Sunteți pe pagina 1din 23

Evanghelia esenienilor

INTRODUCERE ================= Edmont Bordeaux - Szeckely a descoperit la inceputul secolului in arhivele Vaticanului manuscrise care trateaza ideile si modul de viata al esenienilor, care au trait acum doua mii de ani in Orientul Mijlociu si au exercitat o influenta profunda asupra ge-nezei crestinismului. El si-a consacrat viata studiului invataturii eseniene si aplicatiile sale practice pentru omul secolului 20. Subiectul i-a inspirat citeva zeci de lucrari. Editura Soleil a publicat , in franceza, in 1979, "Viata biogenica", carte de sinteza, apoi in 1984, pentru a face cunoscuta publicului francofon viata uimitoare a acestui om iesit din comun "Incorigibilul optimist", un rezumat al autobiografiei sale in trei volume. In "The Origin of Christianity", care nu e inca tradusa in limba franceza, E.Bordeaux-Szeckely se bazeaza pe dovezi istorice, filologice si exegetice pentru a arata cum s-a dezvoltat crestinismul. Sa-i dam cuvintul: "Acum doua mii de ani, intr-o parte a lumii numita Palestina, a avut loc un eveniment care a transformat destinul intregii planete. Nimic in istoria civilizatiei occidentale nu e comparabil ca importanta si influenta cu acest eveniment.In lupta titanica dintre cei doi colosi care erau Imperiul Roman, cel mai puternic dintre toate imperiile si fluxul neincetat de invadatori veniti din Asia, cea mai mare invazie din istorie, aparea o a treia forta. Intr-o maniera misterioasa si cu o rapiditate extraordinara, ea ii invinge pe acesti doi uriasi aparent invincibili. Nu i-au trebuit decit citeva secole acestei forte numita crestinism pentru a-si dezvolta autoritatea asupra tuturor natiunilor occidentale. Ea devine forta militara si politica suprema care domneste asupra a sute de mii de oameni,asupra regilor si imparatilor." Treizeci si cinci de ani inaintea erei noastre in fata posibilitatii repetarii luptelor armate ale sectelor israelite contra Imperiului Roman, Imparatul Adrian a distrus Ierusalimul si i-a dispersat pe evrei. Dupa infringerea lor pe cimpul de lupta aceste secte s-au razbunat impotriva Romei dezvoltind un mesaj fanatic care a servit drept sprijin grupurilor religioase care vor da nastere bisericii catolice. Pentru a incerca sa le neutralizeze imparatul Constantin recunoscu religia lor dindu-i o existenta oficiala. Biserica a devenit atunci o institutie care, pentru a-si spori puterea s-a consacrat mai multe secole manipularii manuscriselor antice, modificind ce nu convenea vederilor ei si suprimind invataturile contrare intereselor sale. In secolul patru Conciliul din Niceea a eliminat un mare numar de texte considerate ca neconforme cu dogmele Bisericii si mesajul de pace si armonie al Esenienilor a disparut aproape total din traditia crestina. In timp ce Imperiul roman se prabusea sub presiunea barbarilor, Biserica crestina singura a rezistat in mijlocul ruinelor, putind, gratie bunei sale organizari ,sa scape de la dezastrul pe care in mare masura ea l-a provocat .Specificul bisericii din primele secole a fost realmente de a impune dogmele pe care le urma ea si de a declara eretici pe cei care gindeau altfel .Cum a spuso John Lelly in "Simulacrele de Dumnezeu "( editia grupului de Chamarande). "Tratamente oribile fura rezervate ereticilor si celor care declarau ca nu au nici o incredere in tot ce se petrecea. Oamenii au fost inecati si sfirtecati, spinzurati, arsi; li s-au aplicat toate atrocitatile pe care omul le-a putut inventa pentru a-si tortura aproapele si asta in numele lui Dumnezeu, cel pe care eu il cunosc si pe care te voi invata sa-l cunosti. Daca refuzi, ma vad obligat sa te torturez 1

pina cind vei crede in EL. Si daca din intimpare vei muri la mijlocul drumului ma voi ruga pentru ca sufletul tau sa mearga in Paradis." Biserica crestina a ajuns la apogeul puterii sale atunci cind ea i-a dat lui Carol cel Mare coroana de imparat in schimbul supunerii sale fata de dogmele pontificale. Astazi, puterea Bisericii nu mai este decit umbra maririi ei trecute. Pierderea increderii populatiilor fata de o institutie sufocata de povara traditiilor rigide se accentueaza fara incetare. Daca istoria civilizatiei occidentale arata cum Biserica a devenit victima dogmelor sale asta nu impiedica faptul ca mesajul original al Esenienilor, chiar puternic denaturat de traditii, isi pastreaza toata puterea sa spirituala. Edmont Bordeaux-Szeckely a publicat in 1928 "Evanghelia Pacii a lui Isus Cristos prin discipolul sau Ioan", care constituie un fragment din invatatura eseniana a lui Isus. Aceasta carte a fost citita de milioane de persoane in toata lumea. Le-a adus o pretioasa sursa de inspiratie , atit la nivelul sanatatii fizice cit si in viata spirituala, prin comuniunea cu fortele naturii si ale cosmosului. In continuare , E.Bordeaux Szeckely a publicat alte texte provenind din mostenirea eseniana. Am anexat la sfirsitul acestei carti diferitele prefete in care autorul povesteste cu umor cum le-a scris. Traditia religioasa iudeo-crestina a facut din occidentali niste schizofreni. Incepind cu apostolul Pavel, Biserica n-a incetat sa propovaduiasca oamenilor ura fata de propriul lor corp. Ea a denigrat o relatie armonioasa cu sine pentru a valorifica doar viata intelectuala, promovind o spiritualitate pur cerebrala. Bunastarea, sanatatea, observarea de sine , cunoasterea interioara au fost suprimate pentru a da locul unei stiinte analitice careia ii masuram acum limitele si pericolele. Cum spune E.B.Szeckely in "Viata biogenica": "Obsedata de un spirit demonic de cupiditate si de competitie, societatea noastra devasteaza si risipeste nebuneste capitalul pretios al resurselor naturale ale planetei pentru a produce o maree fara sfirsit de bunuri de consum inutile, non-bio, degradabile si non-reciclabile, astfel se dezvolta cu o viteza vertiginoasa o poluare fara sfirsit a resurselor de viata de pe pamint - atmosfera, oceane, riuri, lacuri, terenuri, cimpuri,paduri distrugind pe veci forme de viata create de milioane de ani. Intr-un viitor foarte apropiat, industria uriasa centralizata, acest monstru de nesaturat, ne va separa complet de natura care acopera Mama-Pamint si vom sfirsi prin a avea niste corpuri slabite, anemice si bolnave pe un munte de deseuri otravite la fel de mare ca planeta." Pentru a reinvata sa organizam viata cotidiana intr-un nou mod creativ si inteligent - gratie caruia omul inceteaza sa mai fie un orfan al cosmosului pentru a deveni un atom activ al vietii universale - gindirea eseniana are locul sau alaturi de scrierile inspirate buddhiste, hinduse, chineze, aztece sau provenite din alte traditii vechi. Toate, inainte de a fi deformate de religiile institutionalizate afirma ca corpul nostru si universul care ne inconjoara nu ne sint inamici, ci chiar minunati invatatori vare ne invita sa cream o relatie armonioasa cu tot ce e viu in noi si in jurul nostru. Traducerea franceza a celor patru volume din evanghelia eseniana a constituit o munca lunga de echipa. Noi speram sa fi ajuns sa prezentam intelepciunea eseniana intr-un mod care permite sa i se guste din plin seninatatea, simplitatea si puterea. Pentru a se citi aceste texte e necesar a se pune deoparte "ratiunea rationala" pentru a se merge dincolo de cuvinte. Astfel, folosind scrierile eseniene nu ca niste incitari la gindire intelectuala ci ca trambuline care ne permit sa trezim in noi insine imaginile si simbolurile, noi putem explora lumile noastre interioare si intelege ca cuvintul "religie" vrea sa spuna "a se lega de". Legea de care vorbesc esenienii nu e o lege religioasa dogmatica si rigida ci intuitia de viata care rezida in fiecare si el invata sa traiasca in armonie cu universul. 2

Doar urmind intuitia sa profunda (si instinctul sau care ii este componenta biologica) fiinta umana poate sa se elibereze de inchisori pe care le-a creat ea insasi printr-un mod de viata si de gindire denaturat si dezradacinat. Fie ca fiecare cititor , gasind rezonantele dintre mesajul poetic al esenienilor si propria sa intelepciune intuitiva, sa deschida usa care conduce catre aceasta gradina interioara in care e posibil sa fii in unitate cu toate formele de viata. Puterile invincibile care ne inconjoara , aceste forte ale naturii pe care esenienii le numeau "ingeri" au exprimat in toate epocile prin gurile profetilor si inteleptilor un mesaj de o mare simplitate: "inceteaza sa te mai temi, universul nu ti-e ostil. Esti inconjurat de puteri ale dragostei si fericirii care asteapta doar ca tu sa le accepti pentru a te coplesi de binefaceri! Esti mostenirea Regatului Ceresc si al Regatului Mamei Pamintesti. Daca onorezi legile lor, vei primi sanatate, vitalitate, bucurie si satisfactie - implinire in fiecare moment al vietii tale de pe pamint." Edition Soleil CARTEA A 2-a Cartea a 2-a a Evangheliei Eseniene e dedicata tuturor acelora care, in desertul spiritual al celui de al XX-lea secol au asteptat cu rabdare timp de patruzeci de ani Pamintul fagaduit, continuarea cartii 1. E. Bordeaux-Szeckely VIZIUNEA LUI ENOCH Cea mai veche revelatie Zeu vorbeste omului: Eu iti vorbesc/ Fii in pace/ Sa stii/ Ca eu sint Dumnezeu/ Eu ti-am vorbit/ Cind te-ai nascut/ Ti-am vorbit/ La prima ta privire/ Ti-am vorbit / La primul tau cuvint/ Ti-am vorbit/ Ti-am vorbit/ La primul tau gind/ Ti-am vorbit/ La prima ta iubire/ Ti-am vorbit/ La primul tau cintec. Eu iti vorbesc/ Prin iarba cimpiilor/ Eu iti vorbesc/ Prin arborii padurilor/ Eu iti vorbesc/ In vai si in coline/ Eu iti vorbesc/ Din muntii cei sfinti/ Eu iti vorbesc/ Prin ploi si zapada/ Eu iti vorbesc /Prin valurile marii/ Eu iti vorbesc/ Prin roua diminetii/ Eu iti vorbesc/ Prin pacea serii/ Eu iti vorbesc/ Prin stralucirea soarelui/ Eu iti vorbesc/ Prin stelele ce scinteiaza/ Eu iti vorbesc/ Prin furtuna si prin nori/ 3

Eu iti vorbesc/ Prin tunet si fulger/ Eu iti vorbesc/ Prin tainicul curcubeu. Eu iti voi vorbi/ Cind vei fi singur/ Eu iti voi vorbi/ Prin intelepciunea celor vechi/ Eu iti voi vorbi/ La sfirsitul timpurilor/ Eu iti voi vorbi/ Cind vei vedea ingerii Mei/ Eu iti voi vorbi/ De-a lungul eternitatii. Eu iti vorbesc/ Fii in pace/ Sa stii/ Ca Eu sint Dumnezeu. EXTRAS DIN CARTEA ESENIANA A LUI MOISE Cele 10 porunci Muntele Sinai era inecat in fum, caci Domnul coborise inconjurat de flacari, si fumul se ridica cum ar iesi dintr-un furnal. Intregul munte tremura, tulburat. Din culmea Muntelui, Domnul il chema pe Moise sa se apropie. Si Moise merse la El. Si Domnul ii zise: "Vino. Iti voi da Legea pentru poporul tau, Lege care va servi ca alianta copiilor luminii." Moise merse la Dumnezeu si El pronunta aceste cuvinte: "Eu sint Legea, Dumnezeul tau care te-a eliberat din tenebre si sclavie. Nu vei avea alta lege decit a Mea. Nu vei fabrica nici o reprezentare a legii nici in cer nici pe pamint. Eu sint Legea invincibila care n-are nici inceput nici sfirsit. Nu vei stabili alte legi decit Legea unica. Daca te vei intoarce de la Mine spita ta va patimi din generatie in generatie. Daca te vei supune poruncilor Mele vei cunoaste paradisul unde, in mijlocul oceanului cosmic se afla arborele vietii. Nu vei calca Legea, Legea este Dumnezeul tau care va judeca pentru greselile tale. Slaveste Mama ta Paminteasca pentru ca zilele sa-ti fie lungite si slaveste-L pe Tatal Ceresc pentru ca viata eterna sa-ti apartina in ceruri caci pamintul si cerurile iti sint date prin Lege si Legea e Dumnezeu. Vei saluta Mama ta Paminteasca in dimineata de Sabat. Vei saluta Ingerul pamintului in cea de a doua dimineata. Vei saluta Ingerul vietii in cea de a treia dimineata. Vei saluta Ingerul bucuriei in cea de a patra dimineata. Vei saluta Ingerul soarelui in cea de a cincea dimineata. Vei saluta Ingerul apei in cea de a sasea dimineata. Vei saluta Ingerul aerului in cea de a saptea dimineata. Vei saluta toti Ingerii Mamei Terestre si te vei consacra lor, pentru ca sa ai acces in paradis,unde se afla Arborele Vietii. Vei adora Tatal tau Creresc in seara de Sabat. Vei fi in comuniune cu Ingerul vietii eterne in cea de a doua seara. Vei fi in comuniune cu Ingerul muncii in cea de a treia seara. Vei fi in comuniune cu Ingerul pacii in cea de a patra seara. Vei fi in comuniune cu Ingerul puterii in cea de a cincea seara. Vei fi in comuniune cu Ingerul dragostei in cea de a sasea seara. Vei fi in comuniune cu Ingerul intelepciunii in cea de a saptea seara. 4

Vei fi in comuniune cu toti Ingerii Tatalui Ceresc pentru ca sufletul tau sa se imbaieze in sursa de lumina si sa patrunda in oceanul cosmic. Cea de a saptea zi e ziua de odihna; nu uita sa o sfintesti. Este Ziua Luminii Legii, Dumnezeul tau. In acea zi te vei abtine de la orice activitate pentru a te consacra cautarii luminii si Regatului lui Dumnezeu; toate rugile tale vor fi indeplinite. Caci sa stii ca timp de sase zile tu muncesti cu ingerii, dar in cea de a saptea locuiesti in Lumina Domnului, care e Sfinta Lege. Tu nu vei atenta la viata nici unei fiinte vii, caci ea e un dar al lui Dumnezeu. El singur o da - El singur o poate lua. Tu nu vei murdari dragostea caci ea e un cadou sacru al Tatalui Ceresc. Tu nu-ti vei vinde sufletul, cadou inestimabil al lui Dumnezeu, pentru a obtine bogatiile acestei lumi. Ca si grinele semanate intr-un sol plin de pietre, ele nu au radacini si nu dureaza mai mult de o clipa. Nu vei folosi denaturat Legea, intorcind-o contra fratelui tau; doar Dumnezeu cunoaste inceputul si sfirsitul tuturor lucrurilor, caci privirea Sa imbratiseaza Universul. Nu vei rivni la binele aproapelui tau. Daca tu urmezi poruncile lui Dumnezeu, Legea te va umple de daruri mult mai mari dindu-ti chiar paminturile si cerurile." Moise auzi vocea Domnului si el pecetlui in el alianta dintre Domnul si copiii luminii. El cobori de pe munte tinind in miinile sale cele doua Table ale Legii, facute si scrise de catre Dumnezeu. Nestiind ce i se intimplase lui Moise, poporul se adunase si oamenii topisera toti cerceii lor pentru a fabrica un vitel de aur si-l adorau ca idol prezentindu-i ofrande purificate in foc. Mincind, bind si dansind in fata vitelului de aur se dedau la coruptie si la rau in fata Domnului. Apropiindu-se de cimp, Moise vazu vitelul de aur, dansurile si spiritul raului lucrind in poporul sau; atunci minia sa se dezlantui; el arunca Tablele Legii care se sparsera la picioarele Muntelui. A doua zi Moise se adresa poporului: "Voi ati comis un foarte mare pacat, voi v-ati renegat Creatorul. Ma voi intoarce la Domnul si-i voi cere iertare pentru greselile voastre." Si Moise se duse din nou linga Domnul si ii zise :"Doamne, ai vazut cum Sfinta Lege a fost profanata. Copiii Tai au pierdut credinta si s-au prosternat in fata tenebrelor: si-au fabricat un vitel de aur. Iarta-i caci ei sint orbi in plina lumina." Domnul ii raspunse: "In zorii timpului, Domnul si omul erau uniti printr-o alianta si Sfinta Flacara a Creatorului a patruns in om care a devenit fiul lui Dumnezeu. El a primit ca misiune sa pastreze mostenirea sa ca prim-nascut si sa faca sa fructifice fructul sacru al Tatalui sau. Cel care se indeparteaza de Creator isi nesocoteste dreptul sau din nastere si comite pacatul cel mai grav care exista in fata ochilor lui Dumnezeu. Si Domnul adauga: "Doar copiii luminii pot urma poruncile Legii. Asculta cuvintele Mele: Tablele pe care le-ai spart nu vor mai fi niciodata scrise in limba oamenilor. Odata ce tu le-ai dat pamintului si focului ele vor trai invizibile in inima celor care sint capabili sa urmeze Legea. Poporului tau putin credincios care a pacatuit impotriva Creatorului atunci cind tu ai venit pe solul sacru, in fata Dumnezeului tau, ii voi da o alta lege. Va fi o lege austera intr-adevar, care-i va inlantui, caci ei nu cunosc inca Regetul Luminii." Atunci Moise ascunse Legea invizibila in inima sa pastrind-o pentru copiii luminii. Dumnezeu ia dat o alta lege si el a coboritd in nou catre poporul sau. Cu tristete s-a adresat lui spunind: 5

Nu vei avea alt Dumnezeu decit pe Mine. Nu vei fabrica nici un idol. Nu vei invoca numele Domnului Dumnezeului tau in van. Iti vei aminti de Sabat si vei face din el o zi sfinta. Vei venera pe tatal si mama ta. Nu vei omori. Nu vei comite adulter. Nu vei fura. Nu vei da marturie falsa asupra aproapelui tau. Nu vei jindui nici la casa vecinului tau, nici la femeia lui, nici la celelalte bunuri ale sale." O zi a fost acordata penitentei si pocaintei pentru marele pacat comis impotriva Creatorului. Tablele sacre ale Legii invizibile au ramas ascunse in inima lui Moise pina in ziua in care copiii luminii au aparut in desert si ingerii au coborit pe pamint. COMUNIUNILE Bolnavii si cei necajiti s-au dus pe malul unui riu pentru a-l reintilni inca o data pe Isus. Ca niste copii ei uitasera Legea si-si cautau Tatal pentru a-i cere sa le arate greselile lor si sa-i repuna pe calea cea buna. Si cind soarele se ridica la orizont il vazura pe Isus coborind din munte si indreptindu-se spre ei cu capul aureolat de lumina. El isi ridica mina si le zise surizind: "Pacea fie cu voi!" Dar lor le era rusine sa-i intoarca salutul caci fiecare in felul sau se abatuse de la Lege si Ingerii Mamei Pamintesti si ai Tatalui Ceresc nu mai erau cu ei. Un barbat inainta si declara plin de amaraciune: "Invatatorule, avem mare nevoie de intelepciunea Ta. Noi stim ce este bun si totusi ne-am atasat de ce e rau. Noi stim ca pentru a intra in Regatul Cerurilor trebuie sa locuim cu ingerii zilei si ai noptii dar picioarele noastre au apucat cararea cea rea. Lumina zilei nu mai arata decit goana noastra catre placeri iar noaptea cade asupra desfriului nostru. Invatatorule, cum putem noi sa vorbim cu ingerii si sa traim in compania lor pentru ca Legea sa arda ca o flacara constanta in inima noastra?" Si Isus le-a zis: "Nu e usor sa ridici ochii spre cer atunci cind privesti spre pamint. Nu e usor sa adori ingerii cind cauti gloria si bogatiile. Dar e si mai greu sa gindesti ca ingerii si sa actionezi ca ei." Cineva exclama : "Invatatorule, noi sintem oameni, iar nu ingeri! Cum putem noi spera sa le urmam pasii? Spune-ne ce sa facem !" Si Isus raspunse: "Asa cum fiul isi mosteneste tatal/ Noi am primit/ Un univers sfint/ Care nu e un cimp de muncit/ Ci un loc in sufletul nostru/ In care se construieste templul nostru sacru/ Dar un templu trebuie cladit/ Piatra cu piatra/ Astfel eu va voi da pietrele necesare / Pentru ridicarea acestui templu/ Pe care l-am mostenit de la parinti/ Si de la strabunii lor." Atunci toti se adunasera in jurul lui Isus manifestindu-si dorinta de a auzi cuvintele pe care urma sa le pronunte. El isi intoarse capul catre soarele ce rasarea, a carui stralucire se reflecta in ochii Sai in timp ce vorbea. "Templul interior se cladeste cu vechile comuniuni, exprimate, simtite si traite. Daca ele sint spuse doar din virful buzelor ramin fara viata, ca un stup abandonat de albine. Comuniunile sint o punte intre oameni si ingeri. Si ca o punte se construiesc cu rabdare, piatra cu piatra, cu pietrele adunate de la malul apei. Comuniunile sint in numar de paisprezece, Ingerii Tatalui vostru Ceresc fiind sapte iar Ingerii Mamei Pamintesti de asemenea sapte.

Exact ca radacinile arborelui ce patrund in pamint si isi obtin hrana lor, ca ramurile ce se intind catre cer, omul se inradacineaza profund in interiorul Mamei sale Pamintesti si sufletul sau se inalta catre stelele stralucitoare ale Tatalui Ceresc. Prima comuniune ne uneste cu Ingerul Soarelui. El vine in fiecare dimineata, asemenea unei logodnice care se trezeste/ Si-si in-tinde pletele aurite asupra pamintului./ O, Inger al soarelui/ Alergator nemuritor,/ Stralucind de lumina/ Fara tine nu exista nici caldura nici viata!/ Frunzele verzi ale arborilor te cinta cu toate culorile lor./ Prin tine bobul de griu/ Se transforma in riuri de ierburi aurite/ Care onduleaza in bataia vintului./ Prin tine florile tisnesc in strafundurile fiintei mele/ Niciodata nu ma voi ascunde de tine/ Inger al soarelui,/ Sfint mesager al Mamei Pamintesti/ Intra in locuinta mea/ Si da-mi focul vietii. A doua comuniune ne uneste cu Ingerul apei. El varsa ploaia/ Pe cimpia arida/ Si umple fintinile uscate./ Da, noi te veneram, apa, sursa a vietii/ Din oceanul ceresc/ Curg si susura/ Torente inepuizabile/ In singele meu curg mii de izvoare pure,/ Vapori si nori, si toate apele/ Care se raspindesc asupra celor sapte regate/ Sint sacre./ Vocea Creatorului planeaza asupra apelor,/ Domnul stapineste asupra lor./ Inger al apei,sfint mesager al Mamei noastre Pamintesti,/ Patrunde in singele venelor mele,/ Spala corpul meu in ploaia ta/ Si da-mi apa, sursa vietii. A treia comuniune ne uneste cu Ingerul aerului. El raspindeste parfumurile suave ale cimpurilor/ Ale ierbii de primavara de dupa ploaie,/ De bobocii de trandafir/ Abia iviti./ Noi omagiem suflul sacru/ Care face sa traiasca toate fiintele./ Spatiu luminos etern si suveran / Al nenumaratelor stele/ Si de asemenea aerul pe care-l respiram/ Toate misterele infinitului sint ascunse/ In clipa care separa inspiratia/ De expiratie/ Inger al aerului./ Sfint mesager al Mamei noastre Pamintesti,/ Vino in mine/ Ca rindunica ce coboara din cer,/ Pentru ca eu sa cunosc secretele vintului/ Si muzica stelelor. A patra comuniune ne uneste cu Ingerul pamintului. El e cel care face sa tisneasca, din plenitudinea pamintului,/ Vinul si strugurele./ El e cel care face copiii sa se nasca/ Din interiorul femeii./ Celui care cultiva pamintul, semanind rabdator cu cele doua miini ale sale/ El ii va acorda din abundenta/ Fructe si grine/ Spice aurite/ Care primavara vin/ Rasarind din pamint/ Peste tot intinsul pamintului,/ Peste tot unde curg apele,/ Peste tot unde straluceste soarele,/ Pentru a le da oamenilor hrana de toate zilele./ Omagiem imensitatea pamintului/ Ale carui drumuri se desfasoara in lung,/ Acest pamint bogat si fecund/ Care e Mama ta, planeta sfinta./ Da, aduc omagiu pamintului/ Pe care tu cresti/ Al carui parfum e atit de dulce./ Cel care planteaza grinele, planteaza Legea./ Recoltarea va fi abundenta/ Si va ajunge la maturitate./ Pentru a-i rasplati pe cei care se supun Legii/ Domnul le trimite Ingerul pamintului,/ Sfint mesager al Mamei noastre Pamintesti,/ Pentru ca plantele sa creasca,/ Ca pintecele femeilor sa fie fertil/ Si ca astfel pamintul sa nu inceteze a rasuna/ De risetele copiilor./ Sa-l adoram pe Domnul in el ! A cincea comuniune ne uneste cu Ingerul vietii. El da omului forta si vigoare/ Daca ceara nu e pura,/ Cum ar putea luminarea sa dea flacara constanta?/ Mergi catre arborii cu coroana inalta,/ Alege unul dintre ei/ Pentru frumusetea sa, puterea sa si maiestatea sa/ Si vorbeste-i :/ "Te salut, arbore al vietii,/ Opera a Creatorului!"/ Izvorul vietii va merge atunci/ Intre tine si fratele tau, arborele./ Astfel tu vei avea / Un corp 7

sfint,/ Piciorul sigur,/ Auzul fin,/ Bratele puternice/ Si ochiul de acvila./ Aceasta e comuniunea cu Ingerul vietii,/ Sfint mesager al Mamei noastre Pamintesti. A sasea comuniune ne uneste cu Ingerul bucuriei. El e cel care coboara pe pamint/ Pentru a da frumusete tuturor oamenilor,/ Caci Domnul nu poate fi venerat in tristete./ Nici cu strigate de disperare./ Abandonati-va plinsetele si lamentatiile,/ Adresati Domnului un cintec nou./ Fie ca tot pamintul sa cinte,/ Bucurie in ceruri/ Si pe pamint./ Bucurie pe cimpuri,/ Pe ape si pe coline./ Bucurie in fata Domnului./ Va veti naste in bucurie/ Si veti creste in pace./ Auziti cintind/ Muntii si colinele./ Inger al bucuriei,/ Sfint mesager al Mamei noastre Pamintesti,/ Eu iti promit sa cint pentru Domnul/ Atita timp cit voi trai;/ Eu voi lauda pe Dumnezeul meu/ Pina la ultima mea suflare. A saptea comuniune ne uneste cu Mama noastra Paminteasca. Ea este Cea care trimite Ingerii Sai/ Pentru a ghida radacinile omului/ Pina in adincul pamintului binecuvintat./ S-o invocam pe Mama noastra Paminteasca,/ Sfinta noastra gardiana,/ Sprijinul nostru!/ Ea este Cea care regenereaza lumea/ Si pe toti cei ce o locuiesc./ Noi adoram Mama noastra Paminteasca,/ Atit de buna si de binefacatoare ,/ Si toti Ingerii/ Generosi, curajosi,/ Plini de forta,/ Izvor de bunastare si sanatate./ Prin Mama noastra Paminteasca in stralucirea si gloria Sa,/ Plantele ies din sol,/ Vinturile sufla,/ Aducind norii catre cursurile de apa,/ Si acestea nu seaca niciodata./ Mama Paminteasca si eu nu sintem decit una./ Radacinile mele sint in Ea/ Si Ea-si gaseste in mine bucuria Sa,/ Conform Sfintei Legi". A urmat o lunga tacere. Toti meditau la cuvintele lui Isus. Ei cunosteau o forta noua si speranta le lumina figurile. Apoi unul din ei zise: "Invatatorule, noi ardem de nerabdare sa incepem comuniunile noastre cu Ingerii Mamei Pamintesti care a plantat marea gradina a pamintului. Dar cum stau lucrurile cu Ingerii Tatalui Ceresc care guverneaza noaptea? Cum sa le vorbim odata ce ne sint inaccesibili si invizibili ? Noi vedem razele soarelui, simtim prospetimea apei fluviului in care ne imbaiem si strugurii care se coloreaza-n purpuriu in vii si-s calzi sub degetele noastre, dar Ingerii Tatalui Ceresc nu pot fi nici vazuti, nici auziti, nici nu ne putem apropia de ei. Cum sa comunici cu ei si sa intri in Paradis ? Invatatorule, explica-ne ce trebuie sa facem?" "Nu stiti ca pamintul si toti cei care-l populeaza nu sint decit reflectarea regatului Tatalui Ceresc? Copii, voi sinteti alaptati si ingrijiti de mama voastra. Apoi, cind voi cresteti, va alaturati tatalui la cimp. In acelasi mod, Ingerii Mamei Pamintesti va ghideaza pasii catre Cel care va e Tata si catre Ingerii Sai, pentru ca voi sa descoperiti adevarata voastra locuinta si sa deveniti veritabili fii ai lui Dumnezeu. Copii fiind, noi vedem razele soarelui, nu si puterea care le-a creat; copii fiind, noi auzim muzica unui riu, dar ignoram dragostea care l-a creat; copii fiind, vedem stelele dar nu si mina care le-a presarat pe cer, ca un fermier semanindu-si grinele. Prin comuniunile cu Ingerii Tatalui Ceresc voi invatati sa vedeti invizibilul, sa auziti inauzibilul si sa spuneti ceea ce nu e posibil de spus. Prima comuniune ne uneste cu Ingerul Puterii. El intretine caldura soarelui/ Si ghideaza mina Omului/ In toate muncile sale./ Tata Ceresc,/ Tieti apartine puterea/ Caci Tu ai daruit fiecaruia dintre noi ordinul/ De a urma Gratia puterii Tale./ Eu avansez pe drumul Legii./ Gratie puterii Tale/ Miinile mele infaptuiesc muncile Tale/ Fie ca fluviul de aur al puterii/ Sa curga vesnic de la Tine la mine,/ Fie ca trupul meu sa se in-toarca vesnic catre Tine/ Ca floarea catre cer, caci toata puterea vine/ De la Tatal Ceresc/ Restul nu e decit un vis amagitor/ Asemenea unui nor care mascheaza fata soarelui./ Omul nu are nici o 8

putere asupra Spiritului./ Neputincios e deasemeni/ In ziua mortii sale./ O, tu Inger al Puterii, sfint mesager al Tatalui Ceresc,/ Calauzeste-ne muncile si actiunile ! A doua comuniune ne uneste cu Ingerul Iubirii. Apele sale binefacatoare/ Curg intr-un flux neintrerupt/ Venind din oceanul cosmic./ Sa ne iubim unii pe ceilalti,/ Caci dragostea emana de la Tatal Ceresc./ Cel care iubeste/ Apartine ordinului divin si cunoaste ingerii./ Fara dragoste inima omului se usuca/ Precum fundul unei fintini secate,/ Cuvintele sale sint goale/ Ca o fintina goala,/ In timp ce cuvintele de iubire au pentru suflet/ Dulceata mierii./ Pe buzele oamenilor, cuvintele oamenilor/ Se aseamana cu apele adinci./ Fintina de dragoste curge/ Ca un izvor viu./ Da, a fost spus din zorii timpurilor:/ Iti vei iubi Tatal Ceresc/ Din toata inima ta/ Din tot Spiritul tau,/ In toate actiunile tale,/ Si-ti vei iubi fratii/ Ca pe tine insuti./ Tatal Ceresc e dragoste./ Cel care locuieste in dragoste/ Sta alaturi de Tatal Ceresc/ Si Tatal Ceresc e cu el./ Cel care nu iubeste e o pasare ratacitoare/ Aruncata din cuib./ Iarba ii lipseste/ Pentru el, apa are un gust amar/ Daca cineva zice:/ "Eu il iubesc pe Tatal Ceresc/ Dar urasc pe fratele meu",/ Acela minte./ Caci daca el nu-si iubeste fratele/ Care-i e aproape,/ Cum ar putea sa-L iubeasca pe Tatal Ceresc/ Pe care nu L-a vazut nicicind?/ Se recunosc copiii luminii/ Care merg in compania Ingerului Dragostei,/ Dupa dragostea lor pentru Tatal Ceresc/ Dupa dragostea lor pentru fratii lor,/ Dupa fidelitatea lor fata de Legea Sfinta./ Iubirea lor e mai puternica/ Decit curentii apelor adinci./ Iubirea e mai puternica decit moartea. A treia comuniune ne uneste cu Ingerul Intelepciunii. El il elibereaza pe om de frica,/ Ii deschide inima/ Si ii usureaza constiinta./ Sfinta Intelepciune,/ Intelegere infinita,/ Tu te daruiesti noua/ Ca un papirus sacru./ Si totusi nu ne apartii./ Toata intelepciunea vine de la Tatal Ceresc/ Si salasluieste in El de-a pururi./ Cine poate numara grauntele de nisip ale marii,/ Picaturile de ploaie/ Si zilele eternitatii./ Cine cunoaste inaltimea cerului/ Si intinderea pamintului ?/ Cine stie unde incepe intelepciunea ?/ Intelepciunea a fost creata/ Inainte de orice./ Cine daca nu cel care nu are intelepciune,/ Ar vrea sa spuna padurii:/ "Trezeste-te", si pietrei mute :/ "Scoala-te si vorbeste!"?/ Aceste cuvinte sint goale/ Si aceste actiuni periculoase,/ Ca aceea a unui copil care flutura sabia tatalui sau/ Si nu cunoaste taisul lamei./ Coroana Intelepciunii, dimpotriva,/ Face sa domneasca pacea si sa-nfloreasca sanatatea perfecta,/ Ambele daruri de la Dumnezeu./ O, tu ordin ceresc,/ O, tu Inger al Intelepciunii,/ Te ador si te voi adora/ Tata Ceresc!/ El permite riului de ginduri care e in noi/ Sa curga/ Catre oceanul cosmic. A patra comuniune ne uneste cu Ingerul Vietii Eterne. El aduce omului/ Mesajul eternitatii/ Caci cel care merge in compania ingerilor/ Va invata sa se ridice deasupra norilor./ Isi va fixa locuinta/ In inima oceanului cosmic/ Unde se afla arborele vietii./ Nu astepta ca moartea sa-ti reveleze marele mister./ Daca nu cunosti Tatal Ceresc/ Atunci cind picioarele tale strabat pamintul prafuit/ Nu vei gasi decit umbre/ In viata de apoi./ Doar aici si acum/ Se ridica cortina./ Nu-ti fie frica omule!/ Agata-te de aripile/ Ingerului Vietii Eterne,/ Si ia-ti elanul catre stele,/ Catre luna, soare/ Si catre lumina eterna./ Participa la miscarea lor/ In vecii vecilor/ Ia-ti zborul catre oceanul cosmic/ Al Vietii Eterne. A cincea comuniune ne uneste cu Ingerul Muncii. El cinta cu albina care biziie/ Fabricind fara odihna mierea aurita/ Cu ciobanul care cinta din fluier, veghind./ De teama ca turma sa nu se imprastie,/ Cu fata tinara care fredoneaza/ In timp ce mina sa minuieste fusul./ Daca voi credeti ca toate acestea/ Nu sint atit de placute lui Dumnezeu/ Ca rugaciunea cea mai frumoasa/ Ridicindu-se ca de la cel mai inalt dintre munti,/ Va inselati./ Munca cinstita infaptuita umil,/ E o rugaciune zilnica de recunostinta,/ Si huruitul carutei 9

produce o muzica placuta lui Dumnezeu./ Cel care maninca piine in trindavie/ E condamnat sa moara de foame,/ Caci un cimp de pietre/ Nu produce decit pietre./ Pentru el ziua e golita de sens,/ Si noaptea e un trist cortegiu de cosmaruri./ Sufletele lenesilor/ Sint invadate de ierburile rele ale insatisfactiei;/ Dar cel care merge in compania/ Ingerului Muncii/ Are in el un cimp mereu fertil,/ Unde griul si strugurele,/ Si mii de soiuri de ierburi si de flori parfumate/ Cresc viguros./ Vei recolta ce-ai semanat. Omul lui Dumnezeu care-si cunoaste sarcina/ Nu va cere nici o alta favoare. A sasea comuniune ne uneste cu Ingerul Pacii. Sarutul sau iradiaza calmul,/ Figura sa e asemenea cu suprafata/ Apelor nemiscate/ In care se reflecta luna./ Voi invoca pacea,/ Al carui suflu e prietenesc/ Si ale carui degete, netezeste ridurile grijilor./ Sub domnia pacii,/ Nu exista nici foame, nici sete/ Nici vint rece,/ Nici vint cald./ Nici batrinete, nici moarte./ Cel al carui suflet nu e locuit de pace/ N-are nici un loc in interior unde sa construiasca/ Templul sfint./ Cum ar putea sa lucreze timplarul/ In mijlocul uraganului?/ Semintele semanate cu violenta nu vor da/ Decit o recolta dezolanta,/ Caci nimic viu nu poate creste/ Pe un pamint secat./ Da, cautati Ingerul Pacii./ E ca luceafarul./ In mijlocul norilor,/ Ca luna plina./ Ca un frumos maslin incarcat de fructe,/ Ca soarele care straluceste deasupra templului Celui Preainalt./ Pacea rezida in sinul linistii./ Fii in pace, si sa stii ca sint Dumnezeu. A saptea comuniune ne uneste cu Tatal Ceresc. El este,/ El a fost/ Si va fi vesnic./ O, Mare Creator,/ TU esti Cel care a creat Ingerii Ceresti/ Si a descoperit legile imuabile!/ Doamne, refugiul si fortareata mea,/ Dintotdeauna/ Din generatie in generatie/ TU ai fost locuinta noastra./ Inainte de aparitia muntilor,/ Inainte de formarea Pamintului/ TU esti Dumnezeu./ Cine a creat apele/ Si plantele ?/ Cine a unit vintul cu norii in furtuna ?/ Da. O, Mare Creator,/ Esti in sufletele noastre/ Sursa vietii eterne./ Cine a creat lumina si intunericul ?/ Cine a creat somnul/ Si insufletirea orelor zilei ?/ Cine face sa alterneze amiaza cu miezul noptii ?/ EXTRAS DIN CARTEA ESENIANA A LUI ISUS CELE SAPTE CAI ALE PACII Isus se indrepta catre munte. Discipolii sai i se alaturara urmati de toti cei carora le era sete de cuvintele Sale. Vazindu-i adunati in jurul Sau, ii instrui astfel: "Va aduc pacea Mamei voastre Pamintesti si Tatalui vostru Ceresc. Calauzit de Ingerul Puterii, aduc pacea corpurilor voastre. Calauzit de Ingerul Dragostei, aduc pacea inimilor voastre. Calauzit de Ingerul Intelepciunii, aduc pacea spiritului vostru. Gratie Ingerilor Puterii, Dragostei si Intelepciunii, voi veti parcurge cele sapte cai ale paradisului - corpul, inima si spiritul vostru formind un intreg in acest zbor sacru catre oceanul cosmic al pacii. Adevarat va zic voua, sint sapte drumuri ale paradisului si fiecare trebuie parcurs cu corpul, inima si spiritul intr-o comuniune unica, daca nu, veti cadea in haul neantului. O pasare nu poate zbura cu o singura aripa, tot asa, pasarea intelepciunii are nevoie de cele doua aripi, ale puterii si dragostei pentru a se inalta deasupra abisului si sa zboare pina la arborele vietii. Fara inima si fara spirit, corpul se aseamana unei case abandonate. Vazut de departe, ceea ce noi ne imaginam frumos se dovedeste a nu fi decit ruina si dezolare atunci cind noi ne apropiem de 10

el. Separat de inima si de spirit, corpul e ca un car din aur masiv pe care constructorul il pune pe un piedestal, de teama sa nu se uzeze la contactul cu solul. Astfel transformat in idol, el este inutil, golit de orice gratie a sa, caci doar miscarea il reveleaza in realitatea sa. Izolat, corpul evoca spatiul negru al unei ferestre cind vintul a stins luminarea. Nici inima si nici spiritul nu sint acolo pentru a-l umple de lumina. Fara corp si fara spirit, inima este un soare care va straluci pentru nimeni, o lumina in gol, o bula de caldura inecata intr-un ocean de intunecime. Atunci cind omul iubeste, dragostea sa e condamnata sa dispara daca nu exista miini pentru a-i infaptui actiunile cele bune, nici spirit pentru a tese cu flacarile dorintei o tapiserie de psalmi. Izolata, inima aminteste de un vint puternic care bate in desert. Corpului si spiritului le revine sa-l faca sa danseze printre chiparosi si pini. Fara corp si fara inima, spiritul este un pergament sacru care s-a uzat cu trecerea anilor si s-a acoperit de praf. Frumusetea si adevarul inscriptiilor sale nu s-au schimbat, dar ochii nu mai pot citi literele sterse si se sfisie intre miinile care il tin. Astfel este spiritul fara o inima pentru a-l exprima si un corp pentru a-i infaptui actiunile. La ce ajuta intelepciunea daca nu exista o inima care s-o resimta si o voce care s-o spuna? Izolat, daca inima si corpul nu-i dau viata, spiritul evoca pintecele steril al unei femei batrine. Adevarat va spun, corpul, inima si spiritul sint ca un car, un cal si un carutas. Carul este corpul, puternic cladit pentru a infaptui vointa Tatalui Ceresc si a Mamei Pamintesti. Inima este armasarul temerar care plin de glorie si vrednicie, trage curajos carul, indiferent daca drumul e presarat de pietre si barat de trunchiuri de arbori. Spiritul e vizitiul care tine friiele intelepciunii, vazind pina la orizontul indepartat, calauzind si rotile. Ascultati-Ma, O, ceruri si voi vorbi; asculta, O, pamint cuvintele pe care le pronunta buzele Mele. Invatatura Mea va cadea odata cu picaturile de ploaie, cuvintul Meu se va raspindi ca bruma pe iarba, ca aversa pe cimpuri si coline. Binecuvintat fie copilul luminii/ Al carui corp e puternic,/ Caci el va trai in unire cu pamintul./ Voi veti celebra o sarbatoare in fiecare zi/ Cu toate darurile Ingerului Pamintului:/ Griul aurit,/ Strugurii purpurii ai toamnei,/ Fructele coapte ale copacilor,/ Mierea, asemeni ambroziei, a albinelor./ Veti cauta aerul proaspat/ Al padurilor si cimpurilor./ Acolo, in sinul naturii/ Veti gasi Ingerul Aerului./ Scoateti-va vesmintele/ Si permiteti-i/ Sa va imbratiseze corpul vostru/ Apoi, respirati indelung si adinc/ Pentru ca Ingerul Aerului/ Sa poata patrunde in voi./ Apoi aruncati-va in piriul racoros/ Si lasati Ingerul Apei/ Sa va-mbratiseze corpul./ Aruncati-va in bratele sale fara teama/ Si lasati-l sa va-nlantuie./ Miscati-va corpul/ Si suflul vostru sa-mbratiseze aerul/ In timp ce voi imbratisati apa./ Apoi cautati Ingerul Soarelui/ Si primiti binecuvintarea sa./ Flacarile sale sfinte va vor purifica/ Potrivit Sfintei Legi/ A Mamei Pamintesti/ Care v-a dat viata./ Cel care a gasit pacea corpului/ A construit un templu sfint/ In care va locui pe veci/ Spiritul lui Dumnezeu./ Fie ca spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra sa o doreasca/ Si corpul s-o infaptuiasca! Binecuvintat fie copilul luminii/ Al carui spirit e intelept! Caci el va creea cerul./ Spiritul celui intelept e un cimp bine lucrat,/ In recolte abundente./ Daca aratam omului intelept/ Un pumn de graunte,/ El isi va imagina imediat/ Un cimp de grine aurite./ Daca aratam unui prost/ Un pumn de graunte,/ El nu va vedea decit grauntele inaintea sa/ Si le va trata ca pe niste pietricele fara valoare./ Cimpul inteleptului/ Produce mari recolte,/ Cimpul celui prost/ Da o recolta de pietre./ Astfel se intimpla cu gindurile noastre./ La fel cum lanul de griu aurit/ Exista, ascuns in graunte,/ La fel imparatia cerurilor/ e ascunsa in gindurile voastre./ Daca puterea, dragostea si intelepciunea/ Ingerilor Tatalui Ceresc le locuiesc,/ Ele ne vor duce/ Pina la malul oceanului cosmic./ Dar daca ele sint minjite/ De coruptie, ura si ignoranta,/ Ne vor inlantui picioarele/ De 11

stilpii durerii si suferintei./ Nimeni nu poate sluji la doi stapini/ Si un spirit umplut de lumina Legii/ Nu poate rabda nici un gind rau./ Cel care a gasit pacea spiritului/ A invatat sa se ridice dincolo/ De imparatia Ingerilor./ Fie ca spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace/ Inima voastra so doreasca,/ Si corpul vostru s-o realizeze ! Binecuvintat fie copilul luminii/ A carui inima e pura,/ Caci el il va vedea pe Dumnezeu./ O data ce Tatal Ceresc v-a dat/ Spiritul Sau Sfint,/ Si Mama Paminteasca,/ Corpul Sau Sfint,/ Sa va iubiti toti fratii vostri./ Adevaratii vostri frati sint cei/ Care infaptuiesc voia Tatalui Ceresc/ Si a Mamei Pamintesti./ Fie ca iubirea voastra sa fie asemanatoare soarelui/ Care straluceste asupra tuturor creaturilor pamintului,/ Fara a favoriza un fir de iarba mai mult ca altul./ Aceasta dragoste va curge ca un izvor/ De la frate la frate./ Atunci cind ea va parea ca se usuca/ Apa va tisni din nou in abundenta,/ Caci dragostea e eterna,/ Dragostea e mai tare decit curentii de ape profunde,/ Mai tare decit moartea./ Un om fara dragoste/ Construieste un zid intre el/ Si toate fiintele pamintului;/ El locuieste in singuratate si durere,/ Cel putin furia sa nu-l cuprinda/ Si, ca un virtej in fluviu,/ Sa nu traga spre adincimi/ Tot ceea ce curge prea aproape de el./ Inima e un ocean cu valuri puternice,/ A carei dragoste si intelepciune trebuie sa tempereze ardoarea./ Cel care e in pace cu fratii sai/ A intrat in Regatul Iubirii/ Si-l vede pe Dumnezeu fata in fata./ Fie ca spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra s-o doreasca/ Si corpul s-o infaptuiasca. Binecuvintat fie copilul luminii/ Care construieste pe pamint Regatul Cerurilor,/ Caci el va locui in ambele lumi./ Va veti supune Legii Fraternitatii/ Caci fiecare isi urmeaza drumul/ Si e in comuniune cu propria sa inima./ In paradis/ Creste o multitudine de flori diferite./ Cine va pretinde ca una e mai frumoasa,/ Pentru ca e violeta,/ Sau alta e mai avantajata/ Caci tija sa e lunga si subtire?/ Chiar daca fratii/ Au origini diferite,/ Ei muncesc foarte intens/ In gradinile Mamei Pamintesti/ Si vocile lor se inalta in cor/ Pentru a cinta slava Tatalui Ceresc./ Ei impreuna rup piinea sfinta/ Impartindu-si sfintul prinz./ Pacea va domni pe pamint/ Cind va inflori/ Gradina Fraternitatii./ Cum ar putea exista pacea/ Atunci cind fiecare-si cauta profitul/ Si-si pune sufletul in sclavie?/ Tu, copil al luminii,/ Alatura-te fratilor/ Si mergi apoi/ Sa predici Calea Legii/ Celor care o asculta./ Cel care a gasit pacea/ In fratia oamenilor/ Colaboreaza cu Dumnezeu./ Fie ca Spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra s-o doreasca,/ Corpul s-o infaptuiasca! Binecuvintat fie copilul luminii/ Care studiaza Cartea Legii,/ Caci el va fi ca o lumina/ In beznele noptii,/ Ca o insula de adevar/ Intr-o mare de minciuna./ Sa stiti ca scrierile inspirate de Dumnezeu/ Sint reflexele oceanului cosmic,/ Asa cum stelele luminoase/ Reflecta cerurile./ Ca invataturile Celor Vechi/ Inscrise pe veci/ Pe pergamentele sacre,/ Legea e gravata in inimile / Celor care o studiaza./ El spune din vremurile stravechi/ Ca la inceput pamintul era populat de uriasi./ De oameni puternici si intelepti./ Copiii luminii/ Vor pazi si vor pastra/ Scrierile lor,/ De teama reintoarcerii la stadiul animalic/ Si caderii din Regatul Ingerilor in ignoranta./ In cuvintul scris/ Voi veti gasi Legea nescrisa;/ Apa care tisneste din pamint/ Are de asemenea un izvor ascuns./ Legea scrisa/ E instrumentul care permite intelegerea Legii nescrise,/ Cum creanga muta a copacului/ Se transforma in fluier/ In miinile pastorului./ Sint numerosi cei/ Care ar vrea sa stea in linistita/ Vale a ignorantei,/ Unde copiii se joaca/ Unde fluturii isi danseaza in soare/ Viata efemera./ Dar nu poate ramine acolo mult timp,/ La orizont se zaresc sumbrele/ Creste ale uceniciei./ Numerosi sint cei care incearca sa mearga spre ele,/ Care asuda si se zdrelesc/ Pe pantele lor aspre si abrupte./ Dar credinta le este ghidul/ Pentru a traversa haurile cascate,/ Si perseverenta sprijinul sigur/ In mijlocul stincilor ascutite./ Dincolo de culmile inghetate ale luptei/ Se dezvaluie pacea si frumusetea/ Gradinii infinite a cunoasterii/ Unde este revelata copiilor luminii/ Semnificatia Legii./ Acolo, in mijlocul padurii,/ Se afla arborele vietii/ Mister al 12

misterelor./ Cel care a gasit pacea/ In invataturile anticilor./ Care a fost ghidat/ De lumina spiritului,/ De cartea naturii/ Si de studierea Sfintului Cuvint/ A intrat, dincolo de nori,/ In locul sacru/ Unde salasluieste Sfinta Fratie/ De care nici un om nu poate vorbi./ Fie ca spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra sa o doreasca/ Si corpul sa o realizeze ! Binecuvintat fie copilul luminii/ Care cunoaste Mama Paminteasca,/ Caci Ea este cea care da viata./ Sa stiti ca Mama voastra e in voi/ Si voi in Ea./ Ea v-a adus/ Pe aceasta lume/ Ea v-a inzestrat cu un corp/ Si Ei i-l veti inapoia intr-o zi./ Sa stiti ca singele care curge in vinele voastre/ Provine din singele/ Mamei voastre./ Singele Sau cade din nori,/ Tisneste din pintecele pamintului,/ Sipoteste in piriiasele muntilor,/ Curge abundent in riurile cimpiilor,/ Doarme in inima lacurilor/ Si mugeste cu forta in marile furtunoase./ Sa stiti ca aerul pe care-l respirati/ Provine din suflul/ Mamei Pamintesti./ Suflul Sau este azurul/ Din inaltul cerurilor./ El suspina in culmile muntilor,/ Susura prin frunzele padurii,/ Onduleaza in cimpurile de griu,/ Adoarme in vaile profunde,/ Se-ncalzeste in desert./ Sa stiti ca taria oaselor voastre/ Va e data de oasele Mamei Pamintesti,/ Stincile si pietrele./ Sa stiti ca dulceata pielii voastre/ Se naste in Ea/ A carei carne se coloreaza in galben si rosu/ Cind fructele se coc in copaci./ Daca ochii vostri vad,/ Daca urechile voastre aud,/ Este gratie culorilor si sunetelor/ Mamei Pamintesti./ Sinteti imbratisati de ele in intregime/ Ca pestii de valurile marii,/ Sau pasarile de curentii de aer !/ Adevarat va zic voua/ Omul e fiul/ Mamei Pamintesti./ De la Ea isi primeste corpul sau,/ Asa cum copilul se naste din pintecele mamei sale./ Adevarat va spun,/ Voi sinteti una cu Mama Paminteasca./ Ea en voi si voi in Ea./ Din Ea voi v-ati nascut/ Prin Ea voi traiti,/ Si la Ea va veti intoarce./ Respectati-i Legile/ Caci nimeni nu poate trai nici mult nici ferice/ Daca nu-si onoreaza Mama Paminteasca si nu-i observa legile,/ Caci suflul vostru este suflul Ei,/ Singele vostru e singele Ei,/ Oasele voastre sint oasele Sale/ Ochii si urechile voastre/ Ochii si urechile Sale./ Cel care a gasit pacea/ In inima Mamei Pamintesti/ Nu va cunoaste niciodata moartea./ Fie ca spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra sa o doreasca/ Si corpul s-o infaptuiasca ! Binecuvintat fie copilul luminii/ Care se straduieste sa se alature Tatalui sau Ceresc,/ Caci va avea viata eterna/ Cel care viziteaza locuinta secreta/ A celui Prea Inalt/ Se va bucura de protectia/ Atotputernicului./ Ingerii Sai vor veghea asupra lui/ Si-l vor insoti pe toate drumurile/ Sa stiti ca Domnul a fost/ Dintotdeauna/ Locuinta oamenilor./ Inainte de aparitia muntilor,/ Inainte de crearea pamintului si a lumii,/ Dintotdeauna,/ Dragostea L-a unit pe Tatal Ceresc/ De fiii Sai./ Cum ar putea aceasta iubire sa inceteze,/ Odata ce din zorii/ Si pina la finele timpurilor,/ Sfinta flacare a dragostei/ Uneste pe Tatal Ceresc/ Cu copiii luminii ?/ Cum ar putea aceasta dragoste sa se stinga?/ Ea nu se consuma ca luminarea,/ Nici ca focul care devasteaza padurea./ Nu, ea arde cu flacara/ Luminii eterne,/ Si aceasta lumina nu se va stinge in veci./ Voi care-L iubiti pe Tatal Ceresc,/ Supuneti-va poruncilor Sale,/ Mergeti in compania Ingerilor Sai Sfinti/ Si gasiti pacea in Legea Sa Sfinta./ Legea Sa este Legea Unica,/ Legea legilor,/ Prin legea Sa El uneste/ Pamintul si cerurile./ Cu miinile Sale/ El ne-a modelat/ Si ne-a dat inteligenta/ Pentru a invata Legea Sa./ Lumina ii serveste de vesmint/ El desfasoara cerurile ca o perdea,/ Carul Sau e format din nori/ Si El inainteaza pe aripile vintului./ Suflul Sau agita arborii cei mari/ El face sa tisneasca izvoarele in vai,/ In causul palmelor Sale, El tine maruntaiele pamintului,/ Forta muntilor ii apartine,/ Marea e a Sa,/ Si continentele s-au nascut din degetele Sale./ Cerurile proclama gloria lui Dumnezeu,/ Firmamentul poarta marturia Legii Sale,/ Si El dedica Regatul Sau/ Copiilor Sai/ Cei care traiesc in compania Ingerilor Sai/ Si gasesc pacea in Legea Sa Sfinta./ Doriti sa stiti mai mult, copiii Mei ?/ Cum sa spui/ Ceea ce este inexprimabil?/ Cum poate un mut care maninca o poama/ Sa-i descrie savoarea?/ Daca noi afirmam ca Tatal Ceresc/ Locuieste in noi,/ Noi ofensam cerurile./ Daca declaram ca El nu locuieste in noi,/ Mintim./ Ochiul care scruteaza orizontul indepartat/ Si cel care penetreaza inimile oamenilor/ Nu sint decit unul si 13

acelasi./ Tatal Ceresc nici nu se manifesta, nici nu se ascunde./ El nu e nici revelat,/ Nici nerevelat./ Copiii Mei, nici un cuvint/ Nu poate exprima ce reprezinta El./ Noi stim doar/ Ca noi sintem copiii Sai/ Si ca El e Tatal nostru/ Dumnezeul nostru./ Noi sintem fructele gradinii Sale,/ Oile turmei Sale./ Cel care a gasit pacea/ Si pe Tatal sau Ceresc,/ A intrat in sanctuarul/ Sfintei Legi./ El a pecetluit un pact vesnic/ Cu Dumnezeu. Fie ca spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra s-o doreasca/ Si corpul s-o infaptuiasca!/ Chiar daca cerul si pamintul ar dispare,/ Nici o singura litera din Sfinta Lege/ Nu s-ar schimba si nu s-ar sterge./ Caci la inceput a fost Legea,/ Si Legea e Dumnezeu./ Fie ca pacea/ Tatalui Ceresc/ Sa fie de-a pururi cu voi !" FRAGMENTE DIN MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTA Enoch se duse/ Si nu mai exista,/ Caci Dumnezeu l-a luat din nou la El. (Geneza eseniana 5:24) Legea a fost stabilita in gradina Fraternitatii/ Pentru a limpezi inimile oamenilor/ Si a desfasura in fata lor/ Potecile virtutii:/ Un spirit umil si pasnic,/ O natura sincera, plina de bunatate,/ O intelegere, o intuitie/ O intelepciune profund devotata/ Lucrarilor Domnului./ O incredere de nezdruncinat in binefacerile Sale,/ Sentimente loiale catre copiii adevarului,/ O rectitudine stralucitoare care inlatura orice impuritate,/ Si o discretie perfecta asupra misterelor/ Si secretelor cunoasterii interioare. (Manual de disciplina din Manuscrisele de la Marea Moarta) M-ai facut sa cunosc/ Creatiile Tale imense si misterioase./ Prin Tine toate lucrurile exista/ Si nu exista nimic dincolo de Tine./ Legea Ta mi-a calauzit inima/ Pentru ca eu sa-mi indrept pasii fara ezitare/ Pe cararea virtutii/ Care duce catre locuinta Ta. (Cartea a 7-a din Imnurile din Manuscrisele de la Marea Moarta) Legea a fost stabilita pentru a se da drept rasplata/ Copiilor luminii/ O pace binefacatoare si durabila,/ O recolta abundenta de binecuvintari/ In bucuria infinita a luminii eterne. (Manual de disciplina din Manuscrisele de la Marea Moarta) Binecuvintat fii Tu, Tata Ceresc/ Care m-ai condus/ Catre izvoarele datatoare de viata ale gradinii vesnice./ Arborele vietii isi indreapta/ Ramurile sale nemuritoare/ Catre cerul infinit/ Si radacinile sale se intind adinc/ In apele adinci din Oceanul vietii./ Si Tu, Tata/ Protejezi frunzele sale./ Ingerii Tai de zi si de noapte/ Si flacari ale luminii Tale/ Vegheaza asupra Creatiei Tale./ Recunostinta mea e mare, o, Tata Ceresc,/ Caci Tu miai ridicat spiritul pina la sferele binecuvintate/ Si mi-ai deschis inima catre minunile de aici./ Din profunzimile pamintului,/ Tu mi-ai calauzit pasii/ Catre prezenta Ta eterna./ Tu mi-ai purificat corpul/ Pentru ca eu sa ma alatur Ingerilor Pamintesti,/ Si spiritul meu/ Pentru ca sa-mi gasesc locul/ Alaturi de Ingerii Ceresti./ Tu ai dat eternitatea omului/ Pentru ca in zori si in asfintit/ Cintecul sau sa venereze minunile Tale. Zi dupa zi/ Intr-un elan de recunostinta,/ Voi cinta opera Ta;/ Dimineata, cind se lumineaza/ Si seara, cind se lasa intunericul;/ Anotimp dupa anotimp/ De-a lungul intregii mele vieti/ Si pina la sfirsitul timpurilor. (Din Psalmurile din Manuscrisele de la Marea Moarta) Fie ca El sa va acopere de binecuvintarile Sale,/ Fie ca voi sa va protejati de rau,/ Fie ca El sa va ilumineze inima prin cunoasterea intuitiva/ Si spiritul vostru prin intelepciunea vesnica./ Fie ca El sa va acorde binecuvintarea Sa/ Si pacea Sa eterna./ La inceputul zilei/ Imbratisez Mama mea Paminteasca - Pamintul,/ Cind se lasa noaptea/ Ma indrept catre Tatal meu Ceresc/ Zi dupa zi/ 14

Traiesc dupa Legile Lor/ Si eu infaptuiesc aceste comuniuni,/ Pina la sfirsitul timpurilor. El a dat omului doua forte/ Care-l insotesc de-a lungul intregii sale vieti:/ Spiritul adevarului si spiritul minciunii./ Adevarul se naste din stralucirea luminii,/ Minciuna, din profunzimile intunericului./ Ingerii luminii/ Vegheaza asupra copiilor adevarului/ Si calauzesc pasii lor pe drumul limpezimii./ Adevarul si minciuna se-nfrunta in om/ Aflat intre intelepciune si nechibzuinta./ Alegind adevarul,/ El va evita obscuritatea./ Binecuvintati fie cei care au credinta in Lege./ Fie ca ea sa le dea binefaceri,/ Protejindu-i de orice rau,/ Trezindu-le inima pentru intelegerea vietii/ Si acordindu-le harul cunoasterii eterne. (Manual de disciplina din Manuscrisele de la Marea Moarta) Spiritul tau m-a patruns,/ Strapungindu-mi constiinta,/ Revelindu-mi secretul Tau minunat./ El a facut sa tisneasca-n mine/ Un izvor de cunoastere,/ O fintina de putere,/ Un torent de dragoste si intelepciune/ Asemanator splendorii/ Luminii eterne. (Cartea de imnuri din Manuscrisele de la Marea Moarta) EXTRAS DIN CARTEA ESENIANA A MAESTRULUI VIRTUTII Invatatorul se duse pina la malul riului, acolo unde multimea avida sa asculte vorbele Sale, se adunase. Binecuvintindu-i pe toti, ii intreba ce-i preocupa. Unul dintre ei Il intreba: " Invatatorule, cui sa dam noi valoare ? De cine sa ne ferim ?" Si Invatatorul raspunse: "Cauzele tuturor relelor de care sufera oamenii sint in afara lor. Cum ar putea ceea ce e rau in noi sa ne faca sa suferim? Un copil moare, o avere se risipeste, o casa si cimpurile iau foc si, neputinciosi, ne lamentam: "Ce ma fac acum? Ce mi se va intimpla? Cind voi iesi din aceste incercari?" Cei care rostesc asemenea cuvinte dispera sau se bucura de evenimentele carora ei nu le sint stapini. Cind noi sintem dezolati de ceea ce nu depinde de noi, noi semanam cu copilul care plinge atunci cind apune soarele. S-a spus din timpuri stravechi: "Nu vei rivni la bunurile aproapelui tau." Si Eu va spun acum: "Sa nu doriti nimic care nu este in voi, caci doar ce exista in voi va apartine; ceea ce e in afara voastra apartine altuia. Sa cunosti ce e al tau, sa cunosti ce nu e al tau, iata cheia fericirii. Daca aspirati la viata eterna, nu lasati eternitatea din voi pentru a va agata de umbrele lumii oamenilor; ele poarta moartea in germene. Ceea ce se produce in afara voastra, oare nu scapa controlului vostru? Ba da. Si cunoasterea binelui si raului care nu e in voi? Ba da. Va sta deci in putere sa priviti evenimentele exterioare cu intelepciune si dragoste, mai degraba decit cu tristete si teama. Nimeni nu poate sa va impiedice. Nu va nelinistiti, nu va lamentati. Orice apare, judecati-l cu lumina intelepciunii si a dragostei si-l veti vedea cu ochii ingerilor. Daca fericirea voastra depinde de ce vi se-ntimpla, traiti in sclavie. Daca traiti ascultind Ingerii din voi, sinteti liberi. Veti atinge libertatea care face din voi autentici fii ai lui Dumnezeu, care nu se supun decit poruncilor Sfintei Legi. Atunci cind se va apropia Ingerul Mortii, va puteti intinde bratele catre Dumnezeu, zicind: "Eu nu am neglijat comuniunile pe care Tu mi leai dat pentru a invata Legea si a merge in compania Ingerilor. Constiinta mea s-a dezvoltat si eu sint multumit de soarta mea. Iti multumesc, Doamne,pentru viata pe care mi-ai acordat-o. Ia-o din nou acum, caci toate lucrurile iti apartin dintotdeauna". Sa stiti ca un om nu poate servi la doi stapini. El va iubi pe unul si-l va uri pe celalalt, sau el va respecta pe primul si-l va dispretui pe celalalt. Voi nu puteti dori in acelasi timp bogatiile pamintului si Imparatia Cerurilor. Bogatiile materiale nu apartin omului, ci universului si daca 15

rivniti la ele veti pierde bunul cel mai de pret: Regatul Cerului care e in voi. In lumea oamenilor ca si in cea a Ingerilor, orice are pretul sau. Cel care cauta norocul si bogatiile pamintului este subjugat acestor cuceriri: el alearga, linguseste, minte si mituieste pentru a obtine gloria la care rivneste. Dar cind va fi eliberat de teama? Cind va atinge el pacea spiritului ? O zi in compania Ingerilor Mamei noastre Pamintesti si o noapte in comuniune cu Tatal Ceresc sint binecuvintari care au de asemeni pretul lor. Ele nu se cistiga gratis. Daca fintina voastra seaca, daca un incendiu devasteaza casa voastra, daca recoltele voastre sint nimicite si voi priviti tot ce se intimpla cu calm si seninatate, voi urmati urmele ingerilor caci toate aceste lucruri sint facute pentru a aparea si disparea si a aparea din nou. Ploaia poate sa umple fintina voastra, casele pot fi reconstruite si noi grine semanate. Dar Regatul Cerurilor nu va disparea. Nu schimbati dar, ceea ce e etern cu ceea ce poate disparea in citeva ore. Atunci cind voi intrebati care e patria voastra, nu mentionati cutare sau cutare tara unde corpul vostru s-a nascut, caci voi apartineti-copii ai luminii-Fraternitatii care intelege (cuprinde) tot universul. Tatal vostru Ceresc a creat parintii, bunicii si stramosii vostri si toate fiintele de pe pamint. Intr-adevar,voi sinteti fiii lui Dumnezeu si toti oamenii sint fratii vostri. Faptul ca Dumnezeu este Creatorul, paznicul si Tatal vostru, nu e suficient pentru a va elibera de orice tristete si frica? Astfel renuntati la acumularea bunurilor materiale. Aurul si argintul nu aduc decit coruptie si moarte. Deschideti larg sufletul vostru aerului datator de viata al libertatii! De ce va-ngrijorati de vesminte? Priviti crinii de pe cimp, uitati-va cum cresc, ei nici nu nu muncesc, nici nu tes si totusi nici chiar Solomon in toata gloria sa nu a fost asemenea nici unuia dintre ei. De ce sa va ingrijorati de hrana? Priviti toate cadourile Mamei voastre Pamintesti: fructele care se coc in copaci, grinele aurite de pe cimpii. De ce sa va ingrijorati de a poseda o casa si paminturi? Un om nu poate vinde ceea ce el nu are, si el nu poate avea ceea ce este proprietatea tuturor. Tot pamintul e al vostru si toti oamenii sint fratii vastri. Ingerii Mamei voastre Pamintesti va insotesc ziua, cei ai Tatalui Ceresc va calauzesc noaptea si Legea Sfinta e in voi. Fii ai Regelui, renuntati deci la a rivni la zdrente; luati deci loc la masa comuniunilor si fiti demnni de mostenirea voastra divina. Caci in Dumnezeu noi traim, actionam si ne formam. Intradevar noi sintem fiii Sai, El este Tatal nostru. Cel care traieste potrivit dorintelor sale profunde, fara a intimpina obstacole in realizarile lor cunoaste libertatea. Cel care il putem face sa esueze e un sclav. Cel care nu rivneste la nici un bun al altuia ramine liber, caci singurul bun care ne apartine cu adevarat e Regatul Cerurilor care e in noi; acolo locuieste Sfinta Lege. Regatul Cerului te face sa te gindesti la acei negustori, amatori de perle fine, care, gasind o perla nepretuita de vinzare, isi vind tot ce au pentru a o cumpara. Daca o asemenea perla e a voastra pentru totdeauna, de ce o schimbati pentru praf si nisip? Sa stiti ca nici casa, nici paminturile, nici fiul si nici fiica voastra, nici bucuriile si necazurile existentei, nici chiar reputatia voastra nu va apartin. Daca va agatati totusi de ele si daca sinteti dependenti, atunci intr-adevar voi sinteti sclavi si veti ramine astfel. Copiii Mei, nu lasati demonii sa se instaleze in voi in legatura cu lucruri ce nu va apartin. Nu va lasati sufocati de lume, ca un arbore de liane. Lumea da si ia inapoi, dar nici o putere in cer si nici pe pamint nu poate sa va rapeasca Legea Sfinta care locuieste in voi. Daca se intimpla ca apropiatii vostri sa fie masacrati si voi insiva alungati din tara voastra, plecati atunci plini de curaj catre alte orizonturi, avind mila de ucigas, care se distruge pe sine prin actiunile sale. Adevaratii vostri parinti sint Tatatl vostru Ceresc si Mama voastra Paminteasca, adevarata voastra patrie este Regetul Cerului, de care nici exilul sau moartea nu pot sa va separe. Ca o stinca, Legea Sfinta care e in voi, rezista la toate furtunile, ea este adapostul si salvarea voastra. 16

FRAGMENT DIN EVANGHELIA ESENIANA A LUI IOAN La inceput era Legea si Legea era cu Dumnezeu. El era Dumnezeu Creatorul tuturor lucrurilor. In El era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina a stralucit in intuneric, dar intunericul n-a primit-o. Fratii tocmai adusera din strafundul desertului marturia luminii pentru ca toti sa poata merge potrivit Sfintei Legi. Adevarata lumina ilumineaza pe fiecare om la nasterea sa, dar lumea o ignora. Celor care respecta Legea le e data puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu si sa intre in oceanul cosmic unde se afla arborele vietii. Isus esenianul le spuse: "In adevar va spun, nici un om nu poate vedea Regatul Cerului daca nu are a doua sa nastere". Atunci cineva intreba: "Cum poate sa se nasca un om a doua oara? Cum se poate el intoarce in pintecele mamei pentru a se naste din nou ?" Dar Isus raspunse: "Adevarat va spun, daca nu se naste din Mama Paminteasca si Tatal Ceresc si nu merge in compania Ingerilor zilei si a noptii, nici un om nu poate intra in Regatul Etern. Carnea corpului vostru e nascuta din carnea Mamei Pamintesti si spiritul din voi e nascut din Tatal Ceresc. Legea Sfinta e ca vintul pe care il simtim fara sa stim de unde vine. Toti oamenii aud Legea de la prima lor suflare, caci ea e cu ei, dar ei nu o recunosc. Cel care se naste a doua oara din Tatal Ceresc si din Mama Paminteasca va auzi cu urechi noi si va vedea cu ochi noi. In el, flacara Legii va fi aprinsa. Cineva striga: "Cum e posibil asa ceva?" Si Isus spuse: "Noi povestim cele ce stim si marturisim ceea ce am vazut, dar voi nu acceptati marturiile noastre. Totusi omul e nascut pentru a trai cu Ingerii. Lui i-a conferit Tatal Ceresc mostenirea sa, pentru ca el sa construiasca Regatul Cerului pe pamint. Dar omul s-a indepartat de Tatal sau. El cauta pietre pretioase in mocirla, el adora lumea si idolii sai. Lumina a venit pentru a limpezi pamintul si oamenii au preferat intunericul, caci actiunile lor erau rele. Toti cei care fac rau au oroare de lumina si fug de ea. Totusi noi nu sintem mai putin cu totii - fii ai lui Dumnezeu care vrea sa fie glorificat in noi. Lumina care aureoleaza pe copii Domnului e cea a Sfintei Legi. Cel care fuge de Lumina isi reneaga Tatal si Mama care i-au dat nastere. Un om intreba atunci pe Isus: "Invatatorule, cum putem noi cunoaste lumina ?" Isus raspunse: "In adevar Eu va dau o porunca noua: Iubiti-va unii pe altii asa cum voi ii iubiti pe cei care lucreaza in Gradina Eternitatii. Astfel toti oamenii vor vedea ca voi sinteti frati, odata ce noi toti sintem fii ai lui Dumnezeu." Un om remarca: "Ne vorbesti mult de aceasta fraternitate, dar noi nu putem s-o impartasim cu toti, chiar daca sintem gata de a venera lumina, ne intoarcem de la intuneric spre rau." Isus ii raspunse: "Inima ta sa nu se tulbure, ai credinta! Sa stii ca exista mai multe locuri in casa Tatalui vostru. Fraternitatea nu e decit o reflectare a marii Fraternitati Ceresti careia ii apartin toate fiintele cerului si pamintului. Fraternitatea noastra e asemanatoare unei vii al al carui viticultor este Tatal 17

nostru. El pune araci la butucii care nu dau fructe si sprijina pe cei care au puterea sa produca si mai mult. Vino cu noi si noi vom fi cu tine. O creanga izolata nu poate avea fructe; tu nu vei avea astfel succes fara sa traiesti dupa Sfinta Lege. Ea e stinca pe care se construieste fraternitatea noastra. Omul care nu se supune Legii este dat la o parte ca un butuc care se usuca si care e aruncat in foc. Asa cum ne invata Ingerul Iubirii, fratii traiesc in dragoste unii cu altii. Va cerem sa faceti la fel. Nu exista o iubire mai mare decit aceea de a-i invata pe altii legea de a iubi aproapele ca pe sine insusi. Tatal Ceresc e in noi si noi sintem in El, de aceea noi sa intindem miinile fratesti, pentru ca voi sa fiti una cu noi. Noi va transmitem gloria pe care ne-a dat-o Tatal Ceresc care v-a iubit dinaintea creatiei lumii." Astfel fratii predicau Sfinta Lege celor care doreau s-o auda, si se povesteste ca ei ingrijeau de cei bolnavi si necajiti cu plante, cu bai de soare si apa. Si infaptuiau minuni a caror istorisire ar umple toate cartile lumii. Amin. FRAGMENT DIN EVANGHELIA ESENIANA A LUI IOAN La inceput era Legea si Legea era cu Dumnezeu. El era Dumnezeu Creatorul tuturor lucrurilor. In El era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina a stralucit in intuneric, dar intunericul n-a primit-o. Fratii tocmai adusera din strafundul desertului marturia luminii pentru ca toti sa poata merge potrivit Sfintei Legi. Adevarata lumina ilumineaza pe fiecare om la nasterea sa, dar lumea o ignora. Celor care respecta Legea le e data puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu si sa intre in oceanul cosmic unde se afla arborele vietii. Isus esenianul le spuse: "In adevar va spun, nici un om nu poate vedea Regatul Cerului daca nu are a doua sa nastere". Atunci cineva intreba: "Cum poate sa se nasca un om a doua oara? Cum se poate el intoarce in pintecele mamei pentru a se naste din nou ?" Dar Isus raspunse: "Adevarat va spun, daca nu se naste din Mama Paminteasca si Tatal Ceresc si nu merge in compania Ingerilor zilei si a noptii, nici un om nu poate intra in Regatul Etern. Carnea corpului vostru e nascuta din carnea Mamei Pamintesti si spiritul din voi e nascut din Tatal Ceresc. Legea Sfinta e ca vintul pe care il simtim fara sa stim de unde vine. Toti oamenii aud Legea de la prima lor suflare, caci ea e cu ei, dar ei nu o recunosc. Cel care se naste a doua oara din Tatal Ceresc si din Mama Paminteasca va auzi cu urechi noi si va vedea cu ochi noi. In el, flacara Legii va fi aprinsa. Cineva striga: "Cum e posibil asa ceva?" Si Isus spuse: "Noi povestim cele ce stim si marturisim ceea ce am vazut, dar voi nu acceptati marturiile noastre. Totusi omul e nascut pentru a trai cu Ingerii. Lui i-a conferit Tatal Ceresc mostenirea sa, pentru ca el sa construiasca Regatul Cerului pe pamint. Dar omul s-a indepartat de Tatal sau. El cauta pietre pretioase in mocirla, el adora lumea si idolii sai. Lumina a venit pentru a limpezi pamintul si oamenii au preferat intunericul, caci actiunile lor erau rele. Toti cei care fac rau au oroare de lumina si fug de ea. Totusi noi nu sintem mai putin cu totii - fii ai lui Dumnezeu care vrea sa fie glorificat in noi. Lumina care aureoleaza pe copii 18

Domnului e cea a Sfintei Legi. Cel care fuge de Lumina isi reneaga Tatal si Mama care i-au dat nastere. Un om intreba atunci pe Isus: "Invatatorule, cum putem noi cunoaste lumina ?" Isus raspunse: "In adevar Eu va dau o porunca noua: Iubiti-va unii pe altii asa cum voi ii iubiti pe cei care lucreaza in Gradina Eternitatii. Astfel toti oamenii vor vedea ca voi sinteti frati, odata ce noi toti sintem fii ai lui Dumnezeu." Un om remarca: "Ne vorbesti mult de aceasta fraternitate, dar noi nu putem s-o impartasim cu toti, chiar daca sintem gata de a venera lumina, ne intoarcem de la intuneric spre rau." Isus ii raspunse: "Inima ta sa nu se tulbure, ai credinta! Sa stii ca exista mai multe locuri in casa Tatalui vostru. Fraternitatea nu e decit o reflectare a marii Fraternitati Ceresti careia ii apartin toate fiintele cerului si pamintului. Fraternitatea noastra e asemanatoare unei vii al al carui viticultor este Tatal nostru. El pune araci la butucii care nu dau fructe si sprijina pe cei care au puterea sa produca si mai mult. Vino cu noi si noi vom fi cu tine. O creanga izolata nu poate avea fructe; tu nu vei avea astfel succes fara sa traiesti dupa Sfinta Lege. Ea e stinca pe care se construieste fraternitatea noastra. Omul care nu se supune Legii este dat la o parte ca un butuc care se usuca si care e aruncat in foc. Asa cum ne invata Ingerul Iubirii, fratii traiesc in dragoste unii cu altii. Va cerem sa faceti la fel. Nu exista o iubire mai mare decit aceea de a-i invata pe altii legea de a iubi aproapele ca pe sine insusi. Tatal Ceresc e in noi si noi sintem in El, de aceea noi sa intindem miinile fratesti, pentru ca voi sa fiti una cu noi. Noi va transmitem gloria pe care ne-a dat-o Tatal Ceresc care v-a iubit dinaintea creatiei lumii." Astfel fratii predicau Sfinta Lege celor care doreau s-o auda, si se povesteste ca ei ingrijeau de cei bolnavi si necajiti cu plante, cu bai de soare si apa. Si infaptuiau minuni a caror istorisire ar umple toate cartile lumii. Amin. FRAGMENT DIN CARTEA ESENIANA A REVELATIILOR El va veni adus de Ingerul Aerului/ Si-L veti vedea./ Atunci toti fratii/ Care alcatuiesc imensa fraternitate paminteasca/ Isi vor uni vocile/ Pentru a cinta Gloria Sa./ Asa sa fie, Amin. Si vocea vorbi: "Eu sint Alpha si Omega, inceputul si sfirsitul/ Cel care este, a fost si va fi"./ Eu m-am intors sa vad cine ni s-a adresat./ Intorcindu-ma am vazut sapte luminari aurite/ Si in mijlocul luminii lor sclipitoare,/ Se afla cineva asemanator Fiului Omului,/ Imbracat cu o haina alba ca neaua./ Vocea Sa ca muzica unui piriu, se raspindea-n aer/ Si-n miinile sale tinea sapte stele/ Care straluceau din claritatea orbitoare a cerului./ Cind vorbea, chipul Sau era scaldat de o lumina/ La fel de stralucitoare ca lumina a o mie de sori./ Si spuse: "Nu-ti fie teama, Eu sint primul si ultimul;/ Inceputul si sfirsitul/ Scrie ce ai vazut,/ Lucrurile care sint si cele ce vor fi,/ Misterul celor sapte stele care imi umplu miinile/ Si al celor sapte luminari care ard cu lumina eterna./ Cele sapte stele sint Ingerii Tatalui Ceresc/ Si cele sapte luminari Ingerii Mamei Pamintesti,/ Spiritul omului e flacara/ Care uneste lumina stelelor cu vapaia candelelor,/ Un pod sacru si scinteietor intre pamint si cer". 19

Astfel vorbi Cel care tine sapte stele in mina Sa si merge printre flacarile celor sapte candele aurite. Cel care are urechi sa asculte ce spune Spiritul: "Celui care a depasit obstacolele ii voi da substanta/ Arborelui vietii/ Care se afla in centrul paradisului luminos al lui Dumnezeu". Atunci ridicai ochii/ Si vazui o usa deschisa spre cer./ O voce rasuna peste tot, ca o trompeta/ Ea mi se adresa: "Urca pina aici/ Si-ti voi arata lucrurile ce vor veni". Imediat, in gind,/ M-am indreptat catre usa deschisa/ Pe care am depasit-o pentru a patrunde/ Intr-un ocean de lumina stralucitoare./ In mijlocul acestei viziuni orbitoare se afla,/ Inconjurat de un curcubeu de culoarea smaraldului/ Un tron pe care sedea cineva cu chipul ascuns./ Treisprezece jilturi incercuiau tronul/ Si pe ele am vazut/ Treisprezece batrini invesmintati in alb,/ A caror fete erau invaluite in nori de lumina./ In fata tronului ardeau sapte candele/ Cu focul Mamei Pamintesti./ Si straluceau de asemenea sapte stele,/ Focul Tatalui Ceresc./ Mai era de asemenea o mare de cristal./ Suprafata sa reflecta muntii, vaile, oceanele pamintului/ Si toate fiintele creatiei./ Cei treisprezece batrini se inchinara in fata splendorii Aceluia/ Care sedea pe tron, cu chipul ascuns,/ Si riuri de lumina se revarsau de la unul la altul,/ Unindu-le miinile./ Ei exclamara:/ "Sfint, Sfint, Sfint/ Este Domnul Dumnezeu Atotputernic,/ Care a fost, este si va fi./ Tie, Doamne ti se cuvin/ Gloria, Onoarea si Puterea,/ Caci Tu esti Creatorul tuturor lucrurilor"./ Eu vazui in mina dreapta a celui care sedea pe tron,/ Cu chipul ascuns,/ O carte acoperita de inscriptii in interior si pe spate,/ Si sigilata cu sapte peceti./ Am auzit un Inger intrebind cu o voce puternica:/ "Cine e demn sa deschida aceasta carte/ Si sa-i desfaca sigiliile ?"/ Si nimeni din cer, de pe pamint, sau de sub pamint,/ Nu putea sa deschida sau sa citeasca aceasta carte./ Eu am plins, caci cartea nu putea fi deschisa,/ Si eu eram incapabil sa citesc ce era scris in ea./ Unul dintre cei batrini imi spuse: "Nu plinge/ Intinde-ti mina si ia cartea,/ Da, cartea cu sapte sigilii si deschide-o,/ Caci a fost scrisa pentru tine/ Care esti in acelasi timp ultimul dintre cei de pe urma/ Si primul dintre fruntasi"./ Eu am intins mina catre carte./ Deodata invelisul ei se dadu la o parte/ Si miinile mele atinsera paginile aurite/ Si ochii mei contemplara misterul celor sapte sigilii./ Eu privii si auzii vocea numerosilor Ingeri/ Adunati in jurul tronului./ Ei erau de zece mii de ori cite zece mii,/ Milioane si milioane care proclamau tare:/ "Fie ca gloria si intelepciunea, forta/ Si puterea sa fie pe veci/ A Celui care va revela misterul misterelor." Eu vazui norii de lumina retragindu-se,/ Formind o punte de foc care unea miinile mele/ Cu cele ale celor treisprezece batrini/ Si cu picioarele Celui care era asezat pe tron,/ Cu chipul ascuns/. Am deschis primul sigiliu/ Si am contemplat Ingerul Aerului./ Dintre buzele sale iesea suflul vietii./ El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu omului vintul intelepciunii./ Omul inspira./ Si cind expira, cerul se intuneca,/ Aerul dulce deveni viciat si fetid,/ Norii de fum raufacator acoperira tot pamintul/ Si mi-am intors privirea plin de rusine. Am deschis al doilea sigiliu/ Si am contemplat Ingerul Apei./ Printre buzele sale curgea apa vietii./ El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu omului oceane de iubire./ Omul intra in apele limpezi si stralucitoare./ La contactul cu el, undele se intunecara,/ Apele de cristal se inegrira./ Pestele agoniza in bezna infecta,/ Toate fiintele murira de sete/ Si eu mi-am intors privirea plin de rusine. Am deschis cel de al treilea sigiliu/ Si am contemplat Ingerul soarelui./ Intre buzele sale curgea lumina vietii./ El ingenunchie deasupra pamintului,/ Si dadu omului focul puterii/ Si forta soarelui patrunse in inima omului./ Din aceasta putere omul a creat un fals soare;/ El raspindea focul distrugerii,/ Arzind padurile, devastind pajistile inverzite,/ Nelasind decit oase carbonizate din fratii sai,/ Si mi-am intors privirea plin de rusine. 20

Am deschis cel de-al patrulea sigiliu si am contemplat Ingerul Bucuriei./ Intre buzele sale curgea muzica vietii./ El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu omului cintecul pacii./ Pacea si bucuria vibrau in sufletul omului/ Ca sunete muzicale./ Dar acesta nu auzea decit disonantele/ Tristetii si amaraciunii./ El trase spada/ Si taie miinile artizanilor pacii./ El o trase din nou/ Si taie capetele cintaretilor,/ Si m-am intors plin de rusine. Am deschis cel de-al cincilea sigiliu/ Si am contemplat Ingerul Vietii./ Intre buzele sale curgea sfinta alianta dintre Dumnezeu si om./ El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu omului darul creatiei./ Omul a dat nastere unei fosile de fier in forma de sarpe/ Si recolta sa fu foamea si moartea,/ Si m-am intors plin de rusine. Am deschis cel de-al saselea sigiliu/ Si am contemplat Ingerul Pamintului./ Intre buzele sale curgea riul vietii eterne./ El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu omului secretul eternitatii./ El il invita sa deschida ochii/ Pentru a contempla misteriosul arbore al vietii in oceanul cosmic/ Dar omul ridica mina si-si scoase ochii,/ Spunind ca nu exista eternitate,/ Si mam intors plin de rusine. Am deschis cel de al saptelea sigiliu/ Si am contemplat Ingerul Mamei Pamintesti./ El aducea, emanind de la Tatal Ceresc,/ Un mesaj de lumina stralucitoare/ Destinat exclusiv omului/ Care traia intre cer si pamint./ Mesajul a fost murmurat la urechea sa/ Dar el nu-l auzi deloc./ De aceasta data nu m-am mai intors plin de rusine,/ Am intins bratele catre aripile Ingerului/ Si mam adresat cerului:/ "Spune-mi mesajul, caci vreau sa gust din fructul/ Arborelui vietii care se afla in oceanul cosmic."/ Si ingerul ma privi cu o tristete infinita./ O mare tacere se facu in ceruri,/ Apoi rasuna o voce/ Cu sunet de trompeta:/ "Tu, omule, vrei sa vezi riul pe care l-ai nascut/ Atunci cind te-ai indepartat de tronul lui Dumnezeu,/ Atunci cind ai neglijat darurile/ Ingerilor Mamei Pamintesti/ Si ai Tatalui Ceresc?"/ O durere teribila ma asalta/ Odata ce simtii in mine/ Sufletele tuturor celor care s-au orbit/ Pentru a nu vedea decit dorintele lor carnale,/ Si vazui cei sapte Ingeri in fata lui Dumnezeu./ Si primira sapte trompete. Un alt Inger se apropie de jilt/ Cu o cadelnita aurita./ El primi multa tamiie/ Pentru a o depune ca ofranda pe jiltul pregatit ca dinaintea tronului,/ Insotit de rugaciunile tuturor celorlalti Ingeri./ Fumul tamiii iesea din mina sa,/ Se ridica inaintea lui Dumnezeu./ Ingerul lua cadelnita/ O umplu cu focul din jilt,/ Apoi el o risipi catre pamint./ Voci si traznete rasunara,/ Erau fulgere si cutremure./ Cei sapte Ingeri isi ridicara goarnele/ Si se pregatira sa sufle. Primul Inger facu sa rasune goarna sa./ O grindina si o ploaie de singe si de foc/ Se abatu pe pamint./ Padurile si arborii inverziti fura arsi in intregime/ Si ierburile fura transformate in cenusa. Al doilea Inger suna din goarna sa./ Si un munte mare de foc/ Se prabusi in mare,/ In timp ce un nor de singe se ridica din pamint. Al treilea si al patrulea sunara de asemenea,/ Declansind un puternic cutremur./ Soarele se intuneca/ Si luna a capatat culoarea singelui. Al cincilea Inger facu sa rasune goarna sa,/ Si stelele se prabusira pe pamint/ Ca smochinele din smochin/ Cind un vint violent il scutura. Al saselea Inger suna din goarna sa/ Si cerul se infasura/ Ca un covor care se ruleaza./ Pe toata intinderea pamintului nu mai era nici un singur arbore,/ Nici o floare, nici un fir de iarba. Cind m-am indreptat pentru a scruta orizontul,/ Picioarele mele se infundara in solul milos, rosu de singe./ O mare tacere inundase pamintul. Al saptelea Inger facu sa rasune goarna sa/ Si eu vazui o fiinta puternica coborind din cer/ Invesminata intrun nor. Corpul sau era incins cu un curcubeu/ Chipul sau era asemenea unui soare,/ Picioarele sale, coloane de foc./ El tinea in mina sa o carte deschisa./ El puse piciorul sau drept pe mare, piciorul sau sting pe pamint,/ Si el striga cu o voce puternica:/ "Omule, doresti tu 21

ca aceasta viziune sa se realizeze ?"/ Eu raspunsei:/ "Tu stii, O, Cel prea Sfint,/ Ca eu sint gata la orice/ Pentru ca aceste teribile evenimente sa nu se petreaca."./ El imi spuse:/ "Omul a creat aceste puteri de distrugere./ El le-a modelat din propriul sau spirit,/ El s-a intors/ De la Ingerii Tatalui Ceresc si ai Mamei Pamintesti,/ El este artizanul propriei sale ruine."/ Eu intrebai:/ "Atunci, nu mai este nici o speranta?"/ O lumina stralucitoare arse miinile sale ca un riu,/ Si el raspunse:/ "Exista mereu speranta,/ O, tu OM pentru care cerul si pamintul au fost create."/ Atunci Ingerul/ Ale carui picioare se odihneau pe mare si pe pamint/ Isi ridica mina spre cer/ Si jura pe Cel care traieste vesnic,/ Care a creat cerul si tot ce el contine,/ Pamintul si tot ce el contine/ Marea si tot ce ea contine,/ Ca acest timp va fi intr-o zi,/ Ziua in care vocea celui de al saptelea Inger rasuna./ Atunci misterul Domnului va fi revelat/ Celor care vor fi mincat fructele arborelui vietii/ Care se afla vesnic in oceanul cosmic./ Si vocea relua :/ "Mergi si ia cartea deschisa care ti-o da Ingerul/ Care sta sprijinit pe mare si pe pamint"./ M-am dus catre Inger si iam zis:/ Dami cartea/ Ca vreau sa ma hranesc cu fructele arborelui vietii/ Care se afla in mijlocul oceanului cosmic"./ Ingerul imi dadu cartea,/ Am deschis-o si citii,/ Ceea ce a fost si ce va fi./ Am vazut holocaustul nimicind pamintul/ Si marea distrugere/ Care ineca toata suflarea sa intrun ocean de singe./ Am vazut de asemenea eternitatea omului/ Si iertarea mereu inoita a Celui Atotputernic./ Sufletele oamenilor erau asemenea paginilor albe ale unei carti,/ Mereu gata ca un nou cintec sa fie gravat./ Eu mi-am ridicat din nou privirea/ Catre cei sapte Ingeri ai Mamei Pamintesti/ Si cei sapte ai Tatalui Ceresc./ Mi-am simtit picioarele atingind fruntea sacra a Mamei Pamintesti,/ Degetele mele atingind picioarele sacre ale Tatalui Ceresc/ Si am intonat un imn de gratitudine:/ "Binecuvintat fii Tu, Tata Ceresc,/ Care m-ai condus catre izvoarele vii/ Ale gradinii eterne./ Arborele vietii isi indreapta ramurile cele nemuritoare/ Catre cerul infinit/ Si radacinile sale se ancorara/ In apele profunde ale curentului vietii./ Si Tu, o Tata, protejezi fructele sale./ Ingerii Tai, ai zilei si ai noptii/ Si flacarile luminii Tale/ Vegheaza asupra creatiei Tale./" Dar vocea vorbi din nou/ Si ochii mei au fost intorsi,/ De la splendorile Regatului Luminii./ "O, omule, pazeste-te!/ Poti avansa pe drumul cel bun/ Si trai in compania Ingerilor./ Ziua tu poti cinta pentru Mama Paminteasca,/ Si noaptea pentru Tatal Ceresc,/ Ca purtator de cuvint al Legii./ Dar iti vei abandona fratii,/ Ii vei lasa sa se scufunde intr-o groapa de singe/ In timp ce pamintul desfigurat tremura si geme de durere/ Sub lanturile sale de piatra?/ Vei bea tu din cupa vietii eterne cind fratii tai mor de sete?"/ Inima mi se umplu de compasiune/ Si ridicind ochii am vazut/ O femeie imbracata intr-un soare, cu luna la picioarele sale,/ O coroana de sapte stele stralucesc pe capul sau./ Am inteles ca ea e sursa apelor/ Si mama padurilor/ Si apoi m-am regasit pe malul marii./ Vazui o fiara iesind din apa/ Si corpul sau imprastia un miros gretos si respingator./ Acolo unde ea aparu,/ Apa limpede se transforma in mocirla./ Corpul sau era acoperit de o carapace neagra fumeginda./ Femeia imbracata in soare/ Intinse bratele sale catre fiara/ Care se apropia si o inlantui./ Pielea se ofili sub suflul otravit al animalului/ Care o frinse intre bratele sale de stinca,/ Si apoi se scufunda in mocirla cu lacrimi de singe./ Din gitlejul animalului iesira osti de oameni/ Fluturindu-si spadele si incaierindu-se unii cu ceilalti./ Ei se luptara cu furie,/ Taindu-si membrele si scotindu-si ochii/ Inainte de a disparea intr-o gaura a mocirlei/ Urlind de durere./ Eu ma apropiai de marginea gaurii si mi-am bagat mina in ea./ Vazui un virtej de singe/ Care ii tinea pe oameni prizonieri ca pe niste muste/ Intr-o plasa de paianjen./ Si am spus cu voce puternica: "Fratilor, plecati spadele voastre si apucati-mi mina./ Renuntati la a mai murdari si profana pe Cea/ Care v-a dat nastere/ Si pe Cel care v-a lasat mostenirea Sa./ Vremea vinovatiei voastre s-a incheiat./ Incetati atunci zilele macelului si prigoanei voastre,/ Caci cel care ia in captivitate va fi captiv,/ Cel care omoara cu spada de spada va pieri./ Vinzatorii pamintului vor plinge si vor fi indoliati,/ Caci nimeni nu le va mai cumpara nimic./ Negustori de aur, de argint si de pietre pretioase,/ De perle, de fireturi de matase, de stofe si de purpura,/ De marmura, de oi si de cai,/ De care, de sclavi si de suflete omenesti,/ Nu veti mai putea nici cumpara nici vinde. Totul e scufundat intr-o mare de singe/ Caci voi v-ati intors de la 22

Tatal si de la Mama voastra,/ Si pentru ca voi venerati fiara care cladeste un paradis din pietre./ Lasati sa va cada spadele fratilor si apucati mina mea./ In clipa in care degetele noastre se impreunara,/ Am vazut aparind o mare cetate la orizont./ Voci si tunete rasunara, fulgere luminara./ Un cutremur se dezlantui,/ De o putere inca necunoscuta./ El sfarima marea cetate in trei/ Si orasele si noroadele se prabusira./ Marea cetate prabusi/ Cupa cu vin/ A miniei teribile a Domnului,/ Insulele pornira in deriva/ Si muntii au disparut./ Grindina cazu din cer/ Cu bucati de gheata mai mari decit pietroaiele./ Un Inger puternic apuca o stinca enorma/ Si o arunca in mare, zicind:/ "Astfel va fi distrusa marea cetate,/ Si nu va mai fi in veci recladita./ Harpistii, flautistii, cintaretii/ Nu vor mai fi auziti intre zidurile tale, mare cetate,/ Si nici un mestesugar nu-si va mai instala atelierul./ Niciodata in incinta ta/ Nu va mai scrisni moara de piatra,/ Nu va mai straluci lumina luminarii,/ Nu va mai rasuna vocea logodnicelor./ Caci negustorii erau oamenii cei mai venerati din lume/ Si prin inselatoriile tale natiunile lumii au fost amagite;/ In incinta ta a fost imprastiat singele profetilor, sfintilor si a tuturor celor care au fost masacrati pe pamint"/ Fratii mei imi apucara mina/ Si iesira cu mare greutate din gaura mocirlei./ Stateau uimiti pe nisip/ Si cerurile se rupsesera pentru a lasa ploaia sa le spele corpurile lor namolite./ Am auzit din cer/ O voce asemanatoare mugetului apelor/ Si tunetului sonor./ Am auzit vocea harpistilor, acompaniati de instrumentul lor,/ Intonind un cint nou in fata tronului./ Vazui un alt Inger zburind pe firmament,/ Aducind cu el cintecele zilei si ale noptii,/ Si evanghelia eterna,/ Pentru a o predica celor care salasluiesc pe pamint,/ Celor care au iesit din mlastina/ Si stateau in fata tronului dazbracati si spalati de ploaie./ Ingerul exclama:/ " Temeti-va de Domnul si slaviti-L,/ Caci ora judecatii Sale va veni!/ Slaviti-l pe Cel care a creat cerul si pamintul,/ Marea si izvoarele". Si am vazut cerul deschizindu-se, lasind sa se vada un al alb./ Calaretul sau se numea Adevar, Sinceritate si Dreptate./ Ochii sai aruncau flacari,/ Purta mai multe coroane si un vesmint de lumina scinteietoare./ Picioarele Sale erau goale./ El se numea Cuvintul lui Dumnezeu./ In spatele Sau venea Sfinta Fraternitate,/ Calare pe cai albi./ Toti erau in haine albe imaculate./ Ei patrunsera in gradina infinita/ In mijlocul careia se gaseste arborele vietii./ Oamenii dezbracati, muiati de ploaie, se apropiara de ei/ Tremurind in asteptarea judecatii./ Pacatele lor erau numeroase, ei au patat lumea,/ Distrugind fiintele pamintului si ale marii,/ Au otravit solul, au infectat aerul,/ Si au ingropat de vie pe Mama care le-a dat nastere./ Dar nu mai vazui ce li s-a intimplat,/ Caci se schimba viziunea mea./ Un nou cer si un nou pamint aparura,/ Caci cele dinainte au disparut,/ Ca si marea./ Am vazut Sfinta Cetate a Fraternitatii/ Coborind din cerul lui Dumnezeu,/ Ca o logodnica impodobita pentru mirele sau. Am auzit, venind din cer, o voce anuntind:/ "Iata cum muntele pe care locuieste Domnul se inalta deasupra culmilor si colinelor,/ Toti se indreapta catre el in masa,/ Veniti atunci catre muntele Domnului,/ Catre locuinta Sa,/ Pentru a-i auzi invataturile./ El va va arata calea,/ Si noi il vom urma/ Caci Legea se va naste din Sfinta Fraternitate./ Priviti, casa Domnului e in mijlocul oamenilor/ El va locui cu ei si ei vor fi poporul Sau./ Dumnezeu insusi va fi printre ei si va fi Domnul lor,/ Consolatorul care le usuca lacrimile./ Moartea, tristetea, plinsetele/ Si durerea nu vor mai exista,/ Caci ce-a fost apartine trecutului.

23