Psihanaliza aplicata

Articole disponibile: > Folclor - Psihanaliza basmului, de Irma Negrescu > Educatie - Paiul din ochiul aproapelui (extras) > Mitologie - Mitologia la Freud (extras) > Simbolism - Simbol si simbolism in psihanaliza (extras) > Societate - Psihanaliza si societate Exista o parte a psihanalizei care se ocupa cu lucruri care nu mai au nimic in comun cu nevroza, cu terapia . Este psihanaliza aplicata. Ea a demarat cu lucrarile lui Freud, autorul a citeva materiale extraclinice care au facut epoca. Ele tratau probleme legate de mituri, de religie, de etnologie si folclor , intr-un cuvint subiecte care, dupa opinia multor specialisti, nu reveneau psihanalizei, in realitate multi - specialisti si ne-specialisti - isi (mai) pun intrebarea daca psihanaliza are dreptul sa se amestece in domenii care nu o privesc. De fapt aceasta intrebare ignora - voit sau nu - un lucru elementar: intrucit se ocupa cu studiul sufletului omului(deoarece ca sa vindeci trebuie sa cunosti), iar mitologia, folclorul, literatura etc., nu sint activitati care sa purceada din alta parte decit din sufletul uman, rezulta limpede ca, in anumite limite, psihanaliza poate sa se abata si in domenii care par a nu mai avea nimic de-a face cu ea. De altfel, Freud a fost obligat sa cerceteze mitologia, de pilda, deoarece au existat inca de la inceputul avintului psihanalizei persoane din anturajul sau care i-au semnalat asemanari frapante intre rezultatele cercetarilor clinice si motivele mitologice, credintele religioase etc. Am tratat si noi despre aceste asemanari in pagina dedicata folclorului. Am adaugat pe linga folclor, simbolism si mitologie (religia este tratata altundeva), o pagina - "societate" - in care veti gasi articolele cele mai diverse, de la psihanaliza gestului politic pina la cele mai neasteptate subiecte inspirate din manifestarile noastre colective care ne suscita reflectia. Nu am exclus nici problema educatiei juvenile, o problema spinoasa la noi... Psihanaliza basmului - Simbolismul imparatului de Irma Negrescu Aplicarea psihanalizei la interpretarea produselor spiritului popular nu s-a indepartat de tipul de cercetare specifica psihanalizei. "Tonul la cintec" a fost dat de insusi Freud, care a folosit, intr-una din lucrarile sale celebre, elemente de basm pe care le-a utilizat ca asociatii la materialele produse de pacient in cura analitica - vezi cazul "Omul cu lupii". Jung refuza insa modalitatea reductionista folosita de Freud (acesta din urma utlizeaza elementele de basm in sensul confirmarii teoriilor sale psiho-sexuale). El afirma explicit ca basmele ca si miturile sint fragmente elaborate colectiv ale unor experiente interioare intru totul asemanatoare cu ceea ce el a numit proces de individuatie. Astfel, ca sa dam un singur exemplu, imparatul din basm nu mai este un substitut pentru tata, ci un simbol al sinelui in acceptia lui junghiana. Aceasta figura simbolica descrie sau personifica un complex autonom de natura arhetipala care se iveste din abisurile sufletului colectiv pentru a pune stapinire pe eul subiectului. Simbolul imparatului este extrem de des utilizat in literatura alchimica. Acolo el este cu adevarat o incarnare a spiritului arhetipal care moare pentru a renaste, reinnoit. in acest sens, in lucrarea "Psihologie si alchimie" vedem o ilustratie (p.101, vol.2) care poarta urmatoarea explicatie: "Lupul, ca "prima materia", il devoreaza pe regele mort; in fundal: sublimarea "primei materia" si renasterea regelui". Paiul din ochiul aproapelui (extras) Perioada cea mai dificila a vietii noastre este, fara indoiala, pubertatea. Crizele psiho-sociale ale punertatii sint greu de eludat.

de Petre Armaseanu Din nefericire, societatea noastra nu este pregatita pentru a intimpina aceste crize. De cele mai multe ori, parintii, educatorii, psihologii,adopta o atitudine moralizatoare fata de tinerii aflati la rascruce. intelegerea fenomenului adolescentei lipseste. Atitudinea adultului este fie de a minimaliza seriosul acestei virste, fie de a sfatui, apodictic, adolescentul confuz. Omul matur pare ca traseaza o granita de netrecut intre el si adolescent. Granita care are rolul de protectie, garantindu-i superioritatea fata de tinarul novice. "Cind eram eu la virsta ta...", incep de obicei confesiunile adultului. Se lasa astfel impresia ca omul matur de azi a fost un adolescent matur, un ins cu o prestatie sociala superioara tinerilor de azi. Mitologia la Freud (extras) de Jean Chiriac, presedintele AROPA in cele ce urmeaza vreau sa arat cum intentiona Freud sa abordeze mitologia, cum propunea el mai tinerilor sai discipoli sa cerceteze acest tarim plin de promisiuni pentru avintul teoriilor psihanalitice, dar si pentru intelegerea adincurilor psihicului uman. Presupun ca cititorul avizat banuieste deja ca, data fiind preocuparea lui Freud de a oferi ideilor sale revolutionare un teren de confirmare cit mai vast, el va incerca sa aplice si aici aceleasi metode care l-au facut celebru in psihanaliza. intr-adevar, asa stau lucrurile. Numai ca geniul lui Freud depaseste pura omologare fortata a fenomenelor descrise de psihanaliza si a celor prezente in mituri. El pare ca merge mai departe de ambitiile lumesti pentru a indica un drum, o cale de interpretare care uimeste in multe privinte. Am avut la dispozitie, in studiul meu, corespondenta extrem de valoroasa, pentru studiul evolutiei miscarii psihanalitice dar si al conceptelor ei esentiale, dintre Freud si Jung. Voi oferi cititorului citeva citate extrase din epistolele lui Freud - care trateaza, evident, problema mitologiei - si voi comenta, acolo unde este cazul, aceste materiale, asa incit sa devina cit se poate de instructive in contextul in care ne intereseaza aici. Comentariile mele sint tiparite cu caractere ingrosate . Scrisoarea datata 17 10 1909 Viena, IX, Bergasse 19. Sunt fericit ca impartasiti convingerea mea ca mitologia ar trebui sa fie cucerita in intregime de noi. Nu am avut pina in prezent decit doua scapari: Abraham si Rank. Avem nevoie de oameni, de lucratori pentru paminturi mult mai vaste. Ei apar atit de rar. Freud insista aici asupra ideii ca si mitologia (ca si domeniul biografiei) trebuie abordata din punct de vedere psihanalitic. El este multumit de faptul ca Abraham si Rank au aratat deja interes pentru studiul acestor creatii arhaice, dar insista asupra faptului ca studiile mitologice solicita o abordare mult mai ampla, mai documentata. (I, p.336.) Psihanaliza si societate Psihanaliza a impus o noua conceptie asupra sufletului, in care inconstientul psihic joaca un rol dominant. Aceasta viziune se opune "psihologiei" crestine care, limiteaza psihicul uman la valorile constiintei morale de Vlad Muschevici

Pe vremea cind psihanaliza era la inceputurile ei, o sintagma de genul "psihanaliza si societate" ar fi fost de neinteles. Psihanaliza nu era altceva decit o metoda, ca multe altele, de tratament a afectiunilor nevrotice. Or, o asemenea metoda se reclama din domeniul practicii medicale asumind, asadar, un rol bine determinat si circumscris intereselor privind sanatatea mintala a colectivitatii. Era perioada cind domnea ideea ca nevrozele sint maladii ereditare, care tin de o anumita degenerescenta a creierului, si nu priveau, prin urmare, societatea in ansamblul ei. A pretinde sa aplici practica analitica la viata sanatoasa, normala, a societatii ar fi fost o atitudine, deopotriva, absurda si condamnabila. De altfel, este simptomatic in acest sens faptul ca si azi, inca, exista voci care imputa psihanalizei imixtiunea ei in domenii altele decit cele medicale, ca si cum prin aceasta pozitie si-ar depasi competentele (1). Exista oameni, chiar intelectuali, care mai cred ca psihanaliza se ocupa cu nebunia si nu in teleg, din acest motiv, ce are ea de-a face cu semenii nostri sanatosi mintal! Toate aceste persoane nu au citi, desigur, celebra carte "Psihopatologia vietii cotidiene", scrisa de Freud pe la inceputul secolului trecut, si care a pus degetul pe rana atunci cind a dovedit ca viata noramala are si ea episoade, destul de dese, de anormalitate. Era desigur momentul cind psihanaliza isi depasea cercul strimt al interesului ei pur clinic pentru a lua in colimator segmente sociale si categorii de viata care, pina atunci, nu avusesera de-a face cu o cercetare abisala. Pina la aparitia si impunerea psihanalizei in mentalitatea occidentului, viata sociala in ansamblul ei era controlata de valorile eticii si moralei crestine. Acestea din urma decurgeau in chip logic dintr-o psihologie rudimentara, o psihologie (sau, daca vrem, o antropologie) care se limita la analiza continuturilor vietii constiente. O psihologie care ignora absolut totul in privinta inconstientului psihic si care, sub influenta misticismului crestin (sau pagin), proiecta in afara evenimentele psihicului inconstient, creind o adevarata armata de duhuri, demoni, satani etc., de entitati astrale negative, care asumau toate tarele spiritului uman. Aceste entitati puteau fi controlate prin operatii magice (exorcizari, slujbe de dezlegare etc.), care ofereau Bisericii dominante, pe linga statutul ei de indrumatoare in cele ale Cerului, si puterea de "a lega si dezlega" in cele "lumesti". Desigur ca Biserica nu a sovait sa profite cu virf si indesat de pe urma pozitiei ei de invidiat in ierarhia institutiilor sociale, speculind credulitatea, naivitatea, superficialitatea si prostia omeneasca. Cita vreme psihologia umana era limitata, asa cum am aratat, la studiul portiunii constiente a mintii noastre, problema relatiei individului cu sine, cu ceilalti, cu lumea in ansamblul ei, se rezuma la cultivarea atenta a virtutilor crestine, iar atunci cind aceasta conduita se abatea de la regula normala, existau metode si mijloace de a atenua "pacatul", de a-l purja, sau de a-l anatemiza. Sa nu mai pomenim de faptele Inchizitiei, care nu ar fi putut sa apara intr-un climat social si mintal care sa fi respins definirea sufletului nostru numai la palierul vietii constiente. Inchizitia era, in fond, o insitutie impusa de imprejurarile istoriei evolutiei mintii umane la care, asa cum am spus deja, se adaugau interesele meschine ale indivizilor care au stiut sa profite, dintotdeauna, de imprejurari si oameni. Aparitia psihanalizei si impunerea ei in constiinta omului occidental a fost consecinta unei rasturnari totale a viziunii crestine asupra structurii sufletului omenesc, o rasturnare care nu are egal (sau masura) in evenimentele istoriei universale. Din momentul in care Freud a dovedit eistenta inconstientului psihic, a descris natura continuturilor psihice (pulsiuni refulate de natura sexuala si agresiva), a aratat rolul refularii in constituirea eului uman, tot ceea ce constituise valoare suprema in sinul societatii umane, adica pretentiile etico-morale crestine, ba chiar si imaginea omului unidimensional creat de crestinism, s-au prabusit in chip dramatic. Chiar daca astazi inca mai intilnim, si intilnim, idei si conceptii care se inrudesc cu cele crestine, in viata de zi cu zi - nota bene, aceste consinuturi sint sustinute cu zel si incapatinare mai ales de Biserica crestin-ortodoxa -, ele nu pot intuneca adevarurile evidente etalate de cunoasterea psihanalitica . Ele nu ne apar decit ca niste ramasite lamentabile ale unei culturi care nu a inteles ca viata nu este o proiectie a mintii constiente si a constiintei puritane - dimpotriva; daca este sa "dam cezarului ce-i al cezarului", trebuie sa recunoastem ca viata se refuza cu incapatinare eforturilor noastre de a o ordona in chip rational. Psihanaliza arata tocmai, in acest sens, ca majoritatea structurilor si atitudinilor umane constiente nu sint dictate de intentii rationale, deci nu sint voluntare, ci de impulsii inconstiente - involuntare. De aici concluziile care se impun si pe care le expune stralucit Freud in lucrarile sale, ca de pilda in "Indispozitie in

civilizatie": societatea umana nu este facuta sa asigure fericirea individului uman. Mai mult chiar, promisiunile religiei nu sint decit pure iluzii, care vor sa-l despagubeasca pe individ pentru suferintele si renuntarile la care il supune exigenta integrarii sociale. intelegem, deci, cum a fost cu putinta ca psihanaliza, care debutase initial pe terenul practicii medicale, sa doreaca sa se impuna prin studiile ei si in alte domenii ale vietii umane: societate, cultura, religie etc. Acest lucru a devenit imperios din momentul in care Freud descopera relatia dintre maladia mintala si efervescenta vietii inconstiente. Apoi, din momentul in care acelasi Freud recunoaste faptul evident ca toti oamenii poseda un inconstient si ca activitatea acestuia nu poate fi blocata, sau inhibata fara a naste dureroase distorsiuni ale sufletului uman. Iar daca inconstientul este prezent in fiecare din noi, fie ca o stim sau nu, fie ca ne declaram bolnavi sau sanatosi din punct devedere mintal, atunci este evident ca activitatea noastra, indiferent de natura ei, trebuie sa se resimta din imixtiunea subtila a inconstientului. Altfel spus, in orice activitate umana: religie, cultura, politica etc. exista o amprenta de netagaduit a prezentei inconstientului psihic. i aici ne aflam deja pe teritoriul psihanalizei, in sfera ei de interes major. Din anexa, oarecum, a practicii medicale, psihanaliza a devenit curind o modalitate de analiza sociala si culturala fara precedent in istoria umanitatii, detronind religia din rolul ei absolut de suverana a gindirii umane. (Nu mai pomenesc de filozofie pentru ca este evident pentru noi, azi, ca filozofia moderna, excluzind existentialismul, nu mai are nimic comun cu viata reala. Prin urmare, ea nu poate pretinde, asa cum a facut-o odinioara, in perioada infloririi ei in Grecia antica, sa explice lumea si, totodata, sa ofere o viziunea pertinenta asupra relatiilor multiple si complexe care il leaga pe individ de lumea interioara si de cea exterioara.) Psihanaliza devine in societatea moderna o metoda pragmatica de analiza a conduitelor noastre compelexe impuse de rolurile diverse pe care trebuie sa le jucam in viata de zi cu zi. Care este, insa, finalitatea acestei analize? Ca si in cazul religiei, de asta data, psihanaliza vrea sa inteleaga de ce este bolnava viata, si care este antidotul afectiunii ei. Numai ca, spre deosebire de religie, psihanaliza refuza orice argument metafizic care provine din credinta (revelatie) si se impune in chip dogmatic. Ea cauta solutii pragmatice, iar atunci cind nu le gaseste incearca sa le inventeze. intelegem, prin urmare, ca psihanaliza, cu metodele ei de cercetare si diagnostic, apare ca o prelungire a formidabilei capacitatii de adaptare la viata a mintii umane, capacitate care a fost inhibata, aproape programatic, de ciuma mentalitatii religioase. Viata, societate, adaptare, avem aici, daca vrem, o formula care sintetizeaza simplu tot ceea ce include fenomenul uman. Iar psihanaliza este capabila sa transpuna toate aceste evenimente in categorii de adevar. Note: (1) Nu este intimplator ca aceste voci provin mai ales din spatiul cultural romnesc. *Articolul "Psihanaliza si societate" a fost publicat initial in revista OMEN, nr.2/1998. Prezenta versiune nu se abate esential de la cea initiala.

Daca doriti mai multe carti electronice din aceasta specialitate, vizitati Psihiatrie pentru Psihologi !