Sunteți pe pagina 1din 5

DETERMINAREA RADIATIILOR IONIZANTE ACTIUNI ASUPRA ORGANISMULUI UMAN Radiatiile sunt un important factor de mediu care in raport cu cantitatea

lor pot avea un efect sanogen sau patogen asupra organismului uman. Radiatiile ionizante sunt radiatiile emise in cursul fenomenului de dezintegrare radioactiva a nucleului atomic. Acestea produc ionizarea materiei asupra careia actioneaza, cedand la locul impactului energia lor, cu formare de particule incarcate electric . Aceasta grupa de radiatii cuprinde: -radiatiile electromagnetice(radiatiile X si gamma) cu putere mare de penetrare. - fluxurile de particule atomice:-radiatia (2 protoni,2 neutroni), radiatia (flux de electroni),fluxuri de pozitroni si neutroni. Detectia radiatiilor ionizante Se bazeaza pe proprietatea lor de a transmite energia materiei cu care interactioneaza si de a produce ionizarea. Se face cu dispozitive care masoara energia substratului iradiat si care este cuantificata cu ajutorul unor sisteme electronice. Sunt reprezentate de: 1. Camera de ioizare-un dispozitiv ce contine un gaz rarefiat. Fiecare quanta/particula de radiatie patrunsa produce prin ionizare un traseu de gaz ionizat a carui lungime este direct proportionala cu energia radiatiei ionizante. Camera colecteaza toate sarcinle(fluxurile de particule) produse prin ionizare, care sunt citite si cuantificate electronic. 2. Contorul Geiger Muller-este un detector ce cuatifica fiecare particula elementara. Particula traverseaza campul electric produs de condensatorul detectorului, si va fi deviata in functie de polaritate spre una din cele doua placi (+;-)ale condensatorului. Captarea genereaza impulsuri cuantificate electronic. 3. Detectorul de scintilatii-este alcatuit dintr-o camera de scintilatii si un sistem de masurare electronic . Camera de scintilatii are ca parte esentiala un ecran fluorescent pe care va fi proiectat trenul de particule. La locul de incidenta particulele vor ceda energia lor substantei fluorescente a ecranului, producand astfel scintilatii(emisii de lumina). Sistemul opto-electronic sesizeaza scintilatiile, le transforma in impulsuri electrice si le cuantifica .

4. Pelicula fotografica-foloseste proprietatea radiatiilor ioizante de a impresiona emulsia de bromura de argint.

Unitatile de masura Au fost reformulate in anul 1975 in cadrul Sistemului International de unitati: Radioactivitatea-este activitatea unui radionuclid si se defineste ca fiind viteza de dezintegrare a atomilor sai. Unitate veche-Curie(Ci) Unitate SI-Bequerell(Bq)=1 dezintegrare /secunda, 1 Ci=3,7 .10 Bq; 1Bq=27,03 . 10Ci Expunerea la radiatii ionizante Unitate veche-Rontgen(R) Unitate SI-Couloumb/kilogram 1C/kg =3876 R Doza absorbita-exprima distribuirea energiei absorbite in unitatea de masa a materialului iradiat. Unitate veche-Rad(radiation absorbed dose) Unitate SI-Gray(Gy)

1Gy=100rad Doza echivalenta-unitatea de masura a radioprotectiei unitate veche-Rem(Rontgen echivalent man) Unitate SI-Sievert (Si) 1 Si=100Rem Determinarea contaminarii radioactive a factorilor de mediu Radioactivitatea totala a factorilor de mediu se compune din : 1. radioactivitatea naturala datorata prezentei in mediu a substantelor radioactive naturale(uraniu, thoriu, actiniu si izotopul K ) 2. radioactivitatea artificiala consecinta utilizarii in practica a substantelor radioactive. Radioactivitatea naturala-se determina prin stabilirea continutului de izotop K Radioactivitatea artificiala diferenta dintre cea totala si cea naturala AER: se calculeaza diferenta de radioactivitate a unui material filtrant inainte si dupa trecerea unui volum de aer. APA: se determina radioactivitatea unui reziduu ramas in urma evaporarii a catorva litri de apa. Se folosesc coloane schimbatoare de ioni pentru a nu pierde radionuclizii de iod prin procesul evaporarii. SOL: se recolteaza probe de la suprafata pentru determinarea radioactivitatii totale si de profunzime pentru radioactivitatea naturala. Probele se usuca la etuva si se determina radioctivitatea. ALIMENTE: se determina radioactivitatea unei probe de cenusa ramasa dupa calcinarea probei de aliment. Toate aceste determinari se fac cu ajutorul unor aparate speciale. Dezavantajul acestor metode consta in pierderea in timpul determinarii a radionuclizilor volatili.

Determinarea contaminarii radioactive a organismului uman

Se face pe doua cai: -indirect prin determinarea radioactivitatii urinii - direct prin determinarea continutului radioactiv al corpului uman. Determinarea radioactivitatii urinii -permite aprecierea indirecta a radioactivitatii corpului uman. -urina din 24 ore se aduce la reziduu uscat si i se masoara radioactivitatea. Pentru a evita pierderea de radionuclizi volatili se folosesc coloane cu rasini schimbatoare de ioni. -pentru a estima incarcatura radioactiva a corpului se folosesc ecuatiile de excretie stabilite pentru fiecare element chimic. Aceste ecuatii precizeaza ce cantitate dintr-o anumita incarcatura corporala din elementul dat se excreta zilnic in urina. Cunoscand cantitatea excretata, putem proceda invers pentru a stabili incarcatura corporala . Determinrea continutului radioactiv al corpului uman 1.Contorul de corp uman-determina direct incarcatura corporala cu conditia ca radionuclidul contaminant sa emita radiatii. Acesta este un dispozitiv alcatuit din detectorul de radiatii, instalatia electronica de masura si o incinta de ecranare(din fier cu o grosime de minim15 cm) pentru protectia detectorului de fondul natural de radiatii. Persoana este introdusa in contor numai dupa ce a fost decontaminata la exterior prin spalare si imbracata cu haine necontaminate. Determinarea expunerii la radiatii a unei persoane ce vine in contact cu o sursa de radiatii 1.Fotodozimetrul-foloseste proprietatea radiatiilor ionzante de a impresiona o pelicula fotografica. Este compus din: caseta cu placute si film fotografic. Caseta are placute de aluminiu(retin radiatiile alfa si beta), placute de cupru(retine radiatiile beta mediu), si placute de plumb(retin toate radiatiile alfa si beta). Dupa developare filmul se citeste cu ajutorul unui aparat ce estimeaza expunerea.

2.Dozimetrul individual-stilodozimetrul-functioneaza pe principiul camerei de ionizare, expunerea fiind direct citita la aparat. 3.Dozimetrul termoluminiscent-se foloseste pentru estimarea dozei absorbite in cazul expunerii la doze mari de radiatie. Acesta contine o pastila de substanta termoluminiscenta(fluorura de litiu). Numarul de electronilor ce trec de pe nivele fundamentale pe cele metastabile ale substantei este proportional cu doza de radiatii absorbite. 4.Debitmetrul de radiatii-masoara intensitatea unui curent electric ce trece printr-o camera de ionizare, intensitatea fiind proportionala cu doza de radiatii absorbita. Determinarea efectelor biologice precoce produse de radiatiile ionizante urmareste decelarea urmatoarelor modificari: -aberatii cromozomiale ce pot fi evientiate la cateva zile de la expunere(fragmentarea cromozomilor, cromozomi inelari sau dicentrici) -limfocite binucleate -modificari dactiloscopice(stergerea crestelor papilare) -leucopenie in cazul iradierii cronice. Norme de radioprotectie Pentru populatia in ansamblul ei doza maxima admisa la iradiere interna sau externa este de 2 remi/30 ani sau 0,07 remi /an. Perioada de 30 de ani reprezinta estimarea perioadei de procreere.

Contor Geiger Muller de ionizare

Camera