Botosani intre viziune si realitate-

Istoria oraului Botoani ncepe din vremuri ndepartate, fiind menionat pentru prima dat n documente n anul 1439 (Letopiseul rii Moldovei - Grigore Ureche). Totui, nceputul de viat a Botoaniului dateaz cu mult naintea atestrii documentare. Situat la confluena drumurilor care uneau principalele reedine domneti ale Moldovei: Siret, Suceava, Hrlu i Iai, ntr-un punct de legtur favorabil cu marile drumuri comerciale medievale europene, Botoanii a fost un trg cu rolul de principal centru de schimb i, concomitent, centru de meteugari. Asadar, un oras prosper, cu o via cultural foarte bogat, municipiul Botoani a dat de-a lungul anilor mari personaliti ale tiinei i culturii, care i-au nscris numele n patrimoniul cultural romnesc i universal. Nume ca Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, sau Octav Onicescu sunt repere majore n domenii diverse, multe dintre ele innd deja de universalitate. Trecutul orasului Botosani ne indica faptul ca civilizatia s-a dezvoltat constant din trecut pana in prezent. Dar oare igiena si grija pentru natura nu tine de civilizatie ? Imaginea Botosaniului de astazi incetoseaza trecutul pe care l-a avut prin faptul ca populatia sa nu da o importanta deosebita mediului in care traiesc. Reciclarea pare un subiect tabu, gasindu-si mii de scuze pe buzele oamenilor. Praful reprezint principala surs de poluare n municipiu, dup ce fabricile au fost nchise. Nici serviciul de termoficare, cel mai mare reper al industriei productoare de gaze cu efect de ser, nu reprezint un factor prea mare de poluare, pentru c n ultimii cinci ani coeficientul calitii aerului nu a trecut de 3, cifra indicnd nivelul satisfctor. Insa, situaia s-a nrutit n ultima perioada, avnd n vedere c mai multe strzi au fost in antier, iar pe altele au fost spate anuri pentru nlocuirea reelelor de ap i canalizare. Problema polurii cu praf va deveni acut ns n perioada sezonului estival, din cauza secetei corelate cu vntul puternic. Asa cum a precizat directorul Directiei Silvice Botosani, suntem la coada clasamentului, in ceea ce priveste suprafata de teren impadurita, in conditiile in care media pe tara este de 27%, iar media europeana de 34%. Statisticile arata ca, daca in anul 2008, suprafata de teren impadurita in judetul nostru era de circa 57.663 de hectare, in 2009 aceasta a crescut cu circa 304 hectare. Circa 11% din suprafata judetului Botosani reprezinta paduri, acest lucru devenind un lucru ingrijorator si o rusine pentru autoritati. Inainte de 1989 se punea problema extinderii suprafetei agricole, sa se taie padurile, acum s-a intors roata. Noi avem un pamant foarte bun si inainte de 1989 nu s-a pus

niciodata problema impaduririlor, ci a extinderii suprafetelor agricole. In prezent, nhu ai ce taia. Botosaniul este un judet cu putine ape. Curios este faptul ca majoritatea din acele ape sunt poluate de oameni, chiar si cele de interes turistic. Lacul Mihai Eminescu din Ipotesti este dovada clara si incontestabila a neglijentei si dezinteresul afisat de botosaneni pentru mediu si mai ales, pentru valoarea lui. Celelalte ape din judet sunt poluate, incet dar sigur, cu nutrienti. Sursele agricole din care provine poluarea cu aceste substante sunt constituite n principal din dejeciile animale i apele uzate tratate necorespunztor din sectorul zootehnic, gunoiul de grajd depozitat direct pe sol, latrinele neizolate fa de sol i deeurile organice rezultate din activitile specifice mediului rural. Ce este cel mai grav si dureros este ca daca nu suntem inecati de gaze de esapament si fumul uzinelor,noi, botosanenii, ne sufocam in propria mizerie. Si cand spun mizerie, ma refer la gunoi si deseuri. Imaginea Botosaniului de astazi reflecta ca nivelul de educare si de interes in legatura cu poluarea pe care il au cei aproximativ 130.000 de indivizi tinde catre 0. Mormane de gunoi menajer zac de cateva zile la ghenele din cartiere ; ambalaje aruncate pe strazi ;cantiti nsemnate de deeuri n zona parcrilor i a refugiilor, acolo unde botonenii mai poposesc ns uit s i strng gunoiul din urm. Motivul? Este evident. Si avem pretentia sa invinovatim pe altii cand e vorba de boli, intoxicatii si mizerie. Cred ca a venit vremea ca oamenii micului nostru oras sa deschida ochii si sa realizeze ca nu e resposabilitatea altuia de fi civilizat si de a respecta natura.