. sub nici o formă. ci aplicarea celor stabilite în comun de ţările . În ce priveşte reducerea armamentelor convenţionale. Considerăm că la întâlnirea dintre conducătorii URSS şi SUA nu se poate discuta. ele trebuie soluţionate în cadrul negocierilor de la Viena. al P. După cum rezultă din mesaj. preşedintele SUA (2-3 decembrie 1989).C. Ţinând seama de problemele grave ale vieţii internaţionale ca urmare a continuării cursei înarmărilor. 5 27 noiembrie 1989. Referitor la formularea din mesajul Dumneavoastră privind „noul rol” al NATO şi Tratatul de la Varşovia. Cancelaria C. ca răspuns la cel primit de preşedintele României de la secretarul general al CC al PCUS în data de 23 noiembrie 1989.R. aceasta va fi considerată de toate popoarele ca un amestec în treburile interne ale ţărilor socialiste. 1.

dacă aceasta va avea loc. există luptă de clasă şi nu se poate renunţa la concepţiile ideologice în viaţa internaţională. pentru a discuta probleme bilaterale şi o serie de alte probleme ale vieţii politice internaţionale.Nicolae Ceauşescu îi considera români pe cetăţenii din R. în care Statele Unite [ale Americii] au un rol activ. În ce priveşte propunerea privind întâlnirea din 4 decembrie pentru a informa despre rezultatele convorbirilor sovieto-americane. atâta timp cât există imperialism.D. independenţie şi a dreptului fiecăruia de a-şi elabora linia politică proprie. având ca scop reîmpărţirea lumii în sfere de influenţă. Desigur. strategia şi tactica. cel mult. în documentele cărora ţările socialiste au „reafirmat năzuinţa comună de a acţiona în interesul socialismului. În ce priveşte. ar putea veni la Moscova în scopul unei întâlniri cu o delegaţie la nivel înalt a PCUS. a „dezvoltării raporturilor dintre ele pe baza egalităţii. Această informare se poate face pe cale diplomatică sau. 7. în abordarea problemelor internaţionale trebuie să se pornească de la respectarea şi aplicarea principiilor coexistenţei paşnice între state cu orânduiri social-politice diferite. considerăm că trebuie să se ceară cu toată fermitatea ca SUA să înceteze şi să renunţe definitiv la orice politică de amestec în treburile interne ale altor state. Germane. 6. că existenţa celor două state germane constituie o realitate a Europei de azi şi de mâine. Considerăm că ar fi greşit şi de neînţeles să se pună problema dezideologizării relaţiilor interstatale. Acest pericol va exista atâta timp cât va exista imperialismul. Având în vedere politica anticomunistă de destabilizare a situaţiei din ţările socialiste. asigurării securităţii lor trainice”. O delegaţie a Partidului Comunist Român. de la Varşovia.S. Partidul nostru apreciază că. De altfel. Cu acest prilej. delegaţia noastră ar putea lua parte şi la întâlnirea din 4 decembrie. fără amestec din afară”. 5. . a imperialismului. care trebuie menţinută şi respectată. Ei declară deschis că vor să consolideze şi să întărească forţa capitalismului. Trebuie avut în vedere că primul şi cel de-al doilea război mondial au fost războaie imperialiste. perfecţionării colaborării dintre statele aliate.S. ele trebuie soluţionate în conformitate cu hotărârile adoptate în cadrul şedinţei Comitetului Politic Consultativ de la Bucureşti şi la întâlnirea dintre miniştrii afacerilor externe. În ce priveşte problema germană – la care vă referiţi în mesaj – şi noi considerăm că este necesar să se asigure dezvoltarea socialistă a R. noi considerăm că nu este necesară o întâlnire la nivel înalt în acest scop. însă. în interesul stabilităţii şi păcii pe continent. în ziua de 5 decembrie. Moldovenească 223 _______________________________________________________________________________ socialiste europene privind desfiinţarea concomitentă – într-un timp cât mai scurt – a celor două blocuri militare. la nivelul înalt. dezvoltarea relaţiilor dintre URSS şi SUA constituie o problemă a celor două ţări. 8. imperialiştii nici nu ascund acest lucru. 4. în cadrul unei întâlniri la nivelul miniştrilor afacerilor externe. relaţiile şi problemele internaţionale care se referă la Tratatul de la Varşovia şi ţările socialiste.

vom trimite la întâlnirea pentru informare. On one hand. Ceauşescu l-a jignit şi şantajat pe Gorbaciov. eventual. Mikhail Gorbachev. in order to satisfy some whims and/or to please their clients in the inter-conditioned vassalage system usually met in the Romanian society. Despite of these facts. Notă: Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Cancelaria C.C. în „Suplimentul Jurnalul României 1989 – Acum douăzeci de ani”. propagandistic structure. On the other hand.C. they got different advantages which they were using in order to maintain their social condition. Petre Opriş. nr. 27 noiembrie 1989 • A. am utilizat caracterele italice. In these conditions. Laura-Antoaneta Sava _______________________________________________________________________________ Dacă nu va fi posibilă organizarea unei întâlniri bilaterale la nivel înalt.224 Petre Opriş. the Soviet leader sent a letter to Ceauşescu (23 November 1989) for informing him about the Soviet-American meeting which was going to be held in Malta (2-3 December 1989). 35-39. fond C. Mikhail Gorbachev tried to persuade Nicolae Ceauşescu to change the main politics in Romania. dosar 66/1989.R.R.N. . – Cancelarie.I. Analyzing the facts. Mikhail Gorbachev tried to understand what kind of reform Nicolae Ceauşescu did after the aggravation for the political and economic crisis in Poland of the period 1980-1981. Moreover. Keywords: Nicolae Ceauşescu.C. THE CITIZENS FROM THE MOLDAVIAN SOVIET SOCIALIST REPUBLIC WERE CONSIDERED ROMANIANS BY NICOLAE CEAUŞESCU (Abstract) On his first visit to Romania as Soviet supreme leader (May 1987). un reprezennat al partidului nostru. Pentru a reda acest amănunt. the personality cult. Avem în vedere să participe. 27 noiembrie 2009.C. The answer of Nicolae Ceauşescu was severing for the Soviet letter (27 November 1989). the group of worshipers was expressing his fidelity for Ceauşescu in the most various manners. the Soviet leader. the personality cult existence seemed to be something normal and even necessary both for the worshiped leader (the main beneficiary) and for the members of the political elite around the leader (the inferior beneficiaries).. p. 281. ministrul afacerilor externe. f. 1-2. al P.C. the Soviet leader formulated a general conclusion to which we subscribe: the system of values promoted by Nicolae Ceauşescu had a very well developed propagandistic structure. constantly and public. al P. vineri.

lăsaţi-i să zboare! Un dialog între general av. (Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului – n.). ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini. viceprim-ministru al guvernului. şi Robert Mckinley. Craiova. privind oportunitatea şi posibilitatea asimilării în fabricaţie. Aparatul respectiv fusese introdus în producţia de serie în 1963. performanţele avionului de pasageri Tu-134 au fost analizate de către reprezentanţii companiei „LinieLotnicze Polskie” (LOT). compania BAC s-a angajat să comande la firma „Britten-Norman” din Bembridge (Insula Wight. 2 Pentru detalii referitoare la prima etapă de construcţie a avionului „Islander BN-2” în România. cu 9 locuri. 383-394.) Aurel Niculescu şi Sorin Turturică. Dacă au apărut fabrici de avioane şi elicoptere la Bucureşti. aparţinând Marii Britanii).n. iar sfârşitul anului 1968 era considerat „avionul european cu cel mai mare succes comercial”. prin ’45-’46.A. 24. Editura Anima.A. forma iniţială de organizare a industriei aeronautice. Bucureşti. În competiţia pentru dotarea companiei TAROM au fost luate în calcul şi alte două oferte: Tu-134 (sovietic)3 şi Caravelle 10 R (francez)4. a unor avioane militare şi civile.n. Acestea urmau să fie asamblate în România. Memoriile unui pasionat de aviaţie. 2008. Firma britanică a oferit spre vânzare. Editura Anima. Ca o mică paranteză: şi pe el l-am avut elev la Mediaş. p. iar aparatul respectiv a intrat în dotarea LOT în anul 1968. 225–234 1 . câte patru avioane în fiecare lună. Legăturile dintre România şi compania britanică au fost stabilite în anul 1967. se datorează în mare măsură acestui inginer Ştefan Ispas. La discuţiile respective a participat şi Eugeniu Rădulescu. pentru compania TAROM. În acelaşi timp. Serie nouă.T. conducător al unei delegaţii a companiei „British Aerospace” (fostă „British Aircraft Corporation” – BAC) şi director al Departamentului Aviaţiei Civile. vezi Alexandru Haiduc.)”. Bacău sau Braşov. În opinia generalului-locotenent Aurel Niculescu. ARHIVELE OLTENIEI. 215 avioane bimotoare „Islander BN-2”. apoi a fost promovat şeful Grupului Aeronautic Bucureşti. El l-a convins pe Ceauşescu să facem o industrie aeronautică autohtonă (subl. nr. 3 În aceeaşi perioadă. p. În primul caz. (r. precum şi a elicopterelor şi motoarelor de aviaţie1. iar vânzarea lor pe alte pieţe era asigurată de partea engleză timp de 5-6 ani (1968-1973)2. cu acel prilej. persoana care l-a convins pe Nicolae Ceauşescu să investească în industria aeronautică a fost generalul Ştefan Ispas. Era un oltean foarte ambiţios şi foarte capabil. după ce mai multe colective de specialişti români au elaborat o serie de studii preliminare. Bucureşti. Pe aviatori. 78. Fostul comandant al Aviaţiei Militare (1970-1977) a declarat că generalul Ştefan Ispas „fusese iniţial şeful Direcţiei Tehnice din C. şase avioane BAC 1-11.PROGRAMUL DE COOPERARE ÎN DOMENIUL AVIAŢIEI CIVILE ÎNTRE FIRMA „BRITISH AEROSPACE” ŞI ROMÂNIA PETRE OPRIŞ În ziua de 16 august 1989 a avut loc la Bucureşti o întâlnire între Ştefan Andrei. 2009. p. 2010. în România.

iar acesta nu avea inversoare de jet – necesare pentru micşorarea distanţei de aterizare. Pentru vânzarea avionului „Caravelle” în Statele Unite ale Americii. La 27 mai 1955. iar partea din faţă (inclusiv carlinga) a fost realizată în Marea Britanie. la intervale relativ scurte. „Caravelle” a câştigat un rol de ambasador neoficial al Franţei. a comandat 12 „Caravelle” în anul 1955 – din cele 54 de aparate.) La începutul anilor ’50. mai eficiente din punct de vedere comercial şi mult mai bine echipate pentru zbor.. „Caravelle” a fost înlocuit curând cu avioanele americane „Boeing 727” şi „Boeing 737”. după doi ani de muncă şi peste 20. care transporta 32 de pasageri. să fie redus la două ore timpul de zbor de la Paris la Roma – comparativ cu cinci ore de zbor. Deşi a fost un succes tehnologic important. condusă de Pierre Satre.000 de km pentru promovarea avionului în SUA – cu 34 de escale şi 60 de demonstraţii aeriene. După analizarea a 25 de proiecte. prototipul „Caravelle” a zburat pentru prima dată. 4 . aparatul respectiv a constituit vedeta salonului de aviaţie de la „Le Bourget”.226 Petre Opriş _______________________________________________________________________________ specialiştii români au observat că primul avion. compania franceză a apelat la două motoare turboreactoare „Rolls-Royce”. (. Celelalte părţi componente au fost livrate de uzinele din Nantes. ca urmare a faptului că necesită cumpărarea unui număr de 9 ori mai mare de motoare de schimb şi impune achiziţionarea întregului stoc de piese de schimb. destinat transportului de pasageri – De Havilland „Comet”. efectuate cu Vickers „Viscount” (un aparat britanic dotat cu patru motoare turbopropulsoare. deşi are un preţ de achiziţie mai mic (şi în valută Est). A urmat o schimbare a numelui de cod al proiectului (X-210) de către patronul SNCASE. firmelor constructoare de avioane din Franţa să realizeze un avion capabil să transporte 60 de pasageri la o distanţă maximă de 2. din punct de vedere comercial. nu putea fi livrat mai devreme de trimestrul I al anului 1969. generalul Charles de Gaulle l-a folosit ca avion prezidenţial. A fost un succes popular imens pentru „Air France” şi un dureros eşec. Doar „United Airlines” a comandat circa 20 de aparate. Conducerea companiei „Air France” a fost nerăbdătoare să utilizeze avionul respectiv în Europa şi bazinul Mării Mediterane. câte va avea. în final. cu o viteză de croazieră de 320 de km/h. decolarea şi aterizarea având loc pe aeroportul ToulouseBlagnac. S-a dorit. compania franceză. pentru SNCASE (redenumită „Sud-Aviation”. autorităţile de la Paris au propus. acel tip de avion „este imobilizat un timp apreciabil în reparaţii capitale. Exemplul a fost urmat de „Scandinavian Airlines System” (SAS). apoi „Aérospatiale”. din luna iunie 1958. „Airbus” şi. Avionul a fost asamblat la Toulouse de către o echipă de ingineri. cu o viteză de 800 km/h. O lună mai târziu.) Din punct de vedere economic. Ultimele versiuni ale modelului respectiv au fost retrase din dotarea companiilor franceze în 1981 („Air France”).. astfel. pe o distanţă maximă de 2. fiind inspirată de proiectul de succes al aparatului „Comet”. EADS). Tu-134. o parte din ampenaj şi eleroanele au fost realizate în Italia.800 de kilometri). economicitatea sa este mai redusă. Acesta a efectuat un turneu de peste 50. a fost aprobat cel prezentat de o companie din Toulouse: Société Nationale de Constructions Aéronautiques du Sud-Est (SNCASE).000 de kilometri. Primul „Caravelle” a intrat în dotarea „Air France” la 6 mai 1959.400 de km şi putea transporta 80 de pasageri cu 800 de km/h.. totuşi. care l-a rebotezat „Caravelle”. De aceea. companiile aeriene occidentale aşteptau livrarea primului avion turboreactor. după ce. SaintNazaire şi Marignane. Acesta avea o rază de acţiune de 2. Pentru construirea avionului. în final. Georges Héreil. SNCASE a angajat un echipaj de la „Air France”. care pot fi necesare. la 12 octombrie 1951. Cu toate acestea. (. pe aceeaşi distanţă. respectiv 1991 („Air Inter”).. În plus. Anticipând succesul comercial pe care aparatul britanic îl putea obţine.000 de schiţe realizate.

Deşi capacitatea avionului BAC 1-11 este mai mică decât la Caravelle. 7 Ibidem. 6 Petre Opriş.. 215-216. până în anul 1970. 1.) de tip BAC 201 (30-50 locuri)”. iar al doilea a avut loc din cauza unor condiţii meteorologice excepţionale”7. Astfel. a unor părţi de avion sau de elicopter. precum şi montajul de avioane sau elicoptere complete”6. ceea ce are ca efect reducerea costului de transport pe pasager”5. avionul BAC 1-11 conduce la imobilizări similare cu ale avionului Caravelle.C. 3. a avionului de tip „Islander” (6-10 locuri) şi a avionului (turbopropulsor.0 mii pasageri-km la avionul Caravelle 10 R. Totodată. încheierea acordului cu firma BAC pentru construirea în România. în timp de 10 ani (1968-1977) pentru partenerul francez. Ploieşti.n. La 15 februarie 1968. economicitatea per pasager-km este mai mare. Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti. la o distanţă de 2. totuşi. cu condiţia unei „posibilităţi de acoperire prin «cooperare» numai pentru 12% din valoarea întregii furnituri de avioane. p. luni. Documente (1950-1989). a şase avioane turboreactoare de tipul BAC-111. 17 august 2009. op. piese. membrii Comitetului Executiv au fost de acord „să se ducă discuţii neoficiale pentru obţinerea licenţelor de fabricaţie în România a unui tip de avion cu reacţie pentru dotarea forţelor aeriene militare”8. dar de construcţie mai nouă. şi chiar în comparaţie cu avionul Il-18. Cerinţele actuale sunt de a creşte cât mai mult numărul de locuri. p. în cooperare. Cooperarea ar urma să consiste din executarea de către Industria Aeronautică Română. p. care are 89 de locuri. La rândul său. Petre Opriş. Comparând oferta franceză cu cea britanică.). „achiziţionarea din Anglia. cu două motoare – n. în „Suplimentul Jurnalul României 1989 – Acum douăzeci de ani”. productivitatea orară a avionului BAC 1-11 este de 64.Programul de cooperare în domeniul aviaţiei civile 227 _______________________________________________________________________________ Capacitatea de transport este mai mică (72 locuri) faţă de alte avioane de aceeaşi categorie. nr. 2007. subansamble. 214. 193. Nicolae Ceauşescu a discutat şi aprobat în şedinţa Comitetului Executiv al C. Caravelle 10 R i-a fost oferit companiei TAROM de către firma franceză SUD AVIATION. În exploatare.n. Au existat în total două cazuri de catastrofă aeriană a unor avioane BAC 1-11. datorită vitezei sporite. dintre care primul (un incendiu) a fost atribuit de comisia anchetatoare unui act de sabotaj. al P. 8 Ibidem. 217.R. Industria românească de apărare. distanţa sa de zbor şi numărul de locuri mai reduse decât în cazul avionului Caravelle sunt compensate de o viteză mai mare.C. cit. 239-240. 212.000 de km. Colaborarea lui Ceauşescu cu „British Aerospace”. 5 .2 mii pasageri-km faţă de 61. p. idem. specialiştii români au ajuns la următoarea concluzie: „Avionul BAC 1-11 este de aceeaşi clasă (cu avioanele Tu-134 şi Caravelle 10 R – n. p.

s-a recomandat formarea a patru regimente de rachete A.. dosar 11/1961. Pentru alte documente din perioada respectivă. Bucureşti.C. cit.277 şi R. de 104 avioane MIG-21 (dintre care 60 MIG-21 P. Ambele tipuri de aparate costau.02. În cursul vizitei sale din februarie 1961. vezi Gavriil Preda. Într-un raport sovietic. mareşalul sovietic Andrei A. Editura 9 .158 Av. de înlocuire treptată cu MIG-21 a MIG-urilor 15. dosar 11/1961. 301-306. al P. Câteva luni mai târziu. fiecare. Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A. f. 13.isn. p. De aceea.N. aşa cum s-a solicitat şase luni mai târziu.I. elaborat la începutul anului 1961. iar generalul Leontin Sălăjan a fost de acord cu includerea a 12 avioane Suhoi-7 B (cu livrare în 1964) şi 11 IAK-27 R (cu livrare în 1963) pe o listă de achiziţii de tehnică militară. 3.C. din regimentele de vânătoare.C.5 milioane ruble (cursul de schimb fiind de 1 rublă = 1. România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991). În acelaşi timp. uzate moral. la Moscova.125 ruble. până cel târziu în 1965. 95). comandantul suprem al Forţelor Armate Unite a recomandat şi avionul Suhoi-7 B. Totodată. op. 326-327.2006). Documente (1954-1968). o delegaţie militară românească a discutat la Moscova cu reprezentanţii Comandamentului Forţelor Armate Unite despre îmbunătăţirea dotării armatei române cu armament. pentru perioada 1963-1965 (Petre Opriş. 67 – foste R. într-un raport trimis conducerii P. cu livrare în 1964-1965). MIG-15 Bis. 49 şi R.228 Petre Opriş _______________________________________________________________________________ În convorbirile pe care le-a avut la Moscova cu sovieticii. p. 364-385. S-a preferat soluţia propusă iniţial la Moscova (iulie 1960). iar un IAK-27 R – 555. muniţii şi tehnică de luptă. Ceauşescu a În luna iulie 1960. p. Totodată. de interceptare. p.C. A.ethz. 388-396. op. cit.A.pdf (accesat: 03. (precizând că erau necesare 12 Suhoi-7 B şi 11 IAK-28 – nu aparate IAK-27 R. la 22 martie 1961. 2008. – Secţia Administrativ-Politică. – Secţia Administrativ-Politică. http://www. Cu acel prilej. Reactivă – dotate cu MIG-15 Bis. în cursul vizitei pe care a efectuat-o la Bucureşti (17-19 februarie 1961). 294-295. în România.). Nicolae Ceauşescu solicitase acordarea licenţei de fabricaţie a avionului de vânătoare MIG-21. Petre Opriş.ethz. pentru dotarea regimentelor de vânătoarebombardament româneşti.5 lei). şi înzestrarea lor completă cu armament şi tehnică de luptă până în anul 1965. Cf.R.000 ruble (probabil ruble noi.R. http://www.M. f.pdf (accesat:03. Locul acestora urma să fie luat. Information on Weapons Supplies and Payment in the Warsaw Pact. iar dotarea lor era diferită de variantele standard). Petre Opriş. S-102 şi MIG-17 PF) au fost transformate în regimente de vânătoare-bombardament (31 martie 1960).I. 360-361. într-un document trimis lui Ion Gheorghe Maurer la 4 septembrie 1961). fond C. Bucureşti.N. al P.. vol. s-a precizat faptul că trebuie înlocuite toate avioanele MIG-15 şi MIG-15 Bis din regimentele de vânătoare.R.125. România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Petre Opriş. însă liderul român nu era sigur că o va primi9. iar două regimente de vânătoare (R.2006). Cu toate că era vorba despre o recomandare a unui reprezentant al „Fratelui cel Mare de la Răsărit” şi generalul Leontin Sălăjan a susţinut-o. 163). se preciza faptul că armata română avea un deficit de 9 avioane IAK-27 R şi 136 MIG-21. fond C. S-102 şi MIG-17. în finalul şedinţei din 15 februarie 1968.ch/php/documents/collection_8/docs/InfoWeapons_0361. s-au casat avioanele de asalt Il-10 (în număr de 150). Într-un alt document sovietic. la 1 ianuarie 1961. 130. iar „cu avioanele existente MIG-15 şi MIG-15 Bis să se înzestreze cele 2 regimente de aviaţie vânătoarebombardament şi să se asigure nevoile de şcoală” (Ibidem. din 3 aprilie 1961.ch/php/documents/collection_8/docs/InfoShortfall_010261. 115-117.isn. preţul la export al unui bombardier IAK-28 era de 1. se menţionau preţuri diferite: un MIG-21 F costa 514. Greciko a recomandat înzestrarea Escadrilei 38 Aviaţie Cercetare cu avioane IAK-27 R sau IAK-28 R – aparatele sovietice Il-28 ale unităţii româneşti fiind considerate. autorităţile de la Bucureşti nu au importat nici unul dintre avioanele menţionate de comandantul suprem al Forţelor Armate Unite.C. 330.C. referitoare la importurile de tehnică de luptă. la începutul lunii decembrie 1967.02.000 de ruble. 3. 398-407. Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului. I (1954-1961). Information on the Shortfall of the Most Important Weapons Systems in the Warsaw Pact..

astfel: „În legătură cu discuţiile ce au loc pentru încheierea protocolului comercial cu URSS pe anul 1968.html (accesat: 04. p. dosar 156/1967. partea română să depună în scris cererile şi propunerile sale pentru lărgirea schimbului de mărfuri. În perioada 1972-1982.S. care dorea să ştie. la 9 noiembrie 1967. În cazul când partea sovietică va proceda la reducerea volumului de mărfuri ce urmează să le importe din R.R.C.)” (A. 3). pentru a nu se accepta decât avioane noi (subl. membrii Prezidiului Permanent al C.. Pentru a evita înzestrarea în continuare cu avioane de luptă „la mâna a doua” (în limbaj occidental. a avut loc la 23 ianuarie 1968.C. Industria românească de apărare. Primul zbor al unui avion BAC 1-11. – Cancelarie. al P. 511 şi a fost livrat companiei TAROM la 14 iunie 1968. 66. problema achiziţionării de avioane supersonice pentru armata română a revenit în prim-planul analizelor efectuate în guvernul României şi la Ministerul Apărării Naţionale. f. De această dată. România în anul 1968. au hotărât. unde staţiona Regimentul 91 Aviaţie Vânătoare (înzestrat cu MIG-19 P şi PM).. După finalizarea lucrărilor de extindere a pistei de decolare-aterizare de la Giarmata (judeţul Timiş). reducerea făcându-se mai ales pe seama importului de tehnică militară. Următoarele cinci avioane BAC 1-11. în mod cu totul surprinzător. Primele avioane MIG-21 F-13.C. în anii ’60 România a primit avioane MIG-21 (în diferite variante). cit. dacă România are banii necesari pentru achiziţionarea de avioane F-16 „second hand”. p. după care producţia a încetat. 96-97. cele mai multe fiind cumpărate de compania TAROM în anul 1975. destinat companiei TAROM. MIG-uri „second hand”). p.) până la urmă putem să le spunem că vrem să luăm şi avioane militare10.C.I. p. uzate. Domnia sa a răspuns în mod categoric „Nu!” la întrebarea unui ziarist. extrem de succint în declaraţii.net/boc-nu-exista-bani-pentru-achizitionarea-avioanelorf16_726543. De asemenea. Până în anul 1983 au fost realizate. Să nu lăsăm doar ei să ne tatoneze”11. 242.N. Cele cinci aparate din seria 525 FT au fost livrate în anul 1977. 2008.R. Paul Sandachi.a. o parte dintre aparatele respective erau uzate fizic în momentul în care au fost importate din URSS şi Cehoslovacia. Documente (1950-1989). Ulterior. în schimbul unei sume deloc neglijabile (circa 1. România le va importa din URSS. toate MIG-urile 21 F-13 au fost mutate lângă Timişoara şi au intrat în dotarea Regimentului 93 Aviaţie Vânătoare (Paul Sandachi.Programul de cooperare în domeniul aviaţiei civile 229 _______________________________________________________________________________ declarat: „În cadrul acestor discuţii (cu reprezentanţii companiei BAC – n.. să se reducă în mod corespunzător şi volumul mărfurilor pe care R. din seria 424 EU. Aviaţia de luptă reactivă în România (1951-2001). cu posibilitatea revitalizării lor.2010). compania TAROM primindu-le în 1981-1982. Prim-ministrul Emil Boc a fost. să se examineze foarte serios problema importului de avioane MIG-21. este vorba despre cumpărarea a 24 de avioane americane F-16. fond C. Militară. 235 de aparate. op. f. Deşi. Acesta avea două motoare RollsRoyce Spey 25 Mk. Acestea făceau parte din lotul de 12 exemplare planificate pentru anul 1962 şi au fost aduse de către piloţi sovietici.n. România a cumpărat încă 2 avioane din seria 525 FT şi unul din seria 487 GK (versiune cargo).08. au ajuns în ţară în februarie 1962 şi au aterizat pe aerodromul Deveselu (judeţul Olt).3 miliarde de dolari).C.realitatea. în uzinele din Marea Britanie. au fost recepţionate de către autorităţile române până la sfârşitul anului 1969. fiind înmatriculat YR-BCA.S. din aceeaşi serie. 288. . Muzeul Aviaţiei. 58). destinate României.n. la 4 august 2010. al P. www. 11 Petre Opriş. firma britanică a realizat încă 35 de avioane BAC 1-11. 10 După mai bine de 42 de ani.

a fost înfiinţată Întreprinderea „Turbomecanica” din Bucureşti. cum era pe atunci. foarte puţine. Bineînţeles. a demarat programul de realizare a motoarelor Rolls Royce Spey 512-14 DW. şi reprezentanţi ai serviciilor secrete. Am mai făcut la Bucureşti o fabrică de elemente forjate. deja (la începutul anilor ’80 – n.n. Primul zbor al unui Pentru detalii. pentru avioanele ROMBAC 1-11 (BAC 1-11 seria 500). 14 Inginerul Dumitru Cucu a afirmat că. nu ne-a mai lăsat să importăm nimic din ce ne trebuia la asamblare. precum şi a motoarelor Turmo IV C. [BAC 1-11] Era un avion foarte sigur. Ne-am chinuit să facem la Slatina până şi tablă de duraluminiu. pentru elicopterele IAR-330 „Puma”. În plus. au participat. E adevărat.n. pentru fabricarea sub licenţă a motoarelor Rolls Royce Viper (Mk 632 şi 633). BAe pregătea un alt avion. un model mai performant.) în 1980. „pentru contract au negociat unii de la un departament special al Tehno Import-Export. Putem spune că [ROMBAC] nu mai avea piaţă de desfacere în lume.n. 5101. anul XVII. iar datele tehnice. dorind să stingă datoria externă. Ceauşescu. au scos la scurt timp BAe 146. după cum spunea un zvon. p. O „Casă a poporului zburătoare”. pentru trenul de aterizare. special pentru asta. Astfel. director general al „Romaero” în perioada 1994-1997 – uzina în care au fost asamblate avioanele ROMBAC –. iar din 1987 au început livrările de motoare Rolls Royce Viper Mk 632-41. prin fabricarea şi scoaterea la zbor a 9 avioane ROMBAC14. Probleme erau însă la poluarea sonică şi chimică. nişte specialişti. Negocierile au durat aproximativ doi ani. ideea a fost susţinută iniţial şi de un grup de oameni din domeniul aviaticii” (Toma Roman jr. pentru aparatele de şcoală IAR-99. acesta a preconizat construirea a cel puţin 80 de aparate ROMBAC (BAC 1-11 din seriile 560 şi 561)13. necesare avioanelor IAR-93 B. 13 12 .). era deja uşor învechită. cu care voiau să facă inclusiv curse peste ocean. Noi am începutut să-l construim (ROMBAC – n. sâmbătă. „Turbomecanica” şi „Aerofina”. Intenţia a fost materializată doar parţial. 1 august 2009. cu patru motoare şi altă aparatură de bord. nr. Ulterior. în 1975. A mai contat. Asta şi fiindcă. Erau mai multe fabrici din Bucureşti şi din ţară implicate în producţie. primul zbor a fost făcut în 1982 şi până în 1989 am terminat numai nouă avioane.n. la mijlocul anilor ’70. după 1982. taxele aeroportuare erau foarte mari. Numai din Bucureşti participau fabrica de avioane. actuala „Romaero”. o creştere exponenţială12. aparatura de navigaţie nu mai era de ultimă generaţie pentru anii ’80.) pentru că TAROM avea deja BAC 1-11 în dotare şi se făceau aici (la „Romaero”. practic nu mai era rentabil să zbori cu el. Inginerul Dumitru Cucu. a apărut Consiliul Naţional al Aeronauticii.. Au preferat BAe (după naţionalizarea sa de către guvernul britanic în anul 1977. În momentul în care Nicolae Ceauşescu a aprobat cumpărarea licenţei de fabricaţie a BAC 1-11 de la „British Aircraft Corporation”. şi că BAe mijlocise o întâlnire a lui Ceauşescu cu regina Marii Britanii. vezi documentul anexat.230 Petre Opriş _______________________________________________________________________________ Ideea lui Nicolae Ceauşescu de a dezvolta industria românească de aviaţie a avut. a declarat în vara anului 2009 că ideea proiectului respectiv i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu şi conducerii superioare de partid: „[Ceauşescu] Dăduse o indicaţie ca în România să se folosească doar produse făcute în ţară. special pentru avioane. din 1976 – n. Istoria aeronavei ROMBAC 1-11. poate. În 1980. în anii ’70. în „Jurnalul Naţional”. Din cauza asta. dar mai avea şi impresia că o să devenim mari exportatori de avioane.) nişte subansamble pentru el. 7). BAC s-a alăturat grupului de firme din noua corporaţie „British Aerospace” (Bae) – n.

piloţii aparatului nu au primit aprobarea de aterizare pe aeroporturile Otopeni şi Băneasa şi au fost redirecţionaţi spre aeroportul de lângă Constanţa. în apropierea aeroportului Mihail Kogălniceanu. care a intrat în dotarea companiei TAROM (YR-BCA).Programul de cooperare în domeniul aviaţiei civile 231 _______________________________________________________________________________ aparat de acel tip (înmatriculat YR-BRA) a avut loc la 18 septembrie 1982. la Arad şi Timişoara” (Ibidem). în timpul mandatului meu. Potrivit declaraţiei lui Dumitru Cucu. am încercat să fac ceva. BAe. aparatul (din seria 525 FT) asigura curse regulate între Bucureşti-Otopeni şi Istanbul. au fost distruse16. Avea un ROMBAC special amenajat la flotila prezidenţială. în condiţii meteorologice nefavorabile (lapoviţă şi vânt puternic). Avionul a decolat de pe aeroportul Lod. dar nu a urcat niciodată în el. dar mi-am dat seama că nu o să putem intra pe piaţă cu jucătorii mari Airbus. .. Cel de-al nouălea ROMBAC 1-11 (YR-BRI) a zburat. 16 Fostul director general al „Romaero” a afirmat că: „Aveam o şansă să relansăm producţia. În accidentul respectiv şi-au pierdut viaţa 15 pasageri şi trei membri ai echipajului. Aparatul efectua curse regulate între România şi Israel. Boeing. Securitatea mai voia să pună nu ştiu ce aparatură de comunicaţii pe el” (Ibidem). a stat sub o copertină. doar a felicitat echipajul la sfârşit. dar nu s-a suit în el. avionul implicat într-un accident (aparatul era tot din seria 525 FT) Indicaţiile erau ca toate elementele să fie făcute aici. în aprilie 1989. Cred însă că nu am fost lăsaţi şi fiindcă am fi devenit un concurent şi pentru Boeing 737 şi pentru britanici chiar. de lângă Tel-Aviv. La 7 decembrie 1970. Ce e interesant e că aveau bucătării şi toalete separate cei doi şi însoţitorii. S-a mai pierdut timp şi modelul de avion îmbătrânea din ce în ce mai tare”. cam cât ROMBAC. au avut loc la 30 decembrie 1995 (YR-BCO) şi 7 iunie 1997 (YR-BCM). A fost refuzat de Guvern. 15 „Nicolae Ceauşescu nu a utilizat niciodată avionul ROMBAC din dotarea Flotilei 50 Aviaţie Transport. Avionul a intrat la flotilă prin 1988.) La 30 noiembrie 1993. în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu. ROMBAC „a zburat o perioadă pe extern. directorul de atunci al Romaero a cerut o garanţie guvernamentală pentru un credit de o sută de milioane de dolari ca să înceapă modernizarea. că era vară şi cald. dacă modernizam avionul chiar după 1990 imediat. şi ocazional pe intern. Şi eu.. Acesta „a venit la zborul inaugural. Era pe piaţă o mare concurenţă la avioane mediu-curier” (Ibidem). în cursul manevrelor de aterizare. Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile (ceaţă). în care au fost implicate aparate BAC 1-11 din dotarea companiei TAROM. după 1990. Alte două ROMBAC (numerele de fabricaţie 10 şi 11) au rămas la stadiul de kit-uri incomplete şi. primul avion BAC 1-11. fără să se soldeze cu pierderi de vieţi omeneşti. În al doilea caz. dar ei nu au apucat să zboare cu el. Accidentul s-a produs la aterizarea pe aeroportul „Kemal Atatürk” din Istanbul. s-a prăbuşit din cauza vizibilităţii reduse. În primul caz. iar după doi ani a intrat în dotarea companiei ROMAVIA15. Avionul prezidenţial avea un salon şi un dormitor pentru cei doi şi în spate nouăsprezece locuri pentru suită. la Bucureşti. (. Airbus tocmai scosese un avion cu o sută şi ceva de locuri. şi s-a îndreptat spre Bucureşti cu 20 de pasageri la bord şi 7 membri ai echipajului. pentru prima dată. la Roma şi Paris. Alte două accidente.

indiferent de orânduirea socială. de Dumneavoastră personal. în numele guvernului britanic. Raportul trimis lui Nicolae Ceauşescu de către generalul Ion Coman. Programul vizitei a cuprins.C. la care a participat şi ambasadorul ţării noastre în Marea Britanie.1976 Secret de serviciu Exemplarul nr. S-a menţionat că înţelegerile realizate au creat cadrul favorabil pentru intensificarea relaţiilor dintre armatele celor două ţări.1976 Arhiva Comitetului Politic Executiv al C. REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Ministrul Nr.. vizitarea de unităţi şi instituţii militare de învăţământ. ministrul Apărării Naţionale. subliniindu-se rolul determinat pe care l-au avut vizita Dumneavoastră din anul 1975.232 Petre Opriş _______________________________________________________________________________ asigura curse regulate între Bucureşti-Otopeni şi capitala Suediei. 3055 din 28. am efectuat o vizită oficială în Anglia. 1 Tovarăşului Nicolae Ceauşescu Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Republicii Socialiste România Conform aprobării. însoţit de o delegaţie militară. de ministrul apărării. Accidentul s-a produs la aterizarea pe aeroportul Arlanda. s-a arătat . 1959 2 VII 1976 [Consemnări manu:] V[ăzut] 3434/1.c. de lângă Stockholm. referitor la vizita efectuată la uzinele companiilor „BAC” şi „Rolls-Royce”. Nr.R. convorbiri la Ministerul Apărării şi Ministerul de Externe. ANEXĂ 28 iunie 1976. în timpul unei escale.C. a fost evidenţiată politica externă activă promovată de ţara noastră. În convorbirile cu personalităţile militare şi civile britanice. S-a relevat cursul pozitiv ale relaţiilor româno-britanice. În acest context. de asemenea.7. în perioada 22-26 iunie a. pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare cu toate ţările. aparţinând companiilor „BAC” şi „Rolls-Royce”. în principal. al P. a unei uzine pentru construcţii de avioane şi unei uzine pentru motoare de aviaţie. Roy Mason. la Londra şi vizita primului ministru al Angliei la Bucureşti. S/M. la invitaţia transmisă. o întrevedere cu ministrul de externe Anthony Crosland (a doua persoană în guvern după primul-ministru). în extinderea şi diversificarea raporturilor bilaterale de cooperare şi colaborare. Am avut.06.

C. .) Ion Coman [Pe verso:] R. Pentru a reda aceste amănunte. fiind în măsură să discute cu specialiştii români condiţiile de asigurare a motoarelor pentru avionul scurt-curier. f. al P. Notă: Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C.C.1976 • A.R.S.R. al P.C.I. consemnarea manu „V[ăzut]” îi aparţine lui Nicolae Ceauşescu.D.N. prevăzut a fi fabricat în ţara noastră. – Secţia Administrativ-Politică. a acestui motor care va echipa avionul de luptă IAR-93.au fost înlăturate dificultăţile în procesul de fabricaţie a avioanelor „BAC 1-11” seria 500 şi s-au luat măsuri pentru recuperarea întârzierilor în livrarea acestora. . ./559/M/1522 din 28. partea britanică este de acord să ofere tehnologia de fabricaţie a pieselor turnate pentru motoarele de aviaţie şi să livreze materiile prime şi materialele necesare producţiei de avioane prevăzută pentru acest an... . În discuţiile purtate cu persoane din conducerea firmelor „Rolls-Royce” şi „BAC” au rezultat următoarele: . Apreciez că vizita a contribuit la o mai bună cunoaştere reciprocă. pe bază de licenţă.Programul de cooperare în domeniul aviaţiei civile 233 _______________________________________________________________________________ că sunt posibilităţi ca armate ale unor ţări care fac parte din blocuri militare diferite să colaboreze în mod independent.06. MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE General-colonel (ss. dosar 1/1976. am utilizat caracterele italice.uzinele britanice sunt dornice să extindă cooperarea şi în alte domenii.în vederea satisfacerii cererilor noastre. iar anumite cuvinte din acesta au fost subliniate cu culoare roşie. 77-78. în domenii ce prezintă interes reciproc. Totodată. ceea ce creează condiţii pentru o mai bună cooperare pe linia fabricării în România. la dezvoltarea relaţiilor de prietenie dintre cele două ţări şi armate. fond C. Pe timpul vizitei.C. delegaţia s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea gazdelor.au fost depăşite dificultăţile apărute în procesul de realizare a motorului Viper.

TAROM. In 1982-1989 period. and Tupolev Tu-154 aircraft. An exception was made when.234 Petre Opriş _______________________________________________________________________________ THE COOPERATION PROGRAM FOR CIVIL AVIATION BETWEEN „BRITISH AEROSPACE” AND ROMANIA (Abstract) Being part of the group of the airlines belonging to the Soviet Bloc states. nine BAC One Eleven were made in Romania. the cooperation program. Romania. TAROM (Transporturile Aeriene Române – Romanian Air Transport) operated Sovietdesign Lisunov Li-2. under the British license (ROMBAC program). Antonov An-24. Ilyushin Il-18. in 1974. Keywords: „British Aerospace”. civil aviation. TAROM acquired Boeing 707 aircraft for its long haul operations and British Aircraft BAC One Eleven in 1968 for European and Middle East destinations. Ilyushin Il-14. . Ilyushin Il-62.

Sidorovici1. 173-174. 171-172. în perioada 29 februarie – 5 martie 1968. S. Nicolae Ceauşescu a dorit. au determinat. f.N. pe care autorităţile de la Bucureşti doreau să le realizeze în România. Problemele care au apărut între statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. în fruntea căreia s-a aflat generalul-colonel G. să se fabrice tehnică de aviaţie în România. – Cancelarie. sub licenţă franceză – şi a avionului de vânătoare-bombardament IAR-93 (realizat în cooperare cu Iugoslavia). dosar 106/1970. f. care să trezească interesul liderilor militari din NATO. vedete şi distrugătoare purtătoare de rachete. al P. Autorităţile de la Bucureşti deţineau. în uzinele speciale din România se fabricau tipuri de armament şi tehnică militară comune.C. însă a refuzat să încheie un protocol de lucru. f. partea română a prezentat o listă cu categoriile de tehnică de luptă. rachete antitanc dirijate şi transportoare amfibii blindate BTR-60 PB2. Serie nouă. printre altele. Sidorovici îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Relaţii Economice Externe de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS. 2010. doar de a se lămuri asupra cererii părţii române”. dar doreau să fabrice varianta modernizată a TAB-ului.C. PETRE OPRIŞ În anul 1989. 235-251 1 . De exemplu.C. 24. Generalul-colonel G. Cu acel prilej. sub licenţă sovietică. Acestea se realizau în general sub licenţă sovietică şi puteau fi întâlnite în alte state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. ARHIVELE OLTENIEI. încă din anii ’60. S. S. documentaţia sovietică de construcţie şi fabricaţie pentru BTR-60 P. sarcina sa fiind limitată. din anul 1962. Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A. o delegaţie condusă de generalul Vasile Ionel a discutat la Moscova cu membrii unei delegaţii sovietice.) G. Cu excepţia elicopterelor IAR-316 B „Alouette III” şi IAR-330 „Puma” – construite la Braşov. în cursul anului 1968.I. p. Printre produsele respective s-au aflat avioane MIG-21. Pentru rezolvarea solicitărilor părţii române. tunuri antiaeriene. 3 Ibidem. o Generalul-colonel (Tc.ELICOPTERE MILITARE FRANŢUZEŞTI.R. aşa cum dorea adjunctul ministrului român al Forţelor Armate. 2 Ibidem. 30. FABRICATE ÎN ROMÂNIA KARINA PAULINA MARCZUK. nr. tunuri fără recul. fond C. Delegaţia sovietică a luat act de propunerile româneşti. acesta a sugerat ca „guvernul român să se adreseze printr-o scrisoare guvernului sovietic”3. industria românească de apărare avea o capacitate redusă pentru producerea de tehnică şi echipamente militare.). Sidorovici a declarat că: „Pentru aceasta nu are o împuternicire. dosar 34/1969.

privind livrările sovietice de tehnică de luptă către România. f. Totodată. focosul M-6 al bombei explozive cal. Sidorovici „a motivat lipsa de oferte prin sarcinile sporite pe care le are URSS de a asigura tehnică militară R. o delegaţie guvernamentală românească s-a deplasat la Moscova pentru încheierea unui protocol. 5 Înainte de întâlnirea de la Moscova. încheiate la 7 martie 1969. geamandură hidroacustică RGB-N etc. goniometrul-busolă PAB-2 A.7 milioane ruble).5 mm. 7. Kosâghin (28-29 mai 1970).62 mm. tetril. aparatul de vedere pe timp de noapte PVN-57. în cursul unei vizite efectuate la Moscova (6-11 februarie 1969). autorităţile sovietice au acceptat să-i acorde României licenţele de fabricaţie atât pentru produsele solicitate înainte de 29 mai 1970. 166. O treime din sumă urma să fie achitată în anul respectiv. peste numărul celor anunţate de generalul-colonel G. în cursul anului 1969. Mai mult decât atât. roata KPM „C”. a fost de 424. iar restul se achita în 10 rate anuale egale (dobândă: 2% pe an). 169). Vietnam şi Republicii Arabe Unite”4.9 milioane de lei valută (63. acesta a aflat de la reprezentantul sovietic despre faptul că URSS urma să livreze României. stabilizatorul STP-2 (Ciclon) al tunului de pe tancul T-55. Sidorovici la începutul lunii februarie 1969. tetranitropentaeritrită (TEN). buldozerul de tanc BTU-55. printre altele. sovieticii au oferit doar patru instalaţii „Grad” („Grindina”). telefonul de bord R-124 (de pe tanc). pentrită.2%). respectiv documentaţii de construcţie şi tehnologice pentru următoarele produse: transportorul amfibiu blindat BTR-60 PB. iar partea română le-a refuzat. cu 167 de milioane de lei valută (25 de milioane ruble) mai puţin decât solicitările autorităţilor de la Bucureşti (-39. fitilul detonant DS-V. În cursul întâlnirii de la Moscova a celor doi premieri. autorităţile române le-au solicitat sovieticilor regulamente tehnice. dintre Ion Gheorghe Maurer şi Alexei N. hexogen. pulberea VTH-10. proiectilul reactiv de aviaţie S-5 K (cumulativ). mitraliera KPVT cal. Generalul G. pulberea neagră DRP. cablu telefonic P-296. pulberile pe bază de piroxilină (învechite). doar 12 avioane de vânătoare MIG-21 şi două aparate de şcoală MIG-21 U. între URSS şi România. încărcătura alungită YZ-3 R. 41 de instalaţii „Grad” (de lansare a proiectilelor reactive nedirijate) şi 66 de transportoare blindate de cercetare nu se aflau pe lista cu produsele militare sovietice ce urmau să ajungă în acel an în România. prezentată la Moscova de generalul-locotenent Vasile Ionel. trenajorul tactic special. D. deşi fuseseră solicitate de autorităţile de la Bucureşti. Armata română solicitase 50. cât şi pentru cele enumerate în cursul întâlnirii de la Moscova. S. hârtia îmbibată cu inhibator de urotropină şi nitrat. model 1943. După un an şi jumătate. La începutul lunii martie 1969. 14. Pe de altă parte. dintre primminiştrii Ion Gheorghe Maurer şi Alexei N. Kosâghin (28-29 mai 1970)5. în anul 1969. partea română a solicitat şi alte documentaţii pentru produsele speciale pe care dorea să le fabrice sub licenţă sovietică în România 4 . subansamble şi piese pentru avioanele MIG-21 PFM. aparatul de ochire TPN-1 al tunului de pe tanc şi al mitralierei jumelate. S. În Ibidem. Documentul respectiv a fost semnat la 7 martie 1969 şi în cadrul acestuia s-a prevăzut. Valoarea totală a contractelor. respectiv nouă avioane de acel tip. 82 mm. deoarece erau prea puţine pentru constituirea unei subunităţi de luptă (necesarul minim era de şase instalaţii) (Ibidem. staţia radio R-123. mina antidesant PDM-Z Ia. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ amânare sine die a răspunsului guvernului sovietic la lista cu solicitări. pulberea diglicolică DG-2 şi DG-3. livrarea a încă şase avioane MIG-21. MIG-21 PF şi MIG-21 U. pistolul de semnalizare cal. periscopul de cercetare de geniu PIR. 23 mm cu proiectil exploziv şi perforant pentru tunul de aviaţie GS-23. utilaje pentru împachetare automată a cartuşelor cal. completul de dozimetre DP-22-V.236 Karina Paulina Marczuk. 26 mm. lovitura cal. diode D-7 G. f.

în condiţiile în care sovieticii deţineau conducerea supremă în Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi impuneau standarde în dotarea cu tehnică de luptă tuturor statelor membre ale alianţei. generalul Constantin Şandru. participanţi la tratative. specialiştii români au optat pentru modelul francez SA 316 „Alouette III”7. f.Elicoptere militare franţuzeşti. 7. începând din anul 1961. astfel: „În cazul când partea română va hotărî să organizeze în R.C. care a participat la discuţiile de la Moscova (28-29 mai 1970). dosar 60/1970.S.C.C.n.C.S. 80 de elicoptere: 38 de aparate pentru Ministerul Apărării Naţionale şi 14 pentru Departamentul Aviaţiei Civile9. Alexandru Boabă. din ziua de 14 iulie 1970. fabricate în România 237 _______________________________________________________________________________ acelaşi timp... dosar 83/1970. la un moment dat: „Să nu ne apucăm să producem [elicoptere] pentru fantezie (subl. inclusiv în domeniul elicopterelor. Concomitent cu acţiunile întreprinse pentru realizarea elicopterului Mi8. Cornel Mihulecea. f. 28-29. au fost realizate. f. fabricate în România. Mihai Drăgănescu. fond C. al P. 8 În cursul reuniunii Comitetului Executiv al C. unii membri ai Comitetului Executiv al C. Delegaţia guvernamentală. la uzina IAR din Braşov. capul de luptă. planificau deja cum să vândă „pielea ursului (româno-francez) din pădure”. aruncătorul de grenade SPG-9 D şi racheta antitanc dirijată 9 M 14 M „Maliutka” (inclusiv focosul. Neculai Agachi. microcablul şi ambalajul rachetei) (Ibidem.)” (A.N. – Cancelarie. Ion Lăzărescu (Ibidem. 17).C.C.C. De asemenea. În perioada 1971-1976. printre altele. fabricarea elicopterului greu de transport. 7 Prototipul elicopterului SA 316 „Alouette III” a efectuat primul său zbor la 28 februarie 1959. Nicolae Ceauşescu şi Paul Niculescu-Mizil şi-au declarat scepticismul faţă de utilizarea elicopterului „Alouette III” în agricultură.R.R. autorităţile comuniste de la Bucureşti au căutat să obţină.R. în Ungaria şi Bulgaria.R. Chiar Nicolae Ceauşescu a declarat. minele antidesant PDM-1 M şi PDM-2.. a unor elicoptere „Alouette III”. Performanţele deosebite ale aparatului respectiv i-au convins pe liderii politici şi militari de la Paris să doteze forţele aeriene franceze cu elicoptere SA 319 B „Alouette III” (SA 316 în variantă militară). a documentaţiei tehnice de licenţă şi prin acordarea consultaţiilor necesare specialiştilor români. al P. din statele occidentale. membrii delegaţiei sovietice. dosar 106/1970. au declinat propunerea făcută chiar de către premierul Alexei Kosâghin în luna mai 1970. 6 Ibidem. Avionul avea o eficienţă scăzută în viticultură şi pomicultură (substanţele chimice ajungeau doar . Ion Morega. din ziua de 14 iulie 1970. f. despre exporturile iluzorii. Gheorghe Rădulescu. al P. mina de semnalizare „SM”. a avut următoarea componenţă: Ion Gheorghe Maurer. de cooperare cu România în vederea fabricării în comun a elicopterului de transport Mi-8. al P. fără livrarea produselor de completare. Se poate remarca faptul că. industria URSS va putea acorda doar un ajutor limitat în fabricarea acestui elicopter prin transmiterea către R.R.R.S. 9 În şedinţa Comitetului Executiv al C. oferte în vederea fabricării unor elicoptere performante. 31-36).C.R.62 mm. pe care l-au redenumit IAR-316 B8. Adrian Georgescu. Maxim Berghianu. dosar 106/1970. semnalizatorul automat de gaze GSP-11. 6). Opiniile respective au fost infirmate de piloţii de la Aviaţia Utilitară. – mitraliera PKS şi PKT cal. în URSS şi R. Alexandru Albescu. au fost exportate 28 de aparate în Franţa. Gheorghe Cioară..C.I. s-a discutat. Radu Constantinescu. După o analiză a pieţei. a subansamblelor şi a pieselor”6.

dosar 3/1976. sub licenţă. – Secţia Administrativ-Politică. f. va prezenta. precum şi în străinătate (Franţa. 3). desfăşurate în ziua de 4 septembrie 1972. pe o singură parte a frunzelor). Angola şi Guineea). precum şi un plan de măsuri în vederea îmbunătăţirii sistemului de organizare şi funcţionare a acesteia.)”10.453 de elicoptere „Alouette III”.. au fost livrate Flotilei 50 Aviaţie Transport. 241. printre altele: „Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor.)”. a analizat situaţia elicopterului „Alouette III”. al P. avea posibilitatea să împrăştie substanţe pe ambele feţe ale frunzelor.C. În luna decembrie 1976. împreună cu Ministerul Forţelor Armate.N. care au fost echipate cu câte o mitralieră cal.C. Consiliul de Miniştri va scoate din planul de stat prevederile referitoare la importul de avioane utilitare. aplicându-i-se tehnologii speciale.R.R.C. Nicolae Ceauşescu a aprobat utilizarea în agricultură a două tipuri de elicoptere.R.62 mm şi două blocuri de proiectile reactive nedirijate cal.C. Cu toate acestea. începând din anul 1965 (SA 316 B „Chetak”. După ce s-a convins că a greşit. f. construit şi introdus în înzestrarea aviaţiei militare şi civile din ţara noastră. la 21 decembrie 1976. comparativ cu elicopterul. al P. precum şi îmbunătăţirea amenajării interioare (subl. dosar 102/1972. o regăsim în protocolul şedinţei Prezidiului Permanent al C. până la 10 septembrie 1972. echipat cu un motor Turbomeca Artouste III B.. al P. Pakistan. rezultând următoarele: [. Schimbarea deciziei liderului P. Armata română a primit 125 de elicoptere IAR-316 B. Totodată. Ministerul de Interne. va interzice orice import de astfel de avioane şi va lua măsuri pentru îmbunătăţirea caracteristicilor de viteză şi încărcătură ale avionului utilitar aflat în fabricaţie [IAR-822] şi pentru pregătirea construirii unui nou tip de avion utilitar.C. 10 A.C. Industriei Alimentare şi Apelor. până la sfârşitul anului 1978. 11 În perioada 1961-1985. 57 mm. a pregătirii cadrelor şi întăririi disciplinei în muncă. la Braşov a fost fabricat un elicopter IAR-316 B „destinat zborurilor de importanţă excepţională în cadrul Flotilei 50 Aviaţie Transport. măsuri deosebite de control a materialelor şi fabricaţiei. produse la Braşov. 7. iar 60 de elicoptere au fost asamblate în Elveţia (în anii 1970-1974). se va analiza posibilitatea adaptării elicopterului de producţie românească [IAR-316 B] şi pentru nevoile agriculturii (subl. uzina de la Braşov avea deja încheiate contracte ferme pentru construirea a 65 de elicoptere până în anul 1980 – din care 14 exemplare pentru Franţa11. generalul-colonel Ion Coman i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu un raport cu următorul conţinut: „Pe baza indicaţiei Dumneavoastră.R.238 Karina Paulina Marczuk.. unde s-a precizat. datorită curenţilor pe care îi producea la sol. În România. fond C. sub licenţă. peste 300 de exemplare au fost realizate în India (statul Bangalore). 230 de elicoptere IAR-316 B (în perioada 1971-1987). care. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ În anul 1975. de 570 CP).C. Alte elicoptere „Alouette III”. echiparea suplimentară cu aparatură de radionavigaţie.. cadre de specialitate de la Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini. Ministerului de Interne şi Întreprinderii de Aviaţie Utilitară. Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Agriculturii. echipate pentru împrăştierea de substanţe chimice: IAR-316 B (în anul 1975) şi Kamov Ka-26 (sovietic).I.C.] Se consideră că elicopterul corespunde pe deplin scopului şi misiunilor pentru care a fost conceput. În acelaşi timp. o analiză a întregii activităţi a aviaţiei civile de transport şi utilitare.n. (Ibidem. autorităţile române au preconizat că firmamamă va menţine fabricaţia modelului „Alouette III”. un colectiv format din activişti ai Secţiei pentru problemele militare şi justiţie a C.n.. . au fost construite. au fost fabricate în Franţa 1.

pale din materiale plastice armate. Cele două prototipuri ale elicopterului francez SA-330 „Puma” au zburat. echipată cu motoare Turbomeca IV C4) au fost construite sub licenţă în România. de tipurile SA-330 „Puma”12 şi Mi-8.. poate genera evenimente de zbor. începând din anul 1976. rotor rigid. Germania. deoarece presupun reproiectări de ansamble şi modificări structurale ale aeronavei.. După trei ani au fost finalizate 6 exemplare de preserie (30 iulie 1968). 12 . pe plan mondial. elicopterul va avea în continuare dezavantaje faţă de elicopterele mai noi din această categorie. în cazul opririi motorului. deasupra localităţilor şi terenurilor accidentate sau în condiţii de vizibilitate redusă. Forţele aeriene române au fost dotate cu 104 aparate IAR-330 (SA-330 H). În prezent. deoarece o oprire accidentală a motorului în zboruri la înălţime mică. Coasta de Fildeş. Firma constructoare SNIAS nu prevede adoptarea unor asemenea perfecţionări la elicopterul „Alouette III”. Faţă de cele raportate mai sus. întrucât nu este posibilă obţinerea unui regim corespunzător de autorotaţie al palelor rotorului principal. [. Până la intrarea în înzestrarea Flotilei 50 Aviaţie Transport a elicopterelor Bo-105. instalaţii de degivrare şi echipament perfecţionat de navigaţie. la 15 aprilie 1965. fabricate în R. F. când producţia de elicoptere SA-330 a încetat în Franţa. iar în septembrie 1968 a avut loc primul zbor al unui aparat de serie. un elicopter IAR-330 a fost utilizat în anii ’80 pentru a transporta echipele de intervenţie rapidă a specialiştilor şi muncitorilor pe platformele româneşti de exploatare a petrolului şi gazelor naturale din Marea Neagră. Oprirea executării zborurilor de importanţă excepţională cu elicoptere de tip „Alouette III”. pentru prima dată. iar 57 de elicoptere IAR-330 au fost exportate în Pakistan. ca aeronavă aparţinând generaţiei anilor 1960-1962. şi în mod deosebit echiparea cu un singur motor. 164 de elicoptere SA-330 H (o versiune pentru export a aparatului de bază. s-au realizat elicoptere uşoare. Flotila 50 Aviaţie Transport a primit două IAR-330. fabricate în România 239 _______________________________________________________________________________ Totuşi. în anul 1977. Emiratele Arabe Unite. care elimină factorii de risc arătaţi. cel mai important fiind echiparea sa cu un singur motor. propun următoarele: 1. Ca urmare. ca: echiparea cu două motoare. zborurile de importanţă excepţională să fie executate cu elicopterele mijlocii bimotoare SA-330 „Puma” şi Mi-8.Elicoptere militare franţuzeşti.] Având în vedere servituţile prezentate. astfel că. Flotila 50 Aviaţie Transport are în înzestrare elicoptere mijlocii bimotoare. pe timpul decolării şi aterizării. 2. cu patru elicoptere bimotoare uşoare de tipul Bo-105. Dintre acestea. 3. special amenajate pentru transportul demnitarilor români. Înlocuirea elicopterelor „Alouette III” din înzestrarea Flotilei 50 Aviaţie Transport. se apreciază că folosirea elicopterului „Alouette III” pentru executarea misiunilor de importanţă excepţională nu este indicată. Până în anul 1987. au fost fabricate şi vândute 697 de exemplare. echipate cu două motoare şi aparatură de radionavigaţie îmbunătăţită. nu a beneficiat de soluţiile constructive şi progresele tehnice realizate după anul 1970. la înălţimi şi viteze de zbor mici nu se poate realiza o aterizare sigură. Sudan şi Ecuador. cu toate îmbunătăţirile aduse pe parcurs. aplicate la elicopterele de alte tipuri din generaţia ultimilor 3-4 ani.

Nicolae Agachi şi Mihai Florescu16. Este evident faptul că. refuzată la începutul anilor ’70 de inginerii francezi. Mihai Marinescu. 13 A. al P. românii au acceptat sarcina respectivă din teamă faţă de aparatul represiv. f. Theodor Coman. cu sprijinul Ministerului Apărării Naţionale. f. Apoi. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ 4. 237- 238. fond C. să intensifice cercetarea şi producţia pentru realizarea elicopterului mic cu două motoare (subl. . aceeaşi firmă a trecut la realizarea modelelor SA-360 „Dauphin” (aparat cu un singur motor) şi SA365 C „Dauphin” (bimotor). după ce Nicolae Ceauşescu a vizitat o expoziţie de tehnică militară.I. să se continue acţiunile de prospectare şi contractare a numărului necesar de elicoptere. [Gheorghe] Oprea. Informaţii despre proiectul românesc de modificare a elicopterului „Alouette III” se regăsesc şi într-o notă întocmită la 16 iunie 1977 de către Ştefan Bîrlea şi Marin Enache. Ion Avram. f. s-a precizat: „Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini.n. să se desemneze un grup de specialişti pentru a face propuneri în vederea îmbunătăţirii elicopterului [„Alouette III”] şi înzestrarea sa cu două motoare.240 Karina Paulina Marczuk. pentru înzestrarea Flotilei 50 Aviaţie Transport”13. de acest tip. în sensul celor discutate [la expoziţia de tehnică militară de la Otopeni.R. Ibidem. 14 15 Ibidem.)”15. firma franceză SNIAS – cea care a proiectat şi a realizat modelul SA-316 „Alouette III” – a renunţat să mai aducă îmbunătăţiri constructive variantei de bază a aparatului şi a vândut licenţa de fabricaţie României. Nicolae Ceauşescu a primit raportul ministrului Apărării Naţionale prin intermediul lui Emil Bobu şi a pus următoarea rezoluţie: „Tov.C. Ion Ursu. După intrarea în fabricaţia de serie a elicopterului bimotor SA-365 Dauphin şi confirmarea calităţilor sale constructive şi de zbor. Ion Ioniţă. iar voluntarismul său afecta bugetul României. Indicaţiile preşedintelui României au fost aduse la cunoştinţa celor care au participat la evenimentul respectiv (pe bază de semnătură): Manea Mănescu. În documentul respectiv. A fost o muncă de Sisif. dosar 2/1976. Ion Stănescu. care a avut loc la 15 octombrie 1976]”14. – Secţia Administrativ-Politică.N. f. 92. care au elaborat şi pus în aplicare două proiecte noi: „Dauphin 1” şi „Dauphin 2”. dosar 3/1976. 16 Ibidem. subordonat lui Nicolae Ceauşescu.C. Din păcate. Nicolae Ceauşescu nu se pricepea la aviaţie. Nicolae Ceauşescu a sesizat târziu faptul că „Alouette III” era uzat moral şi a cerut în mod imperativ să se găsească şi să se aplice o soluţie tehnică extrem de costisitoare: montarea unui al doilea motor pe elicopter. generalul-colonel Ion Coman. La începutul anilor ’70. 235-236.C.. 91.

Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost evacuaţi de pe clădirea Comitetului Central cu ajutorul unui elicopter SA-365 N „Dauphin”. referitoare la fabricarea sub licenţă în R.Elicoptere militare franţuzeşti. SA 330 şi turbomotorului „Turmo III”.R. 2809 12 X 1970 Pr[otocolul] nr. s-a obţinut: M. pilotat de colonelul Vasile Maluţan. s-a insistat la Societatea Naţională Industrială Aerospaţială (SNIAS) şi Turbomeca. Ulterior.10.1970 [Rezoluţie:] De acord. iar la 22 decembrie 1989. România”. [Consemnări manu:] Nr. Raportul lui Ion Avram.C. pe data de 21 septembrie 1970. REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA Secret Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Ex. IV – 7 (s-a comunicat cu nr.I. S. documentul „Elemente de apreciere tehnico-economice privind fabricaţia elicopterului SA 330 în R. 2266 / 10. Adresa Cancelariei C.1970 Arhiva Comitetului Executiv al C. nr. S. prin Ambasada R. Flotila 50 Aviaţie Transport a primit în înzestrare două aparate SA-365 C „Dauphin”.C.M.10. adresat lui Nicolae Ceauşescu. al P.C.R.A. 16 [al şedinţei] C[omitetului] E[xecutiv] 1970 H pct. în anul 1979. fabricate în România 241 _______________________________________________________________________________ În cele din urmă.I. ambele elicoptere cumpărate în 1979 au fost înlocuite cu o nouă variantă. referitor la stadiul negocierilor purtate în luna septembrie 1970 cu Societatea Naţională Industrială Aerospaţială (SNIAS) şi firma franceză „Turbomeca”. România din Paris. Nicolae Ceauşescu Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Conform indicaţiilor dv.. – C. 1. ss. ANEXĂ 7 octombrie 1970. SNIAS a transmis. Ca urmare a tratativelor tehnico-economice purtate. S.C. în vederea fabricării în România a elicopterelor SA 316 B „Alouette III” şi SA 330 „Puma”.M. 1 Cabinetul ministrului Cancelaria C. iar proiectul românesc de montare a celui de-al doilea motor pe „Alouette III” a fost abandonat. Nr. al P.C.F.R.C. ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini. 07362 1970 X 7 . România a elicopterelor „Alouette III”.C. al P. s-au purtat discuţii cu reprezentanţii firmelor şi. de H 2809) 1110/9. Nr. prin care Ilie Verdeţ a fost înştiinţat despre aprobarea contractului unic pentru fabricarea sub licenţă a două tipuri de elicoptere franceze (12 octombrie 1970). din ziua de 14 iulie 1970.

în ţările care le vor solicita. 2. România a elicopterelor „Alouette III”. S. firma SNIAS nu s-a pronunţat definitiv asupra următoarelor: a) determinarea volumului de cooperare şi compensaţii pentru elicopterul SA 330.acordul guvernului francez. precum şi dreptul de a interveni cu îmbunătăţiri pe timpul fabricaţiei. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ .etapa 1-a – fabricarea pe bază de licenţă a elicopterului „Alouette III”. S. S.etapa 3-a – fabricarea unor noi tipuri de elicoptere. imediat ce apare necesitatea exportului”. începând cu anul 1971. România de aproximativ 85-95% pentru elicopterul SA 330. ansamble şi subansamble fabricate în R. . România.acordul firmei SNIAS pentru cedarea licenţei elicopterului SA 330 în toate cele trei variante (militară. Firma Turbomeca şi autorităţile franceze îşi menţin propunerile făcute cu privire la realizarea în R. România a produselor realizate sub licenţă. . de cooperare pentru fabricaţia pe bază de licenţe în R. pe terţe pieţe. civilă şi guvernamentală). SA 330 şi a turbomotorului „Turmo III”. .exportarea în comun de către R.exportarea de către R. . S. S. S. România. . S. . . Reprezentanţii firmei SNIAS vor analiza cu autorităţile franceze cererea noastră.acordul privind participarea R. 3. . România la toate dezvoltările viitoare ale elicopterului SA 330.acordul firmei SNIAS de a se încheia un contract unic (cadru) care să cuprindă trei etape: . din elemente ce aparţin şi se produc de SNIAS.elicopterul SA 330 se construieşte în comun de către patru ţări şi firma are nevoie de acordul acestora. . deoarece: . începând cu anul 1973. S. b) extinderea dreptului de export pentru elicopterele şi echipamentele fabricate în R.sunt necesare prospectări privind competitivitatea preţurilor la reperele ce ar urma să se fabrice în R. România pe următoarele căi: . România şi Franţa a produselor realizate în R. România a unei uzine de turbomotoare şi cedarea licenţei de fabricaţie a turbomotorului TURMO III. Până în prezent.242 Karina Paulina Marczuk. ce echipează elicopterul SA 330. România. .etapa 2-a – fabricarea pe bază de licenţă a elicopterului SA 330 în toate cele trei variante.exportarea de către Franţa a unor produse finite. S.acordul pentru realizarea unei integrări în fabricaţia din R.prospectarea pieţei nu este completă şi nu se cunosc toate posibilităţile de desfacere pentru acest tip de elicopter. dar au menţionat că „Teritoriile vor fi stabilite şi agreate de cele două guverne pentru fiecare caz în parte. . S.

din 14 iulie 1970. S. rezultă necesitatea ca tratativele privind preluarea licenţei de fabricaţie a turbomotorului şi construirea uzinei de motoare să se poarte separat. tratative cu Societatea Naţională Industrială Aerospaţială şi Oficiul General al Aerului din Franţa. 4. al P. România a elicopterelor uşoare „Alouette III”.1 ex. 07362 1970 X 7 [Consemnări manu:] ss. S. iar condiţiile de participare cu capital la construirea uzinei nu sunt încă reglementate în R. 2266 / 10. în urma cărora s-au precizat următoarele: 1.) Ion Avram Anexe: .C. care să cuprindă trei etape: . cât şi cu autorităţile franceze.C. Rog a aproba încheierea contractului unic (cadru) cu firma SNIAS pentru fabricarea sub licenţă în R. fabricate în România 243 _______________________________________________________________________________ În urma ultimelor discuţii.R. în continuare. România a elicopterelor „Alouette III”. Societatea Naţională Industrială Aerospaţială este de acord să se încheie un contract unic (cadru). Guvernul francez a dat acordul de cooperare pentru fabricaţia pe bază de licenţe în R. 2809 12 X 1970 SINTEZA notei comune. SA-330.10. S. precum şi a turbomotorului „Turmo III” (ce echipează elicopterul SA-330). – C. (ss.1 ex. privind fabricarea sub licenţă în R.10. a fost refăcută pe baza indicaţiilor primite şi a ultimelor date obţinute de la firmele franceze. 2. secret cu 10 file . ss.C. 5.I.1970 Secret Ex. Mihai Marinescu [Consemnări manu:] H 1110/9.F. Nota comună.I.M. purtate atât cu firma.R. nesecret cu 78 file M.C.C.M. MINISTRU.A Nr. privind fabricarea sub licenţă în R. s-au dus. 1 Arhiva Comitetului Executiv al C. al P. S.C. S. avându-se în vedere faptul că firma este particulară. General-maior ing.Elicoptere militare franţuzeşti. Nr. privind fabricarea sub licenţă a 50 elicoptere „Alouette III”. România a elicopterelor „Alouette III” şi SA 330 şi încheierea contractului de cooperare pentru etapa 1-a. Cancelaria C. Ştefan Ispas De acord. nr.1970 Nr.R. România a elicopterelor uşoare „Alouette III” şi a elicopterelor mijlocii SA 330 I. România. a elicopterelor mijlocii SA 330 şi a motorului TURMO III. Probleme generale Ca urmare a hotărârii şedinţei Comitetului Executiv al Comitetului Central al P.

precum şi pentru cedarea licenţei privind turbomotorul „Turmo III”. au estimat necesarul de elicoptere pe perioada 1971-1980 la 295 elicoptere uşoare „Alouette III”. Faţă de precizările Societăţii Naţionale Industriale Aerospaţiale. România. prin care se dă dreptul de export în R.exportarea în comun de către R. prin Ambasada R. .exportarea de către R. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Firma „Messier” are acordul autorităţilor franceze pentru cedarea licenţelor de fabricaţie a trenului de aterizare. . documentul intitulat „Elemente de apreciere privind fabricaţia elicopterelor SA-330 în R. România”. Beneficiarii interni.fabricarea. S. . elicoptere de tipul „Alouette III” şi SA330. din care 162 [în] varianta agricolă. Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securităţii Statului. pe bază de licenţă. pe următoarele căi: . pentru fiecare caz în parte. P. imediat ce apare necesitatea exportului. 4. în cadrul fondurilor alocate. 7. 6. Necesarul estimativ de elicoptere. ministerele beneficiare nu au nominalizat. S.244 Karina Paulina Marczuk. întrucât nu era luată hotărârea privind fabricarea acestora în ţară. Societatea Naţională Industrială Aerospaţială este de acord cu participarea R. dar cu menţiunea că teritoriile vor fi stabilite şi agreate de cele două guverne. precum şi dreptul de a interveni cu îmbunătăţiri pe timpul fabricaţiei. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ . pe bază de licenţă. În planul cincinal 1971-1975. 5. România să se integreze aproximativ 85-95% pentru elicopterul SA-330 din elementele ce aparţin şi se produc de firmă. S. cu un program de fabricaţie de 300 aparate. şi 254 elicoptere mijlocii SA-330. Această prevedere s-a solicitat să fie introdusă în contract. România în ţările care le vor solicita. România la toate dezvoltările viitoare ale elicopterului SA330. S. Ministerul Sănătăţii. Ministerul Forţelor Armate. . 8. La 21 septembrie 1970. a elicopterului SA-330 în toate cele trei variante (militară. R. civilă şi transport guvernamental). S. 1. a elicopterului „Alouette III”. 2. S. 3. faţă de care reprezentanţii Societăţii au menţionat că vor analiza cu autorităţile franceze această clauză. România şi Franţa pe terţe pieţe. II. Bulgaria. România din Paris. s-a solicitat să se extindă dreptul de export şi asupra altor teritorii. S. Ministerul Transporturilor. Ungaria. P. România a unei uzine de turbomotoare. precum şi pentru echipamentul hidraulic de la elicopterele „Alouette III” şi SA-330. S. Firma „Turbomeca” are acordul Guvernului francez. pentru construirea în R.exportarea de către Franţa a elicopterelor sau unele elemente de elicoptere.fabricarea unor noi tipuri de elicoptere. Societatea Naţională Industrială Aerospaţială a transmis. construite în R. .fabricarea. Societatea Naţională Industrială Aerospaţială este de acord ca în fabricaţia din R.

M. . Etapizarea acţiunilor. Efortul valutar. Etapa I-a – Asimilarea în licenţă a elicopterului „Alouette III”. Etapa III-a – Construirea uzinei de motoare şi asimilarea în fabricaţie a turbomotorului „Turmo III” din anul 1974. fabricate în România 245 _______________________________________________________________________________ 3. precum şi reducerea efortului valutar în faza iniţială – s-a considerat raţional fabricaţia unei prime serii de 50 elicoptere „Alouette III” în perioada 1971-1974 şi 100 elicoptere mijlocii SA-330 în perioada 1973-1980. precum şi prin cumpărarea de elicoptere „Alouette III” de către firmă.000 $. În planul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini. Întrucât elicopterul „Alouette III”. în varianta agricolă. cheltuielile de import sunt acoperite în proporţie de 51. 1. III. Din cauza greutăţilor de început – inexistenţa unor capacităţi de producţie specifice.05. reprezintă 7. S. fabricaţia poate continua paralel la o capacitate anuală de 24 elicoptere „Alouette III” şi 20 elicoptere SA-330.1970. În urma hotărârii şedinţei Consiliului Apărării al R. cu un grad progresiv de integrare.000 lei valută) conform anexei nr. făcând prevederi în planurile anuale de investiţii. IV.650. tehnicieni şi muncitori specialişti în producţia de elicoptere. România pentru Societatea Naţională Industrială Aerospaţială. reprezentând 3. începând cu anul 1973. cu un grad progresiv de integrare. Fabricaţia în R. nu s-a construit până în prezent şi. S.000 $ (45. 1. România a 50 elicoptere „Alouette III”.Elicoptere militare franţuzeşti. de elemente şi ansamble ale elicopterului. În programul de dezvoltare a Industriei Aeronautice Române s-a prevăzut fabricaţia şi a elicopterului mijlociu SA-330. nu există documentaţie şi experienţă. începând cu anul 1976. prin planurile anuale ale beneficiarilor. aprobat prin H. se va fabrica celula şi trenul de aterizare. 841/1970 s-a prevăzut fabricaţia unui număr de 83 elicoptere „Alouette III”. rezultă prevederi peste cantităţile propuse a se fabrica. S.900. 4.C. Cheltuielile de import – exclusiv investiţiile – pentru realizarea în R. În cazul în care. România a primei serii de 50 elicoptere „Alouette III”. deci. s-a stabilit să se devanseze fabricaţia elicopterului SA-330 începând cu anul 1973. care va începe în anul 1971. Aceste cantităţi pot fi preluate de către ministerele beneficiare. Pentru prima serie de 50 elicoptere. 5.916.2%. S. Prin acţiuni de cooperare. Etapa II-a – Asimilarea în licenţă a elicopterului mijlociu SA-330. care constau în fabricaţia în R. se va executa de partea română şi firmă studii care să ţină seama de particularităţile de utilizare. lipsa cadrelor de ingineri. România din 5.

804. 2. 2.prospectarea pieţii nu este completă şi nu cunosc complet posibilităţile de desfacere în viitor.000 mii lei construcţii montaj. adică 9.189.2.000 lei valută. Fabricaţia în R. .000 $. România a 100 elicoptere mijlocii SA-330. s-a estimat un volum de investiţii în valoare de 164.000 $ (360. respectiv 637. Prin fabricarea a 100 elicoptere SA-330 se realizează o economie de valută de 46. 2. 2. Prin adaptarea propunerii Societăţii Naţionale Industriale Aeronautice la un program de 100 elicoptere SA-330. Cheltuielile de import – exclusiv investiţiile – pentru realizarea în R. Investiţiile necesare pentru crearea bazei de fabricaţie a elicopterului „Alouette III”.000 mii lei. Determinarea volumului de cooperare şi compensaţii nu poate fi stabilit în prezent.189. România a 100 elicoptere SA-330 reprezintă 600. . Gradul de integrare din ultima fază reprezintă 85% din elementele ce aparţin şi se produc de Societatea Naţională Industrială Aerospaţială şi respectiv 68% din valoarea elicopterului fără motoare.1. Pentru trecerea la fabricaţia elicopterelor „Alouette III”. S.000 lei valută). România. Asimilarea fabricaţiei elicopterelor SA-330 se va realiza în patru faze de integrare progresivă. din care 67. V. 3. faţă de situaţia în care acestea ar fi cumpărate de la firmă. în perioada 1973-1980. care în tratativele de contractare pot fi îmbunătăţite.000 $. instalaţii electrice. materiale. care sunt cuprinse în planul cincinal 1971-1975. pe perioada de derulare a acţiunii. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ Luându-se în consideraţie şi realizarea facilităţilor de plată.00.000.100.000 $. . Calculul cheltuielilor s-a făcut pe baza elementelor transmise de firmă. deoarece: . Restul reprezintă aparatura de bord. soldul neacoperit pentru fabricarea celor 50 elicoptere „Alouette III” este de 1. Programul de producţie. Efortul valutar.000 lei valută). propuse de firmă şi Oficiul General al Aerului. în aceeaşi perioadă (situaţie în care cumpărarea a 100 elicoptere ar costa 106. prin majorarea unor contingente de mărfuri din acordul comercial româno-francez pentru un volum de aproximativ 2.134. Investiţii necesare. palele portante şi elicea anticuplu. conform anexei nr. rezultă: 1.246 Karina Paulina Marczuk.elicopterul SA-330 se construieşte în comun de către patru ţări şi firma are nevoie de acordul acestora. 2.000 $ (277. S. S. pentru dezvoltarea Întreprinderii de Construcţii Aeronautice Ghimbav – Braşov.sunt necesare prospectări privind competivitatea preţurilor la reperele ce ar urma să se fabrice în R.000 lei valută).134.634. pentru perioada 1970-1979.

se estimează la 517.000 $ anual. Personalul necesar pentru perioadele următoare se va asigura prin şcolarizare în cadrul a două grupuri şcolare profesionale ce vor funcţiona începând cu anul şcolar 1971-1972. aprobat prin H. URMV). Aceştia urmează a se asigura. 2. VIII. 1. S.000 mii lei construcţii montaj. în perioada de asimilare a fabricaţiei elicopterelor. România. VII. 4. S. 5.000 muncitori productivi.000 mii lei. s-a estimat ca necesar un număr de aproximativ 1.000 pentru 900 motoare. 1. asistenţa tehnică pentru primii 10 ani de fabricaţie 100. cât şi cu autorităţile franceze. sunt prevăzute fondurile de producţie şi investiţii. 841/1970. Situaţia de plan privind fabricaţia de elicoptere. firma a propus crearea unei societăţi mixte franco-române al cărei sediu să fie în Franţa.800 mii lei. Costul furniturilor livrate de firmă se estimează la 3. . avându-se în vedere că firma este particulară. Asigurarea cadrelor. atât cu firma TURBOMECA. în special. Faţă de cele de mai sus.000 mii lei construcţii montaj. prin transfer din cadrul întreprinderilor Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini din regiunea Braşov. pe lângă întreprinderile de aviaţie. redevenţe 7% din valoarea părţilor fabricate în R.000 $ pentru 300 motoare şi 9. rezultă necesitatea ca tratativele privind preluarea licenţei de fabricaţie a motorului şi construirea uzinei să se poarte separat. din care a rezultat: costul licenţei 800. Acţiunea privind construirea Uzinei de turbomotoare şi fabricarea motorului „Turmo III”. Pentru fabricaţia elicopterelor „Alouette III” şi SA-330. precum şi plafoanele valutare pentru fabricarea elicopterului „Alouette III”. purtate. necesar pentru fabricaţia elicopterului SA-330. Firma franceză TURBOMECA a transmis proiectul de contract pentru licenţa turbomotorului Turmo III-C4. VI.M. se va prezenta nota de fundamentare privind oportunitatea şi condiţiile concrete pentru construirea uzinei de motoare şi fabricarea motorului Turmo III.Elicoptere militare franţuzeşti. după tratativele finale cu firma Turbomeca.120. din care 104. România.360. Pentru comercializarea în diverse ţări a unor motoare fabricate în R.C. 3. fabricate în România 247 _______________________________________________________________________________ Volumul de investiţii suplimentar. cu capitalul repartizat în părţi egale. În planul cincinal 1971-1975. În urma ultimelor discuţii. din care 90. urmând ca pregătirea specifică să se realizeze prin şcolarizare.000 $. S. iar condiţiile puse de participare cu capital nu sunt încă reglementate în R. Investiţiile pentru construcţia uzinei de turbomotoare sunt estimate de firmă la 300. România. din cei proveniţi de la uzinele de aviaţie desfiinţate (IAR.

Aprobarea încheierii unui contract unic (cadrul) cu SNIAS.obţinerea unui credit guvernamental corespunzător.000 lei valută. 3. inclusiv importuri de maşini şi utilaje din Franţa. 5. s-a trecut a se însuşi şi elicopterul mijlociu SA-330. prin fabricaţia în R. Aprobarea acţiunii de cooperare privind producţia de elicoptere. De asemenea. dar plafoanele de plăţi şi volumele de import nu au fost prevăzute. România elemente ale elicopterului „Alouette III” pentru nevoile sale. Este necesară încheierea imediată a contractului deoarece. după obţinerea unor condiţii avantajoase în urma tratativelor tehnico-economice şi în urma studiului tehnico-economic de produs. nu au fost prevăzute investiţiile pentru crearea capacităţilor de producţie necesare realizării acestui produs. în vederea efectuării plăţilor ocazionate de semnarea contractului privind fabricarea a 50 elicoptere „Alouette III”. S. va executa în R.656 mii lei valută). firma a considerat că. S. nu au fost prevăzute în programul de dezvoltare a Industriei Aeronautice Române din perioada 1971-1980. prin care guvernele celor două ţări se obligă a sprijini operaţiunea pe toată durata ei. Având în vedere importanţa. Odată cu semnarea contractului unic (cadru) să se aprobe şi încheierea contractului pentru etapa I-a. precum şi construirea uzinei de turbomotoare. IX. . complexitatea şi efortul valutar necesitat de această acţiune. aprobat. Comitetul de Stat al Planificării să suplimenteze planul valutar pe anul 1970 al Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini – Centrala industrială de mecanică fină şi aeronautică cu suma de 3.încheierea unui acord guvernamental. 3. care să cuprindă: . începând cu anul 1971. utilizabil pentru acţiunea respectivă. Realizarea motorului Turmo III-C4. pentru Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini – Centrala industrială de mecanică fină şi aeronautică.285 $ (3. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ 2. Efortul valutar în anul 1970 este de 609. 4.etapa III-a – fabricarea în comun a unor noi tipuri de elicoptere. să se ducă tratative cu guvernul francez pentru: .etapa II-a – fabricarea în licenţă a elicopterului SA-330. România în licenţă a elicopterelor „Alouette III” şi SA-330. . . rambursabil într-o perioadă de peste 10 ani.248 Karina Paulina Marczuk. fabricarea a 50 elicoptere „Alouette III”. 4. În planul cincinal 1971-1975. 2. Etapa II-a a contractului unic (cadru) să se finalizeze prin încheierea contractului pentru elicopterul SA-330 în anul 1971.etapa I-a – fabricarea în licenţă a elicopterului „Alouette III”. în cadrul acţiunii de cooperare. pentru care este necesar să se suplimenteze plafoanele de plăţi în volumul de import vest.656. Propuneri 1. se propune ca în paralel cu acţiunile de mai sus. .

000 781. Nr crt 1 2 3 492. V[alută].000 L[ei].680 185. cheltuieli neprevăzute Total cheltuieli pentru realizarea a 50 elicoptere 4 .000 50.900.000 176. ANEXA nr. 1 Secret SITUAŢIA CHELTUIELILOR valutare pentru realizarea în ţară a 50 elicoptere „Alouette III” şi pentru asigurarea materială a cooperării Natura cheltuielilor Valoarea licenţei Costuri estimate pentru sublicenţe pentru construcţia trenului de aterizare şi asimilarea unor procese tehnologice noi (uzinare chimică) Valoarea seturilor de piese materiale.000 1. motoare. echipamente .697. fabricate în România 249 _______________________________________________________________________________ 6.40 seturi a 104500 $ $ USA 350.000 Valoarea verificatoarelor şi gabaritelor de interşanjabilitate Valoarea materialelor pentru tren şi 5 uzinare chimică Valoarea instalaţiilor de bord şi a 6 materialelor necesare fabricării în cadrul licenţei.180.500 173.3 seturi a 164000 $ . a echipamentelor opţionale 7 Cheltuieli de ambalaj şi transport Valori aferente coeficientului de 8 revizuire a preţurilor 9 Diverse.025. Comitetul de Stat al Planificării să fie autorizat să introducă în planul cincinal 1971-1975 modificările de plan ce vor rezulta din acţiunile de cooperare cu Franţa.810 136.000 100.000 5.7 seturi a 146000 $ .010 7.Elicoptere militare franţuzeşti.000 45.650.500 4.

120 3 4 5 6 7 8 9 1.000 24. cheltuieli neprevăzute Total Total L[ei]. S. echipamente .R.12 x 347670 = 4172040 .000 800.000 1. Petre Opriş _______________________________________________________________________________ ANEXA nr.250 Karina Paulina Marczuk.264. CANCELARIA C.1 x 700000 = 700000 .611.I.206.000. al P. 1 2 Natura cheltuielilor Valoarea licenţei .000. Secret $ USA 3.000 [Consemnare manu:] Pr[otocol] nr. Costuri estimate pentru sublicenţe Valoarea seturilor de piese materiale.80 x 193520 = 15481600 Valoarea motoarelor TURMO III-C4 2 x 99 x 52000 = 10296000 Valoarea dispozitivelor şi verificatoarelor de interşanjabilitate Valoarea echipamentului opţional Cheltuieli de ambalaj şi transport 3% Valori aferente coeficientului de revizuire a preţurilor Diverse. fond C.. AL P.280 60. 16 C E 1970 H – 2809 Tovarăşului ILIE VERDEŢ Secret 12 octombrie 1970 Vă comunicăm că s-au aprobat propunerile Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini privind încheierea contractului unic (cadru) cu firma SNIAS pentru fabricarea sub licenţă în R. România a elicopterelor „Alouette III” şi SA 330 şi încheierea contractului de cooperare pentru etapa I privind fabricarea sub licenţă a 50 elicoptere „Alouette III”. asist[enţă].958 1.C.3 x 560000 = 1681800 . – Cancelarie.C.032.000 4.N.4 x 557170 = 2228680 . crt. dosar 83/1970.C.634 12. V[alută].000 60.000 360. . • A.C.000.Redevenţă plătibilă după expirarea contr[actului].R. f.C.979. tehnică.750. 160-173. 2 SITUAŢIA CHELTUIELILOR valutare pentru realizarea a 100 elicoptere SA-330 Nr.

A.Elicoptere militare franţuzeşti. French helicopter.-316 B were a failure. fabricate în România 251 _______________________________________________________________________________ FRENCH MILITARY HELICOPTERS MADE IN ROMANIA (Abstract) Between 1971 and 1987. The majority of these helicopters were used by the Romanian Air Forces. I.A. Romania build under French license. since 1979 the transportation of the Romanian VIPs was made with another type of French helicopter (SA-365 “Dauphin”). Keywords: Romania. the modernization efforts. a number of 230 helicopters I.R.A..R.R.A. military helicopters. Because the modernization efforts of the flying device of I.R.-330 H (SA330 “Puma”). and some of them were used for the VIP flights (“Allouette” and „Puma”) and in agriculture (SA 316 “Allouette”). .-316 B (SA-316 “Allouette”) and 164 helicopters I.

.

pe care o desemnează în titlul operei sale drept Historia ekklesiastike.1). Cine a scris prima istorie a creştinismului? Cercetarea istorică a ezitat arareori să nu arate spre Eusebiu de Cezareea (265-340) şi spre monumentala sa Istorie Bisericească. până în acest moment. 24. C’est à tous les stades de l’opération historiographique Que l’interprétation qualifie le désir de vérité en histoire. Trebuie spus că. vol. historia greacă are un obiect delimitat ∗ Articol pus la dispoziţie prin bunăvoinţa dlui asist. Eusebiu are pretenţia de a scrie o historia. 1 Paul Ricoeur. Bodogae. note şi comentarii de Pr. 1987. Paris. 3 Eusebiu începe prin a defini subiectul operei sale: „M-am hotărât să scriu despre urmaşii sfinţilor apostoli şi despre răstimpul care s-a scurs de la Mântuitorul până la vremurile noastre. citare p. Ce îl determină pe Eusebiu să-l invoce pe Dumnezeu ca ajutor? Putem înţelege precauţia sa oratorică. L’histoire d’Homère à Augustin (Points 388). 253–275 . 2010. dr. p. întrucât sunt cel dintâi care pornesc o astfel de lucrare. 2 Autorul acestui articol citează Istoria Bisericească. Bucureşti. Îi mulţumesc colegului meu Frédéric Amsler pentru că m-a făcut atent la miza folosirii acestui termen de către Eusebiu. păşind oarecum pe un drum pustiu şi nebătătorit.1. studiu. traducere. 2000. Colecţia „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”. cu acceptul autorului. nos constructions sont au mieux des reconstructions […]. 1999. Ori. urmând traducerea lui Michel Casevitz în: François Hartog. T.LUCA. cel despre care vorbim se auto-desemnează el însuşi în acest rol: „Tocmai de aceea firea lucrurilor cere multă înţelegere din partea celor binevoitori. 731-747. Et cela face au vœu de fidélité de la mémoire». 746-747. care l-a şi tradus. Paul Ricœur1 I. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Serie nouă. aşa încât pe de o parte cer lui Dumnezeu să-mi fie îndrumător şi puterea Domnului să-mi stea într-ajutor” (Istoria Bisericească I. Primul istoric al creştinismului. nr. Annales 55. Pentru traducerea în limba română am folosit Eusebiu de Cezareea. PIONIER AL ISTORIOGRAFIEI CREŞTINE∗ DANIEL MARGUERAT «En histoire.3)2. Istoria Bisericească. să arăt câte şi cât de însemnate au fost evenimentele care au avut loc în decursul a ceea ce numim istorie bisericească (kata ten ekklesiastiken)…” (I. ARHIVELE OLTENIEI. Mihai Ciurea (Facultatea de Teologie din Craiova). L’écriture de l’histoire et la représentation du passé. datorită loviturii în forţă de care dă dovadă: el este primul între scriitorii creştini care etalează termenul emblematic al istoricilor greci: historia3. p. univ. Prof.1. 13. Seuil. căci mărturisesc eu însumi că realizarea deplină şi fără lipsuri a unei atât de mari făgăduieli întrece puterile mele.

nimeni dintre scriitorii bisericeşti nu a nutrit nădejdea să scrie cândva o lucrare de acest fel. politic şi militar. rezonează de vuietul cuceririlor militare sau de entuziasmul explorării marginilor pământului. Astfel vorbeşte Eusebiu despre aceasta (Istoria Bisericească III. Polibiu. care construieşte popoarele şi imperiile. fiecare în felul lor. selecţionează şi combină mai multe surse. 1. 28-29. eu sunt de părere că realizarea prezentei lucrări este de cea mai mare trebuinţă. El se foloseşte de mai mulţi autori.254 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ în mod strict: este istoria unei etnii ori a unei naţiuni. Spre deosebire de predecesorii săi. le folosim ca pe nişte strigăte prin care paznicii cheamă pe oameni din înaltul locului de pândă. Comment il faut écrire l’histoire?. ca să îndreptăm fără greşeală şi fără primejdie mersul expunerii […] În ce mă priveşte. Episcopul de Cezareea. Eusebiu se ştie precedat. la rândul său. deci. arătându-ne ce cale trebuie să apucăm. Tacit) scrie relatarea „marii” istorii. Pe de altă parte. Totuşi. nici celălalt nu a vrut să facă operă de istoric. în timp ce Hegesip apără. 1). ca fiind primul în istoriografia creştină. Istoricul greco-roman (Herodot. el distinge timpul originilor de timpul istoriei Bisericii. Eusebiu scrie istoria unei mişcări religioase care râvneşte să cucerească lumea. are conştiinţa că a fost precedat: „Întrucât de la unii oameni. după câte ştim. este admis astăzi că nici unul. un retor din secolului al II-lea. cu ocazia morţii lui Iacov cel Drept. asupra cărora operează o reinterpretare critică. care au călcat înainte de mine pe acelaşi drum. Ori. îi ironizează pe istoricii incapabili de a povesti bătăliile4. 3-5). ne-au lăsat oarecare istorisiri despre timpul în care au trecut […] Pe acestea ridicându-le înaintea noastră ca pe nişte torţe. Până aici rămasă Lucian de Samosata. sub registru cultural. însă cine ar putea să compare creştinătatea cu civilizaţia romană şi cu gloria sa? Îndrăzneala episcopului de Cezareea este la înălţimea talentului său de cronicar şi scriitor. Historia. căci abia dacă s-au păstrat câteva slabe temeiuri de la cei care. 5 4 . în Hypomnemata. deoarece până acum. el plasează cezura în perioada lui Traian. Nădăjduiesc aşadar că ea se va dovedi de foarte mare folos celor care privesc cu râvnă spre învăţământul folositor al istoriei în general” (Istoria Bisericească I. n-a fost cu putinţă să găsesc decât nişte urme goale. 3). „tradiţia fără greşeală a predicării apostolice”5 împotriva ereziilor. în viziunea greacă. Lucian de Samosata. Tucidide. autor al unui tratat de deontologie istorică. Eusebiu de Cezareea se proclamă. Departe de a asimila vârsta de aur a lui Iisus şi a apostolilor Săi istoriei mişcării creştine. însă nu de istorici veritabili. Eusebiu de Cezareea: „Până în prezent nu cunosc pe nimeni…”. Papias a strâns amintirile spuselor şi faptelor Domnului. 39. cei mai vechi fiind Papias şi Hegesip. Ieronim se înşeală când califică opera lui Hegesip drept historia: omnes a passione Domini usque ad suam aetatem ecclesiasticorum texsens historias (Oamenii iluştrii 22.

Paris. greaca sa. 1-22. companion al apostolului Pavel. Care sunt insuficienţele acestui Luca ce „este faţă de marii istorici greci şi latini precum un bun erudit de provincie faţă de un profesor de la Sorbona”8? Patru reproşuri sunt formulate la adresa sa: îi lipseşte curiozitatea faţă de varietatea surselor documentare şi se mulţumeşte cu una singură. cunoaşterea instituţiilor profane ale Imperiului roman este deficientă. încă o dată. compusă sub inspiraţia Duhului şi redactată de Luca medicul. Eusebiu construieşte o memorie a originilor creştine. modificând şi manipulând cronicile anterioare (Hegesip şi Papias). 7-8). Pe scurt. Păcatul lui Luca ţine de un lucru: vrea să construiască9. dar. sub efectul comparaţiei textelor lucane cu cele pauline. care construieşte o memorie a originilor. compilator al cronicilor vechi şi conştient de periodizarea istoriei. 8 Ibidem.Luca. 98. p. 1957. antrenată de marele Ferdinand Christian Baur (1792-1860). Etienne Trocmé este reprezentativ pentru compasiunea dispreţuitoare cu care l-a tratat pe autorul operei duble. adresate lui Teofil: „Istoric amator. 9 Ibidem. 105. capabil. Beauchesne. Denegarea aceasta nu este nouă. 6 . pionier al istoriografiei creştine 255 _______________________________________________________________________________ fecioară. Pentru a fi concişi. dar format insuficient pentru sarcina sa”7. intenţiile bune ale predicatorului sunt încărcate de datorii. în acel moment critic al secolului al II-lea. 32. în cazul autorului operei adresate lui Teofil. 7 Etienne Trocme. aplică o lovitură cumplită operei lucane. spune Eusebiu (III. cartea Faptelor este primită drept „prima istorie a Bisericii”. Biserica începe să se degradeze din cauza desfăşurării ereziilor. înjosind deopotrivă calitatea istorică din Luca – Fapte. servindu-se de memoriile anterioare. p. La mémoire des origines chrétiennes: Papias et Hégésippe chez Eusèbe. în care deşirarea creştinătăţii necesită o sinteză între un curent Asupra acestei decizii a lui Eusebiu. Le «livre des Actes» et l’histoire (EHPR 45). referinţele sale geografice şi cronologice sunt lipsite de precizie.. dispariţia lui Israel ca entitate politică permite instalarea creştinătăţii în Imperiu6. nu are puritatea limbajului cuvenit. Începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. 2001. în: Bernard Pouderon et Yves-Marie Duval ed. pe de altă parte. 113-121. contaminată de semitisme. Istoricii moderni au ratificat cu generozitate auto-proclamarea eusebiană. Ea urcă la şcoala de la Tübingen. până în secolul al XVIII-lea. un examen mai mult istoric decât dogmatic face să se spulbere încrederea acordată până în acel moment lui Luca. a fost primul? Luca sub focurile criticii. Dintr-o dată. El are motive de a-şi atribui titlul de istoric creştin – însă. PUF. p. semnalez articolul lui Enrico Norelli. Paris. de structurare istoriografică. L’historiographie de l’Eglise des premières siècles (Théologie Historique 114). Baur îl situează pe Luca. p. putem spune că. care. deontologia istoricului ruinând credibilitatea istoriografică a întreprinderii sale.

care respectă riturile şi cutumele iudaice. istoria originilor. 1963). Luca este văzut ca un istoric. 78: „Eine Taktlosigkeit von welthistorischen Dimensionen. Christentum und Kultur. . În plus. Dincolo de criticile pe care le putem aduce acestei poziţii. secvenţa paulină a Faptelor (capitolele 9 şi 13-28) beneficiază de paralela pe care o constituie literatura apostolului. asimilarea socială a istoriografiei întăreşte perfect acest punct de vedere. Avem aici de-a face. despre care ne vorbeşte totuşi abundenta sa corespondenţă. în „Aufsätze zum Neuen Testament” (ThB 31). pentru a-i permite creştinătăţii secolului al II-lea să se recunoască drept moştenitoarea unei duble origini. faţă-cătrefaţă. 26-54. Schwabe. activitatea epistolară a lui Pavel nu este nici măcar menţionată. El vede în Faptele Apostolilor fructul unei interpretări conciliante a istoriei originilor. copleşit de nevoia de a citi. pe care şcoala de la Tübingen a botezat-o cu numele de Tendenz (tendinţă). care. nu ar putea constitui esenţa unui istoric demn de acest nume. Astăzi. A History of the Interpretation of the Acts of the Apostles. (mult prea) marcată de schema hegeliană „teză – antiteză – sinteză”. Munich. Pavel apare aici ca un evreu pios. ca de altfel întreaga producţie istorică. Formula cea mai incisivă a venit din partea lui Franz Overbeck. emană de la Philip Vielhauer.256 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ inspirat de Petru şi un altul de moştenire paulină. Este adevărat că. 10 Ferdinand Christian Baur. într-un text din 1919. de la Franz Overbeck la Philip Vielhauer. p. Rezultatul: cartea Faptelor îl face pe Pavel să apară cât se poate de petrin. nu sunt niciodată evocate. Bâle. în favoarea unei controverse asupra Învierii (Fapte 23. Présentation des travaux de l’école du Tubingue sur les Actes chez W. se reduce. pune relatarea lucană în dificultate11. greşeala lucană grosolană este aceea de a fi amestecat istoria cu ficţiunea. Zum Paulinismus der Apostelgeschichte. „Tendinţa” lucană este acuzată de a fi cedat falsului – portret. p. 1989. lansat împotriva portretului lucan al lui Pavel. p. 26. Peabody. 6-9. de o manieră apologetică şi irenică. die sich Lukas zum Gegenstand gibt”. care constituie inima luptei pauline. în Fapte. 9-27. der grösste Excess der falschen Stellung. îi vom recunoaşte lui Baur şi rivalilor săi dublul merit de a fi situat opera lui Luca în istoria creştinătăţii născânde şi de a fi perceput faptul că. 1919 (repr. răspunde la necesitatea identitară a mişcării care o produce. Ceea ce este tolerat la un evanghelist. 6-8). nu incapabil. Conflictele apostolului cu comunităţile sale. Kaiser. 12 Franz Overbeck. s-a spus. nu i-a iertat niciodată autorului Faptelor modul în care a desenat portretul lui Pavel. 11 Atacul cel mai viu. exeget la Bâle. Hendrickson. iar pe Petru cât se poate de paulin. Această aşezare. cu o falsificare a istoriei. ci tendenţios. Ueber den Ursprung des Episcopats in der christlichen Kirche. Conflictul cu privire la Tora. Fues. această operă. însă non-conflictuală. consideră lucrarea lui Luca drept „gafă pe scara istoriei mondiale”12. faptele adevărate cu datele legendare. vizând orchestrarea apropierii celor două aripi antagoniste10. Tübingen. După el. Exegeza germană. 1838. 1965. Ward Gascque. într-o masă informă deplasată.

1-4). Luca. pe aceşti „mulţi”. într-o bună zi. Fronturile se consolidează. Schubert. ori. Les Actes des Apôtres. dimpotrivă. aşadar. ca să te încredinţezi despre temeinicia învăţăturii pe care ai primit-o” (Lc 1. un elev leneş la şcoala istoricilor? Şi totuşi… autorul cărţii dedicate lui Teofil îşi începe întinsa relatare printr-o prefaţă în care. Atestă fiabilitatea anchetei sale şi minuţiozitatea sa. Hemer)13. 15 Alfred Loisy. El situează statutul său de istoric într-o bună epistemologie. dar pentru Fapte? Oricare ar fi acestea. 15-32. Luc – Acts. elev leneş la şcoala istoricilor? Până în anii 1960. al cronicilor redactate de cei care au vorbit cu martorii oculari. Jacquier)14. Marcu şi sursa loghia (Q) sunt de luat în calcul.Luca. preaputernice Teofile. exegeza protestantă germană (Overbeck. «De bien des manières». Legitimează orânduirea relatării sale. La recherche biblique aux abords du XXI siècle (LeDiv 163). orbit de un anti-iudaism funciar15. în comentariul său din 1920. după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început. sau trebuie luat în serios punctul de vedere istoriografic. Pentru cercetarea mai recentă: Wilhem C. Essays in honor of P. p. 307-364. 1966. Marcel Dumais. Pe de altă parte. a Storm Center in Contemporary Scholarship. Bultmann. Abingdon. este incitantă. Lüdemann) denunţă travaliul istoric al lui Luca drept o operă falsificatoare. drept rezultatul unei naivităţi culpabile. însă mai mult afirmând-o decât demonstrând-o (Pirot. care se declină aici? Doi oameni. Luca se situează. Fides/Cerf. Bilan et orientations. Louis Martyn. 13 . ci beneficiarul. Conzelmann. am găsit şi eu cu cale. 14 Tipic în acest sens: articolul lui Louis Pirot. garantează credibilitatea întreprinderii sale. Nourry. 62-79. DBS 1. Loisy egrenează pe întregul parcurs decepţia sa în faţa a ceea ce judecă a fi mediocritatea lui Luca. care au precedat lucrarea lui Luca. 1920. Weiss. A History of the Interpretation of the Acts of the Apostles. p. să ţi le scriu pe rând. Bruce. Keck şi J. exegeza anglo-saxonă. aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului. în: ACEBAC. după modelul marii tradiţii istoriografice greceşti. Luca revendică pentru lucrarea sa o conformitate cu ethosul istoricilor din vremea sa. Ward Gasque. mai puţin fixată asupra chestiunii pauline. În majoritatea ei. în Leander E. de la distanţă. Les Actes des Apôtres. pionier al istoriografiei creştine 257 _______________________________________________________________________________ Luca. Perspectiva de a-i putea identifica. la începutul Istoria cercetării este prezentată de W. Întrebare: această prefaţă este un artificiu retoric pregătitor al unei opere care nu se ridică la înălţimea promisiunilor făcute. ed. cel puţin. proclamându-se nu drept un martor ocular. Exegeţii catolici au apărat adesea valoarea istorică a Faptelor. Holtzmann. Paris. Paris. Montreal/Paris. 1928. s-a îndârjit să apere fiabilitatea documentară din Luca – Fapte (Gasque. van Unnik. Pentru evanghelia sa. 1995. Studies in Luc – Acts. pe o a treia treaptă faţă de evenimentele narate: „Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi.. Actes des Apôtres. Marshall. Nashville. cercetarea lucană este dominată de această tonalitate grea. col. Vielhauer. El îi menţionează aici (ca şi Eusebiu) pe predecesorii săi.

Lucrările lor. London. deci. Martin Dibelius. această procedură de identificare a micilor unităţi formale originale. 17 The Beginnings of Christianity I. optaseră pentru a doua variantă: americanul Henry Cadbury şi germanul Martin Dibelius. cheia demersului lucan: la intersecţia istoriografiilor greco-romană şi iudaică17. ²1958. Pe baza unei comparaţii atente a procedeelor folosite de către istoricii vechi şi autorul operei 16 De Henry Cadbury. 9-28. aplicată cu succes Evangheliilor. neluate în seamă o perioadă bună de timp. În timp ce contemporanii săi se înverşunează să identifice sursele folosite de Luca. Această abordare. cât şi în cărţile Cronicilor sau ale istoricilor iudaismului elenistic. stau la baza reînnoirii studiilor lucane. precum şi contribuţiile sale în enciclopedia The Beginnings of Christianity I. i-a permis să detecteze cultura dublă în care autorul operei adresate lui Teofil s-a cufundat: pe de o parte. Ori. punând în evidenţă calitatea opţiunilor sale literare16. folosit în mediul sinagogal. prin intermediul limbii. aplicată operei lui Luca. 1951. independent unul de altul. a se citi mai întâi The Making of Luke-Acts. 29. Foakes Jackson and Kirsopp Lake. éds. semnalând adoptarea unui stil „septuagentist”.258 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ secolului al XX-lea. 1922. după cum se ştie.. 4-5. destinată unui cititor elenist cultivat. vol. pe de altă parte. vol. Un suflu nou în cercetarea lucană. 1933. din ce modele se inspiră? Răspunsul la această întrebare îl conduce pe Dibelius. 1968. p. ci compunând secvenţe literare extinse. Macmillan. Macmillan. Dibelius apreciază că Luca procedează cu totul diferit: nu angrenând micile unităţi literare. numeroasele împrumuturi din traducerea greacă a Vechiului Testament. după Cadbury. este pionierul conceptului de Formgeschichte18. publicat în 192319. ²1933. London. in Aufsätze zur Apostelgeschichte (FRLANT 60). 1927. Cadbury şi Dibelius au încercat să scape de alternativa adevărat/ fals. textul Faptelor trebuie supus mai degrabă unui studiu stilistic. p. The Acts of the Apostles. 19 Martin Dibelius. 2. ca şi pe Cadbury. Henry Cadbury s-a consacrat unui studiu minuţios despre scrierea lucană. Göttingen. La începutul secolului al XX-lea. Dacă autorul scrie mult mai liber decât în cazul Evangheliei sale. pe care le furnizează tradiţia. Această dublă înrădăcinare indică sau trebuie să fie căutată. 18 Cea mai importantă operă a sa este: Die Formgeschichte des Evangeliums. Dibelius trage concluzia acestui eşec şi reflecţia sa va fi de o imensă fecunditate. Într-un articol de 22 de pagini. Tübingen. Stilkritisches zur Apostelgeschichte (1923). eşuează în cazul Faptelor. Vandenhoeck und Ruprech. Mohr. . în direcţia celor două istoriografii dominante din primul secol. o greacă îngrijită şi aticizantă. decât unuia formist. pe baza datelor „legendare” pe care le strânge din comunităţi. Învăţătorii săi sunt de căutat atât în persoana lui Herodot şi Tucidide.

Reîncadrată prin intermediul scrierilor lui Cadbury şi Dibelius. s-a angajat la a-şi potrivi sursele. considerat a fi deţinătorul unui proiect literar şi teologic propriu. mai puţin maleabile. 1960. El a procedat diferit în Evanghelie. dominată de conceptul de Formgechichte. A trebuit. în voia unei scrieri pe care o voia omogenă23. cu contemporanul său. Luca este înfăţişat drept un teolog consistent. în cartea sa. ajutându-ne de modelele pe care le constituie operele istorice greco-romane şi iudaice. cercetarea exegetică s-a detaşat în paralel de analiza surselor cărţii Faptelor. ²2003. Iată-l pe Eusebiu detronat. ²1988. în jurul anului 1950. în cazul Faptelor. totuşi. să se ajungă în anii 1950. în fapt. La première histoire du christianisme. mai exact. Paris/ Genève. Iosif Flavius? Concentrată asupra coerenţelor literare şi teologice ale lui Luca. nu este dezminţită nici astăzi. Exegeza neotestamentară era. în căutarea tradiţiilor pre-literare. Motivul este. în ochii noştri. mai ales. cât şi de un interes pentru narativitate. 22 Jacques Dupont. pe care am identificat-o într-un cuvânt al lui Lucian de Samosata. din punct de vedere literar. Cercetarea sa. cu analiza sa diacronică asupra textelor. Atunci când este vorba despre Fapte. Les Actes des Apôtres (LeDiv 180). Hrănită atât de o interogaţie asupra istoriei. următorul: Luca. Atenţia care cade de acum înainte pe persoana lui Marcu. p. întrebarea aplicată istoriografiei lucane s-a modificat. Constatarea sa despre eşecul criticii asupra surselor. raţionamentul se schimbă. 21 20 . Influenţa lui Dibelius. exegetul german îi decernează acestuia din urmă titlul de „primul istoric creştin”20. Labor et Fides. Vingt-cinq ans de recherche (1950-1975) (Monde de la Bible 5). autorul cărţii 2 Macabei şi. şi nu numai o simplă persoană care strânge documente. ne conduce la onorarea unei triple dimensiuni a muncii lucane: Luca scriitorul. 108: „Der erste christliche Historiker”. François Bovon a sintetizat achiziţiile acestei noi faze de cercetare în cartea sa: Luc le théologien. p. în măsura în care tradiţiile relative la Iisus beneficiau de o autoritate care le făcea. cele intuite de Dibelius şi Cadbury. pentru ca acest câmp de cercetare să se deschidă. Interesul pentru autorul biblic. Desclée de Brouwer. adunând date tradiţionale (orale şi scrise) foarte disparate. l-a condus la a şlefui textul de o aşa manieră încât cusăturile să fie camuflate. Jacques Dupont a făcut analiza chestiunii despre Sursele cărţii Faptelor22. Calea deja desemnată era de a sonda textul Faptelor în căutarea procedeelor istoriografice folosite. 23 Mă explic mai detaliat asupra tehnicii literare a lui Luca. o veritabilă turnură21. ea se distinge Aufsätze zur Apostelgeschichte. aşadar. Luca istoricul şi Luca teologul. El devine următorul: care sunt caracteristicile acestui gen literar. Cercetarea lucană cunoaşte. astfel. care este istoriografia creştină veche şi. a istoriografiei teologice pe care Luca o împărtăşeşte cu autorul Cronicilor. nu apare decât în perioada de după război. Les sources du livre des Actes. conjugată cu a lui Cadbury.Luca. Genève. Într-o monografie din 1960. Matei şi Ioan se răsfrânge şi asupra lui Luca… şi cercetarea reia. 30-31. pionier al istoriografiei creştine 259 _______________________________________________________________________________ Luca – Fapte. Bruges. Cerf/ Labor et Fides. de excepţie la nivel literar.

Etudes d’exégèse et de théologie (LeDiv 130). 2000. Die Apostelgeschichte (NTD 5). Au apărut atunci. Jésus-Christ et la Foi. Giuseppe Betori. Da Paolo a Luca. 139). 1968. ²1984. Minneapolis. Minneapolis. De partea francofonă. Augustin George. Emilio Rasco. Zur urchristlichen Geschichtsschreibung. p. Robert Brawley. Cum să definim istoriografia celor vechi? Ce factori fac dintr-o relatare o historia şi nu un roman? François Hartog ne face cunoscut faptul că. 2003. Göttingen. Vandenhoeck und Ruprecht. Jürgen Roloff. ¹1956. 1987. acestei probleme îi vom consacra a doua parte a studiului nostru. Este vorba. şi nu o disciplină. ¹1979. Rome. Atlanta. 1975. Etudes sur l’œuvre de Luc (Sources bibliques). Recherches néotestamentaires. 18-19. Etudes sur les Actes des Apôtres (LeDiv 45). lectura prefeţei 24 Jacob Jervell. mai ales. fiecare în maniera sa. relatările despre origini etc. Robert Brawley. Suppl. Brescia. Martin Hengel. Cerf. cu cât nu au codificat în mod definitiv uzanţele lor. Delachaux et Niestlé. Cerf. O chestiune concomitentă este aceea de a şti ce trebuie să înţelegem astăzi prin istorie şi prin istoriografie: cum se „face” scrierea istoriei? Această reflecţie în epistemologie istorică va ocupa a treia parte a studiului. Affidati alla Parola. Paris. Desarollo. Studi su Luca-Atti. Vandenhoeck und Ruprecht. unul dintre cele care. Neuchâtel. în forme mai mult sau mai puţin savante. L’œuvre de Luc. Nouvelles études sur les Actes des Apôtres (Le Div 118). . despre a şti care sunt codurile şi regulile istoriografiei antice. 25 Philippe H. The Narrative Unity of Luke-Acts. cu atât mai mult. Martin Hengel. de acum înainte. Calwer Verlag. L’histoire d’Homère à Augustin. Istoriografia în maniera celor vechi. Menoud. Luke and the People of God. Ernst Haenchen. 1986. Bologna. Gabalda. 2 vols. 1976. 1990. prelua în sarcină memoria şi povestea genealogia şi avatarele unei identităţi”26. Emilio Rasco. în viaţa intelectuală grecească „istoria va deveni destul de repede un gen. Jürgen Roloff. Göttingen. Paris. 26 François Hartog. 49-149. Ernst Haenchen. 42). François Bovon. istoricii nu au fondat niciodată şcoli. Tannehill. cu atât mai puţin o profesie”. Università Gregoriana. 2003. Robert C. Jacques Dupont.260 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ prin numele lui Jacob Jervell. p. Giuseppe Betori. Jacques Dupont25. 1972. genealogiile. Fortress Press. Cerf. Augsburg. 2 vols (Studi Biblici 124. Luke-Acts and the Jews (SBL. Paideia. Genul a apărut în mod progresiv. A Literary Interpretation. Scholar Press. căci istoria „nu a fost niciodată în Grecia şi la Roma decât un discurs minoritar. 1986. François Bovon şi. şi în ce măsură Luca se conformează lor. Paris. De aceea. în momentul în care Hecateu din Milet prezintă o primă retranscriere a logoi-lor trecutului şi îi aranjează în numele verosimilului. Dehoniane. La teologia de Lucas: Origen.MS 33). Die Apostelgeschichte (KEK). II. Augustin George. Însă. 1981. 1986. spre deosebire de filosofi. arheologiile. Sttutgart. Robert Tannehill. 1967. Vittorio Fusco. Vittorio Fusco24. Orientaciones (Analecta Gregoriana 201). 1984. Paris. cercetări fecunde au fost realizate de Philippe Menoud. Ricerche sull’Opera di Luca (RivBib.

Cu excepţia a două dintre reguli. Traditions. în special a începutului şi a sfârşitului. A se delecta învăţând. şi Wilhem C. 5) o strângere adecvată a materialului pregătitor. 8) vivacitatea naraţiunii. Lidia (FA 16). Dionisie de Halicarnas o realizează în Scrisoarea către Pompei (scrisă între 30 şi 7 î. istoriografia cu encomium-ul. Aplicarea acestei grile textului Faptelor Apostolilor dă un rezultat strălucitor. un pamflet: Cum trebuie să scriem istoria. dintr-o dată. pionier al istoriografiei creştine 261 _______________________________________________________________________________ istoricilor vechi este atât de revelatoare: fiecare dezvăluie aici deontologia pe care înţelege să o urmeze. dar mai ales Lucian de Samosata îi consacră. de unde şi rolul important pe care îl joacă în educaţie. relatarea Faptelor este presărată cu exempla pozitive şi negative. Les Actes des Apôtres. Lectura lui Dionisie de Halicarnas (care face o disertaţie asupra operei lui Tucidide) şi a lui Lucian de Samosata ne permite să inventariem zece reguli care formează un fel de cod al conduitei istoricului27: 1) alegerea unui subiect nobil. Ca şi în cazul textelor lui Titus Livius. 9) moderarea detaliilor topografice. Anania şi Safira (FA 5). întâlnim totuşi reflecţii despre buna uzanţă a istoriei. 37-60. 27 . Percepem. Vezi. ea trebuie să edifice. 3) libertatea spiritului şi absenţa părtinirii la autor. Duculot/ Leuven University Press. „Unicul obiect. 1979. în: Jacob Kremer. Barnaba (FA 4 şi 13-14). 10) o compoziţie adecvată a discursurilor oratorului şi a situaţiei retorice în istoria povestită. Rezum aici o analiză dezvoltată în cartea mea: La première histoire du christianisme. personaje folosite ca paradigmă sau drept contra-exemplu: Filip (FA 8). În lipsa tratatelor istorice. p. p.Luca. nu îl surprinde pe autorul biblic. Lucian îi denunţă cu o ironie usturătoare pe cei care confundă istoria cu elogiul. Hr. van Unnik. 7) o ordonare corectă a relatării. scrie Lucian. théologie (BEThL 48). 2) utilitatea subiectului pentru destinatari. Ceea ce ameninţă cel mai mult istoricul este să cedeze în faţa linguşirii. redaction. şi utilitatea se poate naşte numai din adevăr” (9). Un cod istoric al bunelor uzanţe. toate celelalte sunt urmate de către Luca. este utilitatea. între anii 166 şi 168 ai erei noastre. de asemenea. Lucian arborează aici cuvântul stăpân al eticii istoriei greceşti: historia este căutarea adevărului. Că lectura relatării istorice trebuie să fie în folosul publicului cititor (regula 2). drept pozitive. Sallust sau Plutarch. singurul scop al istoriei.).. 4) o bună construcţie a relatării. Singura datorie a istoricului este de „a nu se închina decât adevărului” (39). Gembloux/ Leuven. 6) selecţie şi varietate în tratarea informaţiilor. Luke’s Second Book and the Rules of Hellenistic Historiography. éd. 27-36. Simon Magul (FA 8) sau Bar-Isus (FA) drept negative. moralitatea care animă scrierea greco-romană a istoriei: historia se vrea utilă conduitei popoarelor şi surprinderii identităţii lor.

30 Richard I. de regula tucididiană. Luca evită să-şi plictisească cititorul. Richard Pervo s-a străduit să arate până în ce punct Luca evită să-şi plictisească cititorul. după părerea mea. analiza construcţiei narative a Faptelor arată în ce fel autorul a îngrijit articulările literare. Ca şi în cazul istoricilor elenişti. La Guerre du Péloponnèse. „A se delecta învăţând” (Horaţiu) este o maximă pe care istoricii nu o doresc romancierilor. Fortress Press. Luca face relatarea să avanseze prin intermediul scenelor şi episoadelor narative. ţinându-mă. 29 Comment il faut écrire l’histoire. 1987. care pretinde că redă „adevăratele discursuri aşa cum au fost efectiv ţinute” (Istorii XX. 11-18. Strângerea materialului pregătitor (regula 5) implică. făcând să alterneze episoadele şi secvenţele de tranziţie. rescriind documentele pe care le cercetează. în care. denotă marea flexibilitate a autorului în 28 Eckhard Plümacher. pentru gândirea generală. 20. plecând de la sursele pe care le consultă29. Partizanii şi detractorii siguranţei istorice a Faptelor s-au luptat asupra problematicii discursurilor. 14. în Atena (Fapte 17). despre un „stil episodic” pentru a indica această tratare narativă a informaţiei. 1972. a atenuat reperele acestor surse în textul său final. cuvintele considerate drept adecvate personajului într-o situaţie. E. pe bună dreptate. care nu teoretizează cu ajutorul enunţurilor. 11-17. 17-26. spune marele Tucidide. în loc să se expună diferenţa apărută între misiunea lui Pavel şi cea din Ierusalim. 1. după Luca. pe buzele lui Petru. p. la Cincizecime (Fapte 2) sau ale lui Pavel. 25b. p. în Fapte 17.262 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ Grija pentru o bună construcţie (regula 4) şi o ordonare corectă a relatării (regula 7) este afişată în prefaţa operei: cartea dedicată lui Teofil va fi o „relatare a urmării”. ne explicăm de ce Luca. . Aceştia sunt numeroşi: dar ei sunt un fel de copie stenografică a cuvintelor apostolice sau emană din libera invenţie a autorului? Istoriografia greco-romană este dominată. Vandenhoeck und Ruprecht. Luca pune. 7-12. Istoricul se apără aici în faţa reproşului de a nu fi restituit ipsissima verba ale eroilor săi. adică „în ordine” (Luca 1. neoprindu-se prea mult asupra detaliilor topografice ale locurilor vizitate prin intermediul relatării (regula 9). Philadelphia. de exemplu. 80-136. aşadar. Lukas und hellenistischer Schriftsteller (SUNT 9). Toţi istoricii elenişti subscriu la această deontologie. în Fapte 2. şi a unei limbi greceşti rafinate. 16. Plümacher a vorbit. Profil with Delight. 27 – 28. ceea ce. 16-34. 19. Câteva exemple: FA 5. I. o luare de notiţe a autorului. mai puţin Polibiu. folosirea unui limbaj semitic. Pervo. Luca povesteşte scena concilierii dintre cele două delegaţii. De fapt. 1-35. s-ar fi putut spune pentru a răspunde cât mai bine situaţiei. 47-48 (vezi aici Daniel Marguerat. la suspans ori la comic30. asupra acestui punct. Göttingen. Exemplu faimos: FA 15. recurgând la ironie sau la burlesc. La première histoire du christianisme. varietate) îşi găsesc fără nici un fel de dificultate concreteţea în Fapte. 1). pe care constatăm că Luca a aplicat-o întocmai: „Am exprimat. 30-31). ci compun o scenă în care se concretizează o propunere a istoriei28. 22. 31 Thucydide. Regulile 6 şi 8 (selecţie. cât mai aproape de cuvintele pronunţate în mod real: acesta este conţinutul discursurilor”31. 3).

Este necesar să fie „un om liber şi plin de sinceritate. numai regulilor greco-romane. în ceea ce priveşte subiectul. 26). pe care trebuie s-o înţeleagă ca pe o virtute a sincerităţii. prin care trec o mână de discipoli fără educaţie nu constituie un subiect bun pentru historia. Scriindu-şi Antichităţile iudaice. Sozomen. întrucât autorul nostru insistă. Cât despre conţinutul respectiv al discursurilor. Fac prinsoare că Lucian de Samosata l-ar găsi de râs. Dacă acesta dă o Arnoldo Momigliano apără interesanta teză că istoriografia creştină a secolelor IV-V (Eusebiu.Luca. Tema aleasă de Luca nu este cu siguranţă un subiect neînsemnat. axându-şi relatarea pe devenirea eroilor. p. a îndrăznelii şi a libertăţii de expresie. dimpotrivă. la istoriografia biblică. 3. focalizându-şi relatarea pe desfăşurarea conflictelor bisericeşti şi a istoriei ereziilor. În măsura în care poate. pe lângă istoriografia greco-romană. Socrate Scolasticul. Les Belles Lettres. 1. 1992. 32 . pentru ceea ce înseamnă scopul său. constituie adevărata moştenitoare a istoriei războinice a grecilor (Les fondations du savoir historique. care era un exerciţiu curent în şcolile retorice. 12 etc. Ori. Ori. Luca aderă. Luca optează. Am spus mai sus că două dintre regulile care compun cunoaşterea unui istoric nu au fost respectate de către autorul Faptelor. spunând că „aceste evenimente nu s-au întâmplat într-un ungher” (Fapte 26. Lucian este categoric: istoricul trebuie să subscrie la parrhesia. Lucian militează pentru libertatea spiritului istoricului. 155-169). istoricul evreu Iosif Flavius se va conforma. 34 Cum trebuie să scriem istoria 61. Fapte 18. pentru descendenţa iudaică32. în construirea discursului istoric. 37-38. Însă. în care elevii se antrenau prin intermediul prosopeii să vorbească „în maniera cuiva”. 3: ethos-ul istoricului grecoroman33. Îndeplineşte Luca această cerinţă? Deloc. reiau o argumentaţie pe care am prezentat-o în La première histoire du christianisme. p.). această alegere se situează pe firul drept al Bibliei ebraice: scrierile sale istorice se consacră în mod exclusiv povestirii despre cum Dumnezeu se amestecă în bunele şi relele unui mic popor. nici să transforme istoria în propagandă. Prima transgresiune: subiectul (regula 1). Sau. aşa cum am arătat şi în cazul lui Eusebiu. 33 În rândurile care urmează. a relata vicisitudinile cotidiene. Luca excelează în imitatio. A doua transgresiune se referă la regula nr. 1-2. pionier al istoriografiei creştine 263 _______________________________________________________________________________ reconstrucţia unei situaţii retorice plauzibile. Teodoret de Cyr). Luca îşi ancorează relatarea sa în istoria universală (Luca 2. care nu trebuie să se facă linguşitorul celor mari. consacrată realizărilor generalilor sau împăraţilor. tematicii greco-romane. O adeziune de fond la istoriografia iudaică. Luca ar fi putut foarte bine să îl împrumute din predica creştină a timpului său. inamicul linguşirii şi al servilităţii”34. 2. Înainte de Eusebiu. altfel spus: dacă se afiliază el. Paris. această constatare este de o importanţă decisivă: cele două omiteri pe care le face autorul Faptelor trădează afilierea sa la istoriografia iudaică.

care comentează ceea ce raportează. 26. Istorie luminătoare. în numele refuzului neverosimilului şi al senzaţionalului: spectaculosul şi miraculosul sunt acceptabile numai cu condiţia de a le „salva de pietatea poporului faţă de divin” (Istorii XVI. istorie mărturisitoare. introducând în scrierea sa persona naratorului. 31. este evidentă. p. această voce auctorială induce o distanţă între faptele narate şi receptarea lor de către cititori39. 9. 37 Loveday C. 3. 12. 36 35 . asupra acestui punct. 13. 39 Un exemplu celebru: rezerva lui Herodot cu privire la predicţiile preoţilor Chaldeii (Istorii I. căci diferenţa epistemologică nu trebuie să-i scape nimănui. Polibiu dă tonul în acest sens. 1998. 27-28. cu excepţia prologului (Luca 1. Primele versete ale Faptelor (1. 182. 29. Arnaldo Momigliano ne-a învăţat să identificăm această separaţie a drumurilor: istoriografia greacă este critică. vezi mai ales 394. 9). Chiar dacă Grecia nu a inventat istoria. 71-77. mai degrabă decât libertatea spiritului. 1-4). A. dinainte. Aşa cum remarca Loveday Alexander. Ajungem aici la un punct esenţial. NTS 44. care au grijă în mod sistematic să se distanţeze de fenomenele supranaturale pe care le raportează. mai ales în ceea ce priveşte raportul cu religiosul. fă-o cunoscută auditoriului tău pentru a face din ea ceea ce vrea – nu te expune niciunui risc şi nu înclina nici de o parte nici de cealaltă”36. Diferenţa faţă de istoricii greci. Despre imixtiunile naratorului în relatarea istorică greacă. 31. interpretarea sa istorică ţine de credinţă. Le récit en Grèce antique. Insist. p. îi aparţine lui Dumnezeu. 1). 4. înţelege prin aceasta îndrăzneala lor de a proclama Cuvântul. cea iudaică nu este38. să fie raportată. Paris. oracolele zeiţei Fortuna sunt invocate pentru a face să sporească intriga. însă aceste coincidenţe nu sunt ocazii de a se minuna. 13. iudaică şi greacă. În istoriografia iudaică. Fapte 2. fără a i se da crezare în totalitate. Lucian este aproape cinic: „Dacă se prezintă o anumită trăsătură fabuloasă. zeii au locul lor în istoria greacă şi romană. 5-32. se separă. Istoricii greci şi evrei înţeleg deopotrivă munca lor ca pe o căutare a adevărului. 1986. nici pentru personajele relatării. subiectul scriitorului dispare în faţa cuvântului. dimpotrivă. 380-399. 8. Fact. 19. în care enunţă scopul său urmând calea grecească. Alexandrer. 26. Într-un cuvânt: Luca nu afişează autonomia intelectuală a unui istoric. 7) o spun deja: Luca înţelege istoria ca teolog.264 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ mare importanţă parhessiei apostolilor35. subiectul istoric. în care două istoriografii. vezi Claude Calame. Fiction and the Genre of Acts. p. 46. Klincksieck. dar este un loc convenit şi acceptabil. 38 Les fondations du savoir historique. Luca a subscris acestei etici. totuşi. Herodot furnizează deja modelul. nu. care are ca obiect limbajul. 29. nici pentru cititori37. 14. Reculul critic este esenţial pentru ei. 28. 18. ea a inventat. Cum trebuie să scriem istoria 60. adică o înţelege ca pe un timp care.

157-160. de a-şi plasa opera dublă în rândul scrierilor istoriografice de cel mai înalt standard cultural. Luca s-a conformat cu siguranţă legilor genului în scrierea cărţii Faptelor. Să revenim încă o dată asupra prefeţei operei dedicate lui Teofil (Luca 1. Pour lire les récits bibliques. istoria iudaică este mărturisitoare. pe de altă parte. de adeziunea sa la ermeneutica teologică a istoriei. Yvan Bourquin. Însă. Paris/ Genève/ Montréal. Altfel spus: Luca face referire. de această miză în perspectiva diferitelor puncte de vedere. de la început. Iată de ce imixtiunea naratorului nu are o miză fundamentală în istoriografia ebraică.Luca. Cât despre năzuinţa întreprinderii sale de istoric. În acest moment de reflecţie. o comunitate de credinţă. Cine sunt aceşti „noi”? Cine se ascunde în spatele acestui posesiv care pare să îi absoarbă atât pe povestitor. în maniera a ceea ce Genette numeşte „pact de lectură”40. vezi Daniel Marguerat. dimpotrivă. pe de o parte. de alegerea subiectului său (istoria unei secte religioase). Concluzionăm. 1-4). s-a dovedit că un demers adecvat constă în a-l situa pe acest autor în contextul istoriografiei vechi. atunci când înfrânează regula obiectivităţii impusă de Lucian de Samosata. cea greacă va depinde. încalcă şi etica istorică aşa cum o înţelegem noi astăzi? 40 Despre această noţiune împrumutată de la Gérard Genette. ²2002. Pentru a şti dacă Luca este primul istoric al creştinismului. receptare garantată de apartenenţa comună la o tradiţie care îi leagă pe emiţătorul şi pe receptorii mesajului. pionier al istoriografiei creştine 265 _______________________________________________________________________________ Exigenţa veracităţii este cuvântul dominant al istoriografiei antice. . Initiation à l’analyse narrative. pe lângă enunţul deontologiei istorice a autorului? Luca vorbeşte despre „alcătuirea unei istorisiri despre faptele adeverite între noi” (1. ridicată de istoricii greco-romani? Luca. iar. iudeii expun adevărul lui Dumnezeu care conduce lumea. 1). 1-3). se impune în mod imperios o întrebare: cum se efectuează scrierea istoriei? Ce trebuie crezut despre problema revendicării adevărului. care celebrează evenimentele narate ca pe evenimente ale mântuirii. S-a considerat el un istoric conform canoanelor primului secol? La analiza literaturii istoriografice greco-romane şi a caracteristicilor ei compoziţionale. Această prefaţă funcţionează. Cerf/ Labor et Fides/ Novalis. acest „noi” trimite la o comunitate a lecturii teologice. cât şi pe receptorii mesajului său. El onorează ambiţia afişată în prefaţa sa (Luca 1. după părerea noastră. care îl arată pe Dumnezeu în acţiune într-un eveniment. pentru a o citi în lumina a ceea ce tocmai am spus. el se afiliază mai degrabă istoriografiei iudaice. Ce se înţelege din aceasta. la o primire credincioasă a istoriei pe care urmează să o relateze. în timp ce grecii stabilesc verosimilitatea evenimentelor. semnalată. care să-l cuprindă atât pe el. cât şi pe cei cărora li se povesteşte? Dacă Luca face referire la o legătură. Istoria greacă este luminătoare. p. ştiind că acesta instalează un contract al lecturii între narator şi cei cărora li se narează.

printre elementele documentare care îi sunt accesibile. am realizat că discursul istoric nu aliniază faptele goale la care se gândeau Baur şi Overbeck. Vom lua drept exemplu varietatea discursurilor istoriografice despre căderea Ierusalimului în anul 7046. O astfel de confuzie nu mai este astăzi autorizată. nici Overbeck nu fac apel la o teorie a istoriei pentru a-şi sprijini spusele: şi unul şi celălalt. În numele a ce? Este semnificativ faptul că nici Baur. Istoricii romani (Suetoniu. Paris. reflexia despre scrierea istoriei a progresat42. Introduction à la philosophie de l’histoire. în ceea ce priveşte definiţia a ceea ce este „adevărat” în istorie. Am devenit mai modeşti. Cerf. 42 41 . De la raţionalismul lui Overbeck (1837-1864). 26-10. Lectures juives et lectures chrétiennes de la chute de Jérusalem. am învăţat că nu există istorie în afara meditaţiei. 43 Henri-Irénée Marrou. 45 Paul Veyne. în linia dreaptă a pozitivismului. pentru a afirma că Dumnezeu Vezi p. şi. Paris. Comment on écrit l’histoire (Points H 226). Discursul apocaliptic (4 Esdra 9. XXX. în: „Herméneutique et histoire. odată cu şcoala de la Tubing. Labor et Fides. şi trasează o intrigă în numele unui punct de vedere dominat în întregime de subiectivitatea istoricului45. Gallimand. 249268. Pentru o dezvoltare amplă. Overbeck îi nega operei Luca – Fapte statutul de istorie. dar şi mai puţin naivi.266 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ III. Vérité historique et esprit historien. în această operaţie. Seuil. 1996. Mélanges G. 1990. Odată cu Raymond Aron. 1975. se va citi frumoasa carte a lui Pierre Gibet. reaminteşte Aron. vedem mai clar că discursul istoric selectează. p. când se credea că suntem în stare să tranşăm în mod hotărâtor între adevărat şi fals. ci numai faptele interpretate în funcţie de o logică stabilită în prealabil. 16-27. Paris. Legitimitatea unei istoriografii teologice. identifică adevărul istoric cu exactitatea documentară. care instituie interpretarea dătătoare de sens a istoricului: nu există istorie decât a re-construi. Este motivul pentru care. Genève. 2002. De la connaissance historique (Points H 21). Hammann” (Histoire et société 45). Paris. În mod fundamental. p. Am amintit mai sus verdictul sec al lui Overbeck despre istoriografia lucană: un amestec indecent de fapte istorice şi de legende41. Iosif Flavius aduce aminte de înfrângerea iudaică. 44 Raymond Aron. „teoria precede istoria”44. La şcoala lui Henri-Irénée Marou. b Taanit 29a). vezi cartea mea La première histoire du christianisme. Graţie lui Paul Veyne. 1957. Tacit) o tratează ca pe o peripeţie care ilustrează supremaţia evidentă a armatelor romane. Seuil. 93. 59) se întreabă despre dreptatea lui Dumnezeu. p. plecând de la un punct de vedere care reprezintă poziţia unui istoric43. Istoriografie şi postmodernitate. 46 Am realizat această analiză comparativă într-un articol: Le conflit des interprétations en histoire. Rabinii îi aplică acestei drame o logică a greşelii lui Israel (cf.

Gallimand. conduce analiza şi pana scriitorului istoric. aşadar. 48 47 . Prima fază este formată din enumerarea dovezilor documentare. Philosophical problems Today I. 3-10. 13. Paris. Problèmes philosophiques d’aujourd’hui. în: Guttorm Floistad. Evangheliile văd în aceasta pedeapsa divină. Adevărul istoriei nu ţine de fapticul evenimentelor raportate. Luca 11. marcat în mod ideologic de un context socio-religios. 49-51. Cel de-al treilea stadiu. pionier al istoriografiei creştine 267 _______________________________________________________________________________ a ales tabăra romanilor (Antichităţile iudaice 20. de o pluralitate de opţiuni interpretative. Al doilea stadiu este de ordin explicativ. Ea constă. din cauza necredincioşiei lui Israel. De fiecare dată. 33-39.Luca. între strângerea elementelor documentare şi scrierea istoriografică. Cele trei stadii ale reprezentării istorice. istoricul este dator să ţină cont de raportarea sa la fapte. Nu există decât o multitudine de discursuri istoriografice. L’écriture de l’histoire. în ea însăşi. el vizează reprezentarea evenimentelor cu ajutorul teoriilor. 34-35). explication. este momentul istoriografic propriu-zis. în mod fericit. pe care Michel de Certeau îl numea. să subscriem la teza postmodernă a subiectivismului integral al discursului istoric? Reflecţia lui Paul Ricœur ne salvează de arbitrarul total prin cadrarea teoriei istoriografice. când. 366-367). 736-745. Există deci. care permit legarea lor prin raporturi de cauză-efect. şi Philosophie critique de l’histoire: recherche. Dordrecht. Ricœur o numeşte istorie „poetică” (în sensul etimologic al lui Michel de Certeau. Acest proces merge de la inventarierea datelor la faza scrierii. Nu există. pe care Ricœur o numea „reprezentanţă”48. 23. a căror mărturie rămâne întotdeauna indirectă şi conjecturală. mai degrabă (şi aceasta este diferenţa faţă de roman). Reprezentarea trecutului operează. Kluwer. şi această operaţie necesită recurgerea la mit şi la simbolism. inocenţă în istorie. Paul Ricœur. operaţie istoriografică47. éd. Adevărul în istorie ţine de interpretarea pe care o dă istoricul unei realităţi întotdeauna susceptibile. o muncă de reprezentare istorică. 1994. L’ écriture de l’histoire et la représentation du passée. 164-166. un punct de vedere. o triplă distanţare faţă de amintirea imediată a faptelor trecute49. religioase şi politice. 736. 1975. aşadar. Munca istorică se suprapune unui lung proces. 139-201. Războiul iudaic 5. 49 Combin aici datele a două texte ale lui Paul Ricœur: L’ écriture de l’histoire et la représentation du passée. p. spune Ricœur. p. dominat fiecare de o irecuzabilă subiectivitate. pentru istoricul dornic de a reconstitui ultimele momente ale lui Iisus. el corespunde căutării unor motive sociale. écriture. trecând prin operaţia reflexivă. Trebuie. după Ricœur. este stadiul istoriei documentare.. Acum este enunţată istoria ca o relatare fondatoare. Este stadiul istoriei explicative. şi vestea alegerii unui nou popor (Matei 22. p. care permit explicarea faptul pentru care Iisus a fost condamnat la pedeapsa capitală. pentru a da semnificaţie mizei în cauză. în colectarea faptelor care permit retrasarea execuţiei pe Golgota în anul 30.

în sensul tare. care este privilegiul amintirii50. şi anume. plecând de aici. aceasta eliberează istoricul de bănuiala privind simbolicul drept abuziv ori deviant. Am apărat această teză în altă parte. în ciuda gustului rău lăsat de o amintire dificilă. p. în acelaşi timp. 736. Faptele Apostolilor reprezintă o relatare a începutului. 45-65. cu privire la etica istorică. 51 Daniel Marguerat. recunoaşte ca fiind adevărat. Altfel spus: ceea ce istoriografia. istoria precede tocmai datoria de a simboliza şi de a imagina. „a face”. intenţia pe care o are istoricul de a ajunge la eveniment şi caracterul aproximativ al punerii în scris a istoriei. unele mai legitime decât altele! A face dreptate istoricului constă în a se întreba despre scopul istoriografic. Ce mai recompensă. şi nu se pretează criteriilor verificării de fals sau adevărat (precum istoria documentară). simbolicul – că este teologic sau nu – este intrinsec unei năzuinţe istoriografice de tip poetic. La première histoire du christianisme. L’ écriture de l’histoire et la représentation du passée. a apărut o tradiţie religioasă legată de numele său. Termenul de „reprezentanţă” exprimă. totodată. Cum vedem că scrierea Faptelor nu se potriveşte foarte exact acestei definiţii? O relatare a începutului. căci se înrudeşte cu mitul fondator). Aceasta nu se supune aceloraşi norme ca şi tipurile precedente.268 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ poiein. prin care este construit sensul pe care istoricul înţelege să-l comunice cititorului. este conştiinţa de sine pe care ea o oferă grupului cititor. căci ea pune capăt oricărei definiţii totalitare (de aceea unice) a istoriografiei. linia dintre adevărul istoriei şi ficţiunea istorică este mult mai neclară decât o credeau pozitiviştii. 50 . arătând că. în producţia culturală elenistică. este asimilată relatărilor întemeierii51. Pentru a o spune: există mai multe maniere de a face istorie. p. grea! Aceasta deoarece istoria nu beneficiază de această mică bucurie de a avea o problematică specifică a reprezentării şi pentru că reconstrucţiile complexe ar trebui să fie reconstrucţii. În special. pe care interpretarea teologică a autorului i-o atribuie lui Dumnezeu: Dumnezeu stă „Amintirea deţine un privilegiu pe care istoria nu-l va împărtăşi. dacă îl urmăm pe Ricœur. recunoaşterea dimensiunii poetice este capitală: valorizând recursul la expresia simbolică în istorie. Clarificarea ricœuriană despre epistemologia istoriei este. magistrală şi eliberatoare. Pentru că scrierea istoriei nu participă la „mica fericire a recunoştinţei”. Există numeroase semne ale întemeierii. mica fericire a recunoaşterii: «Este aşadar ea! Este aşadar el!». Dimpotrivă. ea trebuie să recurgă la munca de reprezentare. în scopul satisfacerii pactului veridicităţii cu cititorul” (Paul Ricœur. veridicitatea sa se sprijină pe interpretarea pe care o dă trecutului şi pe posibilitatea pe care o deschide grupului de a se înţelege în prezent. În acest stadiu poetic. Deodată. Amintirea fixată de către istoric nu este niciodată decât (re)construcţie. ea nu cântăreşte diversele ipoteze ale evaluării evenimentului (precum istoria explicativă). Dacă ea expune o relatare fondatoare. istoricul dezvăluie consecinţele morţii lui Iisus şi arată cum.

5. Galion primeşte la Corint titlul de proconsul (18. cu relatarea naufragiului în care Luca se lasă sub imperiul efectelor dramatice. pe Petru şi Pavel. 24). a drumurilor parcurse (20.. a scenelor de adio (21. 11. 1-3. 1994. care îi fuseseră adresate de curând. 19. Dumnezeu îi fereşte pe trimişii săi de primejdiile mari (5. Conrad Gempf ed. 12. prin surprinzătoarea minuţiozitate a vocabularului său nautic. 1-44) etc. 23-25. Dumnezeu ocazionează întâlnirea lui Petru cu Corneliu printr-o intervenţie supranaturală (10. A treia obiecţie: Luca nu recunoaşte activitatea epistolară a lui Pavel. 1-48). în acelaşi timp. 1-13). 21-23. A doua obiecţie: Luca idealizează prima comunitate creştină din Ierusalim. şi aşa mai departe. 9. 52 Verificarea acestora este realizată în cel de-al doilea volum al enciclopediei The Book of Acts in its First Century Setting. în mod nejustificat. 12. pretoriile (praetores) sale primesc numele strategilor (16. Ne rămâne să reluăm cele trei obiecţii clasice.Luca. naratorul Faptelor nu renunţă niciun moment la dimensiunea faptică a evenimentelor povestite. ridicate împotriva statutului de istoric al autorului Faptelor. Luca îl numeşte pe Cel pe care îl mărturiseşte a fi autorul ascuns al istoriei. . 20. Prezenţa acestor titulaturi. 16. 12). Superbul capitol 27. deschizând mântuirea non-iudeilor. magistraţii din Tesalonic sunt numiţi în mod corect politarhi (17. 36-38). Acelaşi realism documentar se simte şi în descrierea instituţiilor romane. a momentului călătoriei (20. 6-15). Dumnezeu Se arată lui Pavel pe drumul Damascului pentru a face din el vectorul misiunii păgâne (9. 19-34. 5-7. acest al treilea nivel al reprezentării istorice – după Ricœur – nu umbreşte registrul documentar. 33-41. 8-10). constatăm astăzi că Luca dispune de o solidă informare asupra aparatului administrativ al Imperiului: Filipi este în mod foarte corect numită colonie (16. Gill. Însă. este celebru. 47. 12). confirmate de cunoştinţele noastre despre instituţiile imperiale52. 14. Eerdmans/ Paternoster. Asemănări voite. Chiar dacă respectă o interpretare teologică. David W. prin trimiterea Duhului la Cincizecime (2. 13-15). ne arată că Luca foloseşte acest vocabular cu bună ştiinţă. În ermeneutica sa teologică. 20). Contrar reproşurilor. IV.J. 8). a condiţiilor de cazare (18. 15-26. 27. 1-19). Scrierea lucană mărturiseşte o extraordinară atenţie asupra cetăţilor în care ajung misionarii creştini (13. Dumnezeu îi nimiceşte pe vrăjmaşii credincioşilor (1. 21. 2-3. Grand Rapids/ Carlisle. Istoricul Luca la masa de lucru. până la denaturare. 4. 1-11. 5. 12-14) etc. 21-23). Prima obiecţie: Luca îi apropie. Dumnezeu are un rol de iniţiator în creşterea comunităţii credincioşilor (2. pionier al istoriografiei creştine 269 _______________________________________________________________________________ la baza dezvoltării comunităţii din Ierusalim. 24.

54 53 . 8-10!). 1-8 şi Fapte 14. 42-47 şi 4. 5. Comuniunea bunurilor: realitate sau ficţiune? Luca a fost vehement contestat în privinţa tabloului comunităţii din Ierusalim. în Fapte. înfrumuseţat de utopia unanimităţii credincioşilor şi a comuniunii bunurilor acestora. Înţelegem că interpretarea teologică cade aici în mod evident asupra prezentării faptelor. 55 „Numele lui Iisus” reprezintă. 44). Syncrisis este. Procedeul la care recurge naratorul este cunoscut în retorica grecoromană.30. Ca şi Iisus.270 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ Prima obiecţie a fost ridicată de şcoala din Tübingen: Luca descrie un Petru pe cât de paulin posibil şi un Pavel pe cât de petrin posibil.16. în scopul apropierii şi comparării lor. 10-16). Utopic sau fictiv acest ideal al împărţirii bunurilor? Critica istorică a fost feroce cu Luca. 32-35. 10. 6-7.40-41. Petru şi Pavel vindecă aşa cum şi Iisus a vindecat (compară Luca 5. 6). însă Baur se înşeală în privinţa unui punct: mimetismul constatat îl include şi pe Iisus. Cerf. Petru şi Pavel beneficiază de o viziune extatică în momentele-cheie ale misiunii lor (Fapte 9. p. la sfârşitul vieţii lor. şi de a marca superioritatea unuia în faţa celuilalt54. un dispozitiv formal care îi permite lui Luca să asigure întâietatea hristologică a acţiunilor apostolilor. ei predică şi îndură ostilitatea iudeilor. 27-28. apostolii perpetuează faptele lui Iisus şi sunt vectorii unei puteri care îi precedă. 8. 1998. sunt celebre: „Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte” (2. O bună prezentare a metodei syncrisis găsim la Jean-Noël Aletti. aşadar.1718.12. 18-25 cu Fapte 3. 4. Paris. Construcţia în paralel declară faptul că. pe Luca îl interesează mai puţin proximitatea Petru-Pavel şi mai mult asemănarea lor comună cu Învăţătorul. I s-a reproşat construirea unui tablou complet idealizat al „primăverii la Ierusalim”. Syncrisis este mediul literar al continuităţii: el vizează evidenţierea apartenenţei la un model.38. 3. ei suferă şi sunt ameninţaţi de moarte. acuzându-l de descrierea unui trecut paradiziac în contrast cu starea Vezi mai sus. Ca şi Iisus în momentul botezului Său. 6. pe care îl prezintă (Fapte 1-5).10. 3-9. şi ca El. Luc sous les feux de la critique. modelarea lui Pavel pe Petru vizează evidenţierea dependenţei lor comune de Iisus.15-16 etc. Petru şi Pavel devin. descriind celebrarea comuniunii lor fraterne. Quand Luc raconte (LlB 115). obiectul unei eliberări miraculoase (Fapte 12. 28. 10. Constatarea este corectă. În cazul nostru. 24. atât conţinutul emblematic al propovăduirii apostolice. 12. Acest procedeu constă în a pune în paralel două personaje. cu scopul de a reţine (în mod exclusiv?) trăsăturile care se înscriu în cadrul continuităţii teologice. pentru a prezenta o viziune conciliară şi irenică a originilor creştinătăţii53. Ca şi Învăţătorul. puterea „numelui lui Iisus”55. 69-166. Sumarele narative din Fapte 2. Pavel este judecat în acelaşi fel ca Iisus (Fapte 21-26). 9. 21. cât şi o putere care stă la baza tuturor minunilor: Fapte 2. El are şi un nume: syncrisis.

faptul că secta le cerea noilor membri să renunţe la bunurile personale59. în comunităţile eseniene „nu există decât o singură sursă de bani comună tuturor. Die Apostelgeschichte (HNT 7). Amt. in Qumran und im Neuen Testament. despre o comuniune a bunurilor în rândul creştinilor din Ierusalim. 10: colecta cerută de sinodul de la Ierusalim din anul 49. Grand Rapids/ Carlisle. Ipoteza. în „The Book of Acts in its First Century Setting”. ca fraţii. pionier al istoriografiei creştine 271 _______________________________________________________________________________ creştinătăţii din timpul său. 57 56 . Iosif Flavius îi compară pe esenieni cu pitagoreicii: „Aceştia urăsc bogăţiile şi comuniunea bunurilor este la ei admirabilă […] Bunurile fiecăruia sunt puse în comun şi toţi. Sakrament”. nici arheologică. 122). 60 Vom găsi dosarul istoric la Brian Capper. 323-356. Jamblique la discipolii lui Pitagora (Viaţa lui Pitagora 167-168). 9. în rândul cărora conştiinţa comunitară se concretiza în planul gestionării bunurilor. The Palestinian Cultural Context of Earliest Christian Community of Goods. Bazându-se pe plauzibilitatea istorică pe care o furnizează exemplul esenian. acest procedeu îi furnizează descrierii lui Luca un sprijin direct. stabilindu-i plauzibilitatea istorică. S-a invocat Galateni 2. sprijinită Hans Conzelman. Actualmente. 59 1 QS 1. 4). Acest scepticism asupra istoricităţii se hrăneşte din îndoielile asupra viabilităţii unui astfel de regim economic. 58 Quod omnis probus 86. 1995. Echter. 1963. „pentru ca noi să ne aducem aminte de cei săraci”. existau grupuri religioase. p. ei estimează că nimic nu se opune unei practici comunitare în rândul primei comunităţi ierusalemite60. Diodor de Sicilia în insulele Lipari (Biblioteca Istorică 5. Filon raportează că. comune şi alimentele”58. ca un gaj al unităţii regăsite dintre iudeo-creştinii din Ierusalim şi misiunea paulină. după Pavel. este neîndoielnic faptul că. Exemplul comunităţilor eseniene şi al celor de la Qumran arată că. Scrierile de la Qumran dovedesc. Gütergemeinschaft in der klassischen Antike. 9). 69-100.7-9. ea nu poate fi considerată ca fiind istorică”56. precum şi a lipsei atestărilor externe ale Faptelor. Dar ea nu este decât un mit: Strabon atestă punerea sa în practică la sciţi (Geografia 7. Să spunem de la început că nicio atestare exterioară a cărţii Faptelor. Inventarul acestor texte îl găsim la Hans-Josef Klauck. 6. vol. p. p.Luca. Eerdmans/ Paternoster. exegeţii Faptelor sunt mult mai puţin susceptibili la adresa fiabilităţii istorice a relatării lui Luca. 9. Richard Bauckham ed. nu au decât o singură avere” (Războiul iudaic 2. are loc. Würyburg. De altfel. Mohr.15-23. comuniunea bunurilor este o utopie socială cunoscută în Antichitate. Platon a făcut-o celebră. 31. nici literară. de asemenea. această nevoie de ajutor implică o anumită sărăcie a Bisericii din Ierusalim. Cum se întâmpla aceasta în Palestina? Dispunem de exemplul esenienilor. 1989. în Palestina primului secol creştin. care ar fi fost efectul ascuns al comunitarismului economic descris de textul nostru? Raţionamentul este tras de păr: prezenţa săracilor într-o comunitate religioasă a Antichităţii nu este un indicator al venitului mediu al membrilor săi. în „Gemeinde. Hans Conzelman este reprezentativ în rândul celor care înclină spre ficţiune: „Imaginea acestei comuniuni a bunurilor este ideală […].. Tübingen. prescriind-o pentru republica sa ideală (Republica 464b). şi cheltuielile sunt comune: comune sunt hainele. 4. 3.11-12. nu vine să confirme valoarea istorică a tabloului57.

o parte însemnată a timpului şi energiei apostolului. în mod esenţial. împrumutat din idealul grec al prieteniei. autorul Faptelor a pus-o în evidenţă prin intermediul sumarelor narative. pare-se modestă. 17). Luca preamăreşte acest ideal comunitar. 34). nu fac decât să dau dovadă de anacronism. Efeseni. Distanţa dintre epistole şi portretul lucan al lui Pavel este incontestabilă. Pe de o parte. marcată. Tit).). O altă obiecţie împotriva muncii istorice a lui Luca: absenţa oricărei menţiuni despre activitatea epistolară a lui Pavel. însă nu inventează ceea ce era realitatea unui (mic?) grup din Ierusalim. 28. după cum nici Epistola către Efeseni nu reduplică mesajul din Romani sau Galateni. François Bovon apără ideea că receptarea apostolului. sub o formă. dar nu şi finalitatea sa. el generalizează astfel. Informat despre această practică din sânul comunităţii creştine primare. Pavel a supravieţuit în scrierile redactate în numele său: este vorba despre epistolele aşa-zise deutero-pauline (Coloseni. de continuitatea cu iudaismul. totuşi. Modalităţile sale de funcţionare ne scapă. Chiar dacă este conştient de caracterul său anacronic. 16. 13-21. un program decât descrierea unui sistem de gestiune.272 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ pe arheologie. în primul secol. acest model a căpătat formă în rândul primei comunităţi ierusalemite. 6. mai degrabă. a avut două forme. 12. care semnalează. 32). 4. 3. Imaginea lui Pavel în Fapte. sub semnul supunerii legaliste (Fapte 16. punând întrebarea în termenii aceştia. 23. Dar ce facem de obicei atunci când ne întrebăm despre imaginea lui Pavel din Fapte? Procedura este imuabilă: cercetătorul confruntă textul lucan cu textul epistolelor şi evidenţiază greşelile de interpretare ale lui Luca. Pe de altă . aduce cu sine posibilitatea unei influenţe eseniene asupra rânduielilor grupului creştin. 2 Tesaloniceni) şi epistolele pastorale (1-2 Timotei. despre care putem crede că a ocupat. El vede în aceasta efectul unei concretizări exemplare a acestui ideal. A-l acuza pe autorul Faptelor că proiectează un vis comunitar la originile creştinismului nu mai stă în picioare. în timp ce are sub ochii săi epistolele pauline! Între Fapte şi canonul epistolelor pauline este neglijată o etapă istorică: fenomenul complex şi multiform al receptării lui Pavel. căreia autorul îi atribuie faptul că: nimeni din comunitate nu suferea din cauza sărăciei sale (4. L-a citit sau l-a înţeles Luca greşit pe Apostolul Neamurilor? Mă tem că. este un anacronism total să ni-l imaginăm pe Luca scriind istoria lui Pavel. Cum se explică această tăcere apăsătoare? Nepriceperea istoricului? Ignoranţă? Alegere deliberată? Întrebarea devine şi mai fermă atunci când comparăm argumentaţia epistolelor cu predica paulină din Fapte. 18-27. în consecinţă. Luca mărturiseşte despre această practică prin intermediul sloganului „totul în comun” (4. 3. 19-31 etc. Ori. pe care îl consideră conform cu imperativul dreptăţii sociale pe care l-a moştenit de la Iisus (Luca 1. 22. 6. 52-53. 20b-26. a prezenţei unui cartier esenian în Ierusalimul primului secol. Luca nu reduplică mesajul lui Pavel.

Pavel a supravieţuit ca document. pânza de fond pe care s-ar ridica receptarea apostolului. fie prin fixarea amintirii vieţii sale (moştenire biografică). Prezenţa vocabularului paulin în Luca – Fapte. a cărei mărturie sunt Faptele lui Pavel. formând o colecţie care pregăteşte locul primirii sale în canonul Noului Testament (Epistolele pauline). memoria apostolului a fost amplificată prin amintirea acţiunii sale: este cazul Faptelor Apostolilor şi. Genève. pionier al istoriografiei creştine 273 _______________________________________________________________________________ parte. Această tăcere nu semnalează o uitare a lui Luca. canonic şi doctoral. Pastorale). întru Acesta tot cel ce crede se îndreaptă” (13. adunând şi primind scrierile sale. Paul comme document et Paul comme monument. Ele reprezintă trei feluri de a asuma absenţa apostolului. 38-3963. p. Pavel este celebrat drept eroul Evangheliei. p.Luca. ale cărui sentinţe sunt imitate în epistolele pseudoepigrafe (Coloseni. ele au văzut lumina zilei între anii 70-100. cf. 2 Tesaloniceni. În privinţa polului „biografic”. 63 Aceste două versete par a ieşi direct dintr-o epistolă a lui Pavel: „Cunoscut deci să vă fie vouă. care reţine din el statutul de scriitor polemist. fie prin instituirea unei icoane teologice. 1976. însă raritatea lor nu creditează ideea unei consultări lucane a corespondenţei apostolului62. ca monument61. Urmând această presupunere. aici se pregăteşte o aghiografie. în special a „meteoritului paulin” din Fapte 13. Labor et Fides. Cât despre polul „doctoral”. Faptelor apocrife ale lui Pavel. Fiecare dintre aceste gestiuni ale moştenirii pauline selectează trăsăturile care îi convin din figura apostolului şi îi conferă acestei figuri un statut specific. Acts and the Pauline Corpus. misionarul naţiunilor. ET 78/ 1. Barrett. mai târziu (către 200). garantă a interpretării ortodoxe (moştenirea doctorală. de toate câte n-aţi putut să vă îndreptaţi în Legea lui Moise. Nu este mai puţin însemnat nici 61 François Bovon. Chrétiens en conflit. ci faptul că această cunoaştere a eroului său nu este o cunoaştere literară. despre care se povestesc cele mai însemnate fapte (Faptele). Insistăm asupra acestui fapt: canonul epistolelor pauline nu constituie soclul documentar. Cele câteva contacte terminologice ale Faptelor cu limbajul paulin nu trebuie subestimate. . fie prin păstrarea scrierilor sale (moştenire canonică). am spune că receptarea lui Pavel este organizată în jurul a trei poli: biografic. pe de alta. Pe de o parte. 54-55. 38-39). 1-5.. Pavel este invocat ca un doctor al Bisericii. că prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor şi că. în Joël Allaz etc. el constituie prin sine o filieră în receptarea figurii lui Pavel. Consecinţele acestei percepţii a receptării lui Pavel sunt importante. ne poate determina să credem că autorul nostru dispunea de loghia apostolului. Coloseni 2. Prima consecinţă: tăcerea lui Luca asupra scrierilor lui Pavel devine perfect explicabilă. Efeseni. bărbaţi fraţi. această filieră este paralelă cu filierele biografică şi doctorală. 1987. o filieră specifică. 62 O opinie contrară întâlnim la Charles K. 5). L’épître de Paul aux Galates (Essais bibliques 13). Polul „canonic” vorbeşte despre Pavel scriitorul. Aceste trei tipuri de recepţie sunt parale şi sincrone.

în definitiv. opera sa de Istoria Bisericească a lui Eusebiu? Şi unul şi celălalt se consacră unei interpretări teologice a istoriei. 65 Luca trasează din nou. Paul après Paul. despre acest subiect. dimpotrivă. în semne. că Eusebiu şi Luca nu adoptă. Labor et Fides. sau. A doua consecinţă: fiecare filieră a receptării lui Pavel compune. Redaktionsgeschichtliche Undersuchungen zur Apostelgechichte und den authentischen Paulusbriefen (BZNW 79). în timp ce Luca îşi camuflează împrumuturile. Paulus als Wundertäter. Paris. Histoire. Puneam iniţial întrebarea: cine a scris primul o istorie a creştinismului? La sfârşitul acestui studiu. Filiera biografică. Berlin. Le temps. 18. a rămas în scrierile sale ca o stare de referinţă menţinută67. În relatarea lui Luca. la morale selon les épîtres à Timothée et à Tite (Monde de la Bible 31). Cerf. conştiinţa de sine a apostolului: crezurile. vindecarea lui Publius în Fapte 28 etc. 1 Corinteni 14. l-a numit Luca. Un alt exemplu: minunile. aceasta nu înseamnă. Ce diferenţiază. fragmentele imnologice şi formulele kerygmatice pe care Pavel le redă în epistolele sale. asupra acestui punct. adresându-se celor pe care i-a născut. totuşi. 67 Pentru acest dosar complex. şi câteodată le citează. pune aşadar în valoare ceea ce. 12). în primul rând. 66 „Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea. 1996. Les Actes des Apôtres. întrebarea pare să se impună: Eusebiu de Cezareea uzurpă titlul. théologie (LeDiv 198). ci din istoria vieţii sale. Pavel este citat ca începutul absolutului: el primeşte statutul de părinte. 5. 1994. récit. prin minuni şi prin acte de putere” (2 Corinteni 12. 1 Tesaloniceni 1. Autorul (anonim) al dubletului Luca – Fapte. Eusebiu îşi citează sursele şi afişează un raport critic cu privire la documentaţia sa. începând cu Sfântul Irineu. Pavel este precedat: el se înscrie în continuarea lui Petru şi Ştefan65. În epistolele Pastorale. Luca îi atribuie lui Pavel o serie de acte terapeutice (vindecarea paraliticului din Listra în Fapte 14. imaginea eroului său.). de Gruyter. în Michel Berder éd. însă în mod greşit: Pavel însuşi nu a negat niciodată faptul că este înzestrat cu puteri harismatice66. Vom consulta. Despre imaginea lui Pavel în Pastorale.. din cuvintele apostolului. cf. Şi unul şi celălalt îndrăznesc să se consacre scrierii unei opere istoriografice a naşterii şi răspândirii unei grupări religioase. monografia lui Stefan Schreiber. „copiii săi în credinţă”64. Luca şi Eusebiu de Cezareea. o poziţie selectivă şi critică. amintim impozantul studiu al lui Yann Redaliée. narativă. pe care tradiţia. în curs de apariţie. 64 . le salut. din motive interne strategiei apostolului. trimitem la articolul nostru: L’image de Paul dans les Actes des Apôtres. mărturisesc că se pune în omul „precedat” de o tradiţie. cu privire la predecesorii lor.274 Daniel Marguerat _______________________________________________________________________________ faptul că mişcarea căreia Luca îi aparţine nu se hrăneşte. ACFEB. Genève. a fost pionierul istoriografiei creştine. într-o manieră specifică. să spunem. învierea lui Eutihie în Fapte 20. S-a pretins că aceste minuni sunt o simplă reproducere a părţii lui Luca de minuni atribuite lui Petru.

scientific modern debates. Cambridge University Press. a descris istoria originilor creştine. a cărui progresie în istorie este asigurată de un Dumnezeu Providenţial. Luke. Eusebius of Caesarea. pp. Cine este interesat de articularea slujirilor în Biserică va afla puţine informaţii din lectura Faptelor. LUKE. PIONEER OF CHRISTIAN HISTORIOGRAPHY (Abstract) The paper tries to emphasize the real position of Luke as the first author of a history of Christian origins. diferenţa capitală se joacă astfel: Eusebiu apără o ortodoxie teologică. 635-639. well before Eusebius of Caesarea. 1999. Although the modern historical research hadn’t any doubts to designate Eusebius of Caesarea.MS 76). dimpotrivă. „The Theme of Acts: Institutional History or Divine Necessity in History?”. într-o perspectivă istoriografică şi în vederea construirii unei identităţi a creştinătăţii. Rolul important al providenţei divine. reconsideration. acţiunea mâinii invizibile a lui Dumnezeu în istorie este arătată în mai multe rânduri68. 68 Această trăsătură non-instituţională a Faptelor a fost bine percepută de către Mark Reasoner. SQUIRES. un Cuvânt fecund şi creativ. The result of such approaches. as author is discussing. some revisionist attitudes (Henry Cadbury. stigmatizează ereziile şi narează istoria unei instituţii. Luca. Keywords: Christian historiography. The Plan of God in Luke-Acts (SNTS. pronoia.Luca. Luca. is a large reconsideration of Luke as a true historian. este primul care. Eusebiu este primul istoric al Bisericii. . în schimb. JBL 118. Martin Dibelius) from the early 20th century contributed to impose a change. dimpotrivă. well represented after 1960. Cambridge. nu e interesat de dimensiunea instituţională a Bisericii: dezvoltarea Cuvântului este ceea ce îl preocupă. pionier al istoriografiei creştine 275 _______________________________________________________________________________ După mine. atât la Iosif Flavius cât şi la Luca este arătat de John T. în istorie. 1993. founded on a better understanding of characteristics of Judean and late Greek historiography.

.

. p. ediţie îngrijită şi prefaţată de Maria Roşca. 31. fiind. cit. Editura Enciclopedică. tânărul Elie Cristea a început să profeseze ca învăţător la Şcoala primară din Orăştie. p. tradusă în limba română6. consilier (asesor) în cadrul aceleiaşi arhiepiscopii. În paralel. Încă din perioada studiilor. funcţie pe care o va deţine până în 1902. Studiu asupra unor creaţii mai noi din literatura română. cu o teză despre viaţa şi opera lui Eminescu4. călugărit la mănăstirea Hodoş Bodrog. la editura „Aurora”.PATRIARHULUI MIRON CRISTEA LUCIAN DINDIRICĂ Născut la 18 iulie 1868. 2002. să fie trimis de către mitropolitul Miron Românul să se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta3. Casa de Editură Petru Maior. unde va obţine. Luceafărul poeziei româneşti.. Mircea Păcurariu. să fie sănătos şi popă să se facă!”2. op. iar 1905 devine preşedinte al „despărţământului” Sibiu al Astrei8. sub numele Miron (1902). ulterior. desfăşoară activitate publicistică. În această perioadă urcă pe scara ecleziastică: este hirotonit diacon necăsătorit (30 ianuarie 1900). mitropolitul Miron Românul îi oferă funcţia de secretar al Arhiepiscopiei din Sibiu. Valentin Borda. 35. între 1898 şi 1900. op. la Topliţa1. ediţie îngrijită. protosinghel (1 iunie 1908). ieromonarh (13 aprilie 1903). redactor la „Telegraful Român”. 141. După terminarea studiilor de la Budapesta. 1998. nr. cit. 4 O schiţă succintă a studiilor lui Miron Cristea la Mircea Păcurariu. p. 8 Mircea Păcurariu. Valentin Borda. la scurt timp după moartea marelui poet Mihai Eminescu (trecuseră doar şase ani). Serie nouă. studiu introductiv şi note de Antonie Plămădeală. Târgu Mureş.ro/filologie/melian/44. când va deveni. 141. 27. în 1891. 141. 1997. Documente literare.. p. p. Miron Cristea primeşte la botez numele Elie. între 1890 şi 1891. p. 277–283 1 .htm). titlul de doctor. Bucureşti. Ginta Latină. Şi-a început studiile în 1879. Între 1887 şi 1890 a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu. 6 Elie Miron Cristea. naşul urându-i „să crească mare. p. rămânând aici până în 1883. prin decizia Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu. op. în limba maghiară. pentru şapte ani. fiind numit şi director al aceleiaşi şcoli7. în anul 18955. Bucureşti. Mihai Eminescu. viaţa şi opera. 7 Ilie Şandru. Un nume pentru istorie – Patriarhul Elie Miron Cristea. ARHIVELE OLTENIEI. 1984 (http://ebooks. cit. 5 Pagini dintr-o arhivă inedită.unibuc. pentru ca. 3 Ibidem. şi. susţinută la Universitatea din Budapesta. 2010. Bucureşti. arhidiacon (8 septembrie 1901). Teza. 24. 2 Ilie Şandru. patru ani mai târziu. a fost tipărită cu titlul Eminescu. următorii 4 ani şi i-a petrecut la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud. ediţia a II-a. Dicţionarul teologilor români. la Gimnaziul săsesc din Bistriţa.

a impresionat nu numai pe cei prezenţi. alături de care am luptat pentru marea cauză a dreptăţii şi a libertăţii în lume. red. Însemnări personale (1895-1937). a fost ales mitropolit primat al României întregite. Cuvânt înainte. M-a surprins că au venit toţi miniştrii plenipotenţiali străini. Elena. Mulţumindu-i din adâncul sufletului. Miron Cristea este ales membru de onoare al Academiei Române.. note ştiinţifice. . care a prezentat actul Unirii la Bucureşti9. comentarii Gheorghe I. din Basarabia şi din Bucovina. Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim azi aspiraţiile noastre cele mai sfinte. la 1 noiembrie 1925. plin de credinţă în menirea lui istorică. în Regatul român. notă asupre ediţiei Maria şi Pamfil Bilţiu. În discursul său. 13 Elie Miron Cristea. de a săvârşi unitatea naţională a tuturor românilor. Editura Academiei Române. 152. ceva grandios. vom răspunde. ediţie îngrijită. Prin lupte şi prin jertfe.. Populaţia Bucureştilor se adunase. pentru ca. 424. Cluj Napoca. ci pe toată ţara”13. reginei. Ferdinand îi numeşte pe ardeleni „fraţi”: „În numele românilor din vechiul Regat. cit. Miron Constantinescu. Note ascunse. 142. A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. existentă la acea dată în Biserica Ortodoxă Română12.278 Lucian Dindirică _______________________________________________________________________________ În 1909. totodată. le vom arăta recunoştinţa noastră... Să trăiască România pe veci unită!”11.) Gestul regelui. 99. despre această învestitură Miron Cristea însuşi nota. prinţului Carol şi soţiei sale. şi declar pe veci unite. Pe acest temei. astăzi uniţi. pe 18 decembrie. Bucureşti.. 1968. din 1 Decembrie 1918. 9 Desăvârşirea unificării statului naţional român. este ales episcop al Caransebeşului şi înscăunat la 25 aprilie/8 mai 1910. Ştefan Pascu. p. Primul pas l-a constituit Patriarhia – la 4 februarie 1925 ajunge să ocupe nou înfiinţatul scaun patriarhal al României. şi a făcut parte din delegaţia românilor transilvăneni. iar pe 19 decembrie a fost învestit şi înscăunat în cea mai înaltă funcţie. p. Bodea. La finele aceluiaşi an. Pe 7 iunie 1919.. Cu această ocazie. ne îndreptăm gândurile către cei care cu sângele lor au clădit noul temei al dezvoltării noastre naţionale. 11 Ibidem. Cu dragoste neţărmurită mi-am închinat viaţa scumpului meu popor. de a-mi săruta mâna după vorbire. la 21 noiembrie/3 decembrie. Pentru Miron Cristea urmeză o etapă fundamentală în implicarea în viaţa publică. sute de mii. p. s. să fie învestit în noua demnitate. desigur. Prin devotament neclintit pentru oprea lor. Editura Garamond. desigur. toate ţinuturile locuite de români. în însemnările sale personale: „A fost. 1999. p. simţămintelor aliaţilor noştri. Unirea Transilvaniei cu vechea Românie. al unei puternice democraţii şi al vieţii frăţeşti între popoare. activitatea politică. în frunte cu ministrul Franţei (. într-o ceremonie care l-a impresionat profund. 12 Mircea Păcurariu.a. de-a lungul străzilor de la Mitropolie la Palat (. Regele Ferdinand (1914-1927). de la Tisa până la Nistru. ceva de tot distins. Editura Dacia.) Sala tronului era arhiplină. op. prin ele vom arăta roadele binefăcătoare ale crudelor încercări. cu profundă recunoştinţă primesc hotărârea fraţilor noştri de peste Carpaţi. Regele Ferdinad rosteşte o cuvântare „cu ocazia primirii actului de unire a Transilvaniei”10. Bucureşti. 10 Ion Scurtu.

Editura Paideia.Patriarhului Miron Cristea 279 _______________________________________________________________________________ După ce. starea de asediu a fost extinsă la scara întregii ţări.. 159. p. 1988. În proclamaţia Înaltei Regenţe. motivaţiile schimbării formei de conducere erau argumentate astfel: „Chemaţi conform Constituţiei prin voinţa regelui Ferdinand I. Contribuţii privind viaţa politică din România. a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teriroriului>. pentru a împiedica orice manifestaţie ostilă actului de la 4 ianuarie. 2003. 108. p. Ioan Scurtu. Petre Otu. Bucureşti. această reorganizare făcându-se prin transformarea funcţiei de mitropolit primat în funcţia de patriarh. din 4 ianuarie 1926. Editura Enciclopedică. Gheorghe Buzatu. Iorga – au fost atenţionaţi să nu facă propagandă fostului principe”16. p. La nici doi ani de la aşezarea pe tronul patriarhal al României. Bucureşti. consfinţită de votul Adunării Naţionale. iar presa a fost supusă unei severe cenzuri. au adus extinderea teritoriului României. regelui Mihai I. când îţi încredinţez cârja de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”14. secr. Întrucât era minor. Biserica. evoluţia formei de guvernământ în istoria modernă şi contempornă. VIII. Editura Compania. patriarhul nota laconic: „Regele moare la 20 iulie 1927. confirmată la nivel internaţional prin Conferinţa de Pace de la Paris. Jur a păzi Constituţiunea şi legile poporului român. sau o eventuală încercare a lui Carol de a veni în ţară. Mai mulţi ofiţeri şi oameni politici – între care N. Personalitatea lui Carol al II-lea părea 14 Ion Scurtu. coord. 2004. avem conştiinţa deplină a marei sarcini ce ne este încredinţată”17. 262. vreme de secole spaţiul românesc fusese condus de mitropoliţi. pe atât de fericit sunt astăzi. op. 18 Elie Miron Cristea. Reţinem discursul regelui la investirea ca patriarh. cit. prerogativele monarhice erau preluate de nou înfiinţata Regenţă. Buzdugan – au depus jurământ: <Jur credinţă Maiestăţii Sale regelui Mihai I. 15 Istoria românilor. conjunctura politică internă a României îi permite patriarhului să mai urce o treaptă în impresionantul cursus honorum al vieţii sale publice. Guvernul a luat măsuri de siguranţă. vol. p. Sfârşitul Primului Război Mondial şi Marea Unire din 1918. Regenţa intră în funcţiune”18. secolul al XX-lea aducea un patriarh la conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Istoria românilor în secolul XX. „În după-amiaza zilei de 20 iulie a avut loc şedinţa comună a Adunării Deputaţilor şi Senatului în cadrul căreia cei trei regenţi – principele Nicolae. În aceleaşi note ale sale. 17 Ion Mamina. din care făcea parte şi patriarhul Miron Cristea15. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 233. 152. prin vitejia ostaşilor români. la rândul său. Bucureşti. Bucureşti. principele Mihai devenea noul rege al României. La 20 iulie 1927 murea regele Ferdinad. iar în aceeaşi zi. Regalitatea în România 1866-1947. România reîntregită (1918-1940). 16 Ion Scurtu. trebuia reorganizată. a exercita puterile regale în timpul minorităţii Maiestăţii Sale. 1999. la păstorirea Ungro-Vlahiei. discurs ce surprinde ascensiunea de la funcţia de mitropolit primat la cea patriarhală: „Pe cât de fericit eram când ai fost chemat de peste munţii liberaţi. patriarhul Miron Cristea şi Gh. . p.

În calitate de membru al Regenţei. 57. vezi Ioan Scurtu. Goga – care era convins că va avea o lungă perioadă de guvernare – a trebuit să-şi depună mandatul. 428. care să restabilească ordinea în ţară şi să ia măsuri ferme împotriva mişcării legionare”22. 1996. bazat pe masele cărora li s-au făcut promisiuni fără rost”20. Editura Enciclopedică. care are o singură posibilitate categorică. amintind parcă. privind formarea noului guvern. p. „După 8 ani de la urcarea pe tron. p. 22 Ion Scurtu. Al. I-am făcut aspre imputări pentru ţinuta lui arogantă. în dimineţa zilei de 10 februrie 1938. Averescu. Criza dinastică din România (19251930. 19 Despre această problematică. România în secolul al XX-lea. Se poate spune. regele i-a anunţat intenţia de a constitui un guvern de uniune naţională. C. Argetoianu. Imaginea lui Miron Cristea este una patriarhală. de a face din monarhie factorul decisiv în conducerea ţării. Ion I. poate şi datorită rarităţii apariţiei acestei instituţii în istoria românilor.. observă autorii sintezei de Istoria românilor. I. evoluţia formei de guvernământ în istoria modernă şi contempornă. C. criza dinastică şi-a găsit o formulă. este şi cazul unei lucrări dedicate istoriei României în secolul al XX-lea21. 21 Stephen Fischer-Galaţi. Institutul European. Iaşi. p. Contribuţii privind viaţa politică din România. 271. 1988. Primindu-l pe O. că prezenţa lui Miron Cristea în cadrul acesteia încerca a fi o soluţie la o situaţie neprevăzută. Au urmat obişnuitele audienţe. Bucureşti. descriind moartea lui Ion I. dacă nu de rezolvare. Bucureşti. 190-253. graţie înaltei sale funcţii ecleziastice. 1998. Cei convocaţi – C.280 Lucian Dindirică _______________________________________________________________________________ a-l scoate pe Miron Cristea din viaţa politică. sfârşitul crizei dinastice şi „resturaţia” din vara lui 193019. deoarece reîntoarcerea „fiului risipitor” va determina sfârşitul Regenţei. C. Brătianu – au acceptat necesitatea instituirii unui guvern de autoritate. date fiind relaţiile noastre de colegi la universitate. Miron Cristea a ţinut să se implice activ în viaţa politică românească. Brătianu a fost răpus de o amigdalită infecţioasă”. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. N. 20 Istoria românilor. autorul lucrării de sinteză a istoriei românilor nota: „«O neştiutoare hire omenească!» ar fi exclamat Miron Cristea de-ar fi descris evenimentele anului 1927: când se credea stăpân pe toate pârghiile puterii. Începutul carierei de prim-ministru şi contextul politic sunt descrise în sinteză de istoricul Ioan Scurtu. I. l-am chemat la mine şi i-am ţinut o lecţie aspră. prin instituirea Regenţei. p. Problemă majoră a politicii româneşti din deceniul al III-lea al secolului al XX-lea. . măcar de compromis. Se pare că. deşi personajul nostru a realizat mai mult în calitate de patriarh sau prim-ministru al României. cuvânt înainte de Kurt W.. Însemnările sale personale menţionând o întâlnire cu Iuliu Maniu: „. el a fost înregistrat mai des ca membru al Regenţei. aşadar. Uluit de cele auzite. Brătianu. apărută în anii ’20 ai secolului trecut. traducere de Manuela Macarie. de cronicarii îndepăratului Ev Mediu. VIII. Iorga. Carol al II-lea îşi putea realiza obiectivul urmărit. Treptow. Goga în audienţă.

descriind perioada de la sfârşitul anului 1937 şi începutul anului 1938. ca ministru al apărării”25. Editura Enciclopedică. o activitate a lui Miron Cristea. dedicată vieţii ecleziastice din România. stat şi societate în anii ’30. Făcând dintr-un prelat un prim-ministru. astfel. Editura Libra. Dennis Deletant.Patriarhului Miron Cristea 281 _______________________________________________________________________________ Carol al II-lea îi oferă patriarhului fotoliul de prim-ministru23.. Evident că principala referire 23 Despre venirea lui Miron Cristea în funcţia de prim-ministru şi transformarea regimului monarhic al României. Dată fiind relaţia sa cu regele Carol al II-lea. prin forţa lucrurilor. era o garanţie a neutralităţii sprijinului pe care Biserica Ortodoxă Română (cel mai puternic simbol naţional al românilor) îl acorda deja regelui. 25 Mihai Bărbulescu. gândea el. p. precum şi o lucrare mai veche: Al. asupra activităţii politice a lui Miron Cristea şi. prefaţă de Marius Turda. Biserica trebuie să se ocupe de treburile ei şi nu de cele ale statului. p. Istoria României. „După ce l-a revocat pe Goga – spune Mihai I – tatăl meu l-a instalat în fruntea guvernului pe patriarhul Miron Cristea. Biserica Ortodoxă Română. Iaşi. aceasta a fost o nouă greşeală. Ce importanţă avea numirea lui Miron Cristea în această nouă demnitate? Răspunsul îl găsim într-o lucrare recentă. 343 şi urm. autorii notează: „. Cristea nu mai era altceva decât un ministrumarionetă. 24 Mirel Bănică. Pompiliu Teodor. La drept vorbind însă. El a acţionat repede şi fără prea multă vâlvă. Ar reieşi. într-un moment de cumpănă pentru însăşi soarta statului român”24. ce se dorea «neutră». . unul din cei trei regenţi ai copilăriei mele. a amestecat genurile. pentru perioada anilor ’30: „Prezenţa sa. Bucureşti. Keith Hitchins. pur şi simplu. convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces. în calitate de prim-ministru. 228-229. Editura Polirom. Puterea reală se afla în mâinile tatălui meu”26. Bucureşti. Editura Paideia. Pentru a înţelege contextul şi importanţa numirii lui Miron Cristea ca prim-ministru. Bucureşti. având în componenţa sa câţiva foşti prim-miniştri şi pe Ion Antonescu. cu precădere. Savu. Dictatura regală (1938-1940). deoarece. Mai mult decât atât. După părerea mea. cariera publică a lui Miron Cristea fiind de acum întregită: patriarh – membru în Regenţă – prim-ministru. la 10 şi 11 februarie 1938. 1970. Gheorghe Buzatu. regele [Carol al II-lea] nu dorea să instaleze un guvern puternic. 26 Mihai al României. 2007. 1999. O domnie întreruptă. Gh. p. Miron Cristea nu putea lipsi nici din lucrări dedicate monarhiei româneşti. p. condus de patriarhul Bisericii Ortodoxe. 435. Şerban Papacostea. a înlocuit guvernul Goga cu un «guvern consultativ». Carol al II-lea. Editura Politică. sosise vremea să instaureze o dictatură regală. vezi Ioan Scurtu. trebuie să facem apel la un citat dintr-o sinteză de istoria românilor.. Mihai I. un interpus al lui Carol al II-lea în fotoliul de premier al ţării. 69. fostul rege al României. Bucureşti. când. asupra funcţiei sale politice de prim-ministru. Istoria românilor în secolul XX (1918-1940). 1998. Miron Cristea. vedea în Miron Cristea o simplă „marionetă” politică. aflată sub atenta supraveghere a regelui Carol al II-lea..

p. la 11. 111 şi urm. Patriarhul. N. Curtea Veche Publishing. Patriarhul Miron Cristea moare la Cannes. prezidat de Patriarhul Miron Cristea. 3-4. p. 3. 130.a. La 6 martie 1939. Moisescu. prin cuvintele adresate patriarhului Miron Cristea. unde plecase „cu voe bună şi nădejdi de însănătoşire deplină. Argetoianu.cit. Însemnări zilnice (1904-1939). în 1938. Valentin Borda. Ca miniştri secretari de stat au fost numiţi 7 foşti preşedinţi ai Consiliului de Miniştri (Al. regimul monarhic. Au luat parte mai toţi vlădicii din ţară şi unii de peste graniţă (. 2003. în articolul Moartea şi îngroparea Prea Fericitului întru pomenire Miron. precum şi alţi vechi susţinători ai lui Carol al II-lea (generalul Paul Teodorescu. ed. pe tâmplele căruia s-a împletit ce mai frumoasă cunună a ortodoxiei româneşti. aşezat în mijlocul catedralei. Ioan Scurtu. Monarhia în România 1866-1947. căci nimeni nu bănuia răul ce avea să se întâmple. poate tocmai şi din pricina oboselii drumului prea lung”29. începând cu februarie 193827. Bucureşti. an LVII. Gh. dr. în „Biserica Ortodoxă Română”. Al. Bucureşti. Slujba foarte frumoasă şi civilizată oficiată de mitropolitul Nicodim al Moldovei. La final. Această limpede şi vânjoasă obârşie a însemnat însă în viaţa sa mai mult decât orice blazon. Arthur Voitoianu. Tătărescu). în Franţa.. passim. op. înmormântarea patriarhului Miron Cristea în Patriarhie. Editura Enciclopedică. C.. evoluţia formei de guvernământ în istoria modernă şi contempornă. Slujba de înhumare este descrisă de regele Carol al II-lea în însemnările sale: „Dimineaţa. Enciclopedie politică. Tătărescu. iar Barbu Ştirbey n-a fost solicitat de rege”28. numai Iuliu Maniu şi O. putem conchide.) Sicriul. decât orice strălucită nobleţe”31. 29 Gheorghe I. A se vedea. Între datorie şi pasiune. Goga n-au acceptat oferta. C. Înaltul regent din anii 1927-1930. Voicu Niţescu ş. cu numele lor. Gh. Patriarhul României.. în special.. Monarhia constituţională în România. Bucureşti. Este de remercat că. Ion Mamina. avea un capac de sticlă. a II-a. 2000. vol.. nr. s-a ridicat dintr-o sănătoasă familie ţărănească. aşa încât am putut să-l văd o ultimă dată pe acest bun slujitor al Bisericii şi al Ţării”30. desprinsă din Partidul Naţional-Ţărănesc şi gruparea lui Gh. 1991. Din noul guvern. p. 1866-1938. Iorga şi Gh. 303. p. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.). rev. 31 Ilie Şandru. la împlinirea vârstei de 70 de ani: „Arhiereul venerabil. 30 Carol al II-lea. Editura Danubius. Preşedintele Consiliului de Miniştri din anul 1938. I. p. care aveau menirea să acopere. 1988. Angelescu. Mironescu. Bucureşti.282 Lucian Dindirică _______________________________________________________________________________ priveşte perioada în care acesta a ocupat funcţia de prim-ministru. 27 . 428-429. 28 Ion Scurtu. 1939. Vaida Voievod. făceau parte „gruparea centristă. din Partidul Naţional-Liberal. Contribuţii privind viaţa politică din România. Averescu. dintre foştii preşedinţi ai Consiliului de Miniştri.

Keywords: prime minister. patriarch. Thus. Otherwise. religion. . The rich biography of the first patriarch has determined a rich bibliography dedicated to him. describing his main period of life and ending with a presentation of his works. our presentation will be a bio-bibliographical one.Patriarhului Miron Cristea 283 _______________________________________________________________________________ PATRIARCH MIRON CRISTEA (Abstract) Miron Cristea’s personality had a great influence upon certain aspects of Romanians’ political and religious life in the interwar period. his life being in the center of Romanian historians’ interests for many times. we will try to start from his human features. but also to depict the image of this life in the Romanian historiography. Regency. trying to describe his life as it was.

.

2010. vol. Editura Universitaria. (vezi Gh. vale. râu. Dicţionarul entopic al limbii române. Elena Şodolescu-Silvestru. 285-298 1 . Cursurile de apă. munte. sincronice. Apariţia elementelor care aparţin acestei clase lexicale se produce prin: . Iustina Burci. fugitură – coastă care se prăvăleşte. izvor. un număr foarte mare de apelative. se surpă etc. 3 Entopicele au fost selectate din Gh. Craiova. 68-69). fâneaţă. 312. albineţ – „pământ alb. 24. sărăturos”. cascadă. ARHIVELE OLTENIEI. vârf etc. p. 2009. culoare. cărare. comparative. Ea „trădează o anumită atitudine subiectivă a poporului faţă de lumea fizică înconjurătoare. locul unde apa iese sau dispare sub pământ pentru a reapărea la o anumită distanţă. arsură – „loc unde a ars pădurea. locul unde izvorul se desparte în două.” IUSTINA BURCI Cercetarea terminologiei entopice este o activitate complexă. sau pădure arsă cu scopul de a face curătură”.. 1/1995. Bucureşti. care seacă în timpul verii. 2 Iorgu Iordan. cum vede el lucrurile în mijlocul cărora trăieşte şi cum reacţionează lingvistic atunci când nevoia de a le distinge unele de altele îi cere să le dea un nume”2. spre exemplu. de fapt. dar şi de dimensiunea vieţii materiale şi spirituale a acestora. care include aspecte diacronice. adâncătură – „loc adânc în albia unei ape”.). crucişetură – locul unde un drum sau o cărare se despart în mai multe direcţii. REFERITORI LA NOŢIUNEA „LOC CU. în regiuni inundate sau pe coasta unui deal ori munte. Craiova. de identificare a spectrului de sensuri ale cuvintelor etc. au fost clasificate în funcţie de: debitul permanent sau temporar. Bolocan. ape curgătoare / stătătoare.observarea şi numirea directă şi concretă a anumitor obiecte geografice (baltă3. Elena ŞodolescuSilvestru. I (A-M). Bolocan. lac. deal. în SCO. Toponimia românească. în care se reflectă toate aspectele legate de caracteristicile mediului natural în care oamenii îşi desfăşoară activitatea (cu descrierea lui până în cele mai mici amănunte1). miros. p. adânci / neadânci. formă etc. nr.) ori trăsături ale acestora (adânca – „partea cea mai de jos a văii de-a lungul unei ape”. mocirloase / limpezi. ape amenajate. p. Dicţionarul entopic al limbii române.FILOLOGIE TERMENI GEOGRAFICI POPULARI. fără intervenţia omului. Serie nouă.. 1963. Ion Toma. acoperite cu vegetaţie. pârâu. insulă. nr. Terminologia geografică locală cuprinde.

buric – „ridicătură mică de pământ. călugăr – „izvor care curge pe un scoc”. 6. p. oraşe şi persoane7. diferitele denivelări ale solului sunt asociate cu obiecte reale. cujmă – „vârf în formă de acoperiş de casă sau ca pălăria unei ciuperci care adăposteşte un loc”. Toponime formate prin metaforă.. p. Şes. Groapă. 204. Coastă. Chicere. Valea. afineag. dar nu adâncă”. acest lucru se poate face atât la nivelul întregului material înregistrat. 2006. Mejdină.. în cazul celor mai multe dintre popoare. alunet. spinarea boltită a unei înălţimi”. gărgăunariţă. 2001. • loc bogat în albine / unde sunt scorburi cu albine (sălbatice): albiniş. ne vom opri asupra termenilor geografici populari care au sensul de „loc cu. Aceştia sunt întâlniţi destul de des pe cuprinsul ţării noastre şi sunt reprezentaţi de apelative care se referă cu deosebire la mediul natural înconjurător. Râpă. afiniş. Padină. Rovină. roierişte. Şipot. Bulboacă. Crivina. Editura Universitaria.). blid – „scobitură rotundă. 4 . cojniţe. capră – „întăritură făcută la ţărmul unei ape pentru ca aceasta să nu se reverse”. • loc cu aluni: alunar. Movilă. 51-100). 99. Anatol Eremia. dar se şi transonimizează. Ele se pot axa pe probleme de: istorie a terminologiei geografice (apariţie. Dicţionar explicativ şi etimologic de termeni geografici. Murzaev. E. în „Actes du XIe Congres International des Sciences Onomastiques”. Zăvoiu etc. aluniş. Prundiş. Ştiinţa.286 Iustina Burci _______________________________________________________________________________ . nr. Pârâu. Matcă. evoluţie structurală. Livadă. acolo unde este cazul). Poiană. în SCO.metaforizare. vezi şi Ramona Lazea. afinet. canal de scurgere a apei” etc. Crâng. Dumbravă. Rediu. Sofia. „antrenate într-un raport semantic. Cercetarea termenilor entopici este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: acela că ei se onimizează uşor (dau denumirea unor forme de relief). logic”4 (acoperiş – „vârf în formă de acoperiş de casă sau ca pălăria unei ciuperci”. adică îşi împrumută numele altor obiecte – sate. Sălişte. Câmpu. mari. Craiova. şi universalitatea procedeului respectiv de a forma sensuri noi. 6 Spre exemplu. 5 E. Gabriela Macovei a întreprins un studiu deosebit de amplu asupra unui singur entopic: chiu. Hârtop. poate viza cazuri particulare6.”. Mirişte. ceaun – „vale hârtopoasă în formă rotundă. chelie – „ridicătură stearpă de pe un deal”. căldare. nu în ultimul rând. găunari. Lovişte. Direcţiile de analiză asupra apelativelor topice sunt multiple. 1975. p. semantică. etimologie. morman de pământ sau nisip. Prelucă. p. dispariţie ori trecere în fondul pasiv al limbii. adâncitură între stânci înalte. clasificaţi după obictele denumite: • loc unde cresc afini: afinar. după aceleaşi asociaţii. Colină. proces în care. alunişte. Ţarină. partea mai ridicată a unei bucăţi de teren arabil”. Ceasti tela celoveka i jivota v narodnoi gheograficeskoi terminologhii. 2. Dâmb. Vâlcică. Ponor. mare. 4/1999. Munte. rotunjită sau ascuţită. dialectologie etc. în Radiografia semantică a unui străvechi cuvânt românesc (SCO. Măgură. lăptic – „văgăună. Craiova. Chişinău. şi în aceasta constă. În articolul de faţă. în pămînt. cât şi la nivelul unor grupe lexicosemantice ori derivaţionale şi. afinişte. Murzaev5 arăta că utilizarea metaforei se face în acelaşi mod. de fapt.. Îi redăm în continuare. fonetică. 7 Numeroase antroponime au la bază un supranume provenit dintr-un entopic: Bahnă. nr. 9.

rogărie. sâhlă. pietroşniţă. pichiocărie. numiţi buhaşi: buhăşime. . stanişte. şier. stăvină. • loc în pădure cu vegetaţie bogată. sâhlete. şurar. brădişte. scruntar. smidă. miriliş. căprărie. stăoină. ştiubei. piciocişte. şupot. aninos / arinar. crumpişte. ariniş.” 287 _______________________________________________________________________________ • loc cu anini / arini: aninet. sârbărie. saură. izvorişte. • păşune cu pietre care seamănă cu turma de berbeci: berbecărie. • loc cu mulţi brebeni: brebeniş. de arbori sau plantaţie de arbori: arboret. prundiş. cu arbori de diferite soiuri: carpiniş. şuter. stepă. sauriş. brădiniş. sturchiş.. sadină. loc plin de boz: bozărie. pietrătrie. arinet. rugărie. cu copaci de o anumită specie. cartofărie. sărătură. rămăguri. stănină. • loc acoperit cu vegetaţie. • mulţime de bozi. smidari. smârc. higet. loc unde se cultivă cartofi: barabulişte. • ţarină cu cartofi. • loc cu pietriş (mărunt) (şi nisip): ariniş. sigă. încâlcită (unde nu poţi intra): bujecărie. rugos. • locul (adăpostul) unde iernează vitele: câşlărie. pâcliş. stujeriş. pe care nu pasc oile: boziş. şuvarea. cânepişte. brădiş. ciuharaie. arinişte. • loc în pădurea tăiată. • loc acoperit cu buturi: buturişte. nisipărie. smeciş. şoatăr. fântâniş.Termeni geografici populari referitori la noţiunea „loc cu. cepărie. schelet. brădui. savură. şuşana. deasă. nisipitură. prundişte. • pământ ars. unde au rămas resturi de lemne. • loc cu iarbă grasă pentru păşune: borişte. • loc cu fire subţiri de apă (care ies pe o suprafaţă mai mare): băltăriş. bulgăriş. rădiş. soater. aniniş. staurină. întunecoasă. glonţărie. nisiparniţă. • loc acoperit cu brazi: brădet. deşime. fântânişte. legumic. şetăros. brădiniciu. păişte. • locul unde a fost o stână. • locul în care sunt cultivate legume: bulgărie. surcele: buturogişte. iznidăriş. • loc cu vegetaţie târâtoare. suhaţ. bărăboişte. păienjeniş. nisipos / loc cu pietriş mărunt / loc sterp unde nu creşte nimic: arsurişte. nisipiş. • loc acoperit cu brazi mici şi închirciţi. • loc cu buturugi din care cresc lăstari: castariş. storişte. prundar. rătiniş. • pădure deasă. arinărie. şciubei. • locul (terenul) unde creşte cânepa. starişte. • loc cu buşteni: buştenărie. prundărie. • loc cu bulgări tari: bulgărie. locul de pe care s-a cules cânepa: cânepărie. răsadniţă. pietriş.. locul unde se aruncă gunoiul: băligărie. mlacovaşce. rugar. ciufărişte. puiezală. smârc. nisipişte. cioate. buturugărie. păiş. smidiţă.

stejărie. cremniţă. • loc acoperit cu pădure de fag: făgăriş.288 Iustina Burci _______________________________________________________________________________ • loc cu cărbune: cărbunar. cărbunărişte. cu bulgări tari / bolovani tari ca piatra / loc cu humă: clisoi. frăsiniş. pe teren neregulat: cătiniş. încâlcită. stâncuros. stejăriş. • loc cultivat cu grâu: grânişte. sivăr. humiş. lăstărişte. • loc unde se zice că au fost comori: comoraşte. deasă. chetriş. himărie. păpuşoişte. crăpători. humişte. stufoşi: frunzăriş. sloată. • loc cu piatră tare. • loc cultivat cu porumb: ciocălăişte. smolniţă. cremenuş. • loc cu lăstari: cioabă. bolovani: drobiş. sâgos. stejăret. care crapă pe uscătură / loc cu pământ umed. teren neregulat: ciutărie. • loc cu cătină: cătinet. cretiş. vărzărie. rămaşi în picioare şi rupţi la vârf: ciunget. hutiş. făget. humoi. • loc cu pietriş mărunt / loc cu mult pietriş / loc pietros de unde se scoate piatră: chetrar. • loc acoperit cu curpeni. ceret. ferigar. goruniş. gorunişte. cretărie. • loc cu o mulţime de droburi. deşi. comorişte. strujenişte. stejărişte. humăraie. • loc cretos. făgiş. cu cretă: cretar. cărbunăriş. • loc cultivat cu varză (curechi): curechişte. • loc cu tufăriş şi mărăcini: dracilă. cretos. . cremene: cremeniş. cărbunariţă. • pădure cu copaci uscaţi. loc cu tufăriş şi mărăcini. • loc cu tufe şi mărăcini. cărbunărie. sâc. cărbunos. humos. gârniţar. • loc acoperit cu pădure de carpeni: cărpeniş. unde nu poţi intra. stâncos. scală. chetrărie. • loc cu ferigi: feregar. • loc acoperit cu pădure de stejar (în care predomină stejarul): gărniţiş. clisos. sigă. făgişte. • loc cultivat cu fasole: fasolişte. • loc acoperit cu pădure de dafini: dafini. cucuruzaştină. • loc pe care cresc lăstari. popuşoişte. • mulţime de copaci tineri. humăriş. • loc pe care a fost fân. ceriş. • loc cu humă / loc cu pământ greu. bulgări. cărbunaşi. critărie. humărie. lăstăriş: grăbăriş. cărbunişte. • loc bulgăros. • loc acoperit cu pădure de frasini: frăsinet. lăstur. cremenos. cărbuniş. apa se poate stoarce cu mâna: ceroi. viţă sălbatică: curpeniş. sărătură. lăstăriţă. frăsinişte. clisărie. dar s-a cosit: fânişte. • loc unde cresc numai duzi: dudărie. • loc acoperit cu pădure de cer: cerăt. sărătură. • loc în pădure cu vegetaţie bogată. comorărie. humaş.

sâgos. sălcărie.” 289 _______________________________________________________________________________ • loc cu gresie: gresărie. • locul de pe munte de unde se rostogolesc pietrele. • loc unde cresc sălcii: lozar. salcie: mlădiniş. mâlituros. salcie. grup de lăculeţe: iezeriş. salcie. lozărie. cartofi etc. glod apătos. mesteciş. sămănătorişte. mestecărie. râpa din care se rupe pământul / depresiune mică. sălcăriş. mărăcinos. gresiar. sămănătură. mâlitură. rojişte. • loc unde cresc mălini: măliniş. lucerieră. lăcoviş. lăculişte. spinet. cultură de in / loc rămas liber după culesul inului: inariţă. neadânc. mărăciniş. lăcăriş. piciorişte. meişte. paltin. pleoştină. pleşcăială. • loc crescut cu mohor: mohorişte..: măstacăniş. • loc cultivat cu cereale (şi cartofi): grumpenişte. mestecăniş. • loc cultivat cu in. • loc unde se găsesc (mulţi) melci: melcărie. • pădure tânără (crescută de la sine sau plantată anume). muhorişte. mlăjăt. • ţarc pentru miei: mielărie. plopi etc. • pădure în care predomină fagul / loc dintr-o pădure cu mult jir: jirişte. nomol. mâlişte. frasin. • loc în pădure unde se făcea dohot (pentru uns roţile şi luminat) din coajă de mesteacăn / loc cu pădure de mesteacăn: mestecănet. • loc întins la munte şi lăsat care ţine apa multă vreme: mlăcărie. / loc cultivat cu mei (numit în trecut şi mălai) / arătură făcută într-o porumbişte: mălăişte. • lac mai mic. • loc cu tufăriş şi mărăcini: ciulinet. . măslinet. • loc cu lăstari / loc în pădure cu vegetaţie bogată / pădure tânără crescută de la sine sau plantată: lăstăriş. sălciniş. adâncă / gaură în malul apei / loc cu humă (argilă): lutărie. loc crescut cu lăstăriş de mlajă. • loc acoperit cu pădure de stejar. noroială.Termeni geografici populari referitori la noţiunea „loc cu. mestecănişte. locovişte. măzărişte. mărăcinet. brad. mlăjet. grâu. fag. • loc cu lăptuci: lăptucime. spinărie. sălciş. cu băltoace. inărie. olivet. • loc cultivat cu porumb. • loc umblat de mulţi iepuri: iepurişte. lăcovişte. mlăjeriş.. în urma unei ploi mari: mocirliş. • loc semănat cu lucernă: lucernărie. • loc cu noroi. sălcet. • loc cu pământ mâlos: mâlărie. • loc semănat cu mături / loc de pe care au fost recoltate măturile: măturişte. răchită. meret. gresar. năroi. • livadă de meri: merăzie. • loc semănat cu mazăre: măzăriştină.

stufărie. păşunişte. • carieră de nisip / loc nisipos. • loc mlăştinos. • suprafaţă acoperită cu vegetaţie mică: păriş. • loc unde pasc oile: oişte. mocirlos. • loc la stână în care se mulg oile: mulgărie. cioate. subţiri. surcele: pârporiş. pădurişte. stuhărie. tăietură. • locul pentru păşunatul timpuriu / pădure cu muguri / mulţime de muguri: muguriş. păpurişte. pepenişte. locul de pe care s-a secerat orzul: orzărie. • loc unde se cultivă mulţi pepeni: pepenărie. secară şi cartofi: orezărie. • loc mlăştinos unde creşte papură: păpuriş. • loc în câmp unde se păstrează paiele: painiţă. cu aluvionări fine. • loc în care cresc piersici: piersicărie. • loc acoperit cu pădure: pădurărie. vraişte. rovină. • loc de unde se scoate piatră / loc cu pietriş mărunt: pietrar. nuciş. • loc în care cresc mulţi peri. stufiriş. nisipişte. păduriş. pietrărie. pietriş. nucet. păduret. păpuriş. răchită). • pădure de pini: pinet. • loc în pădurea tăiată. morotişte. nucărişte. nisipărie. grâu. unde au rămas resturi de lemn. • loc cu păşune /curăţat pentru a fi transformat în păşune: păşunar. • locul unde a ars pădurea / loc ars de soare sau de om pentru a face curătură: pârjolişte. • vale cu ape domoale. • tufiş de arbori mici (alun. • loc acoperit cu pădure de paltini: păltiniş. • loc cultivat cu orz. periş: peret. • livadă de perji / loc unde se prelucrează perjele: perjărie. pietruniş. periş. unde se află mult nisip / întindere acoperită cu nisip / loc cu fund nisipos într-un râu sau lac: nisiparniţă. • locul unde se ţine pleava: plevărie. • loc cultivat cu ovăz: ovăzărie. orz. loc mlăştinos: nămolişte. mulgărişte.290 Iustina Burci _______________________________________________________________________________ • locul unde creşte molidul: moldişti. • cer înnorat: norişte. văgaş. • loc cultivat cu porumb. • loc cu mulţi nuci: nucari. pietrişoaie. pietrăriş. nisipiş. păduriţă. nucişte. stufiş. flexibili: nuieliş. • loc cu nămol. cu apă multă pe care creşte şi stuf: moroştină. potmoliş. ovăzişte. • loc pe care cresc mulţi nuferi: nufăriş. vreascuri. adesea mocirloasă şi cu gura inundabilă: motişte. pâlc. rovinos. . molidiş. • loc cu rugi de mure: muriş.

răchitărie. care mereu dă naştere unui praf de lut şi nisip mărunt: prăfuişte. sângeriş. sudom. răret. prăfărie. • loc cu pământ mişcător: pulberiş. • loc cultivat cu rapiţă: răpiţişte. • teren plantat cu viţă de vie sau cu pomi: pomărie. porumbar. păşune unde pasc porcii: porcărie. râpos. ruşchin. pruniş. rovinişte. răritură. • loc unde creşte mult rogoz: rogozaştină. • loc unde creşte mult rug: rugărie. pulberiţ. • loc cu sfărâmături de piatră roşiatică şi nisip: roşcat. • loc sterp unde nu creşte nimic. smeuruş. • loc unde creşte scradă (specie de iarbă care creşte în pădure. • desiş de copăcei: sihlărie. ruşti.. • zonă aluvionară cu solul format din pietriş. răriş. pomişte. roşcătură. rarişce.Termeni geografici populari referitori la noţiunea „loc cu. plopişte. ruşchi. în munţi): scrădiş. • loc prăvălatic: prăvălitură. loc cu sol răvăşit: ponoriş. • loc unde creşte purul: purărie. ponoriţă. rogozişte. plopet. spulberiş. • loc acoperit cu pădure de răchită: răchită. ruştini. plopăriş.” 291 _______________________________________________________________________________ • loc unde cresc mulţi plopi: plopiş. prunişte. ruget. • loc cu scaieţi: scăiar. pomărit. nisip. salcâmiş. surpăcios. • locul unde stau porcii. sudumătură. roşiştie. rărişte. plopărie. • loc cu pădure de salcâmi: salcâmărie. pomet. mlacă: roviniş. rogozărie. socet.. • loc unde cresc arbuşti de sânger: sângeret. răcitiş. în pădure: rarerişte. . fărâmicios. prunet. • loc unde creşte sămardă (usturoi sălbatic): sămărdiş. rogoziş. scăiuş. răchitiş. • livadă de pruni: prunărie. ruşoane. rărişce. plopărişte. ruşchiu. sihliş. • loc unde se păstrează fructele în timpul iernii / loc unde se usucă fructele: pomar. surupăcios. • loc cu pădure tânără: puiet. rugărai. • loc mâncat de ape. • loc cu sol uscăcios. pe care te poţi lăsa într-o vale: priporişte. răriştură. răcorişte. • loc unde cresc mai mulţi soci: socărie. argilă: potmolitură. • loc cultivat cu secară (sau de pe care s-a secerat): secărişte. • loc crescut cu arbuşti de porumb: porumbărie. • coastă cu înclinare foarte mare. rarişte. mlăştinos / rovină. smeuret. • loc cu copaci rari. ponorişte. • loc cu smeură: smeuriş. • loc cu sfărâmături de piatră: ruşchiţă.

piersicărie. nisipărie. cartofărie.). stupină. stuhărie. vulpărie. • loc cu tină şi noroi: slătinos. viezurişte. • pădurice. popoarele respective fiind cunoscute ca mari cultivatoare de legume. sârbărie pentru „locul în care sunt cultivate legume”. rarişte „loc cu copaci rari.). viezurişte. • loc cu tufiş şi mărăcini pe teren neregulat: stuf. • loc cu stuf: stufăraie. încâlcită. humişte. gresărie. stup.) ori locul unde se petrece o acţiune (mulgărie. şteviet. • câmp semănat cu trifoi: trifoişte. salcâmiş. stuhăriş. unde se prepară urda”). vărzărie etc. stufiş. • loc unde se ţin stupii de albine pe timp de vară: sălbatice. vişinet. mulgărişte „loc la stână în care se mulg oile”. stufăriş. unde se prepară urda (dar şi caşul şi brânza): urdărie. bozărie. insecte (albiniş. bursucărie. vulturime etc. scorburiş. • loc unde cresc mulţi tei: teiş. smolniţa. • loc unde se află mulţi bursuci: viezurime. scorburos. • loc cu vizuini de vulpi: vulpărie. smârcuş. unde nu poţi intra)”. materii (buştenărie. pe lângă stână. cărbunărie. animale (berbecărie. în pădure”. O primă observaţie care se poate face asupra materialului de mai sus este aceea că. stufărie. scorboră. iepurişte. mesteciş. roşcătură „loc cu sfărâmături de piatră roşiatică şi nisip”. ştiorbură. stupărişte. trestiiş. • loc cu multe cuiburi de vulturi: vulturime. bursucărie.). • loc cu ştevie: şteviet. stupiniş. trestărie. urzicar. • loc pe care cresc multe urzici: urzicar. trifoişte. păienjeniş „loc cu fire subţiri de apă. scorburişte. • loc cu iarbă grasă pentru vite: saivan. pietrăriş etc. smârc. dar pot arăta şi locul de depozitare (plevărie „locul unde se ţine pleava”. chetrărie. • loc pe care cresc zmeuri: zmeuriş. ferigar. mielărie. urzicuş. 1. . stupişte. stupar. stupăriş. • loc pe câmp. aluniş.) sau pot fi formate de la nume etnice – bulgărie. smârcos. ele pot exprima o caracteristică a unui loc (deşime „loc în pădure cu vegetaţie bogată. ovăzărie. smârcunos.292 Iustina Burci _______________________________________________________________________________ • loc cu multe stânci: stâncărie. stâncăriş. • loc cu copaci scorburoşi: scorburărie. cânepişte. gărgăunariţă). lucruri (comorărie). urzicărie. mărăcinet. fasolişte. sterpoaie. livadă de vişini: vişinar. care ies pe o suprafaţă mai mare” etc. termenii geografici prezentaţi anterior au la bază nume de: vegetale (afinar. stupinişte. deasă. urdărie „loc pe câmp. pomar „loc unde se păstrează fructele în timpul iernii / loc unde se usucă fructele” etc. nufăriş. • loc cu trestie: trestiş. sloată. stuparniţă. desiş de vişini sălbatici. căprărie. de asemenea. ciutărie. pe lângă stână. stupinărie. stupărie.

cărbunar. savură. totuşi. -aie: ciuharaie. bursucărie. rogărie. buturugărie. clisărie. ferigar. acela de „loc lipsit de vegetaţie. lozar. inărie. smolniţa. atât derivaţi. perjărie. ruştini. măzăriştină. mălăişte. iepurişte. cât şi nederivaţi. bulgărie.. chetrărie. prundărie. -a(i)ştină: cucuruzaştină. Aceştia sunt: -ag: afineag. ruşti.” –. pomar. ştiubei. cretar. -ărie: arinărie. Astfel. care seamănă cu o turmă de berbeci (Bistriţa Năsăud). mlăcărie. scorboră. pleoscăială. humaş. inariţă. rolul său în formarea apelativelor respective. surcele se numeşte vraişte (Parepa. chetrar. dafini. -ariţă: gărgăunariţă. urzicar. Termenii nederivaţi sunt în număr mult mai redus. stuparniţă. mulgărie. piciocărie. arinar. câşlărie. stupină. mestecărie. ruşchi. Dată fiind valoarea lor semantică – „loc cu. pomărie. 9 . pietrărie. salcie. salcâmărie. suhaţ. stup. vişinar. sâhlă. pietrar. prăfărie. rogozărie. hoitărie. cartofărie. răchitărie. mortieră. saivan. piersicărie. puiezală. metafora are. sârbărie. miriştină. sălbatice.” 293 _______________________________________________________________________________ Chiar dacă este mai puţin utilizată în aceste cazuri. cretărie. porumbărie. alunar. -(i)ală: noroială.. nucari. stufăraie. stupar. termenii geografici populari din această categorie pot fi. porcărie. rogozaştină. din punct de vedere structural. purărie. scruntar. saură. 8 În aceeaşi localitate. -ar(i): afinar. sâhlete. sălcărie. dudărie. -aşte: comoraşte.Termeni geografici populari referitori la noţiunea „loc cu. cu pietriş mărunt – schelet (Tarlungeni-Bv)8. sigă. păşunar. glonţărie. lutărie. ovăzărie. feregar. găunari. cânepar. berbecărie. unde au rămas resturi de lemn.. meriştină. este aceea că. -at: roşcat. la care ne conduce materialul prezentat. cărbunariţă. şurar. cojniţe. smârc. plopărie. entopicul schelet mai are un sens. merăzie. O altă observaţie. mâlărie. humărie. ruşchiu. prunărie. cepărie. gresărie. şuşana. -aşce: mlacovaşce. şupot. crăpători. Inoteşti-Vl). lucernărie. porumbar. pădurărie. Vâlcele-Ph. şuter etc. ciutărie. rugar. ştiorbură. iar berbecărie desemnează o păşune cu pietre. -ai: rugărai. mortărie. 2. balanţa se înclină net în favoarea termenilor derivaţi9. pepenărie. un loc în pădurea tăiată. sterp”. Iată câţiva dintre ei: cioabă. bujecărie.. soater. cărbunărie. gresar. sudom. nisipărie. schelet. căprărie. -arniţă: nisiparniţă. bozărie. cânepărie. rugos. dracilă. plevărie. stuf. gârniţar. buştenărie. răchită. scăiar. cioate. gresiar. -aş(i): cărbunaşi. băligărie. prundar. orezărie. şier. orzărie. fapt care implică ideea de multitudine. altul. smidă. stepă. ruşchin. şoatăr. comorărie. în special a celor cu formanţi care au sens colectiv. smidari. humăraie. şciubei. mielărie. critărie. sivăr. sâc. lozărie. rugărie. sloată. melcărie.

sălcet. albiniş. trestărie. boziş. răcorişte. potmoliş. nucişte. ciunget. răpiţişte. starişte. lăcoviş. răcitiş. piciorişte. sângeriş. lăculişte. făgiş. sauriş. vărzărie. rărişce. rarerişte. aninet. -ime: deşime. strujenişte. mulgărişte. mlădiniş. sălciniş. -it: pomărit. comorişte. mlăjăt. higet. trestiş. lăstărişte. cătiniş. păişte. plopiş. ceriş. pepenişte. trifoişte. măliniş. mohorişte. pomişte. păduret. grânişte. vulpărie. curpeniş. fântânişte. stupinărie. plopărişte. ponorişte. sadină. molidiş. roierişte. ponoriş. fasolişte. locovişte. păpurişte. trestiiş. sămărdiş. humăriş. priporişte. pârporiş. ariniş. alunişte. gorunişte. măstacăniş. jirişte. arboret. frunzăriş. teiş. brădet. -işti: moldişti. stăoină. lăstăriş. păşunişte. cărbunişte. plopişte. -eaţă: mortăreaţă. păienjeniş. nisipişte. măzărişte. -eră: lucerieră. pinet. roviniş. ciufărişte. sihlărie. stuhăriş. brebeniş. nuciş. arsurişte. viezurime. -ic: legumic. -ea: şuvarea. stuhărie. curechişte. cărpeniş. cătinet. oişte. pulberiş. făget. rădiş. morotişte. humiş. stupinişte. ruget. cânepişte. muguriş. smeuret. -iştie: roşiştie. socet. răriş. izvorişte. stejărişte. pârjolişte. spinărie. prunet. plopet. rarişte. mestecănet. lăptucime. arinişte. mărăcinet. crumpişte. piciocişte. bărăboişte. rovinişte. ciulinet. -ină: pleoştină. smeuriş. sturchiş. miriliş. viezurişte. stufărie. stănină. -ăt: cerăt. pâcliş. aniniş. mlăjet. stâncărie. scrădiş. rărişte. vulturime. salcâmiş. cremeniş. motişte. nufăriş. stufăriş. prunişte. stujeriş. alunet. păriş. păiş. storişte. nucărişte. brădişte. scorburişte. stufiş. zmeuriş. sălcăriş. stupăriş. răchitiş. făgăriş. pomet. cărbunărişte. frăsiniş. pietrăriş. stăvină. mocirliş. fânişte. rogozişte. făgişte. spinet. arinet. stupărişte. norişte. pruniş. răret. mâlişte. secărişte. prăfuişte. bulgăriş. nisipişte. aluniş. mărăciniş. rogoziş. ciocălăişte. măslinet. muriş. stejărie. buhăşime. urdărie. buturogişte. socărie. muhorişte. puiet. plopăriş. brădiş. frăsinişte. sălciş. pietruniş. grăbăriş. urzicărie. grumpenişte. pietriş. sângeret. barabulişte. păduriş. mestecănişte. nucet. -işce: rarişce. băltăriş. peret. vişinet. pădurişte. -iciu: brădiniciu. nuieliş. păpuşoişte. goruniş. ceret. mestecăniş. sămănătorişte. măturişte. frăsinet. borişte. mierişte. rătiniş. stufiriş. stupiniş. păpuriş. nisipiş. sihliş. săştină. iezeriş. . nămolişte. buturişte. olivet. smeciş. stupărie. chetriş. drobiş. popuşoişte. mesteciş. ovăzişte. meret. humişte. -iş: afiniş. iznidăriş. lăcovişte. fântâniş. scorburiş. -işte: afinişte. prundiş. hutiş. şteviet. prundişte. mlăjeriş. cărbunăriş. stejăriş.294 Iustina Burci _______________________________________________________________________________ scorburărie. meişte. periş. păltiniş. stâncăriş. rojişte. staurină. spulberiş. cretiş. brădiniş. stanişte. carpiniş. castariş. lăcăriş. -et: afinet. gărniţiş. cărbuniş.

Ele trebuie studiate şi analizate în contextul lingvistic şi istoric al regiunii respective. -iş. cit. -os. surpăcios. Tl. în ordinea frecvenţei. Tl. -oi. Vl. răriştură. -arniţă. Nţ. Gura Humorului-Sv. Astfel. Năsturelu-Tr). cel mai adesea. Cv. -eaţă. smolniţă. cremenos. humoi. potmolitură. -oaie. . -ime. Gl. răsadniţă. -ui: brădui. -tină: moroştină. Bv. Certeze-Sm. de -et. sărătură.. Hd. păduriţă. pietros (Roma-Bt. -ar(i). Dj. -ariţă. -niţă. Vs). -ui. -(ă)tură: mâlitură. painiţă. scăiuş (suf. răritură. Bv. smârc (Glăvăneşti-Bc.. -oane. Cj. regional”10. -ăt. -ală. -os: aninos. -iciu. op. Dj. prundiş (Ag. şuter (Leordina. stâncos. If. -uş: cremenuş. Cele mai productive sufixe sunt. -tină. -it. Ph. nisipărie (Deleni-Vs). -ic. Tr. şoatăr (Pescari-Cs). p. stâncuros. nisipiş (Dideşti-Tr)..Termeni geografici populari referitori la noţiunea „loc cu. Petrova-Mm). scorburos. Răduleşti-Tr). şetăros (Aninoasa-Hd). mai multe denumiri – ariniş (Stulpicani-Sv). Vl). pe teritoriul ţării noastre. soater (Pojejena. cretos. -ai. un loc cu pietriş mărunt şi nisip a primit. -aşte. 3. -oaie: pietrişoaie. -aştină. pietriş (Ag. smârcuş. şuşana (Milişăuţi-Sv). -eră. -ur(i): lăstur. clisoi. -ea. de la o zonă la alta şi chiar de la o localitate la alta. Gj. Mh. Deleni-Vs). Sv. Ele sunt urmate. Comarnic-Ph. sloată (Stăncuţa-Br. -ină. nisiparniţă (Gărăgău. mărăcinos. -iştie. sămănătură. Certeze-Sm. nisipitură (Liteni-Sv). nisipişte (Hobiţa-Gj). Bz. ponoriţă. prundar (Pâglişa-Cj. Ar. tăietură. pietrătrie (Văluţa-Gj. clisos. pietroşniţă. -ag. nisipitură.” 295 _______________________________________________________________________________ -iţ: pulberiţ. -işce. 10 Anatol Eremia. diminutival cu sens de colectiv). -ur(i). slătinos. schelet (TarlungeniBv). Ph. 10. roşcătură. Bz. Zlatiţa-Cs). local. „sunt de ordin particular. sâgos. -iţă: lăstăriţă. Bc. Nţ. un loc cu tină şi noroi – slătinos (Sânpetru-Bv). Şuşca. smârcos. Cţ. Giurgiţa. Sălişte de Sus-Mm). -oi: ceroi. sterpoaie. rovinos. Crainici-Mh. Almăj. smârcunos. Db. -işte şi -ărie. sigă (Fundata-Bv). surupăcios. -iţ. Il. ruşchiţă. Ot. Deosebirile care apar. -niţă: cremniţă. -aşce. rămăguri. Ot. cărbunos. -oane: ruşoane. Vr. scruntar (Moldoveni-Nţ). -aie. prundişte (Mosna-Sb). Sb. -işti. Vâlcele-Ph). -(ă)tură. Il. Slobozia Conachi-Gl). Tr. smeuruş. -aş(i). Almaj-Sălişte-Hd. -uş. obiectele din teren nu poartă întotdeauna şi aceeaşi denumire. motivaţii economice ori psihosociale identice. şetăros. savură (Dulgheru-Cţ. Cu toate că vizează situaţii geografice similare şi au la bază. după cum se poate observa. mâlituros. -iţă. Piscu Sadovei-Dj. sudumătură. Sb. Almaş-Sălişte-Hd. saură (Sabangia-Tl). prăvălitură. smidiţă. Gj. urzicuş.

Urşi-Vl). BuhuşiBc. Boişoara. Ot. Mm. Jieţ. Il. AlmăjDj. Bz. aflate la distanţe mai mult sau mai puţin îndepărtate. Vl. făgiş (Târgu Gânguleşti-Vl). Bz. Vs) / pământ ars. Vasile Ioniţă arăta că: „Existenţa în graiurile limbii române a atâtor apelative care dau expresie aceleiaşi realităţi materiale. Ioniţă. dar cu sufixe diferite. Cţ. Căpăţâneni. Tr. alunişte (Ponoarele-Mh). Hd. pietriş – loc cu pietriş mărunt (Ag. Bh. smârcos (Suceveni-Gl. Valea Lupului-Bz. Leordina. Sb. Brâncoveni-Ot. făgişte (Romani. Vs) / loc cu pietriş mărunt şi nisip (Sv). Ot. În această situaţie. Nţ) / loc cu sfărâmături de piatră roşietică (Bt. Vr. Vl. se află ariniş – pădure mică de arini (Ab. 1982. Sălişte. Cj. Poienari-Ag. Costeşti. smârcuş (Urşi-Vl). Sânpetru-Bv. Exemplele în care un obiect geografic este denumit de la acelaşi apelativ. un număr mare de sensuri. Dj. FrânceştiVl). Ph. Gj. Pâclişa-Cj. Bv. Ciocanu-Ag. Cţ. Tl. Hd. Hd. Lonea-Hd. Valea Târsei-Ph. movilă neregulată de pământ sau de nisip zburător (Bt) / loc lipsit de vegetaţie (Gl) / loc cu pietriş mărunt (Vs). Măciuca-Vl). Oprescu L). Facla. If. piciocişte (Beliş. Cţ. sunt numeroase: loc cu aluni – alunet (Hirişeşti-Gj. Căzăneşti. totodată. Poiana Horea-Cj. Tr. Gj. smolniţa (Glăvile-Vl). Pescari-Cs. Vl. Vl) / loc cu mult pietriş (Ag. Runcşor. Tr. Trăisteni. Petrova-Mm. Vasilaţi-If. Mh. Mh. Mh. Prunişor. Bran. prin care curge o apă (Bv. Br. Cs.). Chilii. loc acoperit cu pădure de fag – făgăriş (Dărmăneşti-Bc. ci şi la nivelul mijloacelor de derivare. Gilort-Gj. Tănăseşti. Bozieni. Rotaru. desemnând forme geografice dintre cele mai variate. pichiocărie (Dămuc-Nţ). Bran. Hărman. Muiereasca-Vl. smârcunos (Nămăieşti-Ag).) etc. Bălăneşti. If. Tarlungeni-Br. StulpicaniSv. Mh.296 Iustina Burci _______________________________________________________________________________ Pleniţa-Dj. făget (Arieşeni. Cs. varietatea sinonimică. Aninoasa. Vs) / loc cu sfărâmături de piatră (Gj) / loc mai pietros. Izvoru Aneştilor. 90-91. Dj. Avereşti-Vs). nisipărie – loc în luncă puţin nisipos. Gilort. Dj. Moeciu. Referindu-se la multitudinea de termeni care le sunt atribuiţi unor obiecte cu trăsături comune. Călăţele. Archita-Mr. Stulpicani-Sv. Tr. Dragoslavele. Nţ. Dj. Melineşti-Dj. Bicaz-Chei. Nţ. Tr) / locul de pe munte de unde se rostogolesc 11 V. Lipovăţ-Vs). If. Ag. Timişoara. Cj. Lepşa-Vr. dovedesc gradul de dezvoltare şi perfecţionare ale graiurilor respective”11. nisipos (Bc. Butoieşti. Cv. Bv. Lereşti. Piatra-Tr. Vs) / loc pietros de unde se scoate piatră (Db. SebeşAb. Vaideeni-Vl) etc. Suceveni-Gl. Ph. Cj. sterpoaie (Aninoasa-Gj). Ph. Dj. Bârsana. Nţ. Br. dar bun (Bc. Stejaru-Nţ. Gârceni-Vs. . Hinova. p. Tr. Tătaru-Ph. Gj. Mm. Vaideieni-Vl). Boteşti. crumpişte (Bărbăteşti-Vl). Sb. Bc. bolovani care cad de pe munte (Bc. Nucşoara. Ph. Sv. Câmpa. aluniş (Boteşti. Tl. Sinonimia nu se produce însă numai la nivel lexical. Cţ. Husnicioara. Gl. Irimeşti. Vl) / sfărâmături de piatră. iar terenul pe care se cultivă cartofi – barabulişte (DA. Şişeşti-Mh. Bălţăteşti. Cunţa. Nume de locuri din Banat. Sâmbotin-Gj. Preduleţ. Bv. Jieţ-Hd. Sb. Izvoru Aneştilor. Dj. Unul şi acelaşi termen poate cumula. Gl) / ridicătură de pământ răsucită. Il. Hd. Săcele-Bv. cartofărie (Răzvad-Db. Hărău. Valea Lupului-Bz. Tl. Gj. Şişeşti-Mh. Bz. Ot. Slimnic-Sb. Urşani. Poienile de sub Munte-Mm. Dămuc-Nţ. Gj.

Vl). nisipos (Cs) / loc cu piatră tare.” 297 _______________________________________________________________________________ pietrele. deal (Vl).. se explică atât prin modul în care oamenii percep şi definesc un loc anume.” nu fac excepţie de la regulă. Gj. cit. parte de sat (Mh). loc (Gj). moşie (Dj. Peretu – deal (Dj. parte de sat (Dj. sat (Gj. Gj. loc (Gj. Nţ. Aluniş – deal (Gj. sat (Gj). ştiubei (Gj). Ot). loc (Dj. 67. Mh). de asemenea. Pietrişu – baltă (Dj). Mh). . deal (Gj. râpa din care se rupe pământul (Dj. Vl). Mh. Peret – loc (Gj). loc cu peri (Dj. Chiar dacă mediul natural se schimbă. insulă (Dj). pârâu (Dj). Acesta este dependent de sistemul limbii comune. Teişu – deal (Dj. adesea opuse. Gj. Elena Şodolescu-Silvestru. Mh. microtoponimiei satelor. poiană (Gj. Pepenişte – tarla (Ot). nisip. pădure (Gj). 12 13 Gh. Sv) / zonă aluvionară cu solul format din pietriş. cât şi prin modificarea condiţiilor geografice. Mh). vale (Dj. Gj. Vl). vechile nume se pot menţine în circulaţie vreme îndelungată după dispariţia obiectului geografic pe care l-au denumit. teren arabil (Gj. loc arabil cu tei (Gj). teren arabil (Dj. păşune (Gj). aflat la suprafaţa pământului (Tr. op. fâneaţă (Vl). teren arabil (Dj. vâlcea (Gj). Mh. loc cu pietriş (Dj. Vl. Ot). care. Vl). silişte (Gj). Bolocan. sat (Gj. p. podiş (Vl). Vl). Gj) / grămadă mare şi lunguiaţă de pământ şi piatră cu coaste slab înţelenite (Gj. livezi (Gj). vale (Gj. Vl). iar entopicele care au sensul „loc cu. Mh. cremene (Ph) şi multe altele. Ot). Vale (Vl). Stejăriş – pădure (Gj). ceea ce duce la pierderea caracterului motivat al termenilor respectivi12. fie prin intermediul antroponimiei. Mh). munte (Vl). s-a diluat însă tot mai mult legătura cu trecutul şi. Ot). Stejăretu – loc izolat (Vl). râpă (Dj). p. Vl). Ot. pârâu (Mh). Iată câteva exemple din toponimia Olteniei: Afinet – deal (Vl). Ot. parte de sat (Vl). moşie (Gj). Mh. din acest punct de vedere. Termenii entopici denumesc în special accidente de teren în sensul cel mai larg al cuvântului şi se încadrează. platou (Dj. Afinetu – loc (Gj).Termeni geografici populari referitori la noţiunea „loc cu. Brădetu – deal (Gj. 70. Ot. Vl). Ot. Diferenţele de sens. fie în mod direct. Mh. Alunişu – coastă de deal (Gj. Vl). Gj. Ot). loc cu aluni (Gj. Mh). islaz (Vl). Ph) / ridicătură stearpă de pe deal. Ot. Sb. Ot). locuinţă izolată (Dj. Ibidem. Vl). Un rol deosebit de important şi activ l-a avut terminologia geografică populară în formarea sistemului numelor de locuri. Gj. Pietriş – moşie (Ot). loc (Gj. Ele pot fi întâlnite însă şi în macrotoponimie. sat (Dj. pârâu (Gj). Brădet – comună (Gj). pădure (Gj. moşie (Vl). pădure (Dj). munte (Gj. Vl) / loc lipsit de vegetaţie (Bh) / creastă înaltă de stânci mari (Cj) / loc sterp unde nu creşte nimic (Tl) / pământ ars. Ot. Gj. muchie golaşă (Dj) / locul unde se scoate piatră sau cărbune. Mh). loc (Gj). Încadrarea toponimiei unui teritoriu în sfera limbii comune este esenţială şi pentru determinarea structurii toponimice şi. Ot. Mh).. Vl). este subordonată aceluiaşi sistem. drumeag (Gj). s-a redus posibilitatea de a cunoaşte etimologia corectă a unor termeni entopici. argilă (Gj. în acelaşi timp pentru o justă rezolvare etimologică13. astfel. Vl). Gj. Vl). Mh. Vl). loc (Ot). Mh. Mh. pădure (Gj. Mh. Vl)... pădure (Dj. parte de sat (Vl). carieră de piatră (Dj). Gj.. sat (Ot). Vl).

Leur analyse et classification est faite tant sémantiquement que structuralement. appellations. d’identification de l’ensemble de significations des mots etc. Ot. spectrul de utilizare. Il s’agit d’un phénomène qui se produit non seulement au niveau lexical mais aussi au niveau des moyens de dérivation. synchroniques.298 Iustina Burci _______________________________________________________________________________ pădure de tei (Gj). iniţial.) Cercetarea sistemului entopic. Le rôle que la terminologie géographique populaire a eu dans la formation du system des noms de lieux et le transfert de noms d’un objet géographique à l’autre est également pris en compte. On insiste aussi sur le problème de la synonymie (dû à l’existence dans la langue roumaine des nombreuses appellations qui désignent les mêmes réalités matérielles). Călimăneşti-Vl). pădure (Mh). transfert. synonymie. poate oferi. TERMES GEOGRAPHIQUES POPULAIRES POUR LA NOTION «ENDROIT AVEC…» (Résumé) La recherche de la terminologie géographique populaire est une activité complexe. poiană (Vl). dialectologie. Vl). entopicele respective şi-au lărgit. Ot). qui comprend des aspects diachroniques. moşii. denumirea era conformă cu realitatea denumită. sat (Dj. Dacă. După cum se poate observa. dealuri. pârâu (Gj). Dans cet article. mai apoi. . vale (Vl). comparatifs. sate etc. Vărzăria – cartier (or. grădină de zarzavat (Dj. uneori semnificativ. în general. etimologie. apelativele respective s-au transmis şi altor obiecte geografice (bălţi. Mots-clefs: terminologie géographique populaire. prin transfer. l’auteur s’a arrêté sur ceux qui ont le sens de «endroit avec…». pentru că poate contribui la rezolvarea unor probleme de istorie a limbii. sub toate aspectele sale – pe regiuni şi în totalitatea lui – este deosebit de importantă. informaţii despre formarea şi evoluţia lexicului geografic popular şi a modului în care acesta a „importat” ori a „exportat” elemente din şi spre celelalte compartimente ale vocabularului nostru.

s-a arătat nemulţumit din moment ce 2 1 ARHIVELE OLTENIEI. aceste idei economice le-a expus public. Ştefan Vârgolici. în cadrul căruia au mai conferenţiat A. 162. Eminescu nu avea decât 26 de ani. nr. toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie. 2010. în epocă. probabil. 5. Xenopol. umple „golurile economice” şi adminstrative în ţările de la periferia metropolei. „Timpul”. de un element care să fie acasă în Tirol. în celebra conferinţă Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine. prefacerea în fine a acestor elemente politice cari au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională. conglomerat de naţionalităţi şi etnii. Lambrior. 22 iul. p. p. în Galiţia. 165. Fundaţia Scrisul Românesc. 5 Ibidem. căderea repede a tuturor meseriilor.EMINESCU ŞI REALSEMITISMUL (IV) TUDOR NEDELCEA Consecvent sieşi. prezentând doar acele aspecte care „au legături cu viaţa economică a poporului nostru”3. 24. p. Demn de subliniat este faptul că. p. Serie nouă. Austria este privită ca un imperiu. „îi lipseşte condiţia principală a unui stat. ca şi în Boemia. Conferinţa eminesciană a trezit. pe realităţile istorice ale vremii sale şi avea. care. X. 2000. 4 Ibidem. şi. ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din câteşipatru unghiurile lumii să s-aşeze la noi. 1880. 2. un interes deosebit. 3 „Convorbiri Literare”. fără limbă. Acest „element internaţional”. ea fiind urmărită şi de consulul austriac la Iaşi. Pe de altă parte. unitatea naţională. ca în Transilvania”4. Craiova. dorinţa de progres şi de libertate a introdus fraza goală în locul realităţii în mecanismul nostru politic”1. în principal. 299–313 . ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor. 1 aug.D. transnaţional. 170. Eminescu. fără naţionalitate. iar dominant în acest stat este acel element internaţional fără patrie proprie. organizat de „Junimea”. 44-51. A. cum este cazul Principatelor Române. V. caz în care „funcţiile vieţii economice degenerează”5. din acest motiv. vezi Alexandra Olivia Nedelcea. Despre lecturile economice ale Poetului. se baza pe cunoaşterea operei marilor economişti români şi străini2. caracter economic. Hans Wenzel. al căror principiu e «Ubi bene ibi patria» şi teoria de «om şi om». p. prin rolul şi funcţiile sale. lipsa absolută a unei legi de incolat. nr. din ciclul „Influenţe consecutive asupra poporului român”. în schimb. economistul. reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol. nr. Eminescu revine asupra pericolului pătrunderii nelimitate a acelor alogeni purtători de capital parazitar în frageda economie românească: „Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice. 1876.

bogată. clasa „burgheză” sunt nimicite. 6. în cazul de faţă dintre Imperiul Austro-Ungar şi Principatele Române. X. Susceptibilitatea în epocă (în care „principiul naţionalităţilor” începe să se afirme) este evidentă. Bucureşti. de fabricanţi. elementele constitutive ale „clasei de mijloc”. Vatamaniuc consideră că explicaţia constă în faptul că. de altfel. Corelatul constituţiilor apusene este o clasă de mijloc. într-un stadiu inferior de dezvoltare”6. clasa ţărănească ieşită din „războinicii împroprietăriţi”. în istoria omenirii şi a doctrinelor economice. pe care Eminescu o numeşte „a regenerării naţionale”. care beneficiază de măsuri administrative şi economice protecţioniste. purtători de capital parazitar. pe care le comentează critic din perspectiva intereselor civilizatorii ale ţării sale. Urmările Eminescu revine şi precizează că a urmărit „influenţa austriacă” doar din punct de vedere economic. în special. 8 Ibidem. cultă. din meseriaşi şi breslaşi. are drept corelat o clasă mai cu seamă pe care se întemeiază. Chestiunea evreiască. Eminescu îi identifică şi pe evrei. formată. 1 aug. clasa pozitivă („o clasă este într-un popor un factor al armoniei societăţii”) este împiedicată să se afirme. Eminescu face o incursiune în istoria ţărilor româneşti în contextul european. cu atât mai mult din partea unui imperiu care subordona mai multe naţionalităţi. El sesizează obiectiv raportul de subordonare dintre metropolă şi periferie. cum se întâmplă în statele civilizate. în cazul nostru. Vestala. imigrarea masivă era stopată prin măsuri drastice şi în alte părţi ale Europei. care. cum este cazul guvernatorilor Bucovinei. spre a ajunge la concluzia că. 7 „Convorbiri Literare”. o clasă de patricieni. imigranţii din Rusia şi Galiţia. generalul Gabriel von Splény şi Karl von Enzenberg. pe care economistul Eminescu o făcea la adresa Imperiului Austro-Ungar. elementele neproductive emigrează spre alte ţări. 6 D. era neapărat ca şi stâlpii să cadă”. Vatamaniuc. răzeşii şi breslaşii. şi. „influenţa economică a Austriei devine destructivă”. prin „această grămădire la porţile privilegiilor şi ale slujbelor rămân goluri economice pe care le umple un element străin – evreii”7. 1876. din cauza inconsistenţei unei legislaţii economice şi administrative. aşa încât „nimicindu-se însă talpa ţării. 5. România nu era pregătită legislativ şi economic să primească. D. . Una dintre aceste măsuri protecţioniste pentru România vizează crearea şi consolidarea „clasei de mijloc”. ca atare. 2000. p. Prefaţă la Mihai Eminescu. nr. unde constituţia are un rol determinant în acest sens: „ Fiecare constituţie. ca lege fundamentală a unui stat. facilitatea pătrunderii capitalului străin (prin alogeni) în ţările de la periferie. p. industriaşi care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele în mod adecvat în însemnătatea lor”8. Printre aceşti străini. Ca un adevărat savant. Începând cu perioada imediat următoare Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. 170. a evreilor dinspre ţările occidentale spre cele răsăritene. „pe măsură ce societăţile din ţările apuse îşi organizau munca. în masă.300 Tudor Nedelcea _______________________________________________________________________________ Despre emigrarea alogenilor şi. De aici atenţia pe care consulul o acorda fiecărei idei sau nuanţări.

Şi el continuă excursul în istoria ţărilor româneşti. 10 . om cu om. căci. o clasă de patricieni. Bazat pe cunoaşterea istoriei statelor europene. Demonstrează că o naţiune nu poate deveni puternică şi independentă cu o economie instabilă. clasa pozitivă are rol hotărâtor în „păstrarea naţionalităţii noastre”. de ce este necesară şi la noi o „clasă de mijloc pozitivă”. cum dispar clasele pozitive ale Moldovei. grânele neconsumate trebuiau prefăcute în exportabil – în vite. care este „lucrul de căpetenie pentru noi”13. Eminescu demonstrează. cu atât mai mult a statului român neconsolidat şi în care partidele noastre „nu sunt partide de principii. de fabricanţi. clasă cu clasă. de ce această influenţă economică. Ibidem. S-au adus mulţi evrei şi proprietarul 9 Ibidem. pozitive în Principatele Române crează acele „goluri economice pe care le umple un element străin – evreii”12. aflată în stadiul incipient: „Căci se vor vedea urmările. venită de la un imperiu.Eminescu şi realsemitismul (IV) 301 _______________________________________________________________________________ acestor „nimiciri” sunt catastrofale. este distructivă („căci se naşte o mişcare nesănătoasă în societate. dacă „pătrunde un mic sâmbure greşit în organizaţia societăţii. Pentru acestea trebuiau crâşmari. p. cum pământul românesc devine un teren de exploatare pentru industria străină şi proletariatul indigen”9. absenţa clasei de mijloc. industriaşi care văd în constituţie modul de a-şi reprezenta interesele în mod adecvat cu însemnătatea lor”10. bogată. Se va vedea cum influenţele străine găsesc în falangele natale goluri din ce în ce mai simţitoare. în ultimă istanţă. cauzate de pătrunderea nelimitată a capitalului străin (în mare parte parazitar. cultă. dar face şi propuneri concrete. S-au făcute multe crâşme. 14 Ibidem. dând definiţia acesteia: „O clasă de mijloc. Nu numai că sesizează aceste aspecte nocive. în viaţa economică. cum funcţiile vieţii economice degenerează. [care] creşte şi îngroapă o naţiune”14. rachiul trebuia consumat şi era mult. este nevoie de legi organice aplicabile la situaţia ţării noastre. cum arterii străine intră în corpul nostru social. nu bazată pe muncă. în ultimă instanţă. Velniţa consuma prisosul şi da hrană vitelor. în concepţia sa) într-o ţară cu o economie încă fragedă. pentru crearea şi consolidarea acestei clase pozitive româneşti. dar această exagerare este premeditată tocmai spre a atrage atenţia guvernanţilor asupra pericolului neprotejării economiei româneşti. ci pe privilegii”). Absenţa acestei clase înseamnă fragilitatea şi instabilitatea oricărui stat. aşadar. 11 Ibidem. opinează el oarecum exagerat. aflate sub ocupaţie otomană. 165. „Prin urmare. 13 Ibidem. când nu era permis exportul grâului românesc în imperiul de la Stambul. 12 Ibidem. ci de interese personale”11 şi. S-au combinat lucrurile. Velniţa producea rachiu. care să umple aceste „goluri economice”.

care-şi vindea munca pe băutură. a statului român. iar sudoarea mânelor ei se capitalizează (s. în „contra acestui protectorat expansionist al unei mari puteri politice şi economice”18. p. în parte. dur. din acest motiv.. 87-122 („Istoria relaţiilor româno-turce. fără naţionalitate. Nu xenofobia şi antisemismul constituie soluţii de salvgardare a economiei naţionale şi. nr. „discompunerea deplină a societăţii române”. otoman) şi.). căci rachiul devenise o trebuinţă şi acea trebuinţă cerea împlinire. În caz contrar.) în mâinile unui element fără patrie. Tonul eminescian este. 1876. ceea ce înseamnă „sărăcirea. mai ales.. „robia economică a noastră şi a Orientului întreg”.] soarta Poloniei”. 16 „Curierul de Iaşi”. într-adevăr. Nu e de mirat că influenţa austriacă e mare”15. cum îl descoperim şi în alte studii şi articole. S-a introdus exportul. Despre relaţiile comerciale dintre ţările româneşti şi Imperiul Otoman. habsburgic şi ţarist. Editura Albatros. 1977. p. „înrăurile străine”.]. 15 . 3. o populaţie în care mortalitatea creştea în mod înspăimântător. ci încurajarea acestei economii prin umplerea „golurilor economice” cu elemente preponderent autohtone. „istovirea noastră economică”. op. 79. evitându-se exagerările şi ideile preconcepute [. fără limbă. cu o politică comercială protecţionistă şi sub protectoratul său propriu şi al nimănui altcuiva19.n. Astfel am fi putut avea [. pe lângă dezavantajele cunoscute. în locul grânelor s-au luat cartofii. în special în Ibidem. 19 Ibidem. care „ar avea menirea să cultiveze Orientul într-o mână cu sticla de rachiu ş-ntr-alta cu «Neue freie Press»”16 determină „esterminarea economică”.. 122). Probleme controversate în istoriografia română. p.. „inundarea popoarelor orientale” cu emigranţi galiţieni (între aceştia numindu-i în special pe evrei). cu stoarcerea populaţiunilor prin agenţi economici fără patrie”17. 17 Ibidem. C. Nu numai influenţa austriacă e mare. trebuie scrisă din nou. Eminescu propune o „Confederaţie Dunăreană”. implicit. cit. Giurescu. şi un avantaj: acela de a fi o stavilă în faţa celor două imperii expansioniste. prin formarea profesională a cadrelor care să ocupe aceste pârghii. 16 iul... însă velniţele au rămas.n. propune guvernanţilor români soluţii concrete pentru ca ţara sa să nu fie sub „vecinic influenţe străine”. ci a tuturor imperiilor vecine (ţarist. IX. începând cu turcii vechi şi mergând până la războiul independenţei. Unele plăţi pentru muncă se făceau în rachiu. dar această duritate de exprimare are menirea de a sublinia necesitatea unor măsuri legislative urgente din partea „elitei guvernamentale”. vezi C. fără energie economică (s. În contrapondere la expansionismul imperiilor vecine.302 Tudor Nedelcea _______________________________________________________________________________ impunea fiecăruia dintre supuşii săi de a lua atâta rachiu pe om. Pe baza doctrinei sale economice. el îi judecă pe toţi alogenii.. dar în mod special pe evreii galiţieni. „deplina subjugare economică”. şi. fără energie de caracter. Care au fost rezultatele ei? O populaţie nesănătoasă. 18 Ibidem. Bucureşti. stabiliţi în număr foarte mare. autohtoni sau alogeni. prin „pregătirea economică a elitei guvernamentale”. 23-31.

Călinescu. 81. „Este poate cel dintâi gânditor politic român care să-şi sprijine doctrina pe economie. 29 Ibidem. component de bază al clasei de mijloc. p. 1. 3. compus încă până azi din ţărani mici şi mari”29. atitudini economice”20. 1879.A. perpetuat din vremea sa şi până azi. în opinia marelui critic. Rosetti) însemna. nr. 1882. rău toată ţara”27. . 3. nr. 23 iul. iar conservatorismul. vol. Eminescu. „căci e învederat că. pozitive. în Evul Mediu. 1876. 260. nr. Afirmaţiile lui G. 279. Călinescu. de fapt. industrie austriecească. 76. fiindcă e productivă”. 27 „Timpul”. 24 „Timpul”. II. o preluare critică. complementare a neatârnării politice. Sub domnia lui „Carol Îngăduitorul” are loc „proclamarea perpetuă a predominării elementelor străine asupra poporului istoric. Opera lui M. p. Ţările româneşti n-au avut. În vederea împlinirii unui alt principiu. Eminescu pledează pentru o îmbinare. principiul naţionalităţii”21. 1882. 25 Idem. Din nou pledează pentru protejarea şi încurajarea ţăranului român. III. p. 1. „o împingere a statului economic peste limitele dezvoltării fireşti. câştigată în urma Războiului din 1877-1878. de către unii „exegeţi”. aşa cum se declară: „Suntem deci liberali în puterea cuvântului”22. xenofobia. 15 ian. care a sărăcit şi decăzut din cauza unor „neîntrerupte invazii străine”26. reprezentată de C. nr. „neatârnarea economică” a ţării sale. p. 11 dec. ci un spirit liberal. iar liberalismul. 8 apr. 1881. 5. 1. „clasă de mijloc decât ca slabe începuturi şi că această clasă – excepţie făcând de olteni şi ardeleni – e cea mai mare parte de origine străină”28. fapt remarcat şi de G. Dacă dăm o ochire de sus. 22 „Timpul”. Critica eminesciană a liberalismului românesc (de fapt. în esenţa sa. cere un venerabil conservator). VII. 1877. care n-au aprofundat teoriile sale 20 21 G. p. „înfăţişa invazia elementului etnic hibrid. VI. IV. ţărănimea e pozitivă. 23 „Curierul de Iaşi”. consideră că este de o necesitate strigentă crearea unei „industrii proprie şi naţională”24. p. din cele două curente. a aripei roşii. În ceea ce priveşte aplicarea uneia sau alteia dintre cele două concepţii economice vehiculate în vremea sa. Călinescu au doar parţial acoperire. nr. 2258. 28 Idem. VII. IX.1. limbă păsărească şi liberali cari nu muncesc nimic”25. în contrast cu implementarea de „aşezăminte franţuzeşti: negoţ jidovesc. nr. p. 10. 26 Mss. Eminescu nefiind un conservator disciplinat („Şi mai potoliţi-l pe Eminescu”. rău stând ţăranul. 46. * În legătură cu aşa-zisul antisemitism eminescian. antiliberalismul şi mai toate celelalte aspecte sunt. Ibidem. situaţie deosebit de gravă. 9 ian. a acelor idei care pot fi aplicabile situaţiei noastre: „Liberul schimb combinat cu protecţionismul”23. 28 nov. rău stă proprietarul.Eminescu şi realsemitismul (IV) 303 _______________________________________________________________________________ Moldova.

32 Idem. pentru incipienta economie românească.304 Tudor Nedelcea _______________________________________________________________________________ economice. p. p. evreul e mai ales. al consecinţelor. 1. naţionalitatea o cestiune de valoare istorică. Eminescu nu-i judecă pe evrei – chiar dacă repetăm această afirmaţie – din punct de vedere etnic sau confesional. IV. prin natura lor. în 1776. 157. 34 Idem. nerămânând decât numărul strict necesar pentru mijlocirea schimbului în activitatea economică a ţării”. O caracterizare pertinentă a acestei vocaţii emite sociologul Mihai Ralea: „Lipsit de instincte şi obiceiuri înrădăcinate care constituie datinile. la Timişoara. să nu mai constituie „un pericol imediat pentru existenţa economică şi naţională a ţării”. De aceea însă. neavând absolut nimic. de stimulare a clasei pozitive autohtone printr-o legislaţie de inspiraţie apuseană. II. negustori. pătrunderii masive. nedorite de niciuna dintre părţi (imigranţi şi autohtoni). le-ar pieri evreilor pământul de sub picioare şi ar emigra de la noi cum emigrează din alte ţări civilizate. ci numai sub raport economic. 1 dec. 23 dec. o ordonanţă restricitivă: „Deoarece evreii sunt. 1881. 289. ţările noastre erau o patrie. nici meşteşug sigur”. fără niciun iz xenofob sau peiorativ. Dând dovadă de cunoştinţe economice temeinice şi de o viziune globală asupra necesităţii. mai protectoare pentru munca materială şi cea intelectuală. 1877. 1. 33 Ibidem. încât străinii de altă lege erau opriţi de-a avea moşii. IV. în special evreii galiţieni. este obligat „să speculeze munca altuia”32. nu un otel. raţionalist. p. p. „Evreul proletar. 1. să nu poată acoperi în totalitate „golurile economice”. . VI. 17 iul. în a doua. folositoare în prima linie lor înşişi. astfel încât imigranţii. 262. li se interzice exercitarea tuturor celorlalte profesiuni”. Idem. nr. Şi raţionalist în sensul strict şi strâmt al cuvântului 30 31 „Timpul”. Eminescu vine iarăşi şi cu soluţii pragmatice: „Noi suntem siguri – scrie Eminescu – că cu o organizare mai strictă. nr. nu o cestiune de pungă”34. 1879. a unei civilizaţii economice reale („condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică”). ţării întregi”33. Şi el exemplifică cu „evul nostru mediu [când] se ştia atât de bine aceasta [cine e posident. nr. necontrolate. a imigranţilor (în special a evreilor). vocaţia negustorească a evreului. pentru ţară. cine e proletar]. pe atunci. că. ştiind că aceşti imigranţi „se grămădesc în toate ţările unde semicivilizaţia e unită cu pseudo-liberalismul”30. iar domnii espropiau cu bani din visterie chiar pe străinii ortodocşi. siliţi „a se aplica la o muncă mai productivă. ceea ce a determinat-o pe împărăteasa Maria Tereza să emită. 17 iul. 2. 157. a introduce formele unei „civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic e curat muncă zadarnică31. nr. * Trebuie avută în vedere. Eminescu este tranşant: pledoaria sa permanentă pentru o „civilizaţie adevărată şi libertate adevărată” are la bază doar principii economice şi de organizare administrativă. 1879. nici capital în bani. Pentru evitarea acestei stări de lucruri.

atestă obiectiv profesia de cârciumar. 5. op. Despre imaginea evreului bun meseriaş. Scrieri. Judecă şi cântăreşte. apoi au început să-l producă în velniţele înfiinţate pe moşiile mănăstirilor sau ale boierilor români”38. p.. 167. mai degrabă. e sobru. ori de sentimente violente. De altfel. În peregrinările sale „în lungi şi-n curmeziş”. era condamnabil şi în mentalul colectiv european. 64. 36 35 . îi critică pe consumatori şi pe patronii acestor distilerii.Eminescu şi realsemitismul (IV) 305 _______________________________________________________________________________ înseamnă utilitarist. Primii evrei cârciumari în Moldova sunt atestaţi documentar în secolul al XVI-lea. Un cercetător pertinent al problematicii evreieşti. menţionaţi de către Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. de Anton Maria del Chiaro. fapt recunoscut şi de Moses Schwarzfel în 1888: „Cârciumăritul sau orânda băuturilor este una din cele mai vechi şi mai obşteşti îndeletniciri ale evreilor în Moldova. cit. circumspect. reţinut. evreii comercializau rachiul de cereale pe care-l aduceau (din Polonia sau din Ucraina). omul politic Petre P. Eminescu are o poziţie oarecum diferită. Bucureşti. deşi în proporţii mai mici”37. îndemnându-i pe români la o concurenţă loială în plan economic cu evreii. secară) [. facilitându-le posibilitatea de a cumpăra rachiu („proprietarul impunea fiecărui din supuşii săi de a lua atâta rachiu pe an. a fost imaginea evreului-cârciumar. evreii au introdus în spaţiul românesc fabricarea şi consumarea rachiului făcut din grâne (porumb. 38 Andrei Oişteanu. negustor şi mai ales cel cârciumar. 1988. Humanitas. Editura Minerva. op.. necondamnabilă. germanul Franz Joseph Sulzer şi de alţi călători străini în ţările româneşti. scria în epoca eminesciană. 151. Ceea ce a intrat peiorativ în mentalul colectiv românesc. o consemnează. „Imitaţi-i pe evreii din România în economie: cumpătare.] La început. pe moşierul care îi plătea pe ţărani în bonuri. Rusia). Bucureşti.. fără a aduce acuzaţii celor care o practicau. evreul cămătar. Aptitudini excelente pentru a deveni negustor. menţionat şi de către unii istorici. Andrei Oişteanu. ci. mulţimea velniţelor. Ucraina. Biblia şi Talmudul indică această trăsătură de psihologie colectivă. perfecţionează meseria sa ori inventează în istoria civilizaţiei omeneşti epoca care se cheamă capitalism”35. practicată de o parte dintre evrei: „Imigrând mai ales din zonele cu populaţie slavă din nord şi est (Polonia. Unele plăţi pentru muncă se făceau în rachiu”): „Ne mirăm cu toţii de mulţimea crâşmelor în ţara noastră – de mulţimea jidanilor – causa e mulţimea rachiului. dar oare această mulţime de Mihai Ralea. Pasiunile nu-l mână. Ca negustor.. Carp. vol. Apud Andrei Oişteanu. Chiar şi în Muntenia îi vedem îndeletnicindu-se într-un trecut îndepărtat cu vânzarea de rachiu (acquavite) şi continuând această profesiune până în prezent. grâu. dat fiind şi contextul geografic al ţării sale. p. Studiu de imagologie în context est-central european. 168-169. p. 2001. Eminescu a cunoscut şi el această situaţie reală. cit. El nu se lasă târât de preferinţe oarbe. 37 Apud Andrei Oişteanu. p. Imaginea evreului în cultura română. silinţă şi iscusinţă”36. mai ales în lumea satului.

în care alogenii nu trebuie să fie elementul determinant. 39 Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. nr. X. care avea o sinceră iubire pentru oamenii lui.]39. va fi supusă la boale mai numeroase. 3. El expune. X. nr. Velniţa consuma prisosul şi da hrană vitelor. se va stinge chiar”43.. 41 Idem. în condiţiile în care aceste elemente alogene. 43 „Curierul de Iaşi”. 1876. principiile sale economice: înmulţirea peste măsură a ramurilor neproductive din clasa de mijloc. 3 sept. şi nu cere guvernanţilor măsuri drastice împotriva acestora. ba chiar şi pe românii „neproductivi”. 1877. nu numai pe evrei. „de-o barbară cupiditate. un paria”40. cu consecinţe nefaste – „cu cât se înmulţeşte clasa celor ce consumă numai fără a produce. 180. 170. cu cari trăiesc din neam în neam împreună” şi „noul proprietar sau aredaşul grec ori ovrei. Nu ne opunem. p. 1. nr. în consens cu necesităţile şi specificul tinerei naţiuni române.. S-au făcut multe crâşme. . 2. 25 oct. valabilă şi aplicabilă şi în alte state.. şi nicidecum „exterminarea cu sabia a elementelor hibride.] o dispoziţie de esport. p. Eminescu are în vedere declinul demografic al românilor şi degradarea lor biologică. VI. 1. ci o simplă unealtă de muncă. 190. Face însă distincţie clară între „vechiul proprietar istoric. nr. 42 Idem. 239. 93. p. şi se implică în „apărarea claselor producătoare în contra celor consumătoare”42. pe această temă. Prin urmare../6 nov. înlăturarea feneanţilor şi paraziţilor din viaţa publică”44. care nu vede în ţăran nici pe creştin.306 Tudor Nedelcea _______________________________________________________________________________ unde vine? Sub domnia turcească au esistat [. o vită de jug. dar nu explodând munca altora”45. nici pe om. 2 sept. V. 1880. 1881. 5. 28 aug. trăind din traficul băuturilor spirtoase şi al alimentelor. nr. Pentru acestea trebuiau crâşmari. 1881. cu atâta clasa celor ce produc va da mai tare înapoi. în „Convorbiri Literare”. 1. prin consumul exagerat al băuturilor spirtoase. ci doar o reorganizare eficientă „de neapărată necesitate”. reorganizare socială „având ca principiu apărarea şi încurajarea muncii. se va hrăni mai rău. 1 aug.. el îi judecă pe toţi străinii imigraţi în România. 45 Ibidem. dar realistă. dominatoare în statul român. 1881. grânele neconsumate trebuiau prefăcute în obiect esportabil – în vite. S-au adus mulţi evrei [. dacă ele se vor hrăni prin muncă proprie. ci a convertirii acestora la religia muncii.. Este o opinie clară. p. Din perspectiva claselor productive. 191. ei ar fi un flagel pentru orice ţară din lume care ar avea lipsă de putere de a-i îngădui”41. VI. nr. Esportul grânelor era oprit. dominant. 20 aug. VI. 44 „Timpul”. p. Dar ceea ce pretindem pozitiv e că asemenea elemente să nu fie determinante. „căci în capul unui stat român nu se cade să vedem aproape exclusiv numai oameni străini. S-au combinat lucrurile. concomitent cu imigrarea masivă a străinilor neproductivi. cărora le „e ruşine de muncă sau care nu ştie a munci”. 40 „Timpul”. p. Velniţa producea. rachiul trebuia consumat şi era mult.

cu cinism. mijlocitori”51. p. nr. 1. 21 febr. şi care să vie să cucerească pe acelaşi trândav pe cale economică”48. VIII. cu atât ea decade economic. 1. 51 „Timpul”. industriaşi”). nr. plata: „să plătească până şi cheltuielile de transport a acelor nemţi care n-au cu ce trăi în ţara lor. adică a clasei pozitive. p. V. spre deosebire de „legea fundamentală” de la noi. El demonstrează. intelectual şi moral”52. speculanţi. acel al claselor pozitive nu e decât o masă impozabilă şi exploatabilă”50. 52 Ibidem. Dacă remarcă „deosebirea între adâncimea rasei istorice şi superficialitatea celor superpuse”47. cu alte cuvinte. şi el inclus în pătura superpusă. întrucât. Şi Eminescu citează din ziarul „Berliner Boersen-Courier”. trebuie să cunoaştem circumstanţele politico-economice şi istorice europene. 5 aug. 1882. cum se exprimă el plastic şi concis. aproape în toate articolele sau studiile sale cu caracter economico-financiar. 174. 5. iar „statul adevărat.Eminescu şi realsemitismul (IV) 307 _______________________________________________________________________________ incapabili să priceapă geniul poporului nostru şi. o clasă de patricieni. VIII. neproductivă. 161. în 1775. 50 „Convorbiri Literare”. parazitare. care permite ca partidele politice să funcţioneze „stat în stat”. solicitând. până la un grad oarecare. fără legături cu pământul şi cu neamul ţării. nr. ci în ţările româneşti. Eminescu cunoştea foarte bine politica unor cercuri expansioniste germane („Drang nach Osten”) sau a Curţii din Viena. guvernanţilor români. aşa cum legiferează constituţiile occidentale („o clasă de mijloc. volumele IX-XIII). bogată. 26 iul. concluzionează el „cu cât ţara se saturează cu elemente străine. în notele de la publicistica sa (Opere. după anexarea Bucovinei. 1 aug. Că Eminescu nu-i vizează în mod special pe evrei o spune cu deosebită claritate: „N-am vorbit numai de evrei şi că aceştia nu sunt singurul 46 47 Ibidem. 1880. 1876. ca România să devină. în „Timpul”. în „ populaţia flotantă a României. Ibidem. aceştia nu sunt criticaţi în mod special sau în totalitatea lor. cultă. 169. . 41. X. incapabili de a-l iubi şi de a-l cruţa”46. care-şi îndemna concetăţenii de a nu emigra în America. fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei”49. p. întrucât în pătura superpusă nu îi include numai pe evrei sau numai pe alogeni. În cazul de faţă. nu înseamnă că este iudeofob. 49 Studii asupra situaţiei. nu mai este vorba despre evreu. gonite din metropolă spre periferie. 1881. o «Dunăre americană» sau un „otel european” pentru găzduirea tuturor elementelor neproductive. despre necesitatea unei „clase mai de seamă”. nr. pe de o parte. ci numai cei „incapabili de muncă. Aşa cum a demonstrat impecabil Dimitrie Vatamaniuc. 48 Idem. pe de altă parte. În ceea ce-i priveşte pe evrei. ci despre germanul neproductiv. 1. p. El nu dorea.

IX. Giurescu. fiţi uniţi»” (C. condiţionând semnarea de acorduri comerciale ale unor ţări europene (Franţa. vol. mai mult din spirit de polemică (cazul ziarului „Românul”). Rusia. 3. 7 oct. Warsawschi. Mihălescu. dar pentru aceasta se cere bunăvoinţă şi abnegaţie reciprocă”55. p. p. 1879. Editura Floarea Darurilor. dând exemple de oraşe moldave „cu evrei cu totul deosebit”56. 1. 221. majoritari în Moldova) se războia Eminescu. nr. Bucureşti. IV. Pe această temă au fost lungi dezbateri parlamentare. Moses Gaster. volum îngrijit de Gabriela Dumitrescu. nr. nr. 120. 3 nov. imigranţi din Turcia şi Rusia. 56 Idem. Revizuiri şi adăogiri.) element nesănătos venit din ţară”53. Comentariu de Dinu C. Italia. spre a nu fi judecaţi. ci mai cu seamă natura ocupaţiunilor economice ale evreilor”54. în presa românească. nr. 1879. nu prevenţiuni religioase ne-au silit a menţine un atât de strict punct de vedere. 54 53 . el face o distincţie clară între evreii „veniţi de mult în ţară. 1879. ci cu Alianţa Izraelită Internaţională57. p. Heimann Hariton Tiktin. „plantau pajura cu două capete pe casă şi deveneau „sacrosanţi”58. care prevedea naturalizarea în masă a tuturor evreilor. operând o distincţie între cei stabiliţi de peste un secol şi cei veniţi recent. care. Sudiţii nu erau evrei. 57 „Lozinca «Proletari din toate ţările. 58 „Curierul de Iaşi”. 1. 1998. care „nu voiau să aibă niciun stăpân”. Rădulescu-Motru. s-a implicat şi Poetul. nu „amestecă pe toţi evreii în aceeaşi categorie”. în mediile intelectuale. Celor care îl acuză de antisemitism. adesea brutal. „că interesele reciproce sunt armonizabile. le răspunde punctual: „Ne simţim datori a vorbi în spiritul păcii şi a reaminti că nu ura contra rasei israelite. dar care „aveau daraveli neplăcute cu administraţia sau cu justiţia” şi care. 4. dar lăudaţi cei cu merite incontestabile (Toma Michieru. p. şi cei veniţi de la 1840 încoace”. în treburile interne ale României. p. 221. 1. 8 apr. 1879. numai în măsura în care partea română va suprima articolul 7 din Constituţia de la 1866. care intervenea. p. în care. însă. nr. sudiţii. 1946. 1. evident. nu patima. uniţi-vă» mi s-a părut astfel a fi introdusă în stil socialist a vechii lozinci a Alianţei Universale Israelite: «Evrei din toate ţările. 1876. „Timpul”. Ronetti-Roman etc. IV. adică supuşi Imperiului Austro-Ungar spre a fi scutiţi de impozite financiare şi alte obligaţii faţă de statul român sau erau urmăriţi internaţional pentru diverse delicte. Nu cu evreii (deşi exista temerea ca aceştia să devină din minoritari. 267). de pildă).n. Nominal. El critică concret tendinţa agenţiilor consulare austro-maghiare de a acorda calitatea de supuşi tuturor celor care solicitau. iar mulţi nici nu văzuseră Austria. 29 iun. care se declarau „sudiţi”.). * „Timpul”. n. 76. cum am relatat mai sus. 7 oct. IV. IV. sunt aspru criticaţi acei evrei care au încheiat afaceri oneroase cu statul român (Straussberg.308 Tudor Nedelcea _______________________________________________________________________________ (sublinierea lui Eminescu. 143.. 55 Idem. În acest sens. Austro-Ungaria) cu Bucureştii. Mulţi dintre aceşti sudiţi erau – deconspiră Eminescu – „moldoveni de baştină”. adică de-o sută şi mai bine de ani.

2000 şi 18 ian.. „Eminescu nu a negat niciodată necesitatea construirii drumului de fier. «Doina» şi evreii. 125 de ani.Eminescu şi realsemitismul (IV) 309 _______________________________________________________________________________ Nici interpretarea sociologică vulgară a versurilor din Doina („Şi cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier/ Zboară păsările toate/ De neagra străinătate”) nu rezistă unei analize obiective. nr. p. p. 67 Ibidem. e conştient de necesitatea infrastructurii. Cuvânt înainte de Eugen Simion. vor avea. demoralizarea şi moartea”65. El se revoltă doar împotriva celor care acceptă „o deplină subjugare economică”. 1878. 25 mart. 240. 100-123. 23 mai 2000. IX. Evelin Fonea. nr. 519. Tonul îngroşat. vezi şi Victor Crăciun şi Tudor Nedelcea. „deplina subjugare economică în condiţiile de azi ale muncii egală cu sărăcirea. 194. încât de mai înainte va fi pricină de gâlceavă între statul român şi acei acţionari cari nu vor să-şi preschimbe acţiile pe titluri de ale statului”63. strict realist”64. 11 ian. IX. Andriescu. cit. 2000. III. zice Eminescu. 2008. VII. cum au făcut Ilie Bădescu59 şi Olivia Alexandra Nedelcea60. IV. Modelul psalmic al «Doinei» lui Eminescu. 1878. în rev. „istovirea noastră economică”. situându-se într-un plan pragmatic. 63 Idem. 1882. 64 Alexandra Olivia Nedelcea. ci împarte acest titlu cu mii de acţionari cari vor pretinde ca să li se plătească anuităţile (sublinierea lui Eminescu) de ani de-a rândul. p.. necenzurate de o legislaţie cu iz naţional. exagerat al cuvintelor sale este astfel pentru a trage un semnal de alarmă guvernanţilor şi clasei politice din România. Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. 61 „Timpul”. Al. dar sesizează răul ca un autentic economist: „Cel mai mare rău din toate e că statul nu (sublinierea lui Eminescu) devine proprietar al drumurilor de fier. 1879. să nu mai constituie „un pericol imediat pentru existenţa economică şi naţională a ţării”. 113. Editura Semne. întrucât aceşti imigranţi „se grămădesc în toate Ilie Bădescu. 65 „Timpul”. p. 8-9. Eminescu. venite din Galiţia sau din alte colţuri ale lumii. 68.. p. consecinţe nefaste: „exterminare economică”. 60 59 . 66 Idem. egală cu „sărăcia. p. 2. Alexandra Olivia Nedelcea. transportul scumpea marfa manufacturată în mod considerabil şi o făcea accesibilă numai claselor bogate”62). în special evreii galiţieni. op. cit. 1. „Doina” lui Eminescu. ca aceştia să poată observa că. 62 Ibidem. cit. 68. Bucureşti. op. op. cit. nr. III. 25 mart. nr. în „Adevărul literar şi artistic”. * „Înrăurile străine”. a căii ferate. p. în care elementele imigrante. în speţă („lipsind drumurile de fier. ci doar modalitatea şi mijloacele sale de realizare. nr. 1. Pentru Eminescu. 2. 4 sept. p. 11. „de când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economic jos”66 şi că „nematuritatea economică e totdeauna însoţită de cea politică”67. demoralizarea şi moartea”61. 31 oct. „discompunere deplină a societăţii române”. „civilizaţia adevărată şi libertatea adevărată” constau într-o organizare statală pe principii economice.

nr. 75. 9 iun. stingerii şi esploatării uzurare”. notează în jurnalul său că România manifestă „pe terenul economic o tendinţă de neatârnare care se exprimă prin dorinţa adeseori repetată de-a avea o industrie naţională neatârnată” (Eminescu. pentru o asemenea „industrie naţională neatârnată” este nevoie de o barieră contra „cotropirii economice” a unor elemente alogene. citându-l. „Evreiul proletar. p. 64. purtătoare de capital parazitar: „De multă vreme se manifestează în opinia politică a ţărei dorinţa de a vedea întemeindu-se o industrie proprie şi naţională. de o „industrie naţională neatârnată”. nr. Dar. mai protectoare pentru munca materială şi cea intelectuală”. neavând absolut nimic. 70 Alexandra Olivia Nedelcea. reprezentantul metropolei deci. 1876. iar consiliul comunal să îngrijească ca debitantul să fie numai locuitor şi alegător în comuna rurală. p. 71 „Timpul”. Ca şi cu alte ocazii. iar independenţa politică trebuie Idem. 157. 69 68 . Opere. nr. 73 Idem. ţării întregi”71. care susţin. 1879. dovadă elocventă că opiniile poetului-gazetar circulau în presa vremii şi intrau în conştiinţa colectivă. IX. el practică la „specularea muncii altuia”69. 1876. 1. IV.310 Tudor Nedelcea _______________________________________________________________________________ ţările unde semicivilizaţia e unită cu pseudiliberalismul”68. Ibidem. 1879. Spre deosebire de „Românul”. În consens cu el. 157. op. 1980. 17 iul. 1. la deschiderea de cârciumi la sate („cârciumile sunt locale de îndobitocire şi de prostituţie sufletească”). conform căreia „condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică”. Spre a ocroti populaţia rurală „în contra sărăcirii. de apariţia burgheziei. Eminescu propune şi „măsura cea mai nimerită” de a „preface dreptul de debit al băuturilor spirtoase în drept al comunelor rurale. de tip feudal). dar vine şi cu soluţii pertinente: „Organizare mai strictă. El pledează pentru rezolvarea problemei evreieşti prin măsuri strict economice şi nicidecum rasiale sau confesionale. nici meşteşug sigur”. p. încă. în a doua. 72 „Curierul de Iaşi”. IX. cit. validată în timp. nici nu s-a studiat condiţiile necesare sub care o asemenea industrie s-ar naşte”73. nici capital în bani. IV. îndepărtându-se cu stricteţe de orice subantrepenor ascuns sub titlul unui servitor”70. folositoare în prima linie lor înşişi. p.. 7 iul. viceconsulul Imperiului AustroUngar la Bucureşti. Vatamaniuc). Eminescu nu numai că observă aceste fenomene sociale şi economice ce pot avea efecte negative asupra dezvoltării şi evoluţiei capitalismului în România. IX. Începutul capitalismului românesc – proces necesar şi firesc – este indisolubil legat de „crearea şi apărarea muncii industriale”. evreii fiind siliţi „a se aplica la o muncă mai productivă. p. Plecând de la ideea. comentarii de D. 84-85. întrucât „o ţară nu poate rămâne curat agricolă fără a primejdui existenţa sa”72 (opinie care dezamăgeşte pe eminescolatrii contemporani.3. 3. 553. Bosizio. „România Liberă” şi „Presa” susţin aceste idei. faptul că Poetul milita pentru un stat eminamente agrar. 17 iul. Dar aceste tendinţe şi aspiraţii foarte deosebite n-au fost privite de aproape. p. oficiosul liberal cu care Eminescu era într-o continuă polemică.

a unei economii transnaţionale. V.n. nr. Atunci când reproşează „claselor dirigente. p. defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice prin introducerea nesocotită a tutror formelor civilizaţiei străine”79 le sunt prielnice. p. VIII. 28 aug. care a permis populaţiei flotante. „dintr-un regim de protecţie şi educaţiune va rezulta diviziunea muncii. să devină „paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne. de a nu fi transformată în „felbah”. 80 Idem. 217. aflată la guvernare. 76 Idem. „paraziţi sociali avizaţi la banul public”77. Pledând pentru „civilizaţia economică”. 1. Curăţită de pătura de paraziţi. apoi politic unor ţări străine mai avansate economic şi puternice politic. nr. ca 74 75 „Timpul”. dar am constatat că această diviziune nu se poate întâmpla pe cât timp meseriile vor fi paralizate prin concurenţa fabricatelor străine şi în fine că educaţiunea noastră industrială (sublinierea lui Eminescu. Eminescu consideră că „cea dintâi datorie a naţiunii.) este cea care cere sacrificii şi că merită mai mult decât acea educaţie stearpă care produce zecile de mii de aspiranţi la funcţiuni”75. 44. p. 77 Idem. ca în Egipt. solicitând măsuri protecţioniste împotriva imigrării. De aceea. 2. fapt ce conduce la o „boală economică”. 1880. „nematuritatea economică e totdeauna însoţită de cea politică. 93. nr. ori capital industrial. Supunând constant criticii sale „maimuţarea legilor şi a obiceiurilor străine” de către elita politică. Eminescu critică aplicarea mecanicistă a liber-schimbismului. prin încurajarea stupidităţii ş-a obrăzniciei. 1. VI. recrutate din Cariagdii şi Basmangii lipsa de simţ istoric şi naţional”80. Idem. demonstrează economistul Eminescu. susţinut de Partidul Liberal. dacă vrea să se întremeze şi economiceşte şi moraliceşte. p. 28 sept. . care este „muma celei politice”76. 78 Idem. el n-o face de pe poziţia xenofobului sau iudeiofobului. 1. e s-arunce pătura de paraziţi de deasupră-i în gunoiul din care a ieşit” . El nu se opune imigrării. ci are în vedere interesul economic al ţării sale. naţia îşi va veni în fire”74. p. 148.1. 1882. astfel încât. nr. VII. Pururea am văzut în diviziunea muncii principalul mijloc în contra mizeriei actuale. 194. VII. în opinia sa. de tip strict comercial-exploatator. 1880. 1882. 4 sept. 1882. nr. 29 apr. o clasă de consumatori improductivi ai sudorii frunţii ei. care n-au voinţă sau aptitudini productive. 26 aug. care creează. 79 Idem. 1. 186. p. Crearea unei industrii naţionale trebuie precedată şi întărită cu „educaţiunea noastră industrială”. peste incipienta economie românească. 1881. adică aservită întâi economic. p. V.Eminescu şi realsemitismul (IV) 311 _______________________________________________________________________________ consolidată printr-o economie naţională neatârnată. 10 iul. n. 188. „a cărei patrie întâmplătoare e România”. 2. nr. Şi pentru a ajunge la maturitate se cere educaţie”78. nr. 24 febr. dar şi a „străinilor interni”. prin suprapunerea. practic „să nu creeze. VII. 1882. 9 oct.

într-o Europă încă neaşezată – că la baza criticii sale – uneori dure – a stat doar criteriul economic şi moral. II. exagerând. 1998. în acest sens. Demonul teoriei a obosit. 1998. şi nu cel rasial sau confesional. p. Acest limbaj este aplicat „sudiţilor” (în care intrau imigranţi şi de alte etnii). erau priviţi cu simpatie. exagerând. p. 83 Eugen Simion. fac parte din arsenalul oricărui pamfletar. Idem. calomnii orchestrate agresiv de Alianţa Israelită Internaţională. Craiova. 308-309. scrise. p. H. filosemit. uneori violent. Tiktin. vol. nr. este. Toma Michieru etc. trebuie avută în vedere epoca în care a trăit şi a scris – o epocă românească de tranziţie spre un regim liberal autentic. nr. prin natura ei. care erau supuşi ambasadelor sau consulatelor străine la Bucureşti. Fundaţia Scrisul Românesc. Basarabia. * Eugen Simion. Demonul teoriei a oboist. Cu timpul vor deveni poate cetăţeni buni ai acestui stat”)81. este că „interesele reciproce sunt armonizabile. şi mai ales studiile şi articolele sale despre problematica evreiască. 10 iul. evreii deja împământeniţi. calităţii şi cantităţii elementelor imigratoare în raport cu populaţia autohtonă. Trebuie să-i analizăm cu obiectivitate şi cu calm ideile din articolele sale. Ideea călăuzătoare a tuturor articolelor şi studiilor sale. Fragmente critice. dar pentru aceasta se cere bunăvoinţă şi abnegaţie reciprocă”82.) a legat o strânsă prietenie. consacrate chestiunii evreieşti. iar cu unele personalităţi evreieşti (Moses Gaster. 29 iunie 1879. care respectau legile ţării. vol. În schimb. Să nu uităm că Eminescu a scris într-o epocă în care România era o ţară încă sub dominaţie străină. p. doreşte să scoată în evidenţă un adevăr. să nu uităm. IV. Se poate înţelege atunci de ce fantasma străinului revine atât de des în articolele sale şi chiar în unele poeme (Doina). 308-309. dar a-l considera pe Eminescu un scriitor xenofob şi un «spirit proto-legionar» reprezintă o aberaţie. că excesele de limbaj. 1. unele dintre provinciile istorice ale românilor (Transilvania. Nu trebuie mitizate şi nu trebuie manipulate accentele lui naţionale. conform cărora românii ar fi organizat progromuri. 2. VI. 143. II. sub presiunea evenimentelor”83. spre a nu avea obligaţii fiscale sau civile faţă de statul român.312 Tudor Nedelcea _______________________________________________________________________________ fenomen social. ale cărei ingerinţe în treburile interne româneşti erau de natură să izoleze România de ţările europene. Limbajul său. de fapt. Bucovina) erau sub ocupaţie străină. Fragmente critice. motiv pentru unele publicaţii ale vremii să-l considere. „Publicistica lui Eminescu este legată. ci modalităţii. 1881. Craiova. Idem. chiar unele derapaje. pledează pentru integrarea moderată a evreilor în viaţa publică românească („Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Când judecăm publicistica eminesciană. un răspuns la repetatele calomnii grosolane din presa europeană. care. Imaginarul lui politic este discutabil ca oricare altul. 148. de circumstanţele epocii şi trebuie judecată în raport cu ele. Fundaţia Scrisul Românesc. 82 81 . o realitate crudă şi un potenţial pericol economic sau statal.

XIXe siècle. tout en refusant les explications faciles. . notamment de ses représentants illustres tels Eminescu. Eminescu est sensible aux théories des influences. Roumanie. aux questions des politiques économiques et sociales dont la dimension diachronique est toujours bien mise en évidence.Eminescu şi realsemitismul (IV) 313 _______________________________________________________________________________ EMINESCU ET LE REELSEMITISME (IVE PARTIE) (Résumé) L’article ci-présent continue les préoccupations antérieures de l’auteur concernant le lieu du réelsémitisme dans le discours des élites intellectuelles de la Roumanie moderne. les minorités nationales. Mots-clefs: Eminescu. en attirant l’attention sur le rôle important des grands empires voisins tels l’Autriche-Hongrie. le réelsémitisme. L’analyse des textes qui lui appartient démontre une conscience impliquée activement dans les débats de l’espace publique roumain concernant le sujet.

.

Editura Academiei Române. Prin definiţia dată în dicţionar. În această perioadă. de obicei. S. 301–312 1 . p. Mircea Seche (coordonatori). stuf etc. Serie nouă. până în secolul al XIX-lea formau peisajul caracteristic al acestei regiuni. locuinţele au fost sub formă de bordeie sau locuinţe la suprafaţa solului. I. O privire antropogeografică asupra bordeiului este realizată de C. etnografi. I. Numeroşi cercetători (arheologi. Bordeiele au fost locuinţele care. Bucureşti. Rusu. cercetările arheologice au scos la iveală construcţii care coboară în timp până la sfârşitul neoliticului. Etnogeneza românilor. arhitecţi) au definit bordeiul. „colibă pe jumătate săpată în pământ şi acoperită tot cu pământ sau cu paie. filologi. 123. S. 1922. paie sau stuf”1. p. într-un studiu succint. ARHIVELE OLTENIEI. p. 3. sub formă de grupări mici. sau pe podurile teraselor. P. pe care le analizează în evoluţia lor teritorială şi temporară. Candrea. aşezările umane erau situate. unde formau adevărate „aşezări deschise” ori îmbrăcau forma unor movile artificiale denumite tell-uri. p. Nicolăescu Plopşor. 1931. Haşdeu. 1981.ETNOGRAFIE VECHI TIPURI DE LOCUINŢĂ PE TERITORIUL OLTENIEI ANCA CEAUŞESCU În regiunea de câmpie din sudul ţării. 2 I. Istoria critică a românilor. 6 C. într-o coastă de deal sau pe o denivelare accentuată a Ioan Coteanu. „locuinţă rudimentară sub pământ”4. Gh. Paul Petrescu este de părere că bordeiul este o „locuinţă vârâtă adânc în pământ construită. nr. 226. acoperită cu pământ sau cu paie. Dicţionarul explicativ al limbii române.”2. Nicolăescu Plopşor. în care reduce varietatea formelor de bordeie la câteva tipuri. 93. „locuinţă în întregime sau pe jumătate săpată în pământ… acoperită cu paie şi cu pământ – subterrana casa”5. p. 50-70% din numărul locuinţelor fiind sub această formă. stuf etc. 5 Gheorghe Focşa. Bucureşti. În lucrarea Arta populară românească. A.”3. 236. în lungul râurilor şi în luncile acestora. p. 1956. 4 B. Bucureşti. tom XLI. El defineşte bordeiul ca fiind „coliba sau «coverca» pe groapă acoperită cu pământ”6. bordeiul este „încăperea săpată (pe jumătate) în pământ şi acoperită cu pământ. 2010. În cadrul ambelor tipuri de aşezări. în BSRRG. 1975. Adamescu. ca fiind: „colibă (locuinţă) pe jumătate săpată în pământ. 24. aprox. 3 I. Bordeiul în Oltenia. Dicţionarul enciclopedic ilustrat. 1875. de obicei. Bucureşti. Luiza Seche. Bucureşti. Institutul de Lingvistică din Bucuresti. Elemente decorative la bordeiele din sudul regiunii Craiova.

în strânsă legătură cu realităţile economice şi politice. stuf. Arhitectura populară în România. Indiferent de definiţiile date. Însă. Ungaria. suntem de părere că bordeiul este o locuinţă săpată în pământ. ci continuă şi în Bulgaria şi alte ţări din Europa (Germania. 1967. p. 13. coceni etc. în întregime sau pe jumătate. dar subliniază şi faptul că. Contribuţii la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român. 1981. bordeiul a continuat să existe din Antichitate până în epoca contemporană. întrucât acesta a fost utilizat de diferite popoare. 9 Ibidem. 12 Eugenia Zaharia. Arta populară românească. care au avut o arie de răspândire mult mai mare11. Originea şi răspândirea geografică a bordeiului. economice sau climatice12. 1973. bordeiul nu este caracteristic unui anumit grup etnic. acceptă părerea că. Câmpia Olteniei. 157. privind adăpostul şi odihna. Editura Meridiane. clădită pe teritoriul României10. încă din comuna primitivă au fost atestate. alături de bordeie. în „Arhivele Olteniei”. locuinţă sau casă semiîngropată sau îngropată nu pot înlocui termenul de bordei. 1992. el fiind mai degrabă o rezolvare a unor probleme istorice. ci reflectă doar diferite stadii de evoluţie pe verticală ale bordeiului. coceni etc. şi locuinţe la suprafaţa solului. ocupând Câmpia Banatului. 157158. Bucureşti. 1981. nr. fiind una dintre formele de locuinţă obişnuite în preistorie. Câmpia Munteniei şi Dobrogea. 7. Autorul este de părere că termenii de semibordei. p. Bucureşti. în trecut bordeiul a fost una dintre formele vechi de locuinţă în anumite zone ale ţării. Săpăturile de la Dridu. bordeiul reprezintă „unul dintre cele mai vechi tipuri de locuinţă umană săpată în pământ şi acoperită cu pământ. p. 7 .316 Anca Ceauşescu _______________________________________________________________________________ terenului” şi îl deosebeşte net de casele pe «jumătate» îngropate. stuf. Editura Meridiane. Etnografia poporului român. 10 Grigore Ionescu. 15. Bucureşti. p. Editura Ştiinţifică. 156-157. Aria lui de răspândire este mult mai mare. Ion Vlăduţiu. Cehoslovacia). Serie nouă. în lucrarea Etnografia poporului roman. Dar. Georgeta Stoica. acoperită cu paie. întâlnite în Câmpia Română „a căror construcţie cerea până la o jumătate vagon de lemn de stejar… şi a căror monumentalitate a spaţiului interior le deosebea net de bordeiele deţinând prea puţin loc gol disponibil”7. Editura Academiei Române. Aşa după cum consideră Eugenia Zaharia. 153. p. fără ca acoperişul acesteia să se sprijine pe nivelul de călcare al solului”8. Originea bordeiului nu se poate stabili cu precizie. În opinia lui Nicolae Niţu. Grigore Ionescu îl consideră „una dintre formele cele mai vechi de locuinţă”. 11 Ion Vlăduţiu. Acest tip de locuinţă a fost folosit şi de populaţiile din Asia şi Africa9. p. Bucureşti. locuinţa de acest tip nu se opreşte la linia Dunării.. Ca tip de locuinţă dominantă în majoritatea satelor din sudul Olteniei. paie. Paul Petrescu. 8 Nicolae Niţu. se poate afirma cu certitudine că acest tip de locuinţă a apărut atunci când mediul natural geoclimatic nu a mai putut satisface necesităţile vitale ale omului.

Nicolae Niţu. 8-9. construite la suprafaţa solului. Nicolăescu Plopşor. 10. mai ales lipsa lemnului. 152. 13 Gheorghe Crăiniceanu.. El asemuieşte bordeiele cu adevărate vizuini în pământ. cu care trăiau comunităţile rurale din zonele de câmpie. . În opinia noastră. triburile umane se adăposteau în grote naturale. 15 B. Charles Laugier. bordeiul a apărut din necesitatea oamenilor de a se adăposti14. cit. Alimentaţia în diferite regiuni ale ţării şi în diferite timpuri ale anului. C. 1910.. Fundaţia Scrisul Românesc. P. în „Societatea de mâine”. unde construirea lui era foarte greu de realizat. an VII (1930). la câmpie erau nevoite să-şi improvizeze adăposturi scormonind pământul. într-o mică măsură. 18 În bordei trăiau toate categoriile sociale de oameni. subliniind că dezvoltarea bordeiului în regiunile de câmpie este datorată constituţiei litologice (argile şi marne). Igiena ţăranului român. Bucureşti. op. p. toate acestea constituie cauzele genezei bordeiului în Câmpia Dunării15. 152 ş. teama de invazii. Craiova. Originea şi răspândirea…. Locuinţa. cantitatea de material lemnos. din cauza substratului format din roci dure17.Vechi tipuri de locuinţă pe teritoriul Olteniei 317 ________________________________________________________________ Apariţia şi menţinerea bordeiului în Câmpia Dunăreană a fost explicată de numeroşi autori din timpurile moderne13. în vremuri preistorice. 16 Ibidem. 114. Sănătatea în Dolj. este irelevantă pentru că. cele care au determinat realizarea locuinţelor de tip bordei au fost. în cea mai mare parte. p. „drumurile de trecere” de aici fiind în calea năvălirilor războinice.. ce oferă o imagine dezolantă şi mizeră: „Departe nu zăreşti decât fumul ce iese de prin coşuri.. după apariţia acestui tip de locuinţă. Haşdeu. p. Invocarea condiţiei materiale. Valer Butură. 236. p. lipsa lemnului18. 1895. cit. cit. aproape imposibil. Focşa este de părere că. 19 Ana Toşea Turdeanu. Gheorghe Focşa. De altfel. acest tip de locuinţă a devenit adăpostul omului sărac. coborând în lungul Drincei. Desnăţuiului şi Jiului. Sabin Opreanu. Prin urmare. în perioada de apariţie a bordeiului pădurile ocupau suprafeţe întinse şi în regiunile de câmpie. 5. 81. Gh. Mai târziu. Ele au fost defrişate mult mai târziu. p. ci mai mult ca una adaptată condiţiilor social-istorice prin care au trecut locuitorii. lipsa de lemne şi. 148-149. condiţiile social-istorice şi.. Geografie istorică în hărţile secolului al XVIII-lea.a. p. 41-42. care uşurau săparea gropii acestuia.. iar de aproape vezi numai streşinile. era aproximativ egală cu cea folosită pentru o casă la suprafaţă. 3. p.. cit. Oltenia. p. nu în ultimul rând. Haşdeu consideră că frigul. 17 Nicolae Niţu. În timp ce în zona de munte – susţine autorul. puţin ridicate deasupra solului şi formate din nişte bârne acoperite de ţărână peste care creşte iarbă”16. Teama de invazii. încălţămintea. până la Dunăre19. Bordeiul în. îmbrăcămintea. comparativ cu regiunile de munte. 16. op.S. op. op. p. p. utilizată la construirea unui bordei. Originea şi răspândirea…. Nicolae Niţu pune accent pe influenţa factorului geografic. 14 Gheorghe Focşa. Bordeiul. p. în timp ce populaţia înstărită locuia în case solide. el nu poate fi înţeles ca o locuinţă săracă. Craiova.

astfel încât impresia care se crea era aceea a unei populaţii care nu beneficia de condiţii optime de viaţă. care ne-au vizitat ţara. La acea dată. În acea perioadă.832 de bordeie. Dată fiind această situaţie. În anul 1842. . p. fuga locuitorilor din sate a devenit o realitate socială. călătorul englez Wilkinson nota: „Judecând după priveliştea care îl izbeşte. În timpul stăpânirii otomane. Crăiniceanu. Bucureşti. 1929. Lito-tipografia Carol Göbl. Aceeaşi imagine reiese şi din scrierile multor călători străini. Ghe. după cum o descriu medicii progresişti de la acea vreme23. op. vol. în Câmpia Română 40% dintre locuinţe erau bordeie. un alt călător străin. 28. Bucureşti. iluminatul şi încălzitul ei. când populaţia fugea din calea năvălirilor. 23 N. p. N. p. alimentaţia ţăranului în deosebitele epoce ale anului. Civilizaţia vechilor sate româneşti.318 Anca Ceauşescu _______________________________________________________________________________ jafurile şi dezastrele luptelor ce se purtau pe aceste teritorii i-au determinat pe locuitorii de aici să nu-şi construiască locuinţe durabile. trăind „precum cârtiţele sub pământ. fiind singura cale de protest pentru neajunsurile şi nedreptăţile la care erau supuşi. Analele statistice şi economice. Romanaţi şi Teleorman (fig. faţă de 588 de case la suprafaţa solului25. 1)24. Bucureşti. Către sfârşitul secolului al XIX-lea. călătorul ar fi putut umbla mult şi bine ca să găsească satul pe care îl căuta şi pe care de fapt îl călca sub picioare”22. 1895. scobite în pământ la adâncimi de doi metri şi având o suprafaţă de doi până la trei metri şi de doi sau trei lărgime. Ibidem. În mediul rural al judeţelor din Câmpia 20 Henri H. călătorul este ispitit să se creadă într-un pustiu. arată că. O astfel de situaţie caracterizează secolele XVII-XIX. p. Pe harta lui Schwantz (1722) figurau 48 de sate părăsite în judeţul Dolj şi 96 în Mehedinţi. se păstra aceeaşi imagine „tristă” a satelor. III. cit. 1968. 24 Dionisie Pop Marţian. 25 Ibidem. atunci. 52. Locuinţa. 22 21 . Igiena ţăranului. totuşi. revenind. Stahl. El întâlneşte prea puţine locuinţe în calea sa. 6-9. fenomenul părăsirii satelor luând. afară doar de conacele poştei. Paul H. ţăranii din Moldova şi Muntenia nu aveau drept locuinţă decât bordeie întunecate şi pline de fum.. Manolescu. şi abia de poate întrezării alte urme ale locuitorilor”21. imaginea satelor era deprimantă. Statistica întocmită de Dionisie Pop Marţian. Stahl. Iorga. Bucureşti. cumplit de săraci şi neomenos de jefuiţi… nu avea nici măcar un minim de bunăstare care să îngăduie să înflorească cultura”20. Istoria românilor prin călători.. proporţii de masă. 121-129. în satele din judeţul Dolj existau 22. după acalmarea situaţiei. bordeiele erau în număr foarte mare. p. 1860. 8. francezul Ubicini. în anul 1860. Subliniind aspectul mizer al bordeielor. Dacă n-ar fi fost fumul care ieşea din bordeie şi care îţi arăta de departe că acolo se află oameni. cu pondere foarte mare în judeţele Dolj. spunea: „Până acum câţiva ani. în anul 1820. încălţămintea. Îmbrăcămintea. săraci. nr. cătunele alcătuite din îngrămădirea unor astfel de construcţii ţi se păreau a fi un câmp acoperit cu muşuroaiele unor cârtiţe uriaşe.

Crăiniceanu.4%.000 0 Total case Bordeie Nr. 8. în judeţele Teleorman şi Vlaşca şi 81. p. 1920.000 10. Bordeiul în.000 50. riverane Dunării. vara faţă de temperaturile excesiv de mari şi iarna faţă de geruri şi viscole)..128 de bordeie. S.000 30.904 locuinţe semiîngropate27.. Ilfov şi Romanaţi. Ialomiţa. Numărul bordeielor a scăzut destul de mult către începutul secolului al XX-lea. în Oltenia mai erau doar 12.7 şi 97. nr. p. Menţinerea bordeielor vreme îndelungată a fost cauzată tocmai de condiţiile grele de viaţă din trecut. 27 26 O R o m lt a Te naţ i le or m an Vl aş ca ila Br ă D ol j Ia lo m iţa .049 în Teleorman. la începutul secolului al XXlea (în anul 1912). între 93. 13. adaptarea lor la condiţiile pedoclimatice ale stepei (ofereau protecţie. 1. op.357 în Romanaţi. După statistica întocmită de L. umezeală în exces). puteau fi refăcute mult mai uşor în cazul în care erau distruse de invadatori. p. 13. în judeţul Dolj mai existau doar 6.825 în Vlaşca26. Instabilitatea şi sărăcia sunt elemente ce definesc realitatea acelor vremuri. între 97. întocmită pe baza recensământului general al populaţiunii din 19 decembrie 1912. astfel încât. L. în judeţele Dolj. în judeţele din Câmpia Română riverane Dunării. la recensământul din anul 1859 60. cât şi puterea tradiţiei. casele astfel construite. păstrată şi respectată timp îndelungat: „Bordeiul moştenit din moşi strămoşi nu putea fi uitat nici chiar poruncit de lege”28. Numărul de bordeie.3 şi 93. pe lângă multe dezavantaje (lipsa de lumină şi aer.Vechi tipuri de locuinţă pe teritoriul Olteniei 319 ________________________________________________________________ Română.1% în judeţul Brăila. Colescu. Nicolăescu Plopşor. Bucureşti. cit.5%.593 în Olt. 121. De altfel. Ori. v Ilf o Fig. după cum urmează: 99.000 40.000 20. 415 în Mehedinţi. 1. 1.3% în judeţul Olt. Colescu. 28 C. bordeiele deţineau ponderi diferite. Statistica clădirilor şi a locuinţelor din România... „într-un sat alcătuit din bordeie. anevoie Gh. 43-44.

Felix. 46-47. Aceleaşi condiţii neadecvate de locuire au fost sesizate şi de alţi medici progresişti. de preparaţiunea alimentară etc.. 31 N. I. mi s-a întâmplat să fiu forţat a ieşi afară îndată. care au subliniat influenţa nefastă asupra sănătăţii individului32. În Lunca Dunării. S. Condiţiile precare din interiorul bordeielor l-au determinat. Manolescu. au fost cei din pătura înstărită. Surprinzător este faptul că bordeie rudimentare existau şi în anul 1968. De altfel. lângă satul Ghidici. Către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor. […. 2). construindu-şi case la suprafaţa solului. nici chiar proprietarul”29 sunt alte elemente care au contribuit la persistenţa bordeiului în Câmpia Dunăreană până la începutul secolului al XX-lea30. 30 29 . format din bordeie care. „Igiena bordeelor este rea: în ele lumina naturală este mai mult decât insuficientă – ne spune N.”31. Istrati consideră bordeiele adevărate găuri săpate în pământ. deseori fără ferestre. cit. 1870. Cei care au renunţat primii la bordeie.. am primit răspunsul: ne-am învăţat Domnule” (C. nr. unde întrebând pe locuitori cum pot trăi în acel fum. cum ar fi lipsa de lumină şi aer. cu locuinţe amplasate mai ales la marginea satelor. însă într-un procent mai redus (fig. cit. 103. Nicolaescu-Plopşor” din Craiova. Salubritatea satelor. există mare umezeală şi multe gazuri în atmosfera interioară a bordeielor.320 Anca Ceauşescu _______________________________________________________________________________ poate ieşi cineva din obicei. 32 C. cu o atmosferă greu de suportat. cit. de acesta. op. şi mari dezavantaje. în „Tratat de igienă publică”. 388. de aparatele de încălzit. Locuinţa de acest tip are. Manolescu – umiditatea este prea mare. Gheorghe Crăiniceanu. să le asemene cu „locuinţe potrivite pentru sălbatici”. Nicolae Niţu. op. din această cauză. umezeală în exces. p. cu umiditate mare şi aerisire aproape inexistentă: „Intrând în camerele locuite iarna. constatări reliefate în scrierile medicilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. De menţionat şi faptul că bordeiele erau şi locuinţe ale populaţiei din mediul urban. vezi şi Dr.. Istrati. însă. I. p. în cercetările efectuate cu colectivul de cercetători de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. a descoperit un cătun de rudari. „de la distanţă apărea ca un relief dens ondulat acoperit de o vegetaţie bogată şi numai foarte de aproape se observau uşile de la intrare şi coşurile pe unde ieşea fumul”. 320-334). menţinerea bordeielor până la începutul secolului al XX-lea se datorează şi condiţiilor materiale diferite pe clase sociale. p.] Ventilaţiunea bordeelor este foarte defectuoasă şi. produse de animale ce mai trăiesc cu omul. pe acelaşi autor. p. op. Bucureşti. în bordeie locuia numai populaţia săracă.

S. din Câmpia Română (1859) 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 Ilf ov O lt D ol j rm an 25. spaţiu cât mai confortabil pentru desfăşurarea activităţilor casnice. erau săpate sau aranjate în pământ. pentru a evita contactul direct cu exteriorul şi inconvenientul intrării sau ieşirii din bordei. scoase la iveală de săpăturile arheologice. bordeiul având. Te le o . se lăsa până la nivelul solului. acoperişul în două ape. streaşină (somina). iar acoperişul ajungea până la nivelul solului. după părerea autorului. N. bordeie Nr. oamenii au construit în faţa acestuia o mică încăpere în pantă. pereciorii. De altfel. pe măsura dezvoltării economice şi a îmbogăţirii cunoştinţelor tehnice. Bordeiul preistoric era în totalitate săpat în pământ. Plopşor numeşte acest tip de locuinţă bordei-casă. ceea ce. bordeie Urban Rural Judeţe Fig. pe medii. bordeiul a început să „se ridice din pământ”.000 10. după cum ne spune acelaşi autor. firida. 2. brăgăul. în judeţele riverane Dunării. Nicolăescu Plopşor. născut din necesităţile materiale specifice vremurilor respective. astfel. groapa fiind mai puţin adâncă. ci pe cosorobi. cu unelte simple de lemn sau de corn de cerb. pereţii erau sau nu căptuşiţi cu lemn. numită gârlici. denotă lipsa lemnului. atestă bordeiul ca formă arhitectonică primitivă. 126. Dovezile materiale.Vechi tipuri de locuinţă pe teritoriul Olteniei 321 ________________________________________________________________ Numărul de bordeie. Intrarea în bordei se făcea direct de afară. El s-a îmbunătăţit în timp. sub impulsul cerinţelor generale pentru adăpost. potvalele.000 20. Bordeiul în ….000 0 Nr. Treptat. care cobora treptat până ajungea la 33 C. din pământ şi strat gros de paie. sau casă în pământ33. paturile şi chiar scaunele dimprejurul vetrei. p. Formele primitive aveau o singură încăpere cu rol multifuncţional (bucătărie şi cameră de locuit). Acest tip de bordei nu are tavan. nr. După cum am menţionat anterior. mârtacii nu se mai sprijineau direct pe sol.000 15.000 5. Într-o etapă ulterioară.

mai multe funcţii. 3 a). acesta va da naştere prispei la casele construite la suprafaţa solului34. „la vatră”) îndeplineşte. nr. nr. peste pământ creşteau ierburi. Intrarea în casă se face. prin gârlici. fiind sprijinit lateral pe cosoroabe. stuf sau coceni şi. Originea şi răspândirea. care capătă funcţia de spaţiu tranzitoriu. alături de odaia de locuit. deasupra acestora.5-2 m. p. astfel încât imaginea bordeiului era aceea a unei movile de pământ de forme diferite. Cu timpul. În mod firesc. În general. de trecere. Fig. 3. apariţia unei încăperi reci. 4). Peste căpriorii. pe stâlpii centrali se sprijinea grinda de coamă. în continuare. constituie modalitatea cea mai răspândită de creştere a planului locuinţei. iar gârliciul devine spaţiu unde sunt depozitate mici unelte şi lăzi. 153. în funcţie de planul său (fig. Planuri de bordeie (după Gh. cu elemente de umplutură formate dintr-o împletitură de nuiele şi pământ lutos. Pereţii erau formaţi din stâlpi masivi de stejar. 34 Nicolae Niţu.. se puneau crengi lungi. De fapt. pământ bătătorit... . amestecat cu pleavă sau paie. acum.322 Anca Ceauşescu _______________________________________________________________________________ nivelul încăperii (fig. Încăperea originală („la foc”. Acoperişul era conceput în două ape. bordeiele erau adâncite în pământ cu 1. peste care erau aşezate paie. fixaţi cu unul dintre capete pe coama casei şi cu celălalt pe cosoroabe. Focşa. 1956). înfipţi vertical în pământ. şi de aici în camera cu vatra.

fie îşi pierde o parte din funcţii. ca urmare a creşterii numărului membrilor familiei sau din motive economice. d. 3 b. ţestul era considerat sfânt. nr. pâinea sacră. număr ce variază în funcţie de starea materială a locuitorilor (fig. hainelor şi alimentelor. două sau trei încăperi. Atlasul etnografic al României. 1956). Timpul confecţionării variază de la o localitate la alta: la Ropotinul ţestelor. care este încălzită cu o sobă oarbă. uneori are în faţă două portiţe. de formă piramidală. în continuare. aşezată lângă peretele comun35. Galicea Mare) sau duminică (coord. făcând legătura acesteia cu exteriorul. în marţea a treia după Paşti (com. „la vatră”) are situată. Ion Ghinoiu. în cazul în care noua încăpere devine odaie de locuit. fie îşi păstrează funcţia de încăpere de bază a casei. Încăperea centrală. sub el fiind coaptă. în situaţia în care noua cameră este cămară (celar). În lumea tradiţională. Bucureşti. de la nivelul solului până la jumătatea intrării. I Habitatul. deasupra căreia se înalţă hornul. Planurile caselor româneşti ţărăneşti. cu gârlici şi o încăpere. p. Pentru confecţionarea lui. Necesitatea măririi spaţiului de locuit. pe muşuroaie care aveau forma viitoarelor ţeste. Amestecul era călcat cu picioarele şi apoi pus la uscat. 237). Tache Papahagi. de către femei. i s-au adăugat încă una. Planului iniţial. Tome troisieme. 16. 37 Ţestul era un capac rotund. femeile amestecau pământ (lut) cu pământ luat de la o fântână sau de la rădăcina unui măr dulce. folosită 36 35 . Tipuri de bordeie. MCMXXXIV. Segarcea). pe fundul gropii. făcute din gratii. e). Această încăpere („la foc”. 1934). Focul se face în „unghieţ”. p. nu are uşă. ca de altfel şi nevoia îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Ţestul era aşezat direct pe vatra încinsă.Vechi tipuri de locuinţă pe teritoriul Olteniei 323 ________________________________________________________________ a b Fig. confecţionat din pământ. folosit la prepararea mâncărurilor Paul Stahl. aceeaşi funcţie – „de tranzit” către camera de locuit –. în iunie şi iulie (com. nr. peste alimente sau peste pâinea pusă la copt. Cetate. îndeosebi. p. spaţiu de depozitare a uneltelor. Editura Academiei Române. b – bordei acoperit cu pământ (după Tache Papahagi. vol. câlţi tocaţi sau paie şi baligă de cal sau de vacă. au determinat modificarea planului locuinţelor. 1958. sub coşul piramidal. a – bordei în construcţie (după Gh. Images d’etnographie roumaine. Sibiu. 25. c. În acelaşi colţ se află «ţăstul»37. în colţul opus intrării. Din acelaşi „unghieţ” se deschide gura sobei oarbe în peretele despărţitor36. Gârliciul (tinda) îşi păstrează. 4. Bistreţ. neîncălzită. Focşa. Bucureşti. vatra focului. 2003.

în planul bordeiului a apărut „soba”. mai întâi în tinda. În colţul opus intrării. lingurile de lemn etc. de tipuri arhitectonice variate (fig. op. cele mai frecvente în aceste locuri. 16. Tradiţia spune că ţestul spart nu se arunca la gunoi. unde au fiinţat multe veacuri ca locuinţe cu caracter general. În colţul opus vetrei. în interiorul ei erau „adunate” toate cele necesare traiului. acesta este format dintr-o sobă oarbă de formă prismatică. p. „Soba” avea o singură fereastră. pentru că se risca apariţia de bube pe corpul celui care îl arunca. în pantă. e).. 40 Gheorghe Focşa. Intrarea în bordei se făcea pe latura cea mică a acestora. p. fie în camerele de locuit. scoarţe sau chilimuri frumos colorate. 14. iar în lungul pereţilor. peste care era pus teancul de ţesături în surplus sau din zestrea de nuntă. confecţionată din cărămidă sau chirpici. de la nivelul superior al gropii în sus. fie pe patul de scânduri sau pe laviţe aşezate pe butuci. „la foc” (ogeac) 3 x 4 m sau 4 x 4 m. 3 d. prevăzută cu vergele de fier. de fapt. cit. p. asigura toate nevoile curente ale familiei. din paie39. apoi în încăperea centrală. Această încăpere nu are fereastră. . Acesta se sprijină oblic la foc cu „lanţurile coşului” şi din cauza greutăţii mari (50-60 kg) se mânuieşte numai cu ajutorul „fierului ţăstului”. erau înşirate obiecte de uz gospodăresc: vasele pentru gătit. iar podeaua este din pământ bătut. În condiţiile în care „groapa cu focul”. lateral. Planurile mai evoluate. Situat lângă peretele despărţitor.). două paturi din scânduri. scundă cu trei picioare şi scaune. 38 Tache Papahagi. o vergea de fier38. dependinţele. În lungul pereţilor laterali. Acestea erau acoperite în zilele de lucru doar cu rogojini.324 Anca Ceauşescu _______________________________________________________________________________ şi coptul pâinii. nr.. de regulă. era aşezat patul. colacii de pomană etc. iar în zilele de sărbătoare cu velinţe. 39 Ibidem. fie în camera de locuit şi celar (cămară). Plafonul tindei este făcut din împletituri de trestie cu papură (coteţe). care este. erau aşezate. au fost bordeiele cu trei şi patru încăperi: tinda (gârlici) 3 x 5 m. preluând funcţia de încăpere de locuit. pe care erau frumos aranjate icoane. în unghi drept. Lângă peretele din faţa vetrei. 107. cit. În structura sa interioară. cinci şi chiar şase încăperi cu funcţii distincte. „soba” (camera de locuit) 4 x 4 m şi „celarul” (cămară) 3 x 4 m40. fie în cuie de lemn bătute în perete. încălzite cu sobe oarbe. făcut din scânduri sprijinite pe pari bătuţi în pământ. aşezată. În unghiul format de cele două paturi erau aşezate «lacra» şi «lada de zestre». puţină lumină pătrundea în încăpere prin hornul de deasupra vetrei. găleţile pentru apă şi căucele din lemn sau aramă. un loc aparte îl ocupa sistemul de încălzire. Însă. obiecte de ceramică şi altele. se găseau o masă rotundă. în diverse ritualuri (turta ursitorilor. de aici. întâlnite în regiunea olteană. erau fixate poliţe lungi cu marginile superioare traforate. cum mai era numită această încăpere. op. fie în camera de locuit şi grajd. fixate pe tălpi sau pari înfipţi în pământ. au fost cele cu patru. unde sunt vatra şi hornul şi. Mai târziu.

p. cârciumi. 154. p. aspectului contradictoriu între spaţiul interior. avec des maisons construites au dessus du sol. env. cartea I. 154. Mazilescu. cercetări. ils ont formé le paysage caractéristique du sud de l'Olténie. p. în „Oltenia-documente. culegeri”. . 278. 50-70% des logements sont sous cette forme. descoperit pe Valea Călmăţuiului de Teleorman. S. Bucureşti. dispunând de două ieşiri în «inima pădurii». de-a lungul evoluţiei sale. prin utilizarea lemnului şi a cărămizii. ne pun la dispoziţie referinţe asupra culturii materiale şi spirituale a comunităţilor umane de la acea vreme şi până în prezent. Cele două încăperi comunicau între ele printr-un tunel. au avut loc îmbunătăţiri constructive. în „Historica”. inexistenţei plasticii arhitecturale. De altfel. Biserica-bordeiu din Oltenia. cercetări. 2005. şi cel exterior. 1974. în care era construită o fântână”42. 44 Ibidem. p. „se compunea dintr-o încăpere lungă de 20 de m. rămas în urmă.Vechi tipuri de locuinţă pe teritoriul Olteniei 325 ________________________________________________________________ La bordeiele cu plan dezvoltat (5-6 încăperi) ale locuitorilor mai înstăriţi din secolul al XIX-lea. Hutte (bordeiul) a été utilisé dans les régions rurales et les zones 41 Nicolae Niţu. 108). LES ANCIENS TYPES DE LOGEMENTS EN OLTENIE (Résumé) Dans la région sud de plaine il y avait. încăperile mai erau folosite drept cârciumă41. Craiova. Originea şi răspândirea…. Craiova. 1940. nr. op. în „Mitropolia Olteniei”. p. în „Oltenia-documente.. cit. Un astfel de bordei-cârciumă. nu numai ca locuinţă umană. către sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în cursul secolului al XIX-lea. p. III. care au asigurat un confort similar locuinţelor de la suprafaţă. Doru Căpătaru. la câmp şi în care se păstra vinul44. 43 C. adăposturi pentru animale sau depozite pentru vin şi alte alimente.175-176. bordeiele. 2. Ion Ionescu de la Brad menţionează pentru Câmpia Olteniei 11 biserici bordei: 3 în plasa Balta şi 8 în plasa Câmpu (Ion Ionescu. uneori chiar superior acestora. Nicolăescu-Plopşor. În satele oltene. folosită drept cârciumă şi o a doua încăpere de aceeaşi lungime utilizată ca dormitor. p. Biserica-bordei din Oltenia. 1940. nr. creşteri ale spaţiului interior (bordeie cu mai multe încăperi). Ioan S. 5-8.. alături de tipurile de bordeie menţionate au mai existat bordeiaşul – un bordei pentru animale cu o singură încăpere şi bordeiul-pimniţă – construit în vie. 1. cit. 21. Bisericile bordei din Oltenia. Focşa. habitations souterraines appelées huttes (bordeie). printre altele. chiar şi bisericile au fost sub formă de bordeie43. Jusqu'au XIXe siècle. se datorează. 42 Nicolae Niţu. Dăinuind din vremuri îndepărtate. ca tip de locuinţă. ci şi ca lăcaşuri de cult. Renunţarea la bordei. 7. nr. evoluat. Gh. op. Evoluţia aşezării locuinţei şi gospodăriei pe valea Oltului inferior. Identificarea bordeiului cu o locuinţă insalubră este numai parţial justificată pentru că. din cauza poziţiei faţă de sol. cartea I. în unele cazuri. culegeri”. 11. nr. 11-14. p.

Mots-clefs: sud Olténie. culture matérielle. étroitement liés aux réalités historiques et économiques. mais aussi de lieux de culte. non seulement d'habitation de l'homme. avec un taux plus élevé dans les villages (plus de 90% en 1860). avec une part élevée. huttes (bordeiele). régions rurales. habitation. nous donne des informations sur la culture matérielle et spirituelle des communautés humaines depuis ce moment jusqu'à maintenant.326 Anca Ceauşescu _______________________________________________________________________________ urbaines. . les refuges pour animaux ou de stockage du vin et d'autres aliments. Survécu depuis l'Antiquité jusqu'à l'époque contemporaine. pubs. hut (bordei).

Astfel. 163. în apa Iordanului. IV). Tatăl glăsuieşte în ceruri. la vârsta de 30 de ani. Cele mai vechi menţiuni despre existenţa acestei sărbători datează cel puţin din sec. 327-332 1 . iar în Testamentum Domini (sec. 24. Fiul lui Dumnezeu. iar Duhul Sfânt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3. Astfel. deoarece la această dată Mântuitorul S-a arătat pentru prima oară în lume. al IV-lea. Ioan. cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Fiul se botează în Iordan de la Ioan. Epifania este singura sărbătoare amintită. ci şi datorită personalităţii putnernice a acestuia. atât prin glasul lui Ioan. cu excepţia donatiştilor africani. de la Înaintemergătorul Său. Bucureşti. Liturgica generală cu noţiuni de artă bisericească. p. este menţionată printre primele sărbători creştine. În ziua de 6 ianuarie. Şi-au însuşit această sărbătoare în sec. Totodată. În Constituţiile Apostolice. o predică privind Boboteaza îi aparţine Sfântului Grigorie Taumaturgul din sec. Iisus se pregăteşte să vestească pe pământ Evanghelia mântuirii şi vine să mântuiasă sufletele noastre. sărbătorea Naşterii Domnului şi cea a Botezului s-au generalizat treptat în toată lumea creştină. JUDEŢUL OLT LOREDANA-MARIA ILIN-GROZOIU O zi importantă în calendarul sărbătorilor domneşti sau praznicelor împărăteşti cu dată fixă este 6 ianuarie.DATINI ŞI CREDINŢE DE BOBOTEAZĂ DIN COMUNA FĂLCOIU. ediţia a II-a. spunând: Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit. dându-le sărbătoarea Naşterii Domnului. zi consacrată botezului primit de către Iisus. p. Ene Branişte. nu numai pentru că se simţeau păcătoşi. Sărbătoarea se mai numeşte şi Epifania sau Teofania. tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist. care s-au împotrivit sărbătoarei Epifaniei4. se arată pentru întâia oară. III. 16-17). fiind mărturisit ca Mesia. fiind curioşi de modul lui de exprimare faţă de prorocirea iminentei pregătiri a fiecăruia. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Serie nouă. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 1993. nr. ARHIVELE OLTENIEI. Iisus înainta şi el împreună cu mulţimea. fiind atestată pentru prima dată de către Clement Alexandrinul la Alexandria2. 3 Ibidem. cât şi prin cel al Tatălui din ceruri1. pentru dobândirea împărăţiei lui Dumnezeu. adică Arătarea Domnului. alături de Paşti şi Rusalii3. la Iordan. Oamenii de pretutindeni alergau la Ioan. 4 Ibidem. arhitectură şi pictură creştină. 2 Ibidem. alături de Naşterea şi de Învierea Domnului. II. 2010. prin schimbul cu Răsăritul.

p. întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte. că se află printre oameni: În mijlocul vostru se află Acela pe care voi nu-L ştiţi (Ioan 1. după cum se menţionează în pericopa Apostolului. Hristos îi cere lui Ioan să-L boteze în râu. a venit să fie botezat de Ioan. Bucureşti. credincioşii luăm parte la toate acestea prin Taina Sfântului Botez. ci evenimente actuale. p. Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţi de peste an. în fiecare an8. p. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui. Băjău. a jerfirii de Sine”10. nici în viaţa Lui. El a reactualizat atât potopul care a înecat lumea pe vremea lui Noe. Primind botezul pocăinţei de la Ioan. care se citeşte la Botez: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat. În slujirea dreptei credinţe-Predici-. moartea şi coborârea Sa în mormânt. botezul Domnului. Din cadrul mulţimii. cel care nu avea pentru ce să se pocăiască. Prin botez. Cele întâmplate la râul Iordan. prin slava Tatălui. Contrar aşteptărilor. care se săvârşesc în Biserică. sfinţirea apelor nu constituie doar amintiri ale unui trecut. cât şi înecarea lui Faraon şi a oştirii egiptene în Marea Roşie7. Editura Episcopiei Buzăului. Iisus ia asupra Sa păcatul lumii în chip întreit: întrupându-se. 2006. Aşadar. omul păcătos. singurul care l-a cunoscut a fost Ioan Botezătorul: Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii (Ioan 1. ca pe toţi ceilalţi. Raze din lumina lui Hristos. 385. prin botez. 2008. p. 10 Ion L. arătarea Treimii. p.328 Loredana-Maria Ilin-Grozoiu _______________________________________________________________________________ neexistând „nimic care să-ţi sară în ochi. 86. Ioan strigase că Mesia a şi venit pe pământ. a mântuirii şi a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi9. pentru ca. Hristos a coborât în apă nu ca să Se cureţe pe Sine. nici în felul cum era îmbrăcat. Predici. 84. Editura Policrom. Hristos a afirmat: Lasă acum. 83. 29). sfârşind cu patimile. 26). Editura Mănăstirea Sihăstria. care nu strălucea prin asprimea ascezei ca a lui Ioan”5. 152. Ioan l-a recunoscut pe Hristos. Putem afirma că. 8 Ştefan Slevoacă. p. aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Iisus ne dezvăluie taina spovedaniei. 117. Astfel. supunându-se legii şi jertfindu-se6. precum Hristos a înviat din morţi. 1996. ediţia a III-a. că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Cel fără de păcat. 9 Ilie Cleopa. Buzău. nici în înfăţişarea Lui. 6 Ibidem. şi noi. 7 Ibidem. Mai înainte să-l vadă. dar nu cunoştea planul Lui de mântuire. în româneşte de Anca Sârbulescu. Editura Ileana. Domnul „ne-a descoperit taina pogorământului Său. Craiova. La împotrivirea lui Ioan. ediţia a II-a. atunci vom fi părtaşi şi învierii Sfântul Nicolae Velimirovici. ci ca să se înece în chip simbolic omul cel vechi. 2007. 5 .

ne-a arătat legătura pocăinţei cu Sfântul Botez. deci în sânul Bisericii. El ne-a dat exemplu personal prin intrarea Sa în apa Iordanului. Cunoscând aceasta. de Sfântul Andrei. Deşi era fără de păcat. Astfel. deşi nu avea nevoie nici de pocăinţă. Aveam o recoltă bogată. pentru a nu mai fi robi ai păcatului”11. 13 Ibidem. că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El. în vederea dobândirii împărăţiei cerurilor12. Dulcele Duh al lui Dumnezeu se pogoară asupra noastră ca un porumbel.. De asemenea. pocăinţa este absolut necesară după Taina Sfântului Botez13. şi nu numai. înainte de aprinderea focului. Bucureşti.). Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 2010. După întreita cufundare în apă. Dimineaţa. păcătoşi fiind. funcţia ritului fiind aceea ca fata să-şi viseze alesul. Astfel. p. Cioroiu. ieşim din apă una cu Hristos Cel viu. fiind pline de semnificaţii. botezul cu sânge” (Fapte 7. Oamenii. 14 Inf. şi ies născuţi a doua oară prin apă şi Duh. Aceia însă. Să reţinem o mărturie în care el se practică de Bobotează: „Când eram tânără. al doilea botezul lui Hristos cu Duh Sfânt şi cu foc. acum. Maria Cornescu.. 86 ani. privind Boboteaza. 124. 55-59).. 2006. Martirul pentru Hristos e socotit chiar un al treilea fel de botez. judeţul Olt 329 _______________________________________________________________________________ Lui. insuflându-ne harul Său cel atotputernic (. pentru a evolua duhovniceşte.. nu se mai păstrează obiceiul. p. sfinţit. judeţul Olt. care cugetă la mântuire zi şi noapte. ca să se nimicească trupul păcatului. se naşte pentru a doua oară duhovniceşte. Iată ce a mărturisit Sfântul Vasile cel Mare în legătură cu botezul: „Coborând în apă murim împreună cu Hristos. intră în apa Botezului. primul fiind botezul lui Ioan cu apă. la Bobotează. care este în perioada de început a formării sale. şi după ce măturam. omul se naşte cu adevărat spiritual. Acest rit este practicat la patru sărbători de peste an: la Anul Nou. strângeam gunoiul şi-l păstram până primăvara tot pentru straturile de legume”14. se învrednicesc de arătarea tainelor dumnezeieşti descoperite la Iordan. când o împrăştiam pe pământ în martie pentru a-l face rodnic şi a-l proteja de gândaci. luam cenuşa din sobă cu ajutorul unui vătrai şi o păstram în găleţi până primăvara.. aşteptam cu Molitfelnic. Este vorba despre un om nou. Ritul ursitului este încă viu în această zonă a Olteniei. de Sânziene. ajunul Bobotezei este un moment prielnic descântecelor şi altor practici magice. aşa cum s-au învrednicit mulţi sfinţi şi mucenici ai lui Hristos. în numele Sfintei Treimi. 12 Ibidem. s-au păstrat în această zonă a Olteniei. când se presărau peste straturile cu legume: „Dimineaţa. 43-44. Cele întâmplate la botezul lui Hristos s-au întâmplat la botezul fiecăruia dintre noi. 11 . Dar. 122. se strângea cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până primăvara. Iisus a primit de la Înaintemergător botezul în Iordan.Datini şi credinţe de Bobotează din comuna Fălcoiu. cu desăvârşită smerenie şi ascultare de Dumnezeu. Ritualurile şi tradiţiile. dar şi legumele sunt altele.... p. iar al treilea botezul mucenicesc. devreme.

Cioroiu. Se credea că primul care va muri. animalele din grajduri vorbesc între ele despre vechi comori ascunse.330 Loredana-Maria Ilin-Grozoiu _______________________________________________________________________________ nerăbdare Boboteaza. judeţul Olt. pentru a fi sfinţite şi consumate în ziua de Bobotează „În fiecare an trăim aceeaşi emoţie. Tot în legătură cu această sărbătoare. În ajunul 15 16 Inf. în dimineaţa de Bobotează. 18 Inf. şi aşa a fost. 19 Inf. 75 ani. fiind folosită sintagma „gerul Bobotezei”. aceeaşi bucurie aşteptând preotul satului să vină cu Boboteaza. se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii. Ne trezim de dimineaţă. ne urează un an bun şi ne îndeamnă să venim la biserică şi să avem sufletele întotdeauna pregătite pentru Dumnezeu”19. Stela Ciunescu. iacă am ajuns în acest sat”15. 2010. începem noul an cu sufletele curate şi casele sfinţite. poarta larg deschisă. 2010. Când venea preotul cu Boboteaza. În ajun. crucea. 78 ani. Eu m-am visat peste un deal. judeţul Olt. anul va fi bogat în pâine şi peşte. icoana Sfântului Ioan Botezătorul. Ion Negru. judeţul Olt. Şi acum fetele mai păstrează acest obicei”16. Astfel. Cioroiu. Teodora Pescaru. astfel. aceştia vor avea rod bogat. În seara de Ajun a Bobotezei. în acea familie. fiindcă atunci făceam vrăji ca să ne cunoaştem ursitul. dacă. ţin în această zi post negru. se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Are la el buchetul de busuioc uscat. Busuiocul sub pernă se pune nu numai în noaptea de Bobotează. însoţit de cântăreţul bisericesc. Persoana al cărui cărbune se stingea. 74 ani. şi căldăruşa cu aghiasmă. judeţul Olt. dacă în ziua de Bobotează vremea este frumoasă. Cioroiu. nu se dă nimic cu împrumut. Este aşteptat cu casa curată. Preotul şi cântăreţul sfinţesc cu aghiasmă fiecare odaie. pe care le puneam sub pernă. tradiţia spune că: fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an. cei care au necazuri şi tinerii care doresc să aibă noroc în căsnicie. umblă din casă în casă pentru a sfinţi locuinţele oamenilor cu apa care a fost sfinţită în dimineaţa acea după Liturghie. luam cărbuni din vatră şi îi numeam după cum ne chema pe fiecare. Înainte de culcare. pentru ca să-şi viseze viitorul soţ. Părintele stă de vorbă cu fiecare dintre noi. Aşteptam curioşi şi nerăbdători să vedem care dintre cărbuni se stinge primul. 2010. pentru că se dă. judeţul Olt. Cioroiu. Cioriou. aranjăm lucrurile prin casă şi deschidem porţile pentru a-l primi cum se cuvine pe preot. îi cerem din mănunchiul de busuioc câteva fire. belşugul din casă. 17 Inf. 46 ani. 2010. De obicei. iar pe masă se aşează tot felul de bunătăţi. în această perioadă este foarte frig. există obiceiul ca fetele nemăritate să-şi pună sub pernă busuioc. Maria Pescaru. care „este un semn de belşug pentru întreg anul”18. preotul. Teodora Pescaru. . departe. se spunea că va muri prima”17. pomii sunt încărcaţi cu omăt sau brumă. dăm zăpada de la poartă. va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede: „Tineri fiind. Inf. ci şi de Sânziene: „În noaptea sărbătoarei de pe 24 iunie.

transformată în aghiasmă. . Cu apă sfinţită. ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne ierte păcatele şi să fim sănătoşi. După slujba de sfinţire a apei.. Cioroiu. 386.Datini şi credinţe de Bobotează din comuna Fălcoiu. Luăm apă sfinţită în sticle. peste care se aşează o folie de nailon. un argument puternic împotriva acelora care tăgăduiesc Biserica Ortodoxă şi uneori se leapădă de aşezămintele sale străvechi”21. fiecare copil cu sticluţa plină va merge acasă. rămâne proaspătă. Odată ajunşi acasă. apoi bem puţin pe nemâncate pentru a ne curăţi sufletul”22. Stela Ciunescu. unde se află cel puţin o fântână. Chiar şi copiii sunt interesaţi de sărbătoarea Bobotezei. înainte de asfinţitul soarelui. oamenii sfinţesc cu agheasmă şura. fiecare credincios ia această apă sfinţită în vasele cu care a venit de acasă. pe care o păstrăm în casă şi o folosim cu cea mai mare grijă. 22 Inf. în imediata vecinătate a unei ape curgătoare. cit. 20 21 Inf. După ce preoţii fac Agheasma mare. nu se strică niciodată. participând cu drag la ritualul sfinţirii Agheasmei celei mari. până la încheierea praznicului. Agheasma Mare. Să te botezăm. unde se va pregăti pentru colindatul de Bobotează. judeţul Olt 331 _______________________________________________________________________________ Bobotezei. Astfel. de obicei într-un spaţiu mai larg. unde rostesc de trei ori: „Ieşi Ioane afară. Cioroiu. pomii din livadă. Ion Negru. agheasma se poate lua numai după spovedanie. Participăm la slujbă. în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. judeţul Olt. se strâng cete-cete şi stabilesc pe unde vor colinda. Este mare păcat să verşi apa sfinţită sau să o bei după ce ai mâncat. grajdul. judeţul Olt. fiind îmbrăcaţi cu haine noi şi având asupra lor o sticlă împodobită cu busuioc şi fir roşu. Apa sfinţită acum. cu apă sfinţită pe care o poartă într-o căldăruşă. toate apele sunt sfinţite. Ştefan Slevoacă. După aceea. După cum a remarcat preotul Ştefan Slevoacă: „Agheasma este o dovadă a dreptei credinţe. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului. p. Credincioşii trebuie să bea din Agheasma Mare timp de opt zile. în ajunul sărbătorii Sf. de Bobotează. copiii vin la casele sărbătoriţilor. op. se ţine post negru. După ce se sfinţeşte apa. Cu apa sfinţită stropim vitele şi nutreţul lor. mergem la Biserică. este înfrumuseţată cu clopoţei şi cu tobe lucrate din ciururi de făină. curată şi plăcută la gust vreme îndelungată. casa şi interiorul casei: „Dimineaţa. din ajunul Bobotezei. Pregătiţi cu busuioc împodobit cu fir roşu şi cu panglică colorată. Această apă sfinţită are puteri miraculoase. de asemenea. animalele. care. Ioan. doar în anumite zile ale anului. Vor merge la acele case ale căror gazde vor avea un sărbătorit cu numele de Ioan. „cine nu mănâncă nimic va fi sănătos şi norocos tot anul”20. Pregătirea sfinţirii apelor este realizată de către fiecare comunitate cu mare atenţie.

dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Matei 3. De asemenea. OLT COUNTY (Abstract) In the calendar that encompasses the set feasts and the church festivals. Desigur. prăjituri şi bani. legate de Bobotează. the Baptizing of Jesus. gazda va fi foarte bucuroasă şi îi pofteşte în casă. 140. taught the people about repentance through the Christian baptizing. the 6th of January is dedicated to the Baptizing of Jesus. The rituals and the traditions regarding this holiday were kept in this area from Oltenia and not only.. există obiceiul ca şi fanfara satului să cânte pe uliţe. unde sunt cinstiţi cu vin. datinile şi obiceiurile legate de Bobotează sunt încă vii. nuci. judeţul Olt. judeţul Olt. au o dublă semnificaţie: de alungare a spiritelor rele care bântuie libere de la Crăciun. . rostesc de trei ori: „Uraaaaaaa. Iisus Hristos s-a botezat de la Ioan pentru ca nimic din voia şi dreptatea lui Dumnezeu să nu rămână neîmplinită de El în cer şi pe pământ25. mâncare. Because all the people baptized by John the Baptizer didn’t receive neither the Holly Spirit nor the absolution of the sins. p. ceea ce demonstrează că. CUSTOMS AND BELIEFS CELEBRATED ON EPIPHANY DAY IN THE COMMUNE FĂLCOIU. Maria Pescaru. 5). La ieşirea din casă. the Holly trinity. participanţii fiind invitaţi de către sărbătoriţi în casele lor. Inf. La final. by His precursor John. Botezul creştin de mai târziu. being rich in significations. concordând cu evenimentele relatate de Sfânta Scriptură. 23 24 Inf. îndemna pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţă în Hristos: Eu vă botez pe voi cu apă. 25 Ilie Cleopa. numit botezul pocăinţei (Matei 3. anumite forme ale tradiţiilor populare s-au menţinut. se oficiază din alte motive şi are alt rost. trăiască Sfântul Ion!”24. 1-11). Botezul lui Ioan. the Son of God. op. prăjituri şi bani. Maria Cornescu. Toate aceste obiceiuri. dar şi de atragere a belşugului. holly water. John the Baptizer. Keywords: rites. to sanctify.332 Loredana-Maria Ilin-Grozoiu _______________________________________________________________________________ De la Dumnezeu”23. this baptizing announced the Christian one. 11). in the name of the Holly Trinity. in the holly water of the river Jordan. cu apă şi cu duh (Ioan 3. sunt răsplătiţi cu mere. iar copiii îşi continuă colindele specifice acestei sărbători. În această zonă a Olteniei. Christ was baptized in the river Jordan not because He needed to clean Himself but because nothing from the God’s justice should remain unfulfilled by Him in Heaven and on earth. cit.

vorbe. Conceptul de identitate a trezit numeroase dezbateri în sfera ştiinţelor socio-umane. Aşadar. Editura Polirom. toate acestea sunt sintagme devenite uzuale şi.REECHILIBRAREA DINAMICĂ A SPIRITULUI COMUNITAR PRIN PERFORMAREA DIFERITELOR CATEGORII FOLCLORICE GABRIELA BOANGIU Identitate socio-culturală. de cultură. identitatea socio-culturală reprezintă un subiect abordat din diverse perspective – psihologică. 217. expresiile.) şi după criterii subiective. referitoare la moştenire genetică sau trăsături asimilate. Michele Izard. legăturile de solidaritate dintre membri etc. sociologică. influenţa diverselor grupuri sociale. riscă. de religie. p. acesta din urmă putând fi definit „după criterii obiective interne (comunitate de origine. purtătoare ale unor semnificaţii prin permanenta lor anexare unor direcţii de cercetare. ci o aşezare într-un dialog continuu. Datorită multiplelor sale aspecte. particularităţile date de apartenenţa naţională. identitatea socio-culturală trebuie raportată la mai mulţi factori – familie. Aşadar. ereditate. Dincolo de esenţializare. totodată. de cotidian. nr. Dicţionar de etnologie şi antropologie. abordarea noastră se va realiza din perspectivă etnologică. grupurile de apartenenţă. sintagmele utilizate. mediu social. există un spaţiu al cotidianului. legăturile de rudenie dintre membrii grupului) sau externe (parcurs istoric comun. situaţia la nivelul societăţii globale. memorie colectivă. uneori. se face distincţie între identitatea individului şi identitatea socio-culturală colectivă. prin generalizări. să nu evidenţieze sau să recupereze toate aspectele pe care le implică formulările. 333-340 1 . al viului – nu este un paralelism.) sau externe (atenţia îndreptată asupra grupului de către societatea din jur)”1. 2010. 2007. etnologică. Referindu-ne mai degrabă la aspectele socio-culturale pe care le implică acest termen. Conceptualizarea – deşi reprezintă un aport indiscutabil în ceea ce priveşte creşterea rigurozităţii comunicărilor ştiinţifice. pentru a putea sesiza echilibrul dinamic al unei culturi vii. care pot fi şi ele interne (sentimentul de apartenenţă. rolul economiei etc. teorii. permanentele schimburi de gesturi. al vieţii. în cadrul diverselor comunităţi. impresii. comunitate-spirit comunitar. Serie nouă. Existenţa unui nucleu identitar stabil permite acumulări şi deveniri pe parcursul vieţii. 24. Conceptul de identitate deschide dezbateri pe axa personalitate – persoana – grup social. p. metodologii diverse. ARHIVELE OLTENIEI. tocmai pentru a-l putea explora. interferenţele între acestea Pierre Bonte. Iaşi. întregind fiinţa spirituală a omului. Conceptual. spaţiul dezbaterilor ştiinţifice se detaşează.

Povestitul a îndeplinit şi o funcţie semirituală protectoare. acceptate ca normă de grup”2. în cadrul unui proces bipolar. şi determină apartenenţa unei creaţii concrete la una sau alta dintre categoriile narative. reafirma. care sunt esenţiale pentru definirea lui ca specie narativă şi pentru precizarea rolului pe care îl deţine în procesele informativ şi educativ. principiile de viaţă urmărite au mai multă profunzime şi stabilitate. Astfel. Editura Academiei Române.334 Gabriela Boangiu _______________________________________________________________________________ fiind evidente. sunt tot atâtea problematici ale basmului. ca şi în cele actuale. idealurile. Sabina Ispas. p. valori spirituale. p. fie că este vorba despre un grup mic – ce împărtăşeşte aceleaşi valori. înaintea reactualizărilor periodice ale unor principii şi însemne identitare prin intermediul ritualurilor. naraţiunea. formal şi informal. În comunităţile de odinioară. însă mijloacele de „împlinire” ale acestuia diferă: înainte povestitul regla sau chiar era responsabil printr-o prismă educaţională. cu deosebire basmul fantastic. 83. care sunt căile prin care a primit şi a transmis naraţiunile. legăturile fundamentale şi tematice cu alte specii. stabiliza. trinomul personalitate – grup social – comunitate se articulează prin pârghii socio-culturale. Fiind o componentă fundamentală a fenomenului folcloric. evenimentelor culturale. răspândirea într-un areal cultural. Bucureşti. Educaţia formală. migrând mai mult în spaţiul entertainmentului. 82. „basmul este o categorie prin excelenţă socială. aspiraţii. Astfel. care este creaţia concretă a variantei”3. astăzi a dobândit o funcţie difuz-educativă. De aceea. credinţe. povestitului – pe de o parte ca mijloc de îmbogăţire a vocabularului. profesional şi neprofesional. care-l pot consolida. 2003. anumite comportamente şi atitudini faţă de anumite situaţii) intră în relaţie cu alţi factori sociali. idealuri. festivităţilor. şcoala. este o rezultantă a colaborării dintre imprimat şi oral. ce calitate socială are povestitorul. pe de altă parte. cât durează. aptitudini. „Cine povesteşte. Aşadar. pentru cine. unde. în general. de conştientizare a mesajului educativ. idealuri. sunt elemente relaţionate cu această calitate. alături de multe alte întrebări. poate să folosească aceste pârghii înspre o revenire a funcţiei pedagogice a povestirii. modern şi improvizaţie. povestitul se bucura de un loc special în spaţiul social. de lărgire a expresivităţii sale şi valorizare pozitivă a acesteia. când. Cultură orală şi informaţie transculturală. identitatea este mai degrabă un proces prin care nucleul stabil al acesteia (configurat din particularităţi individuale. vorbind astăzi despre o cultură identitară care conferă particularitate/specificitate unei unităţi sociale. cum este răsplătit. gradul de veridicitate pe care îl acordă ascultătorul şi povestitorul evenimentelor şi existenţei eroilor. identitatea etnică sau naţională este stabilă. 3 Ibidem. datorită predefinirii unor valori sociale şi socializării primare a individului. ale naraţiunii. fie că este vorba despre o asociere mai amplă – comunitate etnică sau naţiune – în această situaţie şi valorile. 2 . este un act de comunicare prin care este mânuit un sistem de valori rezultat din evoluţia socialului.

Ritualic. legitimate printr-o «genealogie şi un spaţiu conceptualizat ca atare». practici de iniţiere. 52. una din mărcile pertinente pentru definirea identităţii etnice. apoi performarea propriu-zisă. individuale şi de grup”4. taumaturgice. tradiţii. încărcate cu funcţii benefice. Ritualul – pârghie sacră de comunicare şi mediere între colectivitate şi divinitate –. sărbătorile sunt performate la nivel comunitar. cum este cazul alaiurilor de colindători. de depăşire a incertitudinilor şi orientare a vieţii pe făgaşul energiilor benefice. Paşte. sau local (Crăciun. în funcţie de particularităţile comunităţii. în funcţie de 4 5 Ibidem. de a identifica şi conserva valorile imateriale de patrimoniu. importantul rol al folclorului în consolidarea şi reafirmarea unor valori. adică restabilita Ordine. 47. Prin identitate etnică se realizează acea «fuziune între teritoriu. fie că este vorba despre anumite zile patronate de diferiţi sfinţi (sărbători religioase). în diferitele culturi ale planetei sunt strâns legate de convingerea că aici se află unele dintre caracteristicile identitare. Strădaniile organismelor naţionale şi internaţionale de astăzi. în spiritul comunitar. folclorul este. pe de o parte. prin care se exprimă grupul.. de purificare. Pe de o parte. Astfel. de exemplu. Identitatea etnică achiziţionează. Existenţa individului îşi găseşte repere de identitate în sistemele şi structurile psihologice.. se consolidează sau se reafirmă continuu printr-o serie de ritualuri. Ibidem. de ataşament faţă de comunitate. pot fi identificate mai multe tipuri de evenimente. Rusalii etc. . respectiv contexte de performare. p. îşi împlinesc această funcţie la nivel familial. reprezentând „o sumă de identităţi locale. Reprezintă. cunoscute la nivelul întregii ţări. în acest sens. De fapt. „alături de limbă. colindatul – poate exista o performare posibilă: constituirea cetei de colindători. Calendarul popular românesc reprezintă un corpus de astfel de evenimente. norme de grup şi principii ale comunităţii. chiar la nivelul întregii comunităţi. îi asigură echilibru şi statut bine precizat”5.). etnică. totodată. p. care impune o serie de practici din partea familiei ce primeşte colindătorii. menite să creeze sentimentul de apartenenţă. de echilibru al energiilor pozitive. iar pe de alta. sociale şi de alt tip. uneori poate oferi ocazia unor debuşeuri sociale – un haos ordonat ce redevine Cosmos. orice ritual are această funcţie de echilibru. pot fi menţionate etape ce nu se exclud reciproc. în funcţie de vârstă. fie că este vorba despre sărbători populare. o deschidere spre noi posibilităţi. limbă şi popor». săteşti şi orăşeneşti. obiceiuri.. concentrică.Reechilibrarea dinamică a spiritului comunitar 335 _______________________________________________________________________________ Observăm. de reaşezare a vieţii pe făgaşul de bun augur al unei noi ciclicităţi. De exemplu. în care sunt încorporate identităţile individuale. Identitatea culturală. dar şi cel familial. pe perioada sărbătorilor de iarnă. o semnificaţie particulară. aşadar. prin pârghiile simbolice ale obiceiurilor. are un rol bine precizat. Reperele acestea îi oferă siguranţă. în special ale măştilor tradiţionale. În ceea ce priveşte calendarul popular. ci au o reprezentare secvenţială.

întrebări despre cum este trăit ritualul în mediul citadin? Care îi sunt actanţii? Cum este „construit” pentru a avea impactul dorit? Care îi sunt semnificaţiile reafirmate? Zilele oraşului reprezintă unul dintre contextele actuale ale festivităţilor contemporane. socializare. preot. bătrânii satului. funcţii de reechilibrare. Apar. dar şi asemănări între mediul citadin şi cel rural. a povestitului. iar din folclorul obiceiurilor calendaristice vom prezenta unele aspecte ale colindatului cu măşti. Alteori. Despre principalele categorii folclorice şi rolul lor în reechilibrarea ordinii sociale vom vorbi pe larg pe parcursul prezentului studiu. se constată o coagulare a energiilor pozitive întru refacerea spiritului comunitar prin numeroase pârghii de reconfirmare a identităţii comunităţii. reconfirmă un rol social. trebuie recunoscută importanţa acestuia în configurarea personalităţii. grupul performativ poate avea funcţii apotropaice la nivelul întregii colectivităţi sau doar taumaturgice. El este un facilitator. e mult mai puternică. care ar merita o atenţie deosebită în studiile viitoare. principii. un sfat al vârstnicilor (cu importante funcţii sociale de reaşezare a ordinii la nivel comunitar). inter şi intra generaţionale. individual împlinesc. este mult mai mare. Uneori. căci personalitatea creatoare include natural aceste roluri performative. un „expert” în relaţiile interumane. interpersonale. reprezintă câteva repere în recunoaşterea unei personalităţi cu un rol important în iniţierea şi ghidarea performării ritualurilor. ironia. Astfel. echilibrare. Deşi un stil de a vorbi nu reprezintă întotdeauna un fel de a fi. De obicei. de pondere. totuşi. pe care vom încerca să le prezentăm prin prisma funcţiilor de reechilibrare dinamică a spiritului comunitar. O serie de categorii folclorice îndeplinesc. consolidează spiritul comunitar. şi al colindatului propriu-zis. atât la nivel comunitar. . Se reactualizează coeziunea comunitară. dobândind un rol de echilibrare. Referitor la contextul performativ. aşadar. adaptare. se constată anumite distincţii. social etc. care îl recunoaşte şi îl indică fără dificultate. de asemenea.. basmul. cu funcţii specifice în cadrul comunităţii. povestirea. statutul civil. Categoriile folclorice. la nivel individual. menite să centreze atenţia şi să reafirme spiritul comunitar latent. funcţia de integrare. snoava. simţul de observaţie dezvoltat. reglatorie. cât şi individual. învăţător. capacitatea de a improviza. Putem vorbi despre o specializare non-formală. Vorbirea cotidiană reprezintă un aspect particular. de educare în principal. familial. forţa tradiţiei. aceste articulări la nivel comunitar. prezenţa de spirit. norme. adaptare – eventual ritualuri de iniţiere. sunt: legenda. pe de altă parte. căci mobilitatea. ale diverselor subgrupuri. Astfel. pe de o parte. flexibilitatea expresivă. acest rol poate fi performat de un pol de mediere. cum este cazul Căluşului. acestea se suprapun unor sărbători anterioare. a participării. flexibilitatea disponibilităţilor şi expresivitatea sa verbală i-a conferit posibilitatea cunoaşterii. a obiceiului. forţa coercitivă. al copiilor. empatia. În mediul rural. un stil particular de a vorbi individualizează o personalitate. a identificării cu numeroase valori. dar şi emoţională.336 Gabriela Boangiu _______________________________________________________________________________ vârsta membrilor.

cu excepţia celor lucizi care le consideră doar legende”8. o apropie de mit. Definiţia. toate conferă un caracter particular contextului performării.Reechilibrarea dinamică a spiritului comunitar 337 _______________________________________________________________________________ Legenda nu are un caracter performativ. Folclorul literar românesc. capătă o funcţie educativă. dar cele debitate cu ton serios sunt crezute întocmai. o enciclopedie a ştiinţei populare. . un spaţiu cultural. 1981. dobândind astfel o funcţie ordonatoare şi de cunoaştere. Atare alcătuire concordă în chip integral atât cu funcţia legendei. 8 Ibidem.. Hebbel. Editura Minerva. Bucureşti. menite să sugereze mai adânc” episodul relatat. la discreţia lui. Problematica mediului social urban sau rural. Există viziunea „despre un univers nediferenţiat. monoregn. poate aduce anumite particularităţi structurale ale legendei: în mediul citadin. un astfel de univers nu ar avea nimic îndepărtat. Conţinutul său. cu vădită predilecţie pentru ciudăţeniile oferite de natură şi de viaţă (. legenda nu este debitată la prilejurile de povestit ca 6 7 O. cauzală. În mod obişnuit. întâmplarea născocită fiind o pură anecdotă. menit să liniştească printr-un epistem popular. procesul creaţiei (cum a apărut? – ca o explicaţie. ceea ce infirmă pretenţia de veridic. p. cu puternice accente moralizatoare. Situat în centrul lumii. îndeplinind anumite forme cu eficienţă absolută”7. aşa cum s-a păstrat ea în circuitul oral până la consemnarea în scris de către feluriţi cărturari”6. este echivalentă unei funcţii de ordonare.) Suma legendelor ar alcătui un «alfabet al ideilor». Cunoaşterea restabileşte ordinea. cine este interesat de ea? – interlocutorul. toate se aflau într-o strânsă dependenţă a cărei cheie se află la dispoziţia omului. 47. în bună parte. acesta se simţea intim legat de toate ipostazele universului pe care şi le putea dispune după voie. structura legendei. aşa-zisele zvonuri sunt. „Legenda denumeşte o naraţiune cu ţel explicativ sau un comentariu despre oameni şi aspecte mai proeminente. de neabordat. 49. caracteristicile. un univers. omul. Cu toată vastitatea lui.. perturbarea unuia provocând o stare similară în veriga corespunzătoare lanţului existenţial. spaţiu ce devine familiar prin cunoaştere. care este sursa? Cine o ştie? Performare specializată sau nu. sau nu se mai ştiu foarte multe detalii despre particularităţile contextului performativ de odinioară al acesteia. excrescenţele legendare pe marginea întâmplărilor. Comentariul legendei se concentrează în jurul trăsăturilor neobişnuite. al debuşeului explicativ. Legendele despre obiceiuri – creaţia lumii. Bârlea. la Ordine. dimpotrivă. Această funcţie de explicitare. în care sunt performate. „Parte din acestea au intenţia vădit satirică. de orientare într-un Cosmos. cât şi cu ocaziile în care este povestită. ce funcţie are?). Ibidem. îndeplinind mai degrabă o funcţie informativă. p. de „ştiinţă”. aşa cum ordonarea haosului conduce la Cosmos.. guvernat în totalitatea lui de sistemul simpatetic al corespondenţelor: faptele de pretutindeni sau într-un fel de legătură intimă. să permită acumularea cunoaşterii: „Formule sau dialoguri cristalizate. plantele etc. strămoşii oamenilor. recunoscut. după formula lui Fr.

dobândind un sens sacru. Ibidem. De asemenea. seara. prin mijloace diverse întrucâtva. Referitor la această capacitate a omului de a se mira.. timp de 40 de zile de-a rândul. „identică cu cea a miturilor. apud O. Bârlea. hărăzea ciobanului „doi mieluşei cu totul şi cu totul de aur”11. această funcţie apotropaică poate fi corelată cu ştiinţa/cunoaşterea. semnificaţie în cadrul unui ritual. Unde se spun poveşti în casă. p. în Moldova nordică şi în Maramureş”13. 139-140. 1204. acolo e Dumnezeu”12. Legendele au avut şi funcţie cultică. ţarine şi ape)”10. p. Povestitul reprezenta o activitate esenţială a vremii de odinioară şi a prezentului.338 Gabriela Boangiu _______________________________________________________________________________ basmele şi snoavele. astfel. că e ca şi cum ai spune o rugăciune. 10 9 . 140. „credinţa în eficienţa naraţiunii de a provoca anumite acţiuni dorite (vânat bogat. poate potenţa înţelegerea mult mai exactă a ambelor. 12 Elena Niculăiţă-Voronca. după cum solicită împrejurările. III. ce „explorează cealaltă latură a naraţiunii rostite în anumite împrejurări. în timp ce basmul monopolizează. mai cu seamă. cultice şi didactice. peşte mult şi recolte abundente prin câştigarea bunăvoinţei spiritelor stăpâne peste păduri. basmul mai are şi o funcţie apotropaică. căci durata îi conferă eficienţă apotropaică prin virtutea de a-l chema pe Dumnezeu la faţa locului”. p. de integrare – prin sensuri metaforico-gnoseologice. Basmul însă. de a se întreba – vom reveni pe larg în comentariul despre colind şi dialogul divinitate-sfânt-om din textul colindelor. Această funcţie este atestată „până acum numai la noi. Datinile şi obiceiurile poporului român. astfel. aspectul pur distractiv al naraţiunii. atât prin reactualizarea conţinutului în cadrul ritului. totodată ridică nararea legendelor înspre anumite „implicaţii cu caractere numenale. 11 Ibidem. oferă cunoaştere acolo unde apare uimirea şi întrebarea. 13 Ibidem. la o primă vedere. deci pentru a alunga spiritele nefaste. recitarea miturilor unde relaţia cuvânt rostit (fapt reactualizat este dominantă). relevând fie înrudiri totemice ori explică geneza. cineva intervine spre a o elucida mai cuprinzător cu legendele care îi explică anumite particularităţi sau aduc doar aluzii îndepărtate despre unele aspecte”. 1241. în grupul de apartenenţă. p. Astfel. 140. Comparaţia legendei cu basmul. op. Dacă interlocutorii aduc vorba despre o temă ce stârneşte interes. cât mai cu seamă prin eficienţa lor apotropaică”9. „De aceea se spune că e tare bine să spui poveşti lungi. folcloriştii subliniindu-i funcţia propiţiatoare. contextul de performare Ibidem. Dumnezeu cu povestea aceea înconjoară casa de trei ori şi nu se poate apropia nici o necurăţenie. 140. depăşeşte această treaptă a divertismentului. Un rol cultic l-a avut şi basmul. ci mai mult sporadic. de exemplu povestirea „basmul lui Dumnezeu” unde. mai are şi un sens iniţiatic. De asemenea. cit. „povestea trebuie să fie cât mai lungă.

prin anumite procedee. mai cu seamă. 144-146. a sănătăţii şi. în această perioadă cuvântul putea deveni faptă. (. 244. Munca reprezenta şi ea un prilej de povestit. p. boier. ca mijloc de educaţie şi divertisment. având similitudini funcţionale cu basmul şi snoava. ori datoria călătorului de a plăti printr-o poveste omenia cu care a fost întâmpinat. când se şi cânta şi dansa. Această înrâurire era realizată prin unele acte imitative sau simpatetice (magia imitativă sau prin contact). „Snoava mai îmbracă şi o funcţie paremiologică. Sunt cunoscute grupurile de 14 15 Ibidem. p.) plăsmuitorul snoavei a preluat din repertoriul proverbelor şi zicătorilor pe cea care putea servi drept concluzie în replica finală”15. dar mai cu seamă prin rostirea cuvintelor care denumeau lucrurile şi stările dorite. învăţător. cu eficienţă deosebită în promovarea vegetaţiei. a unor personaje de altfel considerate autorităţi formale sau non-formale în cadrul comunităţii: preot. întrucât îi dicta împlinirea unui şir de fapte dorite. tinerii fiind principalii actanţi. deoarece prezintă evenimente inedite din viaţa povestitorului sau a celui care relatează evenimente auzite. denumită uneori şi întâmplare. Basmul a avut şi o funcţie ritualică – familiarizând. . în genere. Tot despre o funcţie ritualică putem vorbi atunci când se are în vedere „eficienţa cuvântului într-un context”14. Colindatul reprezintă un alt context special. jandarm. prin povestirea unui traseu iniţiatic. face referire la o regulă de comportare. cu însuşiri sacre şi. 269-272. Povestirea. sunt un debuşeu clar. 269. Se povestea la „furcării” sau la „sboruri” – „şezători de tors”. 16 Ibidem. deosebit de active în această perioadă”17. Ibidem. Copii reprezintă puritatea prin excelenţă.. mediatori ai prosperităţii. 17 Ibidem. Alaiurile cu măşti reprezintă o secvenţă specială în grupul colindătorilor. a orientării înspre fecunditate şi prosperitate a întregii comunităţi. când omul devenea oarecum stăpânul cosmosului. repovestite.. gospodari. sunt „practici menite să îndepărteze spiritele nocive sau măcar de a le face inofensive. Snoavele critică anumite tare umane. Urările-colind îndeplinesc o funcţie propiţiatoare şi apotropaică în acelaşi tip. serviciul militar de asemenea. se credea că în această perioadă de tranziţie capitală de la un an la altul. în această perioadă ei sunt actanţii principali. „masca fiind o fiinţă numenală.) Atari măşti aveau virtutea de a speria puzderia de spirite vrăjmaşe. a bunei stări (. verificând preceptul că la început a fost cuvântul”16. satirizând vicii prin conturarea.. „Potrivit unei concepţii străvechi. p. p. aşadar.Reechilibrarea dinamică a spiritului comunitar 339 _______________________________________________________________________________ diferit inducea şi modificări în structura basmului sau a tematicii acestuia. în ipostaze hilare. a familiei şi destinului persoanei. omul poate influenţa. desfăşurarea ciclului naturii pentru a şi-l face favorabil: era perioada deciderii dorinţelor râvnite. Foarte mult se povestea în familie. perioada de iarnă fiind prin excelenţă marcată de posibilitatea reechilibrării spiritului comunitar.. tinerii care erau acceptaţi astfel printre maturi. instituind antidotul corespunzător”.

între urare şi prosperitate. mémoire collective. cunoscute sub denumirea de „Moş Ajun (Bună dimineaţa la Moş Ajun) sau colindeţe. zugrăveşte numai domeniul optimului. traditions seront mis en question pour pouvoir mieux comprendre les modalités à travers lesquelles les catégories folkloriques peuvent contribuer à la construction de l’esprit social. L’EQUILIBRE DYINAMIQUE DE L’ESPRIT SOCIAL PAR LA MÉDIATION DES CATÉGORIES FOLCLORIQUES (Résumé) Cet article se propose de souligner l’importance de la médiation des diverses catégories folkloriques afin d’établir le rassemblement de la communauté vers un équilibre dynamique. Les concepts d’identité. dar mai cu seamă eficientă”18. Mots-clefs: equilibre dynamique. p. le langage quotidien et leur fonction au milieu de la communauté. colinda se învecinează strâns cu basmul fantastic. 18 Ibidem. aşa cum ar trebui să fie potrivit visurilor multimilenare ale oamenilor.) structura colindei este determinată de funcţia ei de urare înaltă. Basmul operează cu două categorii de reprezentări – negative şi pozitive. rămâne o tematică deschisă. les légendes. Sub acest aspect. médiation. prin profilul ei encomiastic. Toate aceste obiceiuri şi ritualuri. Elles jouent un role important dans la construction d’une voie symbolique par le biais des differentes moyennes. care merită să fie aprofundată. les proverbes et les chansons de Noël seront les principales catégories folkloriques mises en connotation avec le contexte. Ea este guvernată în întregime de hiperbolă. între dorinţă şi împlinire. atestate în Oltenia şi Muntenia. catégories folkloriques. piţărăi sau colindeţi. la structure du rituel. solemnă. . chiar dacă în subsidiar se întrevede contrastul puternic cu lumea cotidiană. encomiasticul devenind metoda curentă de creaţie. şi în sudul Moldovei. 316-327. mais toutes contribuent au contrôle sociale vers un ordre qui nous fait penser aux Cosmos. de la registrul realist cotidian spre cel cu contururi fantastice. când rămâne o provocare prin prefigurarea rezultatelor sale inedite.340 Gabriela Boangiu _______________________________________________________________________________ colindători-copii în sudul şi vestul ţării. text şi performare. Reechilibrarea comunităţii.. prin performarea diferitelor categorii folclorice. un monde de l’harmonie et pas à un ordre pre-établit. de mediere între omenesc şi divin. întrucât amândouă năzuiesc reprezentarea unei lumi profund idealizate. pe când colinda.. mai ales în contextul actual. esprit social. se înscriu în modalităţile de reglare a spiritului comunitar. pe o scară valorică se ajunge până la mit. groups sociaux. Les contes. Colinda propriu-zisă aduce în prim plan „reprezentări de grad superlativ. (. communauté.

fiecare carte însemnând o altă şi mereu nouă experienţă. Pentru artist. 1985. Mai am încă de lucru un an. Ar fi timpul să fac ceva frumos şi care să-mi placă1. în fond. Cu el. p. După care îi părăsesc pe burghezi definitiv. Flaubert se află din nou faţă în faţă cu misterul artei şi al scrisului. În general. Nici după un an de la scrisoarea către George Sand romanul nu este gata. Corespondenţă. Tocmai atunci mă plictisesc. mă plictisesc. p. a tendinţelor sinucigaşe şi evazioniste. 1 2 Gustav Flaubert. Sunt de aceeaşi teapă cu cămilele. Experienţa. care este de presupus că fusese câştigată prin Doamna Bovary. nu are aici prea multe cuvinte de spus. există puţine referinţe ale lui Flaubert la acest roman. /…/ Tocmai am terminat o descriere a pădurii Fontainebleau. Pe de altă parte. scriindu-i aceleIaşi George Sand. Flaubert nu era omul experienţei. Ibidem p. adică al tehnicii câştigate care privează arta scrisului de încercarea noutăţii. 346-347. 341-356 . care mi-a trezit cheful să mă spânzur de unul din copaci. Experienţa. este adevărat. mi-a fost îngrozitor de greu să reintru în ritm. datată 9 septembrie 1868. Bucureşti. Cum mă întrerupsesem trei săptămâni. dacă este de căutat aşa ceva la Flaubert. roman al experienţei şi concepţiei verificate. experienţa este vorbă goală. Serie nouă. nici porni când se odihnesc. 349. se găseşte pe planul trăirilor interioare şi ia forma plictisului şi spaimei. scriitorul îi mărturiseşte aceeaşi neputinţă: Mi-am recitit planul. Flaubert descrie stadiul la care se afla noua lui carte. Educaţia sentimentală: Trăiesc absolut ca o stridie. 24. Romanul meu e stânca de care stau agăţat şi nu ştiu nimic din ce se petrece în lume. prea urât. pe care nu le poţi nici opri când umblă. ARHIVELE OLTENIEI. nr. Tot ce mai am încă de scris mă înspăimântă. Educţia sentimentală nu este exemplul romanului scris cu seninătate şi calm. iar particularitatea celor existente poartă marca dorinţei de îndepărtare şi eliberare.FILOSOFIE-SOCIOLOGIE EROSUL EUROPEAN ÎN SECOLUL AL XIX-LEA: ABSTRACŢIA CA REŢINERE (EDUCAŢIA SENTIMENTALĂ) ION MILITARU Într-o scrisoare adresată lui George Sand. 2010. mă plictisesc. La 2 februarie 1869. Dar de data asta mai mult ca niciodată2. şi. /…/ Aşa e întotdeauna când mă apuc din nou de treabă. E ceva dificil. Editura Univers.

de care se îndrăgosteşte instantaneu. * Educaţia sentimentală este povestea de iubire dintre tânărul Frédéric Moreau. Frédéric Moreau. el îşi strânse umerii fără să vrea. Şi nu fac nimic din ce vreau! Căci nu-ţi alegi subiectele. Este şi judecata finală. Bandourile negre îi conturau coada sprâncenelor lungi. ieşite din temperamentul care să autentifice persoana. la ora cinci fără patru minute îi scrie prietenului Jules Duplan: „Da. . date care să particularizeze povestea de iubire dintre Frédéric Moreau şi doamna Arnoux. în urma unei hemoragii cerebrale. 3 4 Ibidem p. Ibidem p. se răspândea în multe cute. Relaţia cu artistul iese din sfera subordonării şi dependenţei. În 15 mai 1869. Îmi voi găsi oare vreodată un subiect al meu? O să-mi pice vreo idee înrudită cu temperamentul? Am să pot face vreodată vreo carte unde să mă dărui întreg? Mi se pare. ţi se impun ele. Când trecu el. Mă scarpin ţipând. Rochia de muselină de culoare deschisă. aprecierea obosită. mi-am luat o greutate de pe inimă”4. va fi gata abia peste câteva luni. Ea era aşezată în mijlocul băncii. soţia unui om de afaceri. Ultimele retuşuri şi ultimele cuvinte aparţin unei nopţi de nesomn. o plăcere şi un chin. Dar mai am încă trei sau patru de scris înaintea aceluia…”3. 350. sau cel puţin el nu desluşi pe nimeni. În noaptea de 14 spre 15 mai Flaubert nu dormise. care-i crează lui Flaubert atâtea probleme de concepţie. Nogent-sur-Seine. cartea mea e gata! /…/ Îmi plesneşte capul. 348. Nu există. tânărul Frédéric Moreau. „Fu ca o apariţie. Peste doisprezece ani. de noapte trează. În fine. bărbia. singură de tot. După ce se aşeză ceva mai departe pe aceeaşi latură. În timpul călătoriei o cunoaşte pe Marie Arnoux. Arta devine liberă şi capricioasă. Avea o pălărie mare de paie. ia vaporul pentru a se întoarce în regiunea natală. în luna mai a anului 1869. La 15 septembrie 1840. nu depind de bunul plac şi nu sunt conforme unei voinţe controlate. Flaubert moare. recent bacalaureat. cu panglici roz care-i palpitau în vânt la spate. tot în luna mai. în economia Educaţiei sentimenatale. dincolo de opţiune. Educaţia sentimentală. am s-o compar cu o pecingine. în clipele mele de vanitate. Broda ceva. o privi. N-are a face. uluit de privirea ochilor ei. a lui Flaubert în marginea Educaţiei sentimentale. Subiectele nu sunt alese. în acelaşi timp. de voinţă şi temperament. şi doamna Marie Arnoux. care coborau foarte jos şi păreau a-i strânge drăgăstos ovalul chipului.342 Ion Militaru _______________________________________________________________________________ „Cât despre furia mea de a lucra. „Asta-i tot ce am avut mai bun!” – sunt cuvintele ultime ale personajului său. stropită cu picouri mici. şi nasul drept. că întrezăresc ce trebuie să fie un roman. ea ridică fruntea. Arta devine impersonală. E. cu bacalaureatul abia trecut.

Alături de sentimentul apărut în urma privirii intense – pentru că privirea este aici responsabilă de naşterea sentimentului sceptic al iubirii. ascultându-i glasul. Trei povestiri. În geneza iubirii de aici apare tot ce este mai paradoxal. 1982. şi sentimentul imaginar. p. în curând. sentimentul real. o talie atât de cuceritoare.Erosul european în secolul al XIX-lea: abstracţia ca reţinere (educaţia sentimentală) 343 _______________________________________________________________________________ toată făptura ei se profila pe fondul aerului albastru. p. în vreme ce rochia ar mătura frunzele îngălbenite. tot acum apare complinirea iubirii în imaginar. imaginat. Bucureşti. cu braţul în jurul mijlocului ei. el făcu câteva ocoluri la dreapta şi la stânga ca să-şi ascundă manevra. viaţa. într-o curiozitate dureroasă care n-avea limite”5. trecutul? Dorea să cunoască mobilele din odaia ei. Încă din faza de debut a iubirii. locuinţa. toate rochiile pe care le purtase. Flaubert. 6 Ibidem. fantast şi ireal. optimist şi încrezător. în senzaţiile de primă ordine. ca la un obiect extraordinar. încărcată de clişee şi locuri comune. apare sentimentul spaţiului ce nu poate fi străbătut. Educaţie sentimentală. prudent şi imprudent. debutează cu stângul şi tot traseul ei ulterior va purta amprenta sentimentelor de început. Nu văzuse niciodată o piele brună atât de frumoasă. fără să-i fi smuls un cuvânt. Editura Univers. dar în măsură să furnizeze şi el fericire – fericire imaginată: Ce fericire să urci alături. oamenii pe care îi frecventa. lezează obiectul în sine. apoi se instală foarte aproape de umbra ei rezemată de bancă şi se prefăcu a privi o şalupă pe râu. fără să-i fi lăsat măcar o amintire”6. nici degete atât de fine. 7 Ibidem. cu atât simţea cum se cască prăpăstii între el şi ea. tânărul Frédéric Moreau are sentimentul descurajant al imposibilităţii şi renunţării. atipice şi neconforme iubirii. 5 . apare un altul. Se gândea că va trebui s-o părăsească definitiv acum. adică ceea ce nu poate genera iubirea: „Cu cât o privea mai mult. Cum poate apărea o iubire atunci când în datele ei prime. că arta. 13-14. că iubirea. Tot ce se poate! Dar de aici şi specificul acestei poveşti stranii. sceptic şi temător. Educaţie sentimentală. când sentimentul nu devenise stabil şi percepţiile nu erau ordonate. astfel construită. adică privirea intensă: cu cât o privea mai mult – produce scepticism: cu cât o privea mai mult. Se uita uluit la coşul ei de lucru. sentimentul unei prăpastii active? Pe de altă parte. de unde şi paradoxul: nicio iubire nu se naşte în urma unui sentiment de scepticism! – dar şi ciudăţenia: cum de tocmai privirea. S-a spus despre această primă scenă că este artificioasă. Până şi dorinţa posesiunii fizice pierea sub o nevoie mai adâncă. Ispitirea sfântului Anton. sub strălucirea ochilor ei 7! Cele două se vor însoţi continuu de acum înainte. străbătute cum erau de lumină. 16. cu alte cuvinte. cu atât simţea cum se cască prăpăstii între el şi ea – sentiment negativ şi descurajant. Care îi erau numele. Cum stătea mereu în aceeaşi atitudine. în Flaubert.

iubirea lui trenează. În ciuda acestor date. este prezent şi acum. 17. În această fază. Aşa cum lumea superioară a ideeii platonice nu poate fi iubită în sensul uzual. adică conform conceptului autentic al iubirii. prezent în maniera de înţelegere a frumuseţii prin adunare şi scădere. generate de un scepticism atipic pentru iubire. Flaubert nu este departe. nu poate fi abordată ordinar. Frédéric o înţelege prin operaţii aritmetice elementare. astfel încât. se câştigă în plan imaginar. în loc de a se conforma descurajării iniţiale. apărută prin iubirea doamnei Arnoux. 10 Ibidem. pe urma tuturor femeilor care merită iubite. . Se introduce în casa familiei Arnoux. doamnei Arnoux nu-i putea spune că o iubeşte. Ibidem. „Cât despre a încerca s-o facă iubita lui. devenind un intim al casei. trăit în momentul întâlnirii de început. În ciuda sentimentului sceptic. Ceea ce nu se câştigă în plan real. Se încheie şi vacanţa. mai exact. Pur şi simplu. comun. 49. p. Frédéric Moreau îşi 8 9 Ibidem. Platonismul său. Frédéric apelează din nou la facultatea închipuirii. cu astfel de sentimente şi temeri. este percepută mai degrabă în termeni de ontologie. În urma unei astfel de înţelegeri şi scepticismul său creşte. 64-65. Pur şi simplu. de algebra operaţiilor primitive. el se găseşte din nou la Paris. Ne aflăm. Adică. cel puţin în calitate de transmiţător. Universul se lărgise dintr-o dată. p. Frumuseţea ţine aici de matematică. „Fu cuprins de unul dintre acei fiori ai sufletului în care ţi se pare că eşti strămutat într-o lume superioară. de Platon şi demiurgul care geometrizează! În fine. N-ar fi vrut să adauge nimic. Făpturii ei nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate scădea nimic. fără îndoială”10. în toamnă. lumea superioară. iar raportarea la ea are alte standarde. Lumea superioară. Frédéric are iniţiativă. suficiente în suma lor. p. după două luni. Perfecţiunea care argumentează în favoarea iubirii tânărului Frédéric Moreau este o perfecţiune care devine clară şi se exprimă prin adunare şi scădere. el este activ. călătoria care îl adusese pe Frédéric în preajma doamnei Arnoux se încheie. pe care nu şi-o cunoştea”9. era sigur că orice încercare ar fi fost zadarnică /…/ Să-i spună că o iubeşte? Avea să-l respingă. în care se simte transpus şi de care sufletul nu este străin. Doamna Arnoux. în varianta sa mai elementară. să scadă nimic din făptura ei. prin adunare şi scădere. în faţa unui platonism tipic! De aceea. cel puţin în maniera de înţelegere a frumuseţii. Dobândise o facultate extraordinară. este lumea în care iubirea este altfel prezentă.344 Ion Militaru _______________________________________________________________________________ Frédéric are însă percepţia completă: „Semăna cu femeile din cărţile romantice. Ea era punctul luminos spre care convergea totalitatea lucrurilor”8. achiziţiile sale – dacă poate fi vorba despre aşa ceva – sunt minime.

Adică soarta. persistent şi. Felul de a se raporta la acest element nou este cheia sensului iubirii. starea lor civilă. Sesizându-şi solicitarea excesivă pe partea închipuirii. între cele două. Este vorba despre capacitatea sau incapacitatea de a urma lucrul ştiut. Iubirea sa nu poate fi dusă la capăt pe fondul recunoaşterii soartei şi al inabilităţii sale practice. toate sunt pentru că soarta a funcţionat. iar felul în care substanţa ei a fost vie este responsabil de nefericirea lui şi de puţinele şanse. îl blestema pe Dumnezeu şi. 11 12 Ibidem. în condiţiile în care soarta este alta. este vorba despre putere. „de a o tutui”. Lucrurile sunt aşa cum sunt. de a o mângâia „sorbindu-i din ochi sufletul”11. intră în scenă. care sunt de a fi altfel. în care Frédéric Moreau îşi va trăi iubirea. să-l şi urmeze. după autoflagelarea sa prin declararea şi asumarea nebuniei. intră în joc regizorul tuturor datelor. Aici este datul de principiu fundamental: soarta poate fi răsturnată. Faptul că ştie un lucru nu-l determină. ofensiv şi defensiv. acuzându-se de laşitate. „Sunt nebun!” – declară el. 13 Ibidem. între real şi imaginar. . Numai că. Frédéric Moreau este incapabil de acţiune. care se interpune între ştiinţă şi real. cel căruia i se datorează aşezarea şi ordinea.Erosul european în secolul al XIX-lea: abstracţia ca reţinere (educaţia sentimentală) 345 _______________________________________________________________________________ închipuie „fericirea de a trăi alături de ea”. activ şi pasiv. în toată conduita lui. nu există un echilibru stabil. Este momentul în care Frédéric Moreau descoperă soarta12 . iar accentuarea excesivă a funcţiei sale compensatoare duce la nevroze. Există ceva fundamental. pe scurt. un element nou. a felului ambiguu. şi nu o face doar retoric. Şi acum. p. responsabilul fericirii şi nefericirii tuturor şi al fiecăruia în parte. „Incapabil de acţiune. aşa cum se credea prea uşor în mentalitatea antică. Totuşi. Frédéric Moreau are temerea nebuniei. în totalitatea datelor sale. Soarta poate fi schimbată. Cele două pot fi despărţite. În substanţa imaginară însă. imaginarul nu este totuna cu realul. Simpla ştiinţă a acestui aspect ar fi fost suficientă pentru ştergerea scepticismului iniţial. a determinaţiilor şi variabilelor sale. Consultând harta iubirii. O spaimă necontenită îl sufoca”13. se învârtea înlăuntrul dorinţei sale ca un prizonier în celulă. ordinea lumii în care se află el şi doamna Arnoux. 65. ea poate fi schimbată. adică în mintea sa îşi face apariţia. În substanţa reală a iubirii sale soarta este dată. nu este totuna cu fatalitatea. în aşa fel încât soarta să piardă aerul sumbru al lucrului irevocabil. Ibidem. nu este aşa. Frédéric ştie acest lucru. Odată cu acest exerciţiu de cunoaştere de sine el ar trebui să iasă din scenă. Iubirea sa accede la alţi parametrii. de a-şi construi fericirea prin schimbarea acestor date. mai apoi.

slaba asumare a fiecărui concept hotărăsc de poziţia sa ambiguă. şi apoi farmecul persoanei ei îi tulbura mai mult inima decât simţurile. Dimpotrivă. Se hotărăşte pentru ceva secund. încât uita până şi posibilitatea unei fericiri totale”18. atitudinea iniţială rămâne: „Hotărâseră că nu vor fi unul al altuia. 228. iar pentru Frédéric „certitudinea dragostei ei îl delecta ca o senzaţie anterioară posesiunii. Nici timpul şi nici întinderea lumii nu aduc ceva nou. . 16 Ibidem. fără ca relaţia sa cu doam