Facultatea de Vest Vasile Goldis Satu Mare Anul I Stiinte Juridice IDD

REFERAT TEORIA GENERALA A DREPTULUI RASPUNDEREA JURIDICA

TURTOI OVIDIU

referat.clopotel.ro

1.Notiunea de raspundere juridica a) Raspunderea sociala

Viata si activitatea sociala este supusa normativitatii sociale si, implicit celei juridice (adica unui ansamblu de norme, principii, reguli sociale si juridice). Aceasta normativitate impune subiectilor umani obligatia de a inscrie conduita si actiunile lor in limitele acestei normativitati. Nerespectarea sau incalcarea acesteia declanseaza prin consecinta reactia sociala de respingere, de neacceptare sau condamnare a subiectului uman respectiv si de obligare a sa,sub imperiul unor anumite sanctiuni,de a se incadra in limitele normativitatii sociale. Prin urmare,raspunderea sociala apare ca o consecinta a neindeplinirii unei prescriptii normative pozitive, a unei obligatii sau indatoriri sociale. Ea este deci o relatie sociala speciala care se stabileste intre societate si individ,in care fapta sau conduita individului este incadrata de societate in limitele unor drepturi, libertati, prerogative etc. consacrate de normele, principiile sau valorile acelei societati si a caror nerespectare antreneaza unu sau alta din formele sanctiunilor sociale. Notiunea de raspundere sociala este expresia teoretica,abstracta a formelor concrete de existenta ale raspunderii sociale. Cu alte cuvinte, raspunderea sociala exista numai prin una din formele sale concrete de manifestare ca, de exemplu: raspunderea morala, politica, economica etc. inclusiv juridica, fiecare din aceste forme avand atat trasaturi generale,comune,cat si trasaturi si caracteristici proprii. b)Raspunderea juridica.Caracteristici In raport cu celelalte forme ale raspunderii sociale,raspunderea juridica are cateva cacacteristici proprii,astfel: - are intotdeauna ca temei nerespectarea sau incalcarea unei norme de drept;

- este intotdeauna legata de activitatea exclusiva a unor organe de stat care au competenta de a constata in mod oficial nerespectarea sau incalcarea normei de drept ; de a aprecia gradul de vinovatie si de a stabili si aplica sanctiunea prevazuta de norma juridica; - este o raspundere general-obligatorie,mai prompta si mai eficienta decat celelalte forme ale raspunderii sociale deoarece are la baza imperativitatea dreptului si, respective, capacitatea coercitiva a aparatului de stat de a intervenii si aplica, la nevoie, constrangerea juridica; -consecintele raspunderii juridice sunt deosebit de grave in sensul ca pot antrena uneori chiar sanctiuni privative de libertate sau pedeapsa capitala; Rezulta din cele de mai sus o posibila definire a raspunderii juridice: Raspunderea juridica reprezinta un complex de drepturi si obligatii conexe, prevazute de normele juridice, drepturi si obligatii care iau nastere ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de stat,adica de aplicare a sanctiunii.

2. Principiile raspunderii juridice

Si in cazul principiilor raspunderii juridice-ca si in situatia principiilor generale ale dreptului sau ale criteriilor generale ale dreptului-aceste principii nu reflecta doar un continut strict juridic ci, implicit si elemente ale principiilor si valorilor nejuridice: morale, etice, religioase etc. proprii civilizatiei acestei societati. In teoria generala a dreptului aceste principii ale raspunderii juridice sunt considerate a fi in principal urmatoarele: principiul raspunderii pentru fapte savarsite cu vinovatie; principiul justetei sanctiuni; principiul raspunderii personale; principiul celeritatii tragerii la raspundere juridical. a. Principiul raspunderii pentru fapte savarsite cu vinovatie In baza acestui principiu, orice subiect de drept poate fi tras la raspundere juridical si i se poate aplica o sanctiune numai atunci cand este vainovat de nerespectarea unei norme juridice si numai in limitele vinovatiei sale. Vinovatia consta in faptul ca subiectul nu respecta de buna stiinta conduita prescrisa , prin care incalca interesele

generale ocrotite prin normele de drept, stiind, sau trebuind ca prin comportamentul sau contravene acesto interese. b. Principiul raspunderii personale Conform acestui principiu, raspunderea juridical actioneza in mod direct numai fata de persoana vinivata de savarsirea faptei ilicite. In general, raspunderea se stabileste numai pentru fapta savarsita de autor si in limitele faptei sale, luandu-se in considerare toate imprejurarile obiective si subiective ale autorului faptei ilicite, atat in monentul savarsirii faptei, cat si in momentul stabilirii sanctiunii. In sfera acestui principiu functioneaza regula potrivit careia numai cel care a comis o incalcare a legii este pasibil de raspundere, iar pentru o singura fapta ilicita se poate aplica o singura pedeapsa si o singura data. c. Principiul justei sanctiuni Pentru respectarea acestui principiu este necesara o justa apreciere si corelare a gravitatii faptei cu sanctiunea aplicata astfel incat intre acestea sa existe o corecta proportionalitate.In acest sens este, necesara corecta alegere si aplicare a normei juridice sub incidenta careia, de altfel, constituie unicul temei in virtutea careia intervine treagerea la raspundere. d. Principiul celeritatii tragerii la raspundere In virtutea acestui principiu, persoanelor care se fac vinovate de savarsirea unor fapte ilicite trebuie sa li se aplice sanctiunile cat mai rapid posibil dupa savarsirea faptelor respective, astfel incat aplicarea acestor sanctiuni sa-si atinga scopul urmarit, atat fata de faptuitor, fata de cel lezat cat si fata de societate(scopul reparatoriu, educativ si preventive).

3. Elementele si conditiile raspunderii juridice

Pentru a existenta raspunderii juridice sunt necesare intrunirea in mod cumulative a cel putin urmatoarelor elemente si conditii: sa existe subiectul raspunderii juridice; sa existe conduita ilicita a subiectului; sa existe vinovatia; sa existe legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul daunator. a) Subiectele raspunderii juridice

Subiectele raspunderii juridice pot fi persoanele fizice si subiectele collective si/sau persoanele juridice. * Persoana fizica. Pentru ca o persoana fizica sa devina subiect al raspunderii juridice, trebuie sa indeplineasca doua conditii, si anume: sa aiba capacitate de a raspunde si sa actioneze in mod liber. Capacitatea de a raspunde exprima aptitudinea persoanei fizice de a fi chemata a da sama, a raspunde, in fata organelor jurisdictionale pentru faptele ilicite savarsite de ea si de a suporta consecintele juridice pe care le implica aplicarea constrangerii de stat, sub forma sanctiunilor juridice necesare si inevitabile. Capacitatea de a raspunde implica in primul rand discernamantul, respective capacitatea persoanei de a intelege si de a voi, adica un complex de facultati naturale, normale, cu care este inzestrat individual uman major si sanatos din punct de vedere mental si psihic.Deci nu au capacitate de a raspunde din punct de vedere juridic minorii si cei lipsiti de discernamant din cauza unor boli mintale. Libertatea de a actiona ca o conditie a raspunderii juridice- inseamna a actiona in cunostinta de cauza, de a decide neviciat si neobligat de nimeni si nimic, asupra alegerii caii de urmat sau a modului de actiune in directia scopului ilicir propus, urmarit si realizat. * Subiectele colective pot sa raspunda- ca regula generala- numai din punct de vedere civil si administrative, ele neputand fi subiecte ale raspunderii penale sau ale raspunderii disciplinare, intrucat ambele aceste raspunderi opereaza numai fata de persoanele fizice.Desigur, persoanele fizice cuprinse in subiectele collective sau in persoanele juridice pot raspunde juridic- inclusive penal- atat pentru faptele ilicite proprii, cat si pentru cele savarsite in calitatea lor de membrii ai subiectelor collective sau a persoanelor juridice respective.Raspunderea subiectelor colective (civila asu administrative, contractuala sau delictuala) este susceptibila de sanctiuni de ordin patrimonial. b) Conduita ilicita- cauza a declansarii raspunderii juridice Conduita umana poate fi licita asau ilicita, dupa cum este sau nu in conformitate cu prevederile normei de drept.

Conduita ilicita poate sa conste intr-o actiune sau inactiune contrare prevederilor normelor judice, si care sunt savarsite de o persoana care are capacitatea de a raspunde pentru faptele sale. Actiunea reprezinta modalitatea cea mai frecventa de realizare a conduitei ilicite.Ea consta intr-o manifestare efectiva de conduita si presupune o serie de acte materiale acre, raportate la normele juridice, se dovedesc a fi contrare prevederilor lor. Inactiunea consta intr-o abtinere a persoanei de a face ceva, retinere de la o actiune la care ar fi fost obligate.Ea consta intr-o neindeplinire a unor fapte positive stabilite de lege. b) Vinovatia conditie a raspunderii juridice Vinovatia este starea subiectiva ce caracterizeaza pe autorul faptei ilicite in momentul incalcarii normelor de drept.Ea consta in atitudinea psihica si de constiinta negative fata de interesele si valorile sociale protejate de normele de drept. Ea apare asadar, ca o manifestare, ca o inlantuire a manifestarilor de constiintavointa- actiune, in raport cu urmarile unei fapte prin care s-a incalcat in mod intentionat sau din culpa un drept, o obligatie, o prevedere sau o interdictie prescrisa in norma juridica. Formele sub care apare vinovatia sunt: intentia si culpa (definite si de art 19 Cod penal). Intentia (sau dolul) este forma vinovatiei prin care actiunea ilicita este orientate in mod voit, deliberat, spre a produce efectul illicit.Ea presupune atat cunoasterea caracterului negative, antisocial al acelei fapte cat si acceptarea urmarilor ei negative si mai mult chiar, presupune dorinta subiectului de a obtine realizarea scopului illicit. Culpa este forma vinovatiei in care autorul faptei ilicite nu prevede consecinta faptelor sale, desi trebuia sa le prevada sau, prevazandu-le spera in mod superficial, usuratic, ca ele nu se vor produce. Deci, in forma de vinovatie a culpei nu este prezenta dorinta sau scopul nemijlocit illicit ci, acceptarea posibilitatii sau al riscului producerii lui. c) Legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul daunator Legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul daunator este una din conditiile fundamentale ale raspunderii juridice. Fara aceasta legatura nu poate opera raspunderea juridica, indiferent daca aceasta legatura este una mijlocita sau 6

nemijlocit. Aceasta legatura ne apare ca un raport cauzal, ca o legatura dintre cauza si efect. Cauza este fenomenul care genereaza efectul. Efectul este deci determinat de cauza. Cauza trebuie deosebita, delimitate de conditie. Conditia reprezinta complexul de imprejurari care favorizeaza sau franeaza evolutia cauzei spre efect. Spre deosebire de conditie, cauza are un rol si un caaracter activ in producerea efectului.Distinctia intre cauza si conditie se poate face numai in procesul concret al analizei raportului juridic respectiv. Aceasta deoarece una si acceasi imprejurare sau fapta poate sa constituie in anumite situatii cauza iar in alte situatii sa apara drept conditie. De aceea , pentru a stabili raspunderea juridica este intotdeauna necesara determinarea si delimitarea cauzei si a conditiilor care au produs acel efect.

4. Formele raspunderii juridice

Dintre cele mai conturate si mai frecvente forme ale raspunderii juridice sunt considerate a fi: a. Raspunderea penala: Reprezinta raportul juridic penal care ia nastere in urma savarsirii infractiunii. Art. 17 al Codului penal defineste infractiunea ca fiind: fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala, iar art. 18 precizeaza intelesul faptei care prezinta pericol social, in sensul ca aceasta este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere statului , suveranitatii, independentei si unitatii statului, persoanelor si drepturilor acesteia, precum si intregii ordini juridice si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse Subiectele raportului juridic penal sunt statul, pe de o parte, ca reprezentant al societatii cu competenta de a trage la raspundere infractorul, de a- aplica sanctiunea prevazuta in legea penala si de a-l constrange sa o execute, si e de alta parte, infractorul, chemat sa raspunda pentru savarsirea infractiunii si obligate sa se supuna sanctiunii aplicate in vederea restabilirii ordinii de drept pe care a incalcat-o. Prin formele si implicatiile sale, pedeapsa penala este cea mai grava dintre toate sanctiunile juridice.

b. Raspunderea civila: este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport de obligate in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudicial cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare. Raspunderea civila intervine in material civil si cunoaste doua forme: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala. Raspunderea civila delictuala desemneaza obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat ca urmare a comiterii unei fapte ilicite.Este vorba despre o sanctiune civila care se aplica nu in privinta persoanei ci a patrimoniului acesteia. In cadrul raspunderii civile se disting trei forme: raspunderea pentru fapta proprie- art 998-999 Cod civil consacra regula de principiu potrivit careia obligatia de reparare a prejudiciului cauzat altuia revine direct si nemijlocit autorului faptei ilicite si prejudiciabile. Fiecare persoana raspunde numai pentru faptele sale proprii. raspunderea pentru lucruri, edificii si animale- viata sociala a dovedit ca o persoana poate sa sufere un prejudiciu ce i-a fost cauzat, fara fapta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu. In asemenea cazuri, neputandu-se dovedii ca la originea pagubei este fapta unei anumite personae, aplicand normele obisnuite ale raspunderii juridice, victima s-ar gasi in situatia inechitabila de a nu putea obtine repararea pagubei. De aceea, in scopul apararii intereselor celor pagubiti, legea civila a instituit raspunderea pentru lucruri , animale si ruina edificiului. Se poate spune ca, in cazul acestei forme a raspunderii civile delictuale nun e gasim in prezenta unei raspunderi indirecte. Este vorba de o raspundere directa a celui care are paza juridica a lucrului , animaluilui sau este proprietarul edificiului care a cauzat paguba. raspunderea pentru fapta altei personae- principiul raspunderii delictuale pentru fapta proprie se poate dovedii, uneori, insufficient, in masura in care autorul prejudiciului este o persoana insolvabila. In asemenea cazuri, victima risca sa nu poata obtine reparatia ce in se datoreaza. De aceea, in scopul protejarii victimei impotriva insolvabilitatii autorului prejudiciului, Codul Civil a instituit, alaturi de raspunderea directa, in unele cazuri, si o raspundere complementara, indirecta. Codul civil reglementeaza trei cazuri de raspundere delictuala indirecta, si anume: raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori(art. 1000. alin 2 si alin. 3 C. Civ), raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor

in exercitarea functiilor incredintate (art. 1000 alin. 3 C. Civ.), si raspunderea institutorilor si meseriasilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4-5 C. Civ.) In cadrul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata este o obligatie legala, cu character general, care revine tuturor in virtutea legii civile, ceea ce da raspunderii civile character de drept comun in materie de raspundere delictuala. Raspunderea civila contractuala, fata de cea delictuala, are caracter derogator si consta in repararea prejudiciului propus prin incalcarea obligatiei concrete, stabilite printr-un contract pre-existent, valabil incheiat intre persoana pagubita si cea care si-a incalcat obligatiile contractuale. Asadar, pentru a putea fi in prezenta raspunderii civile contractuale, trebuie ca intre debitor si creditor sa existe un contract valabil incheiat. Ori de cate ori s-a cauzat un prejudiciu in lipsa ori in afara unei legaturi contractuale, se va angaja raspunderea civila extracontractuala sau delictuala. c. Raspunderea contraventionala (sau administrativa) Art. 1 al legii nr. 32/1968 defineste contraventia ca fiind: :fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau alte acte normative ale organelor aratate in legea de fata. Raspunderea administrative cunoaste trei forme principale, si anume: raspunderea administrativ-disciplinara intervine in situatia producerii de abateri care nu au caracterul unei contraventii: destituirea din functie, avertisment etc. raspunderea administrativ-contraventionala, intervine in situatia cand o persoana fizica sau juridica savarseste o contraventie. Sanctiunile contraventionale sunt: avertismentul, amenda contraventionala si confiscarea. raspunderea administrative patrimoniala intervine in sarcina statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale, pentru pagubele cauzate prin acte administrative emise sau prin nesolutionarea in termen legal al cererilor adresate autoritatilor publice. d. Raspunderea disciplinara este o institutie specifica dreptului muncii

si consta in sanctionarea faptelor prin care o persoana incadrata in munca incalca obligatiile asumate prin contractul de munca. Aceste fapte sunt denumite abateri disciplinare si pot fi savarsite decat de cei care au calitate de salariat si in aceasta calitate incalca o indatorire de serviciu. In cazul savarsirii de abateri disciplinare, sanctiunili disciplinare ce pot fi aplicate sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului sau indemnizatiei de conducere, retrogradarea, desfacerea contractului de munca. 5. Cauze care inlatura raspunderea juridica Sunt situatii cand legea prevede ca, desi sunt intrunite toate elementele si conditiile raspunderii juridice, aceasta totusi nu opereaza.Asemenea cauze sunt mai ales de domeniul dreptului penal, ca de exemplu: a) Legitima aparare (art. 44 Cod penal). Este situatia cand persoana constransa sa actioneze pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia, sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav acea persoana sau drepturile sale, ori interesul public. Conditiile care concretizeaza legitima aparare sunt: - sa existe un atac provenit din partea unei personae fizice; - atacul sa fie material, adica concretizat in acte efective de violenta fizica sau verbala evidente; - atacul sa fie imediat, adica dezlantuit ori pe punctual de a se declansa; - atacul sa fie injust, adica fara temei legal; - atacul sa fie indreptat impotriva persoanei sau bunurilor celui care riposteaza ori impotriva unui interes public; - riposte sa fie necedara, adica sa urmareasca nemijlocit inlaturarea atacului; - riposta sa fie proportionala prin natura si gravitatea consecintelor cu atacul. b) Starea de necesitate (art. 45 Cod penal)- este imprejurarea in care persoana savarseste fapta pentru a se salva de la un pericol imminent, care nu poate fi inlaturat altfel, fiindu-I amenintata viata, integritatea corporala sau sanatatea sa sau a altuia, ori un bun important al sau sau al altuia, un interes obstesc. Pentru a fi in stare de necesitate, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe un pericol care ameninta grav persoana sau bunurile;

10

- pericolul sa fie in dezlantuire, imminent si fortuit. Pericolul este fortuit cand declansarea san u se datoreaza nici intentiei, nici culpei aflat in stare de necesitate; - evitarea pericolului san u fi fost posibila decat prin savarsirea unei fapte ilicite; cel amenintat cu pericolul imminent si fortuit sa nu aiba obligatia de a-l infrunta; - cand este vorba despre salvarea unor bunuri cu pretul sacrificarii altora, bunul sacrificat san u fie mai important decat cel salvat. c) Constrangerea fizica si constrangerea morala (art.47 Cod penal)- consta in presiunea de neinvins exercitata de o forta asupra unei personae care astfel este determinate sa comita o fapta ilicita. Savarsirea faptei ca urmare a constrangerii fizice este independenta de vointa autorului ei si deci, il exonereaza de raspundere. Consrtangerea morala este presiunea exercitata asupra psihicului unei personae sa produca efecte ilicite. d) Cazul fortuit (forta majora) (art. 47 Cod penal)- este imprejurare de fapt, neasteptata, imprevizibila si de neinlaturat, care face ca o actiune sau inactiune a unei personae sa produca efecte ilicite. Forta majora este constituie deci o cauza care exonereaza de raspundere. Pentru aceasta insa , atat forta majora, cat si imposibilitatea de a o inlatura trebuie sa fie cu totul independente de orice conduita culpabila a persoanei care urmeaza sa fie angajata in raspunderea juridica respectiva. e) Iresponsabilitatea (art. 48 Cod penal) consta in situatia in care persoana care savarseste actul illicit, in momentul savarsirii ei, nu-si poate da seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu poate fi stapana pee le, fie din cauza alienarii mintale, fie din alte cause, care il fac incapabil de a rationa si de actiona in consecinta. f) Betia involuntara (art. 49 Cod penal). Betia consta in intoxicarea cu alcool sau alte substante, care conduc la tulburari neuropsihice si fizice ale comportamentului uman. Numai starea de betie care afecteaza in totalitate facultatile psihice (betia completa) si care este produsa de imprejurari cu totul independente de vointa faptuitorului ( betia involuntara) inlatura raspunderea penala. Starea de betie care este rezultatul uniu consum voit si constient de substante susceptibile de a produce (betia voluntara), chiar daca este completa, nu inlatura

11

raspunderea penala. Starea de betie in acest caz poate constitui o circumstanta agravanta, daca este provocata inadins. g) Eroarea de fapt consta in reprezentarea falsa de catre o persoana , cu prilejul incheierii unui act juridic ori a savarsirii unei actiuni. Daca reprezentarea gresita, falsa, se refera la situatii sau imprejurari obiective, eroarea se numeste a fi de fapt,iar daca se refera la existenta, inexistenta sau intelesul unei norme juridice , ea se numeste eroare de drept. Cu privire la actele civile , se face deosebire intre eroare obstacol si eroare viciu de consimtamant. Eroarea obstacol priveste natura insasi a actukui ce urmeaza a fi incheiat. De exemplu, o parte considera ca incheie un act de vanzare-cumparare , iar cealalta parte considera ca este un act de donatie. Intrucat in nici una din aceste situatii nu s-a putut forma acordul de vointa, actul respectiv este lovit de nulitate absoluta. Eroarea viciu de consimtamant vizeaza substanta obiectului conventiei respective sao persoana. Prin substanta obiectului se intelege totalitatea insusirilor considerate de parti ca avand un rol determinant pentru incheierea actului. Daca eroarea se refera la valoarea obiectului , acea eroare este viciu de consimtamant numai in cazul in care actul este anulabil pentru leziune.

12