intalnirile dintre pacient si personalul medical sunt prilejuri pentru schimburi de informatii, pentru luarea deciziilor si pentru mentinerea

sau cresterea motivatiei de a continua ingrijirea bolii, mai ales atunci cand aceasta este cronica. Aceste intalniri pot fi intr-un sistem regulat, sau sporadice, pot fi in regim intensiv sau ocazional si pot include doar medicul de familie sau o intreaga echipa de medici specialisti, asistente etc. Abilitatea cadrelor medicale de a se angaja intr-o comunicare eficienta cu pacientii influenteaza hotarator deciziile si comportamentele ulterioare ale acestora. Prin modul in care comunicam unii cu ceilalti putem incuraja sau descuraja hotararile sau actiunile intreprinse, ori pe care intentionam sa le facem. Rolul comunicarii Se accepta ca o comunicare eficienta cu echipa medicala poate usura acceptarea bolii de catre pacient, poate imbunatati calitatea autoingrijirii, precum si starea de sanatate fizica si psihica in general. Cu toate acestea, nu exista inca un consens in privinta a ceea ce inseamna si in ce consta aceasta comunicare eficienta si cum se deosebeste de o comunicare ineficienta. elul 9 cuprinde temele comune ale comunicarii, asa cum sunt redate de catre pacienti avand patru afectiuni cronice (diabet zaharat tip 2, insuficienta renala cronica, scleroza multipla si fibromialgie), inclusi intr-un studiu recent asupra felului in care e vazuta comunicarea cu echipa medicala. Amabilitatea se refera la atitudinea generala a personalului medical, adica modul in care se fac programarile la consultatii, cuvintele si tonul cu care se rbeste cu pacientii, reamintirea numelor pacientilor aflati in evidenta, sentimentul pacientului de a fi binevenit\" in clinica sau in cabinet. Respectul se refera la relatia directa dintre pacient si personalul medical in timpul consultatiei. Pacientii apreciaza in special recunoasterea capacitatii lor de a intelege informatiile medicale (a fi recunoscuti drept consumatori inteligenti\" de informatie), precum si cunoasterea unor aspecte ale vietii lor personale, pe langa cele legate de boala cronica. Evident, lipsa educatiei medicale a multor pacienti ii impiedica sa inteleaga anumite informatii strict medicale, insa este de datoria personalului medical de k traduce\" aceste informatii intr-un limbaj accesibil oricarui nivel de educatie. Implicarea reprezinta exprimarea in comportamente concrete a amabilitatii si respectului. Pacientii considera ca personalul medical se implica in ingrijirea lor daca sunt ajutati sa rezolve unele probleme concrete (de exemplu, cum sa reuseasca sa mearga pe jos o ora in fiecare zi sau cum sa renunte la fumat), nu doar sa le recomande aceste schimbari de comportament. De asemenea, persoanele avand boli cronice considera ca au o relatie buna cu personalul medical daca incearca impreuna sa ia cea mai buna decizie in situatia data, daca sunt incurajate reusitele personale (se iau in considerare rezultatele pozitive) si se pune mai putin accentul pe esecuri {sunt mai putin criticati). Calitatea comunicarii este considerata unul dintre factorii cei mai importanti pentru asigurarea unei bune autoingrijiri, a unui bun autocontrol si a unei calitati ridicate a vietii persoanelor cu boli cronice. in boala cronica, o comunicare optima cu echipa medicala imbunatateste capacitatea persoanelor de a solicita informatiile si asistenta medicala necesara, creste increderea in calitatea serviciilor si recomandarilor medicale, precum si in importanta si succesul comportamentelor de autoingnjire. Pentru persoanele cu boli cronice, respectul manifestai de personalul medical este esential. Stim cu totii ca apar frecvent situatii in care controlul glicemic sau lipidic nu este satisfacator, cu toate ca pacientii au facut tot ceea ce stiau pentru a evita aceasta situatie si a-si controla valorile glicemice, lipidice, tensionale etc. Atunci cand se constata un bun control al bolii, atitudinea personalului medical este cordiala si suportiva, insa in caz contrar poate deveni critica si chiar cu accente de penalizare si amenintare (Daca nu faceti ce va spun, o sa ajungeti sa orbiti sau sa vi se taie piciorul!\"). Recunoasterea faptului ca elutia bolii sau a complicatiilor nu esle intotdeauna predictibila si acceptarea stradaniilor pentru a obtine un control cat mai bun inseamna respect pentru pacient.

Reactiile pacientilor difera in functie de persoana cu care vin in contact. Fata de anumite persoane pot manifesta atentie si entuziasm, iar fata de altele se comporta distant si expeditiv. Exista mai multe explicatii plauzibile. Una dintre acestea este ca unele persoane se pot simti neglijate de catre medicul specialist daca acesta il transfera\" sau il paseaza\" unui medic rezident, unei asistente sau unui nutritionist pentru educatie. De aceea este necesara explicarea rolului si functiei diferitilor membri ai echipei medicale implicati in controlul unei boli cronice si cu care pacientul vtne in contact. Majoritatea programelor de educatie in bolile cronice se centreaza pe managementul medical al bolii, incluzand recomandarile de dieta, de autoadministrare a medicatiei, de monitorizare etc. Toate aceste componente ale controlului unei boli cronice sunt foarte importante, dar sunt ignorate aspecte precum modificarile specifice de comportament sau reactiile emotionale la diagnostic si boala (depresie, furie, anxietate, sentimentul de abandon). Prin dezltarea abilitatilor de comunicare si relationare putem preveni starile emotionale negative care afecteaza persoanele cu boli cronice si care au consecinte nefaste asupra elutiei si controlului acestor boli. Rolul personalului medical este sau ar trebui sa fie unul mai degraba de consultanta (de exemplu in interpretarea simptomelor) si de oferire a sugestiilor de tratament. Oferirea de informatii si recomandari persoanelor cu boli cronice nu se poate realiza intuitiv sau dupa cum credem noi ca e mai bine pentru pacient\". Pregatirea pentru a realiza o comunicare si, implicit, o educatie eficienta, presupune metode specifice si dezltarea unor atitudini si abilitati fundamentale.

Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic (Schopenhauer). Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic. Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fii sanatos). OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor

naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si a modului de solicitare a asistentei medicale si a diferitelor mijloace de investigatie si tratament. Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un obiectiv major al politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicale preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale. Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai transparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin : tomografie computerizata (scanner) care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor. Educatia pentru sanatate are trei laturi: cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii; motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza; comportamental-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana. Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate. Primul este cel al prioritatii : cu cat interventia in cariera sanatatii este mai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace. Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea educatiei pentru sanatate in obiectivele politicii socialsanitare a statului; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fie compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, precum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.

Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale educatiei pentru sanatate: functia sanogenica si functia preventionala. Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica constituind o parte integranta a medicinii omului sanatos. tertiare. Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi : prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale. intervina activ in apararea sanatatii prin : Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care traieste si munceste omul, pentru a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc ; Imbunatatirea conditiilor de mediu la locul de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii ; Aplicarea unui complex de masuri pentru dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului ; Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare ; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala. Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselor alimentare,, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a Medicina omului sanatos urmareste sa

prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv. Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata. O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pentru toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pentru sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza raspunderea intregii societati. Este necesara antrenarea sistematica a studentilor medicinisti la actiuni educativsanitare, pentru a deprinde arta de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i convinge,pentru a le trezi interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de mentinerea sanatatii. Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pentru noi insine si in acest scop o buna cultura sanitara are o valoare incomensurabila.

VIRGINIA HENDERSON (1897 1996) a pus bazele nursingului modern. S-a afirmat cu putere n instruirea i formarea n nursing i mai ales n cercetare. Este creatoarea primei teorii tiinifice a nevoilor de ngrijire a omului sntos i bolnav. Pacientul este o entitate complex, corpul i sufletul fiind inseparabile. A urmat cursurile colii Militare de Nursing n 1921, pe cele ale Colegiului Profesorilor la Universitatea Columbia, unde a absolvit n 1934, iar din 1934 pn n 1948 a predat cursuri de nursing la aceeai universitate. In 1953 VIRGINIA HENDERSON s-a alturat colii de Nursing Yale, al crei decan, Annie Warburton Godrich i-a fost mentor n primii ani de activitate profesional. Aceti ani petrecui la Yale au fost de maxim productivitate. Virginia Henderson n calitate de profesor emerit a fost i consultant de nursing pentru ntreaga lume. A primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universitii Yale Printre modelele existente, modelul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului, sistematizate de Virginia Henderson se bazeaz pe atingerea independenei n satisfacerea acestor nevoi. Majoritatea conceptelor i modelelor demonstreaz necesitatea abordrii persoanei prin prisma tuturor nevoilor, fiind relevant c asistenta medical, prin natura profesiei, acord ngrijiri persoanei - ca un ntreg bio-psiho-social, nu numai din punct de vedere medical. Indiferent de locul unde lucreaz, asistenta medical trebuie s ndeplineasc 3 roluri majore: 1. Practician = implic aciuni de cunoatere i ngrijire direct/ satisfacere a nevoilor pacientului, familiei sau a celorlalte persoane implicate; 2. Rol activ n cercetare = se refer la acele aciuni ntreprinse n scopul studiului efectelor tehnicilor actuale de ngrijire precum i metodele care se impun pentru mbuntirea acestora; 3. Rolul de LIDER = rol de conductor care impune luarea deciziilor, acte de relaionare i influenarea aciunilor altora n vederea ndeplinirii scopului propus pentru binele pacientului

Educatia pentru sanatate intre necesitate si realitate 16918fqn66jsg6z Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic. Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos). Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic (Schopenhauer). OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii. qs918f6166jssg Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, aunei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicale si adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament. Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale. Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pt. descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin : tomografie comuterizata (scanner) care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de biochimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor. Educatia pentru sanatate are trei laturi 16918fqn66jsg6z : cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii 16918fqn66jsg6z ; motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza 16918fqn66jsg6z ; comportamentavolitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune 16918fqn66jsg6z sa fie asigurata educatia pentru sanatate a populkatiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane 16918fqn66jsg6z . Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate. Primul este cel al priritatii 16918fqn66jsg6z : cu cat interventia in 16918fqn66jsg6z cariera sanatatii 16918fqn66jsg6z est emai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficae. Al doile principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima est emai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea educatie pentru sanatate in obiectivele politicii social-sanitare a statului 16918fqn66jsg6z ; educatia pentru sanatate

trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fiue compatibila cu statutul socialeconomic si cultural al acesteia, percum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale. Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale educatiei pentru sanatate 16918fqn66jsg6z : functia sanogenica si functia preventionala. Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica constituind o parte integrantpa a medicinii omului sanatos. Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si tertiare. Potentialul de sanatate individuala imbraca o arie larga de manifestari, cuprinse intre cei 2 poli 16918fqn66jsg6z : sanatatea optima si exitusul. Indiferent de configuratia starii de sanatate, osciland intre cele limite, actul educational interfereaza toate treptele starii de sanatate sau de boala. Din acste punct de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vietii, rezultanta a unui mod de viata sanogen, care reprezinta, in esenta sa, un fapt de educatie. In prcatica activitatii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forne si mijloace. Chiar pentru aceeasi actiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de metode(conferinte, convorbiri, lectii, proiectii de filme, etc.). In general, sunt preferate metodele practico-aplicative. 16918fqn66jsg6z 16918fqn66jsg6z Gradele educatiei pentru sanatate 16918fqn66jsg6z :

Educatia pentru sanatate de gradul zero, care reprezinta o parte componenta a formarii profesionale, asigurand cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol tereminant in dezvoltarea economico-sociala, si cadrelor de raspundere in organizarea si conducerea vietii sociale o mai mare competenta in anumite probleme de sanatate. Educatia pentru sanatate de gradul I cuprinde notiunile teoretice si aspectele practice care trebuie integrate in pregatirea profesionala a cadrelor ocupand functii cu caracter predominant educativ, pentr ca, prin activitatea lor profesionala, sa contribuie la includerea efectiva a aducatiei pentru sanatate in formele de instruire si educatie de la nivelul tuturor treptelor sistemului instructiv-educativ. Educatia pentru sanatate de gradul II inglobeaza ansamblul teoretic si practic al masurilor educatinale destinate intregii populatii. In acest caz, scopul est eobtinerea unei cooperari eficiente in aplicarea politicii sanitare, cooperare intemeiata pe receptivitate si comportament adecvat promovarii sanatatii.

Nu mai incape nici o indoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos. Astfel : In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Vom constientiza mama de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pt. a avea un copil sanatos. Laptele de mama este alimentatia ideala pt. nou nascut si sugarul pana la 5 luni, deoarece este alimentul cel mai complt lipsit de microbi, se poate digera

bine deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l astfel de aparitia unor tulburari digestive si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a sugarului. In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei renale cronice. In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ : arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ. Pt.aceasta bolnavul: - se va prezenta periodic la medic - va evita eforturile utile, emotiile - va face exercitii recomandate de medic - va respecta repausul la pat - nu va consuma bauturi alcoolice - va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate - va lua cu regularitate medicamentele prescrise. In domeniul nutritiei : prevenirea obezitatii si a diabetului, prin : - evitarea stresului si sedentarismului - evitarea traumelor psihice - alimentatie corespunzatoare - evitarea abuzului de medicamente - respectarea regulilor de igiena - suprimarea consumului de cafea si tutun, etc. In domeniul bolilor infectioase : prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia alimentara, boli diareice acute prin: - respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul antraxului vor fi efectuate vaccinarile la animale) - spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei - utilizarea unei vesele curate - pastrarea alimentelor acoperite ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau rozatoare si la temperaturi scazute - interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri) - dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice - vaccinari periodice Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi : prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale. Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin :

 Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care traieste si munceste omul, pt. a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc ; Imbunatatirea conditiilor de mediu la loculm de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii ; Aplicarea unui complex de masuri pt. dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului ; Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare ; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala. Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar alimentare,, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv. Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata. O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pt. toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pt. sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza raspunderea intregi societati.

\
Bolile cardiovasculare (BCV) afecteaz inima i vasele de snge i se pot manifesta prin hipertensiune arterial, boli coronariene, afeciuni cardiace i atac de cord. Bolile cardiovasculare sunt principala cauz a mortalitii n UE aproximativ 40% din decese sau 2 milioane de decese pe an. Bugetul alocat de sistemele sanitare din UE pentru aceast grup de boli a fost estimat la aproape 110 miliarde de euro (n 2006) - altfel spus, un cost anual de 223 de euro/cap de locuitor, ceea ce reprezint aproximativ 10% din totalul costurilor medicale din UE. n plus, bolile cardiovasculare constituie una dintre principalele cauze ale afeciunilor de lung durat i au un impact negativ asupra ocuprii forei de munc. BCV sunt strns legate de condiiile sociale. Diferenele privind incidena bolilor cardiovasculare sunt singurele cauze principale care stau la baza inegalitilor nregistrate att la nivel naional, ct i la nivel european, n ceea ce privete starea de sntate a cetenilor Uniunii Europene. Sntatea cardiac este legat de comportamentul i de stilul nostru de via. Prin urmare, strategiile de prevenie eficiente trebuie s se concentreze pe factori cheie precum consumul de tutun, alimentaia i activitatea fizic, consumul de alcool i stresul psihosocial. UE dorete s ncurajeze activitatea de cercetare i schimbul de informaii i bune practici ntre statele membre. n primul rnd, UE se axeaz pe factorii determinani ai sntii i pe prevenie, care sunt strns legai de politicile naionale. Obiectivul global este de a le permite cetenilor s opteze pentru un stil de via mai sntos. Au fost

elaborate vaste strategii naionale, care reunesc specialiti din domeniul sanitar, organizaii neguvernamentale, guverne, autoriti de sntate public, organizaii ale pacienilor, reprezentani ai mass-media i ali factori interesai. Pentru a reduce substanial ponderea bolilor cardiovasculare, Reeaua European pentru Sntate (EHN), n colaborare cu Societatea European de Cardiologie i cu sprijinul primit de la programul de sntate public, a elaborat o Cart european a sntii cardiace.

Boli cardio-vasculare
Inima este o pompa puternica, musculara, de marimea unui pumn, care pompeaza sangele prin sistemul circulator. In fiecare zi, inima bate (se dilata si se contracta) de aproximativ 100 000 ori si pompeaza 7200 litri de sange. Intr-o viata de 70 ani, inima bate de peste 2,5 miliarde ori. Sistemul circulator este o retea de tuburi elastice prin care circula sangele, transportand oxigenul si substantele nutritive la toate celulele corpului. Este alcatuit din inima, plamani, artere, arteriole (artere mici), capilare (cele mai mici vase sanguine), venule (vene mici) si vene, prin care sangele se intoarce la inima. Daca toate vasele de sange ar fi puse cap la cap, ar avea 100.000 km -suficient pentru a inconjura Pamantul de doua ori. Sangele distribuie oxigen si substante hranitoare la toate organele si tesuturile corpului, inclusiv la inima. El se incarca si cu produsele reziduale din celule, care vor fi eliminate prin rinichi, ficat si plamani.
Anevrismele aortei Anevrismele aortei abdominale Anevrismele aortei toracice Anevrismul disecant al aortei Anevrismul micotic al aortei Anevrismul sinusului Valsalva Angina abdominala Angina pectorala instabila Angina pectorala stabila Angina Prinzmetal (angina vasospastica) Aortita Aortita luetica Aritmia Ateroscleroza Atrezia tricuspidiana Blocul atrioventricular Boala cardiaca hipertensiva Boala cardiaca reumatismala Boala Ebstein Bradicardia Cardiomiopatia alcoolica Cardiomiopatia dilatativa Cardiomiopatia dilatativa idiopatica Cardiomiopatia hipertrofica (CMH) Cardiomiopatia la cocaina Cardiomiopatia peri partum Cardiomiopatia restrictiva (CMR) Cardiomiopatia Takotsubo Cardiomiopatia ventriculara dreapta Cardiomiopatiile (CM) Cardiopatii congenitale la adult Ciroza cardiaca Coarctatia de aorta Complexul Carney Cordul pulmonar cronic - CPC

Defecte ale canalului atrio-ventricular comun Defectul septal atrial (DSA) Defectul septal ventricular (DSV) Diabetul zaharat si bolile cardiovasculare Disectia aortica Disfunctia de nod sinusal Dispneea cardiaca Durerea precordiala Endocardita infectioasa Endocardita Libman-Sacks Endocardita Loffler - eozinofilica Extrasistole atriale Extrasistolele ventriculare Fibrilatia atriala Fibrilatia ventriculara Fibroza endomiocardica Flutter atrial Hipertensiunea arteriala (HTA) Hipertensiunea arteriala maligna Hipertensiunea indusa de sarcina - Preeclampsia si eclampsia Hipertensiunea renovasculara Hipotensiunea arteriala Inelele vasculare Infarctul miocardic Insuficienta aortica Insuficienta cardiaca Insuficienta cardiaca congestiva Insuficienta mitrala Insuficienta pulmonara (a valvelor pulmonare) Insuficienta tricuspidiana Insuficienta venoasa Ischemia silentioasa Limfedemul Malpozitiile cordului Manifestari cardiovasculare in acromegalie Manifestari cardiovasculare in bolile tiroidiene Manifestari cardiovasculare in feocromocitom Manifestari cardiovasculare in lupus (LES) Manifestari cardiovasculare in poliartrita reumatoida (PR) Manifestari cardiovasculare in polimiozita si dermatomiozita Manifestari cardiovasculare in sclerodermie Manifestari cardiovasculare in sindromul Marfan Manifestari cardiovasculare in spondilita ankilopoetica (SA) Mediastinita Miocardita nonvirala Miocardita virala Ocluzia aortei abdominale Palpitatii Pericardita acuta Pericardita constrictiva Pericardita cronica Persistenta canalului arterial Poliangeita microscopica Prolapsul valvei mitrale Regurgitare aortica Regurgitare mitrala Regurgitarea pulmonara Regurgitarea tricuspidiana

Ruptura miocardica Sincopa cardiaca Sindromul Adams-Stokes Sindromul Brugada Sindromul de arc aortic (boala fara puls, sindromul Takayasu) Sindromul de sinus bolnav Sindromul de vena cava superioara Sindromul Eisenmenger Sindromul Holt-Oram Sindromul Lown-Ganong-Levine Sindromul Lutembacher Sindromul Q-T lung Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) Socul cardiogenic Stenoza aortica Stenoza mitrala Stenoza pulmonara Stenoza pulmonara cu sept ventricular intact Stenoza tricuspidiana Sunturi intre radacina aortei si cordul drept Tahicardia Tahicardia ventriculara Tahicardie sinusala Tahicardie supraventriculara Tamponada cardiaca Tetralogia Fallot Torsada virfurilor Toxicitatea la digitalice Transpozitia corectata congenital Transpozitia marilor vase Trombembolismul pulmonar Tromboflebita superficiala Tromboza venoasa profunda Trunchiul arterial comun Varicele Vasculita Ventricul stang unic (cord trilocular)

Solutiile pentru o inima sanatoasa

1. daca fumati, opriti-va. 2. savurati doar mncarurile sanatoase pentru inima. 3. puneti-va n miscare. 4. monitorizati-va colesterolul. 5. controlati-va greutatea. 6. daca obisnuiti sa beti alcool, luati-o mai ncet. 7. tineti sub control tensiunea sanguina. 8. daca sunteti supusi unui grad mare de stres sau va simtiti depresivi, cereti ajutor unui psiholog sau terapeut.

Educati-va copiii n privinta acestor lucruri Folositi-va judecata Nu este suficient sa se schimbe doar stilul de viata

Bolile cardiovasculare, sunt printre cele mai rspndite maladii, care perecliteaz sntatea public. Cunoasterea msurilor de prevenire ar evita sau ntrzia apariia acestor maladii. n continuare sunt elucidate unele sfaturi care ar contribui la prevenirea bolilor cardiovasculare: - Alimentaia echilibrat.Este adevrat c elementul mai abundent ntlnit n depunerea de grsimi de pe pereii arterelor bolnave este colesterolul, care se gsete n grsimi (carnea gras, oule, smntna, untul, brnza gras), aluaturile prjite, cartofii prjii, pizza fierbinte, prjiturile, n ntregime toate n final produc colesterol alterat. E necesar reducerea consumului de sare. O persoan sntoas trebuie s consume nu mai mult de 3-3,5 grame de sare pe zi. Pentru o persoan cu hipertensiune arterial se recomand mai puin sare. Folosirea n alimentaie a legumelor i fructelor proaspete. - Activitatea fizic. Practicarea sportului de minimum 30 minute zilnic i activitii fizice moderate, ca de exemplu mersul rapid pe jos. - Evitarea tabagismului i renunarea la fumat. Pentru fumtori, renunarea la acest obicei este cea mai important msur de reducere a riscurilor. Dup un an de abstinen tabagic, riscul de boli de inim este redus la jumtate. n medie, fumtorii care renun la obiceiul de a fuma i prelungesc sperana de via cu 4 ani. - Evitarea consumului de alcool. Medici au stabilit c 18% dintre persoanele ce fac abuz de alcool decedeaz din cauza bolilor de inim i ale vaselor sanguine. Deaceia se recomand consumul de alcool s fie n cantiti strict moderate. - Controlul medical sistematic. Aceast msur este benefic n profilaxia bolilor de inim. Persoanele cu vrsta de peste 40 ani, trebuie cel puin o dat n an s viziteze medicul pentru ai controla inima, chiar dac se simt perfect sntoi.

Infectia cu HIV - SIDA

Dupa descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost invaluita in confuzii si speculatii, cauzand daune grave. Pentru prevenirea raspandirii acestui ucigas este necesara o informare corecta. In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au inceput sa observe o crestere treptata a numarului de pacienti ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta impotriva germenilor. Prin urmare, acestia mureau datorita unor diverse boli infectioase, cum ar fi pneumonia. Pacientii nu avusesera aceasta boala la nastere, ci se parea ca o contactasera intr-un anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure afectiuni, ci o serie intreaga de simptome si infectii. Se parea ca principalul efect al bolii era slabirea sau distrugerea sistemului imunitar. In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afectiuni ce tind sa actioneze impreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adica Sindromul Imunodeficientei Dobandite. Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. dupa modul de raspandire si alti factori, medicii au dedus ca boala nou-aparuta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus. Prin 1983, oamenii de stiinta din SUA si Franta au descoperit, independent, virusi despre care se credea ca provoaca SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism la gat, sub brate si in zona stinghiei. Cercetatorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dupa mai multe controverse privind numirea virusilor si care echipa de cercetatori ii identificase prima data, virusii s-au dovedit a fi aproape identici. In final, acestia au fost denumiti HIV, adica Virusul Imunodeficientei Umane.

Cercetari asupra virusului HIV Din cand in cand apar pareri conform carora virusul HIV nu provoaca SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar ca unele cauze necunoscute declanseaza atat HIV cat si SIDA. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de stiinta si medicilor considera ca HIV este cauza SIDA. Cercetarile intensive incepute in anii 80 au facut din HIV unul din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercetatorii au descoperit structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Acestia se modifica continuu, facand dificila producerea de vaccinuri.

Virusii si HIV Virusii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de virusi se pot afla pe varful unui ac. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, racelile si gripa, sunt provocate de virusi. Un virus tipic prezinta o portiune centrala, sau miez construita din ADN acid dezoxiribonucleic. Acesta stabileste genele unui virus codurile chimice necesare construirii mai multor virusi identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un invelis asemanator cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine. Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul patrunde in celula gazda, adauga genele sale genelor gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, acesti virusi ies din celula-gazda, omorand-o,si sunt pregatiti sa infecteze si alte celule. HIV este un virus neobisnuit, apartinand unui grup de virusi denumiti retrovirusi. Acestia nu contin ADN. In schimb prezinta ARN (acid ribonucleic). In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru inmultirea virusilor.

In comparatie cu alti virusi, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravietui in afara organismului, departe de caldura si lichide, si prin urmare nu se gaseste in aer. Aceasta inseamna ca oamenii nu se pot infecta inspirandu-l. in conditii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, stranuturi, insecte, ca muste si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacamurilor, sau a altor obiecte.

Cum se transmite virusul HIV? HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand schimbul de sange sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci cand sangele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor sange sau lichide in interiorul organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include relatiile heterosexuale si homosexuale, precum si sexul oral si anal. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp. A doua cale prin care se transmite HIV este de la mama infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate patrunde in sangele copilului inainte ca acesta sa se nasca, cand se dezvolta in uter, sau in timpul nasterii. A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin lichidele corpului, de obicei prin injectie. Inainte ca sangele sa fie testat pentru HIV, unele persoane au apucat sa doneze sange. Unii dintre ce care au primit sange contaminat au fost infectati. In prezent, sangele donat este examinat cu atentie, in scopul prevenirii raspandirii virusului HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat, sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.

HIV in organism Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din sistemul imunitar. Pe masura ce sistemul imunitar incepe sa slabeasca, globulele albe devin incapabile sa opuna rezistenta impotriva bolilor si de a lupta impotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizati, raman in organism si se inmultesc. SIDA nu este cauzata de virusul HIV insusi, ca in cazul unei boli virale obisnuite, ci se datoreaza incapacitatii sistemului imunitar de a lupta impotriva infectiilor. Virusul HIV este neobisnuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dupa ce a patruns in organism. Cand o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in sange si in lichidul din jurul creierului si sirei spinarii. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza, sau poate avea unele simptome asemanatoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, eruptie pe piele, umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei raceli sau unei epidemii. Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei dupa cateva saptamani, cand persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite inconstient virusul si altora. Pana la urma, probabil dupa multi ani, HIV se reactiveaza si incepe sa se multiplice din nou. Acum este momentul cand apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia paroasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA. Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in niste bube albe de-a lungul limbii. Cum actioneaza virusul HIV? Numeroase cercetari au fost intreprinse pentru a se afla cum afecteaza virusul HIV sistemul imunitar, insa, pana la mijlocul anilor 90, nu au fost descoperite toate detaliile. Ceea ce se stie este ca virusul ataca unele tipuri de celule din organism. Printre acestea sunt globulele albe din sange, denumite limfocite, si alte celule ale sistemului imunitar care in mod normal ajuta organismul sa se apere impotriva virusilor, bacteriilor si altor germeni. De obicei, cand un anumit tip de germen patrunde in organism, sistemul imunitar creaza molecule speciale impotriva acestuia, numite anticorpi. Anticorpii plutesc in sange si in lichidele corpului si se lipesc de germeni sau ii distrug intr-un fel, facandu-i inofensivi. Intr-o anumita masura, la fel se intampla si atunci cand HIV patrunde in organism. Sistemul imunitar produce anticorpi impotriva virusului. In acest stadiu, o analiza a sangelui sau a unui lichid din corp poate demonstra daca o persoana are HIV. Testul nu detecteaza virusul propriu-zis, ci anticorpii impotriva acestuia.

Daca anticorpii sunt prezenti, testul este pozitiv, indicand prezenta virusilor. Intre timp, virusii adormiti se ascund si se modifica permanent in interiorul celulelor corpului, neatinsi de anticorpi. Dupa un timp, virusul HIV incepe sa se multiplice din nou, iar primele simptome fizice de SIDA incep sa apara. Glandele limfatice (nodurile limfei) de la gat, de la subsuoara si din zona stinghiilor se umfla si devin dureroase. Acest stadiu din evolutia bolii este denumit LGP, adica Limfoadenopatie Generalizata Persistenta. Aceasta indica faptul ca sistemul imunitar incepe sa lupte, iar numarul globulelor albe din sange incepe sa scada.

Afectiuni provocate de SIDA In unele cazuri treptat, sau in altele dupa doar cateva saptamani, incep sa se dezvolte diverse boli. Acestea pot fi infectii ale pielii si ale mucoaselor membranale, cum ar fi aftele si herpesul. Corpul poate ceda in fata unor infectii, ca pneumonia si tuberculoza, sau infectiei si inflamatii din creier sau in jurul lui meningita sau encefalita. Astfel de inflamatii pot cauza confuzie sau probleme mentale. Pot aparea de asemenea tulburari de vedere, diaree sau probleme digestive si rani cu sangerari excesive. Alte boli ce pot sa apara sunt: diferite forme de cancer, ca sarcomul lui Kaposi, care provoaca rani grave ale pielii. Dupa cateva saptamani sau luni, bolnavul intra in ultimele faze ale bolii, deoarece afectiunile variate coplesesc organismul.

Tratamentul Pe masura ce medicii si pacientii au castigat experienta legata de boala, s-au inregistrat imbunatatiri in ingrijirea pacientilor, si tratarea bolilor si afectiunilor provocate de SIDA. De exemplu, unele tipuri de pneumonii declansate de SIDA pot fi tratate cu medicamente antibiotice si antivirale. Inflamatiile pielii, cauzate de sarcomul lui Kaposi, sunt remediate prin radioterapie (radiatii sau tratament cu raze X). Dar in prezent nu se cunoaste un leac impotriva SIDA si nici un tratament eficient pe termen lung. De asemenea, nu exista vaccin (imunizare) pentru a impiedica evolutia si raspandirea virusului HIV, cum exista impotriva poliomelitei, pojarului si altor boli similare. In ciuda eforturilor continue de cautare de medicamente si vaccinuri anti-SIDA si a succeselor ocazionale, progresele s-au dovedit a fi lente si dificile. Deoarece virusii traiesc si se inmultesc in interiorul celulelor-gazda, acestia sunt tinte greu de atins. Exista putine medicamente antivirale eficiente, in comparatie cu multele antibiotice care omoara bacteriile. Medicamentul zidovudina (AZT) incetineste evolutia SIDA la unele persoane. Insa poate avea efecte secundare neplacute sau grave: greturi, varsaturi, stari de slabiciune, iar in unele cazuri poate deteriora maduva osoasa. Unii pacienti nu pot sau prefera sa nu ia acest medicament. O alta metoda stiintifica este impiedicarea virusului HIV de a se fixa pe suprafata celulei-gazda. Punctele de atasare dintre virus si celulele corpului sunt bine percepute. Oamenii de stiinta incearca sa creeze un medicament care sa intervina in procesul de legare dintre virus si celula, sau sa-l blocheze, si spera totodata ca acesta va omori si virusul in acelasi timp.

Prevenirea raspandirii Multe zvonuri s-au vehiculat cand SIDA a fost prima data recunoscuta ca boala. In prezent se stie ca oricine poate fi infectat cu HIV. Tanar sau batran, homosexual sau heterosexual, alb sau negru, barbat sau femeie; virusul poate afecta pe oricine, in functie de circumstante. Important este daca o persoana este implicata in asa-numitele activitati cu grad ridicat de risc. Aceste activitati includ folosirea de droguri cu ace nesterile si schimbarea frecventa a partenerilor sexuali, sau sexul neprotejat (fara folosirea prezervativului). Oricine poate reduce riscul de a se infecta cu HIV prin evitarea activitatilor sus-mentionate. Aceasta inseamna evitarea drogurilor si sex protejat. Protectia consta in folosirea prezervativului si limitarea numarului de parteneri sexuali. Este importanta cunoasterea detaliata a trecutului sexual al partenerului, deoarece de la infectia cu HIV pot trece ani de zile pana la declansarea bolii SIDA. In acest interval de timp, persoana infectata cu HIV poate parea sanatoasa si poate sa nu stie ca poarta virusul, fiind insa capabila sa-l transmita si altora. HIV se poate afla si in saliva, dar se crede ca nu poate fi transmis prin sarut.

Originile virusului HIV

De unde a aparut HIV? Exista multe teorii diferite dar neadevarate in aceasta privinta de exemplu, virusul HIV ar proveni din spatiul cosmic, sau ar fi fost creat de om si ar fi scapat din laborator. Virusii asemanatori cu HIV, denumiti VIP (Virusii Imunodeficientei Primatelor), sunt caracteristici maimutelor. Se crede ca HIV ar fi evoluat din acesti virusi, in urma experimentelor cu sange si organe de maimute, sau a ceremoniilor traditionale ce implica sacrificiul acestora. Analizele genetice si cercetarile asupra raspandirii HIV-ului arata ca virusul are sub 100 de ani, dar peste 20. Probabil a aparut intr-un grup restrans de persoane dintr-o zona indepartata, cu multi ani in urma, si s-a raspandit odata cu intensificarea calatoriilor. Adevarul este insa ca nimeni nu stie exact.

Amenintare la adresa sanatatii in lume In mod sigur SIDA este o amenintare grava a sanatatii oamenilor. Conform estimarilor, la inceputul anilor 90 peste 10 milioane de persoane aveau HIV. Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca acest numar a ajuns la 40 de milioane in 2000. In SUA, in 1991, o persoana cu SIDA murea la fiecare 12 minute. Aproape toate tarile lumii sunt afectate de aceasta boala intr-un fel, desi HIV se gaseste cu precadere in anumite zone, cum ar fi America de Nord, Caraibe, Africa Centrala si Asia de Sud-est. Deoarece majoritatea persoanelor infectate cu HIV vor avea SIDA si nu vor supravietui, aceasta este o pierdere enorma de vieti si resurse umane. Singura arma impotriva HIV este informarea de unde provine virusul si cum se raspandeste. In timp ce oamenii de stiinta continua sa caute un tratament, singurul mod de aparare este schimbarea obiceiurilor personale, evitand activitatile cu nivel ridicat de risc. Campanii pentru incurajarea sexului protejat au fost lansate in lumea intreaga. In Anglia, Directia pentru Sanatate si Educatie promoveaza ideea: Esti protejat in masura in care vrei sa fii. Bibliografie: Internet Arborele Lumii

ntotdeauna muli dintre noi (oamenii) nu atrag atenia asupra multor lucruri att de mici, elementare, dar cu un rol foarte important n viaa cotidian, drept exemplu, am putea lua modul de a ne organiza timpul, de a ne alimenta, de a ne informa Exista unele stri care ne pot direciona foarte uor spre o stare de boal cum ar fi: alimentaia dezechilibrata, stresul psihic cu ntregul cortegiu de boli pe care acestea le direcioneaz: obezitate, boli cardiovasculare, cancer, etc. Pentru combaterea acestor boli trebuie sa adoptam un mod sntos de via. Acest mod de via sntos include: alimentaie sntoasa, exerciiu fizic, respectarea ritmului de somn-veghe, comportamente preventive, vizite medicale regulate, utilizarea centurii de sigurana, comportament sexual protejat, etc.). Sntatea omului se formeaz sub influenta factorilor interdependeni naturali i social-economici. Acetia sunt apa, aerul, solul, factorii climaterici, precum i

condiiile de munca, alimentare, de trai. Influena factorilor naturali i sociali este interconexat, adic dezvoltarea industriei, transportului, oraelor exercit influenta asupra componentelor naturale a apei, aerului, solului, iar factorii naturali se rsfrng asupra caracterului alimentrii i condiiilor de via a populaiei, asupra dezvoltrii industriei, alegerea locului de trai, etc. Factorul esenial ce determina sntatea omului constituie modul lui de viata. n aceast noiune intra regimul corect de munc, odihna, alimentarea raional, meninerea la nivel cuvenit a activitii fizice, clirea, respectarea regulilor de igiena individual, renunarea la deprinderile cotidiene duntoare, priceperea de a menine echilibrul neuro-emoional n situaii conflictuale. Sntatea este starea deplinei bunstri fizice, spirituale i sociale, dar nu numai lipsa bolilor. Formarea modului sntos de via nu se limiteaz doar la propaganda sau la anumite forme de activitate medico-sociali. Modul sntos de viata este determinat de toate aspectele si manifestrile societarii. Pentru consolidarea modului sntos de viata este necesara concentrarea eforturilor asupra depirii factorilor de risc a diferitor boli, luptei cu alcoolismul, fumatul, hipodinamia, alimentarea neraionala, relaiile conflictuale. Modul sntos de viata este temelia profilaxiei bolilor. Trebuie sa subliniem ca el realizeaza cel mai preios mod de profilaxie profilaxia iniiala a bolilor ce prentmpina aparitia lor, extinde diapazonul posibilitatilor de adaptare a omului. Copilul sanatos poate fi educat mai usor. Este un fapt general cunoscut. Lui I se formeaza mai repede toate priceperile si deprinderile necesare, el se adapteaza mai usor la schimbul conditiilor si petrece toate cerintelele care ii sunt inaintate. Sanatatea este cea mai mportanta premisa a formarii corecte a caracterului, initiateivei, a vointei puternice, capacitatilor si aptitudinilor naturale. Igiena este foarte importanata in viata fiecarei personae. Igiena este stiinta care se ocupa cu promovarea si mentinerea sanatatii individului si comunitatii si reprezinta, de fapt, o serie de conditii si practice care au ca scop sa mentina sanatatea si viata sanatoasa. Igiena are multe aspecte care incep cu igiena personala (deprinderi de viata sanatoasa, curatenia corpului si a hainelor, alimentatie sanatoasa, un regimm echilibrat de odihna si miscare), continua cu igiena gospodariei(pregatirea in conditii igienice a alimentelor, curatenia, iluminarea si aerisirea casei ), terminind cu igiena muncii (masuri care au ca scop eliminarea riscurilor aparitiei bolilor profesionale si a accidentelor), sanatatea publica (supraveherea alimentarii cu apa si alimente, prevenirea raspindirii bolilor infectioase, eliminarea gunoaielor menajere si a apelor

reziduale, controlul poluarii aerului si a apei) si igiena mentala recunoasterea factorilor psihologici si emotionali care contribuie la o viata sanatoasa. Principii ale unei alimentatii sanatoase Alimentatia reprezinta un obicei necesar supravietuirii, dar, in acelasi timp, atit de periculos daca este realizata in mod necorespunzator . In acest sens, sa ne amintim un proverb egiptean care spune : Jumatate din ceea ce maninci te ajuta sa traiesti; cealalta jumatate, il ajuta pe doctoral tau sa traiasca . Trebuie, astfel, sa intelegem ca in farfuria din fata noastra se ascunde atit secretul tineretii si sanatatii, cit si demonul imbatrinirii si imbolnavirilor. In ceea ce priveste alimentatia, sint importante citeva intrebari: Ce? Cit? si Cind mincam? La primele doua intrebari trebuie sa raspundem astfel, incit sa asiguram un aport cantitativ (necesar caloric) si calitativ (principii nutritive) adecvat fiecare personae. Trebuie intotdeauna asigurat un echilibru intre glucide, lipide, proteine(denumiti macronutrienti, vitamine, saruri minerale). Surse de glucide sunt reprezentate de: cereale si produse di cereale(faina, piinea, malaiul, pastele fainoase, grisul, orezul, etc.), legumele fructele, zaharul si produsele zaharoase. Lipidele vegetale sunt uleiurile de flarea-soarelui, de masline, soia, iar cele animale sunt untul, smintina, frisca, untura, galbenusul de ou, cascavalul. Alimentatia trebuie sa fie combinata in partiegale cu proteine vegetale din cereale( orez, pine, paste fainoase, legume) si proteine animale (carne, lapte, brinza, oua). Cind mincam si,mai correct, de cite ori mincam? Este recomandat sa ne asiguram 3 mese principale si 2 gustari, iar repartitia necesarului caloric pe mese trebuie sa fie : dimineata 15-20%, la amiaza 40-45%, seara 15-20% si cite 10% la gustari. Se recomanda respectarea orelor fixe de masa si evitarea ciugulelilor interprandale pentru a respecta fiziologia digestive; ultima masa se va lua cu 2-3 ore inainte de culcare, pentru a asigura digestia si odihna noaptea. Redam, mai jos, cantitatile necesare pentru a fi consummate zilnic din fiecare grupa alimentara. Sa nu uitam ca necesarul variaza de la individ la individ in functie de virsta, inaltime, stare de nutritie(normoponderal, supraponderal, obezitate), diverse boli, sex, conditii fiziologice, sarcina, lactatie), dar si la acelasi individ in functie de activitatea fizica efectuata.

1. Piine, cereale, orez, paste fainoase: 6-11 portii/zi, 1 portie=1 felie de piine, cana cereale, orez, paste fierte; 2. Legume 3-5 portii/zi. Se recomanda proaspete: 1 portie= cana vegetale proaspete sau fierte, 1 cartof mijlociu; 3. Fructe 2-4 portii/zi. Se recomanda sa fie consummate proaspete: 1 portie-1 fruct mediu; 4. Carne pui, curcan, fara piele, peste, oua: 2-3 portii. 1 portie= 100g carne sau 1 ou; 5. Lapte , iaurt, brinza; 2-3 portii/zi. 1 portie = 1 cana de lapte sau iaurt. Deosebit de importante sunt si produsele alimentare de protectie : pestele oceanic, cerealele germinate, produsele fermentate lactic, n special, iaurtul (asigura protectia in afectiuni cardiovasculare, neoplasm). De asemenea , se recomanda, un aport zilnic de 25-35 g fibrealimentare. Surse pentru acestea sunt ovas, legume, orez, griu, mere, citrice, capsuni, fructe. Importanta acestora rezida tocmai din faptul ca o dieta cu continut adecvat de fibre se asociaza cu o incidenta scazuta a bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat (prin reducerea absorbtieiglucidelor) si a cancerului de colon (se reduce expunerea colonului la produsii nocivi care-l traverseazaprin reducerea concentratiei acrestora si a duratei tranzitului). Cantitatea de sare(clorura de sodium) recomandabila inr-o alimentatie rationala este de 4-6g/zi, desi frecvent se fac abuzuri. O alimentatie rationala cu toate principiile nutritive va adduce si un aport adecvat de vitamine, suplimentele de vitamine nefiind necesare in conditiile unei alimentatii rationale. Consumul zilnic de lichide se recomanda se fie in jur de 1500 ml si sub forma de apa, ceaiuri, sucuri, lapte, supe, la care se adauga, cel putin, 600-700 ml apa din alimente. Prelucrarea termica a alimentelorare un rol important. Astfel, se recomanda prepararea alimentelor prin fierbere, inabusire, coacere si nu prin prajirea la grasimi. Fructele si legumele se recomanda a fi consumate preponderant proaspete. Trebuie sa evitam produsele care, in exces luate, pot dauna grav sanatatii: grasimile, dulciurile, alimentele fast-food si bauturile racoritoare. Totodata, trebuie de evitat consumul de alcool, deoarece, daca in cantitati mici, poate avea efecte favorabile in anumite circumstante, in cantitati mari poate avea consecinte devastatoare asupra sanatatii fizice si psihice a fiecaruia. Importanta exercitiului fizic Exercitiul fizic are o serie de efecte benefice: determina scaderea ponderala cu mentinerea musculaturii; reduce obezitatea abdominala, reduce riscul de aparitie a

diabetului zaharat tip 2 si a bolilor cardio-vasculare; mentinerea controlului glicerinei si a lipidelor serice ; reduce valorile tensiunii arteriale in hipertensiunea arteriala cu valori moderat crescute: creste tonusul si forta musculara, mobilitatea articulara, previne articulatiile osteo-articulare, da sens si calitate vietii, combate stresul. Pentru a fi eficient, este bine ca exercitiul fizic sa se efectueze regulat ( de 4-5 ori/saptamina), se recomanda sa dureze 30-50 minute si sa fie de efeintensitate moderata (mers pe jos rapid, dans, ingrijirea propriei gradini, etc.). exercitiile fizice aerobice, dinamice, cu implicarea multor grupe musculare( inot, tennis, gimnastica, jogging) efectuate regulat, duc, de asemenea, la reducerea masei adipoase. O atentie mai deosebita, in sensul monitorizarii stricte a activitatii fizice, se impune la cei cu afectiuni ale membrelor inferioare, afectiuni cardio-vasculare si respiratorii. Stresul este folosit pentru a descrie o reactie de discomfort a organismului (nervozitate, neliniste, tensiune), determninata de un eveniment negativ. Multe personae ajung sa aiba excese alimentare ca modalitate de a face fata situatiilor de stres. Consumul de alimente este folosit ca mijloc de abatere a atentiei de la anumite probleme, de relaxare si destindere. Pentru a face fata in mod eficient situatiilor de stress si suprasolicitare , trebuie dezvoltate abilitati specifice de reducere a stresului, de tipul: exprimare emotionala, practicarea exercitiilor de relaxare, practicarea exercitiilor fizice, cautarea sprijinului la cei din jur, identificarea activitatilor placute, relazante si practicarea lor periodica, identificarea micilor succese zilnice si autoacordarea de recompense, psihoterapie. Importanta unui somn odihnitor Somnul normal are rol in reflectarea metaboloica (durata somnului este direct proportionala cu rata metabolismului), in conservarea energieie si in consolidarea amnezica. Pentru desfasurarea unei activitati fizice si psihice normale, sunt necesare 8 ore de somn pe zi, cu respectarea ritmului somn-veghe. Si acum, citeva practice de igiena personala, mare parte din ceea ce ne spunea mama: 1. Spalarea frecventa a corpului; a miinilor, in special, iar dupa folosirea toaletei obligatoriu, intotdeauna. 2. Spalarea dintilor (igiena orala) macare de 2 ori/zi, daca nu dupa fiecare data cind maninci.

3. Spalarea parlui ori de cite ori consideri ca e necesar. 4. Spalarea frecventa a miinilor si picioarelor. 5. Spalarea urechilor atit la exterior, cit si in interior, in canalul auditiv. 6. Folosirea lengeriei curate si schimbarea ei frecventa. 7. Pastrarea curateniei hainelor 8. Evitarea contactului cu fluide ale corpului (fecale, urina, voma). 9. evitarea mincatului cu miinile murdare. 10. Acoperirea gurii cu o batista in momentul tusei sau stranutului (nu cu miina gindeste-te cum ar fi sa stranute cineva in miina si apoi sa ti-o intinda pentru a-ti stringe maina in semn de salut) 11. Evitarea bagatului degetelor in nas. 12. Evitarea atingerii fetei cu miinile murdare. 13. Evitarea rontairii unghilor. 14. Evitarea lingerie degetelor pentru numararea banilor sau rasfoire. 15. Pastrarea curatenieie zonei de locuit. Concluzii Toate componentele modului de viata sint importante pentru mentinerea starii de sanatate, de aceea trebuie acordata o atentie deosebita implementarii si respectarii la nivelul intregii populatii a masurilor de optimizare a modului de viata. Ca motivatie interioara pentru a mentine un mod de viata sanatos, trebuie sa ne amintim ca : Sanatatea nu este totul, dar fara sanatate, totul este nimic!