Marcel Proust, La umbra fetelor n floare (1), n cutarea timpului pierdut, 3, BPT, 1968.

Nu numai c nu reii ndat operele cu adevrat reale, ci chiar n snul fiecreia dintre ele, i aceasta mi s-a ntmplat cu Sonata lui Vinteuil, percepi la nceput tocmai prile cele mai puin preioase (...). Cnd ceea ce e mai ascuns n Sonata lui Vinteuil mi se dezvlui mie, care eram deja trt de obinuin dincolo de ceea ce puteam prinde, normal, sensibilitatea mea, ceea ce deosebisem i preferasem mai nti ncepu s-mi scape. S fug de mine. N-am posedatr niciodat pe de-a-ntregul sonata, deoarece tot ceea ce-mi oferise ea nu reuise s-mi plac dect n rstimpuri succesive: semna cu viaa. Dar mai puin decepionante ca viaa, aceste capodopere nu ncep prin a ne oferi ce au mai bun. n Sonata lui Vinteuil frumuseile pe care le descoperi mai lesne sunt acelea de care oboseti mai repede i din acelai motiv, fr ndoial, pentru c se deosebesc mai puin de ceea ce cunoatem deja. Dar cnd acestea s-au ndeprtat, struie s ne plac cutare sau cutare fraz pe care rnduiala ei prea nou ca s ofere minii noastre numai o nclceal, ne-o fcuse de neneles i o pstrase neatins; atunci ea, n faa creia treceam zi de zi fr s avem habar i care se rezervase, care prin puterea frumuseii ei ajunsese invizibil i rmsese necunoscut, ea vine spre noi cea din urm. (...). Ne va place mai mult timp dect celelalte, pentru c ne-a trebuit mai mult timp ca s-o ndrgim. De altminteri acest timp necesar unui individ-aa cum mi-a fost mie necesar cnd a fost vorba de aceast Sonat-ca s ptrund o oper ct de puin adnc nu este dect prescurtarea i parc sombolul anilor, uneori al veacurilor, ce se scurg nainte ca publicul s poat gusta o capodoper cu adevrat nou. (p.134-135). (...) E n fond destul de frumos, nu-i aa, spuse Swann, c sunetul poate reflecta ca apa, ca oglinda. i bgai de seam c fraza lui Vinteuil mi dezvluie tocmai acele lucruri crora nu le acordam atenie n acel timp. Nu-mi mai amintete nimic din grijile i amorurile mele de atunci, dar s-a substituit lor. ( p-139 ).