John Saul Mna dreapta a diavolului trad.: Gina Monica Serban.

-Bucuresti: RAO International Publishing Company, 2005 JOHN SAUL The Right Hand ofEvil 1999 by John Saul All rights reserved Traducere din limba engleza GINA MONICA SERBAN PENTRU ROBB MILLER SI LORI DICKENSON Care persevereaza n toate si pentru care roata norocului se nvrte mult mai usor.

Vie.Inca mai era vie. Putea s-i perceapa prezenta n interiorul ei. Se misca din nou, rasucindu-se sizvrcolindu-se n pntecele ei. Sperase ca va muri. Sperase. Si se rugase. Din clipa n care a simtit-o nauntrul ei, a cazut n genunchi, implorndu-L pe Dumnezeu sa o scape de raul ce o cuprindea - rugaciuni disperateadresate Cerului, zile si nopti la rnd. De somn nu putea fi vorba, pentru ca nu ndrazneasa se relaxeze nici macar pentru cteva secunde. Raul o forta sa-si tina atentiapermanent treaza. De obicei zacea ntinsa printre cearsafurile jilave, ascultnd bzitulgnganiilor de afara. Oare de cte ori se ridicase din pat pentru a privi pe fereastrantunericul adnc? Deseori se ntreba, la cele mai ciudate ore din noapte, daca nu artrebui sa desprinda plasa protectoare si sa lase pradatorii sa intre. Odata, o gaurise cu unghiile ei ascutite, facnd-o fsii, fsii, apoi si desfacuse halatul deparca ar fi fost n fata unui amant, oferindu-si trupul chinuit hoardelor de mici creaturicare se repezeau bezmetice prin noapte spre ea; s-au agatat de corpul ei, nerabdatoaresa muste, balacindu-se prin transpiratia unsuroasan ncercarea de a o ntepa cu ace piscatoare. Acceptase valul de durere, spernd cainsectele sa-i suga odata cu sngele si raul ce o invada prin toti porii. Dar scrbosenia naibii rezistase din nou, astfel nct, trecnd peste propria vointa, se vazuobligata sa le alunge, sa nchida bine fereastra si sa stea ore ntregi sub apa fierbinte adusului n ncercarea zadarnica de a ndeparta de pe ea otravurile. Se ntorsese n pat, blestemndu-se pe sine si pe barbatul care zacea lnga ea, nsa cel maimult blestemnd boala care o stapnea. Boala. Pentru ca, de fapt, asta era: o boala aruncata asupra ei ca pedeapsa pentru pacatele-iatt de mrsave, nct nici memoria nu le suportase; i ramasese n schimb acea oroaremonstruoasa si corupta, care si ntindea tentaculele, consumnd n fiecare zi cte putindin ea. Doamne, de ce m-ai parasit?" Cuvintele - un strigat care ar fi trebuit sa zguduie camera -iesira de pe buzele ei ca unsmiorcait de copil, un sunet slab, jalnic, dar suficient pentru a trezi bestia din ea care oarunca afara din casa; se mpiedica si, dezechilibrndu-se, cazu n genunchi, zdrelindu-si-ide pavajul aspru al aleii. Gemnd, si departa picioarele si pret de o secunda a fostcuprinsa de extaz, creznd ca avea sa moara n durerile facerii. nsa

furia din interior sedomoli si dupa o vreme spasmele se transformara ntr-o respiratie linistita. Izbavirea maiavea de asteptat. Se ridica cu greu n picioare si ncepu sa fixeze cu privirea casa. I se paruse frumoasa odata, cu acoperisul ei nalt si tuguiat, cu veranda mare ce onconjura ca un jupon, cu obloanele si ferestruicile ce decorau fatada ca ntr-o povestedin alte vremuri. Acum nsa vedea adevaratul sens al decoratiunilor: nu erau altceva dect un val subtire ce de-abia acoperea hidosenia din interior; o masca ce se cojea, scotnd la iveala chipul spoit neglijent al unei trfe. O trf ca mine."

Cuvintele venira spontan din adncurile subconstientului ei ntr-un icnet de plns. Raul din ea i puse la ncercare vlaga si corpul femeii se contorsiona. Se clatina, ametita, nainte si napoi, strafulgerata de durere. La capatul scarilor ce duceau spre veranda - si spre camerele ntunecoase din spate - se opri brusc. Nu nauntru!" Certitudinea ca se schimbase ceva de cnd iesise afara o facu sa se rzgndeasca. n spate. E n spatele casei." De parca ar fi fost posedata de o forta nevazuta, femeia se strecura orbecaind pna n spatele casei. Soarele, aproape de zenit acum, o nvalui cu lumina lui, provocndu-i o mncarime si o arsura care i se rspndi n tot trupul, trecnd cu o viteza uluitoare prin pntece, torace, brate si picioare si mis-tuind-o lacom cu gheare care-i transformau corpul n aschii de durere. Apoi l vazu. Din instinct si acoperi fata cu minile, ca si cnd ar fi vrut sa stearga himera din fata ei sau sa-si smulga ochii din orbite. Apoi le lasa n jos pe lnga ea, privind fix, fara sa clipeasca, naluca din spatele batrinului copac de magnolie ce-si ntindea ramurile n toata curtea. Era un barbat. Barbatul cu care se maritase. Barbatul care o adusese n aceasta casa. Barbatul care aruncase boala asupra ei. Barbatul care zacea inconstient alaturi, n timp ce ea se ruga pentru o mntuire despre care stia ca nu avea sa vina niciodata. Acum era mort; corpul lui, gol-golut, se legana lugubru de cea mai joasa ramura a copacului. O funie groasa de cnep era strnsaputernic njurai gtului. Capul i atrna ntr-un unghi neobisnuit, iar ochii lipsiti de viata pastrasera o ultima privire sticloasa care i ngheta ramasitele sufletului. Cutitul cu care si spintecase stomacul era nca prins n degetele nclestate ale minii lui drepte, iar maruntaiele i zaceau ntr-o gramada nsngerat chiar sub picioarele care se balabaneau. Un roi de muste si facusera deja cuibul n cadavrul evis-cerat; curnd aveau sa cloceasca si ouale din care vor iesi milioanele de larve ce se vor repezi nfometate la el. El si gasise scaparea. O lasase singura. Singura cu boala. Coplesita de un spasm de teroare si de repulsie, femeia se ntoarse si se ndrepta tris nspre adapostul casei. Pe buze i se nvalmaseau cuvinte neinteligibile. Cnd scapa de lumina stralucitoare a soarelui de amiaza, corpul ei tremura deja din toate ncheieturile. Sa se ascunda. Trebuia sa se ascunda. Sa se ascunda de el. Sa se ascunda de fiinta aceea. Raul din ea reveni la viata si, neavnd ncotro, ea se lasa n voia monstrului, fara sa stie unde e sau ce face. O usa se deschise n fata ei, se mpiedica, apoi plonja n ntunericul nfricosator, simtind

cu bucurie cum o nconjoara tentaculele mortii. Trapul i cazu cu zgomot pe podeaua rece a pivnitei. Ramase nemiscata. mpotriva vointei ei, inima ncepu sa-i bata din nou, iar plamnii sa primeasca aer. Si de-abia acum venea agonia finala - agonia pe care o cunostea att de bine. Sosi din adncuri sub forma unei fierbinteli, care se raspndi peste tot, arzndu-i fiecare nerv cu un fier rosu ncins, pna cnd un urlet inuman i iesi din gtlej, urmat la scurt timp de un jet de voma. Fiecare muschi i pulsa din cauza durerii insuportabile. Avea senzatia ca e batuta cu ciomagul, iar minile si picioarele i se zbateau haotic n ncercarea de a se apara de calaul nevazut. - Nuuuuuuu... Un singur strigat chinuit, urmat de o tacere fara sperante. Zacu nemiscata vreme ndelungata, pna cnd arsura si durerea disparura. Acolo unde boala si facuse de cap nu mai ramasese dect un mare gol. Se ridica ntr-o rna si se holba la piticania care zacea ntre picioarele ei.

nca acoperit de cheaguri de snge, copilul si ndrepta bratele micute spre ea. Femeia continua sa-1 priveasca, apoi l ridica n brate, l legana, n timp ce cu mna dreapta i mngie ncet fata. Apoi, cu ochii atintiti asupra bebelusului, l apuca de gt Si ncepu sa strnga. n timp ce degetele i se nclestau din ce n ce mai tare, se pomeni rostind binecunoscutele cuvinte care i naltau spiritul si i umpleau sufletul de liniste si pace. Tatal nostru care esti n ceruri..'." Copilul se zvrcolea, ncercnd instinctiv sa traga de degetele care l sugrumau. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..." Apoi degetelele renuntara sa mai lupte; mpotrivirea se nmuie. Si ne izbaveste de cel rau." Miscarile ncetara. Copilul statea teapan n minile ei. Amin." Au gasit-o imediat dupa apusul soarelui. nca se mai ruga, nsa nou-nascutul disparuse fara urma, ca si cum n-ar fi existat niciodata. Nu s-a mpotrivit cnd au ridicat-o n picioare si au condus-o pna la ambulanta. Nu s-a uitat napoi cnd masina a pornit. Avea chipul senin; mormaia ceva, ncet, numai pentru ea. Izbavirea venise, n sfrsit. 1 Janet Conway resimti din plin umilinta chiar nainte ca vnzatorul sa-i vorbeasca. Deja si calcula banii din portofel, n timp ce el ridicase receptorul si asculta ce i spunea persoana de la capatul celalalt al firului sau Vocea, cum i zicea Janet de multa vreme. Vocea era ntotdeauna aceeasi. Extrem de placuta. Suna att de familiar, nct Janet chiar ar fi putut schita chipul celui care vorbea: o fata blajina, mai degraba rotunda, cu trasaturi fine, att de greu de reprodus pe hrtie, dar, n orice caz, golita de orice emotii. Urma verdictul final al Vocii: Limita creditului a fost depasita". Simti cum se nroseste de rusine. Ar fi trebuit sa fii obisnuita deja cu asta, si spuse ea. Dupa toti acesti ani, la ce te puteai astepta?" ncercnd sa evite privirea vnztorului, ochii ei ratacira peste gramajoara de produse asezate n cos: cinci tuburi de vopsea, dintre care trei erau nuante de albastru. Avea nevoie urgenta de cobalt. Si ar fi putut sa renunte si la doua pensule, nsa cealalta era absolut necesara. Mai necesara oare dect masa de seara? Se nrosi si mai tare, iar sentimentul de umilinta se transforma n furie. si ridica privirea de la produsele de pe tejghea spre tnarul barbat - abia daca era cu doi sau trei ani mai mare dect gemenii ei -, care parea chiar mai stnjenit dect Janet. Nu e vina ta, l asigura ea. Si nici a mea, la urma urmei", ar fi putut sa adauge, dar se abtinu. Noi ne spalam rufele n familie", i rasuna n minte vocea mamei ei rapuse de cancer cu cinci ani n urma. -Snt sigura ca nu e dect o nentelegere, i spuse ea casierului cu un zmbet fortat, carear fi trebuit s-i ascunda emotiile, si si-o imagina pe mama ei dnd din cap aprobator. Osa ma ntorc sa le iau dupaamiaz. In timp ce iesi din magazin si pasi n zaduful tipicdiminetilor din Louisiana, simti n ceafa

privirea vnzatorului si stiu ca acesta nu credea, cum nici ea nu credea, de altfel, ca se va ntoarce dupa-amiaza. Poate ntr-o dupa-amiaz din saptamna viitoare, dar nicidecum azi. Asculta hritul motorului vechii masini Toyota, rugndu-se ca acesta sa porneasca, devreme ce nu era nici cea mai mica sansa ca service-ul sa-i accepte cartea de credit Visa. n cele din urma, se relaxa, respirnd usurata cnd motorul prinse viata. Desi piata ar fi fost urmatoarea oprire, iar copiii probabil ca o asteptau, ntoarse masinan directia opusa, hotarind ca era mai important sa rezolve pe loc problema cu cartea decredit dect sa amne pna cnd Ted s-ar fi ntors de la serviciu. ,J)aca se mai ntoarce", sizise ea tot mai amrta; aceasta era ntrebarea pe care si-o punea n fiecare zi a vietii ei. Hotelul Majestic o fi fost el cndva mndria orasului Shreve-port - asa cum scria pemarchiza hotelului -, dar asta se ntmpla cu mult timp n urma. Dupa ce parca n fatacladirii urte din caramida, ignornd total indicatorul NUMAI PENTRU OASPETI", Janetezita putin nainte de a intra. Trase adnc aer n piept, pregatindu-se pentru mirosulstatut de tigara dinauntru, apoi mpinse usa de sticla fumurie si se strecura n holul de lareceptie. Si acum?" se ntreba ea cnd pasi pe covorul mare si jerpelit. Cel putin ultimulhotel n care lucrase Ted reusise sa ofere Receptiei un aspect decent. Oare unde va mai

ateriza de data asta? Nici macar nu voia sa se gndeasca la asa ceva. In timp ce se ndrepta spre biroul directorului, receptionerul dadu usor din cap: -Nu-i aicea, doamna Conway. Facu un semn catre bar. E-n pauza. Desi se mai potolise putin, simti iarasi n gt un nod de furie. Receptionerul se uita la ea cu un zmbet compatimitor: -Sa tot fie vreun ceas de cnd e n pauza. nca o data auzi undeva n adncul creierului vocea mamei ei: Nu omor mesagerul, doar pentru ca nu ti-a placut mesajul!" i multumi omului cu jumatate de gura, coti spre bar si o clipa mai trziu intra n camera plina de fum. Vreo cinci amatori de tarie stateau cocotati la bar. O blonda oxigenata, de vreo patruzeci de ani, care de-abia ncapea ntr-o rochie prea strimta pentru corpul ei, o privi cu atentie pe Janet, pna cnd se convinse ca deocamdata nu putea intra n competitie cu ea, dupa care si ndrepta privirile seducatoare catre barbatul mbracat saracacios asezat alaturi de ea. Aparent, se gndi ea, Majestic nu mai e n stare sa atraga nici macar vreo cocota mai decenta." Zarindu-si sotul, care statea pe al doilea scaun de la capatul barului, Janet trecu pe lng prostituata ofilita si se posta cu bratele ncrucisate drept n fata lui Ted. -Iar s-a ntmplat, rosti ea ncet, ca sa nu auda barmanul. Dupa figura pe care o facu, Janet si dadu seama ca el a nteles despre ce vorbeste. Macar nu ncerca sa nege. -Am ramas fara bani, raspunse el. Privirile lor se ntlnir si, ca de obicei, expresia plina de remuscari de pe chipul lui durerea aceea sincera din ochii caprui - o nmuie putin. -N-am scos dect o suta. -Asa o fi, dar suta aia nu ne-o puteam permite, i-o taie Janet, pe un ton mai ridicat dect intentionase. Tony, care spala alene niste pahare n chiuveta din spatele barului, le arunca o privire. -Asta nseamna ca datoria lui Ted s-a mai redus cu o suta. Janet si musca buza, n timp ce Ted sari ca ars. -Zau, iubito, mi pare tare rau. Dar stii si tu cum e... -Nu, nu stiu cum e, l ntrerupse Janet, clocotind de mnie la gndul ca el se astepta ca ea sa-1 nteleaga orict de rau ar fi stat lucrurile. Nu stiu de ce tii cu tot dinadinsul sa dai tot salariul tau pe bautura, cnd noi de-abia ne-ajungem cu chiria si cu mn-carea, ca sa nu mai vorbesc de masina care trebuie ngrijita si de materialele mele pentru desen. Regreta imediat ultimele cuvinte, pentru ca privirea lui Ted i transmitea clar ca tocmai i oferise o portita de scapare. -Poate ca, daca ai cstiga ceva din tablourile alea, atunci n-ar mai trebui sa ti platesc eu vopselele, ncepu el, nsa Janet nu-1 lasa sa termine. -Cu banii cstigati de pe ultimele trei pnze vndute am acoperit datoriile de pe cartile de credit si am putut sa le cumpar copiilor cadouri de Craciun. Daca va fi nevoie, atunci o sa mprumut ceva de la Keith, de vreme ce el nu si face griji si stie ca o sa vnda ultimele doua tablouri la care lucrez. Ezita, ncercnd sa se abtina sa mai spuna ceva, dar mnia o coplesise. Si daca tot trebuie sa mprumut bani de la Keith, atunci sa-ti intre bine n cap ca o sa-i spun si de ce am nevoie de ei. N-o sa mai inventez nimic doar ca sa te acopar pe tine. Glasul ei din ce n ce mai ascutit i facu pe toti cei din bar sa si ntoarca privirile catre ea.

Parca o si vedea pe mama ei cum da din cap, cu dezaprobare, dar i ignora avertismentele. -Asta vrei tu, Ted? Vrei sa ncep sa spun la toata lumea de ce cartile de credit snt goale, iar datoriile ncep sa curga iarasi? si roti privirea n jurul barului mbcsit si dadu din cap dezgustata. -Nici macar directorul acestui loc nu mai vrea sa lucrezi pentru el. Ochii lui se umplura din nou de regret. -N-o sa mai fac, promise el. Jur pe ce am mai sfnt, draga mea, jur ca n-o sa mai pun gura pe bautura pna cnd nu ne platim si ultima factura. Baga mna n buzunar, scoase portofelul si i dadu tot maruntul pe care l gasi. Uite, ia-i! spuse el. Poate o sa-ti ajunga pentru ce ai tu nevoie. Jane l privi lung. Chiar si n lumina chioara a barului, putea sa-i zareasca durerea din priviri. Dincolo de semnele lasate de alcool, trasaturile lui fine de baietas, care o cucerisera din prima clipa, erau nca vizibile. Se ntinse ca si cnd ar fi vrut sa ia banii, dar

mna ei se opri la jumatatea drumului, caznd ncet pe lng corp. Dadu usor din cap sirosti ncet, aproape fara urma de mnie. -Nu e vorba de bani, Ted. Ci de tine. Nu vreau banii tai. Pe tine te vreau. ntorcndu-i spatele, Janet parasi cladirea ntunecata, iesind n soarele fierbinte aldiminetii. Cel putin n-am plns, si spuse ea n timp ce se urca n masina. Cel putin nu i-am lasat sama vada plngnd." Dar imediat ce Toyota se puse n miscare, lacrimile att de bine controlate n bar ncepurasa-i siroiasca nestingherite pe obraji. Ted Conway si privi sotia cum iese n graba din bar, mpinse ct colo paharul gol, seridica n picioare si si ndesa la loc portofelul. nsa chiar nainte de a se ndrepta sprebiroul sau, privirea i cazu pe paharul gol. l fixa cteva momente lungi, fiind constient de faptul ca ar fi trebuit s-1 lase acolo si sase ntoarca la lucru. Dar se aseza din nou pe scaunul acela nalt si mpinse paharul spreTony.La urma urmei, nca unul ce rau poate sa-mi faca?" 2 Cora Conway pierduse sirul zilelor de cnd si tot astepta moartea. Cu mult timp n urma, presupunea ea, probabil ca existasera momente cnd se bucurase de viata, dar amintirileacelor vremuri pierisera n ceata deasa ce parea ca o nvaluie din ce n ce mai strns, cufiecare zi a vietii ce trecea pe lnga ea. Oricum pentru Cora calendarul devenise o notiune lipsita de sens, pentru ca toate zilelesemanau att de bine ntre ele, nct nu mai avea rost sa se gndeasca la ce va urma. Deobicei se trezea la ea n pat, n camera care i era att de familiara, nct, daca s-ar fi trezitoarba ntr-o dimineata, imaginile din jurul ei ar fi fost deosebit de vii, iar pierderea vederiinu ar fi nsemnat mare lucru pentru ea. Noptiera se afla n stnga. Masuta cu lampa de citit si cutia muzicala - la dreapta. Dupa ce s-ar ridica din pat, s-ar ndrepta spre usa, ar iesi n hol - usa aflata la capatulunui coridor scurt era situata exact n centrul peretului dinspre partea de nord a camerei -si ar trece pe lnga alte doua usi. Cea din stnga ascundea o debara n care si tinea hainele. Cea din dreapta era de la baia pe care o mpartea cu persoana care statea n camera de alaturi. Nu o vazuse niciodata pe persoana aceea, habar n-avea daca era femeie sau barbat. De altfel, nici nu-i pasa. Pe peretele de sud al camerei se gasea o fereastra, dar Cora nu se apropia de ea; dadea catre o alta fereastra aflata la ctiva metri, apartinnd unei camere ca a ei, un fel de imagine n oglinda. Odata, mai de mult, se ntrebase daca n camera aceea locuia tot o femeie ca ea si daca, atunci cnd aceasta se uita n oglinda de deasupra servantei, asezata pe peretele opus celui pe care era patul, se gndea si ea la acelasi lucru. Observase n oglinda cum imaginea ei mbatrneste pe zi ce trece; privea chipul care si pierdea, treptat, frumusetea de odinioara. ncetase s-si mai atinga fata, agtndu-se de gndul ca nimic din ce zarea n oglinda nu putea sa-i apartina. De aceea nici nu-si mai privea minile, picioarele sau vreo alta particica a corpului.

De aceea, zi de zi, statea ntinsa n pat cu ochii n tavan. Astepta. Iar zilele se scurgeau una dupa alta. Dupa ce Cora se trezea, venea femeia cu tava pe care era micul dejun; atunci se ridica, se sprijinea bine de perna, mnca, atenta sa nu cumva sa zareasca femeia din oglinda. Apoi se culca, pn venea baiatul care aducea prinzul. Apoi se culca din nou pna venea o alta femeie cu cina. Nu vorbea cu nimeni; daca ar fi vorbit, si-ar fi auzit vocea si nu-si dorea acest lucru. Se culca, apoi se trezea, iar ziua se desfasura exact ca ziua dinainte si ca ziua care urma sa vina. Nu stia exact cnd ncepuse sa se adune ceata. Devenise constienta de ea ntr-o zi cnd un abur gri, de departe o atinse. Nu i-a acordat prea mare atentie atunci, dar din cnd n cnd observa cum ceata se infiltra din ce n ce mai aproape de ea. Devenea mai ntunecata, nvaluind imaginile din lumea ei ntr-o haina subtire. Ceata, gndea ea, vesteste apropierea mortii", asa ca ncepu sa se pregateasca, cerind iertare pentru pacatele care pareau att de ndepartate si de neclare, nct pur si simplu le

uitase. Pe masura ce aburul acela se ngrosa, ncepu sa caute moartea, sa o doreasca, satnjeasca dupa pcla cenusie a spiritului ntunericului, care avea sa vina n curnd. In sfrsit, n dimineata aceasta reusise sa o vada. O surprinsese din ntmplare, cnd se ridicase din pat ca sa se duca la baie, iar privirea ialunecase din greseala pe suprafata oglinzii. Desi ntorsese capul repede, ceva ce vazusen oglinda se nfipsese adnc n mintea ei si, dupa ce iesi din baie cteva momente maitrziu, hotar ca trebuie sa se convinga. Femeia din oglinda nu semana nici pe departe cu ea: ochii mohorti erau afundati adnc norbite, pielea era plina de riduri, iar capul era acoperit doar de cteva smocuri de par alb. Dar nu imaginea femeii muribunde i atrase atentia Corei; ci ceva ce se ntrezarea nspatele ei. Desi nu o mai vazuse niciodata, o recunoscu pe loc. Era Moartea, care se hotarse n sfrsit sa iasa din ntuneric pentru ea. Cora si imaginase ntotdeauna Moartea nvaluita n vesminte negre, cu ochi de gheatastralucind, cu un chip scheletic, pierdut n faldurile unei glugi. nsa ngerul care seapropia acum de ea nu semana deloc cu imaginea din mintea ei. Spiritul nsa nu aveanici o gluga. Faldurile pelerinei fluturau gratios, facnd unde argintii, iar zmbetul radios idadea chipului sau o stralucire aurie. Bratele erau larg ntinse, ca si cnd ar fi cuprins-ontr-o mbratisare protectoare. Groaza pe care o simtise mereu cnd se gndea la moarte o anumita certitudine ca eternitatea ce se asternea n fata ei era, oricum, cu mult mai rea dect tot ce ndurase n ultimii ani - ncepu sa se topeasca pe masura ce siluetaluminoasa se apropia de ea. Instinctiv, degetele ei apucara strins crucea de aur ce-i atrna de lantisorul subtire de lagt si ncepu sa-i mngie delicat conturul, amintindu-si pentru prima oara dupa attavreme cuvintele celui care i-o daruise:, Aceasta te va apara. Sa nu o scoti dect atuncicnd ngerul va veni dupa tine". Cora nu pricepuse atunci, nu se gndise niciodata la Moarte ca la un nger care o va salvade povara anilor trecuti, ci, mai degraba, ca la un mesager al pedepsei ce avea sa urmeze. Iar acum, cnd silueta se apropia de ea, ceata ntunecata parea sa se destrame. ntorcndu-se spre pat, se aseza pe marginea lui si deschise sertarul de sus al noptierei. Era plin pna la refuz cu ramasitele unei vieti aproape uitate -bucatele de hrtie pe careerau scrise cuvinte fara sens, fragmente taiate din ziare si reviste, mici cadouri primitede la oameni ale caror nume si chipuri se ster-seser de mult din memoria ei. Sertarul sentepeni putin, dupa care cazu la pamnt atunci cnd Cora trase cu putere de el. Se asezan genunchi si ncepu sa rascoleasca printre lucrurile de pe covor; degetele ei cautau cunfrigurare un obiect anume - pe care si-1 amintea clar acum -, trebuia sa-1 gaseasca. Cnd veni sora medicala, Cora mai era nca pe podea, ncerca sa i explice acesteia cecauta, dar cuvintele nu voiau sa vina. Cora nu fu n stare sa se mpotriveasca atunci cndasistenta o ridica si o aseza pe pat. Degeaba se zbatu si se zvrcoli, legaturile cu care eraprinsa erau mult prea puternice. n timp ce se lupta sa scape de chingile care o strngeau, zari pentru o clipa imagineaMortii n oglinda si atunci se relaxa, corpul ei cufundndu-se n conturul familiar al saltelei. Cnd capul atinse perna moale, vazu cum spiritul se apropie si mai mult. Afara lumina pali n momentul n care spiritul de pe tarmul celalalt ncepu sa seinsinueze prin sticla, iar Cora simti prezenta reconfortanta a Mortii att de aproape, nctprobabil si-ar fi ntins bratele spre ea, daca ar fi putut sa si le miste. ntunericul ncepu sa o nvaluie. I se paru ca aude vocea spiritului, soptindu-i ca veniseceasul sa treaca n lumea de dincolo. Buzele Corei se miscara n ncercarea de a articula cteva cuvinte pe care nu le mairostise de ani de zile.

-Ted, sopti ea n cele din urma. II vreau... te rog... pe Ted. Epuizata de efortul de a vorbi, Cora ofta adnc, dupa care ramase nemiscata. O clipa asistenta crezu ca doamna Conway murise, dar apoi vazu ca batrina nca mairespira, desi foarte greu. Parea sa fi cazut din nou n semiinconstienta n care traia deluni de zile; sora i slabi putin legaturile. O sa treaca mai trziu, nainte sa iasa din tura, savada cum se simte. Poate atunci, n cazul n care pacienta va da semne de trezire, se vagndi sa ia legatura cu singura ruda a femeii. Nepotul ei, Ted Conway, care nu si mai vizitase matusa de ani buni. N-are nici un senssa sun deocamdata, se gndi asistenta, atta timp ct batrna nu da semne ca va muri."

Probabil ca, n acest caz, va veni n sfrsit si el, macar s-si ia adio. Ted Conway privea din spatele barului stirile de la ora 5; i facu un semn lui Tony sa-i deaun ultim pahar de votca nainte de a pleca Era obosit; n ciuda celor spuse de Janet, nusi bause mintile" la bar chiar toata dupa-amiaza. Mai si lucrase, revizuind dosarul cezacea deschis n fata lui, dar mai ales verificndu-1 atent pe barman, pe care l banuia caciupeste binisor din veniturile hotelului. Ted nca nu era sigur de modul n care operaTony -studiase cu atentie felul n care turna bauturile si chiar ceruse cteva pahare dewhisky sec, doar ca sa se asigure ca barmanul nu l ndoaie cu apa. Desi stia ca nu i-ar fiputut face nimic, nu fusese n stare nici macar sa-1 prinda pe Tony ca sustrage din bani. Ted lucra n industria hoteliera de peste douazeci de ani si aflase ca barmanii stiu totfelul de siretlicuri, multe dintre ele bazndu-se pe iuteala de mna. Problema era ca FrankGilman, directorul general, nu avea de gnd sa investeasca n echipamente care sa-ioblige ntr-un fel pe barmani sa rmn cinstiti. Nu aveau nevoie dect de un dozator debautura si de o casa de marcat computerizata, care nu ar fi permis dozatorului sa toarnen pahar ceva, fara sa fie trecut imediat pe nota de plata. Dragule, noi nu ne aflam la Sheraton, bombanise Gilman cnd Ted ridicase aceastaproblema cu o saptamn nainte. Nu ne permitem astfel de lucruri si, chiar daca amdispune de finantele corespunzatoare, tot nu as pune asa ceva la mine n hotel. Unbarman are dreptul din cnd n cnd sa faca cinste vreunui client cu cte un pahar. Numaiasa l poate face sa mai revina." Cel putin Gilman avea dreptate ntr-o singura privinta: Ma-jestic nu era nici pe departeSheraton. Ted lucrase ceva vreme n hotelul Sheraton si se simtise extraordinar, nu ca n bomba asta. De fapt, se gndi el, si azi as mai fi lucrat acolo daca directorul general nuar fi fost asa un dobitoc." Nici acum nu ntelegea ce mare greseala facuse ca tinea nbiroul lui o sticla de Smirnoff. La urma urmei, afacerea cu hoteluri se baza pe ospitalitate, nu? Bause si el cteva pahare cu furnizorul acela care dorea s-i vnda de la lenjerie pnala aperitive pentru hotel. Ce mare filosofie? Asa se fac afacerile. Cel putin din punctulacesta de vedere Frank Gilman era un om ntelegator. Tony i aduse bautura proaspata si, exact cnd Ted dadu sa ridice paharul, nlemni brusc, simtind, chiar nainte de a arunca o privire n oglinda barului, ca n spatele lui stateaFrank Gilman. Cu putin nainte de a afisa zmbetul de asistent al directorului" - acelzmbet care i dadea gata chiar si pe cei mai furiosi oaspeti - se ntreba de ce oare reuseasa simta ntotdeauna prezenta directorului general. Si nu era vorba doar de Gilman -ci detoti spurcatii aia de directori pentru care lucrase vreodata. Nu era nimic palpabil, ci doarun fel de al saselea simt. Dar ce naiba cauta Gilman aici? Era vineri doar - ziua lui de golf -si plecase imediat dupa prnz, asa cum facea ntotdeauna. Ce l adusese napoi? Daca ar fi fost vreo problema, ar fi stiut cu siguranta. Dar dupa-amiaza aceea fusese de-a dreptul moarta, cu exceptia scenei facute de Janet pentru cartea de credit. n afara de asta nu se ntmplase nimic. Nimic, niente, nada. Apoi, n timp ce Gilman se strecura chiar lnga el, ntelese: seful lui avea de gnd, n sfrsit, sa ia n serios sesizarile lui legate de Tony, asa ca venise personal sa l verifice. -nca nu-mi dau seama, Frank, spuse Ted cu voce joasa pentru ca Tony sa nu-1 auda. Stiu ca face ceva, dar nu stiu cum. Ochii lui Gilman se ngustara. -Poate ar trebui sa discutam la mine n birou, sugera el. Sorbind dintr-o nghititura votca pe care i-o asezase n fata Tony ceva mai devreme, Ted se ridica, sprijinindu-se putin de bar, si o pomi n urma lui Gilman, care mpingea deja usa dintre bar si holul de la Receptie. -Nu-ti uita dosarul, Ted, striga Tony.

Ted smulse grabit dosarul de pe bar si njura printre dinti cnd hrtiile se mprastiara pe jos. Se lasa repede n genunchi, le ndesa cum putu mai bine n mapa de plastic si porni n graba dupa Gilman. Barmanul se uita lung dupa el. Dupa ce usa se trnti n urma lui Conway, se ntoarse la stersul paharelor si la conversatia pe care o purta cu dama care zacuse toata dupa-masa acolo, la doua scaune de Ted. -Nu cred ca o sa-1 mai vedem mult timp printre noi, spuse el. Femeia ridica din umeri, indiferenta. -Pacat! Cel putin asta nu s-a luat de mine asa cum a facut-o ala de dinainte. Tony chicoti: -Crezi ca a fost vreodata suficient de treaz ca sa te observe? Rsul sanatos al prostituatei

rasuna pn n holul hotelului, acolo unde Ted tocmai se pregatea sa intre n biroul lui Frank Gilman.,,Poate, dupa cetermin chestia asta cu Frank, se gndi Ted, ma ntorc la bar si o dau afara pe trfa aia. Oamenii ca ea stirbesc din putinul renume pe care l mai are hotelul." mpinse usa de labiroul directorului general si o nchise repede n urma lui, ca sa nu mai auda rsetelefemeii. Chiar n momentul cnd se pregatea sa se aseze confortabil n fotoliul din piele dinfata biroului lui Gilman, si dadu seama ca acesta statea n continuare n picioare, sprijinitde masa si cu bratele ncrucisate la piept. Ted, ale carui reflexe erau mult prea lente casa se ridice din nou n picioare, cazu greoi n fotoliu. -Iar te-ai mbatat, Ted! Desi Gilman facuse doar o remarca, Ted nega cu putere din cap. -Am baut cteva pahare, e adevarat, recunoscu el. Dar cum altfel pot sa-1 prind pe nenorocitul ala de... -Nu te mai deranja att, i-o taie Gilman. Ai stat la bar toata dupa-amiaza si se pare ca ai ras vreo zece pahare. Ted sari n picioare, cu fata rosie si fruntea acoperita brusc de cteva picaturi de sudoare. -Cine a spus asa ceva? Am baut doar doua pahare, iar alea de-abia daca aveau ceva n ele. Buzele lui Gilman se ntinsera ntr-un zmbet n timp ce dadu din cap. -E prea trziu, Ted. Tony nu umbla la bauturi si nici nu fura. Ochii lui Ted straluceau de furie. - Dar pot s-o dovedesc. -Nu, nu poti, pentru ca el nu face asa ceva. n nici un caz nu fura. Dar, daca ma uit la cheltuielile facute de tine, n-as putea sa spun acelasi lucru. Luat prin surprindere, Ted ezita. - Cheltuieli? Gilman ridica un teanc subtire de hrtii de pe biroul sau. -Reiese ca luna trecuta ai consumat la bar fara sa platesti n valoare de vreo trei sute de dolari, Ted. Trei sute de dolari! Nu stiu cum ai facut asta si nici nu ma intereseaza, sincer sa fiu! Pentru ca Ted ncerca sa vorbeasca, Gilman ridica o mna pentru a-1 reduce la tacere. -Chiar nu vreau sa stiu, Ted. Ridica un plic si i-1 dadu. -Acesta este ultimul tau salariu. Ai acolo o compensatie pentru concediere si serviciile medicale platite pentru urmatoarele trei luni. Eu zic ca snt destul de generos, nu? spuse el arcuindu-si sprncenele. Daca as fi n locul tau, sincer ti spun, eu m-as folosi de asta ca sa mi rezolv problemele cu bautura. Pe fruntea lui Ted Conway o vena zvcnea nebuneste. -Eu nu am nici o problema, ncepu el. Mai beau un pahar sau doua din cnd n cnd. Ei si? Cine nu bea? Facu un gest vag catre raportul de cheltuieli. - Iar mare parte din ce e trecut acolo snt cheltuieli de afaceri. Vocea lui capata o nota lingusitoare: Haide, Frank, doar stii si tu cum e. Ca doar ai fost si tu ca mine. -E adevarat, dar eu am fost ntotdeauna treaz, Ted. Se ndrepta catre usa. O sa am nevoie de cheile tale. Ted se holba la seful sau, ntelegnd, n sfrsit, ce i se ntmpla. -Stii ce? spuse el, scotnd inelul plin de chei din buzunar si ariincndu-1 cu putere pe birou. Nu poti sa ma dai afara, Frank! Demisionez eu! Ai un hotel mputit si nu-mi vine sa

cred ca am ramas att de mult timp aici, ncercnd sa fac putina curatenie n el. Sa-1 ia dracu', Frank! Si pe tine la fel. Poti sa ti-1 bagi n fund! Smulse plicul cu decizia de concediere din mna lui Gilman, se rasuci brusc si se repezi afara pe usa. - n raportul meu catre oficialitati, o sa spun totusi ca am facut restructurari, Ted, striga Gilman. Asa o sa poti sa-ti iei ajutorul de somaj imediat, iar n cartea de munca n-o sa se consemneze ca ai fost dat afara. E tot ce pot sa fac pentru tine. Ted Conway ignora ultimele cuvinte ale lui Gilman. Trntind usa cu putere n urma lui, se ndrepta spre bar, apoi si aduse aminte ca Gilman i-a spus cte pahare bause n dupaamiaza aceea. Nenorocitul ala de barman l spiona. Ei bine, mai erau o gramada de alte locuri unde ar fi putut sa bea ceva. Si o gramada de alte hoteluri care si doreau un asistent bun. Cine dracu' avea nevoie de Majestic?

Era doar o circiuma mputita. De-abia cnd se departa putin de hotel si caldura fierbinte a soarelui de dupa-amiaz i spori si mai tare furia, si aminti de Janet si se gndi la ce urma sa i spuna ea cnd va afla ca si-a dat demisia. Fara sa stea prea mult pe gnduri, Ted Conway intra n primul bar care i iesi n cale. Ct o sa mai dureze?" se gndi Janet. ntrebarea nerostita paruse complet inofensiva atunci cnd si facuse loc n mintea ei. Cu nimic mai tulburatoare dect cea legata de ct va mai rezista cratita rencalzita din cuptor nainte de a fi obligata sa mai adauge niste lapte care sa o faca oarecum digerabila. Dar cnd crapa putin usa de la aragaz sa testeze amestecul de ton si de taietei, ntrebarea se repeta, de fiecare data atingnd un aspect diferit al existentei ei. Ct o sa mai dureze pna se ntoarce Ted acasa?" Ct o sa mai dureze pna cnd o sa fie concediat din nou?" Ct o sa mai dureze pna cnd copiii se vor satura de certuri?" Ct o sa mai dureze pna cnd o sa ma satura si eu?" -Mami, nu-ti mai face attea griji, te rog, i spuse fiul ei si cteva momente crezu ca vorbise cu glas tare. Apoi zari licarirea glumeata din ochii lui Jared. -O sa-i zicem lui Kim si lui Molly ca mucegaiul e patrunjel sau brnz Camembert, sau ceva de genul asta. Janet se prefacu gata sa loveasca n Jared cu lingura, dar el se strecura, spre uimirea ei, cu gratia unui dansator, nu a unui jucator de fotbal american. Si nu ca Jared ar fi avut fizionomia tipica a jucatorilor de fotbal; din contra, la saisprezece ani si cntarind doar 80 de kilograme la cei 1,80 metri ai lui era cu mult mai mic si mai usor dect majoritatea coechipierilor sai. Totusi, n ciuda reflexelor rapide ale lui Jared si a agilitatii sale deosebite, Janet nca mai simtea un fior de spaima, n timpul meciurilor, la vederea adversarilor care se aruncau sa l placheze. -Sa stii, Jared Conway, ca pna acum nu ti-am servit mncare mucegaita, dar, daca insisti, poate chiar am s-o fac. -Vrei sa-1 sun pe tata sa vad ct mai ntrzie? ntreba Jared, ignorndu-i amenintarea, dupa care deschise sertarul de lnga chiuveta si scoase de acolo niste tacmuri de argint. Desi ncercase ca ntrebarea lui sa sune normal, vocea lui putin tensionata sugera de fapt adevarata ntrebare: Sa ncerc sa-1 gasesc pe tata?" Janet ezita, dupa care dadu din cap. -Sa mai asteptam vreo juma' de ora si, daca nu vine, noi ne asezam la masa si o sa-i pastrez si lui o portie. Jared ezita la rndul lui si Janet avu senzatia ca o sa mai spuna ceva, dar acesta apuca pachetul cu servetele si ncepu sa le aranjeze pe masa cumparata de Janet la mna a doua cu saptesprezece ani n urma. In momentul acela, mama ei o considerase perfect acceptabila pentru niste proaspat casatoriti". Astazi nsa, cuvintele mamei ei nu ar mai fi fost asa de ngaduitoare la adresa mesei, si mai ales la adresa situatiei lor, n general. Arunca o privire prin bucataria care necesita mai mult dect oricare alta camera o zugraveala buna si se ntreba daca exista si cea mai mica sansa sa-1 convinga pe proprietar sa zugraveasca locul din nou si, eventual, sa-i repare si acoperisul. Slabe

sperante. Se rugase de el toata vara sa puna plase noi contra tntarilor, doar-doar copiii ei nu vor mai fi obligati sa aleaga ntre a transpira abundent n camerele neaerisite sau a deschide ferestrele si a lasa cale libera milioanelor de tntari nemilosi. -Ei lasa, ca nu beau atta snge, i raspunsese Jared cu o sptamna n urma, cnd l ntrebase cum de rezista n bzitul acela permanent din mica lui camera, construita ilegal n spatele bungaloului. Era exact genul de raspuns pe care i l-ar fi dat si Ted cu multi ani n urma, la nceputul casniciei lor, cnd nu obisnuia sa bea vrtos dect la petreceri. Jared semana att de bine cu Ted, asa cum sora lui geamana, Kim, semana att de bine cu ea, nct uneori se ntreba daca ea si Ted nu reusisera, mai degraba, sa se cloneze dect sa conceapa o pereche de mostenitori care sa fie un amestec ntre ei doi. De dragul lui Jared se ruga sa nu semene prea mult cu tatal lui, ct despre Kim spera din suflet ca fetita sa nu aiba o slabiciune pentru acelasi tip de barbat cu care se maritase ea. Nu prea snt corecta", si zise ea. Cnd 1-a ntlnit, Ted Conway avea un sarm ce se deosebea att de tare de rigiditatea familiei ei, nct s-a ndragostit de el imediat; Iar

casnicia lor mersese destul de bine o bucata de vreme. Ted avea un talent aparte pentrudomeniul hotelier si amndoi crezusera ca, n cele din urma, se vor stabili undeva n Atlanta sau n Miami, ori chiar n New Orleans, unde Ted va conduce unul dintre hotelurile principale, iar ea va expune n cele mai bune galerii de arta. Dar undeva, pe drum, nclinatia lui spre bautura depasise limitele bunului-simt, punndcapat viselor lor. Dar ele nu disparusera complet: Janet nca mai avea fantezii cu lucrarile ei expuse nmarile galerii, desi ncetase de mult s-si mai mpartaseasca sperantele cu Ted, ale caruiconsideratii despre talentul ei se reduceau acum la crcoteli legate de sumele cheltuitepe pnze, vopsele si pensule. Si visele lui erau nca vii, mai ales cnd avea la bord cteva pahare n plus. Atunci l auzeacum bombane la adresa conducerii hotelului pentru care lucra. Desi existase o perioadacnd nu prea fusese de acord cu el, n ultimii ani s-a vazut nevoita sa admita ca avea oarecumdreptate. La urma urmei, ce manager care si cunostea afacerea l-ar angaja pe unul caTed, avnd n vedere reputatia si trecutul lui? Si atunci de ce mai statea cu el? Era o problema la care Janet reflectase de multe ori si i cunostea perfect si raspunsul: statea cu Ted pentru ca nu avea curajul sa plece cu copiii si sa o ia de la capt de unasingura. La urma urmei, ct de mult se mai puteau nrautati lucrurile? Nu cstiga multibani, dar veniturile ei aproape le egalau pe ale lui Ted, avnd n vedere ca ea nu cheltuianici un cent pe bautura. Pe de alta parte, imaginea sotiei care pleaca cu bagajele si cucopiii poate l-ar fi tulburat un pic pe Ted si l-ar fi determinat sa ia o decizie serioasa nlegatura cu viata lui. In adncul inimii, Janet stia ca si ea este responsabila, la fel ca Ted, pentru viata pe care o traieste. Ct aveau, oare, sa o mai duca asa? Aparitia subita a lui Molly o mpiedica sa mai caute vreun raspuns; fetita daduse buzna nbucatarie cu o energie extraordinara pentru un copil de un an si jumatate, mai ales nconditiile unei calduri toride si a unei umiditati sufocante. n spatele lui Molly aparu Kim, care si lua sora mai mica n brate, nainte ca aceasta sa apuce sa se agate de picioarelemamei sale. -Te-am prins, striga Kim, ridicnd-o pe fetita mult deasupra capului si aplecnd-o att de tare, nct Molly aproape ca privea direct spre covor. Molly se prefacu foarte furioasa, dar chicotelile o dadura de gol n cele din urma si mutrisoara ei se lumina de un zmbet larg. -Jos, striga ea. Vleau jos! -Pe cuvntul tau ca vrei jos? ntreba Kim. Bineeee, poftim! Si i dadu drumul lui Molly sa cada putin, dar o prinse imediat cu minile de talie, nainte sa o lase usor pe podea. -Sa nu mai faci asta, se burzului Janet n timp ce Molly scoase un tipat mai degraba de placere, dect de frica. Mi-a stat inima-n loc, ce naiba! -Dar i place, raspunse Kim, leganndu-si surioara nainte si napoi. -Mai vleau, striga Molly, tragnd de picioarele celei pe care ncercase mai devreme sa o ocoleasca. Mai d-m! -Dupa ce mncam, i spuse Kim. Si, daca esti cuminte, foarte cuminte, o sa te las sa ma ajuti sa spal vasele. Dndu-i un ghiont usor lui Molly, Kim deschise usa cuptorului, unde se gasea vasul de portelan, cadou de nunta de la mama lui Janet. Nu vei mai avea nevoie de ceva mai sofisticat timp de ctiva ani, draga mea", o auzea Janet pe mama ei, care avusese dreptate pn la urma. -Vine si tata la cina? ntreba Kim. Janet simti n vocea lui Kim aceeasi tensiune ca n a lui Jared mai devreme.

-Nu snt sigura, raspunse, ea, cu precautie, pastrnd aerul ca totul era n regula n familiaei. Dar pune si pentru el o farfurie. Stiu ca o sa ajunga si el la timp daca va putea. Kim i arunca o privire scurta, dar semnificativa: Vrei spui daca va fi suficient detreaz!" Dar, ca la fel Jared, rum nu insista. -Sa-1 mai asteptam cteva minute, adauga Janet. Trecusera mai mult de cteva minute, pn cnd Ted a ajuns n acea seara acasa si, cnd asosit - imediat dupa unsprezece -avea fata rosie, mersul nesigur si ochii mpaienjeniti decantitatea mare de alcool ingurgitata. Janet l astepta singura n sufragerie, ncercnd sase concentreze asupra unei carti pe care o mprumutase de la biblioteca n ziuarespectiva. Molly dormea eja de mult n parutul ei, iar Kim si Jared scapasera de caldura

sufocanta din casa, plecnd la film. Cnd Ted intra prin usa din spate si nu o striga asacum obisnuia, banuiala lui Janet ca fusese la baut toata seara se transforma n certitudine. Pregatin-du-se sufleteste pentru cearta care avea sa urmeze, cu siguranta, imediat ce el va intra n camera, Janet lasa cartea deoparte. -Mi-am dat demisia din rahatul ala de slujba, o anunta Ted fara nici un preambul, cnd intra n camera cu o cutie de bere n mn. Janet simti cum i se face un nod n stomac: stia ca, indiferent de ce va spune acum, o sa iasa scandal, dar ar fi fost si mai rau sa nu zica nimic. -Ti s-a oferit ceva mai bun? ntreba ea, alegndu-si cu grija vorbele si inflexiunea vocii pentru a nu-1 irita si mi mult pe Ted. El se arunca pe canapea, cu o mn pe coapsa ei. -N-am putut sa-1 mai suport pe Frank Gilman. Tipul asta e un bou. -Ei, lasa, snt sigura ca o sa gasesti altceva, raspunse Janet. Dar chiar beat fiind, Ted i recunoscu tactica. Ochii i se subtiar ca doua lame si strinsoarea minii lui deveni mai puternica. - Tu ce faci, mi vorbesti de sus? Gndurile lui Janet se nvalmasira si si aminti de noaptea aceea cu doi ani n urma, cnd Ted venise acasa mai beat dect era acum si hotarse ca vrea sa faca dragoste cu ea. ncercase din rasputeri sa-1 opreasca, dar nu reusise, asa ca mai bine i ceda de bunavoie, dect sa se mai chinuie ca atunci. Fusese o noapte oribila pentru ea. Cnd descoperise ca ramasese gravida, cochetase putin cu ideea avortului, dar numai pentru scurt timp. Apoi, cnd se nascuse Molly, Janet stiuse ca luase o decizie corecta. nsa nu mai voia ca istoria sa se repete. -Snt foarte obosita, Ted, ncepu ea, nsa sotul ei i arunca o privire lacoma. -Pai, atunci sa mergem la culcare. Cauta nnebunita vreun alt motiv - care sa-1 mpiedice -, cnd brusc, telefonul ncepu sa sune. Tresarira amndoi. Ted si lua mna de pe piciorul ei si Janet se ridica sa raspunda. Deja se gndea la tot felul de nenorociri si accidente n care erau implicati Kim si Jared. -As putea vorbi cu Ted Conway, va rog? ntreba un glas de femeie. Janet deveni si mai atenta cnd auzi tonul oficial al vocii. Indiferent de vestile aduse, Ted nu era n masura sa le faca fata, asa ca raspunse ea. - La telefon doamna Conway. -mi cer scuze ca va sun asa de trziu, spuse femeia, si spaima lui Janet se mai domoli putin. Nimeni nu s-ar fi scuzat daca ar fi fost vorba de copiii ei, nu-i asa? -Ma cheama Luciile Mathers si va sun de la Willows, St. Albans. Janet simti cum temerile ei dispar complet. Nu era vorba de copii, ci de matusa lui Ted. - E n legatura cu doamna Cora Conway, continua femeia, confirmnd astfel banuielile lui Janet. Cred ca sotul dumneavoastra ar trebui sa vina pna aici. Facu un calcul rapid n minte. Pe loc? St. Albans era la vreo trei sute de kilometri la sudest de Shreveport; chiar daca plecau imediat, n-ar fi ajuns acolo mai devreme de trei dimineata. Si mai ales n starea n care se afla Ted... -Ct de grav e? ntreba Janet. Ultima oara cnd discutase cu cei de la Willows, Cora se afla ntr-o stare de semicoma si luni de-a rndul nu mai aparuse nici o modificare importanta. -Mi-e teama c nu se simte prea bine, raspunse Luciile Mathers. Dupa care adauga foarte repede: Nu cred ca mai rezista nca o zi. Urma o pauza. Vrea sa-1 vada pe sotul

dumneavoastra. Daca e posibil... -Mine, raspunse Janet, hotarndu-se pe loc. O sa plecam dimineata, la prima ora, si cred c pe la unsprezece o sa fim acolo. Puteti sa-i spuneti asta? -Sigur ca da, raspunse Luciile Mathers. Va asteptam mine-di-mineat atunci, bine? Dupa ce puse receptorul n furca, Janet i spuse lui Ted despre cererea Corei. Nu era convinsa c el aude vreun cuvnt, nsa, cnd Ted i raspunse cu limba mpleticita, se lamuri ca o ascultase cu atentie. Si mai stia si c acum vorbea cu ea alcoolul, nu sotul ei. Ori cel putin asa spera ea. -De ce dracu' sa ma duc s-o vad pe matusa Cora? ntreba el. E nebuna de legat si, de fapt, ntotdeauna a fost cam sarita de pe fix. Ce sa fac eu cu ea? -Doamne, iarta-m, Ted! se repezi Janet. E pe moarte si tu esti singura ei ruda. -Si? ntreba Ted. A facut ea ceva pentru mine vreodata? Apoi, nainte ca Janet sa apuce sa-i raspunda, capul i cazu

greu pe canapea si nchise ochii. Janet fu tentata sa-1 lase exact asa si sa plece la culcare, dar, amintindu-si ca Jared siKim nca nu se ntorsesera, se razgndi. Macar sa creada ca a ajuns+++ acasa suficientde treaz ca sa se urce singur n pat", hotar ea. Zgltindu-1 puternic, reusi n cele din urma sa-1 trezeasca suficient ct sa-1 poata trpna n dormitor. O secunda mai trziu intrase din nou n lumea viselor, cu hainele pe el sisforaind puternic. 1 Gata, pna aici!", se gndi Janet cnd se ntinse lnga el o ora mai trziu. Desi Jared si Kim venisera si se culcasera deja, ea nca mai era treaza, ascultnd cu atentie rasuflarea grea a sotului ei. Ceva trebuia sa se schimbe. Nu mai putea sa duca o astfel de viata. Nici unul dintre ei nu mai putea. 4 Nu era nevoie sa se uite unul la altul peste capul lui Molly, pentru ca Jared si Kimberleysa-si dea seama ca se gndeau amndoi exact la acelasi lucru: Cum de n-am fostniciodata aici?" Lungul drum la sud-est de Shreveport fusese parcurs n liniste, acel soi de liniste carentinde la maximum nervii oricui, de parca n masina ar fi stat sa explodeze n oricemoment o bomba cu ceas. Copiii si tinusera rasuflarea cnd mama lor se oferise sa conduca pentru ca tatal lor sapoata sa se odihneasca, dar Ted se multumi sa-i arunce lui Janet o privire urta siurmatoarea remarca: -Cnd snt beat turta, conduc de-un milion de ori mai bine dect unul treaz. Tacere. Nimeni nu avea de gnd sa cada n capcana aceea. Pna si Molly simtise cumva canu era o zi tocmai potrivita pentru zbenguieli. Dar acum, n timp ce se ndreptau spre St. Albans, atmosfera ncordata din masinancepuse, n sfrsit, sa se mai relaxeze, n parte pentru ca drumul lung prin aerul ncins siumed se apropia de final, dar cel mai mult deoarece peisajul care se contura n fata lorera o adevarata surpriza, cel putin pentru Jared si Kimberley. Desi nici unul din ei nu maifusese vreodata aici, amndoi stiau de St. Albans dintotdeauna parca. Acolo traia matusa Cora, nchisa ntr-un sanatoriu. nca de la vrste fragede obisnuiau sase ntrebe cum arata locul acela, si seara, nainte sa adoarma, si sopteau unul altuiadescrieri imaginare, ct mai socante si mai terifiante: o cladire de caramida cu grilaje laferestre, nconjurata de un gard nalt de srma ghimpata. -Si curent electric prin el, o asigura Jared solemn pe sora lui, pentru ca nebunii sa nu seurce pe el, sa evadeze si sa ne omoare. -Pun pariu ca-i tin n custi, mai adauga si Kim, dar Jared, care era cu zece minute maimare dect ea, deci si mai ntelept, dadea nencrezator din cap. -Numai p-aia rai de tot i pun n niste puturi, i spunea el. Si au o singura gaura sus, peunde le arunca mncarea, si un capac de metal ca sa nu poata iesi. St. Albans cel din fanteziile lor era la fel de sinistru ca imaginea lor despre sanatoriu. -Nici nu vreau sa ma gndesc la asta, i repezise tatal lor, ori de cte ori l ntrebasera cumera de fapt acolo. Unchiul meu 1-a dat afara pe tata si el nu s-a mai ntors niciodata. Aurt orasul ala pn n ziua n care a murit si i-a urt si pe unchiul, si pe matusa mea. Ziceaca mai bine arde n iad dect sa locuiasca n

St. Albans. Imaginea pe care copiii si-o formasera din evocarile lui macabre era alcatuita din celemai urte lucruri vazute de ei vreodata - cocioabe mizerabile fara geamuri si cuacoperisuri lasate, ce formau un fel de talmes-balmes, locuri virane fara pic de iarba sidrumuri neasfaltate; o sosea principala, topita de arsita, de-a lungul careia zaceau ctevapravalii cu ziduri ce se cojeau si cu vitrine naclaite, expunnd o marfa nvechita, ngalbenita de vreme. n mintea lor, St. Albans era aproape pustiu - de vreme ce aproapetoti locuitorii lui fusesera nchisi n sanatoriul care, probabil, trona ca un demon ntunecatchiar n centrul orasului. Ceea ce vedeau nsa acum depasea chiar si cea mai salbatica imaginatie. Oraselul aparuaproape din neant exact cnd intrasera ntr-o curba de pe autostrada. Surprinzator, drumul se largea n loc sa se ngusteze la intrarea n St. Albans si se continua cu unbulevard mare, strabatut pe mijloc de un spatiu verde, strajuit de stejari batrni, plantatila distante suficient de mari, astfel nct ramurile lor bogate sa formeze n prezent o bolta

perfecta, care umbrea strada si curtile de lnga drum. Un kilometru mai departe, soseauadadea ntr-o piata mare n care se vedeau o estrada pentru concerte, cteva mese si unspatiu dejoaca pentru copii. ntr-o parte pornea un sir de magazine cu fatade cestraluceau la fel de tare ca cladirile vechi din spate, proaspat zugravite. Te izbea un aeraparte de New Orleans, ncepnd cu gardurile n spatele carora banuiai gradini mbatatede soare si terminnd cu ornamentele de fier forjat, care mpodobeau balcoanele de laprimul etaj. Storurile erau trase pentru a opri caldura de dimineata si singura legatura cu zapusealade afara era asigurata de niste ferestre n miniatura, sapate n zidurile groase. Numelemagazinelor erau frumos inscriptionate pe firme elegant prinse cu brate de fier ondulat. -Ai zice ca sntem n Cartierul Francez, spuse Jared n timp ce se ndreptau spre centrulorasului. -Da, dar e mai urt aici, adauga morocanos tatal lui, cotind spre dreapta ceva mai trziu. Strazile laterale erau la fel de bine ntretinute ca soseaua principala si zona pietei. Caselensirate de o parte si de alta aminteau tot de New Orleans; stilul francez si georgian sembinau armonios cu cel victorian, dnd nastere unui amestec placut, scos n evidenta deperdeaua de copaci ce si ntindeau coroanele peste gradini si peluze. Pareau sa ofere ooaza de racoare binemeritata n zapuseala arzatoare ce apasa peste oras, chiar si acum, la nceputul toamnei. -E frumos, sopti Kim n timp ce tatal ei vira spre stnga dupa ce mai trecu de doua cladiri. Aici, stejarii facusera loc salciilor, care si aplecau maiestuos si delicat ramurile pnaaproape de pamnt. Imediat, pe urmatoarea cladire asezata n centrul unei pajisti uriase, vazu un indicator pe care scria: The WillowsVSt. Albans". Sanatoriul nu arata deloc asa cum si imaginasera ea sau Jared. Complexul varuit n albera dominat de o constructie principala cu doua etaje, ce impresiona prin verandancapatoare, sustinuta de cinci coloane corintiene. Aripile cu un singur etaj porneau dinspre centru si erau si ele construite din piatra decalcar. Ferestrele, care nu aveau gratii, erau flancate de obloane de lemn vopsit n gri, prinse cu crlige de metal. Explozia de rosu, caramiziu si roz a iederei ce mbraca ambelecladiri ti taia rasuflarea. In mijlocul unei gradini imense, nconjurate de un grdulet defier, Kim zari doua dintre cele mai mari salcii pe care le vazuse vreodata. Ted opri masina n parcarea amenajata chiar lnga scara ce ducea pe veranda. n timp cesotia si copiii lui si dezmorteau bratele si picioarele, ntinzndu-se lenes n caldurasoarelui, Ted statea cu privirea pironita pe sanatoriu, de parca acolo avea de nfruntat unpericol iminent. Janet privi nervoasa spre copii. ' WUlow (engl.), salcie" (n.tr.) -E doar o batrna neputincioasa, dragul meu, rosti ea ncet, si e pe moarte. Nu se va ntmpla nimic rau daca ti iei ra-mas-bun de la ea. Ted se ncrunta, dar cobor din masina n cele din urma. Urcara mpreuna treptele, traversara veranda si deschisera usa de la intrare. nauntru gasira un hol primitor, cu multe scaune tapitate cu pnz de bumbac, asezate n jurul unei mese mari. O femeie carunta, mbracata cu o rochie bleu-deschis - pe piept purta o insigna pe care i era scris numele: Beatrice LeBecque -, si ridica privirea spre ei din spatele monitorului. La vederea lor, zmbetul i pali putin si pe chip i se ntipari o expresie de compasiune cnd i recunoscu pe Ted si pe Janet. -Ma bucur foarte mult ca ati reusit sa veniti. Cred ca doamna Conway va asteapta. -Nici macar nu stie... ncerca Ted sa spuna ceva. -S-a trezit? ntreba Janet repede, ntrerupndu-1 special si facndu-le un semn de

avertizare din ochi lui Jared si lui Kim. -Eu asa cred, raspunse receptionera. Le arata cu mna niste usi duble de la capatul celalalt al Receptiei, ce duceau spre cele doua corpuri ale cladirii. -A treia camera pe dreapta, n aripa de est. -Copiii pot sa astepte aici? ntreba Janet. -Sigur ca da, raspunse Beatrice. Dar daca vor si ei sa-si vada matusa, nu e nici o problema, am eu grija de asta mica. Scoase din sertarul de la mijloc o acadea rosie si i-o ntinse lui Molly. - Ia uite ce am pentru tine! Molly se agita imediat n bratele mamei sale ca sa se dea jos, asa ca Janet o lasa pe

podea. Ct ai clipi, facu ocolul biroului si sari n bratele doamnei LeBecque. -Cred ca o sa ne ntelegem de minune, zmbi Beatrice. Vreau sa cred ca astia mici ma plac pe mine, nu bomboanele. Pentru ca mezina familiei era deja prea preocupata cu desfacutul acadelei, Janet se ntoarse spre ceilalti doi copii. -Ce-ar fi ca voi doi sa asteptati aici pna ne lamurim daca matusa e suficient de ntremata ca sa va vada? Imediat ce parintii lor disparura n spatele usilor duble, Kim si Jared se uitara cu subnteles unul la altul. Nimic nu semana cu ceea ce si imaginasera ei. Nici orasul. Nici sanatoriul. Pentru a nu stiu cta oara se gndir la acelasi lucru si amndoi stiura asta. Printr-un soi de comunicare tacita hotarsera ca Jared sa fie cel care va pune ntrebarea: -Matusa noastra Cora... ncepu el, sovaitor. Stiti, noi n-am ntlnit-o niciodata, dar am auzit ca, aaa... Ezita, dar cuvintele -pe care tatal lui le folosea mereu - i iesira de pe buze: E nebuna de-adevaratelea? Beatrice LeBecque nceta sa o mai legene pe Molly, iar micuta si lasa capul pe spate, privind atenta chipul femeii, ca si cnd ar fi asteptat si ea raspunsul. -Este foarte batrn, rosti, n cele din urma, receptionera. Si foarte singura. Dar daca e nebuna? Tacu o vreme, dupa care dadu din cap usor. Daca ma gndesc mai bine, adauga ea ncet, sper sa fie. Tacere. -Pentru binele ei, sper ca e nebuna. Janet i prinse bratul lui Ted exact n momentul n care el voia sa deschida usa camerei matusii sale. Cnd se ntoarse spre ea, sesiza privirea lui nca ametita de aburii alcoolului. Astazi, efectele bauturii pareau si mai grave dect de. obicei: trasaturile alta data fine ale obrajilor si ale barbiei se ngrosasera, iar nasul era strabatut de o retea deasa de vinisoare rosii. Dar ceea ce o speria si mai tare era furia nestapnit pe care nu o mai simtise niciodata n grimasa lui severa. Sau, cel mai probabil, nu dorise sa o vada. n adncul inimii nsa stia ca furia aceea exista de multa vreme. Iar Ted nici macar nu ncercase sa o ascunda. Din contra, o folosea drept scuza atunci cnd obisnuia sa bea si sa arunce responsabilitatea pe seama altora. n cele din urma, tot trecnd din scuza n scuza, o mare parte din Ted fusese nghitita de acest sistem defensiv. Janet se ntreba uneori daca a mai ramas ceva din barbatul pe care l luase de sot. Nimeni nu-i daduse pace vreodata; nici parintii lui, care divortasera cnd era copil, nici oamenii pentru care lucrase de-a lungul vietii. Si, cu siguranta, nici matusa Cora, care si traise cea mai mare parte din viata n aceasta camera. Ted se simtea vinovat si nu suporta sa se gndeasca la ea. Dar acum totul se apropia de sfrsit -E pe moarte, Ted, repeta ea cu blndete, uitndu-se n ochii lui. Stiu ca nu prea o ai la inima, dar nu vrea altceva dect sa-si ia ramas-bun. Pentru o clipa se ntreba daca o auzise, dar el o mngie usor cu degetul pe obraz, un gest pe care nu-1 mai facuse de ani de zile. -Ei, lasa, stiu ca nu snt tipul cel mai dragut din lume, dar nici nu snt un monstru, bine? -Dar noaptea trecuta ai zis ca... -Noaptea trecuta bausem prea mult. Si n-am sa pretind ca nu am suferit n dimineata asta cu totii. Zmbi fortat si Janet simti c el ncerca sa-si ascunda durerea fata de ea.

-N-am de gnd sa platesc nici o polita, promise el. E mult prea trziu pentru asa ceva. Usa de la camera Corei se deschise si iesi un preot. Era btrn, cu fata extrem de ridata si mergea cocosat, de parca ar fi purtat cu el povara tuturor spovedaniilor auzite de-a lungul vietii sale. La bru i atrna un rozariu, iar n brate avea o Biblie ce parea mai btrn dect el, coperta de piele fiind roasa de nenumaratele mini prin care trecuse. Filele uzate de-abia mai stateau prinse n cotor. Imediat ce nchise usa n spatele lui, cu o miscare obosita si grava, ochii lui se oprira asupra lui Ted. si misca buzele, dorind parca sa rosteasca ceva, dar se razgndi si pleca n graba cu pasi mari. Curnd, disparu dupa colt. Abia dupa ce nu-1 mai zari, Ted apasa pe clanta de la usa camerei. Intra nsotit de Janet. Amndoi simtira mirosul mortii. Se parea ca ajunsesera prea trziu; silueta cenusie si nemiscata ce se vedea n pat nu avea cum sa mai fie n viata. Parul fragil al Corei statea lipit de cap, iar ochii erau nchisi. Mna stinga zacea n poala,

iar cea dreapta strngea tare un obiect ce atrna de un lantisor din jurul gtului. Tacerea din camera apasa att de greu, nct Janet l prinse instinctiv pe Ted de mna. Un alt gest pe care nu l mai facuse de veacuri. Apoi, din neant, se auzi un glgit sinistru. Pieptul Corei Conway se umfla, n timp ce plamnii ei slabiti cautau aerul, iar ochii urdurosi se deschisera. Clipi. In sfrsit, ncepu sa si roteasca privirea, cercetnd ncet camera, de parca ar fi cautat ceva. In cele din urma, rmasera fixati pe Ted Conway. -Pleaca de aici, horeai ea, pronuntnd cu greu cuvintele. Pleaca de aici! Imediat Janet trecu pe lnga Ted si atinse blnd umarul batrnei. -E n regula, matusa Cora. Totul o sa fie bine. . Buzele uscate ale femeii se chinuiau sa mai rosteasca ceva. -Copiii, reusi ea sa sopteasca n final. Vreau sa-i vad pe copii. Janet ezita, impresionata de chipul desfigurat al muribundei, de privirea fixa si de mna nclestata pe talia ei. -Adu-i! sopti Cora. Cuvintele, desi de-abia rostite, nu sunau a rugaminte, ci, mai degraba, a porunca. - Adu-i la mine! Janet nca mai ezita. De-a lungul anilor de cnd era casatorita cu Ted, o vazuse pe Coradoar de vreo sase ori. Vizitele fusesera scurte, pentru ca de fiecare data matusa lui Tedle poruncise sa plece - asa cum facuse si astazi. n ultimele doua vizite nici macar nu maincercase sa l convinga pe Ted sa o nsoteasca. Nu-i adusese niciodata pe copii, de frica sa nu fie ngroziti de ciudata btrna, iar Cora sadevina si mai agitata ca de obicei. E adevarat ca nici matusa lui Ted nu ntrebasevreodata de ei; Janet nu era convinsa ca femeia ntelegea ceva atunci cnd i povesteadespre copii. Acum stia sigur. Cora Conway dorea sa-i vada copiii. La urma urmei, Jared si Kim erau destul de mari ca sa nteleaga nu numai starea mtusiilor, dar si boala mintala care i macinase o mare parte din viata. Hotarndu-se, mngie usurel mna nclestata a Corei si se apleca pentru a-i putea vorbichiar lnga ureche. -Ma duc sa-i aduc. Vin repede. -O sa stau eu cu Molly, spuse Ted, urmndu-si sotia la Receptie. Janet dadu din cap n semn ca e de acord, multumita ca macar o data motivele sotului ei -pe care le credea a fi cauzate de dorinta de a scapa de matusa lui - coincideau cu propriile nevoi. -N-o sa dureze mult, l asigura ea. Se pare ca a ajuns la capatul puterilor. n drum spre camera Corei, Janet ncerca sa-si pregateasca fata si baiatul pentru ntlnirea cu batrina aflata pe patul mortii, dar, n momentul n care pasi pragul camerei,

si dadu seama ca nu are de ce sa-si faca griji. Prefacndu-se ca nu observa mirosul de dezinfectant si de moarte, Kim si Jared se oprira chiar lnga pat. -Matusa Cora? Eu snt Kim. Ma bucur sa te cunosc, n sfrsit. Ochii Corei se oprira asupra ei pentru o fractiune de secunda, dupa care si-i ndrepta spre Jared, fixndu-1 cu o intensitate arzatoare. Multa vreme nu spuse nimic. n cele din urma, baiatul ntinse mna spre ea, dnd sa o atinga. - Eu snt Jared, ncepu el, dar Cora l facu sa-si nghita repede cuvintele, cnd se feri ct putu de mna lui. -Un Conway, spuse ea. Se vede, Pleaca! Pleaca de aici! Jared se dadu napoi ctiva pasi, uitndu-se tulburat la mama lui, dupa care mai facu o ncercare. -E n regula, matusa Cora, rosti el, de data asta punndu-i blnd mna pe umar. Cora se chirci si mai tare, ca si cnd ar fi fost ntepata cu acul. -Du-te! gfi ea. Iesi! Jared i arunca o privire mamei lui, care i facu un semn discret din cap catre usa. -mi pare rau, zise el ncet N-am vrut sa... Se abtinu sa mai adauge ceva cnd vazu ca matusa lui si ndreptase deja atentia spre sora lui: mi pare rau, mai repeta dupa care pleca de lnga pat si iesi grabit din camera.

Dupa ce Jared nchise usa, Cora se ridica n sezut. Minile ei bjbir dupa lantisorul de lagt. -Poarta-1, se auzi vocea ei gfita, n timp ce se chinuia sa desfaca ncheietoarea. -D-mi voie sa te ajut, se oferi Janet, apropiindu-se de pat. Cora dadu din cap ca nu. -Kimberley. Kimberley trebuie sa ma ajute. Epuizata de efortul depus, Cora se trnti pe perne si zacu nemiscata n timp cestranepoata ei desprinse cu grija lantul de la gtul batrinei. Cnd vazu cruciulita, Cora sentinse dupa ea, ca si cnd ar fi voit-o napoi, dar renunta, lasndu-si mna sa cada pecuvertura. - Pune-o, i spuse lui Kim. Tacu din nou, dar ochii ei privira cu mare atentie cum Kim si aranjeaza lantisorul si cummngie cruciulita de aur. -Mai e una, adauga ea, multumita ca lantisorul ajunsese acolo unde trebuia - n sertar. Astepta linistita n timp ce Kim trase sertarul, cauta putin si gasi o a doua cruce, la fel cu aceea de la gtul ei. -E pentru aia mica, sopti Cora. si muta brusc privirea dinspre Kim si fixa locul n care cu numai cteva minute n urma se aflase Jared. Zmbi, de parca ar fi recunoscut pe cineva invizibil pentru Janet ori Kim si att mama, ct si fiica putura vedea cum tensiunea paraseste ncet corpul femeii. -Te va proteja, mai sopti ea. Asa cum m-a protejat si pe mine. Sa nu o scoti niciodata! Brusc, si ntinse bratele ca ntr-o mbratisare de bun venit. Zmbetul i se largi, ochii i se luminara, iar anii pareau ca disparusera de pe chipul ei. nainte ca Janet sau Kim sa apuce sa faca vreo miscare, minile Corei cazura brusc pe lng ea. Cu un oftat lung, se afunda n perne si nchise ochii, de parca ar fi cazut ntr-un somn adnc. Respiratia i se opri. Apoi, ntr-o clipita, Kim sesiza cum lumina din camera se transforma ntr-o stralucire aurie. Minunat, gndi ea. Splendid." - Iau eu crucea pentru Molly, rosti Janet ncet, n timp ce se ndreptau spre iesire. Cnd o sa fie suficient de mare, o sa i-o daruim mpreuna si o sa-i povestim de la cine e. Kim de-abia auzi cuvintele si, nainte de a iesi din camera, se mai uita o data n urma. Lumina blnda, calma disparuse ca si cnd n-ar fi fost niciodata acolo. Raza aurie - la fel ca matusa Cora - disparuse, iar locul parea ntunecat si rece. Att de rece, nct o strabatu un fior. -mi pare asa de rau, domnule Conway! Expresia de compasiune din ochii doamnei Beatrice LeBecque si durerea reala din vocea ei l facu pe Ted sa nteleaga ce se ntmplase, de fapt. Nu fusese deloc surprins cnd Jared revenise la Receptie, dupa numai cteva minute. La fel cum nu fusese surprins de reactia matusii fata de fiul sau; singurul lucru care l mirase, ntr-adevar, fusese dorinta ei de a-1 vedea totusi pe Jared. -Nu o lua personal, l sfatui el. N-are nici o legatura cu tine. Doar ca ea nu prea a suportat barbatii niciodata. -Pai, daca avea o problema cu barbatii, cum de s-a maritat cu unchiul tau? ntreba Jared, lund-o n brate pe micuta Molly, care se tot foia nemultumita n bratele lui Ted. -N-am nici cea mai vaga idee. Cine naiba stie? Poate ca sinuciderea unchiului George a dat-o peste cap, de fapt. Oricum, e clar ca niciodata nu si-a mai revenit dupa aia. Ted ncepu sa rasfoiasca n tacere o revista, n timp ce ultimele semne ale mahmurelii dispareau ncet-ncet, iar Jared se juca cu sora lui mai mica un joc ale carui reguli pareau

mai clare pentru Molly, dect pentru el. Cnd telefonul de la biroul lui Beatrice suna, amndoi si ridicara privirile, curiosi. Chiar si olly se potoli, asezndu-se linistita n bratele fratelui ei. Vasazica, batrna plecase dintre cei vii. Ted ncerca sa-si analizeze sentimentele: durere? Cum poti sa simti durere pentru ineva pe care de-abia daca l-ai cunoscut si care nu ti-a adresat niciodata o vorba buna? Pierdere? Sa piarda ce? Cu siguranta nu era vorba de familie, de vreme ce, din cte si amintea el, matusa lui traise din-totdeauna aici. Singura familie pe care o avea - si, de fapt, pe care o avusese vreodata - era Janet. Janet si copiii. Compasiune? Putina. Cel putin Cora Conway scapase, n sfrsit, de ceva ce o torturase o viata ntreaga. Iar el se simtea usurat. Usurat ca, n sfrsit, chinul se terminase. Un sentiment de ina avu totusi cnd ntelese ca eliberarea venise mai degraba pentru el dect pentru matusa lui. ncerca sa se convinga ca nu are nici un motiv sa se simta

vinovat si ca, daca ea ar fi ncercat sa se comporte ct de ct decent, poate ar fi venit maides pe la ea si si-ar fi dat toata silinta sa-i faca viata mai usoara. Doar ca acum, cndaburii betiei disparusera definitiv, vazu adevarul: la urma urmei, ar fi putut sa nu bage nseama modul n care l trata si ar fi trebuit sa treaca peste invectivele pe care i le arunca. Era o batrna amrta, bolnava si dezechilibrata mintal. Dar el o ignorase complet. Iaracum era moarta. Si nu simtea nici jale, nici durere si nici nu avea senzatia ca pierduse ceva importantpentru el. Doar vina. Macar pot sa am grija de ea acum", si spuse el. Cu mintea limpezita, Ted si scoase dela naftalina talentul organizatoric, ce i caracterizase munca nainte de a se apuca debautura si ncepu sa alcatuiasca n minte o lista cu lucrurile pe trebuia sa le faca. Afla rapid ca totusi aranjamentele finale fusesera deja puse la punct cu multa vreme nurma. -Stiti, a avut si unele zile foarte bune, i explica Bea LeBecque atunci cnd i nmnascrisoarea ce continea planurile mtusii lui, la care atasase si chitantele ce dovedeau casi platise funeraliile n avans. -Serios, nu trebuie sa faceti altceva dect sa-1 contactati pe Bruce Wilcox. Numele nu-i spunea nimic lui Ted. -Este avocatul mtusii dumneavoastra, i explica receptionera. Ridica receptorul si formanumarul avocatului, apoi i-1 ntinse lui Ted. Zece minute mai trziu, Ted le informa pe Janet si pe Kim, care revenisera n holul de laintrare, despre ce aflase de la avocat. -Exista un fel de mostenire, explica el. Nu stiu daca am nteles prea bine, dar tipul astami-a zis ca matusa Cora a ncercat sa scape de ea cu multi ani n urma, nsa nu a putut. Privirea lui Janet se nnegura. -Dar de ce a vrut sa faca asta? -Wilcox mi-a spus ca, la un moment dat, a vrut sa vnda casa. Ulterior, a reiesit ca aceasta era chiar obiectul mostenirii -si casa trebuia sa ramna n familie. -Sa nteleg ca am mostenit o casa? ntreba Janet. Ted dadu din cap afirmativ. -Ceea ce am nteles eu de la Wilcox e ca am mostenit dreptul de a locui acolo. Se uitau la ea lung, n tacere. Studiau cu atentie masiva constructie ce se ridica n mijlocul unui teren att de napadit de balarii, nct cu greu se mai putea ghici unde si daca existasera vreodata niste gradini. Chiar lnga cladirea cu fronton imens, se vedea o magazie uriasa, care servise cndva drept grajd. Era suficient de mare pentru a baga n ea vreo sase masini si parea sa aiba un fel de apartament deasupra. Desi majoritatea ferestrelor casei erau n stare buna, sindrilele se scorojisera, iar bucatile din tabla distrusa a acoperisului, care zaceau pe jos, sugerau ca nauntru vor gasi mari distrugeri provocate de apa. Vita, netiata de nimeni, se ncolacea peste tot, printre salcii, stejari si arborii de magnolie care nconjurau locul. Lujerii cuprinsesera ca niste tentacule jgheaburile, sustinnd tiglele care strapungeau acoperisul tuguiat n bine-cunoscutul stil victorian. Dar, dincolo de ferestrele sparte, tabla ruginita, tencuiala cazuta si iedera aceea stranie, simtira cu totii ca deasupra acestei case plutea parca ceva, greu de definit, ca o sumbra melancolie.

Molly fu prima care sparse tacerea: -Vleau acasa, se tngui ea, tinndu-se strns de mna mamei. Janet si lua fiica n brate. - Imediat, draga mea, i promise ea. Dar mai nti o sa aruncam o privire pe aici, da? Molly nu zise nimic, dar si baga degetul mare n gura si ncepu sa-1 suga. Pentru prima data, Janet nu facu nici un efort sa o mpiedice. . - Ma ntreb cum o arata nauntru, spuse Ted ncepnd sa-si faca loc printre buruieni spre veranda din fata. Resturile sparte ale ornamentelor rococo ce mpodobisera odata jgheaburile si balustradele verandei semanau cu dintii stirbi ce se chinuiau sa mbrace" gura unui monstru. -Oare nu e periculos sa intram? ntreba Janet, agitata, lundu-se dupa el. Daca se prabuseste veranda? -N-o sa se prabuseasca, o linisti Ted. Casele astea vechi au fost bine construite si rezista. Probabil ca structura e din stejar. Se opri la ctiva metri n fata cladirii.

-Daca stai sa te gndesti bine, nu e chiar asa darapanata, avnd n vedere ca are vreo suta douazeci si cinci de ani si nu mai e locuita de peste patruzeci. -Zici ca aici n-a stat nimeni, niciodata, spuse Janet. Ted i facu cu ochiul lui Jared. -Tu ce zici? l ntreba pe fiul sau. Sa vedem cine ajunge primul? n loc de raspuns, Jared se repezi s-si faca loc prin nvalmaseala aceea de ierburi, rupnd cu putere lujerii de vita, si pasi direct pe veranda, fara sa mai verifice rezistenta pardoselei. - Tata are dreptate, striga el spre mama si surorile lui. Puteti veni. Ted ncerca toate cheile pe care i le daduse Bruce Wilcox, dar numai a treia era cea potrivita. Yala era ntepenita, asa ca a trebuit sa zgltie cheia de mai multe ori pna cnd a reusit sa o rasuceasca. Apoi arcul a cedat cu un clic, iar usa - un fel de lespede imensa, confectionata din placi de stejar, prinsa cu patru balamale din bronz - se deschise ncet, scrtind. Chiar n fata usii era un antreu mare, despartit de doua camere imense - din care una parea sa fi fost sufrageria - printr-o pereche de usi duble cu arcade deasupra. Lui Ted i se parea ca ncaperea cealalta trebuie sa fi fost un soi de camera de primire, ce era asezata pe partea cu magazia. n capatul holului se vedea o eleganta scara interioara ce dadea ntr-un mic palier. De aici scara se mpartea n doua, ducnd spre aripile simetrice ale unui mezanin cu grinzi de mahon, ce oferea o imagine clara a camerelor de la primul etaj, dar si a marelui antreu de dedesubt. Suspendat de tavanul arcuit al holului, atrna un candelabru bogat ornamentat, ale carui cristale si pierdusera stralucirea, fiind acoperite cu un strat gros de funingine. Chiar la baza scarilor se mai vedeau doua coridoare cu usi de-o parte si de alta. Din fata casei nu aveai cum sa ghicesti ce ar putea fi n spatele ei. Timp de o jumatate de ora se tot plimbara prin casa, trecnd dintr-o camera n alta. La parter, pe lnga sufragerie si camera de primire, au mai gasit si o sala de mese - n care puteai baga cu usurinta o masa pentru douazeci si patru de persoane -, o biblioteca, o bucatarie si o camara cu o veranda mare n spate, plus alte odaite care servisera drept camere unde se jucau carti sau drept saloane unde se asculta muzica sau se desfasurau alte activitati. Partea de nord a casei se prelungea cu o sera construita din trei pereti de sticla, acoperiti cu un dom imens, transparent. Daca trei geamuri n-ar fi fost crapate, ai fi avut o imagine perfecta a cerului. n timp ce parintii explorau o serie de camere aflate chiar deasupra bibliotecii, Kim urca si ea la primul etaj. Atunci o simti. Brusc i se facu pielea de gaina, de parca o insecta uriasa s-ar fi trt pe gtul ei. Sari, lovind, din reflex, cu minile creatura nevazuta, iar senzatia disparu. Se sprijini de balustrada de mahon. Inima, care-i batuse nebuneste, ncepu sa se linisteasca, iar ea l cauta din ochi pe Jared, care fusese chiar lnga ea ceva mai devreme. I se paru nsa ca a disparut si el. Apoi, la doar ctiva pasi de ea, vazu o usa ntredeschisa si crezu ca fratele ei trebuie sa fi intrat acolo. Se ndrepta spre camera aceea. Si o simti din nou. De data aceasta o strabatu un fior rece ca gheata, care-i opri rasuflarea. ncerca sa-1 strige pe Jared, dar vocea i era la fel de paralizata ca plamnii care nu mai voiau sa respire. O cuprinse o pnica teribila pe masura ce fiorul de gheata si ntetea strnsoarea. Fra nici un fel de avertisment, casa nsasi devenise amenintatoare, iar ea avea senzatia oribila ca urma sa moara, ca, ntr-un fel sau altul, locul acela lugubru si decazut o s-o nghita cu totul si ca o sa dispara la fel cum facuse Jared cu cteva minute n urma. - Kim? Hei, Kim! Ce s-a ntmplat?

Tresari. Se ntoarse si dadu de Jared, care o privea ngrijorat. - Ce s-a ntmplat? De ce m-ai chemat? Pe moment, Kim nu se simti n stare nici macar sa vorbeasca, dar brusc senzatiile ciudate -pielea de gaina, fiorul de gheata, paralizia stranie - disparura la fel de repede cum aparusera. Att de repede, nct totul paru sa se risipeasca exact ca visele care n lumina diminetii nu mai snt att de reale cum fusesera cu o secunda n urma. - Eu... eu nu te-am strigat, bolborosi ea. Sau oare l-am strigat?" Undeva, ntr-un colt al mintii ei, si amintea vag ca a vrut s-1 strige pe fratele ei. -Te-te-am strigat? ntreba ea. Grija lui Jared se transforma n frica. Cu o secunda n urma, n dormitorul de lnga ei,

fusese convins ca aude vocea lui Kim. Si n nici un caz nu-1 strigase ntr-o doara. Sora lui tipase - nu, uriase de frica. Doar o auzise! Dar oare de ce uriase n halul ala? Se uita prin preajma, nefi-ind prea sigur ce cauta. Sa fi fost un soarece sau poate un sobolan? Dar Kim nu era o natfleata; vreo creatura din asta blnoas ar fi facut-o doar sa tipe usor, a surpriza. n schimb, ceea ce auzise el - sau, cel putin, ceea ce crezuse el ca aude - fusese strigatul disperat al unei persoane aflate n pericol de moarte. Dar ea se uita acum fix la el, nclinndu-si usor capul, cu ochii ct cepele si cu o expresie mirata. si aminti atunci de o ntmplare petrecuta cu ctiva ani n urma, pe cnd aveau unsprezece ani. Erau cu mama lor la un picnic lnga lac. Plecasera sa noate. El se narmase cu o plansa Iuta de lemn si se ntinsese relaxat pe spate, privind norii ce pluteau deasupra. n acel moment o auzise pe Kim scotnd acelasi tip de urlet asemanator celui de acum cteva clipe. Se ridicase n picioare, cautnd-o din ochi peste tot, dar... nici urma de ea. Apoi privise n jos. Kim, cu ochii larg deschisi, zacea pe fundul lacului, la cinci metri sub el. Nu se misca deloc. Fara sa se gndeasca prea mult, se scufundase dupa ea, o adusese la suprafata, ncercnd sa o aseze pe placa de lemn. Atunci ncepuse si el sa strige disperat dupa ajutor, n timp ce se straduia din toate puterile sa scoata apa din plamnii lui K im. Sosisera si ceilalti oameni si dupa ceea ce parase o vesnicie -care, n realitate, nu durase dect unul, doua minute, dupa cum ase mai trziu -, Kim ncepuse sa respire. Dupa aceea, cnd l-au ntrebat cum de a stiut ca sora lui se eac, a reiesit ca el fusese singurul care auzise strigatul. In afara de el nimeni nu auzise nimic. Rememorind acum acele momente de panica, era constient a sora lui nu avea cum sa tipe; si, chiar daca ar fi facu t-o, tinetele nu ar fi avut cum sa treaca prin apa. Sigur fusese vorba despre acea legatura aproape mistica ce ista ntre gemeni, pe care el si sora lui o simteau dintotdeauna. Dar astazi nu vazuse nimic care ar fi putut s-o sperie pe Kim ntr-o asemenea masura. Ca si cnd i-ar fi citit gndurile - iarasi legatura dintre gemeni! -, Kim l privi drept n ochi. -Jared, ce se ntmpla? Jur ca nu te-am strigat. Facu o pauza, apoi vorbi din nou, iar el stiu ca ntr-adevar i citise gndurile. -Si nici nu te-am strigat n gnd, asa cum s-a ntmplat atunci, la lac. Jared ezita, dupa care ridica din umeri. -Ei, daca tu nu-ti mai amintesti, de ce as face-o eu? spuse el n cele din urma. Si, poate, nici na fost vorba de tine, ci de o fantoma! Studie holul cu atentie si se cutremura ntr-un mod exagerat, apoi si fixa sora cu cea mai misterioasa privire posibila. -Vrei sa vedem daca descoperim vreuna? Daca exista fantome, atunci aici ar trebui sa

locuiasca! Putin mai trziu, dupa ce ciudata senzatie i disparu complet, Kim porni mpreuna cu Jared sa exploreze primul etaj. Dupa mezanin urmau cam sase dormitoare - doua dintre ele avnd si mici salonase la intrare -si trei sali de baie. Cteva camere erau nchise, dar nici una dintre cheile pe care le avea tatal lor nu se potrivi. La etajul doi, nghesuite sub pilonii imensi de stejar ce sustineau acoperisul, se gaseau alte sase camere ale caror ferestre dadeau chiar spre fatada casei, avnd ca panorama orasul, iar partea estica oferea imaginea gradinii n paragina. Dupa ce vazusera cam tot ce se putea vedea, familia se aduna pe veranda din fata casei. -Ei, ce parere aveti? i ntreba Ted, n timp ce se ndreptau cu totii spre masina. Entuziasmul din vocea lui o ngrijora pe Janet. Alunga imediat gndul care-1 avusese cu vreo cincisprezece minute n urma. ncntarea din vocea lui Ted o facu sa nteleaga ca si el se gndise la acelasi lucru. nainte de a rosti vreun cuvnt, simti ce avea sa spuna n continuare. -Am putea-o transforma ntr-un mic hotel, nu-i asa? n sinea ei Janet si dadu cel putin zece raspunsuri negative Iu ntrebarea lui Ted. Dar, n loc sa zica macar unul, se ntoarse ncet si mai privi nca o data casoaia aceea care ramasese abandonata vreme de patruzeci de ani.

Se gndi la Ted si la ce viitor ar fi putut avea n Shreveport. Desi nici unul din ei nu adusese n discutie acest subiect, stia ca nu i se va oferi nici o slujba, cel putin nu una pe termen lung. Ceea ce nsemna ca nimic nu-i tinea n Shreveport; nici unul din ei nu avea rude acolo. In ultimii ani, majoritatea prietenilor lor disparusera unul cte unul, satui de problemele lui Ted cu bautura. Nu i mai vizitau nici macar prietenii copiilor. n ciuda faptului ca nu fusese niciodata o persoana credincioasa, se ntreba daca nu cumva era vorba de un dar divin fap-j| ca matusa Cora le lasase mostenire casa chiar n perioada n i-ure viata lor ajunsese la o rascruce. -Nu-mi face nici o placere sa recunosc, raspunse ea n cele lin urma, dar s-ar putea sa ai dreptate. De pe bancheta din spate Kim arunca si ea o privire spre nsa. I se facu din nou pielea de gaina si simti cum i ngheata igele n vene. Un singur gnd i veni n minte: Nu! Te rog, Doamne! Fa i asa fel sa nu ne mutam aici!" Doua perechi de ochi - fiecare nevaznd-o pe cealalta - i urmarira n timp ce vechea Toyota, nespalata de mult timp, disparu pe sosea. Dupa ce praful ridicat de masina se aseza ncet la loc, ochii si ndreptara atentia spre imensa cladire ce ramasese pustie timp de patru decenii. Acum, ambii gardieni - invizibili unul pentru celalalt - erau siguri: urma sa fie ocupata din nou. Tot nevazute, privirile lor se mutara pentru ultima oara asupra imensului arbore de magnolia. De creanga cea mai joasa se spnzurase George Conway. Unul din gardieni ncepu sa se roage ncet. Celalalt - tot n tacere - ncepu sa blesteme. 6 Trei zile mai trziu, revenira n St. Albans. n timp ce tatal lor parca masina n fata bisericii Sfntul Ignatiu de Loyola, construita n stil gotic, Kim si Jared studiau scoala situata pe partea cealalta a strazii. Scoala la care urmau sa mearga ncepnd de a doua zi. -Poate c-o sa fie bine, mormai Jared, desi nici el, nici Kim nu aveau nici cea mai mica idee despre ceea ce i astepta. n fond, ct de mult poate sa difere fata de cealalta? -O sa fie foarte diferita, l auzi pe tatal lui spunnd, si imediat si dori sa nu fi ntrebat nimic. n primul rnd, aici veti primi o educatie decenta. La scoala catolica nu prea le cauta n coame copiilor, asa cum se ntmpla la fosta voastra scoala de cartier. Si nici nu se ocupa de toate prostiile. Jared stia ca ar fi inutil sa i aminteasca tatalui sau ca ei fusesera ntotdeauna niste elevi de nota zece si ca nici unul din ei nu avusese nici un fel de probleme. In plus, tatal lor nu ascultase vreun cuvnt din ceea ce i tot spuneau de doua zile ncoace. Se mutau n St. Albans pentru ca nu stiu ce unchi care murise nainte ca ei sa se nasca le lasase o casa si suficienti bani ca sa o repare si sa o transforme ntr-un hotel. Iar el si Kim aveau sa urmeze o scoala catolica pentru ca acelasi unchi indusese o clauza n testament care spunea ca orice copil care va beneficia de pe urma mostenirii va trebui sa mearga la Scoala Sfntul Ignatiu de Loyola.

-Dar noi nu vrem sa mergem la o scoala catolica, obiecta el, vorbind si n numele lui Kim. Noi n-am mai fost la biserica de cnd eram mici de tot. Nici unul din noi. Dar argumentele lor fusesera ignorate. Timp de doua zile tot ascultasera povestea tatalui lor despre marea sansa oferita si despre ct de recunoscatori ar trebui sa fie ei. In plus, l vazusera bnd tot timpul. Jared banuia ca nici una dintre marile oportunitati nu avea sa se materializeze vreodata. Chiar daca tatal lor ar fi ramas treaz suficient de mult pentru a pune totul la punct si pentru a deschide un hotel - iar Jared era sigur ca nu se va ntmpla acest lucru -, de ce ar vrea cineva sa stea acolo? Iar daca nu vor mai avea clienti, tatal lor se va apuca sa bea si mai mult. Cu doua zile nainte - dupa ce tatal sau cazuse lat de beat -, discutase cu mama lui despre asta si pentru prima data afla ct de grava este situatia. -N-o sa mai fie n stare sa-si ia un serviciu, i explicase ea. In banca nu au mai ramas dect aproape o suta de dolari. Dupa ce se duc si astia, nu stiu cum o sa ne descurcam. -mi gasesc eu ceva de lucra, ncepu el, dar mama lui dadu din cap ca nu. -Acum te duci la scoala. Daca o sa iei n continuare note mari, ai sanse sa obtii o bursa pentru colegiu. Or, cu un serviciu, nu prea vad cum notele tale vor ramne la fel de mari. -Dar ntelege ca n-o sa mearga, protesta Jared. Tata o sa stea acasa toata ziua si o sa

toarne n el. Durerea din ochii mamei lui l facu sa-si muste limba si pen-cteva clipe crezu ca ea chiar o sa nceapa sa plng. n nimb, Janet inspira adnc si si puse minile pe umerii lui. -Daca se va ntmpla asta, i zise ea, privindu-1 fix n ochi, omit ca nu vom mai sta. Nustiu cum vom face sau unde ne om duce, dar va iau pe toti trei si plecam pur si simplu. Dar tre-uie sa-i mai acordam o sansa. Sa-1 lasam macar sa ncerce. Asa ca ieri umplusera pna la refuz camioneta cu tot ceea ce veau si pornisera la drum. Eipatru, mpreuna cu pisica lui Kim cinele lui Jared, plecasera cu Toyota. Din fericire, Scoutera ai docil dect majoritatea cinilor de vnatoare, asa ca nu era rea impresionat deMuffin. n timp ce motanul statea ncolacit bratele lui Kim, Scout adormise ntre ei doi, pna cnd Molly, 'nsa bine n scaunelul ei, reusise sa-1 prinda de coada si sa ga cu putere. Au ajuns la biserica chiar cu zece minute nainte sa nceapa remonia funerara pentruCora Conway. Trecusera mai bine de ce ani de cnd Ted participase la o nmormntare, asa ca ezita ainte de a trece pragul bisericii. si atinti privirea asupra siluetei de pe crucifixul situat dea-pra altarului si, desi si dadutoata silinta sa se uite n alta parte, presia agonizanta de pe chipul Fiului martirizat latragea ca magnet. i reprosa oare ceva? l acuza? Superstitii, si spuse Ted. Nimic din toate astea nu e altceva cct o superstitie." Dar, nciuda faptului ca dadea vina pe 'ucatia lui religioasa pentru ca nu mai trecuse pe labiserica de a ani, venele ce-i pulsau n dreptul tmplelor nu-1 lasau sa ite motivul real alduminicilor petrecute n pat. Ei, si ce daca am mbatat si eu de cteva ori smbataseara?" ntreba Ted chipul tacut care l privea neclintit de deasupra altarului. La aceste gnduri simti un nodn stomac si si dori sa mai traga o dusca. Porni prin strana, dar reflexele capatate nprimii zece ani din viata l determinara s-si nmoaie mai nti degetele n apa sfintitaasezata chiar n fata usii. Genunchii i se ndoira usor, cu un gest automat. Se nchina. De-abia atunci ochii ndurerati ai lui Hristos l lasara n pace si el putu sa paseasca peculoarul de pe mijlocul bisericii aproape goale. Janet l urma, tinnd-o pe Molly n brate. Kim si Jared se uitara stnjeniti unul la altul, dupa care si nmuiara si ei degetele, imitndu-si parintii, si pornira dupa ei, asezndu-se n strana din fata. Toti fixau cu privireasicriul cu capacul pus din fata altarului. Coroanele de flori risipite si pustietatea din biserica aratau nca o data singuratatea ncare Cora si traise ultimii ani la Wil-lows. De undeva, din spate, se auzira sunetele blndeale orgii si Janet ofta usor si si dori n acel moment sa o fi vizitat mai des pe batrn. Oare de ce si imaginase ca matusa sotului ei avea cunostinte care o vizitau? Era evidentca nu avusese nici un prieten. Preotul intra pe o usa laterala si le facu semn sa se ridice, apoi ncepu sa rosteasca rugaciunile de nmormntare. Janet se mai uita prin biserica, daraceasta ramasese la fel de goala ca mai nainte. De fapt, n afara de ei cinci si de preotul care tinea slujba, nu mai erau prezente dectdoua persoane. O femeie ntre doua vrste, mbracata ntr-un costum bleumarin - cu fata acoperita de unval si care statea chiar pe ultimul sir de bancute, rasucind nervos o pereche de manusi. ntr-un alcov - de-abia vizibil - Janet zari un al doilea preot Oare venise la ceremonie pentru Cora sau doar se ruga unuia dintre sfinti, ignornd complet slujba care avea loc la doar ctiva etri de el? Preotul din fata lor termina prima rugaciune, le facu semn sa se aseze, apoi le ntoarsespatele si se

ndrepta cu fata spre sicriu si altar. Ridicndu-si bratele ntr-un gest deimplorare, ncepu sa vorbeasca. Spre surpriza lui Janet - pentru prima dupaInmormntarea bunicii ei -, auzi versurile ritmice ale liturghiei ficiate n latina. -Isuse! sopti Ted. Daca am fi stiut ca trebuie sa suportam hestia asta, atunci n-am mai fi venit. Janet l strafulgera cu privirea. -Poate ca ea si-a dorit sa fie asa, i raspunse Janet tot n toapt. N-are cum sa ne faca rau. Ted si dadu ochii peste cap, batjocoritor, iar dupa cteva minute adormi cu capul cazut n piept.

O ora mai trziu, cnd preotul rosti ultimele cuvinte ale gaciunii de binecuvntare, Ted setrezi si, raspunznd aminti-'lor din copilarie care semanau cu cele ale lui Janet, sendrepta 'e spate si cazu, din instinct, n genunchi. Se mai nchina nca o at, apoi sestrecura pe lnga sotia si copiii lui pentru a ndeplini ingurul lucru cerut de unchiul lui. Li se alatura celor cinci barbati de la compania de pompe nebre care intrasera printr-ousa laterala si ridica mpreuna ei sicriul, pentru a-si conduce matusa spre locul de veci. nd trecura pe lnga ei, Kim, Jared si Janet, care o tinea pe "olly n brate, se ridicara. nainte de a pomi spre iesire, Janet ai arunca o privire nspre sacristia unde l zarise lanceput pe reotul cel batrn. Acesta statea prosternat pe podeaua de piatra, cu bratele larg eschise. Parea sa nu aibanimic n comun cu procesiunea fu-erar care se desfasura n spatele lui. Janet clipi des cnd o izbi lumina fierbinte a soarelui de dupa-amiaza. ndreptndu-se spregroapa sapata ntr-un colt ndepartat al micului cimitir, situat n imediata vecinatate a bisericii ntunecate, Janet avu senzatia neplacuta ca este urmarita, ncerca sa ignoresentimentul, spunndu-si ca era normal ca oamenii care treceau pe acolo sa fie curiosi savada nmor-mntarea. Se uita pe furis n jur, dar, nainte de a surprinde persoana care ourmarea, privirea i fu atrasa de o inscriptie de pe o placa de bronz stearsa, prinsa pe usaunui mic cavou, separat de restul cimitirului printr-un gardulet de fier ruginit: GEORGE CONWAY NASCUT LA 29 IULIE 1916 DECEDAT LA 4 IUNIE 1959 Dar cum e posibil?" se ntreba Janet. Cu totii stiau ca George Conway se sinucisese. Atunci cum de l ngropasera aici, n pamnt sfintit? Dar cnd vazu paragina din jurulcavoului, ntelese. Pamntul pe care era situat mormntul lui George Conway fusese anatemizat; rolulgardului ruginit nu era de a proteja constructia, ci de a-1 izola de restul cimitirului si decei care murisera din voia Domnului. n cavou se mai gasea o cripta, chiar Unga cea a lui George Conway, si Janet presupuse caGeorge Conway dorise ca sotia lui sa fie ngropata alaturi de el. nsa mica procesiune trecu mai departe. Cnd barbatii care purtau sicriul se oprira lactiva metri mai ncolo, Janet observa ca nici un Conway nu mai era ngropat prinapropiere. Nici una dintre pietrele funerare din jurul mormntului Corei nu avea inscriptionat acelasinume de familie. Aici, n coltul cel mai ndepartat al citnitimlui, se gasea locul de odihna vesnica al celorcare aparent murisera asa cum traisera - singuri. O tristete covrsitoare provocata desoarta Corei i invada sufletul. n timp ce ncerca sa-si opreasca lacrimile ce i umpleauochii, simti o atingere usoara pe umar. Apoi auzi o voce att de delicata, nct initial crezu ca doar si imagineaza. -N-a fost nebuna. N-a fost nebuna deloc. Mna disparuse; vocea tacuse, n timp ce Molly continua sa doarma n bratele ei. Janet se ntoarse, dar nu vazu pe nimeni. Silindu-se sa se concentreze asupra cuvintelor preotului, privea fix groapa adnca. Pentru a doua oara simti ca este urmarita. Dupa litania finala, cosciugul fu cobort usor n groapa. Asemenea lui Ted Janet, facu un pas nainte, se apleca si arunca deasupra o mna de pamnt reavan, apoi se ridica. si lu ra-mas-bun de la femeia pe care o cunoscuse att de putin si a carei moarte i schimbase viata ntr-un mod att de dramatic. Cnd si ridica privirea, l zari. Nu putea preciza exact ce vrsta avea - undeva ntre patruzeci si saizeci de ani. Un negru subtirel, mbracat cu niste haine uzate, cu fata acoperita de o barba sura, tepoasa. Statea pe aleea cu pietris, dincolo de gard, la umbra unuia dintre arborii de magnolia ce mpnzeau cimitirul. Privea cu atentie micul grup de lnga mormnt si, desi ramurile

bogate ale copacilor o mpiedicau sa vada expresia de pe chipul ntunecat al barbatului, Janet simtea cum dinspre el vin parca valuri fierbinti de emotii. Ura. Ura si furie. Pret de o secunda ngheta, impresionata de puterea furiei lui tacute, dar barbatul se ntoarse si se ndeparta, trsindu-si ncet picioarele. -Jake Cumberland, rosti aceeasi voce delicata pe care o auzise ceva mai devreme. Janet tresari si se ntoarse. n spatele ei descoperi o femeie de vreo saptezeci de ani care urmarea cu atentie silueta din ce n ce mai ndepartata a lui Jake Cumberland. -l cunoasteti? o ntreba Janet.

Femeia ncuviinta din cap. Era micuta, delicata si purta o rochie lila-deschis, iar pesteumeri si aruncase un pulover de aceeasi culoare, n ciuda zapuselii de afara. -Oh, desigur. Toata lumea stie cine este Jake. Sta ntr-o casuta de lnga lac. Doar el si cinii lui. Rareori vine n oras. Zmbi cu sinceritate si i ntinse lui Janet o mna micuta, nmanusata. -Pe mine ma cheama Alma Morgan. Am lucrat la Willows pna cnd mi-au spus ca snt prea batrna. si privi rochia. -Sper ca nu te deranjeaza ca snt mbracata astfel, continua ea. Era rochia preferata a Corei si am crezut ca ei i-ar placea mai mult asta dect sa vin n negru. n plus, negrul nu e tocmai indicat pe o caldura ca asta, nu crezi? Fara sa mai astepte vreun raspuns, adauga: -Tu esti Janet, nu-i asa? Janet dadu din cap. -De fapt, era matusa sotului meu... ncepu ea, dar Alma Morgan ncepu sa vorbeasca din nou, de data asta sprijinindu-se puternic de bratul lui Janet. -N-a fost nebuna, sa stii. Nu te lua dupa ce spun ceilalti. Apoi, nainte ca Janet sa aiba si ocazia de a raspunde, Alma Morgan disparu. Janet nca mai ncerca sa nteleaga cuvintele femeii, cnd altcineva vorbi. De data asta vorbea femeia ntre doua vrste care fusese n biserica mai devreme. Pentru ca se terminase ceremonia, si daduse valul pe spate, descoperind niste ochi albastri, blnzi, care priveau amuzati cum Alma Morgan iese din cimitir. - Acum se pune ntrebarea: Ct de ntreaga la minte este doamna Morgan? Zmbi. -Eu snt Corinne Beckwith. Sotul meu este serif aici. Apropiindu-se de Janet, Ted si ntinse mna spre doamna Beckwith. -Numele meu este Ted Conway. Ea este sotia mea, Janet. Iar aceasta, adauga el, lund-o pe fetita din bratele mamei sale, este Molly, adevaratul cap al familiei noastre. i spui buna ziua acestei doamne dragute? o ntreba el pe Molly. Micuta, abia trezita din somn, gnguri ceva, fericita, apoi ceru sa fie lasata jos. Dupa un moment, alerga printre pietrele funerare, jucnd un joc stiut numai de ea. Iar Ted, eliberat de fiica cea mica, se ocupa de ncntatoarea Corinne Beckwith. Cum naiba poate sa se comporte asa? se minuna Janet, ascultnd flecareala dintre cei doi, care conversau de parca s-ar fi cunoscut de ani de zile. Cum naiba poate sa fie att de dragut cnd este treaz si att de..." si ntrerupse firul gndurilor, refuznd sa strice momentul cu anticiparea celor ce aveau sa urmeze daca Ted ar ncepe sa bea din nou. n schimb, asculta cu atentie cuvintele lui Corinne Beckwith. -Doar pentru ca lucrurile alea oribile din vechea casa s-au ntmplat acum patruzeci de ani nu nseamna ca orasul le-a uitat, ntelegeti? Corinne era foarte atenta la Ted, ca si cnd l-ar fi banuit ca i ascunde ceva. -E doar un orasel, iar oamenii vorbesc despre astfel de lucruri ani la rind. Iar acum, ca matusa ta a murit, probabil ca nu vom afla niciodata ce s-a nnmplat cu adevarat n ziua aceea. -Ce s-a ntmplat cu adevarat? repeta Janet, ncruntndu-se. A suferit o cadere nervoasa cnd si-a gasit barbatul... nu-i asa?

Sprncenele lui Corinne se ridicara a uimire. -Pai, mai ales cu bebelusul. -Ce bebelus? Ce bebelus? repeta Janet. -Cel pe care 1-a nascut Cora Conway imediat dupa ce si-a gasit sotul spnzurat. Janet se uita la Ted, ntrebatoare, dar vazu ca si el este la fel de uimit de cuvintele lui Corinne. -mi pare rau, adauga ea. Se pare ca nici unul din noi nu stie despre ce vorbiti. Femeia se holba la ei, surprinsa de-a dreptul. - Vreti sa spuneti ca nu v-a zis nimeni niciodata ca matusa voastra era nsarcinata? Ted ridica minile, de parca ar fi vrut sa se apere de cine stie ce acuzatie. -Asta-i buna, eu nici nu ma nascusem pe atunci. Corinne Beckwith simula, politicoasa, stnjeneala. -Oh, Doamne, ce-am facut? zise ea, uimita. La urma urmei, de ce ati fi stiut ceva? E posibil sa nu fie vorba dect de o brfa rautacioasa, se repezi ea. Si tocmai acum m-am

gasit sa pomenesc de asta... nca si mai cerea scuze, cnd preotul interveni si el n discutie: -Si pentru ca nu stim care a fost adevarul, poate ar trebui sa nu mai facem attea speculatii. i arunca o privire plina de reprosuri doamnei Beckwith, apoi dadu mna cu Ted si cu Janet. -Snt preotul MacNeill. mi pare nespus de rau pentru matusa dumneavoastra. -A fost o slujba minunata, ncepu Janet, rostind instinctiv cuvintele care simtea ca snt potrivite ntr-o astfel de situatie. Dar, n timp ce discuta cu preotul, mintea ei continua sa-si puna ntrebari: Un copil? Matusa Cora avea un copil? Dar Ted ar fi trebuit sa stie, nu-i asa? -nteleg ca va stabiliti n St. Albans, l auzi pe parintele MacNeill spunnd. Sntem nerabdatori sa-i primim pe copii la scoala noastra si pe voi toti, desigur, n comunitatea noastra. Cum de stia ca fiica si fiul meu vor frecventa cursurile scolii catolice?" se ntreba Janet. Nu spusesera nimanui. Dar apoi a nteles - St Albans nu era Shreveport Aici toata lumea cunostea pe toata lumea. Ceea ce nsemna, si dadu ea seama cu disperare, ca stiau cu totii de problema pe care o avea Ted cu bautura. -Ei bine, nu prea sntem siguri ca totul se va petrece chiar asa, l auzi Janet pe sotul ei si se pregati pentru lovitura pe care urma sa o primeasca. Te rog, Ted, nu aici, l implora ea n tacere. Nu face o scena chiar aici." Dar era prea trziu deja. -Mi-e teama ca eu snt genul acela de catolic pe care voi l numiti cazut n pacat", continua Ted. De fapt cred ca am participat doar la vreo sase slujbe din copilarie pn acum. Parintele Mac Neill zmbi usor. -Poate reusim sa schimbam ceva... ncepu el. -Nu va bazati pe asta, raspunse Ted sec. Eu nu snt un tip prea religios. Niciodata n-am fost Copiii vor veni la scoala dumneavoastra, nu ma deranjeaza, dar nu va asteptati ca vreunul din noi sa apara duminica la biserica. Zmbetul pieri de pe fata preotului. -Ati gasit un loc n care sa stati? ntreba el si Janet se relaxa, n timp ce parintele MacNeill ncerca sa schimbe cursul conversatiei. Dar cnd Ted i prezenta intentia lor de a se muta n casa unchiului sau si dorinta de a transforma locul respectiv ntr-un hotel, Janet vazu cum chipul preotului se ntuneca. -Un hotel? repeta el. Atunci o sa ntmpinati o rezistenta serioasa cnd veti dori sa obtineti autorizatia,.. Sper ca snteti pregatit pentru lupta. -Lupta? De ce sa fie vreo lupta? ntreba Ted. Preotul si ascunse privirea. -Poate ma nsel, adauga el repede. Prea repede", i se paru lui Janet, gndindu-se ca Ted gresise exprimndu-si convingerile religioase att de direct. Nici nu ajunsesera bine n St. Albans si si facuse deja un dusman. -Stiti, ntr-un oras mic cum e al nostru, oamenii se opun ntotdeauna schimbarilor, spuse parintele MacNeill, grijuliu. Se uita la ceas, un gest pe care Janet l interpreta ca un pretext pentru a termina discutia.

-Doamne, Dumnezeule, cum trece vremea, zise el, prnd surprins, nsa vocea i trada adevaratele motive. mi pare nespus de ru, dar mi-e teama ca am ntrziat foarte tare. n timp ce preotul se ntoarse grabit n biserica, micul grup fu coplesit de o tacere scitoare. Apoi Ted spuse: -Cred ca l-am pus la punct, nu-i asa? Si eu cred la fel", se gndi Janet, dar si musca buzele si nu spuse nimic. Corinne Beckwith dadu si ea din cap. -Parintelui MacNeill nu prea i place sa fie calcat pe coada. Mai ales n problemele religioase. n plus, cred ca s-a suparat si din cauza casei. -Casa noastra? ntreba Janet. Ce poate fi ru ca ne dorim sa reparam casa? Oricine ar fi ncntat de asta. -Nu si aici, raspunse Corinne Beckwith. Casa este ntr-o zona rezidentiala si cred ca o sa ntmpinati destule dificultati si o sa dati nastere multor conflicte. -Dar de ce? insista Janet. Daca vom contribui la bunastarea orasului...

Corinne ridica din umeri. -Nu e vorba de bani. Ezita, apoi continua: E vorba de familia voastra. Snt multi oamenipe aici care nu prea au la inima numele de Conway. Buzele ei se strmbara n ceea ce sedorea a fi un zmbet amar. Bine ati venit n St. Albans! Parintele Devlin si revenea dupa rugaciunea arzatoare, n biserica era liniste; nmormntarea Corei Conway luase sfrsit. ncet, ignornd protestele ncheieturilor si ale muschilor, se ridica si porni cu miscarigreoaie spre camaruta sa, situata la ultimul etaj al casei parohiale. Odaia reprezentapenitenta lui, o penitenta pe care si-o alesese singur cu patruzeci de ani n urma, n ziuan care ntelesese ca gresise. Renuntase la preotie chiar atunci, transferndu-i tnaruluipreot MacNeill enoriasii si parohia. Se retrasese n chilioara aceea pentru a-si petreceacolo restul zilelor, ncercnd sa-si ispaseasca pacatele. Si sa-i aduca alinare singurului pacatos pe care-1 mai asculta. Cora Conway. Anii s-au scurs, unul mai lung dect altul, iar el ajunsese sa nteleaga: nici macar moarteanu l dorea. In timp aflase si motivul: esecul de a gasi o cale prin care Cora sa fie iertata de pacate, prin care sa o elibereze de chinul ce-i tulbura mintile. Cu trei zile nainte, cnd ospovedise, n ciuda straduintelor sale, tot nu reusise sa alunge demonii care o bntuiseratoata viata. - Ia asta, spusese ea cu degetele nclestate pe coperta Bibliei. Aici ai sa gasestiraspunsurile. Totul e aici. Apoi, exact cnd era pe punctul de a parasi camera, i maivorbise nca o data: Si asta, soptise ea, aratndu-i cutia muzicala ce statea pe noptiera delng pat. Cea pe care el i-o oferise n ziua n care fusese internata la Willows si a careimelodie nu o ascultase niciodata. Ia-o, mai spusese ea. Asculta-i vocile. Strecurase obiectul n buzunarul sutanei, rostise o ultima rugaciune pentru sufletul eichinuit, apoi plecase. Greutatea Bibliei si nenorocirea Corei aproape ca l darmau. Nu deschisese nca Biblia primita, dar acum se aseza pe scaunul cu spatar drept si sentinse sa ia cartea de pe masa din apropiere. Masa, scaunul si micul pat de campanieerau singurele obiecte de mobilier din odaie. Trase Biblia mai aproape si, tinnd-o decotorul aproape putrezit, o lasa sa se deschida la voia Domnului. Cartea se desfacu chiar la partea dintre cele doua Testamente, unde era prezentataistoria generatiilor descrise n capitolele anterioare. Pagina din fata parintelui Devlin aveaun scris cursiv, dar, chiar daca literele erau tiparite foarte clar, el tot trebuia sa sechinuiasca sa citeasca. Undeva, deasupra, era inscriptionata o data: 16 aprilie 1899. Chiar sub data se vedea o pata de cerneala, apoi urma un rind introductiv: Nu voi supravietui acestei zile nefaste. Acesta era primul rind. Bataile inimii lui mbtrnite se ntetira, dar continua sa citeasca... Loretta Villiers Conway statea la biroul ei, cu spatele perfect drept, asa cum o nvatasemama ei cnd era mica, dar, n ciuda posturii ei impozante, care i adusese atta faima nSt. Albans si n tot tinutul, mna i tremura cnd nmuie penita n cerneala si o asezadeasupra paginii goale a Bibliei pe care o ascunsese cu mare grija de sotul ei. Din vrfulpenitei cazu pe hrtie un strop de fluid negru, dar Loretta era att de nnebunita, nct deabia observa pata. Continua sa scrie: Initial crezusem ca m-a trezit cntecul cocosului. Dar, cnd am psit n mezaninul caseiconstruit de monseniorul Melchior pentru noi, mi-am dat seama ca nu cocosul era devina. Strigatul se auzea si mai tare acolo si am recunoscut imediat glasul servitoareicareia i venise sorocul. Chiar si acum mi amintesc ca am crezut ca macar atunci, n ceasul al doispelea, Bessie avea sa ne dezvaluie numele barbatului care profitase de ea. Dar dupa ce gemenii s-au nascut, n-am mai avut nevoie de nici o confesiune din parteaei, pentru ca trasaturile tatalui erau identice cu cele ale bebelusilor. Bessie, care era ofata puternica, 1-a luat pe cel

de-al doilea copil si si 1-a asezat la sn imediat, numindu-1Francesca. Dar Francis - care a fost fiul meu pna cnd am vazut chipurile copiilor sainegri - a plecat cu cel de-al doilea prunc. Cnd m-am ntors din camera lui Bessie -pe caream ngrijit-o ct am putut eu de bine -, am auzit niste zgomote ce veneau din pivnita. Navea importanta, eu stiam ce trebuia sa fac. Blestemul care cazuse asupra familieinoastre nu va disparea niciodata. Acum snt convinsa ca nu exista dect o singurascapare. Nu am cunostinta daca la capatul frnghiei pe care am sa mi-o atrn de gt o sama astepte raiul sau iadul. Nu conteaza. Pentru mine va fi suficient sa scap din aceastacasa.

Dupa ce a sters cu atentie vrful penitei, Loretta Villiers Conway a pus deoparte tocul. Dupa ce s-a asigurat ca cerneala se uscase complet, i-a dus Biblia lui Bessie Delacourt, care zacea n pat, strngndu-si la piept copilul ramas. A strecurat volumul n sertarul de sus al dulapiorului saracacios si s-a ntors spre servitoare. Nu-i purta nici o pica lui Bessie, pentru ca fiul ei fusese cel care o tradase, nu biata copila ignoranta. -Ti-am pus o Biblie n sertar, zise ea. Cnd fiul meu se va casatori, sa i-o dai sotiei lui. Porni spre usa, se opri si se mai ntoarse ca sa vada nca o data chipul nepoatei sale. ntinse mna, ca si cnd ar fi vrut sa o mngie pe micuta, dar renunta. Cu spatele drept ca ntotdeauna, o parasi pe fata si pe copilul ei bastard. Cnd ajunse n camera ei, Loretta Villiers Conway mbraca rochia pe care o purtase n ziua cnd se maritase cu monseniorul Melchior Conway. Alesese cordonul de catifea de la halatul ei preferat. Urcata pe scaunul de la masa de scris, lega unul din capetele cordonului de candelabrul care atrna chiar n mijlocul tavanului. Celalalt capat si-1 aranja n jurul gtului. Verifica ambele noduri cu atentie. Convinsa ca vor fi suficient de rezistente, Loretta Villiers Conway pasi n gol. Nici un sunet, nici un tipat de teama sau de durere nu deranja linistea din camera. SiLoretta Conway muri. Ochii parintelui Devlin ramasera fixati pe ultimele cuvinte pe care Loretta Villiers Conwayle scrisese cu un secol mai devreme. Asadar, George Conway nu fusese primul din familiecare comisese pacatul de moarte -de neiertat - al sinuciderii. Existasera cteva zvonuri, desigur. Cnd sosise n St. Albans, cu multa vreme n urma, parintele Devlin auzise totfelul de povesti, dar refuzase sa le creada, predicnd mpotriva limbilor prea ascutite. Daracum, cnd cuvintele de pe pagina i se ntiparisera n minte, btrnul preot si dadu seamaca povestile acelea fusesera ceva mai mult dect o simpla brf; nenorocirea care cazusepe capul lui George si al Corei Conway avea antecedente n familia lor. Caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, snt un Dumnezeu gelos", murmura el abia perceptibil, citnd al cincileavers din douazeci din Iesirea, care pedepsesc nelegiuirea parintilor n copii pna la altreilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc". Dar cum ncepuse totul? Dadu sa ia Biblia din nou, dar se opri, caci i tremurau minile. Voia oare sa stie? LorettaConway murise cu o suta de ani n urma nu mai putea sa faca nimic acum dect sa seroage pentru sufletul ei. Dar chiar si asa nu ar fi scimbat nimic, pentru ca, prin alegereaei, Loretta - la fel ca George Conway se condamnase singura la osnda vesnica. Emotiile acelei zile, dublate de povara celor nouazeci de ani, l coplesira pe parinteleDevlin si mna i cazu n poala. Poate n alta zi. Poate atunci va cauta mai departe. Dar acum toata energia lui disparuse, iar patulsaracacios l ndemna la odihna. Puse deoparte Biblia Corei si se lasa n brateleaducatoare de liniste ale somnului. 7 -Voi o sa locuiti aici, pe bune?

Vocea l sperie pe Jared att de tare, nct scapa din mna salteaua pe care mpreuna cu Kim se chinuia sa o dea jos din camioneta nchiriata si facnd-o pe sora lui sa strige de suparare, ncercnd sa tina ct mai sus salteaua, ea se uita nervoasa la baiatul care vorbise. Parea sa fie de-o seama cu Jared, dar era ceva mai scund, slab ca un tr si cu o claie de par saten-deschis, ce-i acoperea fruntea. Baiatul zmbi fstcit si apuca si el de un colt al masivului obiect. Purta niste blugi uzati si o bluza de trening cu mnecile ntoarse. -Eu snt Luke Roberts, spuse el. Vreti sa va ajut sa duceti asta acolo, pe veranda? -Ce-ar fi sa o ducem pna sus, n camera mea? contracara Jared. Luke arunca iute o privire spre casa, nainte de a raspunde, si Jared l ntreba: -Ce-i, s-a-ntmplat ceva? Sper ca nu ti-e frica, nu? -Normal ca nu, raspunse Luke un pic cam prea repede. -Ai fost vreodata nauntru? Luke privi din nou forma amenintatoare a uriasei cladiri victoriene. Dadu din cap n semn ca nu. - Un unchi de-al meu zice ca a fost odata, raspunse el. -Vrei s-o vezi? l provoca Jared, fiind sigur ca Luke nu va fi n stare sa-1 refuze. -Sigur ca da, raspunse baiatul.

Cei trei adolescenti carara mpreuna salteaua pna la al doilea etaj, unde i dadura drumulpe suportul de lemn pe care Kim si Jared l adusesera deja. -Cte camere are? ntreba Luke. Jared ridica din umeri. -Habar n-am - cred ca vreo douazeci. O sa facem un hotel din ea. Iesira pe palier, iar Luke arunca o privire spre holul larg de la intrare. -Cine ar vrea sa stea aici? -Ei, pai n-o sa mai arate asa, zise Kim. Tata spune ca va fi gata de-abia peste sase luni. -Oricum, pun pariu ca n-o sa stea nimeni, mai adauga Luke. Nu dupa tot ce s-a ntmplat. Jared si Kim se privira nelinistiti, citindu-si gndurile unul altuia: Chiar vrem sa aflam?" Dar nainte ca vreunul din ei sa rosteasca ceva, Luke ncepuse deja sa le povesteasca. -Uneori se aude plnsetul unui copil. Si o gramada de oameni l-au vazut pe tipul ala care s-a spnzurat. - E vorba de unchiul tatalui meu, specifica Jared. Chiar daca Luke observa avertismentul din vocea lui Jared, se hotar sa-1 ignore. -Se spune ca nca mai este pe-aici. l cauta pe-ala mic. Kim si Jared mai avura un schimb rapid de priviri, amintindu-si amndoi cuvintele pe care le auzisera din ntmplare la nmormntarea de dimineata. -Parintele MacNeill spune ca nimeni nu stie daca e adevarat ca matusa tatalui nostru a fost nsarcinata. Luke Roberts si dadu ochii peste cap, dispretuitor. -Parintele Mack n-ar recunoaste nici ca mama lui a fost vreodata gravida! Si, cu siguranta, nici n-ar crede vreodata c o femeie si-ar omor copilul. Kim si agata involuntar degetele de crucea de la gt, strngnd-o tare. -De unde stii tu c matusa Cora a facut asa ceva? ntreba ea. -Toata lumea stie, raspunse el. Doar pentru ca n-au gasit niciodata copilul... Crucea o arse brusc si Kim si retrase mna. -Daca nu l-au gasit niciodata, cum de stie toata lumea ca 1-a omorf? n primul rnd, cum de stiu c existase vreun copil? Pentru prima data, Luke nu mai paru asa sigur pe el, dar raspunse: -Pai, daca n-ar fi fost vreun copil, cum de se aude noaptea plngnd? Si de ce-ar plnge daca mama lui nu l-ar fi omort? Va spun eu, toata lumea stie ce s-a ntmplat. Unchiul meu zice... Kim se nfurie. De unde putea s stie baiatul asta ce se ntmplase de fapt n casa asta? C doar nu fusese acolo! Si de ce tot zicea ntruna: toata lumea stie"? -Pariez c nu s-a ntmplat nimic! l ntrerupse ea, nainte ca Luke sa repete cuvintele unchiului sau. Ai vazut tu cu ochii tai? Si ce ai auzit de fapt? Si, daca erai suficient de aproape ca sa vezi sau s auzi ceva, ce naiba faceai aici? Doar pentru ca nu locuia nimeni aici, nu nsemna ca ai voie sa calci pe o proprietate privata. Luke Roberts se nrosi pna n vrful urechilor si Kim l vazu cum si strnge pumnii. -Si-acum ce-o sa faci, o s m lovesti? ntreba ea, privin-du-1 n ochi cu ndrazneala, aproape provocndu-1 sa ridice mna si sa dea n ea. Luke, socat de reactia lui Kim, se dadu n spate clatinn-du-se, se lovi de balustrada, si pierdu echilibrul si se rostogoli peste ea. Urlnd de groaza, degetele de la mna dreapta se prinsera n cadere de grilaj. Timp de o secunda atrna n gol, tinndu-se cu un singur brat, dupa care ncerca din toate puterile sa se prinda cu mna stnga de unul dintre stlpii care sustineau balustrada. Din pacate, strnsoarea ncepu sa slabeasca si timp de o

secunda, care paru o eternitate, ochii lui - plini de groaza -se fixara de cei ai lui Kim. Stia ca, daca va cadea, imaginea ochilor lui, ngroziti si acuzatori, o s-o urmareasca toata viata. Era paralizata de frica, dar reusi n gnd sa-1 strige pe Jared. Ca si cnd ar fi auzit-o, Jared se repezi spre balustrada, l apuca pe Luke de ncheieturile minilor exact la timp, apoi l trase cu putere n sus. -Eu... mi pare tare rau, se blbi Kim. N-am vrut... Acum, ca se afla n siguranta, groazalui Luke se transforma n mnie. -Ce dracu' am facut? Eu ti-am spus doar ce am auzit. Isuse, as fi putut sa-mi rup gtu'! Cobornd scarile, i mai arunca o ultima privire lui Kim. -Poate ca matusa voastra nu era singura nebuna de pe-aici. nainte sa mai apuce Kim sazica ceva, el iesi trntind usa de la intrare.

Tacerea care se asternuse n noaptea aceea peste vechea casa era att de adnca, nct nici unul dintre noii ei locatari - cu exceptia lui Molly, care adormise imediat dupa ce Janet o asezase n caruciorul ei - nu reusise sa puna geana pe geana multa vreme. Ascultau cu totii linistea. Nici o insecta nu bzia. Animalele parca disparusera nghitite de ntunericul neclintit al noptii. Vechea structura a cladirii se hotarse si ea sa nu scoata nici un sunet. Si totusi, auzeau cu totii ecoul unor voci; fiecare dintre ei se simtea urmarit de priviri ascunse n bezna. Janet simtea ochii lui Jake Cumberland, ce o fixau de sub umbra adnca a magnoliei din fata cimitirului. Aproape ca o mpietrisera. Iar vocea era a Almei Morgan, care i spunea ca matusa Cora fusese perfect sanatoasa. Apoi se insinua si glasul lui Corinne Beckwith, care i soptea despre copilul care ar fi putut sa fie varul sotului ei - daca ar fi trait. Si daca a existat vreodata." Cu ochii deschisi, Janet cerceta ntunericul, ca si cnd adevarul despre ceea ce se petrecuse n aceasta casa cu patruzeci de ani n urma ar fi fost cumva ascuns n faldurile negre ale noptii. Dar ntunericul, la fel ca tacerea, si pastra secretele. Pentru ca somnul continua sa o ocoleasca, Janet simti nevoia de netofrint sa-1 atinga pe Ted, s-si strecoare mna n mna lui fie si doar pentru a nu se mai simti singura n linistea aceea coplesitoare. Dar trecuse att de mult de cnd mngierile lui ncetasera sa mai fie bine-venite, nct nu reusi sa ntinda mna spre el. Cnd n cele din urma simti ca adoarme, se ntoarse cu spatele spre sotul ei. Pentru Ted ochii patrunzatori si vocea care se nastea din noapte i apartineau parintelui MacNeill. Un hotel?... Atunci sper ca snteti pregatit de lupta!" Dar mai mult dect cuvintele amenintatoare, privirea din ochii preotului era cea care l tinea treaz. Cautatura aceea rautacioasa care aparuse brusc atunci cnd i spusese ca nu avea de gnd sa mearga la biserica si sa-i asculte slujbele n fiecare duminica dimineata. Si, desi nu durase dect cteva secunde, Ted era sigur ca o mai vazuse si nainte. Era privirea lui Frank Gilman din ziua n care l concedase. Aceeasi privire pe care o observase si n ochii lui Tony nainte de a parasi barul pentru a se duce n biroul sefului sau. Privirea pe care o vazuse pe chipul attor oameni. Privirea tuturor celor care l concediaser. A celor care refuzasera sa-1 angajeze. A tuturor barmanilor care i dadusera de baut. A prietenilor din trecut. O vazuse pn si n ochii tatalui sau. Si chiar n ochii fiului sau. nvatase sa recunoasca acest gen de privire nca din copilarie: ea i spunea ca e un renegat, ca toata lumea stia ceva ce lui i era interzis, ca exista un lucru pe care nimeni

nu dorea sa i-1 mpartaseasca si lui. O vreme, n primii ani ai casniciei lor, Janet paruse sa fie diferita de restul lumii. Dar, de-a lungul anilor, ncepuse sa surprinda si n ochii ei acelasi mesaj. ncerca sa se ascunda de el, dar el vazuse destul de clar aerul acela de superioritate. Nici un fel de ntelegere, de mila sau de compasiune. Doar superioritate. Si nca ceva Se contura clar n ntuneric si, cu toate ca facuse tot posibilul pna atunci sa nu afle despre ce este vorba tacerea noptii l determina sa nteleaga precis ce vazuse n ochii preotului. Si nu numai n ochii lui, dar si n ochii celorlalti. Dispret. Privirea lor spunea totul. Tu nu apartii acestui loc. Tu nu meriti sa stai cu noi. Nu te vrem aici." Asa i fusese toata viata, de cnd si aducea aminte. De pe vremea cnd era doar un copil, iar mama lui l parasise pe cnd era doar un bebelus, si pna cnd tatal lui murise. Peste tot pe unde nu se adaptase si prin toate locurile de unde fusese dat afara. Niciodata nu simtise ca apartine unui loc sau unei persoane. Dar aici - n aceasta casa - totul se schimbase. Casa unchiului sau, a bunicului si a

strabunicului sau. Iar acum - a lui. Si simtea ca e primit cum se cuvine. l inunda o furie arzatoare mpotriva nedreptatilor pe care le suferise. Asa cum statea si se bucura de linistea din casa - casa lui - jura ca asa ceva nu se va mai ntmpla. De data asta, o sa le arate el tuturor. Va repara maghernita asta si o va face mai frumoasa dect era pe vremea cnd era noua. Va avea hotelul mult visat. Si va avea succes, n ciuda celor care vor ncerca sa-1 mpiedice. Si va reusi ntr-un asemenea mod nct nimeni - nici preotul, nici sotia lui, nici fiul sau, nimeni -nu va mai ndrazni vreodata sa-1 priveasca dispretuitor. Se ntinse si deschise sertarul noptierei. Degetele lui apucara strns sticla de bourbon pe care o ascunsese acolo dupa-amiaza. n linistea si n ntunericul noptii desfacu ncet dopul si duse sticla la buze. O sa le arat eu, jura el iarasi n timp ce fierbinteala lichidului amarui i atta si mai tare furia interioara. La toti o sa le arat!" Kim statu treaza toata noaptea din cauza ochilor lui Luke Roberts, pentru ca, de fiecare data cnd pleoapele i picau grele, i vedea din nou. Vedea teroarea si acuzatiile. Si i auzea cuvintele care se strecurau n linistea noptii:,,Pai, daca n-ar fi fost nici un copil, cum de se aude noaptea plngnd? Si de ce-ar plnge daca mama lui nu l-ar fi omorf?" , Ar putea fi adevarat? Binenteles ca nu! Nu ncercase dect sa ma sperie." Si totusi, descoperi ca asculta cu atentie, dorind parca sa auda... Ce? Nu stia. Timpul se scurgea ncet, linistea devenea si mai adnca, iar ea nu voia altceva dect sa asculte sunetele care i nsoteau de obicei somnul odihnitor: tritul greierilor, oracaitul broastelor care si chemau perechile. Pna si bzitul tntarilor sau latratul catelului din curtea vecina - latratul cu care Scout i trezea pe toti din casa - ar fi fost bine-venite n noaptea asta. Sau macar zgomotul traficului de pe strada ori tipatul sinistru al bufnitei n cautarea prazii. Dar sa nu auzi chiar nimic... Se tot zvrcoli pe-o parte si pe alta, pna cnd Muffin, care torcea ghemuita pe perna, o zgrie furioasa si se muta n celalalt capat al patului. n cele din urma, adormi, din fericire. Si atunci l auzi. Era un strigat cum nu mai auzise vreodata; un hohot nefiresc, ce i sfisie cu atta putere valul somnului, nct Kim sari drept n picioare. Inima i batea sai sparga pieptul, iar pielea i se acoperi cu un strat umed si rece de sudoare. Dar noaptea continua sa fie linistita, asa ca si dadu seama imediat ca strigatul nu existase dect n mintea ei. Se aseza din nou pe pat, cu genunchii la piept. Si atunci o vazu. O creatura mai neagra ca noaptea statea ghemuita n partea cealalta a camerei,

pregatindu-se parca sa sara spre ea. ngheta, prea nspimntata ca macar sa mai respire, apoi auzi de undeva, din strafunduri, cuvintele soptite de matusa ei: Te va proteja... Sa n-o dai niciodata jos". Strnse cu putere crucea de la gt si simti cum groaza ncepe sa se domoleasca. O umbra, gndi ea. E doar o umbra." Sprijinindu-se pe-o parte, vazu ca luna tocmai iesea din nori, trirnitndu-si lumina palida si argintie pe ferestrele pline de praful si de mizeria acumulate n timp. Muffin, cu spinarea arcuita si cu coada ridicata n sus, se plimba agitata de-a lungul pervazului. -Muffin, o striga Kim ncet. Vino-ncoace, Muffin! Hai n pat! Pisica scuipa n ntuneric, se ntoarse si continua sa se uite afara. -Ce e? o ntreba Kim, dndu-se jos din pat. Ce s-a ntm-plat? Ce vezi acolo? Kim se apropie de fereastra, chinuindu-se sa vada ceva prin petele groase de mizerie, n timp ce ncerca sa o linisteasca pe Muffin cu mngieri blnde. Pisica scuipa si o zgrie din nou. De data aceasta nsa ghearele ei i lasara trei urme adnci pe mna. Apoi, ca si cnd ar fi vrut s-si faca nteleasa pe deplin dorinta, dadu cu laba n geam.

-Acum? sopti Kim. De ce trebuie sa iesi afara chiar acum? Dadu sa o mngie din nou, dar, cnd Muffin o avertiza pentru a treia oara, scuipnd-o, Kim si retrase repede mna. - Bine, bine, zise ea n timp ce bjbi sa desfaca ivarul ntepenit al ferestrei. Daca e asa de important... Zavorul se desfacu, n cele din urma, asa ca reusi sa deschida fereastra. Intr-o clipita pisica disparu. Kim se apleca, ncercnd sa zareasca ceva, uitndu-se cercetator n noapte, doar-doar o vedea vreo urma a animalului ei preferat. -Muffin? striga ea. Muffin, vino napoi! Dar tacerea insuportabila i nghiti, lacoma, cuvintele de parca nu le-ar fi rostit niciodata. Apoi, la fel ca mai devreme, cnd se trezise, i ngheta sngele n vene, iar pulsul o lua razna. Nimic nu se schimbase -cel putin nimic din ceea ce vedea sau auzea. Noaptea era linistita si lumina lunii de-abia reusea sa si faca loc n bezna. Dar afara era ceva. Kim simtea ca asa este. Ceva - sau cineva - era undeva afara. Si o privea. 9 Jake Cumberland simtea cum i zvcneste fiecare muschi. Nu se mai miscase de sase ore, de cnd noaptea l lasase sa se furiseze n afara padurii sisa patrunda n partea de est a proprietatii, apropiindu-se de vechea magazie, unde seascunsese att de bine n umbrele adnci, nct nu l-ar fi putut observa nimeni, chiar dacaar fi trecut pe lnga el. Ramasese acolo, cu atentia ncordata la maximum, urmarind casa. La nceput nu crezuse zvonurile legate de persoanele care urmau sa se mute n casa cea veche. Toata lumea stia ca nu mai exista nici un Conway, de vreme ce batrna murise. Dar, dupacum se vede, se nselasera. nca mai existau d-astia din neamul lui Conway - si, pe deasupra, nca cinci. Imediat dupa ce aflase de ei - chiar n ziua n care murise batrna -, si gasi un loc undeva, n fundul gradinii, de unde putea supraveghea casa si unde i gasi pe mpricinati. I-a recunoscut imediat cum i-a zarit - n special pe barbat. Se vedea de la o posta ca e unConway. Nu era vorba doar de parul negru si de ochii albastri. Era ceva n felul n care se misca si n felul n care si tinea capul. Jack l mirosise fara probleme. i privi cnd intrasera n casa, fara sa fie nevoit sa faca nici cea mai mica miscare, exactca atunci cnd se ducea la vnatoare si era obligat sa stea ca o stana de piatra de frica sanu goneasca vnatul. Asteptase pna cnd iesisera din nou n curte ca sa plece. Urmarisemasina n care se urcasera pna cnd se pierduse n zare si stiuse imediat ca se vorntoarce, cu aceeasi precizie cu care stia sa-si puna cursele, chiar si noaptea, cnd nuvedeai nici la un metru n fata. Apoi, cnd se dusese la nmormntare, i vazuse din nou. Normal ca nu intrase n bisericasau n cimitir -mama lui l avertizase cu privire la biserici chiar nainte de a mplini vrstapentru scoala, ct despre cimitire, nu le putea suferi. Uneori trebuia sa te duci, dar numaidaca aveai nevoie de ceva si chiar siatunci mergeai doar la miezul noptii, cnd luna erasus pe cer, iar lumina ei argintie nvaluia totul cu un strat metalizat ce i aducea amintede cana pe care i-o lasase mostenire bunica lui. Acum, cana statea la loc de cinste pepervazul de deasupra chiuvetei din cabanuta lui. Desi nu si-o aducea aminte prea bine pebunica lui, se gndea la ea ori de ct ori folosea cana, al carei fund de sticla l fascinase mereu.

Asta ca sa-ti vezi dusmanii, chiar si-atunci cnd bei, i spusese mama lui. Bunica taspunea ntotdeauna ca e foarte important sa-ti tii inamicii sub observatie, ca sa nu te iaprin surprindere." Uneori, cnd mama era ocupata cu vrajile ei, Jake o privea cum se uita n fundul canii siera convins ca, desi nu punea n ea nimic ca sa bea, mama lui tot stia ce-i fac dusmanii, oriunde s-ar fi aflat acestia. Nu se pot ascunde, Jake, i spunea ea. Nu atta timp ct aicana." Chiar si astazi, cnd ducea cana la gura, Jake si tinea ochii deschisi, n cautarea amenintarilor care se gaseau dincolo de fundulde sticla.

Era ciudat ca nu-i vazuse niciodata pe acesti Conway prin fundul canii. De fapt, se si ntrebase daca nu cumva se nselase pna atunci. Dar n dimineata aceea, cnd a trecut pe la cimitir, i-a gasit acolo pe toti, barbatul ducnd pe umeri sicriul batrnei doamne, iar ceilalti pasind ncet n urma lui. A stat si i-a privit cum au ngropat-o pe Cora si a ncercat sa le faca niste vraji, asa cum l nvatase mama lui, dar stia ca nu aveau cum sa-si faca efectul. Nu era suficient sa rosteasca niste cuvinte magice - avea nevoie de o gramada de chestii, dar el ncercase oricum. Si mai era sigur ca femeia, cel putin, si daduse seama ca privirea lui nu era tocmai una obisnuita, fiindca l fixase de vreo cteva ori. Dar el nu se clintise. Nu, domnilor. El ramasese n continuare pe loc. Apoi, dupa ce alde Conway plecasera cu totii din cimitir, se ntorsese prin padure, urmarindu-i din nou. Venisera aici si ncepusera s-si mute lucrurile n casa. Abia atunci ntelese ca era adevarat: chiar intentionau sa locuiasca acolo. Ar fi trebuit io sa distrug locul asta, gndi el. Ar fi trebuit sa-1 distrug cu multi ani n urma." n cele din urma, plecase acasa sa astepte caderea noptii, cnd va fi mai sigur sa se strecoare pe lnga casa si sa caute lucrurile de care avea nevoie pentru vrajile lui. Jake stia de ce avea nevoie -stia exact ce trebuia sa faca. Si nca de la caderea noaptii, fusese acolo, asteptnd neclintit n ntuneric. Timpul trecea cu viteza melcului. Simtea nelinistea celor din casa care se nvrteau agitati n asternuturi. Auzul lui era ascutit de o viata obisnuita cu vnarea animalelor de noapte, nct aproape ca le surprindea pna si respiratia, si cnd, pe la miezul noptii, pisica sari de pe pervaz, o auzi foarte clar, desi labutele acesteia lovira pamntul att de usor, nct aproape nu se auzi nici un sunet. Pisica ncepu sa se miste n ntuneric si Jack se ncorda, fara sa se clinteasca nsa. Ochii si urechile lui puteau percepe miscarile animalului care explora vegetatia salbatica din jurai casei. Astepta rabdator, convins ca n curind ea se va ndrepta spre el. Poate chiar avea sa-1 simta. Dar, daca va sta nemiscat, daca nu va scoate nici un sunet... Da! Venea chiar spre el. Jake si tinu respiratia atunci cnd pisica se opri, prudenta. i simtise mirosul. O clipa crezu ca animalul o va lua la goana; n schimb, n timp ce el o ruga sa vina mai aproape, pisica se lipi de pamnt si ncepu sa se apropie ncet pe burta. Jake astepta, cu muschii mai sa-i plesneasca de atta ncordare. Pisica se tr si mai aproape, miscndu-si coada. Se mai opri nca o data, destul de aproape de el, dar nu suficient nct sa poata pune mna pe ea. nsa curiozitatea animalului ntrecu prudenta instinctiva si mai nainta putin. Si mai aproape... Suficient de aproape!

Din ntuneric, Jake o nhata pe Muffin fara ca aceasta sa mai aiba timp sa faca vreomiscare. Mhnile lui mari i strngeau din ce n ce mai tare gtul. 10 -Promiti ca o cauti pe Muffin? ntreba atunci Kim cnd Janet opri masina exact n fataScolii Sfntului Ignatiu, a doua zi de dimineata. -Nu te mai ngrijora atta! i raspunse fratelui ei n timp ce se strecura afara de pebancheta din spate. E o pisica, la naiba! Stii foarte bine ca face numai ce vrea ea. O sa sentoarca acasa exact cnd o sa aiba chef. -Dar daca a ncercat sa se duca napoi n Shreveport? adauga Kim agitata. -Snt sigura ca nu a facut asa ceva, o linisti Janet. Poate ca Jared are dreptate. Darpromit ca ma mai uit dupa ea. si privi ceasul: - Acum haide sa va nscriu, ca sa ma potntoarce acasa nainte ca tatal vostru... si musca limba fara sa mai zica ceva, dar era prea trziu. Observa schimbul de priviridintre Kim si Jared si fu mai mult dect sigura ca ei adugasera n minte cuvintele pe careea nu le rostise: ... Sa se apuce de baut". Dar poate, macar de data asta, el chiar avea sa se tina de cuvnt si sa o ia de la capat nSt. Albans. Cnd se trezise de dimineata, Ted nu mai era n pat, si pentru o clipa - darnumai pentru ca nu era complet treaza - simti aceeasi disperare care o coplesise deseori

n ultimele luni ori de cte ori si dadea seama ca Ted nici macar nu se urcase n pat toata noaptea. De obicei l gasea trintit pe canapeaua din sufragerie. Odata l gasise n cada. ntr-o noapte nu venise deloc acasa. n dimineata aceea fusese pe punctul de a chema politia, cnd el o sunase spunndu-i nu stiu ce poveste - pe care preferase sa o creada, desi stia ca nu era dect o minciuna sfruntata - despre ct de mult a avut el de lucru si despre cum a adormit n cele din urma, epuizat, ntr-una dintre camerele de la Majestic. n schimb, n dimineata asta Janet l gasise jos, strngnd covorul uzat ce acoperea podeaua livingului, pentru a scoate la iveala parchetul din lemn solid de dedesubt. -Ce zici de asta? ntreba el, triumfator. E incredibil! Parchet din stejar, lemn de cires, nuc si Dumnezeu mai stie ce. Trebuie doar raschetat si lacuit. Ted continua sa lucreze, n timp ce Janet ncropi un mic dejun si, cnd pleca sa-i duca pe copii la scoala, el nca muncea de zor. Molly, care statea n parutul ei, si urmarise tatal cu atentie si, atunci cnd primi o bucata de covor vechi, ncepu sa se joace foarte fericita cu el. Si pentru prima data dupa attia ani, Janet si ngadui sa primeasca n sufletul ei speranta ca, poate, de data asta lucrurile chiar se vor schimba. Dar, n ciuda acelei mici raze de soare care-i luminase gndurile, Janet si aminti de zecile de promisiuni pe care Ted i le mai facuse nainte. Nu respectase nici macar una. -Haideti, zise ea, scuturndu-se, si ncepu sa urce scarile. Indiferent ce se ntmpla acasa, tot e nevoie de mine acolo. Si promit ca o sa ma uit dupa Muffin. Din momentul n care pasi nauntru, temerile cele mai urte ale lui Jared cu privire la Sfntul Ignatiu se confirmara. Usa de la intrare dadea ntr-un coridor lung si ngust, luminat doar de cteva globuri de moda veche, ce atrnau chiar la ntretaierea cu celelalte holuri, care porneau n stnga si n dreapta. Peretii erau lambrisati, dar lemnul si zidurile fusesera zugravite n aceeasi culoare - un soi de bej-pai, care ti dadea senzatia de murdarie. Podeaua era acoperita cu un linoleum nchis, fara model, asta n cazul n care nu puneai la socoteala dunga de la mijloc prin care ncepea sa se zareasca lemnul. Jared hotar ca nu e vorba de nici un model. n timp ce se ndreptau catre secretariat, gemenii se privira nelinistiti, dar nici unul nu spuse nimic. O jumatate de ora mai trziu, dupa ce mama lor plecase, cei doi urcara scarile catre noua lor sala de clasa. -O sa va placa sora Clarence, i asigurase parintele Bernard, preotul care conducea scoala. Este una dintre cele mai bune profesoare de la noi si toti copiii o iubesc. -Nu seamana deloc cu Shreveport, nu-i asa? observa Jared cnd ajunsera pe palierul de la etajul doi. In fata lor se ntindea un coridor similar cu cel de la parter, numai ca acesta avea si un sir de dulapuri, dintre care doua urmau sa le apartina. -Desigur ca trebuie sa le puneti lacate cu cifru, i spusese parintele Bernard lui Janet. Iar cifrul trebuie nregistrat n dosarele de la secretariat i aruncase o privire grava lui Jared, ca si cnd ar fi vrut sa-1 avertizeze. -Din cnd n cnd se fac verificari si, daca descoperim ca ati schimbat combinatia fara sa anuntati, veti fi exmatriculati pentru o saptamna. Acum, cnd ochii lui Jared se oprira asupra dulapurilor, ncepu sa rinjeasc. -Sa nteleg ca, daca-mi pun un lacat cu cheie, o sa ma exmatriculeze de tot, nu?

Kim se abtinu sa nu izbucneasca n rs. -Hai sa nu nrautatim si mai tare situatia. Mama are si-asa destule pe cap, ca sa nu i mai facem si noi probleme. Jared ofta. -Stiu. Dar tot as vrea sa-i vad mutra parintelui Bernard cnd ar descoperi un lacat pe care nu-1 poate deschide. Sala de clasa era undeva, pe la mijlocul holului, si Jared i deschise usa lui Kim. Cnd intrara, persoana nvesmntata n negru care scria ceva pe tabla se ntoarse spre ei si le arunca o privire taioasa pe deasupra ochelarilor cu rame metalice. -Eu snt sora Clarence, i ntmpina ea. -Eu snt Jared Con... ncepu Jared, dar calugarita l ntrerupse brusc. -Stiu cine snteti. Le arata locurile lor din al doilea rnd cu o usoara nclinare a capului acoperit de gluga sutanei. Discutam despre rolul Vaticanului n Al Doilea Razboi Mondial, continua ea Ati pierdut deja primele doua saptamni de scoala. Pna mine as vrea sa fiti

la zi cu lectiile. n timp ce ea se ntoarse spre tabla, Jared si Kim se asezara n banca demodata. Exact n spatele lui Jared statea Luke Roberts, care i strecura un biletel. Jared l desfacu si citi mesajul mzgalit: Bine ati venit la Sfntul Ignoramus! Chinuindu-se sa nu zmbeasca, Jared mpaturi biletul la loc si i-1 dadu si lui Kim, care nu se putu abtine sa nu chicoteasca ncet. Se opri, dar era prea trziu. -Kimberley, te rog sa mpartasesti continutul biletului si celorlalti din clasa, rosti sora Clarence, fixnd-o cu privirea pe Kim, care se nrosi. -Eu... aaa... stiti, chiar nu e nevoie sa... -Ridic-te n picioare, i ordona sora Clarence. n aceasta scoala, ne ridicam ntotdeauna n picioare cnd ni se adreseaza cineva sau cnd dorim sa spunem ceva. Cu genunchii tremurind si fata teribil de mbujorata, Kim se ridica. -Citeste biletul, spuse apasat calugarita. Kim si musca buza si se uita disperata spre fratele ei, care i facu cu ochiul. -Bine ati venit la Sfntul Ignoramus", citi ea, cu voce stinsa. -Nu te aud, adauga cu glas rece ca gheata sora Clarence. Kim simtea ca i ia foc fata. Calugarita nu avusese probleme cu auzul cu un minut n urma, cnd nu facuse altceva dect sa scoata un chicotit usor. Citi din nou biletelul - mai tare - n linistea totala care cuprinsese ncaperea. -Si ti se pare ca e de rs, adauga profesoara, cu un ton care arata clar ca nu e vorba de o interogatie. Kim nu raspunse nimic. -Mai crede cineva din clasa ca biletelul este amuzant? ntreba sora Clarence. Desi Kim nici macar nu ndraznea sa-si ridice privirile din pamnt, stia ca nimeni nu avea curajul sa miste nici macar un deget, daramite sa mai ridice si mna. Apoi, cu coltul ochiului, l vazu pe Jared ca se ridica n picioare. -Eu cred ca este amuzant, spuse el. Kim observa surpriza - si furia rece - din privirea femeii. -Asadar, amndoi credeti ca este distractiv sa va bateti joc de aceasta scoala? -E doar un joc de cuvinte, raspunse Jared. Si pun pariu ca multi snt de acord cu mine. -Este necuviincios si asa ceva nu va fi tolerat. Ati nteles? Jared ezita, apoi dadu ncet din cap aprobator. -Da. -Da, sora Clarence, l corecta calugarita. Kim aproape ca simtea furia care ncepea sa-1 cuprinda pe fratele ei. Nu, l implora ea n gnd. Las-o n pace!" Linistea din clasa parea sa explodeze dintr-o clipa n alta n timpul confruntarii dintre Jared si profesoara. Toata lumea astepta. n gnd, Kim si ruga din nou fratele sa taca. Ochii din spatele ochelarilor cu rame metalice straluceau de furie. Jared si nclestase falcile. Kim vazu buzele fratelui ei pregatite sa rosteasca niste cuvinte care aveau sa-i bage ntr-o ncurcatura si mai mare.,,Nu, Jared!" l implora ea pentru a treia oara, rugndu-se ca fratele ei sa o auda si sa o asculte.

Las-o n pace!" Timpul parea sa stea n loc, dar, brusc, ca si cnd ar fi rostit cuvintele cu voce tare, Kim auzi nauntrul ei vocea lui Jared. ,3ine, zise el. Dar urasc chestia asta. Pe bune, o urasc." O secunda mai trziu, Jared rosti politicos, fara sa-si tradeze furia pe care o sesizase Kim: -Da, sora Clarence. Privirea femeii se ndrepta din nou spre Kim. -Am hotart sa trec cu vederea acest incident, pentru ca este prima voastra zi aici. Dar n viitor nu voi mai proceda la fel. E clar? -Da, sora Clarence, raspunse Kim, cu un glas soptit. Vocea calugaritei o plesni ca un bici. -Vorbeste tare! -Da, sora Clarence, repeta Kim, cu fata rosie si cu ochii plini de lacrimi. n continuarea orei Kim si Jared statura linistiti n banca lor, ncercnd sa se concentreze asupra lectiei. Dar umilinta pe care o ndurasera nu le dadea pace deloc. ,,Nu conteaza, si tot spunea Kim. Aici totul e diferit, asa ca va trebui sa ma acomodez."

Jared, n schimb, era absolut sigur ca nu se va obisnui niciodata n acest loc. Niciodata. Janet Conway se dadu jos de pe scara, ndreptndu-si instinctiv spatele, si executa ctevaextensii ntr-o parte si-n alta. Pe masura ce durerea din spate si de la ncheieturi ncepusa se domoleasca, studie rezultatele celor doua ore de munca din vrful scarii, unde atta si chinuise corpul n pozitii care mai de care mai incomode, nct, pn la urma, acestacedase. Dar deja stia ca, n ciuda durerii pe care trebuia sa o mai suporte o zi-dou, rezultatul merita efortul depus. Deja lumina - clara si limpede a diminetilor de toamna patrundea prin acoperisul de sticla si prin zidurile superioare de la nord si est. Cnd va figata, fosta sera se va transforma n atelierul la care visase de-atta vreme. Cu razelesoarelui venind din trei directii, dar si de sus, va avea ntotdeauna lumina perfecta pentrupnzele sale. Numai gndul la timpul petrecut aici cu tablourile si pensulele ei - ce vor daviata imaginilor din mintea sa - i accelera pulsul si o umplu de entuziasm si de bucurie. Dar cnd privirea ei aluneca dinspre ferestre spre privelistea de afara, freamatul defericire se transforma ntr-o neliniste sumbra. ncerca sa se convinga ca nu era nimic amenintator acolo. Doar gramada de buruieni siiedera aceea ciudata care invadase ncet-ncet ntreaga proprietate, acoperind pe de-antregul vechea magazie si care nghitise lacoma tufele, ce avusesera si ele odata formedistincte si care acum erau strangulate de tentaculele groase ale lujerilor rasuciti. Pn sistejarii enormi, salciile si arborii de magnolie erau pe punctul de a sucomba sub apasarealujerilor care i nconjurasera aproape complet, mai putin ramurile cele mai nalte; curndaveau si ei s fe sugrumati de iedera invadatoare. Dar nici macar aceasta imagine dezolanta nu putea elimina din mintea lui Janet imagineaatelierului. n ciuda mizeriei depuse de-a lungul timpului si care nca mai staruia peferestrele de jos, ea tot mai spera sa obtina ceva frumos. Mine - sau poate chiar n dupaamiaza asta - va ncepe s-si croiasca drum prin frunzisul imens. Primii vor fi copacii; imediat ce va taia ghemul gros de vita, distrugndu-i legatura cu radacinile, aceasta se vausca destul de repede si i va fi mult mai usor sa scape de ea dupa aceea. Va taia siiedera care se catara pe casa. Iar la sfrsitul sptamnii, Jared se va putea apuca decuratatul restului proprietatii, ndepartnd lujerii de vita ce mai ramneau. Peluza fusesedistrusa cu multi ani n urma, dar unele dintre tufele mai mari puteau fi nca salvate. Pela jumatatea drumului dintre padure si sera, se zarea ceva ce aducea cu o fntna. Cuochii mintii ncerca s ndeparteze reteaua de crcei pentru a scoate la iveala... Ce? Marmura! Da, desigur. O va construi din marmura - desi piatra de calcar era si ea demnade luat n consideratie -, sculptata n forme deosebite, pe care apa va curge reflectndstralucirea soarelui. Parca si vedea jeturile de apa care se vor ridica vesel din fntnarefacuta si parca auzea sunetul cristalin al picaturilor care cadeau pe fundul bazinului. Puteau sa puna chiar si niste carasi aurii nauntru. Incntata de detaliile din ce n ce mai clare, Janet si imagina nceputul unui tablou. Sau, simai bine, o pictura murala a trompe-roeil1, suficient de mare pentru a acoperi un peretentreg al uneia dintre camere. Va nfatisa mprejurimile exact cum aratau ele atunci cndcasa era noua, proaspat construita de stramosii lui Ted. Gradinile trebuie sa fi fost de tipenglezesc, cu tufisuri taiate perfect ce strjuiau straturile de azalee si trandafiri. Oexplozie de flori, n toate culorile curcubeului. Cu siguranta ca existasera si niste bancutedelicate din fier vopsit n alb, pe care doamnele sa se odihneasca gratios la adapostulumbrelutelor de soare. Poantilism2. Asta era. Si poate ca o sa-i dea si o tusa franceza, ca sa mearga cuinfluentele de New Orleans pe care le sesizase n tot orasul. O va face n stilul lui GeorgesSeurat3, plina de lumina, textura si...

O lovitura puternica ntr-una din usile ce dadeau spre terasa din fata serei puse capatreveriei ei, speriind-o att de tare, nct aproape darm scara de pe care coborse cu doarcteva minute nainte. -Alooo? striga o voce de afara. E cineva acolo? Dupa ce sprijini scara ca sa nu se mai clatine, Janet se ndrepta nspre usa si apasa pe clanta. Cnd trase de usa, partea de sus a acesteia se ntepeni, iar rama se ncovoie att de tare, nct geamul parea gata sa se sparga din clipa n clipa. 1 Pictura murala care, de la distanta, creeaza iluzia realitatii (n.tr.). 2 Procedeu n pictura moderna impresionista, constnd n reducerea petei de culoare la un mozaic de puncte (n.tr.) 3 Pictor impresionist francez (1859-1891) (n.tr.)

-Stai! tipa vocea de dincolo. Lasa-ma pe mine sa mping din afara. Janet nchise usa complet. Apoi, dupa ce ncerca sa o deschida ncet, persoana de afara mpinse brusc partea de sus, iar usa se elibera. -Tare mai urasc usile astea frantuzesti vechi, rosti Corinne Beckwith n momentul n care intra n sera. Ramele astea se blocheaza tot timpul. Poate ca acum o suta cincizeci de ani or fi fost bune, dar n ziua de azi snt de preferat niste usi dragute si modeme, daca se poate din aluminiu. Fara vopsea, fara rugina, fara sa fie nevoie sa le cureti. Privi cercetator n jur, si Janet o vazu cum aduna, practic, n gnd orele necesare pentru a face curat. -Si celelalte snt cam n aceeasi stare, spuse Janet Femeia dadu din cap usor. -Nu stiu, ofta ea. Banuiesc ca e bine ca mai exista oameni care sa se mai apuce de astfel de proiecte, dar, daca vrei sa stii parerea mea, am senzatia ca, cei de pe-aici vor considera eforturile voastre de a amenaja proprietatea drept o dovada ca ei au avut dreptate. -Dreptate? repeta Janet, nu prea sigura ca a nteles ce voia sa zica nevasta serifului. Dreptate cu privire la ce? Corinne Beckwith zmbi amar. -Ca toti cei din neamul Conway snt nebuni. Cuvintele lui Corinne atinsera coarda sensibila al lui Janet. -Daca pentru asta ati venit aici..., se zbrli Janet, dar Corinne si ridica minile ca si cnd ar fi vrut sa se apere. -mi pare rau, am vrut doar sa glumesc. Zmbetul disparuse nsa de pe chipul ei. -Sincer, mi pare rau. A fost o gluma proasta si oricum nu prea cred ca n situatia asta va mai arde de gluma. De fapt, motivul real al vizitei mele este proiectul acesta. Daca, ntradevar, intentionati s transformati locul asta ntr-un hotel, o sa aveti nevoie de sprijin. Iar parintele MacNeill ar fi prima persoana nspre care ar trebui sa va ndreptati, nsa, sincer vorbind, nu prea stiu cum o sa va puteti apropia de el. -Dar nu a spus dect ca vor exista anumiti oameni care vor avea cte ceva de obiectat. Sprincenele lui Corinne se arcuira cu cinism. -Asta-i asa, de ochii lumii, Janet. Privi cu atentie n jur, vrnd parca sa verifice daca nu tragea cineva cu urechea, dupa care rosti ceva mai ncet. Ray, sotul meu, m-ar omor daca ar sti ca v-am spus asta, dar parintele MacNeill nu face niciodata nimic pe fata. Nici nu e nevoie, de vreme ce, practic, toti cei din oras snt catolici si daca nu au frecventat ei nsisi cursurile Scolii Sfntul Ignatiu, atunci copiii lor sigur se duc acolo. Si fac tot ce le spune parintele Mack. Iar daca el a zis ca vor fi obiectii, atunci nseamna ca plnuieste ca ele chiar sa existe. Janet si nclina capul ntrebator. -S nteleg ca dumneavoastra nu snteti catolica? Corinne ridica din umeri. -Eu nca ma mai duc la biserica Sfntul Ignatiu, pentru ca si Ray merge acolo. Dar mie mi place sa gndesc de una singura. Mai privi nca o data n jur pentru a se asigura ca nu o aude nimeni. Lui Ray nu i prea convine, dar asa snt eu. Janet si dadu seama ca i place Corinne Beckwith. -Vrei sa-ti fac o cafea? -Daca pot s-o beau n timp ce faci turul casei cu mine, desigur. nca de pe vremea cnd eram o copilita si auzeam tot felul de povesti, am murit de curiozitate sa o vad. Timp de vreo ora cele doua femei s-au plimbat prin toata casa, oprindu-se din cnd n cnd s se mai joace cu Molly sau s-1 mngie pe Scout, care parea sa fie foarte mndru n postura sa de babysitter al fetitei. Cnd, n cele din urma, se ntoarsera n bucatarie, iar Janet mparti restul de cafea ramas,

Corinne Beckwith si spuse parerea ei despre casa, dar glasul nu mai exprima acelasi entuziasm ca vorbele. -Ei bine, sotul tau are dreptate. Ar putea fi un hotel grozav. -Daca esti de acord cu el, de ce pari totusi reticenta? Corinne si strnse buzele, gnditoare. -Stiu ca nu e treaba mea, dar aveti suficienti bani ca sa acoperiti toate cheltuielile necesare? Janet dadu din cap ca da. -Iar sotul tau poate conduce un hotel cum trebuie, atta timp ctel... Corinne se abtinu sa mai continue si si cobor privirea de parca ar fi vrut sa-si retraga cuvintele. Stie, gndi Janet. Stie despre problema lui Ted." Janet se simti cuprinsa de furie. Cine

naiba i spusese? Sau si bagase nasul acolo unde nu-i fierbea oala, ntrebnd n stnga sin dreapta ca sa gaseasca ceva necurat..." Janet opri sirul gndurilor la fel de brusc pe cttacuse Corinne Beckwith cu cteva momente nainte, amintindu-si ca St. Albans nu e Shreveport; aici toata lumea cunostea pe toata lumea. N-avea nici un sens sa nege cevace stiau deja cu totii. -Atta timp ct el va fi treaz? ntreba ea, terminnd fraza lui Corinne. Cnd aceasta dadu din cap afirmativ, Janet trase puternic aer n piept, apoi scoase un oftat. -Atta timp ct e treaz, da, poate conduce un hotel. Si sper sa ramna treaz. Asadar, sa presupunem ca asa se va ntmpla. Sa presupunem ca rezolvam toate conflictele. Ce-ar mai fi? -Casa n sine si familia sotului tau, i spuse Corinne, ho-tarta sa-i raspunda lui Janet la fel de onest, confirmnd, n acelasi timp, si suspiciunile lui Janet despre bufele care circulau n St. Albans. Te asigur ca, ncepnd de ieri, telefoanele au sunat ntruna. Si se pare ca tot ceea ce ti-am spus eu despre sarcina mtusii voastre nu e doar o simpla brf. Snt cel putin sase oameni care si aduc aminte ca era nsarcinata cnd sotul ei a murit. Dar, cnd au gasit-o, nu mai era. S-a presupus atunci ca socul produs de vederea cadavrului i-a provocat o nastere prematura chiar n dimineata aceea. Cum Janet nu spunea nimic, Corinne continua. Problema, din cte mi dau eu seama, este ca nu au gasit nici urma de copil. De aceea nici nasterea lui nu a fost nregistrata nicaieri. -Poate ca s-a nascut mort, sugera Janet. -Chiar si asa, tot ar fi trebuit sa fie nregistrat undeva. Si mai e ceva. ti aduci aminte de barbatul acela de ieri care statea n fata cimitirului? Jake Cumberland? Janet se cutremura. -N-o s-1 uit niciodata. Modul cum ne privea pe toti! Parea ca ne uraste, chiar daca nu ne-a cunoscut niciodata. -Probabil ca ai dreptate, raspunse Corinne. Mama lui a fost menajera lui George si a Corei Conway. Si ea a disparut tot n ziua aia. -A disparut? repeta Janet. Nu snt sigura ca nteleg ce vrei sa spui. -Nici eu nu prea stiu exact, zise Corinne. Am auzit tot felul de zvonuri si nu pot sa-mi dau seama ce e adevarat si ce nu. Se pare ca mama lui Jake - Eulalie o chema - era un fel de preoteasa voodoo. -Asta-i buna, dadu Janet sa zica ceva, dar Corinne o ntrerupse, ridicnd mna. -Lasa-ma sa termin! Se zice ca Eulalie credea ca exista ceva necurat aici - din spusele celorlalti a reiesit ca este chiar cuvntul folosit de ea -, asa ca s-a hotart sa-i puna capat. Cica a facut o papusa. -O papusa voodoo? repeta Janet, nencrezatoare. Ce naiba, Corinne, nimeni nu crede n asa ceva! -Daca vrei sa stii, o gramada de oameni cred, raspunse Corinne. Iar Eulalie Cumberland era chiar convinsa. Janet si tuguie buzele. -Nu-mi vine sa cred ca ar putea cineva sa... -Dar lasa-ma sa termin, o ntrerupse Corinne. Nimeni, dintre cei cu care am vorbit, nu cunostea mai multe detalii, dar se pare ca papusa a fost gasita. Iar cu o noapte nainte de tragedie, gradina luase foc. Cnd George si Cora Conway au fost gasiti, Eulalie si copilul disparusera. -Daca oamenii sustin ca Eulalie a luat copilul, de ce ar mai nvinovati familia lui Ted? -Nimeni nu sustine asa ceva, adauga Corinne. Oamenii zic ca Eulalie nu l-ar fi abandonat

niciodata pe Jake. Era doar un baietel si era totul pentru ea. n privinta asta toata lumea e de acord - Eulalie nu l-ar fi parasit sub nici o forma pe micul Jake. Daca ar fi plecat undeva, cu sau fara copilul sotilor Conway, l-ar fi luat si pe Jake cu ea. -Vasazica, pn la urma ce cred ei ca s-a ntmplat? ntreba Janet, desi n inima ei simtea ce raspuns va primi. Corinne ezita. Apoi spuse: -Ei snt siguri ca George si Cora i-au facut ceva lui Eulalie si ca, de cnd casa a fost parasita, iar cei din familia Conway nu au mai trecut pe aici, nu s-a mai ntmplat nimic rau. Cele doua femei se uitara una la alta. -Iar acum, ca am venit noi, au senzatia ca se vor petrece din nou lucruri rele? Corinne dadu din cap afirmativ. -Ei nu, ca asta le ntrece pe toate! spuse Janet, ncercnd sa-si domoleasca furia. Si ce-o

sa faca, o sa vina dupa noi cu furcile ca taranii din Frankestein? Corinne Beckwith zmbi usor. -Banuiesc ca vor fi ceva mai subtili, dar cred ca ai prins ideea. Revoltei lui Janet i lua locul o hotrre rece. Toate dubiile legate de puterea lui Ted de asi tine promisiunile disparusera. Daca Corinne Beckwith - sau oricine altcineva - avea senzatia ca si vor face bagajele si vor pleca, atunci se nsela. Se nsela profund. -Asa ceva n-o sa se ntmple, spuse ea calm. Daca o fi sa plecam, atunci va fi pentru ca noi singuri am dat gres. Dar nu ne va goni nimeni. Nimeni. Ted statea n ntunericul confortabil al barului, privind fix bautura din fata lui. Votcasimpla, doar cu o picatura de lamie pentru aroma. O voce de-abia soptita din mintea luii tot spunea sa lase paharul unde era si sa plece acasa. Taci din gura, i raspunse el rastit. E doar un pahar si l merit. Oricine l-ar merita." Ridica paharul si privi lung lichidul transparent, dorind parca sa fie provocat din nou devocea care nu-i dadea pace. n tacere, Ted duse bautura la buze, dadu votca peste cap si mpinse paharul catrebarman, care raspunse imediat cererii nerostite. n timp ce barmanul - un alt Tony, pentru Dumnezeu! -i umplea din nou paharul, Ted si studie chipul n oglinda din spateletejghelei. De ce naiba se holbasera toti la el ntreaga zi? Nu era nimic n neregula cuaspectul sau - de fapt, arata chiar mai bine dect aproape toti nenorocitii aia care seholbasera la el. Dar nu numai modul n care l privisera l scosese din minti, mai era sicomportamentul lor. Totul ncepuse chiar de dimineata, dupa ce plecase de acasa. Era n drum spre magazinsa cumpere o rindea, o masina de slefuit si niste materiale de care avea nevoie pentru areface podeaua livingului si, exact cnd ajunsese n dreptul pietei din mijlocul orasului, trecuse pe lnga o cladire de caramida, ale carei coloane de la intrare, mpreuna cu miculdom, o desemnau drept Primaria orasului. Imediat si aminti cuvintele pe care le auzise lafuneraliile matusii lui: ... Vor fi destule obiectii mpotriva eliberarii unei autorizatii... Sperca snteti pregatit de lupta..." Daca e sa existe vreo problema, atunci ar fi mai bine sa stiu de pe acum", si spuse Ted. Gasi un loc de parcare la vreo douazeci de metri. ndreptndu-se spre cladirea Primariei, saluta doua persoane pe care le ntlni. Una era o femeie cam de vrsta lui, care tinea demn un baietel poate cu un an mai mare dect Molly. Cealalta persoana era un brabat devreo saizeci de ani, mbracat ntr-o salopeta larga si cu un mot de pr argintiu ce iesea desub o sapca de baseball patata. Nici unul din ei nu-i raspunse la salut, desi era sigur ca amndoi l auzisera. Mai mult dectatt, avu impresia clara ca stiau cine e. Inmormntarea, si zise n sinea lui. Ne-au vazut la nmor-mntare si au auzit toate povestile alea despre unchiul George si matusa Cora." Ei bine, avea de-a face cu nisteoameni cu mintea ngusta dintr-un oras mic. Dar, cu siguranta, mai existau si oameni care nu aveau nimic cu familia lui. Cnd intra n Primarie - care la prima vedere parea parasita - se uita dupa un avizier sidescoperi pe o usa un semn ce arata ca acolo se afla Biroul de informatii. nauntru dadupeste o tejghea lunga n spatele careia se aflau doua ghisee, unul ocupat de o femeietnara cu par blond tuns scurt, cu aer de profesionist eficient, iar celalalt, de un barbatcare i se paru lui Ted ca ar fi trebuit sa iasa la pensie de multa vreme. Pe placuta de labiroul acestuia scria:, Jefferson Davis Houlihan". Imediat dupa nume erau inscriptionate cu litere la fel de mari cuvintele: .FUNCTIONARPUBLIC". -Pot sa va ajut cu ceva? l ntreba blonda eficienta, oferindu-i lui Ted un zmbet politicos, daca nu chiar cald. Pe placuta ei - mult mai mica dect cea a lui Houlihan -scria Amber Miliard.

-As dori sa verific niste date legate de o proprietate, raspunse Ted. Era doar imaginatia lui sau Amber Miliard si seful ei schimbara rapid o privire? Cnd i dadu adresa casei si vazu c zmbe-tul ei se ntuneca, stiu ca nu fusese vorba de ceva imaginar. -E vorba de o zona rezidentiala, raspunse ea att de repede, nct Ted fu sigur ca ea verificase deja. Urmatoarele cuvinte i confirmara banuiala.

-Poftiti o copie. A mai fost cineva care a cerut informati despre aceeasi proprietate. Ridicndu-se de la birou, ea se apropie de tejghea si i nmna lui Ted o singura foaie de hrtie. O cerceta cu atentie, desi era aproape sigur ca stia ce contine. -Snteti att de draguta sa-mi spuneti cine s-a mai interesat de casa mea? De data asta, Amber Miliard se uita la seful ei si ceru ajutor. -Stimate domn, acestea snt informatii confidentiale, dupa cum bine stiti, nu-i asa? rosti taraganat Jefferson Davis Houlihan. Era ct pe ce sa l ntrebe pe Houlihan la cte seriale cu avocati se uitase n ultima vreme, dar se stpni; nu ar fi facut altceva dect sa-1 nfurie si mai tare. Ted mai studie nca o data documentul din fata lui, apoi si ndrepta atentia spre Amber Miliard. -As vrea un formular pentru o autorizatie de constructie. De data asta Houlihan nu mai astepta ca asistenta lui s-i ceara ajutorul. -Nu snt sigur ca avem asa ceva. n ultimii douazeci de ani nu a mai existat nici o astfel de cerere. Ted simti ca e pe punctul de a-si pierde cumpatul. -N-ati vrea totusi sa verificati? ntreba el, fara sa mai ncerce sa-si ndulceasca tonul. -Nici o problema, replica Houlihan, ridicndu-se anevoie n picioare. Numai ca nu prea stiu de unde sa ncep sa caut. l privi fix pe Ted: Poate ati putea sa mai treceti pe aici peste vreo saptamn, doua... sugera el, de-abia rostind cuvintele. Dupa ce cteva minute mai trziu parasi Primaria, Ted simti nevoia de a trage o dusca, nevoie care crescu de-a lungul zilei. Oriunde se ducea, se ntmpla exact ca la Biroul de informatii de la Primarie. Nu era nimeni nepoliticos cu el. Nimeni nu-i ntorcea spatele cnd se apropia. Multi chiar i zmbeau. La nceput crezu ca e vorba doar de modul n care viata decurge n micile orasele: toatalumea cunostea pe toata lumea, dar nimeni nu stia nimic despre el. Va mai dura, probabil, o vreme pna cnd vor ajunge s-1 cunoasca mai bine si atunci l vor accepta. Mai ales atunci cnd va deschide motelul, iar oaspetii sai vor ncepe sa-si cheltuiascabanii n restaurantele si n magazinele aliniate frumos pe partea de sud a pietei. Baniifac legea, si zise el, iar ai mei snt la fel de buni ca ai oricui." Nimeni nu a refuzat sa-ivnda ceva. Pe la prnz, cnd dusese acasa primele materiale, cheltuise deja aproape cincisute de dolari, iar dupa-mas - dupa ce Janet i povestise despre vizita doamnei Beckwith-, cheltui chiar mai mult. Comanda vopsea si tapet, tabla noua pentru acoperis, precum si noi armaturi pentrutoate salile de baie din casa. Petrecu aproximativ o ora n magazinul cu instalatii sanitaredin St. Albans, rasfoind catalog dupa catalog, alese, n cele din urma, vreo sase obiectedintre cele mai bune - si cele mai scumpe - si le duse acasa. Vorbi cu instalatori, electricieni, tmplari si cu tot felul de mesteri care ar fi putut sa-1ajute la restaurarea casei. -Banii nu reprezinta o problema, i asigurase pe fiecare n parte - dndu-le numarul de telefon al lui Bruce Wilcox, pentru ca avocatul sa le confirme ca banii exista ntr-adevar. Vreau doar ca torul sa fie facut ca la carte. Toti l-au ascultat politicos.

Toti i-au vndut ceea ce si-a dorit. Dar toti - instalatorii, electricienii, tmplarii si ceilalti - i-au spus acelasi lucru: Nu stiu exact. Snt destul de ocupat acum. Nu cred ca voi avea timp si pentru dumneavoastra. Iar casa e ntr-o stare destul de proasta. Ar fi mai bine sa o darmati". Spre seara, Ted era deja satul de refrenul asta. n cele din urma, se opri la piata ca sa ia tot ceea ce i scrisese Janet pe o lista. Apoi hotar sa se mai opreasca ntr-un anumit loc pentru propriile provizii. Bourbon. Gin. Si multa votca. Avusese o zi grea. Merita o bautura. Casierita trecu prin fata scanerului toate sticlele, fara sa scoata nici un cuvnt, dar i vazuse privirea si nu avu nici un dubiu legat de ceea ce i transmitea: Pleaca. Nu te vrem printre noi". Iar acum, n timp ce statea n bar, si ntlni propria privire n oglinda. La dracu' cu voi, si

zise el n sinea lui. La dracu' cu voi toti. Snt aici si nu am de gnd sa plec." Dnd peste cap si al doilea pahar, Ted lasa pe bar suficienti bani ct sa acopere consumatia si bacsisul, apoi iesi afara. Dupa plecarea lui, barmanul aduna banii, puse o parte n casa de marcat si restul n cutia pentru bacsisuri, apoi ridica receptorul. - A fost aici, spuse el. Si a baut. Urma un moment scurt de tacere, apoi persoana de la capatul celalalt al firului vorbi: -Asta-i bine, zise parintele MacNeill ncet. Poate o sa bea pna o sa-si dea duhul. Seara nvaluia casa ca un giulgiu. Janet ncerca din greu sa se convinga ca indispozitia pe care o avea era cauzata de vreme - caldura si umiditatea, total nepotrivite pentru mijlocul lui septembrie, care acopereau St. Albans exact ca un cearsaf jilav. Hotarrea pe care i-o insuflase vizita lui Corinne Beckwith n dimineata aceea ncepuse sa se erodeze imediat ce Kim si Jared se ntorsesera de la scoala. Jared ncerca sa para vesel, dar Kim nu-si ascundea deloc sentimentele. Nefericirea ei, Janet putea sa jure, era dublata si de faptul ca Muffin nu daduse nici un semn de viata toata ziua. -S-a ntmplat ceva cu ea, spuse Kim cnd renunta, n final, sa-si mai strige pisica. Nu avea cum sa dispara asa, pur si simplu. -Pisicile pot fi foarte independente, adaugase Janet, n dorinta de a-i mai da ceva sperante lui Kim, dar n acelasi timp si ca s-o pregateasca pentru cazul n care pisica nu avea sa se mai ntoarca niciodata. E posibil sa nu-i fi placut aici si a gasit un alt loc n care sa traiasca. -Dar n-ar face asa ceva! protesta Kim. n nici un caz nu Muffin! - Atunci, poate se va ntoarce, zise Janet si schimba subiectul. Cum a fost prima zi de scoala? ntreba ea si imediat si dori sa n-o fi facut. Kim gemu. -ngrozitoare, mormai ea. Deschiznd frigiderul, cauta sticlele de Cola si i dadu una fratelui ei. n urmatoarele douazeci de minute Janet asculta cu atentie povestea umilintei pe care o suferisera cei doi gemeni n primele zece minute petrecute la Scoala Sfntul Ignatiu. -Si nici macar nu a fost vina lui Jared, adauga ea. Sora Clarence nici macar n-a ntrebat daca el a scris biletul si nici el nu i-a zis ca, n fond, autorul era altcineva. -Uita-te si tu cum s-a purtat cu noi, adauga si Jared. Si asta a fost prima noastra zi de scoala. Daca i-as fi spus ca 1-a scris Luke Roberts, probabil ca ea l-ar fi pus sa-i dea explicatii si l-ar fi exmatriculat dupa aceea sau, n cel mai bun caz, l-ar fi pus sa ramn dupa ore sa zica vreo doua mii de rugaciuni ori ceva de genul asta. Kim si dadu ochii peste cap, ntrebndu-se a nu stiu cta oara cum de Jared parea sa nu se nfurie niciodata - nici chiar atunci cnd altcineva l baga n ncurcatura - .si cum reusea sa explice totul de parca el nu ar fi facut nimic special. Dadea impresia ca nici macar nu e suparat pe sora Clarence. -Recunoaste totusi ca sora Clarence e o nenorocita. -Kim, rosti Janet ct putu ea de indignata, dar gndindu-se din nou la povestirea fiicei ei, o banuiala grava si facu loc n sufletul ei, aceea ca mai existau si alte motive de care Kim nu avea habar. Parintele MacNeill. Desi nu credea ca s-ar njosi att nct sa monteze o profesoara mpotriva propriilor elevi.

Sau ar face-o? ntrebarea nu-i dadu pace tot restul serii si se chinui sa ignore miraculoasa rezolvare a tuturor problemelor care i trecuse prin cap cu cteva ore mai devreme. Apoi Ted se ntorsese acasa si, chiar nainte de a-1 vedea, stiusera cu totii cu ce se ocupase. Nu era nimic vizibil; nimic din ceea ce puteau auzi, mirosi, gusta sau atinge. Dar traisera n starea aceea de atta timp, nct o recunoscura imediat ce el intra n casa. Era aura alcoolului. Janet, ncercnd friptura pe care o pregatise pentru cina, surprinse schimbul de priviridintre Jared si Kim. Cu toate ca nici unul nu rostise vreun cuvnt, le putea citi foarte clargndurile: , beat!" Molly ncepu sa plnga, ca si cnd ar fi intuit si ea gndurile lor - sau poate detecta si eastarea tatalui sau printr-un mod propriu. Apoi Ted veni n bucatarie, adeverindu-le banuielile. Pasea foarte atent, iar vorbele luierau neobisnuit de precise. -De ce naiba va holbati cu totii asa la mine? ntreba el, iar tensiunea din casa crescu periculos la auzul enervarii din vocea lui.

Nici Kim, nici Jared nu raspunsera si si dadura toata silinta sa nu si priveasca tatal si nici sa nu para ca se straduiesc cu tot dinadinsul sa l evite. Smiorcaitul lui Molly se transforma n tipete puternice. -Iar copilul asta chiar trebuie sa zbiere ori de cte ori intru eu n camera? se rasti Ted. n timp ce Janet o lua pe Molly n brate ncercnd sa o potoleasca, se vazu obligata sa-si nghita replicile usturatoare care amenintau sa i scape de pe buze: Face asa numai cnd bei!" n schimb, i anunta ca masa va fi gata n cteva minute. -Atunci Jared poate sa descarce ce e n masina, spuse Ted, fixndu-si fiul cu privirea. Daca nu cer prea mult, desigur. Ultimele cuvinte fura rostite cu un sarcasm muscator, aver-tiznd-o pe Janet ca nu mai era mult si Ted va exploda. -Nici o problema, spuse Jared, deja n picioare. Kim, profitnd de ocazia de a scapa de tensiunea din bucatarie, si urma fratele imediat. -Ce-i cu ea? ntreba Ted. Am vreo boala, ceva? nca o data Janet tacu, dar cnd Jared intra n camera carind dupa el o lada mare plina cu sticle de bautura, se ntoarse furioasa spre Ted. -Ai zis ca n-o sa mai bei. Se stradui s-si domoleasca vocea si si dori sa si gaseasca puterea sa nu se nfurie pna cnd vor ramne singuri. Dar era prea trziu! Ted se uita deja amenintator spre ea. -Doar pentru ca este aici nu nseamna c-o sa si beau. De data asta Janet nu mai dadu glas gndurilor. Dar nu mai conta. Pentru ca l attase deja pe Ted. -Mi-e rau cnd va vad, tipa el. Cum poti sa ma condamni ca mai beau din cnd n cnd cte o tarie, cnd voi va purtati cum va purtati!? Ridica de jos cutia cu sticle, aproape pierzndu-si echilibrul, apoi reusi sa stea drept pe picioarele lui. -Vreti sa cinati, nu? Atunci mncati n continuare, ca eu o sa mi port singur de grija. Disparu pe o usa ce dadea ntr-un fel de camara si n imensa sala de mese din spate. Jared voi sa-1 urmeze, dar mama lui l opri: -Rami. Lasa-1 n pace. Macar noi sa ne putem bucura de cina. Dar binenteles ca nu au putut. Giulgiul ce nvaluia casa parea si mai greu si, desi Janet si tot spunea ca de vina era zapuseala serii, stiau cu totii care era adevarata cauza. Undeva, n casa, Ted se apucase de baut. Dupa ce au terminat de mncat si vasele au fost spalate, Kim si Jared s-au dus n camera lor, pretinznd ca au teme de facut si ca le mai ramasesera niste cutii de despachetat. Dar cnd Jared o ridica pe Molly n brate spunnd:Haide, papusica mea, daca noi avem treaba de facut, atunci si tu ai!" Janet ntelesese mesajul foarte clar: Nu vrem sa dam ochii cu el". Dupa ce copiii plecara din bucatarie, Janet se nvrti neputincioasa prin camera. La nceput crezu ca vrea sa fie singura sau ca doreste sa amne pe ct posibil confruntarea cu sotul ei. Dar era ceva mai mult de att. Pentru a nu stiu cta oara auzi vocea mamei ei, iar de data asta i spunea ceva ce nu i mai zise niciodata: Prseste-1! Ia copiii si las-1. E un mincinos, un betiv, si problemele lui nu au nici o legatura cu tine. Nu-1 lasa sa te distruga, pe tine si pe copii. Pleaca acum, nainte sa fie prea trziu". Cuvintele, rostite att de clar, de parca mama ei ar fi stat n bucatarie la masa, o socara

pe Janet. Si nu doar pentru ca erau niste sfaturi neobisnuite. Si le mai spusese doar si singura de sute de ori nainte. Dar ntotdeauna fusese vorba si de conditii. Si ntotdeauna teama o cuprinsese imediat. Teama de a-si creste copiii de una singura. Teama de a nu-si gasi un acoperis deasupra capului, teama de a nu le putea oferi mncare si de a nu avea cu ce-i mbraca. Dar n seara asta, n toropeala fierbinte a noptii din Louisiana, toate temerile ei disparusera. Acum i era mai frica sa ramna. Iesi n pragul usii din spate si privi afara. Cerul era ntunecat - nori grosi acopereau licarul stelelor - si n bezna de cerneala vazu toate fortele care pareau brusc sa se ndrepte mpotriva ei. Preotul, avertismentele lui de la nmorrnntare erau mult mai amenintatoare n ntunericul noptii dect la lumina zilei. Jake Cumberland, care i privise cu ura n timp ce o n-gropau pe Cora Conway. Toti oamenii, de care Ted i vorbise la prnz, oameni care -din diverse motive - nu i voiau

aici si care nu faceau nici un efort sa-si ascunda sentimentele. Sora Clarence, care i umilise copiii chiar n prima lor zi de curs la Sfntul Ignatiu. Si ce i tinea aici? O casa care nu-i costa nimic si un venit care i permitea lui Ted sa bea dupa pofta mimii. Oare cum putuse sa creada, fie si pentru o clipa, ca Ted avea de gnd sa renunte la bautura? Ce tmpit! Asta era - o tmpita si jumatate, ca toate femeile pe care le vazuse la televizor n diverse emisiuni si care traiau alaturi de barbati care le bateau, le nselau si le umileau ori de cte ori aveau ocazia. Era vreo diferenta ntre ea si celelalte?" Doar pentru ca Ted nu o batea si nu o nsela? Si ce daca? O mintea - o mintise de sute de ori de-a lungul anilor. De ce l-o fi crezut de data asta? Tmpita, tmpit, tmpita!" Ei bine, pn aici! Gata! Se ntoarse n bucatarie si nchise usa, lasnd ntunericul n urma ei. Plimbndu-se la parterul casei, starea ei de spirit se mbunatatise. Se simti eliberata cnd si dadu seama ca luase cea mai buna decizie, chiar daca n mod evident, gndind la rece, aceasta era, de fapt, singura solutie viabila. Daca ea si copiii aveau sa ramna acolo, ceva ngrozitor li se va ntmpla. Tuturor. II gasi pe Ted zcnd pe singura canapea adusa cu ei din Shreveport si pe care opusesera n mica ncapere din spatele livingului. Tinea strns n mna un pahar, iar pepodea, chiar lnga canapea, se zarea o sticla de votca de o jumatate de litru, goala pejumatate. -Mine plec, i spuse ea. O sa iau copiii, pe Scout - si pe Muffin, daca apare - si masina. Ted se ridica, mpleticindu-se, si facu un pas spre ea, si pierdu echilibrul, dar prinse partea de sus a micului semineu ca sa se ndrepte. -Nu pleci nicaieri! se rasti el, de data asta nemaitinnd seama ca de-abia reusea sa articuleze doua cuvinte. Janet refuza sa se certe cu el. Decizia pe care, n sfrsit, o luase i dadea un calm pe care nu l mai simtise de ani de zile. -S-a terminat, Ted! spuse cu vocea att de linistita, nct i atrase atentia sotului ei. S-a terminat cu toti anii de minciuni, cu toti anii de promisiuni ncalcate. Nu vreau sa mai traiesc asa. Privi prin camera: imaginea modului ei de viata. Acum, n loc de oportunitatile pe care le vazuse prin ochii lui Ted doar cu cteva zile mai devreme, nu mai vedea dect tapetul scorojit, peretii patati, candelabrul spart si jegos, care atrna de tavanul coscovit. Si fiecare camera arata la fel. -Uita-te la locul asta, continua ea. Seamana perfect cu casnicia noastra -total este putred si ar fi trebuit darmat cu multi ani n urma. Ted si strngea puternic pumnul, dar Janet nu-1 baga n seama. -Nu te mai deranja, spuse ea. N-o sa mearga. Nu ncerca sa ma ameninti sau sa ma lovesti si, pentru Dumnezeu, nu-mi mai face nici o promisiune. i ntoarse spatele, dar, cnd ajunse n pragul usii, i mai arunca o ultima privire. - Si nici nu ncerca sa urci n noaptea asta. Usa de la dormitor o sa fie nchisa. Iesi din camera, se ndrepta spre foaier si ncepu sa urce scarile. Se afla pe la mijlocul palierului, cam pe unde se despartea scara n doua, cnd urletul lui Ted umplu toata casa.

-N-o sa m parasesti! zbiera el. N-o sa ma parasesti niciodata! Calmul care o nsotise pna atunci fu zguduit de furia sotului ei. Repezindu-se n sus pe scari, intra ca o furtuna n camera si nchise usa n urma ei. Placa groasa de stejar avea sa-1 tina departe de ea toata noaptea, dar, din pacate, nu era suficient de groasa pentru a o proteja de tipatul furiei lui. -ntelegi? urla el de jos, astfel ca vocea lui rasuna n toate camerele. N-o sa ma parasesti niciodata! Sosise timpul. Chiar daca dormea profund nca de pe la apusul soarelui, ceva din sufletul lui JakeCumberland stia ca venise timpul. Se trezi brusc, aruncnd ct colo patura zdrentroascu care se nvelea de cnd era un copil, si sari pe podeaua goala de lemn, dintr-o singuramiscare agila. n timp ce-si tragea pantalonii, auzi un zgomot slab la usa cabanei; ogariisai simtisera si ei ca sosise clipa cea mare. Mai aveti si voi putina rabdare", murmura Jake. La auzul vocii lui, cei doi cini cu blana

aproape galbena se potolira. Jake si strecura minile prin mnecile roase ale unei camasivechi de cnd lumea, dupa care aprinse o luminare si ntredeschise usa doar ct sa laseanimalele nauntru. Cinii - att de slabi nct li se vedeau coastele pe sub pielea de-abiaacoperita de blana -se furisara n cabana, adulmecnd aerul n cautarea mncarii.,Poatemai trziu", zise Jake nchiznd usa Ogarii se asezara pe podea, cu botul pe labe. Ochii lor nrositi, stralucind ca niste taciunin lumina luminarii, l urmareau pe Jake cu mare atentie. Dupa ce acesta mai aprinsepatru luminari pe care le aseza una lnga alta deasupra chiuvetei, pe pervaz, trupurile lorse ncordara si cel mai mic scoase un usor scheunat. -Gura! ordona Jake. Cinele tresari si se ghemui si mai tare, fara sa mai scoata nici un sunet. Fumul celor cinci luminari umplea ncet-ncet camera, iar Jake se ndrepta spre cufarul din colt - cufarul mamei lui - si l deschise. Imediat sub capac se gasea un compartiment nu prea adnc, mpartit n sase mai mici, fiecare dintre ele continnd o ntreaga varietate de borcanase si de flacoane. Invelitoarea de altar voodoo a mamei lui se afla chiar sub compartimentul cel mare, dar Jake stia ca nu e bine sa o atinga nainte de a fi sigur ce licori si potiuni urma sa foloseasca. Imediat ce o despaturesti, vraja va ncepe sa lucreze, i spusese ea n copilarie. Asa ca trebuie sa fii pregatit. Tre' sa stii ce vrei sa faci si ce vei folosi." , JOar cum stii?" ntrebase Jake, cu ochii larg deschisi, foarte atent la miscarile mamei sale - ai carei ochi erau nchisi -, la modul n care si trecea minile peste obiectele din cufar, alegnd unele sticlute si lasndu-le pe altele neatinse. E vorba de magie, i raspunsese ea. Magia o sa-ti spuna." Acum Jake ngenunche lnga cufar si, asa cum facea mama lui cnd era mic, si trecu minile, la doar ctiva centimetri, pe deasupra compartimentelor. nchise ochii si-si lasa capul pe spate. -Ajuta-ma, implora el. Ajuta-m, mama! Cinii, aflati n spatele lui Jake, si ridicara capetele, si nu se mai miscara. n timp ce blana de pe spate li se zbrli, fiecare ridica o laba din fata. Cozile lor se ndreptara brusc. Ramasera n pozitia aceasta, complet nemiscati, ct timp Jake si tinu minile deasupra cufarului deschis. Mna dreapta a negrului se muta la stinga si la dreapta, dorind parca sa simta undele emanate de flacoane. La nceput, miscarea paru haotica, dar, pe parcurs, capata o forma, pentru ca dupa o vreme mna sa rmna suspendata n zona a cinci obiecte. Continund sa-si tina ochii nchisi si capul lasat pe spate, ncepu sa scoata pe rind obiectele alese. Cinii, nca ncordati, priveau fix mna stapnului lor. Dupa ce flacoanele fusesera asezate pe podea chiar lnga lada, Jake si deschise n sfrsit ochii. Foarte blnd, aproape re-verentios, ridica sertarul detasabil si-1 puse pe pat. Apoi, cu minile tremurnde, atinse nvelitoarea de altar a mamei sale. Nu o mai scosese niciodata din cufar -si nici nu o mai atinsese vreodata. Chiar si acum, nconjurat de plpitul luminarilor, ezita. Materialul nchis la culoare, legat strns cu o funda de un violet-nchis, paru sa pulseze n lumina difuza ca si cum o forma necunoscuta de viata se lupta sa se elibereze dintre falduri. Magia! Magia mamei lui!

Emotionat, Jake scoase materialul din cufar. l aseza pe masa si desfacu cu grija fundele, le ntinse frumos, dupa care le mpaturi asa cum obisnuia mama lui. Eliberat dinstrnsoare, un colt al crpei cazu usor ntr-o parte, iar broderia lui fina mngie usor mnalui Jake, ca si cnd l-ar fi invitat sa o atinga. Degetele lui Jake se apropiara de catifeaua fina. Culoarea ei de cerneala parea sa nghita lumina luminarilor ca o bestie lacoma. Brusc, Jake si ridica bratele sus de tot si scutura cu putere bucata de material, dupa care oaseza din nou. ntr-o secunda aceasta se ntinse, pliurile de catifea acoperind ntreagamasa exact ca mantia de ntuneric ce nconjurase cabana cu cteva ore nainte. Colturileei se potriveau perfect si atrnau cuminti imediat deasupra podelei. n mijlocul materialului fusese brodata o stea aurie, de forma unei pentagrame perfecte. Jake aseza cte o luminare n fiecare dintre cele cinci colturi ale ei si lumina lor combinata deveni si mai stralucitoare, ndepartnd umbrele ntunecate din restul camerei.

Totusi, materialul suferise o schimbare. Spatiul din interiorul pentagramei parea sa se fi deschis si, pe masura ce l privea tot mai intens, Jake avu senzatia ca se afla n fata unui abis imens. l cuprinse o usoara ameteala si simti cum se leagana nainte si napoi gata sa se arunce n ntuneric - un ntuneric ce l-ar absorbi exact ca incendiul care o nghitise pe mama lui cu patruzeci de ani n urma. Cinii ncepura sa mrie amenintator, dar tacura imediat ce Jake ntoarse spatele altarului pe care l crease. Unul ct unul, Jake ridica obiectele pe care le scosese din cufar. Erau trei borcanase si doua flacoane. Scoase capacul primului, lua pe deget un strop de praf de fildes si l scutura ntr-unui dintre triunghiuri. n timp ce flacara luminarii din dreptul triunghiului se mari, Jake murmura o incantatie scurta: Sa dea Domnul sa ai stomacul spintecat si maruntaiele mprastiate". Din al doilea borcan scoase ghimpele curbat al unui trandafir salbatic: Sa ti se sfsie pielea si sngele sa-ti nece ranile". A doua flacara prinse viata. ndeparta dopul de la unul din flacoane si duhoarea uleiului de sconcs umplu camera. n timp ce turna o picatura din lichidul uleios n fata celui de-al treilea triunghi, hranind suflul luminarii, buzele lui rostira o alta incantatie: Fie ca plamnii sa-ti arda si puroiul sati umple gtul". Urma un tep de porc spinos, iar acum patru luminari si aratau flacarile mndre: Sa-ti iasa ochii din orbite si ntunericul sa coboare asupra ta". n cele din urma, Jake deschise si cel de-al doilea flacon din care lasa sa se scurga o singura picatura. n timp ce flacara de la ultima luminare se nteti si acidul din sticluta fu rapid nghitit de catifea, rosti si ultima incantatie: Carnea sa-ti putrezeasca si cinii sa-ti mannce oasele". Cei doi ogari se apropiara ca si cnd ar fi mirosit hrana. nca o data flacarile unite ale luminarilor umplura camera cu o stralucire aurie. Jake se duse n coltul cel mai ndepartat al cabanei si ridica de jos una din traistele de pnza roasa n care aducea acasa vnatul prins n capcanele lui. Acum sacul nu continea nici o nutrie ori vreun viezure sau vreo vidra. n seara asta traista continea ceea ce capturase cu o noapte n urma. i ncet, cu grija, scoase lesul pisicii lui Kimberley Conway. Ochii animalului ramasesera deschisi si pareau sa-1 priveasca, asa cum statea nemiscata n mijlocul pentagramei. De pe raftul asezat deasupra mesei lua un cutit a carui lama se subtiase de-a lungul anilor de atta ascutit. In lumina stralucitoare a luminarilor, Jake Cumberland se apuca sa faca ce stia el cel mai bine. ntr-o jumatate de ora terminase. mpartise maruntaiele pisicii n patru parti egale, pe care le prli pe rnd la flacara uneia dintre luminari. Pielea pisicii, curatata de orice urma de came, statea atrnat deasupra celei de-a cincea luminari. Flacara i arsese o bucata de blana la fel de rapid pe ct fusese acidul nghitit de catifea. Dupa ce ispravi ritualul, Jake puse maruntaiele, pielea si capul pisicii la loc n traista si sufla n luminari. Fumul din camera ncepu sa dispara ncet, lund cu el miasma oribila a uleiului de dihor.

Praful alb din colt de mistret fu nghitit de bucata de catifea, alaturi de ghimpele de trandafir si de tepul de porc spinos. Gaura facuta de acid disparu si ea, si cnd Jake lua materialul de pe masa, acesta lua singur forma pliata pe care o avusese initial, i Cnd dangatul ndepartat al clopotului bisericii batu miezul noptii, Jake prinse crpa cu fundele violete si o aseza la loc n cufarul mamei lui. Fixa sertarul si nchise capacul. Chiar nainte de a pleca de acasa cu traista de pnza dupa el, Jake Cumberland si hrani cinii. Acestia se repezira nfometati asupra scheletelui pisicii, mrind si molfaind n timp ce sfsiau tendoanele si zdrobeau oasele cu falcile lor. Pendula imensa din coltul livingului ntunecat - un ceas ornat ntr-un stil nemtesc - ncepu sa bata ora exacta chiar cnd Ted rupea tipla de plastic de pe a doua sticla de votca. A doua sau a treia? Nu prea si aducea aminte, dar credea ca totusi era vorba de-a doua. Daca ar fi fost atreia sticla, pna acum ar fi dormit dus, dar nici pomeneala de asa ceva.

Nu i era deloc somn. Degetele si oprira miscarea, pentru ca Ted numara orele. ... Zece... unsprezece... douasprezece... treisprezece. Treisprezece? Ce dracu'...? Ca doar nu exista ora treisprezece - toata lumea stia asta. Scoase tipla, rasuci dopul, apoi duse sticla la buze si trase o dusc zdravana. Caldura familiara a alcoolului i cuprinse placut gtlejul si se rspndi n stomac. Si cuvintele lui Janet - cuvintele care i torturasera mintea toata noaptea - disparura pret de cteva secunde. Nu dorise sa zica asa ceva -n-avea cum! Fara el, ce-o sa faca? n plus, mai auzise el povesti din astea si nainte. Nu se plngea ea tot timpul ca nu mai suporta, ca, daca nu se lasa de baut, o sa plece n cele din urma? Dar ramasese n continuare alaturi de el si asa va face si acum. Doar l iubea. Nu putea sa traiasca fara el. , JDar ce naiba se ntmpla cu ceasul asta? Si, daca ma gndesc mai bine, cum de merge? Nu-mi amintesc sa-1 fi ntors. Sigur ca Janet sau unul dintre copii ar fi putut sa l porneasca fara ca eu sa stiu. Si totusi nu-mi aduc aminte sa-i fi auzit ticaitul." Ce fel de ceas mai era si asta de pornea asa din senin si mai batea si o ora aiurea? Ted se ntinse mai bine pe canapea si privi mai atent cutia de alama gravata a pendulei. Erau tot felul de cadrane - unul arata ora, unul, secundele, iar un altul, fazele lunii. Ceasul functiona bine mersi. si muta privirea pe cadranul ce indica secundele. l atragea ceva acolo, nu stia prea bine ce anume, probabil felul n care se misca exact nainte sa ticaie. Era... Mintea lui cauta un cuvnt care sa-1 descrie, apoi l gasi exact pe cel care se potrivea. ngrijit. Da, da, asta era. Curat si ngrijit. Exact cum trebuiau sa fie lucrurile. Numai ca nu erau asa. Se ridica, sprijinindu-se de biblioteca asezata n peretele de lng pendula, si se uita de jur mprejur. Chiar si-asa, ametit de bautura cum era, putea sa vada tapetul ondulat, zugraveala scorojita si petele de pe covor. Ce Doamne iarta-ma facuse Janet toata ziua? Doar el muncea n casa asta?" Privirea lui se fixa din nou asupra ceasului. Cteva minute dupa miezul noptii. Si n nici un caz ora treisprezece. O prostie! Ce idee stupida sa creada ca e ora treisprezece! Probabil ca numarase gresit. Atinse cu mna usita transparenta care i proteja cadranele si reusi sa o deschida dup cteva secunde. mpinse minutarul pna cnd acesta indica ora trei. Dar, n loc sa ticaie de si un sfert, pendula porni sa bata ora fixa. nca o data, Ted numara. Iar ceasul batu tot de... treisprezece ori. Se dadu putin napoi, dar nu-si putea lua ochii de pe cadran, de parca o forta nevazuta l tinea locului. Limbile se miscara din nou si pendula ncepu nca o data sa bata ora exacta. O smecherie! Trebuia sa fie la mijloc vreo smecherie. Limbile nu aveau cum sa se miste att de repede era imposibil. Dar cnd minutarul ajunse la ora noua, ceasul batu din nou de treisprezece ori.

Incapabil sa-si mute privirea de pe cadranul ceasului, Ted urmari cum limba se ndreapta din nou cu repeziciune spre doisprezece. Fara sa-si dea seama, si tinu respiratia n timp ce ceasul indica ora pentru a cincea oara. n timp ce dangatul adnc reverbera n ntreaga casa - o data, de doua ori, apoi de trei ori - Ted si dadu seama ca mai era ceva n neregula. Ceasul arata tot miezul noptii. Dar limba care indica minutele facuse o rotatie completa! Doar vazuse cu ochii lui. -A cincea oara, a sasea, a saptea bataie. Aha! Era stricat! ... Zece, unsprezece, doisprezece... Ted astepta, tinndu-si respiratia, ca ecoul ultimului dangat sa se stinga ncet. n final, cnd nu se mai auzi nimic, respira usurat. ntorcndu-se, si duse sticla la gura. Si ceasul mai batu o data. Scapa sticla din mina. -Janet? rosti el ncet numele sotiei sale. Apoi sopti din nou: Janet, ajuta-ma! Ultima bataie se stinse si ea. nainte de a ncepe iarasi, Ted strnse cioburile de pe jos

jumatate din continutul ei se varsase pe covor - si iesi grabit din living, trintind usa dupa el. Trecu prin foaierul imens, apoi prin sala de mese, nchiznd usile cu grija. , Acum snt n siguranta. Chiar daca ceasul va ncepe iar sa bata..." Nici nu-si terminase bine gndul, ca l auzi din nou. Dar nu nabusit - nu ca si cnd s-ar fi auzit dintr-o alta camera. Era chiar lnga el. Pendula! Asezata pe peretele din fata, ntre doua ferestre ce dadeau spre terenul viran din spatele garajului. Inima i-o lua la galop cnd ncerca s-si spuna ca nu era posibil, ca ceasul se afla n continuare n living, ca n camera asta nu era acelasi ceas. Dangatul lui se nteti, umplnd camera. Ted scapa din nou sticla, si si acoperi urechile cu minile, dar sunetul deveni si mai tare -att de tare, nct avea senzatia ca-i bubuie urechile. Nebun! nnebunesc!" Bjbi dupa clanta usilor masive ale salii de mese si reusi sa iasa. Se repezi n holul de laintrare, nsa dangatul l urma si aici. ntelese atunci greseala lui - acum auzea ambeleceasuri. - Janet? striga el pentru a doua oara, invocnd din instinct numele singurei persoane pecare se putuse baza ntotdeauna. Janet, unde esti? Sus. Era sus, n dormitorul lor. Trebuie sa ajung acolo! Trebuie sa ajung sus!" ncepu sa urce scarile, dar se mpiedica de prima treapta si de-abia reusi sa nu cada, tinndu-se de balustrada de mahon. Cnd se ndrepta, l cuprinse ameteala. i venea sa vomite. , Am baut prea mult. Am baut putin mai mult dect trebuia." Tinndu-se de balustrada cu ambele mini, reusi sa mai urce cteva trepte. Dangtul pendulei l lovi din nou. Cazu n genunchi si privi prin ntuneric. Atunci l zari. Acolo pe palier. Ceasul! Acelasi ceas din living si din sala de mese. Nuuuuu..." se jelui el, cu gura uscata de frica. ntorcn-du-i spatele pendulei, ncepu sa coboare disperat scarile, dar pe a treia treapta se mpiedica. ncerca sa se prinda de balustrada, nsa rata si se rostogoli pe scari n jos. Cnd atinse podeaua, o durere ascutita n umarul drept i taie respiratia. In ciuda durerii, se ridica cu chiu, cu vai, ncercnd sa gaseasca un loc - oriunde -numai sa nu mai auda sunetul acela ngrozitor. Oriunde se ducea, pendula era acolo, indicnd ntruna ora aceea imposibila. Bataile i torturau trupul ca loviturile unui ciocan. Mai ramasese o singura usa si Ted si ncerca norocul. Se afla chiar n capul scarilor care duceau n pivnita. ntunericul de dedesubt semana cu gura larg deschisa a unui monstru imens. Ted cauta, ngrozit, un ntrerupator. Becul se aprinse, mprastiind o lumina chioara. Cu inima nc btnd sa-i sparga pieptul, terorizat de loviturile imposibile ale pendulei, Ted cobor scarile. Dar chiar si-aici teribilul dangat l gasi.

-Opreste-te, sopti el, acoperindu-si urechile cu minile, dar acum sunetul parea sa vinachiar din capul lui, lovindu-se cu putere de craniu n ritmul batailor inimii. Avea un atac. Asta era. Era pe punctul de a face infarct. Cu capul plesnindu-i de durere, se mpinse n urmatoarea usa. Se mpiedica, iar dar de data asta, cnd cazu, o durere agonizanta i cuprinse mna. Tipnd, Ted si prinse ncheietura. Un alt val de ameteala si stomacul i se revolta. Vomita si se ntinse pe podea suficient de aproape, ca sa simta pe obraji caldura propriului lichid. Mirosul l facu sa verse din nou, dar de data asta se rostogoli pe spate si ncepu sa plng. -Nu, implora el, printre suspine. Nu vreau sa mor. Nu vreau. Dar avea sa moara - zacnd acolo, n camera ntunecata n care nu intrau dect cteva raze de lumina pe sub usa. Stia. Janet dormea sus, iar el o sa moara. O sa moara singur, beat. Mort de beat. -Nu. Nu. Nuuuu... O soapta. Un suspin. -Ajutati-ma... Va rog, ajutati-ma! Sa ma ajute cineva! i venea ncontinuu sa vomite. Se chinui sa se trasc ceva mai departe de balta de voma n care zacea, dar orice miscare nsemna o tortura agonizanta. Apoi, din adncul ntunericului care-1 nconjura ca o mantie, vazu ceva.

Un fel de ceata ce parea sa fie luminata din interior, ca si cnd mii de luminari invizibilesi-ar fi unit flacarile n aburul ciudat. Observa uimit cum ceata capata contur. Un chipputernic, cu ochi stralucitori, care i patrundeau pna n cele mai ascunse cotloane alesufletului. O halucinatie. Da, asta mi se ntmpl - am o halucinatie. Sau snt pe punctul de a-mi da duhul. Da, da... viata mi paraseste trupul, iar asta este spiritul trimis sa-1 conduca pe tarmurile dedincolo." -Ajutor, mai sopti el nca o data. Va rog, ajutati-m! Ceata paru ca se apropie de el sisimti o atingere - o mngiere fierbinte - pe obraz. Se auzi o voce. O soapta. Nici voce de barbat, nici de femeie: era ceva nepamntesc sitotusi foarte clar. -O sa-mi dai orice ti voi cere? Ted privi fix n ochii arzatori. -Da, raspunse el stins. Oh, Doamne, da. Dangatul teribil din capul lui Ted si mai domoli bataia. Greata din stomac nu mai era asa intensa. -Orice, implora el atunci. O sa fac orice. Numai ajut-ma! Simti din nou atingerea aceea care-i dadea fiori. ntr-o clipita durerea de la ncheietura si cea din umar disparura. n linistea adnc ce se lasa brusc, Ted Conway adormi. Dar chiar nainte de a se lasa n bratele somnului binefacator, ntelese ca ceva din el se schimbase. Nimic nu avea sa mai fie la fel vreodata. 13 -Jared? Sunetul se pierdu n bezna ce-1 nvaluia. La nceput, baiatul nu fusese foarte sigur ca auzise pe cineva strigndu-i numele. Dar vocea insista: -Jared! Vocea tatalui sau. Desi de-abia perceptibila, Jared o recunoscu imediat: avea tonul acela specific, de furie, ce nu disparea nici macar atunci cnd tatal lui nu bause. Era treaz acum? Jared nu putea baga mna-n foc. Apoi glasul se auzi din nou, de data asta ordonndu-i. Jared! Venea de undeva de foarte aproape de el si baiatul se ncorda. Se uita n stnga si-ndreapta, ncercnd s-1 zareasca pe Ted. Dar nu vedea nimic. Apoi, cnd tatal sau l strigaiarasi, Jared realiza ca se ratacise. Ce nebunie! Doar stia foarte bine unde se afla: n casa cea mare din St. Albans, n camera lui de la etajul al doilea. Numai ca acum nu se maiafla acolo. Era ntr-o ncapere imensa, goala. Fara mobila, fara covoare, fara nimic pepereti. Doar doua ferestre. Jared se apropie de una din ele, suficient de aproape ca sa seuite pe geam. Nimic. O ceata groasa l mpiedica sa vada ce este afara. Se simti dezorientat, ametit si mai, mai ca-si pierdu echilibrul, mpleticindu-se, se ntinseinstinctiv ca sa se agate de rama ferestrei.

Mna sa dreapta trecu prin ea, contopindu-se cu negura cenusie din afara camerei. LuiJared i ngheta sngele n vene. si retrase repede mna si pentru o secunda avu senzatia oribila ca bratul i disparuse. Dar nu! Era acolo, nu l durea, nsa... Ce naiba se mtmplase? Statu nemiscat cteva momente, privind concentrat spre locul acela nefiresc de undevenea strigatul. Apoi, ca si cnd ar fi fost trasa de o forta nevazuta, mna lui ncepu sa semiste ncet spre acelasi punct. -Nu! Cuvntul l ntepa ca piscatura unei insecte si Jared tresari. Sari brusc ntr-o parte, convins ca tatal lui se afla chiar n spatele sau. Dar camera era tot goala. Se rasuci. Acum, ceata sura de dincolo de geam facuse loc unei gauri negre ce parea fara fund; nauntru era un ntuneric de nepatruns. Bezna totusi adusese pe cineva odata cu ea. Hipnotizat, cu inima batndu-i nebuneste n piept, simti ceva ntinzndu-se spre el. Ceva ce dorea sa-i atinga sufletul. Urletul de groaza i ramase n gt, dar Jared mai gasi putere sa se ndeparteze de

fereastra si sa iasa n graba pe singura usa a camerei. Se trezi ntr-un coridor, un fel de pasaj lung ce se ntindea la nesfrsit n stnga si n dreapta. Se uita ntr-o parte si-n alta. ncotro s-o apuce? l cuprinse panica. Ambele directii semanau ca doua picaturi de apa. Dar trebuia sa se hotarasca ime... Se opri. Ceva venise aproape de el. Foarte aproape! si tinu respiratia, ascultnd. Tacere. Si totusi era acolo. O simtea; se apropia si mai tare. I se facu parul maciuca si un fior de spaima i cutremura corpul din toate ncheieturile. n spatele lui! Era chiar n spatele lui si parca-i simtea atingerea. Daca l atingea, avea sa moara. Va muri si va fi nghitit pe vecie n bezna oribila, pe care o ntrezarise de partea cealalta a ferestrei. Apoi, nca o data, l auzi pe tatal lui strigndu-1. De data asta, Jared hotar ca trebuie sa vada de unde vine vocea si o lua la goana pe hol. Pentru o clipa crezu ca scapase. Si din nou simti. Era acolo - lucrul acela invizibil ce venea din ntuneric iesise din camera si l urmarea. l ajunsese din urma. ncerca sa alerge mai repede, dar, indiferent ct de repede alerga sau ncotro se ndrepta, coridorul nu se sfrsea. La un moment dat, dadu peste o rascruce si Jared ncepu, cu disperare, sa spere. Se ntoarse si o lua pe un alt coridor. Brusc, din neant, drumul se nchise. Sora Clarence, amenintndu-1 cu degetul, i arunca priviri furioase. Jared facu stnga mprejur si o lua n alta directie. Din nefericire, aici i taie calea parintele MacNeill, care ncepu sa-1 blesteme, ndreptnd nspre el un crucifix, de parca el ar fi fost diavolul nsusi, pe care trebuia sa-1 alunge. Se ntoarse din nou, dar se trezi n fata unui negru urias, ce rnjea rautacios, ncercnd sa-1 apuce de gt. Cu ultimele puteri, Jared se smulse de lng el si fugi mncnd pamntul. Rataci ntr-o parte si-n alta, dar, oriunde se ducea, dadea peste calugarita, preotul sau negrul care voiau sa-1 strnga de gt. Auzi din nou vocea tatalui sau: - Pe-aici! Vino pe-aici! Urmari glasul, cu dusmanul nevazut pe urmele lui. Sfatuit ncontinuu de vocea parinteluisau, Jared alerga pn cnd simti ca nu mai poate respira. Cu plamnii arznd si cu inimape punctul de a exploda, se prabusi pe podea, horcaind sufocat. Teroarea si epuizarea lcoplesira. Izbucni n hohote de plns. Apoi, nghetat de frica, simti cum forta din ntuneric l nconjoara si l prinde cu gheareputernice, aruncndu-1 ntr-o disperare crunta. Era sleit de puteri si nu se mai simtea nstare sa se lupte cu ea. Nu mai putea fugi. Nu se mai putea ascunde. Nu i mai putea scapa.

Era terminat. Dupa o secunda sau poate o eternitate, cine mai stie, Jared auzi din nou vocea tataluisau: - Deschide ochii, Jared! Facuse ntocmai, dar nu vazu nimic. Era nghitit att de adnc de vrtejul beznei de afara, nct nici o lumina nu mai avea cum sa ajunga pna la el. Apoi, din strafundul ntunericului, ncepura sa straluceasca doi taciuni aprinsi. Luminitele se faceau din ce mai mari, pe masura ce se apropiau de Jared. ncet, ncet cpa-tara o forma clara. Si nu erau lumini, ci ochi. O pereche de ochi aurii, luciosi, cu pupilele ca doua lame. Pareau sa fie luminati din interior si, cnd ajunsera chiar lnga el, i dezvaluira si chipul din spatele lor. O fata ntunecata, acoperita cu solzi. Narile - doua gauri din care se scurgea un lichid. Gura - o taietura adnca, din care atrna o limba imensa si baloas. Paralizat de himera ngrozitoare, Jared ntepeni cnd creatura se apropie de el. Simti cum l plesneste usor cu limba pe obraz, pe falca, apoi cum coboara nspre picioare. Ori de cte ori l atingea, avea senzatia ca o lama fina i cresteaza pielea. Dar, n loc sa-i curga snge din rani, rmnea doar tremurul unei nfiorari.

Limba continua sa se miste, cercetndu-i fiecare particica a corpului, si, pe nesimtite, o raceala nefireasca i patrunse prin toti porii, ca si cnd ar fost prins n tentaculele nemiloase ale unei plante carnivore. l invada cu repeziciune si stia ca nu mai poate face nimic. Pentru prima data de cnd ncepuse cosmarul, Jared deschise gura ca sa tipe. Era nsa prea trziu. Devenise captivul fiintei de gheata, ntunericul pusese sta-pnire pe sufletul lui. Kim tresari ca strabatuta de un soc electric. Se trezi buimacita, cu corpul scuturindu-i-se exact ca al unui cine care vrea sa-si usuce blana. - Jared? se auzi ea strignd. Jared, s-a ntmplat ceva? De ce oi fi facut chestia asta?" se ntreba fata si timp de cteva secunde ramasenemiscata, ascultnd linistea din camera ntunecata. Nimic. Doar tipatul ndepartat al unei bufnite, sunetul scos de insecte, zgomotele obisnuitedintr-o casa veche, ticaitul linistitor al ceasului desteptator asezat lnga pat. Nu-si mai aducea aminte daca a visat ceva sau nu. Dormea dusa si n secunda urmatoare era perfect treaza. Treaza si ngrijorata pentruJared. Legatura dintre gemeni!" Dar n-avea sens. De ce simtea asta tocmai acum, n miez de noapte? Ridica ceasul si lnclina spre geam, unde razele pale ale lunii aruncau un strop de lumina. Putin dupa 3.30dimineata. De obicei, cnd se ntmpla asa ceva, si ea, si Jared erau treji. De fapt, de celemai multe ori, erau mpreuna cnd se stabilea legatura aceea speciala dintre ei. Dar eacitise si despre gemeni care experimentasera conexiuni puternice. Fiecare simtea cndcelalalt avea probleme sau necazuri. Daca era ranit sau bolnav, cam asa ceva. Se puteaoare ntmpla si cnd dormeai? Dndu-se jos din pat, Kim si puse pe ea vechiul halat de baie, nsusit de la fratele ei, cndacestuia i ramasese mic, si se ndrepta spre usa. Asculta din nou, de data asta ncercndsa sesizeze zgomotele facute de tatal ei. Daca nu adormise nca? Daca ar fi dat peste ea, ar fi tipat sau ar fi pus-o sa stea cu el la palavre. De fapt, ar fi vorbit numai el, iar ea ar fitrebuit sa asculte pentru a nu stiu cta oara povestea lui despre ct de nedreapta esteviata. De parca ar exista cineva pe lume care sa sustina ca viata e justa! Cel putin ea si Jareddevenisera perfect constienti de chestia asta cu mult timp n urma. si lua inima n dinti si ntredeschise usa, uitndu-se prin crapatura. Dintr-una dintrecamerele de jos razbatea suficienta lumina nct sa vada ntregul hol, inclusiv camera luiJared, aflata n partea cealalta a mezaninului. Kim se opri si asculta din nou cu atentie. Pentru ca nu auzea lici un sunet de la parter, merse lipaind repede pe coridor pna la usa fratelui ei. -Jared? sopti ea. Jared! Auzi un scncet slab: - Scout? Dar Scout dormea ntotdeauna profund si Jared de-abia reusea s-1 trezeasca dimineata. Rasuci minerul sferic si simti un declic. Dupa ce deschise usa, privi nauntru. Imediat Scout veni la picioarele ei si se gudura pe lng ea, cernd sa fie scarpinat. - Ce e, baiete? ntreba Kim. Deschise usa si mai mult si se aseza n genunchi, ca sa-1 mngie pe gt si pe spate, acolo unde stia ca-i place lui Scout. O secunda mai trziu nsa, cinele pleca de lng ea si se

repezi lnga fereastra deschisa, unde ncepu sa se agite, sprijinindu-se ntr-o laba, iar cu cealalta zgriind nelinistit geamul. -Oh, nu, sopti Kim. Si Muffin tot asa a... Muffin! Poate asta era! Poate nu era vorba de Jared! Poate Muffin ncerca sa intre n casa si eu am simtit cumva!" Traversa camera si privi afara n noapte. -Muffin? striga ncet Kim. Apoi, doar ct sa o auda pisica. - Pis, pis, pis... Hai, Muffin! -Kim? Speriata de vocea fratelui ei, Kim se ntoarse si dadu peste Jared. -Isuse, Kim, ce cauti n camera mea? Ct e ceasul? - Trei jumate, raspunse ea. M-a trezit ceva. Eram ngrijorata din cauza ta. -Ei, nu mai spune! se enerva Jared. Erai att de ngrijorata, nct ai venit pna aici ca sa strigi dupa blestemata aia de pisica. Kim ramase muta de uimire. Jared nu-i vorbise asa niciodata - niciodata! -Chiar mi-am facut griji pentru tine, protesta ea. Dar cnd Scout s-a dus la fereastra si

eu... -Auzi, n-ai vrea tu sa te duci napoi n pat? i-o taie el. -Scuze, draga! se ratoi si Kim. Data viitoare cnd o sa mi mai fac griji, o sa ma ntorc pe partea cealalta. -Asa sa faci! mai adauga Jared, aruncndu-se pe perna si ntorcndu-se cu spatele la ea. Acum lasa-ma n pace, bine? ,JPai, daca asa vrei, asa sa fie!" si spuse Kim si se ndrepta spre usa. Dar, nainte de a iesi din camera, se ntoarse din nou: -Jared? Esti sigur ca nu ti s-a ntmplat nimic? Jared ofta plictisit. -Aoleu, ce trebuie sa fac ca sa scap de tine? Sa chem un doctor? nchide naibii usa aia si lasa-ma n pace! Kim trnti usa n urma ei suficient de tare, ca sa-1 enerveze si mai rau. -Isuse, i se plnse el lui Scout, care se asezase lnga pat, dnd cu laba nspre el. De parca ar fi fost vina mea! Dar, n timp ce ncerca sa adoarma, avu senzatia vaga ca visase ceva urt - un cosmar n care alergase prin holurile casei, ncercnd sa scape de sora Clarence, de parintele MacNeill si de un negru urias, care i se paruse cunoscut, dar pe care nu-si mai amintea cum l cheama. Dar nu Kim venise sa-1 salveze, ci tatal lui. Tatal lui!? De parca ar fi fost n stare! Daca ar da vreodata de vreun necaz, probabil ca tatal lui ar fi prea beat ca sa-1 poata ajuta si l-ar lasa sa moara. Apoi, amintindu-si ceea ce auzise din ntmplare mai devreme, n timp ce parintii lui se certau, se ntreba daca mama lui chiar avea de gnd sa-1 paraseasca. Probabil ca nu - doar o mai spusese deattea ori nainte. Jared se foi n pat si Scout l zgrie din nou cu laba. -Ce-i cu tine, baiete? Sezi! Treci la culcare, da? n loc sa respecte comanda stapnului sau, clinele alerga la fereastra si dadu cu laba n geam. Dndu-si seama ca Scout nu avea de gnd sa se potoleasca, Jared se apropie si el de geam si se uita afara. -Ce-i, baiete? ntreba el. Ce e afara? Scout alerga la usa de data asta, scheunnd agitat. -Bine, bine, am priceput, mormai Jared. si trase blugii pe el si un tricou, iar n picioare si puse o pereche de tenisi. Cnd deschise usa, cinele o zbughi pe scari. Scout trecu prin sala de mese, apoi disparu n bucatarie, nainte ca baiatul sa ajunga pe palier. Se opri la mijlocul scarilor, ascultnd cu atentie. Erau toate sansele ca tatal lui sa fi adormit de mult, dar nu se stia niciodata. Jared socoti ca e mai bine sa nu se gndeasca la asa ceva. Cobor n graba si restul scarilor, trecu prin sufrageria ntunecata si intra n bucatarie, unde Scout tot zgria usa din spate si chelalaia, cernd sa fie lasat afara. Jared privi pe fereastra, ncercnd s-si dea seama de ce cinele era asa de agitat, dar nu vazu nimic. Tocmai se pregatea sa deschida usa, cnd si aminti ce i se ntmplase lui Muffin. Dupa spusele lui Kim, pisica sarise pe fereastra si disparuse. Probabil ca a mncat-o vreun raton sau cine stie ce animal. Pisica idioata! Si totusi, daca afara era ceva si Scout se ducea dupa el..." Oftnd, Jared cauta peste tot pna gasi o bucata de sfoara veche, pe care o lega strns de zgarda lui Scout. Apoi lasa cinele sa iasa pe usa, asteptndu-se ca acesta sa faca doar ctiva pasi prin gradina, dupa care sa ridice piciorul ca sa urineze. n schimb, Scout o lua

la goana catre magazie, lesa improvizata zgriindu-i palma lui Jared. si nfasura sfoara de cteva ori n jurul ncheieturii, reusind astfel sa opreasca animalul, dar, cum Scout continua sa traga, baiatul mai cobor cteva trepte pna n gradina. Cinele l tr dupa el pna n spatele magaziei, unde se urca pe zidul cladirii cu labele din fata. Si atunci, n lumina lunii, Jared o vazu. Agatata cu capul n jos si cu limba atrnnd, era Muffin. Pielea pisicii fusese ntinsa si batuta n cuie pe perete, cu picioarele desfacute si coada frumos curbata, de parca Muffin ar fi ncercat sa se catere. Desi nu putea ajunge la ea, Scout se tot ntindea, doar, doar o atinge capul pisicii. Jared privi mult timp lesul lui Muffin, apoi se apropie si l smulse de pe zid. Era pe punctul de a-1 azvrli ntr-unui dintre tomberoanele de gunoi, cnd se razgndi.Daca o gaseste Kim de dimineata? Mai bine o pun n alta parte." si aminti de cutiile de mpachetat pe

care le depozitase n grajd. Lasndu-1 pe Scout, care scheuna lnga cadavrul motanului, Jared intra n cladire. Un moment mai trziu se ntoarse. -OK, Scout, spuse el ncet, dar ferm. Cine a facut asta? Arata-mi cine a fcut-o, Scout. Gseste-1, baiete! Drept raspuns, cinele ncepu sa miroasa locurile de primprejur. Apoi, lund urma unui miros, se ndrepta spre tufele din partea de est a proprietatii. Cu sfoara ntinsa la maximum, Jared l urma pe Scout pna la marginea padurii, unde se opri. , Poate ca ar fi mai bine sa ma ntoarc si sa ncerc sa gasesc o lanterna, se gndi el. Dar cine naiba stie n ce cutie trebuie sa caut? n plus, luna e nca sus si noaptea-i clara." Iar Scout vedea orice, chiar si pe ntuneric. -Hai, baiete, spuse el ncet, razgndindu-se. Sa mergem! Mergnd foarte aproape de cine, cam la o jumatate de metru n spatele lui, Jared pomi pe una din aleile ce ducea n inima padurii. Scout amusina pamntul cu miscari rapide, ducndu-1 tot mai departe. Apoi, exact cnd Jared se hotarse sa se ntoarca, Scout ngheta, cu un picior ridicat si cu coada ntinsa. Jared se strecura putin mai n fata si se lasa n genunchi, ncerca sa zareasca ceva prin ntuneric, dar la nceput nu observa nimic. Apoi, de-abia vizibila, ntrezari silueta unei cabane. -Aici? ntreba el. De aici a venit? Scout tremura, scheunnd agitat. Apoi se ncorda. Simtind cum se tensioneaza muschii cinelui, Jared ramase si el nemiscat, ascultnd. Auzea ceva venind din partea stinga. Nu foarte clar. Un sunet fin, ca si cnd s-ar fi miscat ceva n tufisuri. Ceva sau cineva?' Inima lui Jared ncepu sa bata nebuneste si pret de o clipa fu sigur ca acolo era ceva - sau cineva - si ca l auzise. Tufisurile fosnira din nou, apoi se auzi un alt fel de zgomot. O ramura rupta? Se auzi din nou. Mai aproape de data asta. Mult mai aproape. Cu degetele strns nclestate pe zgarda lui Scout, trase cinele napoi. -Hai, Scout, sopti el. Mai bine... nainte de a-si termina propozitia sau de a face vreo miscare, noaptea fu sfsiat de un zgomot asurzitor ce se isca n fata cabanei. O secunda mai trziu, urletul se transforma n urletele furioase ale unor ogari. Usa de la cabana se deschise. Cineva tinea ridicata o lampa cu ulei care arunca o lumina galbuie. -Cine-i acolo? striga o voce aspra. Te avertizez! Arata-te la fata imediat, ca de nu, pun clinii pe tine! La adapostul hamaiturilor scoase de ogari, Jared se repezi napoi pe alee, tragndu-1 pe Scout dupa el. Douazeci de minute mai trziu, se furisa n casa, pna n camera sa. Se dezbraca si se

baga n pat. Desi fusese plecat doar o ora, avu senzatia ca statuse treaz toata noaptea. Dar n-avea importanta cum se simtea - aflase tot ce voia sa stie. Descoperise, si acum stia ce avea de facut. 14 l parasesc. De data asta, chiar l las." Fusese ultimul gnd al lui Janet nainte de a adormi si tot cu el se trezi n minte cnd suna ceasul desteptator. Se dadu jos din pat, dar se opri. Ceva se schimbase. Asculta. n casa nimic nu parea sa fie diferit. O mierla cnta n gradina, din departare se auzeacucurigul nu tocmai convingator al unui cocos si, cnd se duse la fereastra, nu vazu dect o dimineata nsorita si un cer senin pe care pluteau ctiva nori albi, pufosi. Privi cu atentie prin curte si, cnd dadu cu ochii de iedera care nvaluia fiecare centimetru al gradinii cu tentaculele ei lacome, avu un atac de claustrofobie. Nu mai putea sa respire normal, iar minile ei - nu, tot corpul - erau nfasurate n rnduri de haine de care nu putea scapa. Doamne, Dumnezeule, ce se ntmpla cu ea? Se sufoca; de-abia putea sa se miste... ,,Nu! Nu ma sufoc. Doar iedera e de vina. Imediat ce casa si gradina au sa fie eliberate..." Refuza sa-si mai duca gndul pna la capat.

Plec, si reaminti ea. Plec de aici." Se ndeparta de fereastra si arunca o privire prin camera. Mai toate hainele ei erau nca mpachetate n cutiile aduse de la Shreveport. Lucrurile copiilor erau si ele n mare parte strnse. Or intra toate cutiile alea n Toyota? Va trebui sa mai fac totusi niste bagaje... Toyota! Unde e?" Se duse din nou la fereastra si privi locul gol unde parcase Ted masina cnd se ntorsese acasa cu o zi n urma. A lasat-o, oare, n magazie? Desigur c nu - a lasat-o afara, pentru ca si petrecuse restul serii cu bautura lui. Cnd iam spus, n cele din urma, ca l parasesc, de-abia se mai tinea pe picioare, daramite sa..." Brusc, ntelese. Daca el a luat masina, atunci ea ce facea? Panica care o cuprinse la vederea locului gol se transforma n furie. Ct de beat trebuie sa fi fost ca s-si nchipuie ca, daca avea sa mi ia masina, eu voi rmne aici? Dar era prea beat ca sa conduca." O cuprinse frica si se lasa pe pat, emotiile golind-o brusc de orice energie. ntinse instinctiv mna dupa telefon. De cte ori am facut asta? De cte ori am sunat la politie, la spitale, chiar si la morga, cautndu-mi barbatul? Le-am pierdut numarul!" De-abia cnd ridica receptorul vechiului telefon, si dadu seama ca acesta nca nu fusese conectat. Tipul de la telefoane trebuia sa vina astazi. Dimineata sau dupa-amiaza?" Nu-si mai amintea. Apoi nu-i mai ps. O rezolv eu ntr-un fel, si spuse ea. Mai nti sa ma mbrac, sa prepar micul dejun, sa-i trimit pe copii la scoala si se rezolva. Se ntoarce el. ntotdeauna se ntoarce. Si cnd o veni..." Cnd va veni, ea va fi pregatita. Va face un bagaj pentru ea, o geanta pentru copii si, imediat ce o sa apara, va lua masina si gata. i va pune pe Molly si pe Scout pe bancheta din spate, va lua copiii de la Sfintul Ignatiu si vor pleca. si puse o rochie, o ridica pe Molly - care se freca la ochi somnoroasa - din patutul ei, descuie usa dormitorului si se ndrepta spre bucatarie. Kim pusese deja de cafea si tocmai scotea niste cereale si lapte din frigider. Nici urma de Jared, care se trezea de obicei mai devreme dect Kim. -Unde-i fratele tau? ntreba ea Ochii lui Kim se ntunecara si ridica din umeri. - Doarme, cred, raspunse ea. Tonul indiferent spunea totul. Au auzit, se gndi Janet. Amndoi au auzit ntreaga tarasenie." -Banuiesc ca stii ca am hotrt sa-1 parasesc pe tatal tau, spuse ea cu grija. Kim se uita la ea. -Vrei sa zici ca ne ntoarcem la Shreveport? Jane ezita, apoi dadu din cap. Acum ca rostise Kim cuvintele cu voce tare, si dadu seama ca de data asta intentiile ei erau clare. si musca buza, ncercnd sa nu plnga, dar nu se mai putu abtine.

- Nu mai pot suporta, zise ea, suspinnd ncet. Eu nu mai pot si nici voi nu mai puteti. Habar n-am cum o sa ne descurcam, dar nu vad o alta cale de iesire. Eu... Janet se aseza pe unul dintre scaunele de bucatarie, n timp ce Molly ncepu si ea sa plnga. Kim o lua pe sora ei mai mica din bratele mamei sale. -O sa fe bine, mama, raspunse Kim cnd Molly se mai linisti. Vedem noi. Eu si Jared o sa ne cautam o slujba, ceva dupa orele de curs... Se opri brusc, si Janet si dadu seama ca mai intrase cineva n camera. Nu, se ruga ea n gnd. Da Doamne sa nu fie Ted! Nu acum. Nu chiar acum. Mai da-mi putin timp." Dar cnd se ntoarse, vazu ca era Jared. Fiul ei statea n prag, cu geaca lui veche de blugi aruncata neglijent peste umeri. si tinea capul plecat si se uita fix la Kim. -Ce vrei sa spui cu: O sa ne cautam o slujba dupa scoala"? ntreba Jared. Janet dadu sa vorbeasca, dar Kim fu cea care i raspunse: -Mama zice ca ne ntoarcem la Shreveport. Dupa noaptea trecuta... -Mda, bine, i-o reteza Jared, dndu-si ochii peste cap, batjocoritor. Mama nu pleaca nicaieri. Nici unul din noi nu pleaca.

Dnd ironic din cap, se ntoarse si iesi pe usa. -Ne vedem la scoala. Disparu nainte ca Janet sau Kim sa apuce sa zica ceva. Usa de la intrare se trnti. Pentru ca Molly ncepu sa plng din nou, Janet si nghiti cu greu lacrimile. -Oh, Doamne, spuse ea cu vocea gtuita de emotiile care o copleseau din ce n ce mai tare. mi pare rau. mi pare att de ru. Cum am putut sa va fac sa treceti prin attea? si ngropa fata n mini, izbucnind n hohote de plns. -O sa fie bine, mama, o auzi pe fiica ei. Kim i puse mna pe umar. -Imediat ce plecam de aici, totul va fi bine. Cincisprezece minute mai trziu, dupa ce facuse curat n bucatarie, Kim pleca si ea la scoala. De-abia pe la mijlocul drumului ntelese ce se ntmpl. Niciodata n viata ei nu plecase la scoala singura! Pna n dimineata asta, Jared o nsotise ntotdeauna. Dar nu si astazi. Astazi mergea de una singura. Si mai era ceva: astazi nu-1 mai gasea pe Jared n acel colt special din mintea ei, unde i simtea prezenta de cnd se stia ea, unde era bine ascunsa legatura aceea speciala dintre gemeni. Astazi, legatura disparuse. Astazi, era pentru prima data singura. 15 Problema cu functia de primar n St Albans - de fapt, n orice alt oras din lume - era ctrebuia sa fii dragut cu fiecare n parte, fie ca l placeai, fie c nu. n cazul barbatului carestatea acum n fata lui Phil Engstrom - care era primar de mai bine de zece ani siintentiona sa ramn n aceeasi pozitie cel putin douazeci de ani de acum ncolo problema devenea un fel de sabie cu doua taisuri. Vizitatorul primarului din dimineataaceea era parintele MacNeill, un alegator pe care se baza -desi preotul l asigurase cbiserica fusese dintotdeauna deasupra politicii -si, de asemenea, duhovicul lui PhilEngstrom. Preotul accentua intentionat cuvntul ntotdeauna cnd mentiona asa-zisuldezinteres aratat politicii de catre biserica, ca si cum n felul acesta ar fi reusit sa-1convinga pe domnul Engstrom de veridicitatea spuselor lui. Faptul ca primarul nu lplacuse niciodata n mod special pe MacNeill punea si mai multe paie pe foc, dar celputin n dimineata asta nu era n joc nimic la fel de important ca sufletul lui. Desigur, sentimentele pe care le avea fata de preot i aduceau o bila neagra n confesional. Ca sanu mai vorbim c, daca punea la socoteala si ncercarile lui repetate din ultima vreme dea sari peste slujba de duminica, preferind cele optsprezece gauri ale noului teren de golfdin Valhalla, fara ndoiala ca l astepta o eternitate n Purgatoriu sau poate chiar mai rau. Iar acum, ca preotul ajunsese la scopul real al vizitei sale dupa zece minute deconversatie politicoasa, Engstrom afisa cel mai sincer interes posibil. -Nu mi se pare tocmai potrivit ca vechea casa Conway sa se transforme n hotel, spusepreotul. Zona aceea a fost dintot-deauna una rezidentiala si, daca dam voientreprinderilor comerciale sa prinda radacini acolo, cum mai putem noi protejaintegritatea locurilor din vecinatate? Engstrom se lasa pe spate, sprijinindu-se de spatarul scaunului, cu minile ncrucisate pestomacul care ncepuse sa se rotunjeasca mai mult dect trebuie din cauza minunatelorfripturi de pui facute de sotia sa.

-Nu snt sigur ca nteleg unde vreti sa bateti cu asta, raspunse el, nghitindu-si excesulde saliva si aruncndu-i o privire nedumerita. Mie mi se pare ca un pic de renovare laresedinta familiei Conway nu poate dect sa aduca un bine comunitatii. E pacat sa lasi ocasa veche ca aceea sa fie acoperita de iedera, nu? Nici nu snt prea multe case acolo, nPontchar-train, si mai este situata si la capatul strazii, destul de izolat, asa ca nu vad cemari modificari ar aduce mprejurimilor. Expresia de pe chipul preotului se schimba rapid, dar Engstrom nu prea si dadu seamadaca e de bine sau de rau. -Normal ca, daca e ceva de care nu stiu, eu de-aia snt aici ca sa va ascult, mai adaugael, zmbind radios. Asa cum snteti si dumneavoastra alaturi de mine cnd nu prea sntcuminte, corect? Parintele MacNeill zmbi la rndul lui, dar Engstrom nu simti nici un pic de caldura n el. -Este o casa veche minunata, zise preotul aprobator, dar ceva din vocea preotului l

avertiza pe primar sa se pregateasca pentru ceea ce avea sa vina. nsa nu prea snt sigurca membrii familiei Conway reprezinta genul de oameni pe care am vrea sa-i ncurajam. Aha! gndi Engstrom. Asta era buba!" -Si de ce spuneti asta? ntreba el. Adica, stiti ceva despre ei de care noi n-avem habar? Parintele MacNeill si strnse buzele si chipul i se naspri, semn ca urma sa se confeseze primarului. Sigur pe el, preotul se apleca putin n fata si si roti atent privirea prin birou ca si cnd ar fi cautat vreun spion care ncerca sa traga cu urechea. -mi promiteti ca tot ce va spun ramne ntre noi...? ncepu el, invitndu-1 parca pe Engstrom sa-i jure ca tot ce va auzi este strict confidential. -Va rog sa considerati acest birou drept propriul confesional, raspunse primarul, ntelegnd aluzia. Ati fi uimit de lucrurile pe care le-am auzit aici si snt fericit sa va pot spune cu mna pe inima ca nici o persoana din St. Albans nu a regretat vreodata ca a stat de vorba cu mine. Parintele MacNeill nca mai ezita, vrnd parca sa se hotarasca, desi Engstrom l banuia ca facuse o pauza doar ca sa decida ct venin sa strecoare n cuvintele sale. -E... diavolul, rosti n cele din urma preotul. Ori de cte ori un barbat din neamul Conway a trait n oras, s-au ntmplat numai nenorociri. n urmatoarele cinci minute i relata moartea lui George Conway, de parca Phil Engstrom nu auzise povestea nainte. -n calitate de pastor spiritual al comunitatii noastre, pur si simplu nu snt de acord cu prezenta lui aici, spuse ca o concluzie parintele MacNeill. Phil Engstrom se lasa pe spate n scaunul lui si dadu din cap satisfacut. -Apreciez ca m-ati informat despre toate astea, parinte Mack. Sincer, apreciez. Si va asigur ca voi lua n consideratie tot ce mi-ati spus daca vreun Conway va cere o autorizatie consiliului. Se uita la ceasul de pe perete ntr-o maniera ct mai evidenta, pentru a fi sigur ca vizitatorul si imagineaza ca el verifica pe furis ora. Datorita unor oameni ca dumneavoastra orasul a ajuns ce este astazi, continua el, lansndu-se n ceea ce Marge numea Discursul de Dat Afara". Preotul era deja n picioare, asa ca Engstrom se ridica si el rapid, ocoli biroul si l conduse pe musafir pna la usa. si continua discursul, aseznd o mn ferma n jurul umerilor preotului. Stiu ct de ocupat snteti si v ramn profund recunoscator pentru faptul ca v-ati rupt din timpul dumneavoastra pretios. Cnd parintele MacNeill pleca, Phil Engstrom se ntoarse la birou si se aseza n scaunul directorial de piele, o investitie aprobata de consiliu de-abia cu un an n urma, si se roti n el pentru a arunca o privire pe fereastra. Nu se mai satura de privelistea aceasta. Piata orasului se ntindea mndra n fata lui, iar n spatele ei, aranjate frumos, un sir de case vechi, desavrsit amenajate. Cladirile fusesera construite fiecare pe un teren de cel putin o jumatate de acru, la adapostul stejarilor uriasi si al magnoliilor bogate, care pareau sasi arunce umbra proaspata peste ntregul oras. Singura care strica peisajul era biserica Sfntul Ignatiu, care strapungea cu turla ei semeata umbrarul frunzos. Era un cui n coasta lui Phil Engstrom, care i reamintea n permanenta ca el nu reprezinta singura putere din St. Albans si ca, daca voia sa-si pastreze functia, ar face bine sa acorde mai multa atentie vorbelor parintelui MacNeill. Nu ca i-ar fi pasat de ceea ce i spusese preotul; ideea ca prezenta lui Ted Conway era malefica l facea sa pufneasca n rs. Totusi, daca un om dorea sa ramna n scaunul acela urias de piele - iar lui Phil Engstrom i placea la nebunie statutul de primar n St. Albans -,

trebuia sa-si aleaga bataliile cu grija, iar cea a lui Ted nu era una n care merita sa se implice. Poate ca ar fi bine sa faca si el putine valuri prin oras. Sigur ca da, daca l lasa pe parintele MacNeill sa puna laba pe problema asta, va trebui sa gaseasca ceva nou - ceva trivial, de preferat - prin care sa zadarniceasca planurile preotului, astfel nct MacNeill sa nu-si imagineze vreun moment ca el e singurul care taie si spnzura. Oftnd si ntrebnduse daca nu cumva e corect, acum, ca i-a oferit sprijinul preotului, sa si dedice cteva duminici terenului de golf, se ntinse spre birou. Cteva telefoane bine plasate vor constitui o baza buna pentru crearea unei adevarate opinii publice" care se va ridica mpotriva planurilor lui Ted Conway asta. Dar exact cnd degetele lui atinsera receptorul, aparatul prinse viata si auzi vocea lui Myrtle Pettibone venind prin interfon. -Un anume domn Conway doreste sa va vada, i spuse secretara. Ted Conway, mai exact. Phil ezita, dar numai pentru un moment. Macar sa arunce si el o privire asupra puiului caruia se pregatea sa-i taie capul.

-Bine, trimite-1 la mine, exclama el, pregatindu-si zmbetul cel mai cald de ntmpinare. Nu-1 lasa sa astepte, Myrt! Pof-teste-1 imediat nauntru! O jumatate de ora mai trziu Phil Engstrom se gasea din nou singur n biroul sau, dar, cnd ridica telefonul, intentia lui nu era deloc sa naruiasca planul lui Ted Conway. De fapt, n ultimele treizeci de minute si schimbase radical parerea despre aceasta chestiune. Ted Conway se dovedise a fi total diferit, ntrecndu-i toate asteptarile. De fapt, era chiar un tip de treaba, cu picioarele pe pamnt -ncntator", ar fi fost cuvntul folosit de sotia lui -, si tot ceea ce i spusese era foarte rezonabil. La sfrsitul ntlnirii, Phil Engstrom ntelese ca Ted Conway nu este numai un barbat cu care te puteai ntelege, ci si un tip pe care ti-1 doreai si ca prieten. Si daca tot avea sa i se mpotriveasca parintelui MacNeill pentru ca sigur asa va face -, barem sa o faca ntr-un mod ct mai subtil. Formnd numarul de acasa, Phil batea nerabdator cu degetele pe birou n timp ce astepta ca Marge sa raspunda. Cnd, n sfrsit, i raspunse, Phil ncerca sa-si ascunda ct putu de bine chiar si cel mai mic semn de enervare. nvatase cu multi ani n urma ca n-are rost sa bati calul, dect dupa ce ti faci treaba cu el. -M-am gndit ca ar fi bine sa-i invitam la cina pe nou-veniti, spuse el dupa ce sotia lui termina de repetat cuvnt cu cuvnt discutia purtata cu mama ei mai devreme. Poate chiar smbata seara. - Smbata asta? se nfiora Marge. Phil interpreta perfect intonatia ei: Marge se ngrijora ntotdeauna daca invita pe cineva la cina cu mai putin de doua saptamni n avans. Ar fi dat senzatia ca agenda lor nu este plina si asta nu se cadea. - Dar nu crezi ca e prea trziu ca sa... -Uite, iubitica mea, o ntrerupse Phil blnd, stii foarte bine ct de mult iubesc oamenii puiul tau prajit. Nu cred ca exista vreo persoana n tot orasul asta care sa nu renunte la orice pentru una dintre mesele tale. Iar eu vreau sa-i invitam pe cei din familia Conway. Urma o tacere lunga si timp de o secunda Phil se temu ca parintele Mack vorbise deja cu sotia lui. Dar cnd Marge vorbi, n sfrsit, se relaxa: -Pui la cale ceva, nu-i asa? ntreba ea. -Cine, eu? facu Phil pe indignatul cu un ton exagerat de inocent. Nici pomeneala! -Nu ncerca sa ma duci de nas, l certa Marge. Stiu eu foarte bine cum reusesti sa stai de atta vreme n scaunul ala de primar. -Iar tu te numesti tot de atta timp doamna primar, raspunse Phil. Iata ce vreau sa faci... n timp ce vorbea, parca o si vedea pe Marge cum si ia notite, alcatuind deja meniul, alegnd florile, hotarnd aranjamentul mesei si orice alt detaliu care contribuia la realizarea unei seri perfecte. Marge avea sa pregateasca scena. El va introduce personajele. Iar restul va depinde numai de Ted Conway, care va trebui sa se descurce de unul singur. Fie ca va reusi, fie ca nu, nimeni nu va putea s-1 acuze pe Phil Engstrom ca i-ar fi luat partea. Dar macar att se simtea dator sa faca: la urma urmei, Ted Conway parea un tip extrem de dragut si nu facea nici un ru nimanui daca l prezenta ctorva oameni. Nu-i asa? 16

Norii care se adunau pe cer reflectau fidel dispozitia lui Janet - ntunecata si furioasa. Probabil ca, nainte ca ziua sa ia sfrsit, peste St. Albans va trece o adevarata furtuna. Darn casa familiei Conway nu va izbucni nici o vijelie. Indiferent de starea n care va ajungeTed acasa - daca va mai veni acasa -, o sa-1 ignore. Valiza ei era deja facuta si asteptalng usa, alaturi de cutiile n care mpachetase lucrurile copiilor. O va pune pur si simplupe Molly n Toyota, va aranja bagajele si va pleca. Daca orele nu se vor fi terminat pnaatunci, i va astepta pe gemeni n fata Scolii Sfntul Ignatiu si vor pleca mpreuna deacolo. Gata cu discutiile. Gata cu certurile. Gata cu scenele. Dar daca Ted nu venea acasa? Daca stricase Toyota? Nu are cum", si spuse ea. Dar daca se ntmpla asta?

ncerca sa faca o lista cu oamenii pe care i-ar fi putut chema sa i salveze - pe ea si pecopii - din St. Albans. Numai ca, din pacate, nu-i venea n minte nici macar o singurapersoana pe care sa se poata baza. Iar asta, se gndi ea mohorta n timp ce privea cum norii se mbulzesc din ce n ce maitare, e ceva la care ar fi trebuit sa ma gndesc n urma cu multi ani, cnd mi-am datseama ca problema lui Ted cu bautura mi-a ndepartat toti cunoscutii." Atunci si spusesensa ca prietenii ei se nselau n privinta lui Ted, dar acum, dupa aproape douazeci de ani, stia ca ei avusesera dreptate. Si acum, cnd, n sfrsit, hotarise ca totul s-a terminat, nu mai avea la cine sa apeleze. Janet era pe punctul de a pleca de la fereastra, cnd vzu o masina mtrnd pe alee. Dupaun moment, o femeie ncerca sa-si faca loc printre buruienile din gradina din fata - ofemeie a carei tinuta arata ca face parte din elita orasului. Desi purta o rochie simpla dinolanda, era genul acela de femeie care putea sa poarte aceeasi rochie toata ziua si saarate totusi ca scoasa din cutie. Parul blond-cenusiu era tuns simplu si i ncadra perfectchipul. -Snt Marge Engstrom, spuse femeia cnd Janet i deschise usa. Zmbi usor si ntinse mna. -De o jumatate de ora ma tot chinuiesc sa gasesc un motiv serios pentru a explica prezenta mea aici, dar mi-e teama ca nu ma prea pricep la pretexte. Sotul meu este primarul din St. Albans si el m-a trimis. Se pare ca aveti o problema. Pot sa intru? Cumva, Marge Engstrom reusi sa se strecoare n casa nainte ca Janet sa aiba timp sa se hotarasca daca vrea sau nu sa o invite. -Stiu ca nu este foarte politicos cum am procedat, dar, daca nu v-ati instalat nca telefonul, ce as fi putut sa fac? Cerceta curioasa holul urias de la intrare si zmbetul ei pali. -Oh, Doamne, chiar ca e harababura aici! Se nrosi brusc la auzul propriilor cuvinte. Oh, nu, ascultati-m! Phil spune ntotdeauna ca ma ia gura pe dinainte si iata dovada. mi pare att de ru. Eu... -Nu-i nimic, o asigura Janet. Este harababura. De fapt, e o mizerie dezgustatoare. Opreste-te! si spuse ea. Oricare ar fi motivul pentru care e aici, nu a venit sa afle ceva despre mariajul tau." Inspira adnc, apoi continua: -Vreti o cafea? -Sincera sa fiu, mi-ar placea sa vad casa, i raspunse Marge. Si poate mi puteti spune si mie de ce este att de pornit parintele MacNeill mpotriva dumneavoastra? Cnd revenira n bucatarie dupa o jumatate de ora, lui Janet i placu modul direct al lui Marge Engstrom si caldura sincera pe care o degaja femeia. Marge i specificase mai concret de ce venise si care era scopul real al cinei propuse. Din partea ei, Ted nu avea dect sa se spele pe cap cu obligatia asta aparuta peste noapte. Si totusi, trebuia sa zica si ea ceva. Dar ce? Ca urma sa plece cteva zile din oras si ca vor aranja ceva cnd se va ntoarce? Sa nu minti niciodata, Janet, o auzi pe mama ei admo-nestnd-o de undeva, din trecut. Minciuna nu face dect sa nrautateasca situatia." Daca i-ar spune adevarul - ca sotul ei era un betiv, iar ea planuia s-1 paraseasca chiar n ziua aia -, ce sansa ar mai fi avut Ted... Ted!? De ce naiba si facea griji pentru el? n plus, nu merita oare Marge Engstrom - si toti ceilalti din St. Albans - sa afle adevarul?" nainte de a apuca sa rosteasca ceva, vazu vechea ei masina intrind pe alee, cu o remorca n spate plina de alte materiale de constructie - de cinci ori mai multe dect adusese Ted acasa cu o zi nainte. Cine urma sa le descarce pe toate, cnd Jared era nca la scoala?" se ntreba ea. Daca nu

punea ea singura mna, putea sa jure ca materialele vor ramne n remorca pna cnd vor fi distruse de furtuna care se apropia. Stia cu certitudine ce se va ntmpla cnd Ted o sa auda si despre vizita parintelui MacNeill la Phil Engstrom. Mai nti se va enerva. Apoi se va mbata. Apoi va ncepe sa-si plnga de mila. Apoi va da vina pe ea sau pe copii, ori pe cine naiba mai stie. Avnd n vedere simahmureala care sigur l chinuia dupa noaptea trecuta, poate ca bause deja ctevapaharele pna acum. Se mbarbata pentru scena ce se ntrezarea la orizont, dorindu-si sagaseasca o modalitate de a o scoate pe Marge afara din casa sau cel putin de a oavertiza cumva. Dar era prea trziu. Ted intrase deja pe usa din spate. -Miroase a cafea sau mi se pare mie? ntreba el. Doamne, as da orice pentru o cana de

cafea tare acum. Janet sarise deja n picioare si pomi spre aragaz, dar Ted i facu semn sa se aseze la loc. -Stai acolo! Nu te deranja! Lasa, ca-mi pun eu. Lua o ceasca din chiuveta, o clati, apoi o umplu cu licoarea maronie, oferindu-i lui Marge Engstrom unul din zmbetele lui cuceritoare. -Eu snt Ted Conway, spuse el. Iar dumneavoastra trebuie sa fiti sotia lui Phil Engstrom, nu-i asa? Janet se uita la el, nedumerita. Dupa noaptea trecuta, ochii lui ar fi trebuit sa fie rosii, fata buhaita, iar starea de spirit mai proasta dect cea de ieri dupa-amiaza. n schimb, privirea lui era senina, atitudinea, optimista si o trata pe Marge cu un zmbet absolut senzational, pe care Janet nu-1 mai vazuse de ani de zile. Un zmbet care avea sa se transforme ntr-o furie ntunecata imediat ce Marge i va explica de ce venise, ca sa-i invite la o petrecere data n cinstea lor smbata seara. Dar zmbetul lui Ted nu se ntuneca. Se nmuie doar putin si chipul lui exprima mai degraba un soi de regret ntelegator. -Ei bine, presupun ca nu ma pot astepta ca toata lumea sa creada n planul meu, spuse el. Ma bucur nsa ca nu vom fi singuri. si muta privirea spre Janet. -Avem planuri pentru smbata seara? De parca am fi avut vreun plan pentru smbetele din ultimii zece ani", gndi Janet cu amaraciune. Dadu din cap ca nu. Ted se ntoarse din nou spre Marge Engstrom. -Atunci ne vedem smbata. E nevoie sa aducem ceva? Sa aducem ceva?" repeta Janet n gnd. Singurul lucru pe care l ducea Ted la o petrecere erau nenumaratele sticle de bautura pe care le bea tot el nainte sa ajunga acolo. Dar ce mai conta, la urma urmei? Odata plecata cu tot cu copii, sansele ca Ted sa-si aminteasca de petrecere erau aproape nule, ca sa nu mai vorbim de posibilitatea de a-si face aparitia treaz. Si atunci va disparea si disponibilitatea primarului de a-i oferi o mn de ajutor. Dar asta deja nu mai era problema ei. -Trebuie sa ma uit n agenda, spuse ea. l acoperise pe Ted attia ani, nct vocea ei nu trada nici cel mai mic semn de emotie. -E bine daca va sun mine? Dar cnd Marge pleca dupa cteva minute, renunta la tonul neutru. -Unde ai fost? ntreba ea. Ai idee ce nseamna sa te trezesti si sa descoperi ca perechea ta - care era att de beat, nct nu se putea tine pe picioare ultima oara cnd l-ai vazut - a plecat cu masina? Ted dadu sa raspunda, dar Janet nu-1 lasa sa vorbeasca. -Normal ca nu stii! Si niciodata nu vei sti, atta timp cit o sa mai fii casatorit cu mine. Dar s-a terminat, Ted. Mi-a ajuns! ntelegi? Mi-a ajuns pn peste cap. Facu o pauza, trase aer n piept si se pregati pentru un raspuns exploziv. -mi pare rau, zise el blnd. Nu stiu cum ai suportat attea n toti anii astia. Cainta sincera din vocea lui o lasa masca pe Janet. Ea se pregatise pentru scena obisnuita: o cearta din ce n ce mai urita care se termina ntotdeauna cu ea n lacrimi. De-abia atunci, dupa ce o aducea la tacere, zdrobindu-i apararea putin cte putin, o lua n brate si i promitea ca lucrurile se vor schimba. Dar niciodata, de cnd ncepuse sa bea,

nu sugerase ca ea nu ar fi trebuit s-i suporte viciul. Dar chiar si asa era sigura ca, indiferent de ceea ce i spusese, motivatia lui era simpla sa o determine sa ramn lnga el, sa aiba grija de el. Se uita suspicioasa la el. -De ce ai sti? ntreba ea, cu o voce care-i reflecta perfect oboseala. Ai fost prea beat ca sa-ti dai seama, nu-i asa? Prea beat ca sa ntelegi de ce ti pierzi slujba, prea beat ca sa vezi ct le este de teama copiilor de tine. Si mult prea beat ca sa ti dai seama ce mi-ai facut mie. Molly, care statea n picioare n locul ei dejoaca, tinndu-se de plasa cu minutele, ncepu sa plng si Janet se apleca si o lua n brate. -Gata, iubita lu' mama, nu s-a ntmplat nimic, o linisti ea. Mami si tati nu o sa se certe. N-o sa se mai certe niciodata. Se uita la Ted. Plec n dupa-amiaza asta, i spuse ea, imediat ce pun cteva lucruri n masina. Scout, care statea pe covor, se ridica brusc, scheunnd de parca ar fi nteles ce zice ea. -Nu-ti face griji, baiete, i spuse ea cinelui. Te luam si pe tine. nca o data se pregati pentru atacul pe care avea s-1 lanseze Ted ca sa-i schimbe

hotarrea, trecnd peste orice. Dar Ted o surprinse si de data asta. -Lasa-ma sa-ti povestesc ce s-a ntmplat aseara, rosti Ted att de ncet, nct chiar reusi sa i atraga atentia. Dar nu se lasa pacalita. -Vrei sa zici ca ti mai amintesti? Ted dadu din cap. -Fiecare secunda. Dupa ce ai plecat, am continuat sa beau si am nceput sa ratacesc prin casa. Si oriunde ma duceam, nu vedeam dect mizerie. Un zmbet amar i aparu pe buze. Era ca si cnd m-as fi privit pe mine, continua el, aratnd cu mna spre bucatarie si spre gradina plina de buruieni. Totul e distrus aici, la fel de distrus ca si mine. n doar ctiva ani se va duce pe copca. Se ntoarse spre Janet si i ntlni privirea. -La fel ca mine, mai adauga el. Noaptea trecuta mi-am dat seama, n sfrsit. Nu numai ca distrug casnicia noastra, relatia cu copiii si cariera mea. Asta n cazul n care slujba de la Majestic se poate numi o cariera, zise el ironic, dar fara nici o urma din vaicareala de care Janet se saturase. Ma distrug chiar si pe mine. Si am hotrt ca nu vreau sa mor. Janet simti cum i se prabuseste, insesizabil aproape, tot sistemul de aparare si se lupta si mai tare. -Si, ntreba ea cu sarcasm deliberat, cnd ai descoperit tu marele adevar, ce ai hotart, mai exact, sa faci? Ted tresari, dar nu contracara. -Mi s-a facut rau, raspunse el. M-am dus n pivnita si am vomitat mai mult dect am vomitat eu n toata viata mea la un loc. Pentru prima data de cnd ncepusera sa discute, i aparu un zmbet jucaus n coltul gurii si ochii i licarira sugubat. -Si trebuie sa recunosti ca am vomitat ceva la viata mea. Pentru ca Janet refuza sa guste gluma, zmbetul lui pali. - Uit-te la mine, spuse el ncet. Uita-te n ochii mei. ,-0 face!" si spuse Janet. Dar deja nu se mai simtea sigura pe ea, asa ca n cele din urma se uita n ochii lui. Ceva se schimbase. Nu era vorba doar de claritatea privirii, care oricum era surprinzatoare, avnd n vedere ct bause noaptea trecuta. Dar poate l ajutase faptul ca daduse afara mai toata cantitatea si somnul stersese urmele. Parca i citise gndurile. -Cnd bei ct am baut eu, ai nevoie de mult mai mult ca sa ti revii dupa asa o mahmureala. Janet nu raspunse, dar l privi n continuare. Redescoperi ceva familiar n ochii lui, ceva de care si amintea vag. Apoi stiu. Simtise acelasi lucru ca atunci cnd se ntlnira prima data si simtise ca se neaca n privirea lui si ca nu mai conta dect mngierea lui. - Vino cu mine, zise el. O ridica pe Molly din bratele ei si o aseza delicat la loc n tarc. O lua pe Janet de mna, iesira din bucatarie, trecura prin hol si prin living pna n camera mica, n care l gasise noaptea trecuta. Sticla goala nca mai zacea pe podea, iar cutia cu sticlele pline era asezata pe jos. Cnd Ted ridica o sticla de votca, i rupse plasticul si o deschise, Janet simti un gol n stomac. Oare avea de gnd sa-i arate ca se schimbase tragnd o dusc? Dar, n loc sa duca sticla la buze, o rasturna n chiuveta barului construit n perete, chiar lnga semineu.

Lasa continutul sa se scurga. Se ntinse dupa o alta sticla pe care o goli. Apoi alta si alta, pna cnd n cutie nu mai ramase nimic. -M-ai vazut tu pe mine vreodata facnd asa ceva? ntreba el. Janet se gndi atunci la toate promisiunile auzite. Nu trebuie sa beau. Mie mi place sa beau... Doar pentru ca este aici, nu nseamna si ca am s-o si beau... N-o sa pun n gura nici un strop, dar trebuie sa avem ceva cu care sa servim oaspetii, nui asa?" De cte ori le auzise? Cte alte variante mai fusesera? Si de cte ori nu golise ea singura sticlele, dar n zadar, pentru ca Ted le gasea nlocuitori n mai putin de o ora. Avea chiar si o motivatie pentru gestul sau: Fie si daca ma hotarasc sa trag o dusc - ceea ce nu se va ntmpla -, n-ar fi mai bine sa o am la ndemn?"

Nu! ar fi vrut ea sa strige. Nu vreau sa mai bei deloc!" Dar, indiferent de ce zicea ea, nu se rezolva nimic. Nu fusese nici un moment - cu exceptia cazurilor cnd ramneau fara nici un ban - n care sa nu se gaseasca vreo sticla cu bautura n casa. Apoi si aduse aminte de remorca din spatele masinii. Din nou parca i citise gndurile. -Si nici n-am mai cumparat alta, spuse el. Chiar atunci un fulger lumina cerul si casa se zgudui sub puterea trasnetului. ncepura sa cada primele picaturi de ploaie. -Oh, Doamne, striga Ted. Trebuie sa duc neaparat toate materialele alea n magazie nainte sa fie distruse! Golind ultima sticla n chiuveta, o lua la fuga prin casa sa iasa pe usa din spate. Cnd Janet l ajunse din urma, Ted era deja bagat cu totul n remorca. -Trebuie sa fie niste folii de plastic pe aici, pe undeva... Minile lui gasira ceva si trase brusc. -Uite! striga el. Rupse cit putu de repede o sacosa de plastic si scoase o bucata de polietilena si o scutura ca s-o desfaca. Ceva mai trziu, el si Janet acoperisera remorca, protejndu-i continutul mpotriva furtunii. nsa vntul deja ncepea sa o traga ncolo si ncoace; n cteva minute ar fi fost smulsa. -Urc-te n masina, i spuse Ted, n timp ce ploaia ncepu sa cada n rafale. Eu o sa deschid usile de la magazie si tu bag-o nauntru. -Dar n-am suficient spatiu sa intru, protesta JaneL -Hai, da-o cu spatele, raspunse Ted. Te ghidez eu. Deja turna cu galeata. -Dar o sa te uzi fleasca... ncepu Janet, nsa Ted deja se muncea sa deschida usile garajului improvizat. Se urca n masina si ncerca s urmeze instructiunile lui Ted. Janet baga n marsarier, trgnd de volan n stnga si-n dreapta, n ncercarea de a introduce remorca nauntru. De doua ori se vazu obligata sa dea nainte pentru a relua manevra. ntre timp ploaia se ntetise att de tare, nct de-abia l mai zarea pe Ted, desi stergtoarele erau date la maximum. La a treia ncercare, reusi n sfrsit s-i faca loc remorcii n garaj si se sperie cnd auzi roata din spate de pe dreapta cum se loveste de cadrul usii. Dndu-se jos, se repezi la adapostul cladirii, unde l gasi pe Ted aseznd nca o folie de plastic pe care o lega strins cu niste sfoara. -Chiar ma ntrebam de ce am cumparat chestia asta, zise el n timp ce asigura si ultimul colt. Acum stiu. Se uita n sus, la tavanul gaurit prin care se scurgea apa. -Poate ar trebui sa m urc acolo chiar acum s o repar cumva. -Esti nebun? ntreba Janet. O sa aluneci si o sa-ti rupi gtul! -Dar... -Nici un dar, mai spuse Janet. Hai sa intram n casa nainte sa fie si mai ru. Traversara curtea n fuga pn la usa din spate, repezindu-se n bucatarie chiar cnd ncepu sa fulgere si sa bubuie att de tare, nct Molly ncepu sa tipe. De data asta Ted fu cel care o lua n brate sa o linisteasca. -Nu-i nimic, draga mea, sopti el legannd-o. Doar un tunet. Nu poate s-i faca rau printesei lu' tata.

In timp ce-1 privea cum o alinta pe fetita, Janet ncerca sa se lamureasca daca nu cumva gestul lui era doar o alta metoda de a o determina sa ramna cu el. Dar daca se prefacea, atunci Ted era un actor al naibii de bun. Desi ud leoarca, el continua sa o linisteasca pe Molly si, cnd fetita se potoli, i zmbi lui Janet. -Cred ca ne-am descurcat bine afara, nu-i asa? Janet se uita fix la el. -Stii ca am lovit aripa din spate, nu? ntreba Janet Ted dadu din umeri. -La cum arata masina, cine o sa bage de seama? Snt uimit de ct de bine te-ai descurcat, avnd n vedere ct de tare ploua. Dupa un moment de tacere, adauga: Stiu ca trebuie sa pleci. Vocea lui era calma: O sa desfac remorca. Ezita din nou si Janet l vazu cum cauta cuvintele cele mai potrivite. Dar parca simtea si el ca era prea trziu si ca nimic nu mai putea sa o convinga. nca o data ochii lui - albastri, clari si adnci ca n ziua n care 1-a cunoscut - i gasira pe-ai ei. -mi pare ru, rosti el nvins. mi pare rau pentru tot.

Se ndrepta spre usa din spate si ea stiu - n adncul sufletului ei -ca spunea adevarul. Ceva din interiorul lui se schimbase, ntr-adevar, n sfrsit. -Ted? El se opri, apoi se ntoarse spre ea. -Poate nca o zi, o auzi rostind. O sa mai rmnem o zi sa vedem ce se ntmpla. Sunetul clopotelului care anunta sfrsitul orelor o sperie att de tare pe Kim, nct aproape sari din banca nencapatoare n care statea de o buna bucata de timp, chinuindu-se sa descifreze o ecuatie de gradul al doilea care parea imposibil de rezolvat. Pe masura ce ziua trecea, avea tot mai tare senzatia ca se facuse o greseala ngrozitoare, iar ea nimerise dintr-o nentelegere n acea clasa. Desi era de-o seama cu ceilalti copii, nici unul nu parea sa fie nepregatit, asa cum se simtea ea. Era posibil ca scoala publica la care mersese, mpreuna cu Jared, sa fi fost mult mai slaba dect Scoala Catolica? Fara ndoiala, judecnd dupa colegii ei care, cel putin la matematica, fizica si franceza erau al naibii de buni. Restul materiilor nu erau asa de rele - i placusera ntotdeauna istoria si engleza. Dar materiile la care se simtea ea pusa n ncurcatura erau aproape imposibile. si ndesa cartile n ghiozdan si se ndrepta spre vestiare, ntrebndu-se daca si Jared avea aceleasi probleme. Daca da, atunci amndoi o dadusera n bara. Cel putin nainte materiile preferate erau diferite si se puteau ajuta unul pe celalalt. Vestiarul ei se afla pe la jumatatea coridorului principal de la etajul al doilea al cladirii. Forma combinatia si simti ca i se nmoaie picioarele cnd vazu ca usa nu se deschide. Deabia la a treia ncercare realiza ca se nsela - folosea combinatia de la fosta scoala. n timp ce degetele mai roteau nca o data micul cadran, simti ca n spatele ei sta cineva. Cineva care o enerva ntr-un mod ciudat. ncerca sa se concentreze asupra cifrului, dar, dupa primul numar, mintea ei se goli. De ct ori trebuie sa mai rasucesc? De doua ori? De trei ori?" Si la ce numar trebuia sa se opreasca? Raspunsul veni pe neasteptate: douazeci si sase! Sau opt oare? Nu! Opt era ultimul numar! O lua de la capat, dar simti cum persoana din spatele ei se apropie si mai tare si brusc i se facu parul maciuca. Ce voia? Era foarte aproape de ea acum. Att de aproape, nct i simtea rasuflarea. 0 s-o atinga! 1 se facu pielea de gaina. Din clipa n clipa o sa-i vada si degetele. Nemaiputnd sa suporte, se ntoarse pentru a da ochii cu cel care statea n spatele ei. - Ce... ncepu ea, dar se opri brusc. Jared! E doar Jared!" -Doamne, rasufla ea usurata ducndu-si mna la piept si sprijinindu-se de dulap. M-ai speriat! De ce n-ai zis nimic? Jared arunca priviri n stnga si n dreapta. Cauta pe cineva?" Kim cerceta coridorul, recunoscnd cteva chipuri, pentru unele dintre ele amintindu-si chiar si numele. Dar decine se fereste Jared?" 1 - Pe cine cauti? ntreba ea. El se ncrunta. -Pe nimeni. Dar am o vaga banuiala ca snt cautat de calugarite, rosti el cu o jumatate de gura. Kim facu ochii mari. Mai nti plecase de acasa fara sa-si mannce micul dejun si fara sa o

astepte si pe ea. Apoi nu-1 mai vazuse aproape toata ziua. Nu daduse de el nici la prnz, la cantina, asa ca, n cele din urma, se aseza la masa cu o fata pe nume Sandy Engstrom si cu unele dintre prietenele acesteia. nsa mai toata ora l cauta cu privirea pe Jared, incapabila s se concentreze asupra flecarelii colegelor ei. -De ce sa te caute? ntreba n cele din urma. Ai facut ceva ru? Jared clatina din cap. -Pur si simplu femeile astea nu ma nghit. Kim si dadu ochii peste cap. -Cum adica, nu te nghit? Ele oricum se comporta ca niste cotoroante acre. Jared se ncrunta. -Daca-ti zic, nu ma plac pe mine! Toata ziua m-au supravegheat. -Adica te-au urmarit? zise Kim. , JDe ce naiba sa-1 urmareasca tocmai pe Jared?" Apoi crezu ca stie raspunsul -si el simtea acelasi lucru ca ea, ca aici totul va fi mai greu. Din aceleasi motive, interpretasera amndoi raceala calugaritelor drept un afront personal. -N-au nimic cu tine, protesta ea. Doar ca aici e diferit, asta-itot. Se ntoarse cu fata spre dulap, apucndu-se din nou sa roteasca butonul pna cnd, n

sfrsit, ncuietoarea ceda. -Toata ziua m-am simtit ca o napoiata mintal, dar n-are nici o legatura cu calugaritele. Edoar... Dar Jared deja nu o mai asculta. De fapt, nici nu mai era n spatele ei. Cnd nchise dulapul, l vzu dispaind pe scarile de la capatul holului. Ce se ntmpla? De ce astazi se comporta att de ciudat?" Si nu numai ca se comporta aiurea. Mai era ceva - ceva mai puternic. Legatura speciala dintre gemeni. si aduse aminte ca dimineata simtise o senzatie dubioasa de singuratate, de parca legatura spirituala care i unise dintotdeauna pe ei se rupsese brusc. La nceput crezuse ca de vina snt toanele lui Jared si fusese sigura ca, atunci cnd va ajunge la scoala, legatura se va restabili. Dar nu se ntmplase asa si toata ziua o ncercase un sentiment neobisnuit de singuratate pe care nu-1 mai simtise niciodata nainte. Iar mai adineauri, cnd statea chiar n spatele ei - la mai putin de jumatate de metru de ea -, habar n-avusese ca era el! Asta nu se mai ntmplase niciodata. Toata viata ei simtise cnd Jared era n apropiere si, cnd intra ntr-o camera, stia daca fratele ei era acolo. n copilarie aveau chiar un joc al lor, n care se ascundeau, ncercnd fiecare sa-1 pacaleasca pe celalalt. Dar nici unul din ei nu cstigase. Pn astazi. Si-atunci ntelese de ce se simtea Jared att de ciudat. Acelasi lucru i s-a ntmplat si lui! Normal! Asta era." Se grabi sa-1 ajunga pe fratele ei din urma, fcndu-si loc prin multimea de elevi care umplea holul, apoi ncepu sa coboare cte doua trepte odata. Intrnd n graba pe usa principala, se uita n jur dupa Jared si l zari ceva mai departe, vorbind cu Luke Roberts. Zori pasul spre el, strigndu-1. Dar cnd se apropie, amndoi baietii tacura si, cnd Jared o privi, avu senzatia ca nu prea era bucuros sa o vada. Cuvintele rostite de el i confirmara banuiala. -Nu poti sa ma lasi si pe mine singur? Kim ngheta. - Eu, , eu doar... Se tot blbi, incapabila sa gaseasca vorbele potrivite. Jared continua s o priveasca fix si, acum, ca statea n lumina soarelui -si mai puternic dupa furtuna de dimineata -, vazu can ochii lui se schimbase ceva. Acolo unde nainte se afla poarta prin care ea ntrezareasufletul fratelui ei, simtea acum un fel de perdea groasa, ca si cum ar fi vrut sa ascundaceva ce ea nu trebuia sa descopere. mi ascunde sigur ceva. Muffin! Asta trebuia sa fie - a aflat ce s-a ntmplat cu pisica mea si nu vrea sa-mi spuna. Ceea ce nsemna ca..." I se nmuiar genunchii cnd se gndi la posibilul motiv pentru care Jared i ascundea acest lucra. -E vorba de Muffin, nu-i asa? ntreba ea. Chipul lui Jared era n continuare impasibil. -Ai gasit-o, asadar? Crezu ca zareste o licarire n ochii fratelui ei, dar aceasta disparu foarte repede. Si iarasi legatura dintre gemeni nu-i mai transmitea nimic. Dar chiar daca Jared nu-si tradase gndurile, Kim era sigura ca avea dreptate.

Muffin nu o sa mai vina acasa! Ochii i se umplura de lacrimi, dar reusi sa se abtina s nu plng. - Eu... eu credeam c am putea sa mergem mpreuna acasa, rosti ea n cele din urma, pentru prima data n viata ei simtind c nu doreste s-i mpartaseasca fratelui ei ceea ce simte. nainte ca el s raspunda, ea stia deja raspunsul, dar de data asta nu mai era vorba nici despre legatura dintre gemeni, nici despre Muffin. Acum vedea clar pe fata lui. -O sa mai ramn cu Luke o vreme, zise el. Tu du-te nainte! Brusc, toata nelinistea, toata ngrijorarea pe care le simtise se transformara n altceva. Furie. Pai, daca asa stateau lucrurile -daca voia sa o respinga -, foarte bine! Fara sa mai scoata nici un cuvnt, se ntoarse si pleca grabita, cu capul si spatele drepte, hotarita sa nu-1 lase pe Jared sa i observe lacrimile din ochi. Cnd sora lui se ndeparta suficient, Jared se ntoarse spre Luke Roberts: -Asa, ia zi, cum facem? ntreba el. Daca ti arat unde e cabana, mi spui cine locuiesteacolo?

Luke si lasa nelinistit greutatea de pe un picior pe altul. -Dar de ce vrei sa stii? se foi el n continuare. Cnd ai vzut tu locul ala? Tonul lui Jared se aspri. -Cineva a omort pisica surorii mele, i spuse el lui Luke. I-a batut n cuie pielea pe zidul din spate al magaziei noastre. Luke se ncrunta. -Clinele meu i-a luat urma pna la o cabana, dar acolo am dat peste doi ogari care o pazeau. -Poate ar trebui sa o lasi balta, sugera Luke. Nu poate si sor-ta s-si ia alta pisica? Jared l privi rece pe Luke. -Ti-e frica, s-nteleg? zise el cu voce joasa si aruncndu-i o privire sfidatoare. Celalalt baiat strnse din dinti si dadu sa ridice pumnul. Dar Jared continua s-1 priveasca fix si neiertator pe Luke, pna cnd acesta se relaxa. -Bine, raspunse Luke. Sa mergem! Kim era att de tulburata n urma confruntarii cu fratele ei, nct de-abia sesiza n aer un miros ntepator de fum. Dar, dupa ce coti, l vazu - un nor mare de fum ce se ridica spre cer. Casa!" Cu inima btnd de sa-i sparga pieptul, o lua la fuga, apoi ncetini cnd si dadu seama ca flacarile nu cuprinsesera cladirea In curtea din spatele casei ardea un foc mare, care trimitea n sus niste nori de fum att de grosi, nct acoperiser casa cu totul. Cnd se apropie mai bine, l zari pe tatal ei cu bustul gol si pielea lucind de transpiratie de la ct iedera agatata n arborii de magnolia taiase. Exact n momentul n care Kim intra n curte, el tocmai arunca pe foc un brat zdravan de lujeri. Flacarile cuprinser lacome jertfa bogata, scuipnd noi dre de fum spre cer si umplnd dupa-amiaza cu suieraturile si cu trosniturile scoase de gramada de buruieni. Fata se opri si se dadu napoi, ferindu-se de flacarile vorace. Chiar si cnd focul se mai domoli putin, ea tot mai privea scena cu teama. E oare tata beat? Nu prea pare sa fie." Si, cnd se uita n jur sa vada sticla de care el nu se despartea niciodata, nu gasi nimic - nici macar o cutie goala de bere. n plus, iedera toata disparuse. Vechea magazie fusese eliberata din strnsoarea vitelor, la fel si casa, iar movilele aparute ntre timp disparusera din curte. Acolo unde n dimineata aceea pamntul nu era dect un ghem de tentacule invadatoare, acum nu mai ramasesera dect urmele a ceea ce fusese odata o peluza, alaturi de scheletele tufisurilor pe care iedera le sugrumase cu mult timp n urma. -Nu e asa de rau pe ct pare, auzi ea vocea tatalui ei. Speriata, Kim se ntoarse pentru a da nas n nas cu tatal ei, care statea foarte aproape. Instinctiv, facu vreo ctiva pasi napoi pentru a se ndeparta de obisnuitii aburi ai betiei. -Usurel, Printesa, spuse el, zmbindu-i si folosind numele cu care o alinta cu multi ani n urma. ti vine sa crezi sau nu, dar sa stii ca nu snt beat. Cuvintele lui o surprinsera la fel de mult ca modul de adresare, ncerca sa-si aduca aminte cnd recunoscuse ultima oara ca bea prea mult, daramite ca bautura e un obicei, si raspunsul i veni imediat n minte. Niciodata. De cnd se stia ea, Kim nu si-1 amintea pe tatal ei altfel dect insistnd sa i convinga pe ceilalti ca el nu are nici o problema cu bautura.

.- Nici nu credeam asta, lasa ea sa-i scape att de rapid, nct el ntelese imediat ca, de fapt, ea exact la asta se gndea. si aduna toate puterile, pregatindu-se sa ncaseze o mustru-luiala zdravana. Spre uimirea ei, Ted continua sa zmbeasca. -Ba sigur ca asta credeai, zise el. Sa fim seriosi - au trecut niste ani buni de cnd nu m-ai mai vazut treaz. Kim era naucita. Ce, Doamne iarta-ma, se ntmpla astazi? -Aaaa, eu... eu n-am vrut, adica... aaa, n-am vrut sa... ngna ea. Tatal sau vru s-o traga mai aproape de el, dar se opri brusc. -Considera ca te-am mbratisat, spuse el, aruncnd o privire spre minile lui murdare. Daca te-as fi luat n brate, probabil ca m-ai fi crezut. Dar jur ca n-am baut. Cel putin nu de azi-noapte. Kim privi spre casa si cuvintele tatalui ei i confirmara faptul ca el i ghicise gndurile. *- Mama mi-a mai acordat o ultima sansa, spuse el. Am avut o discutie serioasa de dimineata. Dar nu ne-am certat - adauga rapid, cnd i vazu expresia. O conversatie

normala, civilizata. Ezita si Kim avu senzatia ca tatal ei nu stie daca sa-i spuna mai multesau nu. Apoi continua, si din nou vorbele lui o lasara perplexa: Stiu ca n-am fost cel maigrozav tata. Si nu ncerc sami caut scuze. Eu snt singurul vinovat pentru asta... i vorbiasa, direct si sincer, timp de cinci minute, dupa care ncheie: Nu-ti cer sa ma ierti si nnici un caz sa stergi trecutul cu buretele. Tot ce pot sa fac este sa mi cer scuze pentruntreaga suferinta pe care ti-am provocat-o tie si celorlalti. Snt constient ca nu am cumsa ma revansez fata de tine, dar promit sa-mi dau toata silinta de acum nainte. Cnd ochii lui Kim se umplura de lacrimi, tatal ei zmbi si chipul i se lumina. -La urma urmei, indiferent ce voi face de acum nu are cum sa fie mai rau dect n trecut, nu? Kim ezita, apoi dadu din cap. O parte din ea dorea sa sara de gtul tatalui ei si sa simta mbratisarea aceea puternica de care i era asa dor. Dar o alta parte - partea aceea care nvatase sa nu creada nimic din ceea ce spunea tatal ei - i striga sa se abtina. Prinsa n mrejele propriilor emotii, ncercnd sa gaseasca raspunsul potrivit, si dadu seama ca tatal ei i citeste nca o data gndurile n acelasi mod n care o facea si fratele ei. -Nu trebuie sa spui nimic. De fapt, n locul tau, as fi destul de suspicios acum. si ridica privirea spre el, uitndu-se drept n ochii lui pentru prima data, dupa ani buni. Oare spune adevarul?" Voia sa-1 creada, mai mult dect orice pe lumea asta. Fara sa-si dea seama, strnse n mna micuta cruce de aur primita de la matusa Cora, ca si cum mica amuleta ar fi putut sa o ajute. -Stai linistita, i spuse tatal ei. De ce nu intri sa stai de vorba putin cu mama ta? Ted si ridica privirea spre cer: Mai am doar trei ore si scap de mizeria asta si, daca ma grabesc, am toate sansele sa reusesc. Ted se apuca din nou de taiat vitele groase care nca mai nconjurau ctiva stejari si salciile pletoase, elibernd de povara ramurile bogate. Iedera opunea rezistenta, dar, n cele din urma, reusi sa o doboare si sa o arunce n mijlocul flacarilor. Dupa ce focul o transforma n cenusa, Kim se ntoarse si porni spre casa. Observa schimbarea imediat ce intra n bucatarie: cutiile care dimineata erau puse una peste alta lnga peretele ncaperii disparusera; mai trziu avea sa descopere ca fusesera golite, iar vesela si oalele fusesera aranjate frumos n bufet. Camera stralucea de curatenie, iar petele de pe chiuveta disparusera si ele. Frigiderul vechi pe care l cumparasera n Shreveport nu mai era; n locul lui aparuse unul nou-nout, iar soba demodata pe care mama ei reusise sa gateasca cina din seara trecuta fusese nlocuita cu un aragaz imens cu doua cuptoare si sase ochiuri, ce se potrivea mai degraba n bucataria unui restaurant. -Mama? striga ea. Unde esti? -In atelier, raspunse ea. Atelierul suferise si el transformari semnificative ntre timp. Restul ferestrelor fusesera spalate si totul era despachetat si pus la loc. Molly se juca cu o papusa. Mama ei se cocotase pe un taburet, cu o bucata de carbune n mna dreapta, studiind cu atentie pnza asezata pe sevaletul din fata ei. Cnd Janet se ntoarse spre ea, Kim ntelese brusc ca schimbarile pe care le sesizase deja nu se rezumau doar la curte, la casa si la tatal ei. Durerea si deznadejdea de pe chipul mamei diprusera. Era total schimbata. Ochii ei, care pareau att de obositi azi-dimi-neata, straluceau, si parca ntinerise brusc. -Vino si uita-te, i zise Janet nainte ca fata sa apuce sa rosteasca vreun cuvnt. Spune-mi ce crezi! Aproape cu precautie, Kim se apropie de pnza, nefiind prea sigura la ce sa se astepte. Era o schita a unei scene de exterior, dar nu semana deloc cu gradina n paragina, din

spatele ferestrei. Pe pnza era desenata o gradina obisnuita. Desi era ceva mai mult dect o schita n carbune, compozitia facuta de mama ei i dadu lui Kim sentimentul sinistru ca se uita, cumva, n trecut. Era ca si cnd mama ei si-ar fi imaginat cum arata gradina cu un secol n urma. Pe fundal aparea silueta singuratica a unui barbat, n care, desi era deabia schitata, Kim recunoscu figura tatalui ei. Dar nu tatal pe care-1 stia de o viata. Era tatal pe care l ntlnise afara ceva mai devreme, cu expresia senina si cu ochii zmbind blnd. , Asadar, nu s-a schimbat numai fata de mine, se gndi Kim. Si mama a vazut transformarea." -Ce s-a ntmplat? ntreba cu privirea atintita pe pnza si asteptnd raspunsul mamei ei. Vrei sa-mi spui si mie ce se petrece aici? Dimineata...

-Dimineata de azi pare att de departe! o ntrerupse Janet. Se apropie de Kim, uitndu-sela silueta lui Ted peste umarul fiicei sale. - Noaptea trecuta s-a ntmplat ceva cu el, spuse ea. E ca si cnd... Ezita, cutnd cuvintele potrivit. E ca si cnd s-ar fi trezit, n sfrsit, spuse ea. Cu grija i relata toate evenimentele petrecute n timpul zilei. -De atunci munceste ntruna, ncheie ea. A venit si un camion care a adus aragazul cel nou si frigiderul si, dupa ce m-a ajutat sa le aranjez n bucatarie, s-a dus afara si... ei bine, ai vazut si tu ce a facut! Peste cteva minute, cnd intra n camera ei, Kim ncerca sa puna cap la cap tot ceea ce auzise. Nu mai de mult de dimineata aceea, atmosfera fusese supertensionat. Tatal ei plecase. Mama ei era pregatita sa-1 paraseasca - doar i spusese asta! Iar acum totul era diferit. Dar ct avea sa dureze? n ciuda asigurarilor date de ambii parinti, ei nca nu-i venea sa creada. Ceva, era convinsa de asta, nu mirosea a bine. Deloc. 18 -Ct de departe? ntreba Luke Roberts. Jared privi de jur mprejur, pentru ca nu stia preasigur unde se afla. Cnd plecasera de la scoala, cu o jumatate de ora n urma, intentionase sa se ntoarcaacasa si sa urmeze drumul pe care l condusese Scout noaptea trecuta. Dar, atunci cndpornira, se gndi ca totusi ar putea sa gaseasca drumul daca la marginea orasului va intran padure prin partea de est. Ratacira destul de mult prin labirintul de alei si avurasenzatia ca bat pasul pe loc, pentru ca locurile semanau att de bine. De cteva ori, Jaredsurprinse privirea banuitoare a lui Luke si la un moment dat vzu clar ca acesta era pepunctul de a-1 ntreba daca stie macar unde se afla. n ciuda nesigurantei care-1 ncerca, Jared l puse la punct printr-o singura privire, nevrnd sa admita ca era posibil sa se fi pierdut. Apoi, cincisprezece minute mai trziu, ajunsera ntr-un loc n care se intersectau doua alei, si atunci stiu. ,Asta e, gndi el. Asta e calea." Dar cum de stiuse? Cerceta zona cu atentie, cutnd ceva care sa-i sara n ochi, ceva care sa-i aduca aminte de incursiunea lui n miez de noapte alaturi de Scout. Dar nu gasi nimic. n plus, el si facuse drum pna aici prin ntuneric, doar la lumina lunii si bazndu-se pe instinctele lui Scout. Si totusi, stia. Asta era calea cea buna. -Pe aici, anunta el. -Mda, sigur, balmaji Luke, tragmdu-si blugii, care amenintau sa-i cada. N-are nimic n plus fata de alea pe care tocmai... nghiti n sec cnd Jared l tintui cu aceeasi privire care l amutise ceva mai devreme. Totusi, Jared ncetini pasul de data asta. Aproape. Sntem foarte aproape." Mai cerceta nca o data padurea, cutnd urmele cabanei. Undeva, n stnga, abia vizibila

prin reteaua de lujeri care se ras-pndise peste tot, stralucea, luminata de razele soarelui, suprafata unei ape. Un lac. Oare cabana pe care o vazuse azi-noapte era asezata lng un lac? Nu stia. - nainte, zise el ncet. E chiar acolo, n fata. Luke si arcui sprncenele, sceptic. -Nu stiu, replica el. Poate ar fi mai bine sa ne ntoarcem n oras, bem si noi o Cola, ceva... Dar Jared pornise deja pe alee. Simti o adiere usoara venind de sus si se opri. -Tu simti ceva? ntreba el, adutmecnd. Luke scutura din cap. -Arat eu a cine de vnatoare, ia spune? Asta era! Cinii pe care i auzise azi-noapte! i simtea! - Vino, spuse el. Aproape am ajuns. Luke ezita din nou, dar, n cele din urma, ceda. Jared nainta, asteptnd parca hamaitul clinilor. Acestia taceau nsa si brusc Jared stiu de ce. Daca el i mirosea nsemna ca mergea mpotriva vntului si ei nu-1 puteau simti. Ajunse la o cotitura. Desi nu-si amintea nici un bolovan sau vreun copac, era sigur ca, imediat ce vor trece de locul acela, o sa dea peste cabana cuibarita n micul luminis.

Dupa un moment o vazu. Acum, n razele stralucitoare ale soarelui, Jared observa si lacul, la doar ctiva metri departare de cabana. La mal - care era jos si mlos - erau trase cteva barci de lemn cu vsle, att de vechi si de uzate, ca pareau sa nu mai poata pluti. Fusesera legate de un copac cu o sfoara de bumbac aproape putreda. La umbra cabanei se vedeau doi cini care dormeau linistiti. -Asta e, rosti Jared ncet. Stii cine locuieste aici? Luke nu raspunse, dar Jared si dadu imediat seama ca baiatul cunostea cabana. - Haide, spuse el pe un ton mai ridicat. Zi-mi! -Jake Cumberland, raspunse n sfrsit Luke Roberts. E casa lui. -Cine e? l presa Jared. Luke se schimba la fata. - E doar un tip care pune capcane, raspunse. ntotdeauna a trait aici. Jared l fixa cu privirea. -Ti-e frica de el, nu-i asa? Luke pali, dar dadu din cap ca nu. -Rahat, spuse Jared. Zi-mi adevarul! -Circula niste... zvonuri, recunoscu Luke. Despre maica-sa. - Ce fel de zvonuri? -Cica era un fel de preoteasa voodoo sau cam asa ceva. Luke se uita n alta parte. -Si se mai zice ca a lucrat pentru unchiul tau nainte sa dispara. -Sa dispara? repeta Jared. Cum adica? Asa, pur si simplu? Luke ridica din umeri. -Nimeni nu stie exact. Sau cel putin nimeni din cei cu care am vorbit eu. Dar mama sustine ca ultima oara cnd a vzut-o cineva a fost n seara dinainte ca unchiul tau sa se spnzure. Se nrosi putin. Mama a auzit ca unchiul tau ar fi omort-o. Umblau tot felul de zvonuri despre el si mama lui Jake. Cum ca ar fi fost mpreuna si ca ea ar fi vrut sa-1 dea n vileag. Asa ca el a omort-o. Cnd Jared si nclesta pumnii si strnse din dinti, Luke ridica minile. -Hei, nu te supara pe mine! Eu ti-am spus doar ce-am auzit. Dar Jared nu mai era atent la Luke. Ochii lui priveau fix cabana. Cum statea asa, cocosata n caldura umeda a amiezii, parea un cine vlaguit, pe moarte. Toate ferestrele erau sparte -cteva geamuri lipseau chiar de tot -, iar tencuiala era scorojita complet. Avea o veranda darapanata, fara nici un fel de balustrade, si o mare parte din acoperis era acoperit cu un fel de metal, ruginit de canicula si ploile din Louisiana. Desi nu era sigur de ce, Jared stia ca n cabana nu era nimeni. si ndrepta privirea spre cei doi dulai. Simtindu-i privirea parca, cinii se ridicara, agitati. Cnd l vazura, luara pozitia de atac, tinndu-si cozile drepte. n momentul n care Jared pasi, vntul si schimba directia si cinii i adulmecara mirosul. Mai facu un pas si animalele se repezira spre el, iar latratul lor sfsie linistea de afara. -Jared, esti nebun? zbiera Luke Roberts. Daca e si Jake aici? -Nu e, spuse Jared. Nu e prin preajma. -De unde dracu' stii tu asta? ntreba Luke, dar Jared nu se deranja s-i raspunda. Se apropie si mai tare de cei doi cini, care erau ct pe ce sa rupa lanturile, aratndu-si coltii si urlnd neputinciosi ca nu puteau sa ajunga la el. Se opri foarte aproape de ei, dar nu ntr-att ct sa-1 poata musca. -Vrei sa ma musti? ntreba Jared, asezndu-se pe vine si ntinzndu-si mina dreapta spre cinele care avea lantul mai lung. Asta vrei? O bucatica din mine?

Cinele urla furios, trase si mai tare de lant, dar si pierdu echilibrul si aluneca n noroiul aparut dupa furtuna de dimineata. Se zrcoli cteva secunde, dar se ridica n patru labe si se arunca din nou spre Jared. Baiatul ntinse mna si mai aproape, pna cnd ntre el si coltii animalului nu mai ramasera dect ctiva centimetri. - Asta? l ispiti el. Asta vrei? - Bai, tu esti ntr-o ureche? striga Luke. Daca scapa... Dar Jared nu-1 asculta. -Hai, ncearca, sopti el. Haide, vezi ce se ntmpl! si ntinse degetele si mai mult si falcile cinelui muscara strns. Luke tipa de parca el ar fi fost muscat. - Isuse! - Ai gustat? sopti Jared, privind fix n ochii animalului. Brusc, cinele i dadu drumul si seaseza covrig pe pamnt. n timp ce dulaul celalalt continua sa latre si sa se dea la Jared, baiatul se apleca si-1

apuca de ceafa pe cel de jos. -Sa nu mai faci asa ceva, spuse el ncet. Niciodata! l strnse si mai tare, dupa care i rasuci gtul dintr-o miscare. Animalul tipa scurt, un chelalit ascutit de durere ce disparu chiar n clipa cnd gtul i se frnse. Jared l lasa sa cada n noroi. Luke privea nmarmurit animalul nemiscat. -L-ai omort, sopti el. Jared se ntoarse si se uita n ochii lui. -M-a muscat, rosti rece. Ce te asteptai sa fac, s-1 mngi pe ceafa? Cel de-al doilea cine, tacut acum, adulmeca nelinistit lesul fara viata al partenerului sau. Apoi se retrase destul de departe, pna se lipi de zidul cabanei. ndeprtnd lantul de la gtul animalului mort, Jared l ridica. -Ce-ai de gnd sa faci cu ala? ntreba Luke cu un tremur n voce. Jared nu raspunse. n schimb, se rasuci si cara cadavrul n cabana lui Jake Cumberland. Usa se nchise dupa el. Jake Cumberland fusese pe lac mai toata dup-amiaza. Galeata ponosita care i servea temporar drept cos de pescuit era plina cu vreo sase pesti - suficienti pentru el si cei doi cini. Dupa ce l prinsese pe ultimul, cu vreo jumatate de ora nainte, se gndise sa se ntoarca acasa si s-si scoata putin ogarii la plimbare. O sa verifice si capcanele si poate chiar va vna. Dar se simtea destul de obosit dupa o noapte nedormita; mort de oboseala" cum ar fi spus mama lui. N-ar fi fost nici o problema daca s-ar fi culcat imediat ce se ntorsese acasa noaptea trecuta, dar nu putuse deloc sa puna geana pe geana din cauza cinilor care latrasera ntruna. Zacuse asa n pat, ntrebndu-se ce ar fi putut sa-i ntarite n halul asta. Poate vreo pasare de noapte, si spusese el. Sau poate vreun raton, ori vreun sconcs, ceva." Dar stiu ca nu era vorba de un animal pentru ca ogarii urlau altfel atunci cnd adulmecau mirosul unui posibil vnat. si daduse seama spre dimineata ce voiau sa-i comunice, l avertizau, de fapt. De aceea aprinsese lanterna si iesise n usa. Nu vazuse pe nimeni. Nu auzise nimic. Dar avusese ciudatul sentiment ca se ascundea cineva n ntuneric. Cineva care i supraveghea cabana. Asa cum statea n pragul usii, ncercnd sa-1 zareasca pe cel care se ascundea, i se paruca aude vocea mamei lui ca atunci, n copilarie: Tu poti s-1 simti, copile! Cnd e prinpreajma, poti sa-l simti. Atunci tre' sa ai mare grija, foarte mare grija. Caci e mai puternicdect tine, copile! Sa nu uiti asta! E mult mai puternic". Chiar si dupa ce cinii se potolira, Jake ramasese treaz, asteptnd venirea zorilor. Cndncepu sa se lumineze de ziua, nu se baga n pat, ci si vazu de treburile lui obisnuite. Deretica prin cabana si hrani cinii. Verifica sa vada daca gaseste ceva n capcanele pusecu o zi nainte, apoi, ct tinu furtuna, se ocupa cu jupuirea celor trei iepuri prinsi. n cele din urma, fripse niste came de iepure ct sa-i ajunga pna la cina si pleca lapescuit, desi banuia ca n cea mai mare parte a timpului o sa motaie la soare. Dar nureusi nici macar sa atipeasca pentru ca vorbele mamei sale continuau sa-i bntuiegndurile. Cnd e prin preajma, o sa-i simti prezenta." Despre cine vorbea, oare?" Cnd era doar un copilandru, credea ca mama se refera la domnulConway. Dar chiar si atunci nu era prea sigur ca stia despre cine este vorba, pentru ca nusimtea mare lucru cnd se ntlnea cu stpnul mamei lui. Pn n noaptea aceea. Ultima noapte a copilariei lui... Jake se trezi n mirosul de fum al luminarilor si stiu, nainte sa vada, ce facea mama lui.

Se pregatea sa-si foloseasca magia. Asa i zicea ea - lucra cu magie. ,>ar tu sa nu ncerci", l avertizase ea prima data cndse trezise n miezul noptii si o gasise la masuta din coltul cabanei lor. baieteii nu trebuiesa lucreze cu felul asta de magie." II trimisese la culcare n noaptea aceea, dar el nuadormise, tragnd cu ochiul de sub patura subtire, singurul lucrul care-1 aveau de nvelitchiar si n cele mai reci zile. De atunci, ori de cte ori se trezea si o gasea pe mama lui aplecata asupra meseisaracacioase, cu parul ei prins cu esarfa albastra pe care i-o cumparase de Craciun dinbanutii strnsi de-a lungul unui an ntreg, ncerca sa ramna nemiscat, pentru ca ea sa nusi dea seama ca este treaz. n noaptea aceea nsa se dadu jos din pat si se aseza lingamama lui, urmarind-o ngrijorat cum pregateste papusa. Asa i se zicea. O papusa voodoo.

Pentru el parea o papusa ca oricare alta - nici macar una foarte reusita -, dar mama i explicase ca nu era chiar asa. -Cu o papusa din asta poti sa faci sa li se ntmple multe lucruri oamenilor, li spusese ea. Acum, cnd o privea cum coase materialul pelnga umplutura, si aminti ce i spusese nvatatoarea cu cteva zile nainte, la scoala. -Profesoara zice ca magia nu e buna, rosti el preocupat. Zice ca, daca ncerci sa faci vraji voodoo pe oameni, ajungi n iad. Mama lasa lucrul din mina, iar ochii negri i stralucira n lumina luminarii. -Calugaritele nu stiu chiar totul. Jake privea fix broasca moarta care zacea pe masa, chiar Unga papusa, cu stomacul despicat pna la gura. -Dar eu nu vreau sa te duci n iad, adauga el temator si rugator n acelasi timp. Mama lui l mngie cu blndete. -Nu-ti face griji, l linisti ea. Nu ma duc n iad. Privirea i se ntoarse spre papusa: Dar asta nu nseamna ca altii nu se vor duce. Acum, urca n pat si culca-te! Trebuie sa mergi la scoala dimineata. Jake se strecura napoi sub patura, dar cteva momente mai trziu, cnd mama lui iesi afara, se mbraca si pleca dupa ea. La nceput ea merse pe marginea lacului, cautnd printre trestiile care se unduiau gratios, acolo unde se ascundeau de obicei broastele, vnatul preferat al lui Jake. Scoase din gt un sunet slab - exact ca acela al broastelor -si arunca n smrcuiile de acolo creatura moarta pe care o vazuse baiatul pe masa. Apa se undui n locul n care cazuse animalul, iar ea se opri, bolborosind ncet niste cuvinte, pe care Jake nule auzea prea bine. Apoi, mama lui pomi mai departe cu papusa, oprindu-se din cnd n cnd pentru a mai sopti o incantatie, pentru a mai rupe vreo creanga sau pentru a mai ridica vreun obiect - odata o pana, alta data, o piatra -de pe carare. - Toate au magie n ele, i explicase ea ntr-o dupa-amiaza cnd dadura peste oasele perfect curatate ale unui corb mort, si ea se apleca, lua si ciocul si ghearele si le baga n buzunarul de la sort. Orice fiinta vie poarta magie n ea, si cele moarte, la fel. Trebuie doar sa stii cum sa le folosesti. n seara asta nsa mama lui adunase att de multe lucruri, nct Jake era convins ca urma sa fie martorul celei mai puternice vraji. O urmari prin ntuneric si si aminti cuvintele nvatatoarei, care l privise de parca ar fi vrut sa-1 asigure ca stia foarte bine ce fel de lucruri face mama lui uneori. Hristos este Mntuitorul si numai prin Hristos ne putem salva sufletele. Toate celelalte cai duc spre iad. Mergnd pe urmele mamei sale, Jake se ruga n gnd ca ea sa se ntoarca la cabana. Apoi, dupa foarte multa vreme, iesira din padure, si Jake stia unde se aflau. Casa uriasa - casa unde lucra mama lui n Secare zi, curatind podelele, spalnd rufele, pregatind masa si facnd diverse alte lucruri - se ridica n fata lui, amenintatoare, si brusc avu revelatia a ceea ce avea sa se ntmple. n timp ce el se ascunse bine n umbrele adnci ale magaziei, mama lui pasi n razele de lumina aruncate de luna stralucitoare. Umbla ncet, cu capul n jos, ca si cnd ar fi cautat ceva. Apoi, cu o incantatie usoara ce parea sa iasa din adncurile sufletului ei, ncepu sa se nvrta, trasnd o spirala ce se ngusta din ce n ce mai tare pn cnd, n cele din urma, se concentra asupra unui singur loc.

si ncetini miscarile si se opri. Se aseza pe pamnt cu picioarele ncrucisate. Cu ochii fixati pe una dintre ferestrele de la etajul al doilea, scoase rnd pe rnd obiectele adunate pe drum. Mai nti, papusa, pe care o aseza n fata ei, cu capul ndreptat spre casa. Apoi un cutit, a carui lama lucea n lumina lunii. Cteva oase, proaspat curatate de came, fura asezate ntr-un cerc. Apoi venira pietrele si putin muschi. Niste frunze si un pumn de tarina. Le mprastie pe toate n jurul ei, incantatiile sale capatnd atta forta, nct Jake era convins ca puteau trezi si mortii din somnul lor de veci. n casa se aprinse brusc o lumina la etajul al doilea, nvaluind silueta mamei lui ca o musca prinsa n pnza unui paianjen. Cteva minute mai trziu se deschise usa si un barbat iesi n prag. -Eulalie, tu esti? Jake i recunoscu vocea - George Conway. Stapnul casei.

Barbatul pentru care lucra mama lui. Cnd vazu ca nu primeste nici un raspuns, George Conway parasi casa si se ndrepta spre gradina. Acum statea aplecat chiar deasupra mamei lui, si baiatul observa furia ce se aprinse pe chipul barbatului cnd vazu lucrurile care o nconjurau pe Eulalie Cumberland. -Ia-ti prostiile cu tine si du-te acasa, Eulalie, i ordona George Conway. Jake si tinu respiratia, asteptnd ca mama lui sa-si strnga lucrurile si sa fuga de-acolo ct mai repede. Dar ea si ridica fata si se uita fix n ochii barbatului. Apoi, ntinse mina dreapta si arata spre silueta masiva a casei care se profila pe cerul ntunecat. -Diavolul, intona vocea ei. Diavolul e peste tot. Si n casa, si n tine! Ridica papusa si i-o scutura n fata. Acum e nauntru. Diavolul e prins aici. Smulse cutitul si l apropie de papusa. Curnd o sa-1 scot. O sa-1 alung de tot. George Conway continua sa se uite la ea cu ochii stralucind. -Tu sa nu ma ameninti pe mine, Eulalie Cumberland. Sa nu ndraznesti sa ma ameninti. Jake vazu cum pieptul mamei sale se umfla cnd se mpotrivi furiei lui George Conway. -Nu-i o amenintare, spuse ea, si, desi de-abia soptise cuvintele, vocea ei se auzi clar n linistea noptii. E o promisiune. Pna cnd luna va rasari, diavolul o sa paraseasca locurile astea! Cnd vazu ca ea se ntoarce la incantatiile murmurate, George Conway pleca de linga ea si se ndrepta nspre magazie. Fusese vazut! Inima ncepu sa-i bata cu putere si cauta disperat mprejur o cale de iesire. Dar padurea era prea departe si nu mai exista nici un alt adapost care sa-1 protejeze. Un tipat de spaima i se ridica n gjt, dar, chiar nainte de a-i da drumul, domnul Conway disparu printr-o usa n cladirea alaturata celei n care se ascundea el. Era n siguranta! Nu fusese vazut deloc. Totusi, si tinu mai departe respiratia; orice sunet l-ar fi putut da de gol. Dupa o vreme, care paru o eternitate, George Conway reaparu n cadrul usii, ducnd ceva n mna dreapta. Cnd barbatul porni spre mama lui, Jake respira oarecum usurat. -ti spun pentru ultima data, Eulalie, l auzi el pe George. Du-te acasa! Dar femeia nu se clinti, si cnd barbatul ridica obiectul cu ambele mini deasupra capului ei, Jake fu convins ca avea s-o loveasca. Dar el i desfacu un dop si apa ncepu sa se scurga pe capul mamei lui. Mai trecu o secunda si izul ntepator i umplu narile. Nu era apa. Ci benzina. -Ultima sansa, Eulalie, l auzi Jake pe George Conway. Eulalie l privi pe barbatul care statea aplecat asupra ei. -Nu mi-e frica de tine si nu mi-e frica nici de chestia aia care te poseda. ncepu sa-si rosteasca incantatiile din nou si flacara unui chibrit lumina chipul stapnului ei. Barbatul o mai privi o secunda, doua, apoi se dadu napoi un pas. Cu chipul mpietrit, George Conway arunca chibritul n balta de benzina din jurul femeii. Se auzi un sunet ciudat, ca un suierat, cnd benzina exploda si George mai facu doi pasi napoi. Jake holba ochii de groaza si si acoperi gura cu minile. Voia sa se repeada sa-si scoata mama din foc, voia sa o salveze de flacarile care dansau n jurul ei, dar muschii nu-1 mai ascultau. n timp ce privea uluit spectacolul terifiant din fata lui, simti vag o umezeala fierbinte

ntre picioare. Dar chiar si cnd pierdu de tot controlul vezicii sale, tot nu reusi sa se elibereze din paralizia ce-1 tintuia sau macar sa-si mute privirea de la focul n care ardea mama lui. Eulalie Cumberland nu scoase nici un sunet cnd hainele i luara foc, iar nacarile ncepura sa-i mannce carnea. Nici nu ncerca sa se salveze. n schimb, si ndrepta minile nainte, unind doua dintre obiectele aduse cu ea. n nna stnga tinea papusa, cu un streang, pe care i-1 legase n jurul gtului. n mna stinga tinea cutitul. n timp ce Jake si George o priveau, ea nfipse cutitul adnc in corpul papusii, apoi o spinteca pna jos. Dupa ce materialul de bumbac din care era confectionata se desfacu, din stomacul ei ncepura sa curga intestinele broastei. Flacarile, mai nalte acum, i cuprinsera capul, dar ea continua sa tina papusa ct mai sus. Maruntaiele sngernde straluceau in lumina focului si, cnd George le arunca o privire ngrozita, Eulalie Cumberland ncepu sa rda.

Era un sunet nefiresc, ce erupea din gtul ei, hohot dupa hohot, si chiar si dupa ce flacarile o consumara definitiv, rsul ei parea sa mai staruie nca n noapte. Jake, ncremenit din cauza ororii de a-si vedea mama arznd, tremura n ntuneric, n timp ce flacarile mureau ncet. Nici atunci cnd focul se stinse complet, nu se simti n stare sa faca vreo miscare. II vazu pe George Conway cum scapa de ramasitele mamei lui, adunndu-le ntr-o patura groasa, apoi intrnd cu ele n casa ntunecata. Jake Cumberland si petrecu restul noptii lipit de zidul magaziei. ncerca sa-si spuna ca tot ceea ce a vazut nu se ntmplase, de fapt, ca trebuia sa fie un cosmar ngrozitor. Foarte curnd avea sa se trezeasca acasa, n cabana, unde mama lui va sta lnga soba, pregatindu-i turtele, pe care i le servea ntotdeauna la micul dejun. Abia cnd soarele rasari la orizont, Jake pleca, n sfrsit, acasa. Ramase nchis n cabana trei zile si trei nopti. Iar cnd calugarita de la scoala venise dupa el si l ntrebase unde este mama lui, el nu-i spusese nimic din ceea ce vazuse n noaptea aceea. Nu va spune nimanui niciodata. Dar cnd auzi ca, n dupa-amiaza de dupa moartea mamei lui, l gasisera pe George Conway spnzurat de o ramura a arborelui de magnolia, nca tinnd n mna cutitul cu care si spintecase burta, Jake auzi ceva. O auzi pe mama lui riznd. Stiuse imediat de ce rdea. Pentru ca, desi George Conway o omorse, Eulalie nvinsese. Dar ce nu avea sa nteleaga niciodata era ce voia ea sa spuna cu: o s-i simti prezenta". Pna n noaptea cnd ogarii se speriasera. Si atunci, pentru prima data, stiuse exact la ce se referea mama lui. II simtise si el. Ceva nefast. Ceva ce se ascundea n ntuneric, pndind dincolo de cercul de lumina galbena aruncat de lanterna lui. De obicei le-ar fi dat drumul clinilor, dar nu si noaptea trecuta. Ceva l retinuse, ceva i soptise ca e mai bine s-i tina n cabana. n dupa-amiaza asta nsa, cnd plecase la pescuit, i legase afara - nu-i putea tine nauntru toata ziua. Dar, n timp ce-si pregatea undita, momeala si galeata n barca pe care o mpinse pe apa, se ntrebase daca nu ar fi trebuit s-i bage n cabana. Sau chiar sa-i ia cu el. n cele din urma, si spuse ca, indiferent cine sau ce se furisase aseara n jurul casei, plecase de mult. Si n lumina stralucitoare a soarelui de amiaza, fu convins ca i se paruse. Probabil ca se simtea putin nervos dupa mica lui incursiune de la miezul noptii. Nu ca ar fi facut ceva rau - de fapt, le facuse chiar o favoare. Daca i ducea capul ct de ct, si-ar fi strns lucrurile si s-ar fi ntors de unde venisera. n plus, nici nu aveau cum sa stie ca el era cel care le omorse pisica si le-o prinsese n cuie de zidul casei. Si, chiar daca cineva l-ar fi suspectat, n-ar fi putut dovedi nimic. Nu, era doar nervos. Relaxndu-se, n sfrsit, pentru prima data dupa ce deschisese cufarul mamei lui, cu onoapte nainte, Jake se ntinse pe fundul barcii, tinnd undita usor n mna dreapta, cupicioarele proptite de bancuta din

mijloc si capul sprijinit confortabil n curbura de laprova. si trase peste obraz palaria de paie si nchise ochii. Apoi auzi latratul cinilor. Jake sari drept n picioare, recunoscndu-le imediat latratul. Erau cinii lui, nu ncapea nici o ndoiala - le recunostea glasul chiar si de la doi, trei kilometri. Si nu latrau attati, de parca ar fi adulmecat vreun raton sau vreun iepure. Nu, nu, faceau exact ca noaptea trecuta, hamaiau nnebuniti. Jake ndrepta barca si pomi sa vsleasc napoi catre mal. Plutise ceva vreme si cabana parea destul de departe, desi latratul cinilor se auzea att de clar pe deasupra apelor, nct aveai senzatia ca se afla la vreo doua sute de metri departare. Nu trecu mult si cinii amutira brusc. Se opri din vslit, lsnd barca sa pluteasca singura, si asculta timp de un minut. Nimic, cu exceptia pleoscitului unui peste si a bzitului unui tntar chiar lnga urechea lui. Apoi, exact atunci cnd si plesni obrazul ca sa scape de el, l auzi. Jake stiu imediat ce se ntmplase cnd auzi sunetul pentru a doua oara. Un urlet ascutit de durere, ce se stinse att de repede, nct Jake ghici exact ceea ce se ntmplase. Unul din cinii lui murise.

Uitnd de tntar, Jake cobori vslele n apa si ncepu sa traga de ele ntr-un ritm sustinut pentru ca barca sa alunece mai repede. Se mai opri de doua ori, ca sa asculte, dar, de-abia cnd ajunse aproape de mal, l auzi n sfrsit. Un singur cine - putea sa jure ca e Lucky - mai scheuna. Ajunse la mal si sari pe nisip, tragnd barca dupa el pna cnd jumatate din ea se nfipse n noroiul moale de la tarm. Lasa totul balta si pomi n graba spre cabana. La prima vedere, nimic nu parea schimbat. Dar apoi, cnd se duse n spatele casei, vazu ca avusese dreptate. Prins n lant, Lucky scheuna si adulmeca pamntul din jurul celuilalt lant gol. Red nu mai era. Jake se apropie si se lasa ntr-un genunchi. -Ce s-a ntmplat, Lucky? ntreba el. Ce s-a ntmplat aici ct am fost eu plecat? Clinele scheun agitat si dadu din coada cnd Jake l mngie, dupa care ncepu din nou sa adulmece pmntul n locul unde statuse Red. Incruntndu-se, Jake ridica lantul si verifica zaua cu care l prindea de zgarda. Nu era nimic n neregula cu ea. Si nici zgarda nu mai era acolo. -Unde e Red, Lucky? ntreba el. Unde s-a dus? Scotnd lantul de la gtul cinelui, Jake se ridica. Gaseste-1, baiete, spuse el blnd. Hai, arata-mi unde e! Clinele o zbughi dupa cabana si, dupa un moment, Jake dadu peste el zgriind usa de la intrare. Urcnd pe prispa, Jake ezita. De ce sa fie Red n cabana? Daca nsa cineva l-ar fi omort... Apoi si aminti. Nu cineva. Ceva. Un fior de gheata i strabatu trupul, dar traversa prispa coscovita si deschise usa. Red era acolo. Cinele zacea pe masa, cu burta spintecata si cu maruntaiele atrnnd pna aproape de podea. Lucky ncepu sa scheaune ncetisor, lipindu-se strns de picioarele lui. -Oh, Doamne, sopti Jake. Oh, Doamne, Isuse Hristoase, cine a facut asta? Cu un nod n stomac, Jake se apropie, ntinse mna si mngie ncet blana cinelui, ca si cnd ar fi vrut sa-1 linisteasca. Apoi ochii i cazura pe piciorul drept din fata. Laba lipsea; fusese taiata frumos, lsnd n urma un ciot nsngerat. , ,Prea trziu, gndi Jake. E deja prea trziu." 19 Janet se uita agitata la ceas probabil pentru cel putin a zecea oara. Sase fara un sfert. nca cincisprezece minute.

i mai dadea lui Jared cincisprezece minute dupa care - dupa care ce? O sa sun la politie? Sau la spital?" -N-ai de ce sa-ti faci griji, o linistise Ted cu o ora n urma. Are aproape saisprezece ani. Apoi, citind exact gndul care-i rasarise n minte, zmbi cu subnteles. Dar nu semana cu sursul acela batjocoritor care-i aparea pe buze cnd venea de la vreunul dintre chiolhanurile lui. De data asta era un surs prietenesc si, cnd vorbi, n vocea lui nu era nici o urma de sarcasm. -Hai, Jan, fii serioasa! Nu e ca mine - sa zaca pe undeva beat. Probabil ca e cu vreunul dintre colegii lui. O cuprinse si i ciufuli parul asa cum obisnuia sa faca, dar cu multi ani n urma. Nici nu mai stiu de cnd. De cinci ani? De zece? A trecut atta vreme ca nici nu-mi mai amintesc." Dar rasuflarea lui nu mai mirosea a alcool acum si, cnd i simti bratele n jurul ei, mngindu-i parul, anii disparura si gestul i se paru familiar, de parca ultima data cnd o mngiase fusese ieri. -Hai sa nu cautam necazurile cu luminarea, da? Se linistise brusc si se ntorsese la treburile ei, curtnd cartofii ce fierbeau acum pe aragaz, n timp ce Ted se juca cu Molly, amndoi asezati pe podea, lovind mingea preferata a fetitei. Scout se ncolacise confortabil ntr-un colt, lnga frigider. Kim era n dormitor, chinuindu-se cu temele. Ca ntr-o familie normala, se gndi Janet. Aratam ca o familie normala." Dar, pe masura

ce minutele se scurgeau si Jared nu mai ajungea odata acasa, grijile ei ncepura sa ia dinnou amploare. Obisnuinta. E doar obisnuinta, si spuse ea. M-am obisnuit s-mi fac grijidin cauza lui Ted, nct, daca nu trebuie sa ma ngrijorez pentru el chiar si o singura zi, gasesc pe altcineva pentru care s-mi fac griji." Dar nici macar nu trecuse o zi ntreagade cnd Ted venise acasa. Mine sau poate chiar n noaptea asta, totul se putea schimba. Era foarte probabil sa aiba ascunsa pe undeva o lada cu votca. Si totusi, ct fusese ziuade lunga, l privise pe Ted muncind - si muncise mai mult dect o facuse vreodata - sivazuse schimbarea. Chiar si atunci cnd nu stia ca este privit, cnd ea statea bine ascunsantr-una dintre camerele de sus, Ted continua srguincios, cu pieptul lucind de sudoare sicu muschii ncordati. Iar cnd terminase, n cele din urma, cu gradina din spate, nu-siluase o bere drept rasplata. n schimb, si turnase un pahar de ceai cu gheata pe care lfacuse ea nainte de prinz, dupa care facu un dus si se ocupa de Molly. Ca o familie normala. -Daca nu ajunge acasa pna la sase, o sa mncam fara el, spuse Ted, citindu-i nca o data gndurile. i facu cu ochiul. La urma urmei, n-ar fi prima data cnd familia asta ar avea cu un membru mai putin la masa. Si ti promit, spuse el n continuare cnd vazu ca nu reusise sa-i alunge teama din priviri, ca, daca nu se ntoarce pna la sapte, ma duc s-1 caut. Bine? Ridicndu-se, se apuca sa aseze masa, cu Molly agatata de picioarele lui. Din nou, obisnuinta si spusese cuvntul si Janet se apleca sa o ridice pe fetita nainte ca el sa o dea la o parte. Dar iarasi sotul ei o surprinse. -Las-o, draga! Vrea si ea sa ajute. Ted o striga pe Kim fix la ora sase si toti patru se asezara la masa. La sase si cinci minute Scout se ridica si scoase un mrit amenintator. Se oprira cu totii din mncat, cu exceptia lui Molly, si privira cinele care se ndrepta spre usa de la bucatarie. Auzira usa de la intrare deschizndu-se si nchizndu-se la loc. -Jared? striga Janet. Sntem n bucatarie! Cina e gata. Se ridica sa umple farfuria fiului sau, dar, cnd ncerca sa l dea ncet la o parte pe Scout ca sa ajunga la aragaz, animalul nu se clinti din loc. Cinele statea teapan, fixnd usa bucatariei, cu blana zbrlita. Cnd Jared aparu n prag, Scout scoase din nou un mormait amenintator. - Pentru Dumnezeu, Scout, e doar... Cuvintele i nghetara pe buze cnd vazu ca Jared nu era singur, n spatele lui se afla baiatul pe care si-1 aducea aminte din ziua nmormntrii, cnd se mutasera n casa. Mark parca? Nu. Luke. Aha, da. Luke." Privirea i se muta din nou nspre fiul ei. - Ar fi trebuit sa suni, i zise ea. Daca as fi stiut ca vii cu un prieten, as fi facut mai multa mncare. -Nu-i nimic, raspunse Jared. Am mncat niste pizza n oras. Noi ne ducem la mine n camera sa ascultam niste muzica, da? Fara sa mai astepte vreun raspuns, disparu mpreuna cu prietenul lui n sala de mese. Dar Scout, n loc sa-1 urmeze asa cum facea ntotdeauna, ramase atent pna cnd sunetul scos de pasii baietilor nu se mai auzi deloc. Apoi, cnd clinele se ntoarse la locul sau de lnga frigider, se aseza, dar cu urechile ciulite. -Vezi? zise Kim. Ti-am spus eu ca Jared s-a comportat aiurea toata ziua. Pna si Scout a simtit asta. -Nu crezi ca Scout ar fi putut sa reactioneze asa din cauza prietenului lui Jared? ntreba tatal ei. nainte sa apuce Kim sa raspunda ceva, casa se umplu de sunetul asurzitor al muzicii - o

melodie rap ale carei versuri, chiar daca nu ar fi fost nabusite de tavanul bucatariei, erau acoperite de ritmul bubuitor al sintetizatorului. Molly, care se jucase fericita cu mncarea pna mai adineauri, ncepu sa urle, iar Janet, reactionnd conform obisnuintei inoculate de-a lungul anilor, se ridica de la masa, anticipnd deja furia sotului ei. -O sa-1 pun s-o opreasca, ncepu ea, dar Ted era deja n picioare. -Ai tu grija de Molly, i spuse el. Si-asa o sa fie suficient de ru cnd o s-i spun eu s o dea mai ncet. Daca te duci tu, o sa-i fie tare rusine. In timp ce Janet o ridica pe Molly din scaunelul ei pentru a o mai linisti, Ted se ndrepta spre scari. Dupa cteva secunde luzica se domoli, iar urletele lui Molly se transformara tncet-ncet ntr-o smiorcaial de copil rasfatat. Apoi fetita si freca ochii cu pumnii ei mici si se zbatu n bratele mamei ei ca sa ajunga din nou la mncare. Janet o puse din nou n scaun si Molly baga n gura o mn din piureul de cartofi pe care si-1 ntinse n mare

parte pe fata si pe bavetica. Cnd Ted se ntoarse, Janet se astepta ca muzica sa nceapa din nou. Dar era tot liniste. -Vrei sa-mi spui si mie cum ai facut asta? ntreba ea. -Simplu, raspunse Ted, asezndu-se la loc pe scaun. Am facut un trg. -Un trg, repeta Janet. Ce fel de trg? Ted i zmbi ironic, aruncndu-i o privire ghidusa. -Poate n-ar trebui sa-ti spun, zise el. E o chestie ntre barbati. Dar pentru ca oricum o sa afli, nu e nici o nenorocire daca-ti zic. I-am dat una dintre camerele de la subsol. Janet si privi nedumerita sotul, apoi dadu din cap. -mi pare rau, dar cred ca va trebui sa-mi explici. Nu m-am prins. Ted dadu din umeri. -Gndeste-te putin. Jared are aproape saisprezece ani, nu? Este exact vrsta la care adolescentilor le place genul asta de muzica. - Mie nu-mi place, interveni Kim. Dar nainte ca vreunul din parintii ei sa o corecteze, si modifica rapid afirmatia: -Sau cel putin nu-mi place sa fie data asa de tare nct sa-ti sparga timpanele. -Dar este evident ca fratelui tau i place - sau prietenului lui, ceea ce e cam acelasi lucru. Asa ca, daca avem noroc si n cteva luni locul asta o sa fie plin de oaspeti, Jared o sa se mute la subsol. I-am spus ca poate sa-si aranjeze camera exact asa cum vrea el, atta vreme ct o izoleaza perfect si nimeni n-o sa fie deranjat de ceea ce asculta el. El o sa aiba propriul loc, iar noi ne captusim cu o camera n plus de nchiriat si cu uri adolescent mai putin care sa stea cu orele n baie. -Dar eu nu stau cu orele n baie, protesta Kim. nainte ca mama ei sa poata obiecta, fata schimba subiectul: -Dar daca vreau si eu o camera jos? Tatal ei o privi prietenos. -Chiar vrei? o ntreba el, cu un glas ce nu trada nimic din ceea ce gndea. Kim se gndi la ncaperile ntunecate de la subsol, slab luminate de cteva becuri amarite. Dumnezeu stie ce putea fi acolo, ascunzndu-se prin ntuneric. Nu se putu abtine si se scutura cu un fior, apoi dadu din cap. -Nu! -Ma gndeam eu, raspunse tatal ei, facndu-i cu ochiul lui Janet. O jumatate de ora mai trziu, cnd Kim mersese n camera s-si continue lectiile, iar Jared si Luke disparusera la subsol pentru a-si face planuri n legatura cu noua camera, Janet statea la chiuveta, spalnd vasele. Apa curgea linistitor, iar ea ncerca sa nteleaga ce se ntmplase n ziua aceea. Cum fusese posibil ca ea sa se trezeasca de dimineata, hotarita sa puna capat casniciei ei, iar acum dorea sa-si petreaca seara cu acelasi barbat pe care intentionase sa-1 paraseasca? Numai ca el nu mai era acelasi barbat. Indiferent de ce se ntmplase cu Ted - indiferent de ce adevar descoperise el prin aburii betiei se schimbase, se schimbase cu adevarat. Iar cel care venise acasa azi de dimineata nu era un Ted total schimbat - era acel Ted pe care l ntlnise cu multi ani n urma, nainte sa se apuce de baut.

Era acel Ted pe care si-1 dorise dintotdeauna, nu Ted mpotriva caruia o avertizasera toti prietenii. In cele din urma, se dovedise ca ea avusese dreptate. Poate", auzi vocea mamei ei. Janet ncerca sa scape de avertismentul tacut al mamei, dar nu reusi. Ted mai facuse totusi promisiuni si nainte. Si de fiecare data le ncalcase cu nerusinare. Si de ce ar fi altfel de data asta? n linistea din bucatarie, se vazu obligata sa admita ca poate nu era deloc altfel. Va trebui sa astepte pentru a se convinge. Dar acum, pentru prima data dupa multi ani, se simtea casatorita din nou. Indiferent ct va dura, ea se va bucura din plin de acest sentiment. -Esti sigur ca e o idee buna? ntreba Luke Roberts n timp ce se uita cu atentie princamera. Era o ncapere de vreo doisprezece metri patrati, cu peretii facuti din placaje de lemn destejar gros prinse de stlpii imensi care sustineau mare parte din grinzile casei. Eraluminata de un singur bec ce atrna de un fir ce fusese rasucit de-a lungul traverselor desub podea. Pe unul din ziduri, sus de tot, se gaseau doua ferestre mici ce dadeau chiar

sub scara principala de la intrare. Erau suficiente pentru a arunca putina lumina, dar, cuexceptia unei bucatele de cer, nu se mai vedea nimic altceva. Doar gndul de a se mutantr-un loc ca asta l facu pe Luke sa se cutremure si realiza ca, daca ar fi pus n situatiade a alege ntre vagauna asta si camera de la etajul al doilea - de doua ori mai mare -, stia dinainte ce ar prefera. De fapt, ar fi ales chiar si o ncapere pe jumatate ct astanumai sa aiba o fereastra mare pe care sa o poata deschide pentru a o putea aerisi nmod normal. n plus, odaia mai avea si un miros ciudat. Parea sa vina dinspre podeaua facuta dintr-unsoi de beton erodat, plin de gauri, de care Luke era sigur ca snt pline cu mucegai si totfelul de bacterii. -Ce-i aici? ntreba el, artnd spre un gratar aflat n mijlocul camerei. - Este un put colector, raspunse Jared. Daca ploua mult si se aduna multa apa, atunci se scurge aici. Apoi, cnd se umple prea tare, se declanseaza o pompa, care trage toata apa afara. Camera, care era aproape de pozitia zero n lista preferintelor lui Luke, mai scoase la iveala si prostia asta. -Adig, vrei sa spui ca o sa dormi ntr-o camera care ar putea fi inundata? Jared ridica din umeri. -Chiar daca se inunda, nu poate fi asa rau. Apoi rnji, cu ochii strlucindu-i n lumina slaba a becului. -Si mai degraba as vrea sa fiu aici dect sus, unde lumea ar sti tot ce fac eu. -Nici macar baie nu ai, mai zise Luke, posac. -Ba am, l contrazise Jared. E chiar acolo n colt, lnga scari. -Si ce-o sa faci daca se inunda chiar n miezul noptii? O sa fie o gramada de paianjeni si alte chestii de-astea acolo, jos. -Isuse, mormai Jared. N-ai auzit niciodata de curse pentru gndaci? Le pui acolo si nchizi locul cteva ore, si gata. -Tatalui tau o s-i placa ideea asta, observa Luke. - De fapt, chiar a lui a fost ideea, replica Jared. Ai niste iarba? Luke se uita la el banuitor. -Si daca as avea? ntreba el cu un ton ce se voia natural. Jake si dadu ochii peste cap. -Pai, daca ai, hai s-o fumam. Luke l privi fix. -Cu ai tai sus?! Jared dadu din umeri indiferent. -De ce nu? De-aia mi place mie la subsol - nimeni n-o sa calce pe-aici, asa ca nici n-o sa simta mirosul, chiar daca iese putin pe sub usa. Luke se ncrunta. -Pun pariu ca n-ai face-o, spuse el, suficient de provocator ct sa-i confirme lui Jared ca are la el iarba. -Ma duc sus sa iau ceva de haleala si niste Cola, spuse Jared. Apoi fumam si vedem ce putem sa facem cu locul asta. Reveni dupa cinci minute, aducnd cu el nu numai cteva sticle de Coca-Cola si niste cipsuri, dar si aparatul de radio din camera lui, mpreuna cu vreo trei luminari. Baga radioul n singura priza din camera, i dadu drumul, dar i lasa volumul ct mai mic, ca sa nu vina nimeni dupa ei. -Asadar, ce zici Luke? spuse el. mpartim tigara aia? Luke se ncrunta. -Cum ai stiut ca am asa ceva? Buzele lui Jared se strinsera ntr-un zmbet misterios. -Stiu tot felul de chestii, spuse el.

Luke baga mna n buzunar si scoase o cutie rosie de metal, i deschise capacul si ndeparta cu grija hrtia care acoperea de obicei guma de mestecat. Dedesubt nsa se gaseau trei tigari atent rulate. Lua doua dintre ele si le aseza pe podea, apoi strecura cutia la loc, n buzunarul pantalonilor. ncet, Luke i dadu una din tigari lui Jared. Baiatul scapara un chibrit, aprinse tigara si trase fumul adnc n plamni. Tinndu-si respiratia ct putu de mult, i pasa tigara lui Luke. -Vezi? zise el dupa ce trasesera trei fumuri fiecare. Ce mare filosofie! Amndoi se asezasera pe jos, sprijiniti de peretele din stejar. -Marfa buna, murmura Luke n timp ce trase nca un fum. Jared se ridica si aprinse o luminare, trase de snur ca sa scape de lumina chioara a

becului si ntregul aspect al camerei paru sa se schimbe. Suprafetele aspre ale planselorce formau peretii camerei se nmuiar, iar tavanul parea sa nu mai existe. -Misto, rosti Luke. -Sssss, l ntrerupse Jared. Lasa-ti mintea sa zboare! Lua si a doua tigara de pe podea, o aprinse si i-o dadu lui Luke. Lumina din camera ncepu sa creasca n intensitate si sa plpie parca. Peretii, la rndul lor, ncepura sa se lumineze. Nu se mai vedea nici o urma de scndur. Peretii devenira translucizi si pareau strabatuti acum de curcubee. Apoi zidurile, la fel ca tavanul cu cteva minute n urma, ncepura sa se ndeparteze. Luke avea senzatia ca se afla ntr-o ncapere uriasa, ca o catedrala, cu un tavan care se boltea att de sus, ca abia l zarea. Peretii erau aurii, ornati cu vitralii care faceau ape, ape n lumina ce venea de undeva, de dincolo de ele. Luke zari ceva ce semana cu un altar, deasupra caruia - parnd ca pluteste prin aer - era o femeie. O femeie att de frumoasa cum nu mai vazuse niciodata. Se apropie de el, cu trena argintie fluturind n jurul ei, si, cnd picioarele i atinsera pmntul, ea si ndrepta degetele spre el. Ingenunche si l mngie blnd pe obraz. -Atinge-ma, i spuse ea cu o voce care i se parea cea mai dulce muzica din lume. Atingema! Luke ezita la nceput, apoi ntinse mna sa atinga femeia perfecta. Trena cazu, descoperind un trup desavrsit, cu o piele aurie. Luke o atinse si tremura. -Te vreau, Luke, sopti femeia incitant, asa cum ma vrei si tu pe mine... Aparitia femeii sterse din mintea baiatului orice altceva si Luke Roberts se lasa coplesit de un extaz pe care nu-1 mai simtise niciodata si stiu ca, atunci cnd totul avea s se termine, el va fi schimbat pe vecie. -Da, respira el greu. Oh, Doamne, da... n timp ce Luke se abandona placerilor aduse de femeia perfecta, Jared Conway privea cu atentie. Privea si zmbea. 20 Sandy Engstrom privea nervoasa spre Kim Conway. n ultimele saptamni - chiar de cndKim o ntrebase daca poate sa se aseze lnga ea la prnz -, cele doua fete deveniserabune prietene. Sandy fusese surprinsa la nceput, pentru ca n prima zi Kim nu vorbise cunimeni n afara de fratele ei. Cu superbul ei frate", se corecta Sandy, desi avusese grijaca Kim sa nu afle ca i picase cu tronc din prima clipa n care-1 vazuse. De fapt, motivulreal pentru care fusese att de prietenoasa cu Kim era acela ca, asa, ar fi putut sa-1ntlneasca. Pna la sfrsitul acelui prnz, si daduse seama ca i gasise o nlocuitoareMelissei Parker, prietena ei cea mai buna, de cnd era la gradinita, dar care, din pacate, se mutase la New Orleans cu putin nainte sa nceapa scoala. Ct despre Jared, pasiunealui Sandy pentru fratele noii ei prietene se stinsese tot att de repede cum ncepuse. Poate, daca nu s-ar fi ncurcat cu Luke Roberts..." Dar se nhaitase cu Luke si, n ceea ce o privea pe Sandy, oricine era prieten cu Lukeiesea din discutie, fie si numai pentru simplul motiv ca Luke i daduse papucii prieteneiei, Melissa Parker, cu un an n urma. Nici macar nu avusese curajul sa-i spuna ca aterminat-o cu ea. n schimb, o invitase pe Dawn LaFrenier la petrecerea data n cinstearentoarcerii acasa si, cnd aflase Melissa, era deja prea trziu sasi mai gaseasca altpartener. Sandy nu avea nici ea o pereche, asa ca s-au dus amndoua la un film, hotarndsa-1 stearga de pe lista lor pe Luke - si pe toti prietenii lui. Iar acum, doar pentru caMelissa se mutase, nu avea de gnd s schimbe ceva n aceasta privinta. Din fericire pentru Kim, stigmatul pe care-1 purta Jared din cauza noului sau amic nu setransferase si

asupra ei. Fetele luau prnzul mpreuna de vreo sase saptamni si nvatauamndoua acasa la Sandy, aproape n fiecare dup-amiaza. Pna acum, Kim nu o invitasenca n casa Conway si, desi Sandy era curioasa, nu era foarte sigura c-si doreste spuna piciorul pe-acolo. De fapt, chiar ntrebase de vreo cteva ori daca noua ei prietenanu se teme s locuiasca n casa aceea. -De ce mi-ar fi frica? i raspunse Kim. Adica, nu e bntuit sau ceva de genul asta. Expresia de pe fata lui Sandy o facuse sa geama. Doar nu crezi si tu toate povestile alea despre matusa si unchiul tatalui meu, nu? Cnd Sandy se nrosi, Kim ofta, exasperata. -E doar o casa ca oricare alta! Si care a fost nelocuita multa vreme, si doar pentru ca

Luke Roberts crede ca e bntuit nu nseamna ca asa si este. Numele lui Luke fu suficient pentru ca Sandy sa nu mai aduca vorba despre zvonurile acelea vechi, desi era convinsa ca exista un smbure de adevar n ele. Pe Sandy o interesa mai mult faptul ca Kim parea uneori dusa pe alta lume. Era convinsa ca fata i ascundea ceva. - Kim? zise ea acum. Te simti bine? Se furisasera n pauza de masa la pizzeria de lnga Sfntul Ignatiu, sarind nca o data peste macaroanele cu brnza ale calugaritelor. -Pari preocupata de ceva. De fapt, Kim era, ntr-adevar, ngrijorata de ce s-ar putea ntmpla daca le-ar prinde profesoarele. Dar, mai mult de att, era ngrijorata din cauza lui Jared. Stia nsa ce crede prietena sa despre fratele ei, asa ca dadu din cap. n plus, chiar daca Sandy ar fi putut so nteleaga, nu prea stia exact ce sa-i spuna. Relatia ei cu Jared se racea pe zi ce trecea, iar n prezent era ca si cnd nici nu avea vreun frate, ca sa nu mai vorbim de unul geaman. -N-am nimic, raspunse ea, dar, vaznd ca Sandy nu o prea crede, nascoci un motiv care ar fi putut sa o satisfaca. De fapt, ma ntrebam ce fel de scuza ai sa inventezi cnd o sa-ti fac o invitatie. Sandy si nclina capul. -Sa ma inviti unde? ntreba ea. Si de ce as refuza? -Sa dormim mpreuna vineri noapte, spuse Kim, nonsalant Tacu putin, dupa care adauga: La mine acasa. Asa cum se asteptase, chipul prietenei ei se ntuneca. -Sper ca nu ti-e frica, nu? ntreba Kim cu o sinceritate exagerata. -Aa, nnuu, raspunse Sandy, un pic prea repede. Eu doar... -O sa nchidem niste filme horror si o sa pretindem ca e noaptea de Halloween, chiar daca e cu doua nopti mai devreme. Putem sa... si nghiti restul cuvintelor cnd vazu privirea lui Sandy, care era suficient de expresiva, asa nct Kim s-si dea seama cine intrase n pizzerie chiar atunci. Vocea lui Luke Roberts i confirma* banuiala. -Buna, zise el, venind spre masa lor si asezndu-se pe bancheta lnga Kim, n timp ce Jared se strecura lnga Sandy pe partea cealalta. -Ce puneti la cale? rnji Jared spre sora lui. De ce nu ne-ati chemat si pe noi cnd ati sters-o de la scoala? Kim vazu privirea taioasa pe care i-o arunca Sandy lui Luke Roberts si realiza, cu groaza, ca si ea se uita tot asa la fratele ei. l privi cu atentie de data asta, studiindu-i chipul. Trasaturile -totul de fapt - erau neschimbate. Dar nu-1 mai simtea la fel. Toata viata ei simtise legatura aceea speciala dintre gemeni -acea conexiune profunda cu fratele ei care o asigura ntotdeauna ca, indiferent ce se ntmpla, el este alaturi de ea. Acum nu mai era asa. Nu-1 mai simtea. Kim ofta n sinea ei. Poate ca era un lucru pe care trebuia sa-1 uite. Poate ca se maturizau amndoi. Ceva o trezi brusc din reverie... dar ce? Ceva i atingea piciorul! Apoi simti coapsa lui Luke Roberts lipita strns de a ei. Sentoarse nspre el si1 strafulgera cu privirea.

-N-ai putea sa te dai mai ncolo? Luke se uita la ea batjocoritor, dar se retrase. -Si tine-ti minile pe masa, i mai spuse Kim. -Isuse, ofta adnc Luke. Ce te oftici asa? Kim i zmbi rece. - Nu e treaba ta! spuse ea. Asezata n fata lui Kim, Sandy Engstrom era tulburata de prezenta lui Jared alaturi de ea. l vazuse imediat ce intrase si, cnd privirile li se ntlnira, se simtise coplesita de un sentiment ciudat. De parca i-ar fi citit gndurile. Dar nu se multumise doar sa se uite. Parca i-ar fi atins si sufletul. Simtise cum se nfierbnta brusc si cum i se face pielea de gaina. Imediat - chiar nainte sa porneasca spre ele - stiuse ca avea sa se aseze lnga ea. Acum, cnd corpul lui era lipit de al ei, se nfiorase din nou si simti iarasi caldura aceea delicioasa. Daca Jared mi cere o ntlnire? S ma duc?" Sandy tremura doar gndindu-se la aceasta posibilitate.

Nu-mi vine sa cred!" exclama n sinea ei Kim n timp ce Luke si puse mna din nou pepiciorul ei. Dndu-i lui Luke un brnci serios, nct aproape l dadu jos de pe bancheta, seridica, si iesi din micul separeu. -Hai, Sandy, sa plecam de-aici, i spuse ea prietenei ei. Mai avem doar zece minute sitrebuie sa mai mi iau ceva din vestiar. -Ce te grabesti asa, draga? protesta Luke. Haide, mai stati, ca noi de-abia am ajuns aici. -Poate ca tie nu-ti pasa daca te prinde, dar mie, da, i-o reteza Kim. A fost oricum o ideeproasta sa venim aici. Se ndrepta spre usa, fara sa mai arunce vreo privire napoi. Sandy o urma, dar, nainte sa iasa, se mai uita o data la Jared. Privirile li se mtlnira sifata avu iarasi senzatia ciudata ca Jared o patrunde cu privirea, rspndindu-i n tot trupul o caldura care o facu sa tremure de placere. Ca si cnd ar face dragoste cu mine, se gndi ea. Ma simt de parca ar face dragoste cumine." Chinuindu-se s-si controleze emotiile - si rugndu-se ca nimeni sa nu-i observembujorarea puternica -, Sandy se grabi sa-si ajunga prietena. Brusc, si dori din tot sufletul sa petreaca noaptea de vineri la Kim acasa. Pizzeria se golise de vreo douazeci de minute, dar Jared nu dadea nici un semn ca ar vreas plece. Luke Roberts ncepu s se agite. Deveni foarte nervos. De zece ani - chiar decnd intrase la scoala Sfntul Ignatiu - traise cu frica fata de calugarite. Mai nti, nvatasesa se teama de pedepse cnd sora Katherine l plesnise peste degete cu o rigla pentru cai daduse o bucatica de guma de mestecat unuia dintre prietenii sai, care statea n bancadin spate. Mna i sngerase toata ziua, pentru ca sora Katherine nu-1 lasase sa-si punanici un plasture peste rani. Daca Isus nu a cerut plasturi cnd era pe Cruce, cred ca potisuporta si tu niste zgrieturi la degete, nu-i asa Luke?" i spusese ea. Restul claseichicotise la auzul vorbelor ei despre Isus pe Cruce, dar o singura privire de-a calugaritei ipotolise, iar Luke se nrosise de rusine cnd ncepuse sa plnga din cauza durerii. DacaIsus nu a cerut plasturi, atunci nseamna ca nici nu a plns. Dar el si nvatase lectia si nua mai ncercat niciodata sa fac vreo trasnaie. Mai nvatase sa nu vorbeasca n timpul orelor si, de asemenea, ca trebuie sa se ridicecnd raspundea la vreo ntrebare. Si mai nvatase sa nu ntrzie. Facuse greseala asta n clasa a sasea, cnd sora Michael era profesoara lui. Sora Mike singura calugarita care le permitea copiilor sa-i prescurteze numele - i daduse dreptpedeapsa sa rmna dupa ore la scoala si sa scrie pe tabla: mi pierd timpul cnd ntrzii. Pierd timpul colegilor mei cnd ntrzii. Pierd timpul sorei Mike atunci cnd ntrzii. A scris cele trei propozitii de o suta de ori si, cnd a terminat, si-ajurat sa nu mai ntrzie niciodata. Si nu o mai facuse, pna astazi. Acum se tot uita la ceas, ncercnd sa nu-1 lase pe Jared sa vada ce face. Dar Jared parea ca se pricepe foarte bine sa vada ce face el. -Care-i problema? ntreba el. Ti-e teama ca sora Clarence o sa te puna sa rami dupa ore? -Nu, replica Luke, dndu-si seama ca i raspunsese putin prea precipitat. Jared i arunca o privire batjocoritoare. -mi pierd timpul cnd mtrzii. Pierd timpul colegilor nici cnd ntrzii. Pierd timpul sorei

Michael cnd ntrzii", ngna el de parca ar fi citit cuvintele scrise de el pe tabla. Sau de parca mi-ar fi citit gndurile", rosti Luke n sinea lui. Cum? Cum de stia?" Rememora ultimele saptamni, pe care le petrecuse aproape integral cu Jared Conway. i spusese el lui Jared despre dupa-amiaza aceea cnd ramasese dupa ore cu sora Mike? Fara ndoiala! Dar nu, nu-i pomenise nimic - era aproape sigur de asta. Cum de stiuse Jared? -ti pot citi gndurile, i spusese acesta lui Luke a doua zi, dupa ce fumasera iarba n subsolul casei lui Jared, cnd baiatul avusese halucinatiile acelea ciudate. Halucinatii care erau nca la fel de vii, chiar si dupa ce trecuse atta vreme, nct se ntreba daca erau cu adevarat halucinatii. Chiar noaptea trecuta, nainte sa doarma, si imaginase ca simtea atingerea femeii care i aparuse atunci, mngindu-i obrazul si lasndu-i degetele sa-1 atinga pe gt, pe piept, pe stomac, apoi mai jos, si mai jos, pn cnd... -Poate ai face mai bine sa te duci la toaleta, rostise Jared i;traganat, sprijinindu-se lejer

de spatarul banchetei si aruncn-du-i o privire sugestiva lui Luke. Luke simti cum obrajii i iau foc si si alunga imaginea din minte. Apoi se uita la ceas din nou. Sora Clarence o sa ne omoare, se gndi el. De data asta chiar o sa ne omoare." Jared zmbi rautacios si i facu cu ochiul. -Doar nu vrem ca sora Clarence sa ne omoare, nu? spuse el ti, rznd, se strecura de pe bancheta si se ndrepta nspre usa. In timp ce mergea chiar n urma lui Jared, Luke se tot ntreba daca este posibil ca acesta sa-i citeasca gndurile cumva. Sora Clarence se opri n mijlocul lectiei, atunci cnd cei doi baieti deschisera usa clasei si Jared Conway intra primul. Simti n gt un nod de furie n momentul n care l vazu pe elevul cel nou si -nu era pentru prima data - ncepu sa-i ceara imediat iertare Mntuitorului pentru slabiciunile ei. Stiu ca ar trebui sa i iubesc pe toti copiii, se ruga ea n tacere, dar nu-1 pot iubi pe Jared Conway." Se gndise mult n ultimele sase sptmni la acest lucru. Trziu n noapte, cnd era singura n chilia de la etajul al treilea al manastirii, se nvinovatea adesea pentru schimbarea baiatului. Poate ca fusese prea aspra atunci, n prima zi, cnd baiatul i strecurase biletul surorii lui, dar nvatase cu multi ani n urma ca nu era niciodata prea devreme sa corecteze" cnd era vorba de copiii care veneau de la scolile publice. Nu neaparat ca scolile publice erau mai proaste, dar aici, la Sfntul Ignatiu, lipsa de disciplina -mintala, fizica sau morala - pur si simplu nu era tolerata, asa ca, atunci cnd i prinsese pe gemenii Conway com-portndu-se neregulamentar chiar din prima zi, nu ezitase sa-i disciplineze. Iar Kimberley se adaptase foarte bine. Fata se conformase ntru totul si se mprietenise cu fata cea mai potrivita -Sandy Engstrom se numara printre favoritele sorei Clarence. Dar cu baiatul era alta poveste. La suprafata, Jared parea la fel. Era tot baiatul chipes care intrase n clasa mpreuna cu sora lui, cu un zmbet prietenos si cu o suvita de pr negru crliontat ce-i cadea sic pe frunte. Dar ceva se schimbase, cu siguranta. Nu prea stia exact ce anume, si sora Clarence se simtea tulburata din acest motiv. Ajunsese sa se teama cnd venea n clasa si se pregatea sufleteste ori de cte ori avea ore cu el, dar, n ciuda eforturilor sale de a exorciza demonul mniei, acesta nca mai staruia n ea. De fapt, devenea pe zi ce trece mai puternic si, cnd observa efectul pe care l are Jared asupra lui Luke Roberts, forta demonului capata dimensiuni nebanuite. Acum, cnd clasa astepta n tacere sa vada cum va rezolva situatia cu Jared, ea se lupta din toate puterile cu demonul din interior. Dorea sa fie corecta. Dorea sa fie dreapta. Stie ce gndesc. Stie si, chiar daca nu o arata, rde de mine!" Mnia o cuprinse, dar o controla cu autoritate. -Nu te mai obosi sa te asezi, Jared, spuse ea n timp ce el se ndrepta spre banca lui. La auzul acestor cuvinte, baiatul se opri brusc, dar nu arata ca ar fi simtit ntepatura din vorbele ei. -E valabil si pentru tine, adauga ea, n timp ce Luke Roberts ncerca sa se strecoare la locul lui. Desi cuvintele le erau adresate celor doi baieti, ochii ei priveau fix chipul lui Jared. Ca un soarece care se uita fix n ochii unei cobre." Pentru prima data de cnd preda ea, sora Clarence facu eforturi supraomenesti sa-si

pastreze vocea calma. -Amndoi va prezentati imediat n biroul parintelui Bernard. Astepta si timp de o secunda ngrozitoare avu senzatia ca Jared Conway si masura cumva puterile cu ea. Ca avea de gnd sa o sfideze. Apoi nsa acesta se ntoarse si iesi mpreuna cu prietenul lui din clasa. Dar, nainte de a-si lua ochii de la ea, sora Clarence i ntrezari un zmbet jucaus n coltul buzelor. Furia rece din suflet i se transforma n ura. Ura si nca ceva. Ceva ce nu mai simtise niciodata, cel putin nu n prezenta elevilor sai. Simti... frica. Dintr-un motiv pe care nu-1 putea ntelege, sora Clarence si dadu seama ca Jared Conway o sperie de moarte. Janet cobor de pe scara pentru a-si studia lucrarea. Atunci cnd va fi terminata, picturamurala va acoperi o mare parte din peretele salii de mese.

Dorinta ei era ca peisajul pictat pe peretele din partea opusa usilor franceze s para oreprezentare fidela a gradinii, asa cum aratase ea n trecut. Cnd i vorbise prima data luiTed despre ideea ei de a picta tabloul n stilul trompe-1'oeil aproape ca renuntaseimediat. Si nu marimea peretelui o determinase sa dea napoi. -E vorba de o tehnica total diferita, i explicase ea. Trebuie sa stii totul despre perspectiva, lumina si... -Dar cel mai mult e vorba de talentul de a pune pe pnza ceea ce vezi, o ntrerupse Ted. Erau n atelier si ea i aratase prima schita a gradinii imaginare din trecut. -N-oi sti eu mare lucru despre arta, continua el, dar chiar si acum, cnd e doar n alb si negru, am senzatia ca as putea s intru si s ma plimb prin gradina aceea. Privi imaginea de pe pnza, ncercnd s fie obiectiva, si stiu ca el are dreptate - era buna. Si totusi, ideea de a-1 mari astfel nct sa acopere peretele salii de mese parea imposibila. Daca nu putea s-1 fac? -Ce poti pierde? Sa strici un perete pe care oricum l putem zugravi din nou. - Timp, i reamintise ea. Chiar n dimineata aceea ncercase sa faca o lista cu tot ceea ce trebuia facut n casa, dar renunta cnd ntelese cta munca trebuie si ct de putine sanse avea de a terminatotul n timp util. Dar Ted avusese un raspuns si pentru asta. -Timpul este singurul lucru pe care l avem din plin. Nu uita ca nu exista o data fixa pentru deschiderea hotelului. Mi-ar placea sa fie gata pn n primavara, dar, daca nu este posibil, nu e nici o nenorocire. Singura clauza a mostenirii spune ca trebuie sa locuim aici. A fost ideeamea sa o transformam ntr-o afacere. Si avem suficienti bani n cont ca sa angajam oameni daca e nevoie. Asa ca de ce sa nu ncerci? O luase de mn - gest pe care nu-1 mai facuse de ani de zile - si o conduse prin casa pn n sala de mese. Chiar cu o zi nainte curtase peretii de tapetul scorojit. -Nu stiu daca are vreo legatura cu desenul facut de tine, dar eu vad o scena de noapte. Ochii lui cercetara pe ndelete camera imensa, goala. -Si mai vad camera asta zugravita n alb, cu flori proaspete pretutindeni - pe mese, pe dulapuri, peste tot. Vreau sa fie foarte romantica si cu multe lumnri si mese pentru doua persoane si numai cteva pentru patru. Privirea i se muta din nou pe peretele gol. -Si cnd oamenii se vor uita la peretele asta, vor vedea cum u fost aici acum o suta de ani, se vor bucura de gradinile de atunci pe care nu si le mai permite nimeni n ziua de azi. Poate chiar o piscina, care sa reflecte lumina lunii... Se opri si o privi ngrijorat. -Ma ntind mai mult dect mi-e plapuma? Janet dadu din cap. -Daca as putea sa o fac asa cum trebuie si ar fi luminata adecvat, ar arata splendid noaptea. Dar ce ne facem la micul dejun si la prnz? -Construim o camera speciala, i spusese Ted si vreme de o jumatate de ora se plimbasera din ncapere n ncapere, descri-indu-i planurile pe care le avea n minte. Pe masura ce-1 asculta, Janet ntrezarea micul hotel elegant pe care dorea sa si-1 construiasca. -Nu stiu daca voi reusi, recunoscu el cnd se ntorsesera n sala de mese. Dar banuiesc ca o voi lua pas cu pas si, cnd o sa dau peste ceva cu care nu ma voi descurca, o sa gasesc pe cineva sa ma ajute. Ce zici? Ce e ru daca ncerci sa faci ceva minunat din peretele asta?

Janet se apuca de lucru chiar de a doua zi, completnd schita initiala. Lucrase chiar de dimineata, iar Ted mai trecea din cnd n cnd sa se uite la ceea ce desenase. Dar niciodata nu-si spusese parerea dect daca ea l ntrebase. Pe la prnz terminase de pictat un tablou care era descrierea perfecta a ceea ce gndise el, o asigurase Ted. Si Janet, dupa ce analiza desenul, trase concluzia ca, indiferent de parerea sotului ei, sincera sau prefacuta, pictura era buna. Imediat dupa prnz, aranja materialele astfel nct sa o transpuna pe peretele salii de mese. n doar cteva zile - dupa ce lambriurile devenisera o balustrada de marmura falsa realiza ca Ted avea dreptate. Putea s-o faca. ncet, imaginea capata contur si, pe masura ce lucra, i veneau noi idei. Tabloul parea sa aiba o viata proprie. Acum, desi fresca era departe de a fi terminata, iluzia ncepea sa se formeze. Se ndeparta de scara pna lng usile duble de la intrarea n holul principal, ncercnd sa cntareasca efectul pe ansamblu al frescei. II auzi pe Ted venind de la subsol, unde mesterise mai toata ziua la instalatii. O clipa avu senzatia ca se ntoarce n trecut si se

ngrozi. Astepta sa i se confirme parca banuiala ca iar si bause mintile. Senzatia de greata pe care i-o provoca rasuflarea lui plina de alcool si atingerea luibrutala! Nevoia de a masura gradul de furie care nu-1 parasea niciodata si care crestea odata cunumarul paharelor baute. Dar din dimineata aceea, cu sase sptamni n urma, cnd golise casa de orice urma debautura, totul se schimbase. Pe parcurs, Janet si lasase garda jos. Acum, cnd l simtea nspatele ei, se trezi ca mai degraba tnjeste dupa atingerea lui. Se lipi de pieptul sotului eisi ncepu s-i mngie prul crliontat de pe brate, cnd Ted o mbratisa, srutnd-o delicatpe gt. -Cred ca duhnesc ca un porc, i susura el n ureche. -Mirosi senzational, murmura Janet, tot corpul ei reactio-iind la aroma de mosc emanatade pielea lui. -UndeeMolly? -Doarme dusa, raspunse Janet. Am pus-o n parut acum o jumatate de ora. Ted i mngie usor snii. -Ct timp o sa doarma? -Cam o ora. Janet se rasuci n bratele lui si si aseza minile n jurul g-tului lui. -Crezi ca o sa fie suficient? -Nici pe departe, sopti Ted. Continua sa o sarute pe gt, pe ureche, apoi pe buze si o sirnse si mai tare la pieptul lui. -Vrei sa mergem sus? ntreba el printre saruturi. Janet se gndi la pensulele pe care le lasase sus, pe schela improvizata. Se gndi la mizeria din bucatarie pe care nu apucase sa o curete. Se gndi la sutele de alte lucruri pe care trebuia sa le faca. -Nu ma pot gndi la altceva n momentul asta, spuse ea. Ted o ridica n brate si pomi spre scari. -Ce faci? striga Janet. Ted, pentru Dumnezeu, las-ma jos! O sa faci hernie! -Gura, femeie! i comanda el. ncepu sa urce treptele, iar Janet renunta sa se mai zbata pentru a scoate doar niste chicoteli incitante. -Daca ma scapi, am sa-ti arat eu... Usa de la intrare se deschise si auzira vocea lui Kim: -Mami? Tata? Ce s-a ntmplat? De ce o duci pe mama n brate? - La naiba! njura Ted. Janet ngheta, asteptnd explozia. Dar, cnd Ted vorbi din nou, vocea lui fu ca o soapta: -Snt distrus. Dar sa vezi tu ce-o sa-ti fac cnd toti copiii vor merge la culcare... Vocea lui seducatoare i picura miere n suflet. O saruta nca o data si i dadu usor drumul din brate. -Nu s-a ntmplat nimic, i spuse el lui Kim, cobornd scarile pn la primul etaj. Cum a fost la scoala? Kim se ntuneca la fata. -Mmm, bine, zise ea, mintind prost. -S-a ntmplat ceva? ntreba Janet, care ajunsese si ea n antreu. Kim si muta privirea de la unul la altul, apoi se uita la Janet. -Eeee, Jared si Luke... S-au comportat ca niste magari. -Ceva mai special sau doar o chestie de adolescenti n crestere? ntreba Ted.

Kim se uita nesigura la tatal ei. Trecuse att de mult timp de cnd el nu mai vorbea cu ea sau cu Jared, nct nu se prea obisnuise cu asta. -Pai, si Sandy a spus tot asa, ca snt niste magari. -Pare sa fie vorba doar de cine stie ce prostii de-ale baietilor, zise Ted. Kim se nfurie. -De ce i iei ntotdeauna apararea? i striga tatalui ei, privindu-1 aprig. Ce naiba se ntmpl aici? Tot ceea ce vrea Jared sa faca tie ti se pare normal si chiar si atunci cnd se comporta ca un... -Hei, mi pare ru, spuse el fara urma de furie, ridicndu-si minile ntr-un gest deaparare. Probabil ca batrinul tau tata nca mai poate fi un porc misogin uneori. Spune-mimai bine ce a fcut exact.

Kim ezita si Ted crezu ca stie la ce se gndea ea. -Haideee, o mbuna el. Ca doar n-o s te mnnc. Si promit ca te voi asculta cu atentie. Bine? Kim se mai nmuie putin si i povesti ce se ntmplase la pizzerie si apoi ce urmase la ora de matematica cu sora Clarence. -Nu stiu ce naiba are, termina ea. Dar ceva nu e n regula. Parca nu e n apele lui. El... - Creste, iubita mea, i zise Ted. La fel ca tine. Nici unul din voi nu mai snteti ca nainte. Dar nu e nimic rau n asta. E doar... Telefonul suna si Ted se opri cnd Janet ridica receptorul. Dupa un moment ea i sopti: -Parintele Bernard. Conversatia fu scurta. -Parintele Bernard vrea sa ne vada, spuse ea dupa ce nchise telefonul. Jared n-o sa vina acasa deocamdata. Ted si ridica sprncenele ntrebator. - Dar unde e? -Face curat n biserica, spuse Janet. Parintele Bernard a gasit de cuviinta ca, daca ei nu vor sa fie la timp n clasa, atunci poate ca le place mai mult sa faca pe omul de serviciu. Dupa cum a zis el, daca nu se ndreapta, atunci asta o sa faca tot restul vietii. Ochii lui Ted tradara furia brusca, att de obisnuita n anii sai de betii. Privirea se calma rapid, dar, cnd vorbi, vocea lui era dura. -Ei bine, spuse el, presupun ca parintele stie ce e mai bine, nu? Sa curatam biserica. Sa curatam nenorocita asta de biserica!" Ce tmpenie mai era si asta? se ntreba Jared, desi suficient de atent sa nu pronunte cuvintele cu voce tare dect atunci cnd el si Luke iesira din cladirea scolii. Ce mare filosofie facusera? Ca doar nu aveau de gnd sa lipseasca de la lectia cu secretul vietii, pentru Dumnezeu! Ei, si ce daca au ratat putin din folosirea corecta a timpurilor verbului sau ce rahat preda atunci sora Clarence? Cui i pasa? Dar lucrul care l scosese cel mai tare din sarite pe Jared era faptul ca parintele Bernard i lasase sa astepte n fata biroului sau toata dup-amiaza. Ca doar nu avea cine stie ce treburi importante de facut - Jared era sigur ca n cea mai mare parte a timpului el statuse pur si simplu nchis acolo, n schimb, ei trebuiser sa astepte si toata lumea se zgia la ei n timpul pauzelor. Nimeni nu s-a deranjat sa stea de vorba cu ei, de parca ar fi avut cine stie ce boala contagioasa. O adunatura de lingai, asta snt cu totii." Apoi, cnd, n sfrsit, fusesera chemati n biroul parintelui Bernard, preotul i pusese sa stea drepti, de parca ar fi fost la armata! Evident ca le servise si replica aia de rahat cu: Sa stiti ca si pe mine ma doare tot att de tare ct va doare pe voi", de parca i-ar fi pasat cu adevarat de ce se ntmpla cu ei. Dupa felul n care le vorbise preotul, Jared banui ca o sa fie exmatriculati, dar, n cele din urma, batrnul preciza ca drept pedeapsa aveau de facut curat n biserica. Poate ca, daca vedeti cum e sa dai cu matura, o sa apreciati orele de curs ceva mai mult." Mai degraba era vorba de munca pe gratis, trase concluzia Jared. - Bag mna-n foc ca gaseste n fiecare saptamna un motiv sau altul pentru care un elev trebuie sa o faca pe omul de serviciu, spuse el cnd iesira afara. La un moment dat, vremea se schimbase si atmosfera ncarcata l determina pe Jared sasi doreasca sa plece acasa si sa traga un pui de somn.

-Ce crezi c-o s faca daca i tragem clapa? ntreba el. Luke si trsia picioarele pe trotuar, cu minile bagate pna la coate n buzunarele blugilor. -Tu poti sa faci ce vrei. Dar, daca nu ma duc, mama o sa afle si o s-o patesc. Jared privi biserica ce se ridica mndra pe partea cealalta a strazii. Ultima data cndintrase acolo fusese n ziua nmor-mntarii Corei. si aminti ca i se paruse destul defrumoasa, cu lumina care patrundea prin ferestrele ei cu vitralii. Dar acum avea senzatiaunui loc interzis si, cnd ajunse n dreptul scarilor, Isi dadu brusc seama ca nu vrea saintre acolo. Dar de ce as vrea?" se ntreba el. Sa mearga nauntru nsemna ca n urmatoarele treiore va freca podele, va lustrui cadrele de alama din fata altarului si va curata toatestatuile. Dar, pe masura ce bifa n gnd sarcinile date de parintele Bernard, Jared simti can spatele ezitarii sale de a intra n biserica mai era ceva.

Privi fix fatada nalta din calcar a bisericii Sfntul Ignatiu si o furie profunda l cuprinse. -Haide, mormai el, mnios. Sa terminam odata si cu porcaria asta! Pasira n vestibul si Luke si nmuie automat degetele n apa sfintita de la intrare si apoi se lasa n genunchi. Jared se ndrepta si el spre micul bazin cu apa, dupa care se opri. De ce sa fac asta? se ntreba el. N-am venit aici ca sa ma rog. Ma aflu aici pentru ca am fost pedepsit." -Unde tin astia materialele pentru curatat? ntreba el. -Jos, i raspunse Luke. Stiu eu unde snt. Pomi pe culoarul ce ducea spre altar, cu Jared dupa el. Pe la jumatatea drumului nsa, Jared simti un soi de greata, ca atunci cnd ai gripa. Se opri. O sudoare rece i cuprinse tot corpul si se nfiora. -Hei, Luke, spuse el, unde e baia? Luke i raspunse fara se uite la el: - Pai, fie te duci vizavi, n holul parohiei, fie mergi jos. -Cum adica jos? Unde mergem? -Vii odata sau nu? ntreba iritat Luke. Isuse, ce se ntmpla cu tine? -Eu... a, nu ma simt prea bine, raspunse Jared. Luke se ntoarse nspre el, privindu-1 banuitor. -Mie nu mi se pare ca te-ai simti ru, zise el. Tu vrei doar sa ma lasi pe mine sa fac toata treaba, nu? Jared i arunca si el o privire rece. -Trebuie sa ma usurez. Atta tot. II urma pe Luke, dar senzatia de greata se intensifica att de tare, nct se ruga sa nu vomite sau s-1 apuce vreo diaree chiar acolo n mijlocul bisericii. Luke n-o sa-1 lase niciodata sa uite asa o rusine. Cnd ajunse lnga sacristie, intestinele se rasculau n el si, cnd vazu scarile din spatele odaitei, se repezi ntr-acolo. La capatul ei dadu peste trei dulapuri si vazu toaleta. -Apuc-te si cara lucrurile alea, spuse Jared. Vin si eu ntr-un minut. Intra n baie, bjbi dupa ntrerupator, aprinse lumina, apoi trnti usa si o ncuie bine. Stomacul continua sa i se agite, asa c si ddu jos pantalonii si se aseza pe closet. ncepu sa vomite si, cnd se ntoarse ca sa verse restul de voma n closet, l lovi diareea. Corpul i se mbiba de o sudoare rece si Jared crezu pentru o clipa c urma s lesine. Dar, ceva mai trziu, ncepu sa se linisteasca. Privirea i se limpezi, durerea din stomac se mai domoli, iar fiorul de gheata paru s se potoleasca. Asezndu-se ncet pe colacul de la closet, si lasa capul ntre genunchi. Luke ciocani la usa si ntreba: -Hei, Jared, te simti bine? -h, mormai Jared. Ies si eu imediat. Se ridica. Senzatia de voma aproape ca disparuse si se simtea de parca nici nu i-ar fi fost vreodata rau. Folosind aproape ntregul sul de hrtie igienica ce era agatat pe suportul din perete, se curata, apoi si trase pantalonii. In timp ce si spala minile, se privi n oglinda si cteva secunde nu-si recunoscu chipul. Era alb la fata ca varul, iar ochii rosii pareau cufundati adnc n orbite. Mort, se gndi el. Zici ca-s mort!" Dar apoi ncepu sa-si recapete culoarea din obraji si ochii i se luminara. Totusi, ceva nu era n regula. Nu-si dadea seama ce anume, dar arata cumva diferit. Pe de alta parte, de ce sa nu arate asa? Era ct pe ce sa dea afara si matele din el. Era o

minune ca nca se mai putea tine pe picioare. ndepartndu-se de oglinda, se apuca sa stearga mizeria de pe jos cu prosoapele de hrtie pe care le gasise pe raftul de deasupra chiuvetei. Cnd termina, se uita din nou n oglinda. Era nc palid, dar i se paru ca arata mult mai bine. - Isuse, Jared, ce naiba ti-a luat att de mult? ntreba Luke atunci cnd urca zece minute mai trziu. -Crampe, spuse Jared. Nu mi s-a mai ntmplat niciodata asa ceva. -Auzi, tu tot mai ncerci sa le tragi teapa? ntreba Luke suspicios. Jared se uita urit la el. -Hai sa terminam ce avem de facut si sa plecam naibii de aici, bine? Privi interiorul bisericii si si simti din nou stomacul n gt: -Am senzatia ca o sa urasc locul asta. Muncira srguincios timp de doua ore, frecnd, lustruind si stergnd praful pna cnd totul era luna. Alama si statuile straluceau. Luke dadu din cap:

-n viata mea nu mai vreau sa vad vreo cutie de detergent. Jared nu spuse nimic si, ntimp de Luke mai verifica nca odata tot ce facusera, privirea i fu atrasa de o nisa din peretele bisericii. Era sanctuarulunui sfnt, iar altarul pe care statea statuia era sculptat din marmura. n jurul statuii erauasezate mai mult de zece cmci de diverse marimi. -Ce hram poarta asta? ntreba Jared, nclinnd capul catre statuie. Luke se uita si el. -Habar n-am. Probabil ca a fost sfntul preferat al cuiva. Jared se apropie de statuie, careacum parea ca se uita fix la el. C se uita la el si ca l acuza de ceva. -Arata de parca el ar fi mai bun dect noi toti ceilalti, adauga Jared. Cerceta cu atentie restul figurilor care mpodobeau biserica. -Toti par la fel. -Si? ntreba Luke. Snt sfinti. Si ei chiar au fost mai buni dect noi. Ai de gnd sa faci cevan privinta asta? Jared zmbi afectat. -Ohhh, as avea niste idei. Pasind peste altarul unde era asezata statuia, ntinse mna si desprinse una dintre cruci. -Isuse Hristoase, rosti Luke speriat. Ce faci? Jared se uita n ochii amicului sau. -Nu se vede ce fac? Iau una din astea. Snt oricum prea multe, asa ca n-o sa-i duca nimeni dorul. Pun pariu c nici n-o sa observe ca lipseste vreuna. -Dar ce-ai de gnd sa faci cu ea? ntreba Luke. -Asteapta si-o sa vezi, raspunse Jared ncet. Parintele Devlin se ridica n picioare cu miscari lente, din cauza ncheieturilor care-1 dureau din cauza orelor petrecute nemiscat nauntrul micului confesional. Desi trecusera ani de zile de cnd nu mai spovedise pe nimeni, cu exceptia Corei Conway, apropierea micii cabine mpartite n doua i oferea o liniste pe care n-o mai gasea n alta parte. Avnd grija sa traga grilajul ce-1 despartea de vreun posibil pacatos care ar fi dorit sa se confeseze, si petrecea acolo uneori ntreaga dupa-amiaza, lasndu-si mintea n voie, stiind ca nimic nu-i putea alunga linistea. Dar astazi linistea i fusese tulburata. n timp ce ncercase din toate puterile sa ignore zgomotul facut de cei doi baieti care faceau curatenie, cuvintele lor profanatoare zguduira starea lui de contemplatie. La un moment dat, simtise nevoia s-i alunge din sanctuar, dar se abtinu - un sanctuar de unde erau alungate doua suflete evident chinuite nu ar mai fi fost deloc un sanctuar, n mintea parintelui Devlin, biserica ar fi trebuit sa i aiba n grija att pe profanatori, ct si pe credinciosi, asa ca pastra tacerea si se ruga n liniste pentru mntuirea baiatului. Rostindu-si rugaciunile, simti brusc imboldul de a frage cu ochiul prin grilajul confesionalului, asa ca arunca o privire spre baietii care treceau pe lng locul sau retras. Desi nu-1 mai vazuse pe baiat niciodata, l recunoscu imediat - avea trasaturile neamului Conway; chiar daca fusese doar o privire fugara, chipul nepotului i aduse aminte de figura unchiului sau. A unchiului sau si a tuturor stramosilor Conway. Dup ce Jared Conway trecu pe lnga el, parintelui Devlin i veni foarte greu sa se mai concentreze asupra rugaciunilor sale, pentru c, orict de mult ncerca, cuvintele din

Biblia pe care i-o ncredintase Cora Conway continuau s-i macine gndurile, nghetndu-i sufletul. Dup ce citise ultimele rinduri ale Loret-tei Villiers Conway, pusese Biblia deoparte cu gndul de a nu o mai deschide vreodata, simtindu-se de parca ar fi violat intimitatea femeii decedate cu multa vreme n urma. Dar astazi, dupa ce-1 zarise pe stranepotul Corei Conway, ntelese c, de fapt, Cora si dorise ca el sa citeasca ceea ce scrisesera naintasii sotului ei si sa nteleaga istoria familiei ei. Altfel de ce i-ar fi ncredintat Biblia familiei tocmai lui? Lasndu-i pe baieti n biserica, se ntoarse n casa parohiala si ncepu sa urce cu greutate scarile pna n odaia sa de la ultimul etaj, deschise Biblia Corei si ncepu sa citeasca. Urmatorul pasaj fusese scris de o mna ce tremurase att de tare, nct cuvintele erau aproape ilizibile. Citea fiecare cuvnt n parte si dupa o ora ispravi. Frecndu-si ochii urdurosi si ntinzndu-se ca sa mai domoleasca putin durerea din spate, batrnul preot reciti mesajul inscriptionat, textul nefiind prea usor de descifrat nici a doua oara. O data, aproape acoperita de o pata mare de cerneala, era scrijelita n susul paginii:

22 August, 1912 Donsoara Loretta mi-o dat Biblia asta n ziua n care o murit. Atuncea nu stiam s citesc sau sa scriu, dar am nvatat putin anii astia caci aceasta este Biblia familiei si fetita mea, Francy, i parte din familie acusi. Ce conteaza ce zice Conasu' Frank. Si fetita mea, Lucy, o facut si ea parte din familie, dar si-a dat sufletelul cnd am nascuto. Orisicum, asa zice Conasu' Frank, da' io nu-1 cred. Io asa zic ca a omorto. Si daca a facut asa atunci sa dea Domnu' sa moara ca conita Loretta! Da' io nu i-am zis nimica ca asa mo nvatat conita Loretta. Cred ca astea ce-s scrise pe-acilea snt doar pentru femeile din neam. Bessie Delacourt privi fix rndurile pe care le scrisese n Biblie timp de cteva minute bune. Poate nu ar fi trebuit sa spuna ceea ce spusese despre conasu' Frank cum ca ar fi omort-o pe Lucy n ziua n care s-a nascut, dar n inima ei stia ca asta era adevarul. Dar, daca conasu' Frank avea sa descopere ce scrisese ea, putea sa le omoare si pe ea, si pe Francy. In fiecare an de cnd se nascuse Francy, Bessie jura ca si va lua fetita si se va muta n nord, dar nu-si tinuse niciodata promisiunea. Nu stia pe nimeni n afara orasului St. Albans si, cnd venea vorba sa ia o hotarire, i era mai frica sa plece dect sa ramna. Dar, desi speranta ntr-un viitor mai bun se stingea pe masura ce treceau anii, ea nca mai exista - poate la anu', cnd Francy va mplini paisprezece ani si nu va mai trebui sa aiba atta grija de ea... n prezent, avea prea multe de facut ca sa piarda vremea cu ceva att de trecator ca speranta. Acum, ca stpnu' Frank se casatorea mine, casa trebuia curatata si ospatul pregatit. Etajele de sus erau deja invadate de canicula si Bessie nici nu voia sa se gndeasca la cum era n bucatarie. Batrnul domn Melchior -care nu parea mai btrin dect conasu' Frank, desi avea saptezeci si opt de ani - ordonase ca toate tacmurile de argint si toata vesela de cristal sa fie lustruite pentru nunta, ceea ce nsemna ca ea si Francy vor face o noapte alba. Dar chiar nainte de a se apuca de treaba, mai avea un lucru de facut. nchise Biblia - pe care reusise, n sfrsit, sa o citeasca pagina cu pagina - si o nveli cu un servet, apoi asculta atenta zgomotele din casa. Tacere. Iesi n coridorul strimt care ducea la scarile din spate, apoi merse de-a lungul mezaninului pna la camera unde statea viitoarea mireasa a conasului Frank. Uitndu-se nca o data n jur, pentru a se asigura ca nu este urmarita, Bessie deschise usa si se strecura nauntru. Femeia care ocupa camera statea ntinsa pe un sezlong lnga fereastra deschisa. Dormea cu o carte deschisa pe piept. Bessie traversa ncaperea si se apleca deasupra ei. -Donsoara Abigail? striga ea. Donsoara Abigail, snteti treaza? Dezmeticindu-se din motaiala provocata de dupa-amiaza de vara, Abigail tresari speriata si se ridica brusc n picioare, lasnd sa cada volumul de poezii pe care l citea. Imediat Bessie l ridica si i-1 napoie. -Cu grija, spuse reverentios menajera. Cartile snt valoroase. -Nu snt dect niste versuri, zise Abigail, zmbindu-i. Bessie o privea serioasa. -Toate cartile snt valoroase, spuse ea. Asta n mod special. Dezveli Biblia si o puse n minile lui Abigail Smithers. -Pastrez cartea asta de aproape pai'spe ani, mai zise ea. Acum e a dumneavoastra. Total nedumerita, Abigail dadu sa o deschida, dar Bessie si aseza blnd mna deasupra minii femeii, oprind-o.

-E pentru mai trziu, rosti Bessie ncet. Nu cred ca vreti s-o cititi acum, cu o zi naintea nuntii. Abigail o privi mirata pe servitoare. -Atunci cnd ar trebui s-o citesc? ntreba ea. Bessie Delacourt si ndrepta spatele. -Vei sti cnd va sosi clipa, raspunse. Vei sti cnd va trebui sa citesti ce este scris aici si -vei sti si cnd va veni vremea sa scrii In ea. Dar ea apartine numai femeilor din aceasta familie. In ea snt scrise toate secretele lor. Barbatii nu stiu de existenta ei si nici nu trebuie s-o afle vreodata. Dupa ce Bessie Delacourt parasi camera, Abigail Smithers privi nelinistita Biblia, mngind pielea deja uzata a cartii. Sa o deschida? Nu, nu - Bessie i spusese foarte clar ca nu trebuie sa o citeasca acum. Si aproape ca era sigura si de ce. Fara ndoiala, paginile nregistrau toate tragediile care avusesera loc n familia lui Frank de-a lungul anilor, precum si bucuriile mpartasite de membrii ei, iar servitoarea nu dorea s-i umbreasca fericirea din 7,iua nuntii cu povestile acelea triste. Se ndrepta spre cufarul pe care l adusese cu ea saptamna trecuta de la Baton Rouge si

ascunse Biblia adnc sub lenjeriile ce alcatuiau trusoul ei de domnisoara. Servitoarea probabil avea dreptate - avea sa stie cnd sa citeasca nscrisurile din Biblie, dar n nici un caz astazi. Si nici mine, poate. Bessiw Delacourt lustrui si ultima pata de pe imensul candelabre care atma deasupra mesei de mahon. Ceasul din biblioteca batu miezul noptii si fiecare muschi al corpului ei protesta cnd cobor de pe scara. Moarta de oboseala, asa se simtea. Pur si simplu, moarta de oboseala. Dar ispravise treaba - cel putin partea cea mai grea. Ea si cu Francy n-o sa se culce pna cnd nu vor termina de lustruit argintaria, dar puteau sa faca asta si la masa din bucatarie, unde cel putin nu va mai trebui sa-si ntinda att spatele si s-si suceasca gtul ntr-o parte si-n alta, ca atunci cnd se chinuia sa vada mai bine fiecare fata a cristalelor candelabrului. Se apleca sa ridice galeata cu apa si amoniac pe care o folosise la curatat cnd auzi o voce. -Las-o acolo! Cuvintele o ntepara pe Bessie ca acul unei viespi si se ndrepta imediat. ncadrat de usile duble ce dadeau spre holul central al casei statea Francis Conway. Conasu' Frank! Tatal lui Francy. -A sosit timpul, spuse el cnd ultimul dangat al pendulei se stinse. Vino cu mine! Bessie simti cum i se face stomacul ghem de frica si si dori, mai mult dect orice pe lume, s-i poata ntoarce spatele lui Frank Conway, sa paraseasca aceasta casa, sa o ia pe Francy si sa plece cu ea nainte sa fie prea trziu. Dar stia ca nu poate, pentru ca n momentul n care Frank Conway i vorbise, Bessie l privise drept n ochi. Nu intentionase sa faca asta. Chiar si dori sa nu o fi facut. Dar s-a ntmplat si acum, asa cum se ntmplase de attea ori lainte: ochii albastri ai lui Frank Conway o tineau prizoniera. Era ca si cnd ar fi avut o putere aparte care-i paraliza sufletul, determinnd-o sa faca lucruri pe care nu le-ar fi facut pentru nimic n lume daca ar fi fost dupa ea. Lucruri care nici macar nu i treceau prin minte, daramite sa le mai spuna si altcuiva. Si acum, cu o noapte nainte de a se casatori cu donsoara Abigail din Baton Rouge, el voia sa o faca din nou. Si mai stia ca nu avea cum sa-1 opreasca, asa cum nu fusese In stare sa o faca attia si attia ani. II urma, iesind pe usa care dadea spre scarile care duceau la subsol. , Cobor treptele. Ajunsera la usa care era ntotdeauna ncuiata si pe care numai conasu' Frank si domnu' Melchior o puteau deschide. Pasi n ntunericul luminat slab de cteva luminari... Dar chiar

si n lumina luminarilor, Bessie Delacourt putea zari expresia de pe chipul monseniorului Melchior. Si mai vedea si raza de lumina reflectata de lama cutitului pe care-1 tinea n mini. Instinctiv, Bessie stiu ce urma sa se ntmple cu ea. Acelasi lucru care i se ntmplase si micutei Lucinda -scumpa ei Lucy, pe care de-abia reusise sa o vada putin nainte ca stapnu' Frank sa i-o ia. Cnd conasu' Frank o ridica si o aseza pe masa n spatele careia statea domnu' Melchior, Bessie nu simti nici un fel de irica, nu simti nevoia sa tipe. Dar stiu, n timp ce l privea pe btrn ridicnd cutitul asupra ci, ca anul care vine n-o sa mai poata fugi mpreuna cu Francy. n schimb, dintr-o clipa-n alta, se va ntlni cu Lucy. Cnd cutitul i patrunse n piept si n inima, Bessie Delacourt se simti inundata de o liniste profunda. Si ea, asemenea conitei Loretta nainte, scapase, n sfrsit, de familia Conway. Parintele Devlin nchise nca o data Biblia. Era posibil ca Frank Conway sa-si fi omort propriul copil asa cum zicea Bessie Delacourt? Desigur ca asa era - acum o suta de ani, copilul unei servitoare din St. Albans valora mai putin dect un dine de vntoare. Dar chiar si-asa... Btrnul preot mai dadu cteva pagini n urma, cutnd vreun pasaj anterior celui scris de Loretta Villiers, dar nu gasi nici unul. Apoi, n timp ce cerceta si mai atent vechea Biblie,

vazu ceva: jos de tot, ntre doua pagini, taiata att de aproape de cotor, nct era aproape imposibil de observat, descoperi urma unei pagini care fusese rupta. Sa o fi scos Cora nainte sa-i dea Biblia? Sau cineva dinaintea ei? Oftnd din tot sufletul, parintele Devlin lasa cartea deoparte. Mai trziu, cnd ochii aveausa i fie mai odihniti, va continua sa citeasca si restul pasajelor scrise de-a lungul anilorde femeile care tinusera acest jurnal ciudat. Dar acum se ntoarse la istoria proprieibiserici -parohia din St. Albans - cutnd vreun indiciu care sa-i spuna cine putea fi acestmonsenior Melchior. Dupa titlul adaugat numelui, parea sa fi fost preot la un momentdat. Un preot care sa-si ncalce juramintele, sa renunte la chemarea sa si totusi sa-si pastrezetitiul? De ce? Privi abatut jurnalele groase, pline de nsemnarile tuturor preotilor care l precedasera nSt. Albans. Mare parte din scrisul lor nu era cu mult mai lizibil dect cel al servitoarei semianalfabete, Bessie Delacourt. Daca avea de gnd cu adevarat sa gaseasca un raspuns legat de paginile rupte din Biblia familiei Conway, va trebui sa ceara ajutor. Parintele MacNeill. Sigur ca da! Va discuta cu parintele MacNeill, care era mult mai tnar si mai istet dect el. Simtindu-se de parca i s-ar fi luat o piatra de pe inima, parintele Devlin si nchise ochii obositi si se cufunda imediat ntr-un somn profund. 22 Telefonul primit din partea parintelui Bernard nu o lu tocmai prin surprindere pe EllieRoberts. De fapt, chiar l astepta, l astepta de mai multa vreme, de cnd vazuse ca Lukese nhaitase cu Jared Conway. Ellie stia si ea totul despre familia Conway, desi se nascusela ctiva ani dupa ce George Conway se spnzurase n curtea propriei case. si amintea siacum prima ei incursiune, mpreuna cu prietenele ei, n casa de pe strada Pontchartrain. Avea doar cinci ani si ramasese pe marginea drumului - nici una din ele nu ndraznise sapuna piciorul pe proprietate - ascultnd cu ochii larg deschisi vorbele lui Rudy LaFrenier, care era cu doi ani mai mare dect ea si care stia tot. Le povestise tot ce se ntmplaseacolo. -Parintele Fitzpatrick zice ca aicea se facea voodoo, spusese Rudy si chiar si acum, dupa treizeci de ani, Ellie si amintea groaza pe care o simtise atunci. Parintele Fitzpatrick zice ca tot locul asta e plin de magie neagra si ca oricine paseste numai n curte se duce direct n iad. Povestea fusese de ajuns ca sa le tina pe Ellie si pe prietenele ei departe de casa Conway si chiar cnd mai crescu suficient de mult ca sa si dea seama ca tot ceea ce i povestise parintele Fitzpatrick - care se pensionase imediat dupa ce parintele Bernard venise n St. Albans -lui Rudy LaFrenier nu era chiar ntru tulul adevarat, tot nu fusese n stare sa-si

alunge teama pe care o simtea att fata de casa, ct si fata de cei din familia Conway. La urma urmei, chiar ignornd povestile alea cu voodoo, George Conway ar fi trebuit sa fi fost nebun de-a binelea ca sa se spnzure de arborele de magnolia si, n plus, toata lumea stia ce s-a ntmplat cu sotia lui atunci cnd l gasise. Desi Ellie nu credea n existenta fantomelor, vechea casa Conway avea ceva straniu n ea. De aceea i ceruse lui Luke sa nu cumva sa se ncurce cu Jared Conway. -E ceva cu locul ala, spusese ea. Si cu familia Conway la fel. Ori de cte ori a aparut un Conway n orasul asta, au urmat si problemele. Xuke si dadu ochii este cap, dispretuitor. -E doar o casa, mama, replica el, ncapatnat, lucru care i aducea aminte de tatal lui. Si, n plus, mie mi place de Jared. Pentru a nu stiu cta oara, Ellie si dori ca tatal lui Luke sa mai fie n viata ca sa se poata ocupa de Luke. Fusese un barbat bun, care-si facuse treaba asa cum trebuie n calitate de ajutor de serif si cnd motocicleta lui se rastumase n ziua aceea nenorocita, Ellie se ntrebase cum avea sa se descurce fara el, ca sa nu-1 mai puna la socoteala si pe micul Luke. -Domnul are caile Lui necunoscute noua, i explicase parintele MacNeill, si Domnul va avea grija si de tine, si de baiat. Si, ntr-adevar, El avusese grija de ea. Gasise o slujba la casa parohiala. Nu era platita prea bine, dar se descurca. n plus, Luke putea sa mearga la Scoala Sfntul Ignatiu.

Scoala nu costa nimic si n primii ani fusese ajutata si de Biroul Serifului. Ellie ncercasesa-1 creasca bine pe Luke, dndu-si toata silinta sa i tina loc si de mama, si de tata. Nufusese usor, dar ntotdeauna ncercase a-si imagineze ce i-ar fi spus sotul ei fiului sau si, una peste alta, se gndi ea, Luke nu era un baiat rau. Pna n clipa n care se ntovarasise cu Jared Conway. Parintele MacNeill i sugerase sa-i interzica sa-si mai petreaca timpul cu Jared, dar ea stiaca nu va tine. Se schimbasera vremurile, nu mai era ca odinioara, cnd tot ce ti spuneauparintii era lege si nici macar nu se punea problema sa nu-i asculti. n ziua de astazi copiiifaceau cam ce voiau ei si, chiar daca parintele MacNeill nu ntelegea, ea era perfectconstienta de acest lucru. La urma urmei, n St. Albans o multime de copii erau crescutide un singur parinte si chiar daca i aveau pe ambii parinti, acestia erau la serviciu. Nuputeai sa fii cu ochii pe ei tot timpul, ca pe vremuri. n plus, Luke nvata la Sfntul Ignatiusi cel putin surorile nu nghiteau prostiile pe care le acceptau profesorii de la scolilepublice. Iar Luke nu i facuse nici un fel de probleme. Nu pna astazi. Umilita. Asa se simtise cnd parintele Bernard o sunase s-i spuna desprecomportamentul urt al lui Luke. Pur si simplu umilita. Se asezase la biroul ei, cu telefonullipit att de tare de ureche, ca o durea, de parca ar fi ncercat ca nu cumva cuvinteleparintelui Bernard sa fie auzite si de altcineva. Dar asta nu se putea ntmpla. Nu n St. Albans si, cu siguranta, nu n interiorul parohiei Sfntul Ignatiu. , JDac o sa-1 exmatriculeze pe Luke? Daca mi pierd slujba din cauza lui?" Cnd vazu ca nu are ncotro, se duse sa vorbeasca personal cu parintele Mack. Cnd acesta si ridica ochii de la predica la care lucra pentru slujba de duminica, si daduseama imediat ca vorbise deja cu parintele Bernard. Cel putin, scapase de umilinta de afi obligata sa mai repete si ea pacatele lui Luke. Apoi, cnd parintele MacNeill ncepu sa-ivorbeasca, Ellie ntelese ca situatia nu era asa de rea pe ct parea. -Nimeni nu-1 nvinovateste pe Luke, o asigura el. Cu totii l cunoastem si stim ca este un tnar cumsecade. Dar chiar si cei mai buni pot cadea... Parintele Mack ezita si Ellie l vzu cum si cauta cuvintele cele mai potrivite: -Haide sa zicem ca pot cadea sub influente gresite, nu? i zmbi si temerile ei ncepura sa dispara. Nu Luke e problema aici. si strnse buzele si si apropie degetele de piept, de parca ar fi vrut sa se roage. Tnarul Conway ma ngrijoreaza. -Stiu, adauga Ellie repede. Parintele MacNeill nu numai ca i oferise o slujba cnd avea mare nevoie de ea, dar devenise si sfatuitorul ei n toate ;ispetele vietii. -Si eu mi-am facut griji cnd am vazut c ncepe sa iasa cu baiatul asta. Dadu din cap. As vrea sa plece de aici. Stiu c nu e frumos ceea ce spun, dar as vrea ca ntreaga familie sa plece de aici. Chipul parintelui MacNeill se mai mblnzi. -Atunci poate vii la audierea care va avea loc n legatura cu hotelul pe care tatal lui Jared planuieste s-1 deschida. Ellie auzise de ideea acestuia de a transforma casa ntr-un liotei - toata lumea din oras auzise. Dar nu-si imaginase c ar putea mpiedica acest lucru. Nu acordase niciodata atentie politicii, si sotul ei i spusese ca e mai bine pentru ea sa nu se bage n asa ceva. Nu faci altceva dect sa-ti atragi furia oamenilor, i explicase el. Asa ca e mai bine sa-ti tii gura si sa-i lasi pe altii sa ia decizii." Dar acum, cnd parintele MacNeill i vorbi, ntelese ca, daca voia sa-1 ndeparteze pe fiul ei de Jared Conway, atunci trebuia sa ia atitudine.

De cnd murise sotul ei, facuse o gramada de lucruri de care nu se crezuse n stare. Putea s-o faca si pe-asta. Cnd ntr-un sfrsit Luke ajunse acasa, Ellie l astepta. Statea asezata n scaunul preferat al sotului ei, care nca mai domina sufrageria micutei case de pe strada Court si n care nu statea dect atunci cnd urma s-i tina vreo predica lui Luke. -Vreau sa discutam, i spuse ea cnd el dadu sa mearga spre camera lui. -Am teme de facut, raspunse Luke. Am mai ramas dupa scoala... -Stiu de ce ai mai ramas dupa ore, l ntrerupse Ellie. Parintele Bernard m-a sunat. Cnd eram la munca, adauga ea, arun-cndu-i o privire acuzatoare. Cum ai putut sa faci asa ceva? Dupa tot ce am facut pentru tine, dupa attea sacrificii... -Isuse Hristoase, mama, mormai Luke. Eu si Jared am ntrziat doar putin la ora de dupa

pauza de prinz, asta-i tot. -Nu lua numele Domnului n desert, spuse Ellie repede, fa-cndu-si cruce. Tatal tau... Ochii lui Luke straluceau de furie. -Hai, mama, ma lasi? Tata e mort sau ai uitat? A murit cnd eu eram doar un bebelus! Si pun pariu ca si el njura. -Nu-i adevarat! sari ea ca arsa. Niciodata! Sau, cel putin, nu cu mine de fata", recunoscu n sinea ei. Cnd repara masina, sotul ei folosea niste cuvinte cu care ea nu era de acord. Dar niciodata n prezenta ei. -Dar nu despre asta vreau s-ti vorbesc. Luke o privi banuitor. -Atunci ce e? Daca e vorba despre ntrzierea mea... - E mai mult de atL Ellie ezita, apoi se hotar sa ia tarul de coame. -E vorba de Jared Conway. Nu vreau sa te mai ntlnesti cu el. - De ce? ntreba Luke. Ce-are Jared? Ellie se ridica din scaun, ncercnd sa i spuna acelasi lucru pe care l-ar fi spus si tatal lui: . - Are o influenta proasta asupra ta si nu snt de acord cu prietenia dintre voi. Asa ca n-osa te mai vezi cu el. S-a nteles? Luke si nclesta falcile si ochii i scaparau de furie. -Da, da, spuse el n cele din urma. Am nteles! E o prostie, dar am nteles. -Si-ai sa ma asculti? l presa ea. Fiul ei i nfrunta privirea si pentru prima data n viata ei Ellie se trezi ca este speriata de felul n care Luke se uita la ea. Era ca si cnd si-ar fi masurat fortele cu ea. -Poate ca da, spuse Luke, poate ca nu. 23 Se apropia de ora sase cnd usa din spate se deschise si Jared si facu intrarea nbucatarie. Janet si ridica privirea din salata pe care tocmai o facea, ntrebndu-se cumavea s-si motiveze ntrzierea. Pna mai deunazi nu si-ar fi facut astfel de probleme-Jared i-ar fi spus singur. Dar, n ultima vreme, n special de cnd se mutase la subsol, Jared disparea acolo imediat ce venea de la scoala si acolo rmnea pna la ora cinei. Dupa aceea, ori se ntorcea n camera lui, ori pleca pe-afar cu Luke. -Ce face el acolo, jos? l ntrebase ea pe Ted cteva zile n urma. -Nimic special, stai linistita, Janet. Are si el nevoie de putin spatiu, i spusese Ted. Sematurizeaza. Si, chiar daca nu e corect, baietii si fetele nu snt la fel. Nu te poti asteptaca Jared sa se comporte ca tine. O luminita malitioasa i se aprinse n ochi: Dar binentelesca nici nu vrem sa fie ca mine, nu-i asa? -Oh, Doamne, nu, raspunse Janet fara sa se gndeasca, apoi i paru ru si astepta ca elsa-i aplice o replica usturatoare ca pe vremuri. In schimb, Ted i zmbi. -In fiecare zi i multumesc stelei mele norocoase ca m-ai suportat atta timp. Si nu te mai ngrijora att - indiferent ce face Jared acolo jos, te asigur ca nu bea. Crede-m, am suficienta experienta si mi-as da seama imediat. L-as citi mai repede dect ai face-o tu daca eu as calca pe bec. -Dar de ce are nevoie de cheie la usa? insista ea. Kim nu pare sa aiba nevoie de asa ceva.

-Chestie de teritoriu, raspunse Ted. E ca un animal care-si marcheaza granitele spatiului de vnatoare. Janet ofta. -Pai, atunci o cheie la usa pare o idee destul de buna. Dar cuvintele lui Ted nu ajutasera la nimic: ntre Jared si restul familiei aparuse o prapastie care se adncea cu fiecare zi. Acum, cnd Jared trecu prin bucatarie, ndreptndu-se spre sala de mese, nu-i spuse nimic, nici macar n-o saluta, ce sa mai zicem de o explicatie pentru faptul ca venise att de trziu acasa. -Jared? Cnd fiul ei nici macar nu ncetini pasul, Janet l striga pe un ton mai dur: -Jared! Baiatul se opri, dar nu se ntoarse spre ea. -Uit-te la mine, te rog, spuse Janet, cu o voce blnda, dar suficient de ferma ca sa stie ca nu era n toanele ei cele mai bune. si ntoarse fata spre ea. -Azi dup-masa m-a sunat parintele Bernard, zise ea. Jared ridica din umeri. -Si? -Si? l ngna mama lui. Asta-i tot ce poti sa-mi spui? -Ce ai vrea sa-ti mai spun? ntreba Jared. Sora Clarence -a suparat pe mine si parintele

Bernard la fel, asa ca am petre-ut toata dup-amiaza facnd curat n biserica. E problema a, nu a ta. Janet si ngusta privirea. -Problemele tale snt si problemele mele. Snt mama ta, pna una-alta. Ochii lui Jared scaparau brusc de mnie. -Isuse, mama! Nu mai snt un bebelus! Am aproape saisprezece ani. -Si pna acum tu nu ai mai avut probleme la scoala. -Cred ca ar trebui sa fii mndr de asta, n loc sa ma bati atta la cap, i-o taie Jared, ntorcndu-i spatele. Ma duc n camera mea. -Jared! exclama Janet. Cnd vorbesc cu tine, eu... Aruncndu-i o privire lui Molly, vazu cum ochii acesteia se fac mari la auzul furiei din vocea ei, asa ca se apleca si o ridica n brate. -Nu s-a ntmplat nimic, dulceata lu' mama, o linisti ea. Mama nu e suparata pe tine si nici Jared. Nimeni nu e suparat pe tine. O lua pe fetita de mn si intra cu ea n biblioteca, unde Ted si facuse un soi de birou temporar, si i-o puse pe fetita n brate. -Vrei sa ai tu grija putin de Molly? Vreau sa discut putin cu Jared. Ted se ridica de la birou. -Poate ar fi mai bine sa ma ocup eu, ncepu el, dar Janet dadu din cap n semn ca nu. -E ntre mine si el. n plus, vreau sa arunc si eu o privire prin camera lui. -Bine, ofta Ted, lund-o pe Molly n brate. Dar te avertizez -camera unor adolescenti poate fi destul de ciudata. -Indiferent ce am sa gasesc, snt sigura ca pot face fata, i raspunse Janet. Nedorind sa redeschida nici una dintre ranile care se vindecau ncet, se abtinu s-i readuca aminte ca doar ea se ocupase de Jared nca din ziua n care se nascuse. Lasndu-i pe Molly si pe Ted n biblioteca, se ndrepta spre subsol. Se opri n capul scarilor, privind umbrele ce pareau sa se adnceasca n lumina singurului bec asezat chiar la mijlocul dramului. De ce ar vrea cineva sa stea acolo jos?" se ntreba ea, cobornd treptele care scrtiau. ncerca s-si imagineze cum trebuie sa fie la miezul noptii si se nfiora la ghidul paianjenilor care, cu siguranta, misunau pe-acolo. Se opri n fata usii lui Jared, privind alama stralucitoare a yalei pe care o observase doar cu cteva zile nainte. Dar cel putin nu dadu peste nici un afis cu NU INTRATI!", cum era cel pe care si-1 pusese pe usa camerei lui cnd avea numai sase ani. Dadu sa puna direct mna pe clanta, dar se rzgndi si bta usor. Dupa o secunda, auzi din spatele usii vocea lui Jared: -Cee? -Pot sa intru? ntreba ea. Tacere. Apoi: - E deschis. Rasucind clanta, mpinse usa si facu un pas nauntru, dupa care se opri brusc. Indiferentla ce se asteptase ea - si nici macar nu era sigura ca se astepta la ceva anume -, nusemana deloc cu ce-si imagina ca urma sa gaseasca. Timp de o secunda se simti complet dezorientata si avu senzatia ca a pasit n gol. Ocuprinse un soi de vertij, asa ca ntinse mna instinctiv ca sa se reechilibreze. Apoi, cndprivirea i reveni din nou, iar

creierul ncepu sa nregistreze semnalele primite, ametealai trecu. Camera era zugravita n negru. Nu un negru-strlucitor, care ar fi putut da nastere unor modele de lumina interesante, ciun negru fad si mat ce absorbea, practic, orice raza de lumina aruncata de becul dintavan. Grinzile pe care le vazuse n prima zi cnd coborse aici disparusera: Jared - saumai degraba Ted - umpluse spatiile dintre ele cu material de izolare fonica, sustinut deplacaje de furnir vopsite n acelasi negm-mat. Becul, suspendat nainte de firul ce atrnape jos, fusese montat acum pe tavan ntr-o dulie si acoperit cu ceva, care se dovedi a fiun abajur de hrtie rosie, al carui scop era sa arunce peste camera o stralucire stacojie. - Chestia aia de-acolo de sus e sigura? se auzi Janet ntre-bnd si imediat si dori sa nu fispus nimic. Prea trziu! -Stai linistita ca n-o sa drme casa, spuse Jared ursuz. L-am verificat cu tata. De parca el s-ar pricepe", se gndi Janet, apoi se simti vinovata pentru gndul rautacios. De fapt, Ted nvatase multe lucruri despre renovare de cnd se mutasera n St. Albans,

mult mai multe dect si imaginase ea vreodata ca este posibil. Parea sa nu existe nici ontrebare legata de instalatia electrica, de tevi, ncalzire sau orice avea legatura cu casapentru care el sa nu aiba vreun raspuns. Si pn acum, toate raspunsurile lui se dovediraa fi corecte. Janet cerceta si restul camerei. ntr-un colt era asezat un pat - sau, ma rog, o parte dintrun pat, pentru ca Jared nu se deranjase sa puna si cadrul de lemn pe care stateasalteaua si arcurile metalice carate de la etajul doi. Mai erau si cteva alte saltele aparent recuperate din pod sau din subsolul imens pe care ea nca nu apucase sa-1exploreze - care fusesera ndoite si lipite de perete pentru a forma un fel de canapelerudimentare. Vazu si o masa mare si un banc de lucru, construit de Jared de-a lungul peretelui opusferestrelor. Pe celalalt perete se gasea un sifonier pe care Janet si aminti ca l vazuse ntr-unui dintredormitoarele de sus si un dulap cu cteva sertare pe care nu credea ca l mai observasenainte. Ferestrele fusesera acoperite cu hrtie neagra. Cum poate s suporte? se ntreba ea. Fara aer, fara lumina, cu mirosul asta statut." Darse abtinu sa faca vreo remarca, amintindu-si scopul real pentru care venise. Se mai uita o data prin camera, ncercnd sa gaseasca ceva -orice - de care ar putea sase lege, oprindu-si n cele din urma privirea asupra veiozei de pe masa si a celei de lng patul improvizat al lui Jared. -Cel putin ai suficienta lumina ca sa citesti, spuse ea ct putu de cald. Jared, ntins pe pat cu minile ncrucisate pe piept, o privea fix. -Mie mi place asa, bine? spuse el. Si tata zis ca pot s-o iranjez cum vreau eu, atta vreme ct nu se aude muzica sus. -Dar snt sigura ca nu voia sa spuna ca... - Se aude ceva? o ntrerupse el. Te deranjez? - Nu, dar... -Atunci ce nu-ti convine? mai ntreba el. In afara faptului ca nu vad, ca nu pot sa respir si ca ma simt de parca peretii astia ar pica pe mine, ntr-adevar nu vad nimic care sa nu-mi convina", si spuse Janet n sinea ei. Apoi si iniinti de atentionarea lui Ted nainte de a cobor: Camerele adolescentilor pot fi foarte ciudate". Fusese avertizata. -Nu pot s spun ca e ceva anume ce nu-mi convine, raspunse ea n cele din urma. Dadu sa faca un pas spre el. -Facem pace? Snt doar ngrijorata pentru tine, atta tot. Mi ne pare ca de cnd am venit aici, tu... si cauta cuvintele, dar nu-i veni nimic mai bun n minte dect ceea ce avea de gnd sa-i spuna. -Mi se pare doar ca te-ai schimbat, asta e. Si, sincer, snt ngrijorata. Jared tacu cteva secunde. Cnd n sfrsit se uita la ea, Janet vazu n ochii lui aceeasi mnie pe care i-o zarise sus. -Lasa-ma n pace, spuse el. Bine, mama? Lasa-m n pace! Janet fu lovita de o amintire dureroasa. Tatal lui, se gndi ea. Ai zice ca snt cuvintele tatalui lui!" Dar era ceva mai mult dect vorbele rostite de Jared, pe care le auzise de o mie de ori -de zeci de mii de ori -de la Ted. Era ceva ce venea de dincolo de privirea ntunecata. Era aura care l nconjura: acelasi tip de val impenetrabil care l nvaluia pe Ted atunci cnd era baut, nl-turind orice fel de apropiere. Facu instinctiv un pas catre Jared, dar se opri imediat, aducndu-si aminte de rabufnirile lui Ted de-a lungul anilor. E posibil ca Jared sa se fi apucat de baut?" ncerca sa ndeparteze gndul si cerceta camera nca o data, de data asta cutnd o sticla sau un pahar.

Droguri?" Adulmeca aerul, n cautarea aromei dulci de marijuana. Dar nu se simtea dect un miros nchis, de mucegai. Dar Jared nu ar lua droguri. Nu-i asa?" Acum cteva sptmni nu s-ar fi gndit la asa ceva; de fapt, daca cineva i-ar fi sugerat asa ceva, n-ar fi acceptat nici n ruptul capului o astfel de idee. Jared supravietuise betiilor tatalui sau si... si copiii alcoolicilor erau mai putin expusi la posibilitatea nefasta de a cadea n aceeasi patima. Nu Jared, se ruga ea n gnd. Oh, Doamne, Te implor, p-zeste-1 pe Jared de asa ceva!"

Dorea att de mult sa se apropie de fiul ei, s-1 mbratiseze si s-i spuna ca puteaurezolva mpreuna orice problema l fra-mnta, dar vazu din nou furia din ochii lui si chipulcare parca i se transformase. Acum chiar ca n-avea nici un rost sa ncerce sa discute cuel. n acest moment nu era dect fiul tatalui sau. -Bine, zise ea. Te strig cnd e gata cina. Iesi din camera, nchise usa si pomi pe scari. Urcase cam jumatate din trepte, cnd auzi sunetul ncuietorii. Ma da afara, se gndi ea amrt. Ma d afara din viata lui." Cina din seara aceea se dovedi a fi un ecou straniu al tuturor cinelor luate de familia Conway de cnd Ted cazuse n patima betiei. Desi nu era ceva foarte clar - ci doar un fel de ntelegere tacita care sustinea ca, daca nu vor aminti despre acest aspect, atunci ei nu vor fi obligati sa-i recunoasca existenta -, Janet, Jared si Kim simteau cu totii un soi de usurare, daca nu chiar o eliberare, atunci cnd Ted nu lua masa de seara cu ei, pentru ca, tn caz contrar, tensiunea care plutea era uneori att de accentuata, nct aveau senzatia ca o sa explodeze dintr-o clipa n alta. Pna si Molly ajunsese sa o simta ntotdeauna si, orict de mult ar fi ncercat Jared si Kim sa-i distrag atentia surioarei lor, aceasta sfirsea prin a se agita sau a face un tambalu asa de mare, ca Ted le poruncea sa o ia de acolo. n ultima vreme nsa locul preferat al lui Molly devenise cel din dreapta tatalui sau, care parea s dispuna de o rabdare inepuizabila, nemaivazuta de copiii lui pna atunci si despre care Janet credea ca disparuse complet cu multi ani n urma. Dar acum, vechea tensiune revenise, numai ca de data asta ea se instalase ca o perdea groasa ntre Kim si Jared. nca de pe vremea cnd gemenii rostisera primele cuvinte, masa de seara devenise locul lor favorit n care povesteau ce li se ntmplase peste zi, fiecare din ei terminnd propozitia nceputa de celalalt, fiecare citind gndurile celuilalt. Acum nsa o tacere adnca se Instalase ntre ei. Nu era pauza aceea confortabila din conversatie care obisnuia sa apara atunci cnd ispraveau de discutat un nubiect. Era, mai degraba, linistea nefireasca de pe un cmp de lupta, noaptea. Janet se simtea de parca ea si Kim ar fi fost ascunse ntr-o vizuina de vulpe, atente sa surprinda semnele apropierii unui dusman pe care nici una din ele nu-1 putea vedea, dar pe care amndoua l simteau acolo. Din cnd n cnd, mai schimbau cte o privire nelinistita, si Janet vazu ngrijorarea din ochii fiicei ei. Jared fusese ultimul care sosise la masa si abia daca ngaima doua cuvinte, ignornd salutul zgomotos al lui Molly. In schimb, se aseza pe scaun si ncepu sa mannce, ducnd apatic mncarea la gura. Molly, sesiznd parca atmosfera din jurul ei, ncepu sa se foiasca imediat. Dupa o vreme, lua un pumn de piure de cartofi si-1 arunca n fratele ei. Janet si Kim se uitara una la alta: nghetasera. Pentru o clipa, Jared paru sa nu observe cocolosul de cartofi si sosul de la friptura care i se prelingea pe barbie, dar apoi se uita direct n ochii surioarei lui. Molly, ncntata ca n sfrsit i-a cstigat atentia fratelui ei, zmbi fericita, asteptnd reactia lui. Dar, asa cum observara si Kim, si Janet, Jared continua sa o priveasca fix pna cnd zmbetul lui Molly pali si fetita ncepu sa tipe. Era un geamat ascutit, exact ca vaietul scos de un animal ncoltit, chiar nainte ca pradatorul sa se napusteasca asupra lui si sa-1 sfsie n bucati. Janet se ridica de pe scaun pentru a lua copilul n brate. Dar nainte sa apuce ea sa ajunga la Molly, Ted o luase deja pe micuta din scaunul ei si o lipise de piept, legannd-o. Fetita i nconjurase gtul cu minile si si ngropase fata n umarul lui, n timp ce trupul ei micut tremura de atta suspinat.

-Gata, iubire, gata, i soptea Ted. Gata, Molly. Tati e aici si nimeni n-o sa-ti faca nimic rau. Dupa ce Molly se potoli, Janet se ntoarse furioasa spre Jared. 07.409 -Ce i-ai facut? ntreba ea. Ce i-ai fcut de a nceput sa tipe Intr-un asemenea hal? -Eu? replica Jared. Nu i-am fcut nimic! Ea e cea care a aruncat cu mncare. De ce nu te superi pe ea? Ridicndu-se, si sterse si ultima picatura de sos de pe obraz, mototoli servetelul si larunca pe masa. Cnd iesi din bucatarie, Scout, care statea ncolacit pe patura sa din colt, se ncorda si ncepu s-1 mrie. -Gura, striga el spre cine. Sa nu ndraznesti! Scout se ghemui linga perete, de parca ar fi fost lovit, si mritul i se transforma ntr-un scheunat.

Dupa ce Jared pleca din bucatarie, Janet se ntoarse spre r"i care era palida la fata si cuochii mariti de spaima. -Ce-a fost asta? ntreba Janet. Ai vazut ce s-a ntmplat? -Eu... nu stiu, sopti Kim cu vocea tremurnd. A fost... nu stiu. Poate felul n care s-a uitat la Molly. Privirea ei o ntlni pe cea a mamei si Janet citi frica din ochii lui Kim. -Mama, a fost ngrozitor. A fost... Se opri cautnd cuvintele potrivite, dar dadu din cap descurajata. S-a uitat la ea de parca ar fi vrut s-o omoare, mam. Lacrimile ncepura sa-i curga pe obraji. mpinse scaunul si fugi din camera. Janet se ntoarse spre sotul ei. Ted, legannd-o n continuare pe Molly si soptindu-i ncet la ureche, parea sa nu fi observat ca ceilalti doi copii nu mai erau n ncapere. Brusc, grija ei pentru comportamentul ursuz al lui Jared se transforma n furie. Cum de putea Ted sa ignore scena care tocmai avusese loc?" -nca mai crezi c totul e n regula cu Jared? ntreba ea. Sau toti anii aia de bautura te-au fcut sa uiti cum se comporta o familie normala? Regretnd imediat cele spuse, Janet se pregati sa faca fata mniei sotului ei. Dar, nca o data, nimic din vechiul Ted nu iesi la iveala. n schimb, el i zmbi ntelegator si i vorbi cu acelasi ton blnd cu care o linistise pe Molly. -Linisteste-te, iubito! A fost doar o mica ciondaneala. -O mica ciondaneala? repeta bulversata Janet. Tu numesti asta o mica ciondaneala? Molly s-a speriat de moarte! -Iar Jared a fost acoperit cu piure si sos, i reaminti Ted. -N-a fost deloc acoperit, obiecta Janet. Avea doar cteva firimituri... - Bine, bine, cteva frimituri, conveni Ted. O aseza pe Molly la loc n scaunelul ei, ignorind petele de mncare de pe camasa pe carei le facuse Molly atunci cnd o tinuse n brate. Apoi ncepu sa mannce. -Jared n-a facut nimic altceva dect sa se uite la ea, mai zise Janet. Lui Ted ncepu s-i mijeasca un zmbet jucaus n coltul buzelor. -Bucura-te ca s-a multumit doar cu att! Imagineaza-ti cum ar fi fost sa arunce cu niste boabe de fasole n ea sau cu niste piure de cartofi. Am fi avut parte de o bataie cu mncare pe cinste. -Pentru Dumnezeu, Ted, rosti Janet. A speriat-o ngrozitor pe Molly! L-a speriat pna si pe Scout! Si i-ai vazut camera? Ce naiba face el acolo jos? Arata ca... oh, Doamne, nici nu stiu cu ce s-o compar. Bratele lui Ted o nconjurara si el ncepu sa o alinte asa cum facuse cu fetita, mai devreme. Haide, iubito, linisteste-te, spuse el. i dadu capul pe spate ca sa se poata uita n ochii ei. Nu s-a ntmplat nimic ngrozitor. A fost doar o mica cearta, dar acum totul s-a terminat O privea n continuare, si Janet simti cum temerile ei legate de Jared dispar ncet, ncet. -Te asigur ca Jared nu are nimic, zise Ted din nou. Se comporta ca un adolescent normal. Daca stam si judecam mai bine, Intern foarte norocosi ca este att de normal. O mngie pe obraz, si ea simti cum un fior de placere i Ntrabate tot corpul. -Cnd ma gndesc la toate problemele pe care le-am fi putut nvea cu el... Nu-si termina fraza, ci se apleca sa o sarute, dar chiar atunci uuzira o bataie puternica n usa din spate. -Sa nu te misti, sopti Ted. Pastreaz-mi locul si o sa ma ntorc imediat.

Ted deschise usa si l vazu pe Luke Roberts stnd nervos pe veranda. -Jared e acasa? ntreba baiatul. - E n camera lui. Ted deschise usa larg ca sa-1 lase pe Luke sa intre. Baiatul se Itpezi prin bucatarie, salutnd-o n fuga pe Janet, si disparu prin i .miara cea mare care ducea la scarile de lasubsol. Cnd baiatul nu se mai vazu, Ted si lua din nou sotia n brate. -Ti-am zis ca ma ntorc imediat, murmura el. Janet l privi ngrijorata. -Dupa toate problemele pe care le-au avut la scoala, nu crezi ca ar trebui sa-1 trimitem pe Luke acasa? Macar n seara asia? Ted o privi iarasi adnc si o mbratisa. -Daca am proceda asa, Jared ar pleca de acasa n mai putin Ic o ora, i spuse el. Nu-i mai bine sa i stim aici, ce zici? -Dar... ncepu Janet, nsa Ted n-o lasa sa termine. -Nici un dar, spuse el. Hai s facem curat n bucatarie si sa o ducem pe Molly la culcare.

Si poate, zise el afisnd un zmbet larg, poate o s mergem si noi la culcare... Cnd ea si Ted se apucara de treaba, toate grijile, toate temerile lui Janet disparura dupa cteva minute. Dupa o jumatate de ora, n timp ce urcau scarile, singurul lucru la care se mai gndea era modul n care o privise sotul ei si felul n care o atinsese -doar cu un deget, mngindu-i obrazul. Erau toate uitate cu desvrsire. Luke Roberts nu era prea sigur de ceea ce se ntmpla, dar, pe de alta parte, nici nu-i prea pasa. Cel putin o tulise de acasa -departe de glasul mamei. Oare ea stia ca plecase? Probabil ca nu. ncuiase usa camerei sale, apoi iesise pe fereastra, furisndu-se prin spatele curtii. Poate ca mama lui batuse la usa, dar, cnd vazuse ca nu i rspunde, si-o fi nchipuit ca doarme sau ca e suparat pe ea - ceea ce era adevarat - si probabil ca l va suna pe parintele MacNeill. Dar cel putin nu avea sa iasa afara si sa icerce sa se uite pe fereastra sa vada daca e acolo. - Ai treisprezece ani acum, i spusese ea de ziua lui, cu doi ani n urma. Parintele MacNeill spune ca esti deja baiat mare si ai nevoie si tu de putina intimitate. .Parintele MacNeill!" De cnd si putea el aduce aminte, mama lui se comportase de parca preotul era adevaratul lui tata - de fapt, cnd era foarte mic, el chiar a crezut ca parintele MacNeill este tatal lui, pn cnd cineva i spusese ca preotul nu era tatal nimanui. Uneori, tlrziu n noapte, Luke ncercase s-si imagineze cum arata tatal lui real, dar, orict de mult se straduia, singura imagine care-i venea n minte era cea a parintelui MacNeill. Era de nteles, de altfel, de vreme ce mama lui si ncepea invariabil toate propozitiile cu:, J? rintele spune..." Chiar si n momentul n care ea i oferise darul intimitatii", cum l numea el - cnd de fapt Luke si dorea o nenorocita de bicicleta -, nu se putuse abtine sa nu dea cu bta n balta, adaugind: parintele spune ca nu trebuie sa abuzezi de acest privilegiu". Dupa ce trase adnc aer n piept si fata i se nrosi de rusine, ea reusi s-i transmita si restul mesajului din partea parintelui MacNeill: Si nu trebuie sa te folosesti de acest privilegiu pentru a abuza de tine. Ar fi un pacat de moarte". El se prefacu atunci ca nu ntelege despre ce vorbeste mama lui, doar ca s vad cum avea de gnd sa-i explice, dar renunta, pentru ca, n cazul n care va intra n camera peste el si-1 va prinde, sa poata pretinde ca nu a stiut ca pacatuieste. Evident ca dupa aia va trebui sa se confeseze parintelui MacNeill, de vreme ce mama lui se simtea obligata s-i spuna tot ceea ce facea baiatul. Dar cel putin ea se tinuse de promisiunea sa nu intre n camera lui fara ca el sa i dea voie. Probabil ca parintele Mack i spusese ca, daca si ncalca promisiunea, se va duce direct n iad. Asa ca dupa cearta din seara asta, se ho-trse sa iasa pe fereastra si sa se duca la Jared. Era posibil ca mama lui sa fi vorbit cu preotul la telefon cel putin o ora, asa ca, pn va ajunge el acasa, ea fie se va fi dus deja la culcare, fie va fi adormit n fata televizorului. In ambele situatii nu va avea cum s afle c el plecase de acasa. Cnd Luke sosi, Jared tocmai scotea un manunchi de luminari din dulapul cel mare de lemn pe care l caraser din pod sptmna trecuta, ca sa le aseze pe masa de lucru. Luke se arunca pe una din saltele, cauta n buzunarele pantalonilor niste iarba, dar nu gasi dect o singura tigara de marijuana. Traser fiecare cte un fum, doua, n timp ce Luke i povesti lui Jared despre cearta avuta cu maic-sa. La sfrsit aruncara mucul prin grilajul de pe podea. Dupa aceea Jared aprinse luminarile si niste betisoare parfumate ca

s acopere mirosul de iarba, asa, pentru orice eventualitate. Ddu drumul la muzica, se juca putin cu luminarile, puse n functiune orga de lumini si Luke ncepu s zareasca niste modele ciudate ce pareau sa iasa din peretii ntunecati. -Marfa, omule, murmura el. Cum ai facut asta? -Ce anume? ntreba Jared. -Chestia asta de pe pereti. Jared se uita la el. -Despre ce vorbesti? Ce chestie? Luke se ncrunta, putin confuz. si batea Jared joc de el sau ncepuse sa aiba vedenii? - Spune-mi ce vezi, zise Jared. Desi vocea lui de-abia reusea sa acopere muzica, cuvintele sunara n mintea lui Luke caun ordin. -Spune-mi ce vezi, repeta Jared. Si spune-mi ce vrei. Luke se concentra asupra figurilorciudate ce pluteau n vidul din fata peretelui negru. .Pictura fluorescenta", se gndi el. Se uita n jur pentru adepista sursa de lumina neagra care facea ca desenele sa straluceasca, dar Jared

probabil ca o ascunsese bine, pentru ca nu descoperi nimic. Ce misto!" Figurile ncepura s se miste, culorile lor - roz-aprins si verde-stralucitor - transformnduse n fata ochilor lui ntr-un curcubeu cu mii de nuante. Parfumul betigaselor aromate i umplu narile si Luke inspira adnc, imaginndu-si c trage din nou un fum. Luminarile plpira si mai puternic, iar figurile plutitoare ncepura s straluceasca orbitor. -Bai, ce naiba se ntmpl? ntreba el. Isuse, aproape c nu mai vad nimic. -Uita-te! i porunci Jared. Priveste-le si gndeste ce vrei! Orice vrei tu. Nu conteaza. Modelele ncepura sa pulseze, umplnd camera cu lumina lor spiralata, ce parea acum ca vine de peste tot. Deasupra mesei de lucru aparu o cruce aurie. La nceput imaginea ei fu ncetosata, dar, pe masura ce Luke o privi cu maxima atentie, observa ca aceasta se rotea. Se nvrtea, de sus n jos. Si mai era ceva pe ea - ceva ce el nu si dadea seama exact ce e. si dori ca aceasta sa senvrta mai ncet, ca sa vada mai bine. Chiar n clipa cnd gndul i veni n minte, rotirea ei ncepu sa se domoleasca... Asa cum facuse aproape n fiecare noapte de cnd Ted Con-way se mutase mpreuna cufamilia n casa n care murise mama lui, Jake Cumberland se strecura n umbra protectoare a magaziei, amestecndu-se att de bine cu noaptea, nct nimeni nu l-ar fivazut nici daca ar fi trecut doar la ctiva pasi de el. Vraja pe care o ncercase cu pisica - vraja pe care o nvatase privind-o pe mama lui daduse gres. Familia Conway mai era si-acum acolo si n fiecare noapte simtea rul pecare l rs-pndea - exact ca iedera care se ntindea att de repede pe pa-mnt, nctdimineata cnd te trezeai si vedeai cum nghitise pna si copacii, stiai ca e prea trziu casa mai faci ceva. Iar daca cei din neamul Conway ramneau... Dar nu aveau sa mai stea mult, pentru ca el venea acolo n fiecare noapte, cu vrajilenvatate de la maica-sa. Simtind ca se apropie miezul noptii, si ntinse amuletele si ierburile si ncepu sa murmureincantatiile pe care le rostise mama lui nainte sa moara... Ciudat, se gndi Jared. De unde o veni toata chestia asta?" Nu era numai iarba -trasese doar cteva fumuri si nu att de adnc precum ar fi trebuit. De fapt, lui nici nu-i prea placeau asa de mult drogurile, pentru ca de fiecare data iprovocau greata. Nu vomase niciodata, dar fusese obligat sa-si controleze cu atentiecontractiile stomacului timp de cteva ore bune. Se ntrebase la un moment dat daca sirestul sistemelor sale autonome -respiratia, bataile inimii si toate celelalte - puteau fi siele controlate direct. si indusese apoi timp de un minut un atac de panica si aproape casimtise cum i se opreste respiratia. Odata ce si putea controla panica, totul era n regula. Dar nu mai fusese tentat s mai ncerce si a doua oara. .Atunci daca nu era din cauza ierbii, care era cauza?" Lumina. Sunetele. Vocile. Nici una dintre ele nu era reala - n-avea cum sa fie. Nu exista nici un loc n camera de unde sa vina lumina, de vreme ce singurul bec atrnat n tavan nu era aprins. Si n nici uncaz luminarile nu aveau cum s fac ncaperea sa arate asa cum arata. Totusi, dupa ce lescosese din sifonier si le

aranjase pe masa, Jared continua sa le tot mute de colo-colo. Parca o voce din mintea lui i spunea cum sa le aseze, asa ca le tot ajusta, mutndu-le perind, pn cnd stiu - stiu cumva - ca asa era corect. Apoi le aprinse si se aseza pe una dinsaltele. Totul ncepuse n acel moment. Muzica din boxe suna putin diferit si auzi lucruri pe care nu si le imaginase niciodata niste vaiete care semanau cu vocile umane, dar stia ca nu poate fi adevarat. Si, desiflacarile luminarilor nu pareau s se fi schimbat, niste modele ciudate ncepusera sa iasadin peretii ntunecati si o lumina stranie care nu semana cu nimic din ce vazuse elvreodata pomi sa inunde camera. La nceput vazu doar o geana de lumina ce plutea nmijlocul ncaperii - chiar deasupra putului -, care se extinse pe parcurs, invadnd spatiuldin ce n ce mai mult, pna cnd peretii disparura, si se trezi ntr-un soi de catedrala. Atunci ncepu sa auda si vocile. Doar un susur la nceput, pentru ca mai apoi sa recunoasca foarte clar cteva dintre ele. Vocea lui Kim. l striga, dar parea att de departe, ca de-abia o auzea.

Vocea lui Luke era mult mai aproape si, cnd se concentra asupra ei, Jared si ddu seamaca o putea auzi att de clar, de parca i-ar fi vorbit la ureche. Dar apoi, asculta mai departesi si dadu seama ca nu era vorba de vocea lui Luke. Era chiar mintea lui. Din motive pe care nu le ntelegea, avea acces la gndurile lui Luke Roberts. Dup aceea, concentrndu-se si mai tare, ncepu sa vada lucrurile pe care le vedea Luke. Simti emotiile lui Luke. Baiatul era furios. Jared era constient, efectiv, de mnia prietenului sau - o vedea chiar. Arata ca o bula de lava topita, de un rosu-aprins, ce tulbura subconstientul lui Luke. Dar de ce era asa de furios? Jared zari fulgerator o imagine. O femeie. Mama lui Luke! Dar el n-o vazuse niciodata pe mama lui Luke. De unde stia ca ea era femeia pe care o zarise? Stia. Cumva, stia. Si cnd vazu ceea ce vedea Luke si cnd simti ceea ce simtea Luke, furia acestuia deveni a lui... Jared? l striga Kim, dar chiar si ei i se paru ca vocea sa de-abia se aude. Striga din nou, de data asta mai tare: -Jared! Unde era? Kim ddu sa faca un pas, asteptnd vreun semn de la el, dar ceata ntunecata care o nvaluia strins o mpiedica sa vada mare lucm. Ceata! Sigur! Asta era. Din cauza cetii groase, vocea ei parea asa de nabusita. -Jared, striga ea din nou. Unde esti? Asculta, dar nu auzi nimic. Dar cum se ntmplase? Era sigura ca fusesera mpreunaadineauri. Unde sar fi putut duce? Se scutura, desi nu i era frig deloc. Ce sa faca? Sarmna pe loc pna se ntoarce? Sa porneasca n cautarea lui? Ceata ntunecata se ngrosa si mai mult, nconjurnd-o att de tare cu mireasma eidiafana, nct nelinistea ce o cuprinsese tn clipa n care ntelesese ca Jared nu i mai estealaturi se transforma brusc n frica. -Nu, sopti ea Nu vreau sa fiu singura, Jared. Nu ma parasi! Te rog! Unde s-a dus oare?" Fusese lng ea cu un minut n urma - era sigura de asta. Scotocisera prin vechea casa explornd unele dintre camerele Jn care nu mai pusesera piciorul pna atunci, cnd el

disparuse brusc. O festa! Asta era - i juca o festa! Senzatia de frica se mai domoli putin - suficient ct s-o determine pe Kim s-o ia din loc, dar, ndata ce facu primul pas, si dadu seama ca se ratacise. Era singura, ntr-un loc pe care nu-1 recunostea. Cazuse ntr-un fel de vid si parea ca tot ce stia ea disparuse. Inima ncepu s-i bata cu putere, fiind coplesita de groaza. Misca-te!" Trebuia sa se miste. Daca nu o facea, atunci s-ar putea sa nu mai scape niciodata din acel loc teribil n care nu vedea nimic - nu auzea nimic - nu simtea nimic! n cele din umi, si lua inima-n dinti si pomi nainte prin pcla ntunecata, cu minile ntinse de parca ar fi vrut sa simta pe unde merge. Ceva i atinse usor degetele, iar ea facu speriata un pas napoi. ngheta, se chinui sa prinda vreun zgomot ce ar fi putut da de gol identitatea lucrului care o atinsese, dar nu auzi nimic n afara inimii sale care batea s-i sparga pieptul. Apoi simti din nou atingerea, numai ca de data asta n zona picioarelor. si nabusi un strigat si se ndeparta de senzatia ciudata. De ce nu vedea nimic? Desi nu era multa lumina, ar fi trebuit totusi sa poata vedea si altceva n afara de ceata aceea care plutea n jurul ei. Suspina gndindu-se doar la ce ascunde viziunea, si apoi auzi ceva. Apoi, de undeva din departare, auzi un fel de bubuit si un moment crezu ca e vorba de bataile inimii. Dar, pe masura ce sunetul se ntetea, ntelese ca nu vine din interiorul sau. Totusi, orict de mult se apropia de el, sunetul rmnea nabusit.

Apoi ceva se lipi de picioarele ei. Tremurind de frica, se apleca instinctiv sa dea la o parte ceea ce se lipise de ea, indiferent ce ar fi fost. O secunda mai trziu, degetele ei se cufundara n... Blana! Blana aurie, groasa si fina a lui Scout! Scout era cel care o atinsese, pe el l simtise atingnd-o. Se aseza n genunchi, si puse bratele n jurul cinelui si-1 strnse tare, ascunzndu-si fata n parul lui moale. -Unde-i Jared? i sopti ea cinelui. Unde este, Scout? Gseste-1! Animalul adulmeca aerul, se smulse din bratele ei si disparu n negura misterioasa. Dupa el!" Trebuia sa-1 urmeze, ori va ramne pe veci ratacita n acest loc. -Scout? striga ea. Scout, unde esti? ncepu sa se miste din nou, fortndu-si picioarele sa paseasca si cu minile ntinse nainte. Un moment mai trziu, simti ceva si ncepu sa-1 pipaie cu degetele. O usa! Gasi clanta si apasa pe ea. Usa ducea ntr-un coridor. Ceata se subtie si Kim ncepu, n sfrsit, sa vada. Nu se afla nicicum ntr-un coridor, ci n mezaninul lat ce nconjura imensul hol de la intrarea n casa. Scarile! Erau acolo, chiar n dreapta ei. Si muzica se auzea mai tare acum, venind de undeva de sub ea. Jos!" Acolo se dusese Scout. Kim se grabi ntr-acolo si ncepu sa coboare treptele, ajungnd rapid pe palierul de unde putea sa vada antreul. Cobor din nou, dar scarile pareau sa se continue la nesfrsit. Grabi pasul, sarind cte doua trepte odata, si ajunse n sfrsit la capatul lor. Acum muzica i bubuia n urechi. Parea sa vina de peste tot si de nicaieri; nainta totusi pn n capul scarilor care duceau la subsol. Privi n jos, n abisul ntunecat, dar acolo nu era dect ntunericul. Doar bezna si o singura raza de lumina ce parea sa dispara si ea cu ct o privea mai atent. Acolo se dusese Jared. Stia. Simtea asta. Si daca voia sa-1 gaseasca, atunci trebuia sa mearga dupa el. Lundu-si inima n dinti, Kim pomi prin ntuneric. Muzica sporea n intensitate cu fiecare pas pe care l facea, pn cnd avu senzatia ca o s-i plesneasca urechile. Dar mergea n continuare, pentru ca ncepea sa mai simta si altceva. Jared. Era acolo, foarte aproape. Se afunda si mai tare n bezna. Raza de lumina de-abia mai plpia. Si totusi, o atrageaasa cum lumina felinarului atrage un fluture. -Jared, sopti ea, cu o voce care se pierdea n muzica asurzitoare. Jared, unde esti? Ajunse n sfrsit la o usa. O usa nchisa. Se opri, o parte din ea dorind sa intre, n timp ce o alta parte i spunea sa se ntoarca, sa urce scarile si sa intre din nou n valul cenusiu ncare se trezise

la nceput. n cele din urma, ntinse mna si o puse pe clanta. Si deschise larg usa. Muzica o izbi brusc n fata si o clipa crezu ca o s-i explodeze capul, iar luminastralucitoare o orbi pe loc. Dar vederea i se limpezi dupa cteva momente si privi spatiulcare se deschisese n fata ei. Tavanul, care parea att de sus ca o lua ameteala, era sprijinit de coloane negre, imense, att de mari ca amenintau sa o copleseasca sub greutatea lor. ntr-adevar, toata cameraparea sa apese pe pieptul ei si, n ciuda spatiului vast, avu senzatia ca peretii o s-ostriveasca n curnd. Peste tot, atrnau niste panouri gravate ciudat si ochii lui Kim, clipindn stralucirea orbitoare, se oprira rapid cnd asupra unuia, cnd asupra altuia, ncercnd sacerceteze siluetele care se formau. Recunostea ceva familiar tn ele, dar, cu ct se concentra mai tare asupra lor, constientul o mpingea mai adnc n senzatia aceea decunoscut. De-abia cnd observa ce se gasea n capatul ndepartat al camerei, Kimntelese despre ce este vorba: era un soi de catedrala. Dar era una total diferita de celen care intrase ea vreodata, pentru ca, n loc sa-i dea senzatia de pace si de liniste, aceasta o coplesi cu un val de disperare oribila ce parea s-si faca loc la suprafata chiardin miezul fiintei ei. Apoi, n partea ndepartata a catedralei, deasupra unui imens altar, vazu crucea. Atma invers, si acolo unde ar fi trebuit sa fie trupul lui Isus, Kim vazu silueta unei femei, asezata cu capul n jos, iar chipul ti era cuprins de agonie.

Pe altar se mai gasea o persoana, ce statea ntinsa pe spate, privind fix, tavanul arcuit. Iar n fata altarului vazu si cea de-a treia persoana. O silueta nalta, cu bratele ridicatentr-un gest larg de invocare. Sau de binecuvntare. Chiar daca statea cu spatele la ea, Kim l recunoscu imediat. Jared! Facu un pas nspre el, strigndu-1 pe nume. Jared se ntoarse. Privirile li se ntlnir si Kim si dadu seama c nu era deloc Jared. Chipul era al fratelui ei. Prul. Ochii. Zmbetul. Dar nu era Jared, pentru ca din chipul cunoscut al fratelui ei radia o aura foarte puternica pe care Kim o resimti ca o forta fizica. Era Raul. Un Ru att de pur si nealterat, nct pentru o clipa Kim nu avu alta reactie dect sa ramn paralizata n fata lui. ntelese imediat ca el era sursa a tot ceea ce vazuse, simtise sau auzise. Ceata cenusie si sufocanta. Forta care o nsotise pe scari si o condusese n catedrala. Muzica asurzitoare. Totul era Rul, pur si simplu. Iar n mijlocul lui se afla Jared. n acel moment el se ndrepta nspre ea. l putea simti cum se apropie, ntinzndu-si tentaculele dupa ea. Tentacule - carora daca le-ar fi permis sa o atinga - nu i-ar mai fi dat drumul niciodata din strnsoarea lor diavoleasca. si auzi numele soptit n lumina sclipitoare: ,JKiiiiiim..." O parte din ea si dori sa raspunda chemarii, sa se lase absorbita de lumina orbitoare. -Kiiiirnrnm.... Soapta se auzi din nou. Raul se apropia si mai mult. Si totul se schimba n fata ei. Lumina capata nuante plumburii si reci, iar acum vazu castlpii imensi ce sustineau tavanul erau facuti din oase. Imaginile ferestrelor stralucitoareerau reprezentari ale mortii. Pe Kim o cuprinse o cumplita raceala paralizanta. Fara sa-sidea seama, mna ei dreapta se agata de cruciulita de aur daruita de matusa Cora naintede a muri. Brusc, raceala se prelinse din jurul ei, iar fata se ntoarse si iesi n goana dintemplul mortii, aruncndu-se n ntunericul scarilor. Cu inima batndu-i puternic si gfind disperata dupa aer, Kim alerga prin casa pna latreptele din holul principal. Ceataurie o nconjurase din nou, nvaluind-o cu bratele ei sul o ante si dintr-odata nici nu

maivazu, nici nu mai auzi. Cu o ultima rasuflare, mai reusi sa scoata un tipat slab. Apoi selasa nghitita de ntuneric. O merita. O merita cu adevarat." Luke Roberts repeta ntruna cuvintele, n timp ce privea ipul femeii atrnate cu capul njos de crucea rasturnata, ce lutea deasupra altarului stralucitor. Chipul mamei lui. Se uitase fascinat cum crucea se oprise din rasucirea ei si, nici atunci cnd reusi sa vadaclar chipul femeii, nu o recunoscu Imediat. Observa doar durerea din ochii ei -agonia. Gura i era deschisa larg, dar nu scotea nici un tipat; ochii se holbau ngroziti, dar nucurgea nici o lacrima din ei. Trasaturile i erau schimonosite, dar ncet - att de ncet nctLuke nici nu era constient de asta - ncepu s-si recunoasca mama. Cnd figura ei i aparu n fata ochilor, atunci l coplesira si amintirile, si furia - amintiridespre care, pna n acel moment, nu stia ca existau n mintea lui. Era vina ei! Totul era din vina ei! Ea era vinovata ca nu avusesera niciodata vreun ban. Ea era vinovata ca, orice facea el, parintele MacNeill afla totdeauna. Probabil ca tot ea era de vina si pentru moartea tatalui lui. Dar acum, n sfrsit, primea ceea ce merita. Privirile li se ntlnira si simti acuzatiile ei tacute. De ce-mi faci asta?" Toata furia aceea pe care o simtise seara cnd venise acasa (lupa ce facuse curat n biserica l rascoli cu si mai multa putere. De ce i pusese n crc toate chestiile alea? El nu facuse nimic. Ei si, ntrziase cteva

minute la ora. Mare chestie! Cui i mai pasa, n afara de ea si de calugarite? Pe masura cemnia lui se ntetea, continua sa priveasca suferintele mamei lui si sngele care ncepusesa i picure din toti porii fetei. Nu-ti place, nu-i asa? o tortura el. Ei bine, acum stii cum ma simt eu de fiecare data cndte iei de mine!" Mnia crestea ncontinuu n el, se ridica n picioare si se ndrepta spre altar. Apropiindu-sede cruce, ntinse mna si o tintui cu un deget tremurator: -Mori! striga el. Mori! Sa te ia dracu'! Mori odata! Vocea i pieri si cazu n genunchi. Mori! mai adauga el, gfind. Furia lui se consumase. si puse capul n piept si nchise ochii. Trupul i tremura din toate ncheieturile. Apoi se scutura si, cnd se linisti complet, deschise ochii din nou. \ Luminarile pe care Jared le aranjase pe masa de-abia mai licareau, iar una dintre ele se stinsese deja. Viziunea pe care o avusese - halucinatiile catedralei marete -disparuse, lasnd n urma ei doar realitatea camerei negre de la subsol. Inima i bubuia n piept, ntregul trup i era acoperit de o sudoare lipicioasa si gfia. De-abia se mai putea tine pe picioare si cu greu reusi sa se trasc pn la una din saltele, unde se lasa pe spate, sprijinindu-se de perete, n timp ce pulsul si respiratia ncepeau sa-i revina la normal. Se simtea epuizat, dar extrem de binedispus, asa ca se lasa n voia sunetelor discordante ale muzicii ce venea din boxele lui Jared. Cnd ultimele acorduri ncetara, vorbi si el, ntrun sfrsit: -Doamne, sopti el, ntorcndu-se sa-1 priveasca pe Jared care de-abia se mai zarea n lumina slaba a luminarilor care abia mai plpiau. De unde au venit toate astea? -De unde sa vina ce? ntreba Jared. Luke se ncrunta nedumerit. -Pai, tu... tu n-ai vazut nimic? bolborosi el. Era ca si cnd, nu stiu... aici era ceva de genul unei catedrale imense. Si mai era si o cruce. Sovaind, ncerca sa-i descrie ceea ce vazuse, ce simtise, dar, n timp ce vorbea, detaliile pareau sa dispara din mintea lui, pna cnd nu-i mai ramase dect senzatia de bine. Si furia. Apoi se uita la ceas. Unu noaptea. Era imposibil! Venise la Jared cu putin timp n urma - nu avea cum sa fi trecut mai mult de o ora. I Oare?" Se uita din nou - cifrele de pe cadranul ceasului nu se schimbasera. Si se simti frnt. l dureau toti muschii - si oasele pareau sa-1 doara. Biserica! Fara ndoiala acestea erau efectele orelor petrecute la facut curatenie n biserica. -Ar fi mai bine sa plec, murmura el, ridicndu-se. O sa ma omoare mama daca... Cuvintele i nghetasera pe buze cnd o amintire i strapunse subconstientul, dar disparu att de repede, ca nici macar nu fu sigur ca si amintise ceva. Ceva despre mama lui si... ... Si ce? Nimic. Orice a fost, disparuse acum. -Tre' s plec acu', murmura el. Jared astepta pna ce Luke parasi camera, apoi reaprinse luminarile de pe masa. Fiecare detaliu din viziunea lui Luke ii staruia viu n minte, fiecare cuvnt pe care Luke l rostise atunci cnd o acuzase pe mama lui.

Luke poate ca nu-si mai amintea ce zisese, dar Jared stia precis. Mori, sa te ia dracu'! Mori odata!" Apoi surprinse o alta voce - o voce att de slaba, ca de-abia ntelegea ce spune. Nu, auzi glasul soptit al lui Kim. Nu, Jared, nu face..." Jared ezita tinnd chibritul aprins n mn, deasupra singurei luminari stinse. Nu", i mai sopti vocea lui Kim nca o data, dar att de ncet, nct i era foarte usor sa o ignore. Nu face asta, Jared. Te rog, nu face asta..." Jared apropie chibritul de fitil. Flacara se subtie, aproape stingndu-se. Dar apoi, fitilul se aprinse, lund foc. Amintirea cuvintelor soptite de Kim se pierdu n lumina orbitoare ce umplu camera. -Nu, Jared! Nu! Strigatul o trezi pe Kim si fata sari drept n picioare. Era coplesita de groaza -o groaza

att de puternica, asa cum nu mai simtise niciodata. Si care, brusc, disparu ntr-o clipita. Un vis! Totul nu fusese dect un vis! Ceata n care se ratacise, bezna n care coborise, catedrala imensa pe care o vazuse toate fusesera doar un vis. Iar silueta pe care o ntlnise, figura diavoleasca n care l recunoscuse pe Jared - nu erau altceva dect un cosmar. Se aseza linistita n ntuneric. Desi noaptea era calda si extrem de umeda pentru perioada aceea, iar fata i era plina de broboane de sudoare, Kim tremura, de parca ar fi avut friguri. Se dadu jos din pat, si puse halatul pe ea si intra n baie. Aprinse lumina, dadu drumul la robinet, apoi se spala pe fata cu apa rece, ndepartndu-si transpiratia sarata de pe piele. n cele din urma se uita n oglinda. Parea epuizata, de parca n-ar fi dormit deloc. Dar ceasul de pe noptiera arata ca era trecut de unu, asa ca trebuie sa fi dormit. Avea tenul palid, iar prul i cadea n suvite lungi pe lng obraji. Cnd ntinse mna dupa pieptene, oglinda reflecta o miscare chiar din spatele ei. Se ntoarse brusc, cercetnd camera. Nimic! Cu siguranta fusese doar imagina... Apoi l zari. Un sobolan - cel mai mare sobolan pe care-1 vazuse ea vreodata - iesea din toaleta, cu blana leoarca de apa. Cnd Kim tipa, sobolanul si arata coltii. Apoi din bazinul toaletei mai iesi un sobolan, si nca unul, si nca unul. Kim urla ngrozita si se repezi la usa. Dar aceasta se blocase. Era prinsa n capcana. Din toaleta ieseau din ce n ce mai multi sobolani, si Kim crezu ca o s-i stea inima n loc. Veneau spre ea, ndreptndu-se spre picioarele ei goale. -NUUUUU! n timp ce mai tipa nca o data ngrozita, ncerca usa pentru ultima oara si o deschise larg. Izbucnind n hohote de plns, se repezi pe hol exact cnd parintii ei ieseau din camera lor de la capatul mezaninului. - Kim? striga Janet. Kim, iubito, ce este? Se arunca n bratele mamei ei, tremurnd toata, incapabila sa scoata vreun sunet. Arata nspre usa de la baie, pe care o trntise n urma. Tatal ei pomi ntr-acolo, dar ea se ntinse si-1 apuca de mna. -Nu, ngima ea. Nuuu! Nu te duce acolo! Ted se uita la ea. -Sa nu ma duc acolo? De ce? Kim ncerca sa vorbeasca. nca mai vedea sobolanii revarsndu-se parca din toaleta, cu dintii lor - sute de colti ascutiti - rnjiti, scuipnd-o furiosi, n timp ce se ndreptau spre ea. -S-sobolani, reusi ea s rosteasca cu vocea strangulata, tremurnd din tot corpul. ncepu din nou sa plng n hohote. -Ieseau din toaleta, tati! Janet si cuprinse strns fiica n brate. -Cheama pe cineva, Ted, spuse ea, cu vocea nesigura. Dar Ted se ndrepta din nou spre

baie. -Nu! suspina cnd tatal ei apasa clanta usii de la baie. Oh, Doamne, tata... Dar era prea trziu. Se auzi clicul yalei si usa se deschise larg nauntru. Cu respiratia taiata, Kim se strnse si mai puternic la pieptul mamei ei, ca s scape de teroarea care i se parea ca vine dinspre baie. Tacerea se adnci si mai tare cnd Ted pasi nauntru. Apoi, acesta se ntoarse si se uita ngrijorat la fiica lui mai mare. - Draga mea, dar nu e nimic acolo, rosti el blnd. Kim se lipi si mai mult de mama ei. -Nu, spuse ea. I-am vazut. Stiu ca i-am vzut. Ted si desfcu minile, descurajat. -Vino si arunca si tu o privire, mai spuse el, facnd un pas mai departe de usa. Cnd vazu ca fata nu se misca, veni si o lua de mna. - Totul e n regula, Kim. Doar arunci o privire. Eu snt aici, lng tine. Cu inima btndu-i puternic, Kim se desprinse de Janet si se ndrepta spre baie. Cnd ajunse n prag, ncerca sa se traga napoi, amintirea celor vazute fiind nca vie pentru ea. Si totusi, acum, cnd privi nauntru, nu mai vazu nimic, nu mai auzi nimic. Tulburata, strnse si mai tare mna tatalui sau si se mai apropie putin. n spatele usii! Asta era - se ascundeau n spatele usii si, imediat ce o sa intre, o sa sara pe ea." Tatal ei paru sa-i citeasca gndurile. Cu mna cealalta mpinse usa pn cnd aceasta se trinti de perete.

-Vezi? spuse el, pasind nauntru si trgnd-o ncet pe Kim dupa el. Nimic. Privi n jur. Tatal ei avea dreptate. Apa din toaleta parea neclintita si nu se vedea nici un semn ca acolo ar fi misunat sobolani doar cu cteva momente n urma. -Un cosmar, i spuse tatal ei. Probabil ca ai visat. Fara sa mai zica nimic, Kim si lasa parintii sa o duca n pat si sa o nveleasca asa cum faceau atunci cnd era mica. Dar cnd mama ei o saruta urndu-i noapte buna si voi sa stinga lumina, Kim o opri. -Las-o aprinsa, sopti ea. Te rog, las-o aprinsa! Janet ezita, dupa care i zmbi linistitor. -Bine, spuse ea. Dar nu uita, draga mea, a fost doar un cosmar. Un cosmar. Nimeni nu-ti poate face ru aici. O saruta pe Kim nca o data, apoi se strecura afara din camera, nchiznd usa. -O sa fie bine, i zise ea lui Ted n timp ce se ntorceau n camera lor. O sa tina lumina aprinsa doar cteva minute. Dar nu rmase aprinsa doar cteva minute. Ci tot restul noptii. Si chiar si asa, Kim nca mai vedea sobolanii, care o scuipau si si aratau coltii, asteptnd ntunericul pentru a o devora. Kim cazu ntr-un somn adnc de-abia cnd rasari soarele, care-i sterse orice imagine din minte. 25 Sandy Engstrom simti c se pierde cu firea cnd se apropie de casa Conway. ntreagasaptamna, nc de cnd Kim o invitase s rrnn peste noapte acasa la ea, toatepovestile pe care le auzise n copilarie ncepusera s-i bntuie gndurile. N-o ajuta delocnici faptul ca toti ceilalti copii o credeau nebuna pentru ca avea de gnd s-si petreaca onoapte acolo. Jolene Simmons nici macar nu se deranjase s-o faca pe politicoasa. -O sa ai mare noroc daca scapi cu viata, spuse ea. Toata lumea stie c astia din familia Conway snt nebuni! De aceea parintele Mack face tot posibilul ca ei s nu deschida hotelul. De fapt, am auzit ca vrea chiar s-i determine sa paraseasca orasul. -Si cum o sa faca asta? ntreba Sandy. si luase o atitudine de bravada, dar stia ca vocea ei era mai degraba nelinistita, dect ironica. -Pai, daca nu ai petrece atta timp cu Kim aia, ai sti si tu, nu-i asa? Jolene se uita n jur s vad daca nu o aude cineva si rosti cu o voce joasa. O s fie o ntrunire smbta noaptea si parintele Mack o s-si dea toata silinta ca ei sa nu obtina autorizatia de functionare. O s fie toata lumea din parohie si toti o s-i ceara tatalui tau s nu-i dea domnului Conway autorizatia. -Dar nu tata hotaraste, spuse Sandy, ci consiliul. Jolene izbucni n ris. -Bine, cum zici tu. N-are nici o importanta cine hotaraste, pentru ca oricum tot orasul va fi mpotriva lui Conway. Pentru ca toata lumea stie ce s-a ntmplat n casa aia. -Nimeni nu stie nimic, protesta Sandy, sesiznd nesiguranta din propria voce. Dupa discutia cu Jolene, o anuntase pe mama ei ca se rz-gndise n privinta petrecerii

noptii acasa la Kim, dar aceasta dadu din cap dezaprobator. -Daca nu te duci vineri seara la Kim, toata lumea o sa spuna ca noi dam crezare bufelor. Iar asta nu e bine pentru tatal tau, mai ales ca vine si ntlnirea de smbta. El are de gnd s-1 ajute pe Ted Conway sa obtina autorizatia. Si cu asta se ncheiase povestea. Parintii ei ar fi facut front comun daca ea s-ar fi opus si nu ar fi tinut cont de parerile ei. Sandy fusese pe punctul de a ntreba de ce era asa important sa se duca, dar stia de pe acum raspunsul. Toata viata ei se conduse dupa o singura regula: tot ceea ce facea ea se reflecta asupra tatalui sau, de aceea era recomandabil sa nu-1 stnjeneasca sau sa-1 contrazica n public. Asadar, asta nsemna ca orict ar fi fost ea de nspimntat de casa Conway, nu exista nici o modalitate de a anula acest lucru. n plus, mai era si casa lui Jared. Sandy fusese foarte, foarte atenta sa nu mentioneze nimanui despre pasiunea ei subita pentru Jared, dar toata saptmna amintirea ochilor lui albastri, imensi, i provocase niste fiori usori, dar deliciosi, ce-i strabateau tot corpul. Acum, cnd intra pe strada Pontchartrain, toate temerile o coplesira din nou. Ma simt asa pentru ca se apropie Halloweenul", si spuse ea, dar, cnd privi lanternele facute din dovleci scobiti, care licareau straniu pe fiecare veranda, nu se simti deloc n siguranta.

si ncetini pasii. Casa se vedea chiar de la capatul strazii, profilndu-se pe cerul nstelat siaruncnd o umbra imensa n lumina lunii. Simti un fior rece. La etajul al doilea erantuneric aproape peste tot si chiar si la primul nu erau aprinse dect cteva lumini slabe. Felinarele de la veranda erau aprinse, cte unul de fiecare parte a coloanelor ce flancauusa, dar si asa parea ca nsasi casa le nghite. Era prea trziu sa se mai ntoarca acasa. Sovaind, urca pe veranda si apasa pe sonerie. n timp ce astepta ca usa sa se deschida, simti niste ochi - ochi nevazuti -care o urmareau. Ce prostie!" Nu era nimic! Doar dovlecii de pe veranda si povestile alea tmpite care imacinaser gndurile toata sptamna. Si totusi, senzatia ca cineva o priveste nu disparu. Precauta, se uita n jurul ei, cautnd sa zareasca ceva n ntunericul adnc. Acolo, lng magazie! Se misca ceva? Sandy si miji ochii, privind atenta umbrele ce nconjurau cladirea, dar nu vazu nimic. In spatele fiecarei umbre parea ca se ascunde o amenintare. Bmsc, nu si mai doreaaltceva dect sa intre n casa. Apoi, cnd ntinse mna sa mai sune o data, Kim deschiseusa. Rasuflnd usurata, Sandy pasi repede nauntru. Jake Cumberland astepta n ntuneric pn cnd usa se nchise n spatele lui SandyEngstrom. Apoi si ncepu ritualul de fiecare noapte... Prima surpriza pe care o avu Sandy aparu n momentul n care pasi n holul urias de laintrare. Un candelabru imens, cu brate de alama atrna agatat de tavan, mprastiindsuficienta lumina ca sa ndeparteze orice urma de umbra. Podeaua, facuta din mai multetipuri de lemn, parea sa fi fost montata doar cu cteva zile nainte si nu acum o suta deani. ncaperea era zugravita ntr-un alb-stralucitor si privi uimita scara imensa de lacapatul celalalt al holului. -Ce frumoasa e, sopti ea admirativ, uitndu-se uimita n jurul ei. Toata casa arata asa? Kim dadu din cap. - De-abia am nceput renovarea. Unele camere de sus snt de-a dreptul sinistre. Luminita fericita din ochii lui Sandy pali putin. Arunca o privire nelinistita n jur. -Unde-i Jared? ntreba ea. -Nu-i aici, raspunse Kim. Tata i-a dat mai multi bani, asa ca s-a dus la film mpreuna cu Luke si i-a spus sa nu vina acasa pna la unsprezece. Vrei sa vezi livingul? Ascuzndu-si dezamagirea cnd auzi ca Jared nu era acasa, Sandy pomi n urma lui Kim spre usile care dadeau n sufrageria cea mare. n timp ce traversau holul de la intrare, parintii lui Kim coborra scarile. -Fetelor, noi ne ntlnim cu parintii lui Sandy, dar ne ntoarcem acasa pe la zece jumate. Molly doarme dusa si nu cred ca se va trezi. Dar daca se trezeste... -O s-i dau o sticla cu suc, adauga Kim. Se uita nelinistita la tatal ei. Sper ca i-ai spus lui Jared ca n-are voie s-i aduca pe Luke acasa n seara asta, da? -I-am spus ca nu poate veni cu Luke atta timp ct nu sn-tem noi acasa, raspunse tatal ei. Dar n-am avut cum sa-i interzic sa nu-si aduca prietenul deloc. Kim dadu din umeri artnd o consimtire tacita. -Presupun ca n-ai avut cum. -Bine, atunci. Daca aveti nevoie de ceva, ne sunati acasa la Sandy. Un minut mai trziu, iesira pe usa si, odata cu plecarea lor, Sandy si dadu toata silinta s nu dea friu liber temerilor care o amenintasera toata ziua. Cnd Kim vorbi, nervozitatea ei deveni si mai accentuata. -Hai s mergem sus sa-ti mai arat cteva camere! Kim o conduse pe Sandy pe scari, dar, nainte de a-i arata vreuna din ncaperile pe care

tatal ei nu le renovase nc, o duse In camera ei, care suferise mari modificari fata de ceea ce fusese cu doar cteva saptmni n urma. Kim i povesti cum tatal ei ndepartase tapetul scorojit si, dupa ce reparase tencuiala, i lipise unul nou cu flori deschise la culoare care se asortau cu perdelele si cu patura de pe pat. Pe jos fusese pus un covor gros, iar de mijlocul tavanului atrna un candelabru ce lucea vesel. - E foarte drgut aici la tine. In lumina puternica din camera lui Kim, teama lui Sandy se mai domoli. -Toate camerele arata asa? -Tata are de gnd sa le aranjeze n mod diferit, spuse Kim. Pomir amndou pe hol, dar nici nu facu bine ctiva pasi, i ind Sandy se opri brusc. Ceva - o imagine destul de neclara - aparuse pentru o clipa In fata unei usi. si frecabratele ca si cnd iar fi fost frig.

-Nu vreau sa merg acolo, spuse ea. Kim se uita curios la ea, nclinndu-si capul. I - E doar o camera. Dar Sandy clatina din cap. -Ceva nu e n regula, insista ea. -Cum adica? Acum, cnd si aminti clipele de teroare prin care trecuse cu doar cteva nopti nainte, simti ca inima ncepe sa-i bata cu putere. Dar frica ei nu fusese cauzata de altceva dect de un simplu cosmar. -Cum te simti? o ntreba Kim pe prietena ei. Sandy ezita. Fiorul trecuse la fel de repede cum aparuse. Usa era la fel cu celelalte usi de la mezanin. -Aa... nu stiu, se blbi ea. Am avut senzatia... Se opri stnjenit: Nu, nimic, mai zise ea. Kim deschise usa si pasira amndoua ntr-o camera luminata doar de luna care intra pe fereastra. Chiar si-asa, Sandy si dadu seama ca nainte acolo fusese un dormitor pentru copii. Lng geam se gasea un carucior vechi de cnd lumea si, desi tapetul era decolorat, nca se mai zareau siluetele unor ursuleti ce dansau. Totusi, n camera se simtea ceva ciudat. Parca nu ar fi stat nimeni acolo, niciodata. si aminti povestea pe care o auzise de attea ori n copilarie despre bebelusul pe care-1 nascuse Cora Conway, dar care nu fusese niciodata gasit. Apoi Sandy si dadu seama. Aceasta era camera pentru cel mic. Sandy auzi un sunet, dar fusese att de slab, nct pentru o clipa crezu ca i se paruse. -Asculta! spuse ea n soapta. Ce-a fost asta? - Ce anume? ntreba Kim. -Sssss! o ntrerupse Sandy. Am auzit ceva! Asculta si tu! Fetele tacura, apoi Sandy l auzidin nou. Plnsetul unui copil. -Fii atenta! exclama ea. N-ai auzit? Kim dadu din cap n semn ca nu. - Era un copil. Am auzit un copil care plngea! - Poate era Molly. sugera Kim. Lui Sandy i se nmuiar genunchii. Binenteles ca era Molly! Ct de proasta putea sa fie? Daca nu ar fi fost att de papa-lapte, ar fi stiut imediat ca sora mai mica a lui Kim plnge. si urma prietena n camaruta fetitei, lipita de dormitorul cel mare, unde era aprinsa o veioza mica, asezata chiar lnga patatul lui Molly. Amndoua fetele se aplecara si o privira pe micuta care dormea. Sandy ncepu sa vorbeasca, dar Kim i facu semn sa taca. -Daca se trezeste, nu se mai culca la loc, sopti ea. Iesira n vrful picioarelor, si Kim nchise ncet usa dupa ea. -Ei bine, asta nseamna ca ceea ce ai auzit tu nu era Molly. Sandy se simti cuprinsa de panica, dar era hotrt sa i reziste eroic. -N-a fost nimic. Hai sa mergem jos si sa ne uitam la filmele pe care le-ai nchiriat! Mcar sa am un motiv serios ca sa ma sperii. Cnd ncepura sa coboare treptele, Sandy se mai uita o data la usa nchisa a vechii

camere a copilului. Orice-ar spune Kim, ea auzise ceva. Auzise un copil, iar acesta plngea. Chiar n camera aceea. Sandy si dori n acel moment sa nu fi venit deloc n aceasta casa. Janet Conway se simtea de parca alunecase cumva ntr-o alta lume. O lume paralela, care arata, suna si i se parea att de familiara, nct i venea greu sa creada ca nu esteaceeasi lume n care traise si ea n cele doua ore petrecute acasa la familia Engstrom, fusese coplesita de senzatia incredibila ca intrase n Zona Crepusculara, atunci cndMarge i facu un rezumat al zvonurilor Care circulasera prin oras n ultimele ctevasaptamni - povesti despre copii omorti si o servitoare sedusa si asasinata Nu ca nu armai fi auzit brfele si nainte; de cnd venisera pentru prima data n vizita la sotiiEngstrom, avusese parte de ele aproape n fiecare zi. Dar n seara asta, punnd cap lacap toate firele povestii, aceasta capatase un aspect supranatural. Lui Janet i venea greusa nghita faptul ca oamenii repeta astfel de lucruri si, mai ales, ca le si cred adevarate. Se soptea chiar de venerarea Diavolului. Venerarea Diavolului?

In familia ei? -De unde, Doamne, iarta-m, au aparut asemenea povesti? dorise ea sa stie, cu vocea tremurnd de indignare. Cauta n mintea ei ceva care sa explice toate aceste bazaconii teribile, dar nu gasi nimic. Nimic din ceea ce facusera ei. Fusese doar problema lui Jared de la scoala, dar scoala rezolvase foarte bine incidentul. Apoi si aminti de un moment de la nmormn-tarea matusii Cora, cnd Ted rostise: Eu nu prea am de-a face cu religia", n ciuda dorintei tacute a lui Janet ca el sa-si pastreze opinia pentru sine. Dar Ted nu o auzise si continuase: Niciodata nu am avut de-a face cu ea. Nu ma deranjeaza sa mearga la scoala dumneavoastra cei mici, dar nu va asteptati sa aparem duminica la biserica". Parintele MacNeill? Dar oare acea scurta conversatie a fost suficienta s-1 determine pe preot s-i goneasca din oras? -Se poate, mormai Phil Engstrom cnd ea i relata incidentul. Parintele Mack nu prea i nghite pe cei care nu i respecta religia. Chiar deloc, as putea adauga. Se uita cnd la Janet, cnd la Ted, dupa care ochii lui se oprira asupra lui Janet. -S-a mai ntmplat ceva n ziua aia? Daca avem de gnd sa combatem mine opozitia, ar trebui sa stiu exact ce pun la cale. Janet era pe punctul sa nege, dar se opri cnd o alta amintire i se insinua n gnduri. -Jake Cumberland, spuse ea. Si el era acolo. Statea dincolo de gard, privindu-ne fix. Barbatul acela avea ceva ciudat, aproape straniu, si pe Janet o strabatu un fior rece cnd si aduse aminte de privirea lui muta, mnioas. Apoi se nfurie si mai tare cnd vazu ca speranta unei vieti noi era amenintata de ceva att de trivial ca zvonurile rspndite de un preot nversunat si de antipatia unui negru nu prea ntreg la minte, care, aparent, l facea pe Ted responsabil de nu stiu ce se ntmplase cu mama lui acum patruzeci de ani. -Trebuie sa putem face ceva, spuse ea, nca mai cautnd o solutie cnd vizita se apropie de sfrsit. Nu stiu, sa-1 dam n judecata pe parintele MacNeill sau... -Nu dam n judecata pe nimeni, o ntrerupse Ted. Janet ofta. - Dar nu pare corect deloc... -Nu este corect, fu si Ted de acord. Dar o sa ne descurcam. Mergem mine la ntrunire si i convingem pe toti ca, n ciuda a tot ce se povesteste, lucrurile astea nu au nici o legatura cu noi. Trebuie doar sa fie toti la un loc si mai vedem. n drum spre casa, Janet privi curioasa cladirile pe lnga care treceau. Pe verande, felinarele improvizate din dovleci nca mai plpiau, ca si cnd i-ar fi facut batjocoritor cu ochiul. Oare nu citise ea undeva despre o miscare care ncercase sa impuna interzicerea sarbatorii de Halloween pe motiv ca ar avea legaturi cu satanismul? Cu o luna sau doua n urma, o asemenea stire i s-ar fi parut absolut ridicola. Acum, cnd privea imensele capete portocalii, se ntreba cti din oamenii aceia plecasera urechea la zvonurile legate de familia lui Ted, cti le crezusera si le trans-misesera mai departe. Ipocritii! se gndi ea cu amaraciune. Nu snt dect o adunatura de ipocriti." -Orasul pare asa de linistit, ca nu ti-ai putea imagina ce se petrece de fapt, nu-i asa? ntreba Ted, citindu-i parca gndurile. Ea se apleca si-1 lua ncet de mn. -Crezi ca o sa reusim sa-i convingem? -Sigur ca da. Puse frna si opri masina - Poate, cnd oamenii vor afla mine ca lui Sandy nu i s-a ntmplat nimic rau dupa ce a petrecut o noapte cu noi, lucrurile se vor mai linisti.

Rnji. -Adica, daca noi am fi niste monstri odiosi - sau casa ar fi bntuita cu adevarat -, atunci lui Sandy ar trebui sa i se ntmple ceva ngrozitor, nu? -Nu pomeni despre asa ceva, protesta Janet, nfiorindu-se. Nici macar sa nu-ti treaca prin gnd. Dar cuvintele fusesera rostite si pluteau n aer. Cnd baga cheia n usa, Janet avu o premonitie teribila despre ceea ce ar putea gasi n casa. mpinse usa si pasi nauntru, cu Ted dupa ea. Luminile din holul de la intrare erau stinse. Tacere. Apoi auzi ceva. O usa care scrtia. Pulsul i-o lua razna si simti un fior strabtndu-i sira spinarii. Apoi, cnd usa nevazuta scrti nca o data, linistea din casa fu sfsiata de un tipat.

-Kim? o striga Janet, aprinznd candelabrul de pe hol. K1M! Urma o tacere - o tacere att de ngrozitoare, nct i ngheta sngele n vene -, dupa care auzi vocea fiicei ei. -Snt n biblioteca! striga Kim. Ne uitam la un film. Janet l auzi pe Ted chicotind n spatele ei si se ntoarse spre el. -Sa nu cumva sa-i spui, auzi? l avertiza ea. Nici macar un cuvnt. -Te rog?! o implora Ted. Pareai asa de speriata... -Si tu nu erai, vrei sa spui? replica Janet. Ted ezita, apoi dadu din cap. -Sa zicem ca doar foarte putin, facu el un compromis. Haide sa facem o verificare sa ne asiguram ca snt cti ar trebui sa fie, da? Intrara amndoi n biblioteca, unde cele doua fete stateau ntinse pe podea, uitndu-se la televizor. Pe ecran, un individ tinea n mna unul dintre cele mai urite cutite pe care le vazuse Janet vreodata, pregatit sa l nfiga n victima ngrozita. -Cum puteti sa va uitati la asa ceva? ntreba ea. Eu m-as speria de moarte. - E amuzant, spuse Kim. -ti da fiori, adauga Sandy. Kim si dadu ochii peste cap cnd si dadu seama ct de nervoasa era prietena ei. -E doar un film. Putem s-1 oprim cnd vrem noi. Janet se uita sugestiv la ceas. -Atunci, va rog sa nu stati mai mult de douasprezece, da? Dupa zece minute, Janet si Ted intrara n camera lor, Molly dormea dusa, iar Jared nu parea sa se fi ntors nca acasa. -Vezi? Ti-am spus eu ca nu ai de ce sa-ti faci griji, zise Ted, strecurndu-se n pat. Acum, ce-ar fi sa vii lng mine? -Ted, Kim si Sandy snt jos. -N-o sa auda nimic, o asigura Ted. Hai, vino aici! Cnd Ted o lua n brate si ncepu sa o acopere cu saruturi, Janet simti cum toata tensiunea din seara aceea se risipeste. 26 Atingerea de pe pielea ei era blnd ca o adiere de vara, att usoara, ca Sandy abia o simti. Nu eraconstienta dect de orul dulce care i strabatu trupul, disparnd la fel de repede peaparuse. Si totusi ceva se ntmplase. O senzatie din care mai oia sa guste. Se ntinselasciv, dar nu deschise ochii, de frica sa piarda si ultimele urme ale placerii himerice. Atingerea veni nou, la fel de moale si de linistitoare ca blana unei pisici, dar data astapercepu si un zgomot. Un sunet straniu, nici voce, ci muzica. Sunetul se adnci n ea, rezonndu-i n fiecare col-"~r al trupului. Atingerea era si mai puternica acum, de parca'ste degete fine ar fi mngiat-o. Se ntinse iarasi, dorind parca descopere sursa mngierii. Sunetul - un fel de melodie ciudata - se transforma ntr-o apta, care-i rostea fiecare silabaa numelui, nsotita de un t de dorinta: - Saann... diii... Apoi din nou: Saann... diii... -Da, raspunse Sandy, tot soptit. Oh, da... Asa cum zacea ntinsa n ntuneric, mngiata de sunetele stitoare, simti sarutul unor buze moi, iar atingerea deveni mai drazneata. Minile i se strecurar pe sub bluza si sfrcurile i se tarir, n timp ce ntregul trup i se molesi placut. Nu mai voia dect s ramna asa, nconjurata de ntunericul protector, excitata de atingere, calmata de sunetele pasnice. Se nfiora de placere. Imediat ce corpul ei raspunse, senzatia disparu. Sandy ofta din greu, cuprinsa de un teribil sentiment de dezamagire. De pierdere.

-Nuuuu, seinei ea ncetisor. Nuuuu... ntinse mna, cautnd n ntuneric sursa extazului, implo-rnd-o n tacere sa se ntoarca. Si brusc simti ceva. Degetele ei nsfcara o mn puternica si o secunda mai trziu se trezi n picioare. - Vino, i porunci vocea. Vino cu mine... Sandy se lasa condusa prin ntuneric, fiindu-i frica sa deschida ochii ca sa nu fie parasitade faptura magica si de vocea efemera. Habar n-avea ncotro se ndrepta, unde o purta placerea, dar oricum nu conta. Nu-sidorea altceva dect sa o urmeze. ncet, bezna din jurul ei ncepea sa aiba alte nuante. si simti ntreaga fiinta scaldata nlumina din ce n ce mai puternica, iar minile care o ghidasera pna atunci se asezaseraacum pe o suprafata moale si pufoasa ca un nor. Gemnd de nentare, se scufunda nmoliciunea aceea att de atragatoare.

Lumina se transforma ntr-un curcubeu de straluciri aurii si auzi din nou sunetele ciudate -nici voci, nici muzica - pulsn-du-i n cap, nvaluindu-i corpul n ritmuri vibrante. Apoi, de undeva din subconstient, se ivi o soapta. -Deschide ochii, Sandy! Nu te multumi doar sa ma auzi si sa ma simti. Uita-te la mine... Se supuse si deschise ochii ncet. Lumina aurie si culorile stralucitoare o orbira, dar imaginea din fata ei ncepu sa prinda contur. Un chip - cel mai frumos pe care l vazuse vreodata - era aplecat deasupra ei la doar ctiva centimetri. Ochii de culoarea safirului se cufundau n ai ei; buzele carnoase se apropiau de ale ei, zmbind. Avea un maxilar puternic si o gropita n barbie. Fruntea nalta si pometii erau ncadrati de valuri de par castaniu. Era exact chipul din fanteziile ei atunci cnd visa cu ochii deschisi, cum un barbat aparea din neant si o lua n brate, ducnd-o departe. Rspunznd tuturor dorintelor ei, chipul veni si mai aproape de ea. Buzele se atinsera usor de ale ei. ncerca s-si ridice bratele, pentru a se apropia si mai tare de barbatul viselor ei, dar muschii refuzara sa o asculte. Fara sa opuna nici un fel de rezistenta, se lasa subjugata de viziune, tnjind dupa atingeri si gemnd ncet. Vrful limbii lui i patrunse ncet printre buzele ntredeschise, si deschise gura pentru a-1 primi mai bine. Apoi, simti din nou cum degetele i exploreaza corpul. Mai nti i desfacu nasturii bluzei, iar blugii i alunecara pe coapse. Degetele erau acum peste tot - cu sutele, parca -, desennd modele elaborate, trecnd peste sni si peste solduri, mngin-du-i coapsele. si desfacu picioarele si ncepu sa gfie cnd viziunea o patrunse si valurile de placere o electrocutara cu arsurile ei. Ritmurile muzicii se intensificara; bubuitul devenise acum aproape insuportabil. Sandy se zvrcoli, ncercnd s rup legaturile invizibile care o tineau nemiscata, fiecare nerv rspunznd la atingerea magica. Corpul ei se acoperi de sudoare. Atunci simti limba -nu, mii de limbi - lingnd-o peste tot. Gemetele ei se amestecara cu ritmurile sustinute si avu senzatia ca o sa lesine de atta placere. - Asa... sopti ea nca o data. Oh, Doamne, da... n clipa n care se abandona complet senzatiilor traite, un alt sunet se ridica deasupra acestei muzicii nepmntesti. Era un hohot de ris - un hohot de rs batjocoritor la adresa ei. ncerca sa se retraga, sa se rupa din vrtejul dorintei n care se scufunda, dar era deja prea trziu. Gemnd pentru ultima oara, se arunca n bratele placerii. Si risetul se auzi si mai tare. Nu! Nu din nou! Sa nu se mai mtmple din nou! Dar n loc sa treaca imediat, lasnd-o cu sentimentul straniu ca retraise o experienta, senzatia de dj vu se accentua si mai tare pentru Kim. Se ntmpla din nou. Iarasi se ratacise undeva prin casa, alergnd prin labirintul de coridoare care se tot intersectau, oblignd-o sa faca o alegere la fiecare rascruce. Amenintarea nevazuta se apropia din ce n ce mai mult, exact ca atunci, jucndu-se cu ea, niciodata vizibila, dar venind din ce n ce mai aproape. Cnd ajunse n capatul scarilor luminate de singurul bec chior de la subsol, dori sa se ntoarca, stiind ce va gasi daca va cobor si va intra acolo.

Jared! Dar nu adevaratul Jared, de fapt. Altcineva, care semana cu Jared, dar nu era el. Se ntoarse cu spatele la scari, dar auzi muzica; ritmurile bubuitoare, desi nabusite seinsinuara n interiorul ei ca niste tentacule care-i sugrumau fiecare nerv, lipsind-o deorice control. Se vazu nevoita sa paseasca pe prima treapta care ducea n abis. Inima ncepu sa-i bata cu putere, n timp ce cobora scara infinita. Cnd atinse n sfrsitpodeaua, simti c toata energia i se scursese si orice urma de rezistenta fusese nvinsa. Muzica se auzea din ce n ce mai tare. Punctul de lumina strapungea ntunericul ca unfar, si, cu toate c si simtea picioarele de plumb, se ndrepta spre el. Dupa un momentcare paru ct o vesnicie, ajunse n fata usii. Nu, si spuse ea. Nu intra pe usa aia!" Dar far sa se poata abtine, Kim atinse clanta, apasa pe ea si mpinse usa Balamalelescrtira, miscnd-o att de usor, ca parea sa pluteasca fara nici o greutate n aer. Dincolo

de ea aparu catedrala ciudata, al carei acoperis nalt se pierdea undeva, n neant. Milioane de luminari plpiau peste tot, umplnd camera cu o stralucire mata si cu oaroma att de dulce, nct pe Kim o lua ameteala Chiar n fata ei se ridica altarul nvaluitn fum, iar la capatul crucii rasturnate zacea ceva -o forma cunoscutaCnd usile se nchisera cu putere n urma ei, flacara luminarilor aproape ca se stinse, iarntunericul acesta de nepatruns o facu pe Kim sa se cutremure de groaza, gndindu-se lace puteau ascunde umbrele terifiante. Dadu sa fuga pe unde venise, dar vointa ei era prizoniera altcuiva. ncet, fara scapare, porni pe culoarul din mijloc. Ca o mireasa" Gndul ciudat nu parea sa vina de undeva. Si daca eu snt mireasa, undeeste mirele?" Si atunci l vazu. O silueta nalta, nvesmntata ntr-o roba larga, stacojie -singura pata de culoare dinaceasta scena supranaturala - se ivi n fata altarului, cu fata spre ea si cu o mn ntinsa. n timp ce se apropia si mai tare de el pe culoarul bisericii, si concentra privirea asuprachipului sau. Avea trasaturi puternice si bine conturate; ochii aratau o mare stapnire desine si o atrageau ca un magnet. Apoi l recunoscu. Chipul era al lui Jared. Jared? se gndi ea. N-are cum sa fie Jared - nu te poti marita cu propriul frate." Silueta se apropia si mai tare. Nu, nu Jared. Nu putea sa fie Jared! Probabil ca e cineva care seamana perfect cu Jared. Asta trebuia sa fie!" Muzica, o cacofonie de sunete ascutite, i tortura auzul. Silueta n roba se apleca spre ea, si Kim observa neajutorata cum propria mna se ntinde sa i-o apuce pe a lui. Exact cnd degetele lor mai aveau putin si se atingeau, chipul din fata ei se schimba. Tenul, cu o secunda n urma fin si de un alb-lptos, se nnegri. Din obrajii supti erupsera pustule. Privirea clara fu acoperita de un mucus cenusiu, iar gura se deschise pentru a permite unei limbi lungi si ascutite sa se unduiasc nspre ea. Era crestata pe mijloc si cele doua bucati se transformasera n doi serpi din ale caror guri larg deschise atrnau doua limbi dezgustatoare nconjurate de colti veninosi. ngrozita, Kim si retrase mna, ca fripta, si prinse cu degetele crucea de aur ce-i atrna pe piept. Chipul din fata ei se schimonosi de furie si silueta sari ntr-o parte, urlnd minios, scuipnd o cu un jet de flegma si de venin. ngretosat si ametita, Kim se clatina. Se ntoarse ca sa fuga, dar n spatele ei l vazu peLuke Roberts. Gol pusca, baiatul zacea n capatul celalalt al altarului peste Sandy Engstrom, ale careipicioare si brate i ncolaceau pieptul stralucind de sudoare. Fata gemea n extaz subLuke. ncremenind ca o stana de piatra, Kim privi cum prietenul fratelui sau si prietena eise zvrcoleau pe jos n fata altarului. Apoi, ca si cnd ar fi simtit ca ea i urmareste, Lukesi ridica privirea si se uita fix n ochii ei. Zmbea. nca o data Kim vazu fata demonului - ochii plini de mucus, pielea cu solzi ca de reptila, pe care siroia puroiul. Cei doi serpi se repezira spre ea, nsotiti de un rs teribil de ascutitcare o lovi pe Kim cu forta unui cutit. Simtind ca mai are putin si vomita, Kim si ntoarse privirea de la scena grotesca de pepodea. Demonul

se apleca asupra ei, zmbind rautacios, cu ambele mini ntinse. Degetele i se transformasera ntre timp n gheare ncovoiate din care se prelingea snge. Chiar nainte sa apuce sa-i sfsie carnea, Kim se rasuci pentru ultima data si o mpse lafuga pe culoarul din mijlocul catedralei. Desi alerga ct o tineau picioarele, culoarul pareasa se lungeasca la nesfrsit. Rsul batjocoritor al lui Luke se contopea cu alte voci sparte. Hohotele o loveau n spate ca vrfurile usturatoare ale unui bici, aducnd-o n praguldisperarii. n cele din urma, iesi din ncapere si trnti usile, puternic. Era din nou nvaluita dentuneric, dar nimic nu mai conta acum dect sa ajunga sus. Se repezi nainte, dar sempiedica n capul scarilor. ncepu sa tipe, ncercnd sa se agate cu minile de ceva si s-si mpiedice cderea... Kim se trezi, speriata de propriul urlet. l nabusi imediat, pentru a nu perturba linisteanoptii, apoi ramase nemiscata, cu inima batndu-i navalnic. ncet-ncet, ultimele

fragmente ale cosmarului disparura undeva, n subconstientul ei. Deveni constienta, si totusi ntunericul din jur era strabatut de o luminita ce ardea ca un far, iar de undeva se auzeau sunetele ritmice ale unei melodii. Oh, Doamne, nca mai visez?" Dar nu - era imposibil. Daca ar fi fost prinsa n mrejele cosmarului, si-ar mai fi pus asemenea ntrebari? Sigur era treaza! ncerca sa-si domoleasca bataile mimii si, cnd pulsul ncepu sa i revina la normal, teroarea care o prinsese n paienjenisul ei disparu si ea. Dezorientata, se uita prin camera. Biblioteca! Era n biblioteca! Iar lumina care se zarea era doar ledul de stand-by al televizorului. Se aseza. -S... Sandy? ngaima ea. Tacere, cu exceptia ritmurilor ndepartate. Muzica din visul meu, oare?" Se ridica si aprinse veioza de lnga canapeaua pe care se ntinsese Sandy Engstrom n timp ce se uitau la film. Canapeaua era goala; Sandy nu mai era acolo. Detaliile visului i revenira n minte si Kim scnci ncet cnd revazu imaginea prietenei ei, cu corpul stralucind n lumina luminarilor si cu soldurile lipite de cele ale lui... >vNu!" Nu se ntmplase asa ceva! Ea nu vazuse nimic din toate astea! Fusese doar un cosmar. Atunci unde era Sandy? Kim iesi din biblioteca, avnd ntrebarea nca n minte, trecu prin living si ajunse n holul de la intrare. Casa parea sa aiba dimensiuni marite; camerele erau mai mari dect n amintirea ei. Traversa holul, strbtu antreul, apoi sala de mese. Nimic. Trecu pe linga usa care ducea la subsol si se opri. Muzica -pe care o crezuse doar o alta amintire din visul sau - se auzea mai tare acum. Se simti din nou cuprinsa de groaza si, desi si dori sa plece de acolo, un imbold inexplicabil o facu pe Kim sa deschida usa. Muzica exploda. Pasi nauntru si astepta cteva secunde pe palierul din capul scarilor, privind n ntuneric. Bezna si o raza slaba de lumina care se strecura prin gaura cheii de la camera lui Jared. Exact ca n visul ei. Nu intra, si spuse ea. Nu intra acolo!" Se opri, ascultnd cu atentie. Nu se auzea dect muzica.

Soapte si chicote slabe, batjocoritoare. Si gemete. Gemete de placere. ,JE n camera lui Jared. Sandy e n camera lui Jared!" Kim ntinse mna spre clanta, dar ezita cnd imaginea pag-nei catedrale din vis catedrala care se transformase ntr-un spatiu al ororilor - i coplesi gndurile. Dar daca nu fusese un vis? Dar daca ceea ce vazuse ea era cumva real? Daca Sandy se..." Nefiind n stare s-si duca la bun sfrsit gndurile, Kim se ntoarse din fata usii si urca grabita scarile, apoi nchise usa de sus, lipindu-se cu spatele de ea. Ce sa fac? Sa-mi trezesc parintii? Sandy nu mi-ar ierta-o niciodata! Dar daca e cu Jared si cu Luke..." Kim se simti prinsa ntr-un alt cosmar, dar de data asta stia C nu mai era un vis. De data asta era real. De jos, muzica patrundea prin usa si aproape c-i simtea tentaculele care o mbiau, Hsa cum facusera n cosmar, si o trageau napoi. Exact ca n vis, apuca strns cu degetele cruciulita de aur si In momentul cnd o simti n palma, paru mai stapna pe ea. Pleca de acolo si se ndrepta spre holul de la intrare. ncepu sa urce treptele de pe scara principala care ducea spre cel de-al doilea etaj si valurile de muzica de ndepartau cu fiecare pas. Ezita cnd ajunse n dreptul camerei parintilor ei. Indiferent de ce se ntmpla n camera lui Jared, nu era treaba ei. Nimeni nu o obligase pe Sandy sa se duca acolo.

Si, daca o va da de gol, Sandy nu-i va mai vorbi n veci. ncet, Kim o lua prin mezanin si ajunse n camera ei, deschise usa doar ct sa se strecoare nauntru, rugndu-se sa nu scrtie. Chiar atunci cnd se pregatea sa o nchida, si dadu seama ca n camera ei mai era cineva. Kim ngheta, ascultnd. O respiratie!" Auzea respiratia cuiva. Pulsul i se accelera din nou, dar si teama i crestea, si misca mna ncet spre ntrerupatorul din perete. Cnd n sfirsit l atinse, trase adnc aer n piept si apasa pe el. Candelabrul din mijlocul tavanului se aprinse n lumini stralucitoare si nlatura ntunericul din camera. Sandy Engstrom sari din pat drept n picioare, nfasurata pna la gt n cearsaf. Cele doua fete se privira speriate, apoi Sandy se arunca din nou pe perna, chicotind. -Ce faci? ntreba ea, rasuflnd usurata. M-ai speriat de moarte. -Nici nu stiam ca esti aici, ncepu Kim. Credeam ca... Era ct pe ce sa-i spuna adevarul, dar se abtinu. M-am trezit si tu nu mai erai acolo si am crezut ca ai plecat acasa sau... De ce nu m-ai sculat? Sandy si dadu ochii peste cap, exact asa cum facuse Kim atunci cnd o vazuse ct i era de frica sa se uite la Scream. - Am ncercat, spuse ea. Cnd s-a terminat filmul, am ncercat sa te trezesc, dar, cnd am vazut ca n-am nici o sansa, am venit sa ma culc aici. Se uita la ceas. Era trecut de trei dimineata. -ntotdeauna dormi asa de profund? Kim dadu din cap ca nu. - Am crezut... Ezita, apoi ridica din umeri. Nu stiu exact ce-mi trece prin cap, continua ea. Se dezbraca si se strecura n pat lng prietena ei. S-i spun lui Sandy despre cosmar? Nu. Nici macar nu mai vreau sa-mi amintesc." Dar Kim ramase treaza mult timp dupa ce Sandy adormi din nou, fragmente din cosmar bntuind-o toata noaptea. Revedea ntruna scena nerusinata de pe altarul nsngerat si chipul demonului care o urmarea. ncerca sa-si alunge viziunile, dar nu reusi. De-abia cnd soarele rasari si goni ntunericul, demonii i dadura dramul din strnsoare si Kim reusi sa adoarma. In sufletul ei nsa nca mai rasunau ritmurile ngrozitoare de la subsol, ritmuri care ncercasera sa o prinda ca ntr-un cleste. Adormi, dar nu se odihni deloc. 27 A fost un vis. Trebuie sa fi fost doar un vis! Dar, chiar si acum, cnd soarele de dimineata patrundeaprin geam, Kim nca si mai amintea fiecare detaliu. Zacea n pat privind tavanul, n timpce imaginile oribile - imagini imposibile - pe care le vazuse azi-noapte se derulau mereun mintea ei, relund mereu aceeasi secventa. Lnga ea, Sandy Engstrom se trezi si se ridica n sezut, fre-cndu-se la ochi. Vaznd ca siKim se sculase, si trase genunchii la piept, se nconjura cu bratele, apoi o privi pe Kim cuprudenta. -Dac-ti povestesc un vis pe care l-am avut, mi promiti ca nu mai spui la nimeni? ntrebaea pe un ton conspirativ. Vreau sa zic, sa nu mai sufli o vorba! Kim avu o presimtire neplacuta, dar clatina din cap. Ochii lui Sandy licarira si, n,ncaperea ncalzita de razele soarelui, fata se trezi frematnd de placere la amintireavisului.

- Era despre Jared. Kim simti cum i se face stomacul ghem, speriata de presentimentul ngrozitor ca o sa aflede la Sandy o poveste, pe care nu dorea deloc sa o auda. Dar se trezi spunnd. -Snt tacuta ca un mormnt. Sandy si lipise si mai tare picioarele de piept, oftnd. -A fost foarte ciudat, ncepu ea. Eu dormeam dusa si apoi m-am trezit din somn. Simteam cum ma atinge cineva, dar nu mi-era frica deloc. Ma simteam super, pe bune! Apoi m-ani trezit de tot si el m-a dus undeva. In cel mai minunat loc pe care l-am vazut n viata mea. Oh, Doamne, Kim, ar fi trebuit sa-l ezi! Arata ca o biserica, dar mult mai frumoasa dect orice biserica n care am intrat eu vreodata. Nu, se gndi Kim, nu este posibil!" Ascultnd-o pe Sandy, Kim si reaminti fragmente din pro-riul vis, n care ea se uitase la Luke cum face dragoste cu prietena ei. Era, oare, posibil sa nu fi visat deloc?" Mintea ei ncerca nelinistita sa accepte posibilitatea ca totul se petrecuse aievea. Dar nici asa n-avea sens. Casa era uriasa, dar

nici una dintre camere nu parea sa fie nici pe aproape de mare pe ct o descria Sandy. Cea pe care o vazuse si ea n visul ei. Era somnambula? Traise cine stie ce stare hipnotica? Daca nu era un vis, atunci ce era? -Kim? ntreba Sandy. Kim, s-a ntmplat ceva? Esi alba la fata ca varul. Te simti bine? Kim tresari si dadu ncet din cap. S-i spun lui Sandy ca am avut amndou acelasi vis exact acelasi vis? n nici un caz! Sandy m-ar crede nebuna. n plus, e imposibil sa visam acelasi lucru, deci trebuia sa existe o explicatie diferita. Ceva care sa aiba sens." -Nu... n-am nimic, bolborosi ea ntr-un sfrsit. Nu am dormit prea bine, asta-i tot. Sandy si nclina capul si pentru o secunda Kim avu senzatia stranie ca Sandy se uita chiar n sufletul ei. Apoi Sandy si pierdu culoarea din obraji si se dadu jos din pat, grbindu-se catre usa. - Sandy? Ce e? -Mi-e rau, rosti Sandy cu greu, acoperindu-si brusc gura cu amndoua minile cnd iesi n hol. Cteva secunde mai trziu, Kim auzi sunetele nabusite scoase de Sandy, care vomita n baie. Sari din pat si se duse dupa ea la toaleta, unde-si gasi prietena stnd n genunchi. Un nou atac chinuitor puse stapnire pe Sandy si se apleca n fata, aruncnd n bazinul alb un jet negricios de voma. Kim dadu dramul la apa rece de la chiuveta, nmuie un prosop si l puse pe fruntea prietenei ei, dar Sandy icni si voma din nou un fel de spuma. Cnd se mai potoli, Sandy lua prosopul jilav din mna lui Kim si se ndeparta usor de toaleta. Nefiind sigura ca poate sta n picioare, se sprijini de perete si se sterse pe fata. -O chem pe mama, spuse Kim, tragnd apa si deschiznd geamul de la baie pentru a lasa mirosul acra sa iasa afara. - Nu, zise Sandy, dezlipindu-se de perete si sprijinindu-se de chiuveta. Eu... nu... n-am nimic. Acum ma simt bine si nu vreau sa afle mama. -Dar daca ti este ru... ncepu Kim, nsa Sandy nu o lasa sa termine. -Ei si, mi-a fost ru si gata! ti aduci aminte ce am mncat azi-noapte? Gemu numai cnd se gndi la pizza, la chipsurile si la nghetata mncate si la sticlele de Cola baute. -Serios, ma simt bine, mai adauga ea. O s-mi fac un dus si gata, totul o s fie bine. Dar Kim nu era convinsa. Si eu am mncat la fel de mult ca Sandy. Daca era de vina mncarea, de ce nu-mi e si mie ru?" Kim statea n capul scarilor care duceau n pivnita, privind sa nchisa de la camera lui Jared. Jared plecase cu o jumatate de ora n urma, asa ca nu era nimeni acolo. Oare sa arunc o privire? Dar cum naiba sa gasesc acolo ceea ce am visat eu si Sandy Engstrom?" Dar chiar n timp ce se ntreba, ncepu deja sa coboare treptele. Opreste-te! si zise ea cu mna pe clanta. E camera lui! Indiferent ce se afla acolo, nu te priveste." Totusi, apasa clanta si deschise usa. nauntru nu vazu dect patru pereti zugraviti n negru, masa e lucru, patul lui Jared si saltelele care serveau drept mobila. Nici un altar. Nici ferestre cu vitralii. Nimic. Un vis", si repeta Kim urcnd scarile. , A fost doar un vis." Insa Kim nu credea. Ceva se

ntmplase noaptea trecuta. Ceva ngrozitor. 28 Ellie Roberts si privi ngrijorata chipul. Oglinda din spatele usii era att de veche, nctstratul de argint de-abia se mai vedea, n ciuda aspectului usor neclar al reflexiei ei, stia: ceva nu e n regula. Poate nu ar trebui s se duca. Poate ar fi mai bine s-si dea josrochia - rochia ei cea mai buna pe care o purta doar la slujbele sarbatorilor importante si sa ramn acasa. Dar i promisese parintelui MacNeill, si promisiunea era promisiune, mai ales fata de un om caruia i datora att de mult. Cnd acesta i vorbise desprentlnirea cu reprezentantii primariei, nu i se paruse asa o mare filosofic Ellie cunosteaaproape pe toata lumea din oras, mai ales pe cei de religie catolica. Crescuse alaturi deei - i stia de o viata. Dar n seara n care parintele MacNeill o rugase sa participe lantrunire, avusese un vis ngrozitor din care se trezise uda leoarca si speriata. Ellie eraconstienta de ce avea cosmaruri. Pentru ca trebuia sa ia cuvntul la ntrunire.

n dimineata urmatoare fusese pe punctul de a se duce la preot ca s-i comunice ca se rzgndise, ca nu se simtea n stare sa vorbeasca n fata ntregului oras. Dar tot amnase momentul, si a doua zi la fel, si tot asa. Prin urmare, n fiecare noapte se trezea transpirata din cap pna n picioare, cu pielea de gaina si speriata de moarte. Acum venise din nou seara si nu mai exista cale de ntoarcere. si muta privirea de pe chipul ei reflectat n oglinda si se uita n sifonierul saracacios. Exact cnd se hotrise ca rochia ei cea mai buna era mult prea pretentioasa pentru aceasta ocazie si ntinsese mna dupa costumul negru pe care-1 purta de obicei duminicile, auzi soneria. Luke o striga. -Mama, a venit parintele MacNeill! Fiind prea trziu ca sa se mai schimbe, Ellie nchise usile sifonierului, si aranja nervoasa parul, si mai verifica o data imaginea n oglinda, apoi se duse n ntmpinarea preotului. -Ellie, arati minunat, i spuse parintele MacNeill, cuprin-zndu-i mna n palmele sale. Jur ca, daca n-as fi fost preot, mi-ai fi sucit deja mintile. Ellie simti cum se mbujoreaza, dar placerea ei se transforma n stnjeneala la auzul vorbelor fiului ei. -Ce se ntmpl? ntreba Luke. De ce snteti asa pusi la patru ace? nainte sa apuce sa raspunda, parintele MacNeill se ntoarse spre Luke. -Mergem la ntlnire. Poate vrei sa vii si tu cu noi. Luke l privi banuitor. - Ce ntlnire? -O sa protestam mpotriva deciziei consiliului de a da autorizatie de functionare pentru hotelul deschis n vechea casa Conway. Privirea lui Luke se ntuneca si se uita acuzator la mama lui. -Dar asta-i cea mai mare tmpenie pe care-am auzit-o vreodata! Privirea socata a lui Ellie cauta ochii parintelui MacNeill. -Luke! Cum ndraznesti sa vorbesti asa n fata... -Spun ce vreau eu, declara Luke, ridicnd tonul, n timp ce ochii lui sclipeau de furie. Doar pentru ca nu-1 placi pe Jared, asta nu e un motiv sa... -N-are nici o legatura cu Jared Conway, l ntrerupse parintele MacNeill. Luke se ntoarse spre el. -Rahat! spuse el. Si dumneata ai ceva mpotriva lui Jared, exact ca mama. Ce dracu' sentmpla aici? -Gura, Luke! Obrajii lui Ellie ardeau de rusine. -Nu ti-e rusine s-i vorbesti asa parintelui? Se rasuci spre preot, jucndu-se agitata cu nasturii de la rochie. -mi cer iertare, parinte. De cnd s-a nhaitat cu Jared asta... -Care Jared asta? i-o taie brusc Luke, cu vocea tremurnd de furie. Nici macar nu-1 cunosti! - Nici nu e nevoie sa-1 cunosc, i spuse Ellie, dndu-si toata silinta sa-si controleze vocea. Stiu ca are o influenta proasta asupra ta si, de cnd a aparut el n oras, tu nu mai esti baiatul pe care l-am crescut. -Dar poate ca nu vreau sa fiu asa cum m-ai crescut, replica Luke, imitnd batjocoritor

intonatia mamei sale. Poate vreau sa fiu asa cum snt eu! Te-ai gndit vreodata la asta? -Eu nu vreau dect sa fii ct poti tu de bun si... -Nu, nu vrei asta! tipa Luke. Tu vrei sa fiu asa cum crede de cuviinta parintele MacNeill ca ar trebui sa fiu. Tu crezi ca eu n-am vazut cum ne conduce? Toata ziua nu aud dect: parintele n sus, parintele n jos! Iar acum o sa te duci sa te faci de rs n fata tuturor doar pentru ca parintele Mack ti-a spus ca asa trebuie, nu? Isuse! -Cum ndraznesti? mai ngaima Ellie. Iesindu-si din fire, se apropie de Luke si-1 plesni peste oh a/.. Sunetul palmei tulbura linistea din camera cu puterea unei mpuscaturi si pentru o clipa nu se auzi nici musca. Ellie ngheta de frica si de durere si cauta privirea preotului. Ochii lui Luke se transformara n doua lame si baiatul si duse mna la obrazul care nc mai avea urmele degetelor mamei sale. Parintele MacNeill facu instinctiv un pas napoi, de parca ar fi vrut sa se ndeparteze de incidentul anterior. -Bine, mama, sopti Luke nversunat. Loveste-ma! Loves-te-ma si dupa aia uita-te repede n ochii parintelui Mack sa vezi daca aproba ce ai facut. i arunca preotului o privire plina

de otrava: Iar tu, parinte, ce zici? ntreba el cu un glas plin de venin. A procedat bine? Afacut ce voiai tu sa faca? -In mod cert nu snt de acord cu violenta n nici o m-preju... ncepu preotul, dar Luke nu1 lasa sa termine. -Mai scuteste-m cu textele astea! Crezi ca eu nu-mi dau seama ce se petrece aici? E vorba de Jared. Nici tu, nici mama nu-1 nghititi, sora Clarence nu-1 place nici ea, ct despre parintele Bernard, asta l uraste de-a dreptul. Crezi ca nu stiu asta? Crezi ca Jared nu stie? Ei bine, ghici ce, parinte!? Jared n-are de gnd sa plece nicaieri. -Dar nu are nici o legatura cu Jared, raspunse preotul. Neutralitatea pe care ncerca ntotdeauna sa o mentina cnd vorbea cu vreunul dintre enoriasii sai ncepuse sa se clatine sub atacul violent al lui Luke, iar vocea i se raci putin. -Desi este evident ca influenta lui asupra ta n-a fost deloc una pozitiva. Si sa stii ca nu vom fi singurii care vom obiecta mpotriva emiterii autorizatiei de functionare. Multi oameni sustin punctul nostru de vedere. -Nu al nostru", scuipa Luke cuvintele. Al tau. Si presupun ca fiecare persoana care este de acord cu tine vine si la biserica Sfntul Ignoramus, nu? -Luke! tipa Ellie, apropiindu-se din nou de fiul ei cu mna ridicata. -Sa nu faci asta! urla Luke. Tremura de furie si avea o privire de nebun. Sa nu ndraznesti sa ma mai lovesti! Si nu te duci la nici o mtlnire! Ai auzit ce-am spus? -Auzi, tinere, mama ta e libera sa mearga unde doreste, l admonesta parintele MacNeill. Si nu tolerez s-i vorbesti mamei tale n halul asta. Cinsteste-ti tatal si mama atta ct vei trai!" -Eu nu am tata! striga Luke mnios. Tata e mort sau ai uitat? Tu nu esti tatal meu! Se rasuci spre mama lui nca o data. -Daca te duci la ntlnirea asta, sa dea Domnul sa te calce un camion! Imediat ce rosti blestemul, se repezi si iesi afara. Tacerea care umplu camera dupa ce Luke trinti usa n urma lui dura mult mai mult dect cea care urmase dupa ce-si pl-muise baiatul. -N-a vrut sa spuna asta, sopti Ellie n cele din urma. Snt sigura ca n-a vrut sa zica asta. Parintele MacNeill nu era att de sigur nsa. Din contra, putea sa jure ca Luke credea n fiecare cuvnt rostit. Si ca si dorea sa se ntmple asa. -Mamiiii! Vleau sa vad! Janet o ridica pe Molly din caruciorul ei si o tinu deasupra capului ca sa vada lumea care se aduna n fata Primariei.De ce oare se lasase convinsa de Ted sa o ia pe Molly cu ea? Ce putea sa o intereseze pe micuta de un an si jumatate la o ntlnire n cadrul careia urma sa se discute acordarea unei autorizatii de functionare? Si totusi, ce avea de ales?" Sunase cinci potentiali babysitter, dar, cnd ajunsese la a patra, si daduse seama ca ncercarile ei erau zadarnice. Doua dintre fete i nchiseser telefonul n nas cnd le spusese cine este, iar celelalte doua ngaimasera niste scuze cusute cu ata alba. Doar ultima fusese suficient de onesta si recunoscu faptul ca, nici daca i s-ar fi dat toti banii din lume, nu ar fi petrecut singura, doar cu un copil mic, cteva ore n casa aceea veche si nspaimntatoare". -Poate sa aiba grija de ea Jared, sugerase Ted, dar Janet clatina din cap, uimita si ea ct de repede refuzase propunerea. Ramase ferma pe pozitie, n ciuda argumentelor lui Ted, desi nu putu sa rosteasca nencrederea din ce n ce mai mare pe care i-o inspira propriul fiu.

Nencredere. Cum era posibil ca doar n cteva saptamni, de cnd se mutasera n St. Albans, ncrederea deplina pe care o avusese ntotdeauna n Jared -siguranta ca se poate baza norice clipa pe el, chiar si n perioadele cele mai rele ale lui Ted - sa dispara complet? Sitotusi, asta era adevarul. Lucruri mici, nesemnificative, acumulate, precum picaturile deapa caree formeaza ncet-ncet un ru puternic. Luate n parte nu era nici unul foarteserios si puteau fi usor lamurite. Cel putin Ted i le explicase pendelete, reamintindu-i caJared are acum aproape saisprezece ani si ca ncepe s-si ntinda aripile". Era normal sa nu-si mai petreaca att de mult timp cu sora lui ca nainte. i respectaintimitatea camerei de la subsol. Toti baietii de vrsta lui si masoara puterile cuautoritatea scolara si cu cea de acasa. Janet asculta toate aceste argumente, incapabilasa le contrazica, de vreme ce se parea ca Ted are dreptate. nsa nimic din ceea ce ispusese, nici una dintre asigurarile oferite nu reusisera sa modifice efectul cumulativ al

taturor acelor mici schimbari din personalitatea lui Jared. Nu mai avea de mult ncredere n el. Dragostea calda cu care l totmpina cnd venea acasa nainte se transformase acum n nervozitate si n agitatie. Aceleasi sentimente pe care i le inspirase si Ted n ultimii ani. Se opri si-si dadu seama ca reusise, n sfrsit, sa nteleaga exact ce simte. Era ca si cndtoate defectele pe care le detestase la Ted -si care disparusera odata cu mutarea lor aici -fusesera preluate de Jared. -Iubito? spuse Ted. Te simti bine? Vrei sa o tin eu pe Molly? Trezita din visare, Janet l lasa pe Ted sa o ia pe Molly n brate si, cnd fetita se agata degtul lui, Janet ncerca sa-si alunge gndurile negre. Si totusi, n timp ce Molly se cocoloseasi mai bine la pieptul tatalui sau, ngropndu-si fata n umarul lui, exact cum facea cuJared, ideea se nradacina si mai tare n mintea ei. -Poate ar fi mai bine sa astept afara cu Molly, sugera Kim. Lipsita de caldura corpuluifiicei ei mai mici, Janet fu strabatuta de un fior. Era sfrsitul lunii octombrie doar. si ncheie puloverul. -Nu, nu cred, raspunse ea. Dar daca tu nu vrei sa intri... -Eu am sperat ca toata familia sa-mi fie alaturi, spuse Ted. -Si-atunci cum de nu l-ai luat si pe Jared? ntreba Kim ofensata. Ted zmbi linistitor catre fiica lui. -Stiu ca nu pare corect, dar as aprecia foarte tare daca ne-ai nsoti si tu. Daca o sa vadatoata familia, cum o s poata sa ne refuze? - Asta n cazul n care zarurile nu snt deja aruncate, se agita Janet. -Snt sigur ca pentru unii asa e, fu de acord Ted. Dar, asa cum ne-a spus si Phil Engstrom, avem sanse juma'-juma'. Doar l-ai auzit si tu - daca ajung sa ne cunoasca, nu crede ca o sa nc mai refuze. Atunci poate e o idee buna ca Jared nu e aici", se gndi Kim. n timpul cinei, ncercase sa ignore discutia dintre tatal ei si Jared, dar, nca de la nceputul ei, stomacul i se facuse ghem si de-abia daca nghitise ceva. Ceea ce o nelinistea cel mai tare - aproape ca o speria - pe Kim era faptul ca nu reusise sa perceapa nimic din sentimentele lui Jared. nainte, era suficienta o singura privire, pentru a ntelege ce se ntmpla cu el si ce simtea. Dar nu si acum. n seara asta, desi l auzise cum se nfurie din ce n ce mai tare, nu mai simtise nimic. Initial, se ntrebase daca el este furios cu adevarat sau doar se preface. Dar, pe masura ce discutia continua, furia din vocea lui i confirmase. Putea sa-i vada furia, dar nu mai reusea s-o simta. Si cnd Jared, ridicndu-se grabit de la masa, pleca n cele din urma, exact cum obisnuia sa faca tatal lor, fata rasufla usurata. Usurare! Oare acelasi lucru simtise si mama ei n toti anii aceia n care tatal ei se comportase att de urt? Usurare cnd pleca si groaza cnd se ntorcea acasa? Doar la gndul unei astfel de posibilitati, Kim se cutremura. Cineva o striga. Sandy Engstrom i facea cu mina de pe partea cealalta a strazii. Arata perfect sanatoasa, de parca de dimineata nici nu-i fusese rau.

-Kim! striga Sandy. Tata spune ca trebuie sa stati lng noi. Departe de a se rzgndi, Kim se pregati sa traverseze strada spre mica multime din fata Primariei, dar sunetul unui claxon o facu sa tresara. n timp ce tatal ei o apuca de brat sa o traga napoi, si ridica privirea si ngheta de groaza. Ceea ce urma se petrecu att de repede, nct nu mai avu cum sa intervina. Nici ea, nici nimeni altcineva. Masina se ivi de dupa colt si femeia se afla deja n fata ei n momentul n care si ceilalti observara. n timp ce privea nspaimntata scena care se derula n fata ei, Kim traia senzatia ca timpul s-a oprit n loc. Femeia ramasese ca o stana de piatra, cu capul ntors spre masina, cu geanta tinuta strns la subrat, cu mna stinga ridicata de parca ar fi vmt sa se fereasca de lovitura vehiculului. Apoi se ntoarse. n clipa aceea, Kim avea sentimentul c se uita printr-un telescop. Desi femeia se afla destul de departe de ea, i putea vedea foarte clar chipul. Avea ochii mariti de groaza.

Gura era larg deschisa, dar nu scotea nici un sunet. Si Kim o recunsocu. Era femeia pe care o vazuse n cosmarul din noaptea n care si imaginase ca din toaleta ies sobolani. Femeia care fusese atrnata cu capul jos pe crucea din catedrala ciudata. Dar cum se putea asa ceva?" Kim habar n-avea cine este n realitate, desi se uita ngrozita la ea. Apoi scena terifianta prinse viata. Masina claxona din nou. Femeia tipa. Dar tipatul fu oprit de sunetul unei bufnituri teribile. Corpul fu aruncat n aer si o secunda mai trziu cazu pe capota masinii, cu fata spre parbriz, dupa care aluneca pe sosea. Urmara scrsnete de frne, pierdute nsa n tipetele multimii, care nconjura ntr-o clipa trupul femeii accidentate. Kim auzi pe cineva care striga dupa un doctor. Apoi vazu un preot - parintele MacNeill - ngenunchind lng trupul femeii si spunnd o rugaciune. Parintii lui Kim pornira si ei spre locul ntmplarii. Facu si ea ctiva pasi, dar ceva, o forta nevazuta, o determina sa se opreasca. Jared! Pot s-1 simt! l simt din nou! Dar unde e?" Kim cerceta zona, dar nu vazu nimic, cu exceptia multimii care se agita n jurul femeii ranite, care acum gemea si striga dupa ajutor. Apoi l zari. Fratele ei statea n piata, cam la vreo zece metri distanta. Nu se uita la ea, ci la femeia care tocmai fusese lovita de masina. O privea si zmbea. Kim dadu s-1 strige. Dar, nainte ca buzele ei sa apuce s-i rosteasca numele, el se ntoarse spre ea si o privi de parca chiar l strigase. Zmbetul - o grimasa ciudata ce i aparuse pe chip la vederea victimei accidentului disparuse. In schimb, fata l vazu cum o priveste. Aproape furios, de parca ar fi fost... Kim renunta s-si mai continue propozitia. Dar cnd l privi pe Jared, stiu ca fata lui exprima exact lucrul la care se gndise ea. Arata vinovat. Arata de parca ar fi facut ceva rau si era constient de asta. Arata de parca fusese prins cu mta-n sac. I 29 Phil Engstrom lovi cu ciocanelul de lemn pentru a face ordine n sala unde avea locntlnirea. Batu de mai multe ori, dar murmurul refuza sa nceteze, pentru ca participantiinca mai discutau ntre ei despre accident. Ambulanta sosise n mai putin de un minut dupa ce Ellie fusese lovita si o transportaseimediat la spital. Phil nsusi vazuse accidental de la cap la coada si, dupa parerea lui, totul se petrecuse foarte simplu: Ellie iesise dintre doua masini parcate, vrind satraverseze strada exact n clipa n care Clarie Van Waters aparase de dupa colt. PentruPhil, accidentul fusese o ncrucisare nefericita ntre neatentia lui Ellie si insistenta btrnei de optzeci de ani de a-si conduce vechiul DeSoto, desi permisul ar fi trebuit s-i fie retrasde multa vreme. Totusi, zvonurile ncepura sa circule chiar nainte ca Ellie sa fie dusa la spital. Brfanumarul unu sugera ca, avnd n vedere ca Ellie urma sa protesteze mpotriva cererii deautorizare depusa de Ted Conway, atunci Conway senior sigur fusese implicat cumva nproducerea accidentului. Faptul ca Ted nu se

aflase aproape de Ellie sau de masina, deciresponsabilitatea care i se arunca n crca era stupida, nu conta nsa pentru cei dinoras. .Problema e, se gndi Phil, ca accidentul si zvonurile care veniradupa aceea au fost suficiente pentru a schimba cursul mtlnirii." n urma cu o ora orasulera mpartit n doua si balanta se putea dezechilibra oricnd n favoarea lui, nsa acumgrupul de sustinatori ai parintelui NacNeill se marea vaznd cu ochii. Cochetase putin cuideea de a amna mtruriirea, dar renunta imediat, stiind ca o astfel de atitudine va fi interpretata - n mod corect -drept un pretext nu tocmai convingator. Asa ca, n timp cebatea cu ciocanelul de lemn pentru a reinstaura ordinea, Phil Engstrom se ntreba cumaveau sa reuseasca el si Ted sa schimbe opinia oamenilor. -Liniste, oameni buni! spuse el. Daca nu vrem sa ramnem aici toata noaptea, ar fi binesa ncepem. Rosti cu voce monotona regulile si aspectele legale ale procedurii, apoi i dadu cuvntulparintelui MacNeill. Astfel, Ted avea posibilitatea sa vada cu cine are de-a face si-si va

alege tactica n functie de obiectiile preotului. Parintele MacNeill se ndrepta spre podium ncet, cu capul plecat, de parca acum s-ar figndit la ceea ce urma sa spuna. Chiar si cnd ajunse n fata multimii, nu rosti nimic sicontinua s-si tina minile mpreunate chiar sub barbie, de parca ar fi fost cazut pegnduri sau ar fi asteptat sfaturile Cerului. Dar cnd vorbi, n cele din urma, nu mentionanici Biserica, nici numele Domnului. Catolicii din sala, pe care Phil Engstrom i cunosteafoarte bine, erau aproape convinsi. n schimb, parintele MacNeill vorbi despre istoriaorasului, despre stabilitatea si despre continuitatea sa. Phil Engstrom nici nu trebuia savada miscarile aprobatoare ale celor din sala ca sa nteleaga din ce parte bate vntul. -Aici, n St. Albans, spuse preotul, continundu-si expunerea, a existat ntotdeauna un locpentru orice lucru si orice lucru a avut mereu locul sau. Desigur ca nimeni nu are nimicdc obiectat mpotriva construirii unui nou hotel n orasul nostru. I iu as fi primul care sasprijine o astfel de actiune. Dar casa Con-way se afla ntr-o zona rezidentiala - un spatiual familiei - si invitarea unor straini chiar n inima comunitatii noastre mi se pare onebunie. si plimba privirea pe chipul fiecarui participant. Un loc pentru straini - indiferentde placerile pe care acestia le-ar cauta - nu trebuie plasat ntr-o zona n care copiii nostrise joaca. Un murmur de aprobare invada camera si Phil Engstrom stia ca totul luase sfrsit. Invocarea posibilitatii molestarii copiilor -chiar daca nu fusese rostita clar - si atinsese scopul. n timp ce parintele MacNeill se ndrepta spre locul sau, oprindu-se din cnd n cnd pentrua primi laudele enoriasilor sai, Phil se ntoarse catre Ted Conway. -Mult noroc, sopti el acoperit de murmurul invitatilor care se asezau din nou pe banciletari, desi nu prea vedea cum Ted ar putea sa mai ntoarca situatia n favoarea sa. n clipa aceea nu credea ca Ted Conway o sa obtina mai mult de zece voturi. Ted se ridica n picioare pe podium, privind atent marea de chipuri care umpleau sala. ntimpul discursului tinut de preot, simtise cum atmosfera se ncarca si cum sprijinul precarpe care se bizuia la nceputul ntlnirii disparea putin cte putin, coplesit de sirul decuvinte bine ticluite ale parintelui MacNeill. Dar Ted mai observase si ca, ori de cte ori preotul privea publicul, adresndu-se parcafiecarei persoane n parte, nu se uitase niciodata la el. Niciodata! Acum, Ted cauta el privirea antevorbitorului sau, care statea lnga parintele Bernard, cucapul plecat si cu degetele mnuind rozariul. Ted si dorea ca preotul sa-si ridice privireadin pmnt si sa se uite la el. Desi parintele MacNeill continua sa se roage, Ted era sigur ca acesta si nclestasemaxilarul. Ma simte, se gndi Ted. Stie ca vreau sa se uite la mine si refuza sa faca asta." Prinurmare, mai cerceta nca o data ntreaga sala. Cu o luna n urma ar fi simtit nevoia stringenta a unui pahar cu bautura - sigur n-ar fivenit la mtlnire fara sa dea pe gt cteva portii de scotch ca sa prinda curaj. Dar nu nseara asta. Nu simtea nici un imbold sa bea acum, cnd se confrunta cu zeci de perechide ochi ostili. Nu i era teama deloc ca ar putea da gres. Ted alese sa se concentreze asupra unui barbat din al patrulea rnd, ai carui ochi aruncaudeja fulgere de mnie, desi el nu rostise nca nici un cuvnt. -Familia mea a trait n St. Albans chiar de la ntemeierea orasului, spuse el. Eu stiu acestlucru. Si voi stiti. Se uita si mai insistent la barbatul cu privire furioasa. Cu totii am auzitpovesti si n-am venit aici ca sa le neg existenta. Barbatul se ncrunta, nemaiparnd attde sigur. Si nici nu vreau sa va vorbesc despre vechile povesti. n schimb, o sa vavorbesc despre mine, despre sotia mea, despre cei trei copii ai nostri si despre visul pecare-1 am.

Publicul se agita nca o data, si Ted vazu ca nu numai barbatul din rndul al patruleaparea mai nesigur pe el; ostilitatea se transforma ncet-ncet n curiozitate. Cnd ncepudin nou sa vorbeasca, pastra acelasi ton calm ca al parintelui MacNeill, dar reusi saatraga atentia tuturor. Mutndu-si privirea de la un chip la altul foarte lent, el le povesticum si adusese familia n St. Albans. Nu e posibil", se gndi Janet. Desi nu vedea ce se ntmpla, pentru ca statea chiar nprimul rnd, simtea totusi ca atmosfera se schimbase n sala. Pna si Molly, care se foisetot timpul ct vorbise parintele MacNeill, statea nemiscata, de parca vocea tatalui ei era

suficienta pentru a o calma. Unde a nvatat sa faca asa ceva?" se ntreba Janet n timpce-1 privea pe Ted adre-sndu-se auditoriului. La un moment dat, privirile li se ntlnir. Chiar atunci el vorbea despre cum fusese viata lor pna acum cteva saptmni si se simtiatt de legata de el - un fel de certitudine ca el i cunostea exact sentimentele si ca eraperfect constient ca nu avea cum sa se mai revanseze fata de ea - nct ochii i se umplurade lacrimi. Ted si muta privirea, eliberindo de valul de emotii exact cnd Janet era pepunctul de a izbucni n plns. -O sa fie bine, mama, o auzi pe Kim soptind. Tata o sa faca n asa fel nct totul sa fie bine. Janet nu putu dect sa clatine din cap, nefiind n stare sa vorbeasca. E un tip de treaba", se gndi Beau Simmons, care statea undeva, n rndul al patrulea. Poate ca parintele MacNeill nu-1 cunostea prea bine. Iar Biserica nu accepta niciodata nici un fel de schimbare. Isuse, daca el si Sue l-ar fi ascultat, s-ar fi pricopsit pna acum cu zece copii. Si daca i ignorase sfaturile legate de contraceptie, de ce l-ar asculta pe parintele MacNeill acum, cnd era vorba de Ted Conway? Ostilitatea pe care o simtise initial fata de Ted Conway se topise, asa ca Beau Simmons se aseza si mai bine n scaun si l asculta pe vorbitor n continuare, cu atentie. , Preasfinta Marie, Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si n ceasul mortii noastre! Amin." Degetele parintelui MacNeill strnsera si mai tare margelele. Spusese rozariul de doua ori, concentrndu-se doar asupra cuvintelor naltate catre Dumnezeu, ncercnd sa le ignore pe cele rostite de Ted Conway localnicilor din sala. Dar, oricl de tare se concentra, simtea si el schimbarea din jurul lui. Dispozitia multimii - pe care o crease chiar el cu atta grija n ultimele saptamni -se modifica rapid. Sa-1 ia dracu'!" njura preotul n gnd, apoi si ceru imediat iertare pentru blasfemia sa. Dar ce putea sa faca? Sa se ridice nca o data n picioare, dupa ce Conway termina si sa ncerce sa repare stricaciunile? Nu! Barbatul din fata lui nu ar avea nevoie dect de o secunda ca I sa arunce asupra lor aceeasi plasa matasoasa cu care i nconjura acum. Mai bine sa ignore si sa caute un sfat de la o sursa mai nalta, nca o data, mpotrivinduse vocii lui Ted Conway, parintele MacNeill se ntoarse la rugaciunile sale. -Pentru ca, de cnd exista orasul St. Albans, familia mea a fost si ea aici, ncheie Ted Conway o ora mai trziu. Vocea lui, fara vreo urma de oboseala, desi fusese solicitata att de mult timp, nvalui ntreaga sala, atingnd sufletul tuturor. -Nu va cer altceva dect sa ne permiteti mie si familiei mele sa ne integram n aceasta comunitate. Va promit ca n-o sa regretati. n timp ce oamenii l priveau n tacere, Ted parasi podiumul, li strinse mna lui Phil Engstrom si se ntoarse la locul sau. - Atunci, zise primarul, sesiznd schimbarea de atmosfera la fel de bine ca toti ceilalti, putem trece deja la vot. Mai citi nca o data documentul de autorizare, apoi privi spre multime. - Cine este pentru?

O clipa nimeni nu facu nici o miscare si Phil se ntreba daca nu cumva se nselase asupraefectului pe care l avusese discursul lui Ted Conway. Dar ceva se misca n rndul alpatrulea si Beau Simmons ridica mina. Ceva mai trziu se mai ridicara vreo trei minisovaielnice, apoi alte zece si curnd Phil Engstrom fu coplesit de o mare de mini ridicate. -Cine este mpotriva? ntreba el, fara a-si mai ascunde zmbetul de ncntare cnd simti gustul victoriei. Parintele MacNeill, parintele Bernard, sora Clarence si alte doua calugarite si ridicara minile. - Ei bine, asta a fost tot, anunta primarul. Felicitari, Ted! Ai primit autorizatia. Ropotul de aplauze fu ntrerupt cnd o silueta din fundul salii se ridica n picioare. -Lucratura Diavolului! striga Jake Cumberland, aratnd cu degetul spre Ted Conway. Va zic io, asta-i lucratura Diavolului! Localnicii se ntoarsera sa vada cine ndraznise asa ceva. -Oh, pentru Dumnezeu, rosti Beau Simmons, cnd l recunoscu pe Jake. Cine ti-a dat voie nauntru, mai?

Cei din sala izbucnira n hohote de rs si i nconjurara imediat pe Ted si pe Janet, pentrua-i felicita. Molly ncepu sa plnga din cauza presiunii multimii, si Kim o lua din bratelemamei ei si se strecura afara. Asteptnd pe trepte, n racoarea si n linistea noptii, Kim i vazu pe parintele MacNeill si peparintele Bernard, nsotiti de cele trei calugarite, ndreptndu-se spre piata. Si l mai zari sipe Jake Cumberland. Statea sprijinit de un stlp, uitndu-se la ea. Pentru o secundaprivirile li se ntlnira. Apoi negrul pleca, dnd descurajat din cap. Dar, chiar daca sendeparta, Kim l auzi cum vorbeste de unul singur si cuvintele lui o facura sa o stringa si mai tare pe Molly n brate. -Lucratura Diavolului, mai spuse el o data. Totul e lucraturi Diavolului. -A ramas asa, n starea asta, de cnd a fost adusa la noi. Sue Ellen Simpson si rasuci nervoasa unul dintre nasturii bluzei uniformei ei de asistenta, n timp ce privea chipul lui EUie Roberts. Avea tenul cenusiu, iar ochii pareau sa fi ramas concentrati asupra unui lucru din departare, de parca privirea ei ar fi strapuns peretele gol din fata patului de spital. Mina dreapta i fusese pusa n ghips si mai avea si cteva julituri pe fata, dar n urma analizelor reiesise ca acestea erau singurele urme lasate de accident. -Pur si simplu nu nteleg, se agita Sue Ellen. Era normal sa fie n stare de soc cnd a venit, cine n-ar fi? Si vorbea - se interesa de Luke, voia sa stie unde se afla. Dar cnd am ntrebat-o ce se ntmplase - adica ce-si mai amintea - a facut fata asta si de atunci nu a mai scos nici un cuvnt. Nici macar unul. -Ce spune doctorul? se interesa parintele MacNeill. -Cnd au adus-o, eram sigura ca n mai putin de o jumatate de ora o sa fie acasa, raspunse Sue Ellen. Dar doctorul a zis s o mai tinem si peste noapte. Intlnirea de la Primarie se terminase cu o jumatate de ora n urm. Parintele MacNeill nici macar nu avusese timp sa mai treaca pe la casa parohiala nainte de a veni la spital sa o vada pe Ellie si, cnd o anunta pe Sue Ellen ca sotul ei votase pentru Ted Conway, femeia si musca limba. -Ceva se petrece, spuse ea. Beau mi-a zis ca nici n ruptul capului nu o sa voteze pentru autorizatia aia de functionare. Spunea ca toata lumea stie ca Ted Conway este un alcoolic si Beau nu uraste rrnic mai tare pe lumea asta ca betivii. Dadu din cap cu tristete. Stiti, tatal lui obisnuia s-1 bata. -As vrea sa vorbesc singur cu ea, mai zise parintele MacNeill. Daca nu te superi, desigur... -Cred ca i-ar prinde foarte bine, adauga Sue Ellen. Daca aveti nevoie de ceva, o sa fiu pe hol. Astepta pn cnd asistenta iesi din salon, apoi si trase un scaun lnga patul lui Ellie. i lua mna stinga si o mngie usor. -Ellie? Ellie, eu snt... parintele MacNeill. Ma auzi? Timp de aproape un minut Ellie nu reactiona. Dar chiar cnd se pregatea sa-i vorbeasca din nou, preotul simti o usoara strin-gere pe mina si zari un licar scurt de recunoastere n ochii femeii. Apoi i auzi si vocea, att de stinsa ca de-abia putea ntelege: -Iart-m, parinte, rosti ea, de-abia miscndu-si buzele, ca am pacatuit... Apoi tacu. Parintele MacNeill astepta. Cnd vazu ca Ellie nu mai spune nimic, se apleca si o mngie usor pe frunte. -Nu cred asa ceva, Ellie, zise el. Indiferent ce s-a ntmplat, a fost un accident. Nu ai

pacatuit si nu ai fost pedepsita. Tacerea cazu din nou peste camera. Ellie parea sa nu fi reactionat la cuvintele lui, dar MacNeill simtea ca ea l auzise. Astepta. Dupa aproximativ cinci minute, Ellie si ntoarse capul spre el. Cnd privirile li se ntlnira, parintele MacNeill stiu ca n adn-cul fiintei ei se schimbase ceva. -Ce este? ntreba el. Ce s-a ntmplat, Ellie? Degetele ei i strinsera mna ca ntr-o menghina. Cnd n cele din urma vorbi, vocea i tremura, iar ochii erau plini de groaza. -Diavolul, sopti ea. Am vazut chipul Diavolului, parinte! Preotul simti un fior rece pe sira spinarii, dar si dadu toata silinta sa alunge senzatia. -A fost doar un accident, o linisti el. Ellie scutura din cap. Nu!

Vocea ei capatase o nota aspra, n timp ce l strngea si mu tare de mina. -Nu, nu ntelegi, parinte. Nu a fost un accident! Parintele MacNeill simti cum mantia degheata a unei prcmonitii l nconjoara. -Spune-mi tot, sopti el, cu voce tremuratoare. Spune-mi exact ce s-a ntmplat. Ellie Roberts se ncorda. Nu voia s-i spuna preotului ce vazuse, nu voia s-si maiaminteasca. Si totusi, de cnd Sue Ellen Simmons o ntrebase acelasi lucru, imaginea, care i aparuse n fata ochilor exact nainte ca Clarie Van Waters sa dea peste ea, iramasese mereu n minte. Nu era nimic n neregula. Nimic. Astepta sa traverseze strada si, indiferent de ce ar fi zisoricine, nu fusese neatenta. Se uitase n ambele directii, asa cum facea ntotdeauna, si vazuse masina lui Clarie, aparnd de dupa colt. Si-o amintea perfect; si amintea chiar sicuvintele pe care le rostise atunci n gnd: Ohoo, iat-o si pe Clarie -mai bine traversezdupa ce trece ea". Dar din nu stiu ce motiv, pe care nici macar ea nu-1 ntelesese, se trezi fcnd un pasnainte, iesind dintre doua masini parcate n fata Primariei. O vazuse pe Clarie cum se ndreapta spre ea. Acum retraia ntregul accident ca pe unfilm care se derula cu ncetinitorul. Masina lui Clarie facuse curba si venea fix spre ea. Daca nu se oprea, daca nu statea protejata ntre Taunusul rosu si dubita alba, Clarie nuavea cum s-o ocoleasca. Dar ea nu se oprise. Nu s-a putut opri. Era ca si cnd un fel de forta - o putere nevazuta - preluase controlul asupra ei si o mpinsese dintre cele doua masini, oblignd-o, practic, sa se arunce n fata vechiului DeSoto, de parca nici nu l-ar fi vazut. n ultima secunda, ncercase sa se rupa de forta care pusese stpnire pe corpul ei. Rasucindu-se, ochii ei cautaser disperati sursa puterii care o conducea si atunci l vazuse. Jared Conway! Acesta statea la doar ctiva metri de ea, privind-o fix. Dar cum de stia ca e vorba de el? Nu-1 mai vazuse niciodata nainte -era sigura de asta. Si totusi, cnd ochii ei i ntlnir pe-ai lui, ea stiu cine e. Apoi, cnd masina lui Clarie o lovi, el zmbi. Dar nu era un zmbet. Mai degraba o schimonosire cruda a buzelor, de parca ar fi stiut ce urma sa se ntmple, de parca s-ar fi bucurat de durerea pe care avea s-o simta ea. Apoi, ntr-o clipa, chipul lui se schimba. Buzele se strimbar si se subtiar si vazu cum din gingiile lui sngernde ies niste colti ascutiti, imensi. Din gura i curgea saliva si, cnd si scoase limba, aproape ca simti ntepatura vrfului taiat n doua, chiar daca era la distanta. Atunci toata fiinta lui se transforma. Urechile i crescura brusc, iar pielea i se nrosi si se acoperi de solzi. Trupul se umfla, iar hainele cazura de pe el, scotnd la iveala o piele facuta dintr-un tesut ce supura, acoperit cu niste basici baloase ce mprastiau un iz de putreziciune. Ochii se subtiara pn cnd nu mai ramasera dect doua fante stralucitoare, iar degetele se lungira, trans-formndu-se n ghearele rului care se ntindeau dupa ea. Singurul tipat pe care-1 scosese, ntrerupt brusc de impactul cu masina lui Clarie, avea

mai putin de-a face cu lovitura, ci era mai degraba provocat de socul si de teroarea viziunii avute. Pentru ca n clipa n care fusese aruncata n aer si cazuse pe capota automobilului, ea recunoscuse chipul Diavolului. -Necuratul, sopti ea agatndu-se si mai tare de mna parintelui MacNeill, care transpirase de spaima, la auzul acestor cuvinte. Asta am vazut, parinte. Diavolul nsusi. Dar apoi iu ochii lui Ellie Roberts aparu un licar de triumf. -Nu m-a prins, totusi. A ncercat, dar eu snt nca aici. Iar mMe-dimineata o s fiu, ca de obicei, la biserica. -Nu trebuie s faci asta, Ellie, i spuse parintele MacNeill, dar ea clatina din cap. -Ba da, sopti ea. M-am uitat la Diavol si acum simt nevoia sa ma uit la Dumnezeu. O sa fiu acolo. n timp ce Ellie Roberts se lasa pe perna, epuizata de rememorarea celor vazute, parintele MacNeill ncepu sa-si aminteasca si el o serie de imagini. Beau Simmons, a carui ncaptnare nnascuta se evaporase n fata discursului magic al lui Ted Conway. Opinia lui, de obicei att de ferma, nct nimic de pe lumea asta nu-1

putea determina sa se razgndeasca, se nclinase n fata lui Ted Conway, ca o trestie n vnt. Jake Cumberland, care se ridicase din spatele salii, acuzn-du-i pe toti, cu o voce care semana att de bine cu vocea lui Ellie de acum: Lucratura Diavolului! Va zic io, asta-i lucratura Diavolului!" Aseza ncet pe pat mna lui Ellie si se ridica de pe scaunul tare, ndreptndu-se spre fereastra. Luna, aproape plina, era sus pe cer, acoperind orasul cu o lumina argintie. ,JE posibil? Trebuie sa fie altceva la mijloc." Jake era o persoana superstitioasa, a carei mama i umpluse mintea cu tot felul de povesti nca din copilarie. Beau Simmons, pentru prima data n viata lui, se razgndise si el, n sfrsit. Pna si el, dupa cum si amintea, si mai domolise revolta, dupa ce ascultase discursul vrajitoresc al lui Ted Conway. Si daca el nsusi a fost nmuiat, atunci ce pretentie mai avea de la ceilalti? Si Ellie Roberts? Cine stie ce aberatii pot aparea n mintea unui om n urma unui astfel de accident? Poate lesinase, pentru cteva secunde, si revazuse, probabil, niste fragmente dintr-un cosmar din copilarie. Dar sa vada Diavolul n corpul unui copil de cincisprezece ani? Era de-a dreptul imposibil. Si totusi, n adncul lui, parintele MacNeill stia ca se minte singur. n strafundul fiintei sale, acolo unde slsluiau religia si credinta, credea fiecare cuvnt pe care l auzise. Ellie l vazuse pe Diavol. Era acolo, n St. Albans. Ca ntotdeauna. ' Trecuse de mult de miezul noptii - multa vreme dupa ora la care parintele Devlin si rostea ultimele rugaciuni ale serii nainte de a-si odihni oasele artritice. nsa n noaptea asta ignorase att durerea, ct si somnul, att de tare se cufundase n ultimele pagini din Biblia pe care Cora Conway i-o ncredintase. Un sfert de secol dupa nsemnarile scrijelite de Bessie Delacourt, nu mai scrisese nimeni nimic, pna cnd Abigail Smithers Conway luase un stilou si continuase povestea familiei Conway. Mna lui Abigail era mult mai sigura dect cea a lui Bessie, dar povestea pe care o asternuse pe hrtie era att de dureroasa, nct preotul nu se simtise n stare sa o citeasca pe toata odata. n noaptea asta nsa continuase si o citise de la cap la coada.... 15 mai 1937 Astazi am deschis Biblia pentru prima data. Scopul meu a fost doar sa nregistrezmoartea sotului meu, Francis Conway, de acum trei zile. Nu mi-am dorit niciodata scitesc aceste pagini, pentru ca mi-e teama ca mai tot timpul am fost ca un strut care-sibaga capul n nisip - prefer s nu vad lucrurile asa cum snt ele de fapt. Dar Frank s-adus, iar acum trebuie sa nfrunt adevarul ultimilor douazeci si cinci de ani. Desi n-am ndraznit nici macar s ma gndesc, cred ca am stiut ntotdeauna ca BessieDelacourt nu a parasit casa sotului meu n noaptea dinaintea casatoriei noastre pentru apleca la Atlanta, asa cum mi spusese el mereu. n ziua aceea nsa am ales s-1 cred si,

procednd astfel, m-am condamnat singura s accept orice mi-a spus el de-a lungulmariajului nostru. Se pare ca o minciuna trebuie sa se transforme n adevar ca sa traiestitoata viata sub povara ei. Faptul ca l-am crezut pe Frank nu nseamna ca n-am auzit soaptele care se nvrteau njurul meu de-a lungul anilor h care am trait aici, precum frunzele moarte din curtea caseinoastre, si, desi am ncercat sa nu le ascult, ntotdeauna auzeam vocea lui Bessie, caremi spunea ca o s stiu cnd va veni timpul sa citesc aceste pagini. Frank a omort-o pe Bessie. Cred asta, asa cum cred si ca a omort-o pe sora Fran-cescai - propria fiica! Am crezut - am sperat - ca toate acele lucruri teribile pe care le visasem de-a lungul anilor nu erau dect simple cosmaruri, pline de demoni si de ritualuri, din care ma trezeam ntotdeauna tipnd. Dupa fiecare cosmar, diverse zvonuri mi ajungeau la urechi, dar nimeni nu-mi spunea nimic n fata. Att de multi bebelusi - numai fetite mici - disparnd n noapte fara urma! Mi-am zis ntotdeauna ca ceilalti copii nu se jucau niciodata cu Phillip si cu George din alte cauze, dar, dupa ce am citit aceste pagini, am aflat adevarul. Fiii mei nu aveau nici un prieten pentru ca celorlalti parinti le era frica de ei. Se pare ca aveau dreptate. Presupun ca si Phillip a stiut, pentru ca la vrsta de

cincisprezece ani a plecat de acasa si de atunci nu l-am mai vazut. Nu stiu ce m-asteapta n viitor, desi snt sigura ca, la fel ca si Francesca si fetita ei, Eulalie, nu voi fi n stare sa scap de aici. Nu stiu ce va face sotul Francesci. Abraham Lincoln Cumberland pare sa fie un om bun, dar, cu siguranta, ne uraste pe noi toti. 1 noiembrie 1937 Abe Cumberland a fost spnzurat azi-noapte. n mijlocul noptii au aparut niste barbati, nfasurati n cearsafuri si purtnd torte n mini ce umpleau aerul cu fumul lor. A fost ca si cum unul dintre cosmarurile mele prinsese viata, iar cnd George le-a indicat una dintre camerele de deasupra grajdului unde traiau Abe si Francy si micuta lor Eulalie, eu am tipat si am tipat, spernd sa ma trezesc. Dar nu m-am trezit. n schimb, am fost condamnata sa o privesc pe Eulalie -care are doar cinci ani - si pe propriul fiu cum i ajuta pe tlhari s-1 linseze pe Abe. Au spus ca Abe furase un copil si ca l omorse. Eu nu cred asa ceva, pentru ca am vazut acel sugar murind ntr-unui dintre visele mele si l-am vazut pe fiul meu cum tinea un cutit deasupra pieptului micut. Dar nici acum nu ma simt n stare sa spun toate astea. 22 ianuarie 1950 Copilul lui Eulalie Cumberland se va naste n curnd. Daca este fata, mi-e teama de ce i-ar putea face fiul meu... Eu... Cnd durerea o lovi n piept, stiloul din mna lui Abigail Conway zgrie pagina, lasnd o linie ntrerupta ce avea sa fie ultimul semn lasat de ea n lume. Tipa cnd cel de-al doilea atac de durere i sfsie mna stinga pna n vrful degetelor. O clipa, agonia paru sa se reduca si usa se deschise. Nora ci strepezi la ea. -Mama Conway? ntreba Cora, nelinistita. Ce s-a ntmplat? Te simti bine? Abigail se lupta sub povara durerii si dadu din cap ca nu. Cu minile tremurnde, nchise Biblia care era asezata pe biroul din fata ei si i repeta Corei aceleasi cuvinte pe care i le spusese Bessie Delacourt cu treizeci si opt de ani n urma. -Vei sti cnd trebuie sa citesti, sopti ea strabatuta din nou de o durere acuta. Vei sti. Dupa ce Cora Conway o scapa de povara Bibliei, Abigail se prabusi n scaun. ntunericul o nconjura si o elibera de agonia infarctului si de teroarea care i marcase viata. Se lasa dusa n bratele mortii; indiferent ce i pregatise eternitatea, nu putea sa fie la fel de ngrozitor ca anii petrecuti n casa Conway. -Atta rau! murmura parintele Devlin cnd termina de citit si ultima nsemnare, care fusese scrisa de Cora Conway cu cteva zile nainte ca sotul ei sa se spnzure, si copilul ei -mpreuna cu Eulalie Cumberland - sa dispara. Cora nsasi adaugase cteva cuvinte criptice la sfrsit: Poate ca magia lui Eulalie o sa puna capat raului din neamul Conway. Ma ndoiesc totusi ca va fi posibil, pentru ca ma ntreb daca nu cumva casa n sine este plina de ru. Iar acesta era sfrsitul. Cu exceptia paginilor lipsa, ntunecata istorie a familiei era completa.

Dupa ce nchise Biblia, parintele Devlin simti pe cineva n spatele lui si, cnd se ntoarse, dadu peste parintele MacNeill. -Asadar, Jake este unul dintre ei, spuse ncet preotul mai tnr. Nu e de mirare ca i uraste asa de tare, nu? Parintele Devlin aproba tacut din cap. -Si nici nu-1 putem nvinui, nu? Fara sa mai astepte un raspuns, continua. Dar tot nu stim cum si de unde a nceput totul. Parintele MacNeill tacu un moment dupa care spuse cu un glas aspru: -Lucratura Diavolului. Asa a spus Jake la ntlnirea din seara asta. Lucratura Diavolului." Poate ca are dreptate. Parintele Devlin ofta, dorindu-si sa-1 poata contrazice pe parintele MacNeill. Dar n-avea cum, pentru ca fiecare cuvnt rostit de barbatul mai tnar era adevarat. Sarbatoarea de Halloween Parintele MacNeill abia daca reusise sa doarma cteva ore. nd prima raza a soareluipatrunse prin fereastra camerei sale de la etajul al doilea al casei parohiale, nu-si dorialtceva dect sa-si traga patura cea subtire peste cap si sa se ascunda tot restul zilei. Darrezista tentatiei, n ciuda certitudinii ca dimineata stralucitoare nu va schimba cu nimic bezna si groaza noptii care In sfrsit trecuse, nici ultimele nsemnari din Biblia pe care

Cora Conway i-o ncredintase confesomlui ei. Biblia reprezenta ea nsasi o marturie a pacatelor celor din familia Conway. Dar mai era ceva n afara cronicilor acelor fapte rele din trecut care l tinuse treaz. nprimele ore cnd somnul refuzase sa vina, traise senzatia stranie ca undeva, dincolo dezidurile casei parohiale, diavolul era la pnd. ncercase s-si spuna ca este o simplareactie la ororile despre care citise, dar sentimentul r-mnea. De mai multe ori sedaduse jos din pat ca sa priveasca afara, n ntuneric, cautnd sursa insomniei sale. Dar nu descoperise nimic. Nimic cel putin din ceea ce putea vedea sau auzi. Doar cteva felinare din bostani aprinsepe verande sau n fata ferestrelor ntunecate si tipatul trist al unei bufnite care vna n noapte. Si totusi, simtea c undeva, ascuns n ntuneric, ceva diavolesc se ascundea. De fiecare data cnd pleca de lnga fereastra, cadea n genunchi, rugndu-se, dar rugaciunile nu-iadusera linistea mult dorita. Orele se nlantuiau ntr-un ciclu nesfrsit de cercetari, de rugaciuni si de foiala agitata pe salteaua lui subtire de paie. Acum, se ridica, si ntinse putin bratele pentru a mai reduce tensiunea la ncheieturi, sembraca si pomi spre bucatarie. si puse o cana cu cafea si deschise usa de la intrare, pentru a lua ziarul de duminica. n timp ce se apleca dupa el, ceva ce intrase n raza luivizuala i atrase atentia. l coplesi senzatia aceea tulburatoare din ultimele ore siparintele MacNeill se ndrepta repede de spate, cercetnd gradina din jurul casei, curteabisericii si cimitirul. Nimic nu parea sa fie nelalocul lui. Dar cnd se mai uita o data sprecimitir, l vazu. Unul dintre cavouri - unul a carui prezenta l deranjase ntotdeauna -avea cevamodificat. De unde statea parintele, pe veranda, se vedea cum usa de la cripta era usorntredeschisa. Umbra aruncata de usa fusese cea care i atrasese atentia cnd se aplecase dupa ziar. Se ntoarse n casa si suna la politie, simtindu-se usurat cnd i raspunse unul dintreenoriasii lui. n timp ce astepta sosirea lui Ray Beckwith - care si petrecuse ntreagacariera n cadrul micii unitati de politie a orasului -, murmura ncet rugaciunile pe rozariu. Buzele lui se miscau usor, rostind ntruna rugaciuni. Soneria zbrni scurt si n spatele usiidescoperi privirea curioasa, dar si preocupata a serifului Beckwith. -Va simtiti bine, parinte Mack? ntreba ofiterul. Aratati de parca ati fi vazut o stafie. -Nu prea am dormit bine azi-noapte, se confesa preotul. Cred ca am avut un fel de, hai sa-i zicem, o premonitie. Si mi-e teama c s-a adeverit. Beckwith si ncrunta sprncenele a ngrijorare. - Ce s-a ntmplat? -Nu snt foarte sigur, spuse parintele MacNeill. Dar s-a ntmplat ceva n cimitir noaptea trecuta si de aceea te-am chemat imediat. N-am vrut sa-mi asum riscul de a deranja ceva. -Sa deranjati ceva? Va referiti la unul dintre morminte? -Da, e vorba despre una din cripte, i spuse MacNeill. Haideti sa va arat! Cei doi barbati pornira pe aleile cimitirului pn ajunsera la cavoul cu pricina. Acum se vedea clar ca usa nu fusese doar deschisa. Ci si profanata: deasupra ei, ptnd marmura alba, gasira o pentagrama desenata n rosu-aprins. -Oh, Doamne, spuse Ray ncet. Cine ar face asa ceva? Preotul privi pentagrama n

tacere, apoi inscriptia de deasupra usii. GEORGE CONWAY NASCUT LA 29 IULIE 1916 DECEDAT LA 4 IUNIE 1959 -Mi-e teama ca nu prea pot sa ma gndesc la multi oameni care ar vrea sa faca asa ceva, rosti preotul cu o voce sumbra. Dadu din cap. Tot nu nteleg cum de i-au lasat sa-1 ngroape aici. A murit n pacat. Beckwith si strnse buzele. -De aceea au anatemizat aceasta parte a cimitirului. De-aia s-a ridicat si gardul din jurul cavoului. Parintele clatina din cap. -Da, dar se gaseste tot pe pamntul cimitimlui, insista el agitat. N-ar fi trebuit sa se ntmple asa ceva niciodata. Beckwith ofta pentru ca n-avea chef sa se certe cu preotul. -Acum nu se mai poate schimba nimic. Vreti sa arunc o privire nauntru?

-Dar n-ar trebui sa iei amprente sau ceva de genul asta mai nti? Beckwith nega. -Totul este aici att de putrezit si de distrus, ca n-ar pastra nici o urma. Arunca o privirespre aleile goale. Dar, daca vreti sa ma uit la sicriu, mai bine as face-o acum, ct nu estenimeni prin preajma. Altfel tot orasul o sa vorbeasca. O sa avem grija sa nu ne atingemde nimic, pe ct va fi posibil. Cei doi scoasera sicriul putin n afara si vazura ca ncuieto-rile fusesera sparte. n timp ceBeckwith sustinea cea mai mare parte a greutatii, parintele MacNeill deschise capacul siarunca o privire catre chipul putrezit al lui George Conway. Ochii barbatului intrasera att de adnc n orbite, nct disparusera aproape de tot, iarpielea, care fusese mbalsamata n prealabil, se uscase de-a lungul anilor, nct nu mairamasese acum dect o pelicula transparenta care acoperea craniul. Dintii se vedeau clar, iar carnea de la gt, desi mai pastra nca urmele lasate de streangul care-1 omorse, setopise asa de tare, ca aveai senzatia ca hainele negre cu care fusese ngropat George Conway atrnau pe un simplu schelet. Preotul se apropie mai mult. Cnd ochii i cazura pe mumie care fusesera ncrucisate pe pieptul barbatului, rmase cu gura deschisa. Mna dreapta lipsea, fiind taiata chiar de la ncheietura. Cnd Beckwith vazu reactia preotului, ncerca sa priveasca si el pe dupa capacul ntredeschis si, cnd ajunse, n sfrsit, la celalalt capat, avu imaginea completa. -Isuse Hristoase, sopti el. Ce naiba se ntmpl? Apoi, amintindu-si cu cine sta de vorba, si ceru repede iertare. Tinndu-si respiratia, ca sanu inhaleze mirosul infect ce iesea din sicriul deschis, Beckwith se apleca sa examinezecadavrul. Taietura parea recenta, iar la capatul unuia dintre oasele de la mina se vedea ocrestatura. - Azi-noapte s-a petrecut totul, spuse preotul ncet. Snt sigur de asta. -Bine, adauga Beckwith. Haideti s-1 nchidem pentru moment. Dupa-amiaza o sa vin cu o echipa sa examinam zona mai ndeaproape. ntre timp sa mai aruncam o privire prin cimitir, sa vedem daca nu au mai facut si altceva. Strecurind cosciugul napoi n cripta, nchisera usa cu grija, apoi merser prin cimitir, cutnd vreo alta urma de vandalism. Cimitirul parea netulburat, pna cnd ajunsera la mormntul Corei Conway. Pe copacul din imediata apropiere, fixata cu ajutorul vrfului ascutit al unui crucifix, vazura pielea unei pisici moarte, fara cap. Dar nu imaginea macabra a lesului pisicii l bulversa pe parintele MacNeill, ci crucifixul profanat. l recunoscu imediat. Era din biserica lui! Se ntoarse cu fata catre politist. -Trebuie s-1 gasim pe cel care a facut asta, rosti el cu voce nesigura. Trebuie s-1gasim neaparat, ori ma tem ca sufletele noastre, ale tuturor, vor arde n iad. Pe vecie.

-Dar ce va spune parintele MacNeill? Marge Engstrom astepta ca vorbele sale sa-si faca efectul asupra fiicei ei. Dar cnd Sandy o anunta ca o doare n cot de ceea ce spune parintele MacNeill -se simtea mult prea obosita sa mearga la biserica n dimineata aceea -, Marge si ncrunta sprincenele, enervata. -Nu nteleg ce te-a apucat, Sandra Anne, rosti ea sec, folosind numele ntreg al fiicei ei, aratndu-i astfel ca este serios deranjata de ceea ce aude. Stii foarte bine ca dupa noaptea trecuta... -Dupa noaptea trecuta ce mai conteaz daca nu ne ducem nici unul? protesta Sandy. Parintele MacNeill oricum e furios pe noi, nu? Nu vad cum s-ar putea schimba asta daca merg si eu! -Nu e furios pe noi, i explica Marge cu un soi de rabdare exagerata care o facu pe Sandy sa devina si mai ndaratnica. Nu tatal tau a condus ntrunirea de azi-noapte, ci Ted Conway. Dar, daca nu mergem la biserica n dimineata asta, parintele MacNeill o sa presupuna ca si noi ne-am ntors contra lui. -Si nu asta e adevarul? striga Sandy. Marge si tuguie buzele. ; -In calitate de primar, tatal tau nu a votat aseara si, dosi poate ca nu ai observat, nici eu. Tatal tau vrea sa ne pasinini o pozitie neutra, pentru binele ntregii comunitati. -Vrei sa spui ca si doreste sa fie reales, spuse Sandy, si fata vazu din privirea mamei ca avea dreptate. Dar Marge Engstrom reveni imediat pe pozitii. -Tatal tau este un primar foarte bun printre altele si pen-ca reuseste sa mentina legatura ntre diversele parti ale comunitatii noastre. Daca iei n consideratie voturile de acum doi ani... Sandy si dadu ochii peste cap. -Am citit brosura de campanie a tatei, mai, mama! Si, n ca ai uitat, ti reamintesc ca o parte din ea a fost scrisa de mine. Dar la biserica tot nu merg. Marge o privi pe Sandy cu atentie, ntrebndu-se daca nu ar fi fost mai bine sa nu o fi lasat sa petreaca noaptea trecuta n casa Conway. Era un gnd care aparuse cnd Sandy venise acasa palida ca moartea. Avea niste cearcane att de mari, nct Marge o banuise c nu dormise mai deloc. Ce naiba facuse ea toata noaptea cu Kim Conway? -Nimic, insistase Sandy. Ne-am uitat la niste filme de groaza si dupa aia ne-am dus la culcare. -Atunci nu-i de mirare ca arati asa de rau, i replicase Marge. N-am nteles niciodata cum de-i lasa sa faca astfel de filme ngrozitoare. Numai snge si violenta! Dar de ce nu puteti Sa va uitati si voi la ceva mai frumos? Pun pariu c n-ai nchis un ochi toata noaptea! Ieri dup-amiaza, dupa ce trasese un pui de somn zdravan. Sandy parea c se simte bine. Dar dimineata era din nou palid! Se certasera pe tema mersului la biserica vreo jumatate de ora. Dar acum, cu cincisprezece minute nainte de nceperea slujbei de duminica, Marge se dadu batuta. -Presupun ca n-am cum sa te oblig, i zise ea lui Sandy, fcnd un ultim efort. Dar va trebui sa stai de vorba cu tatal tau. Te asigur ca va fi tare dezamagit Pentru el e foarte important s aiba familia alaturi duminica dimineata. Este important ca noi sa fim vazuti mpreuna", o corecta Sandy n gnd, convinsa ca mama ei stia la fel de bine ca ea ca, daca el ar fi tinut cu tot dinadinsul s fie mpreuna, nu s-ar fi dus n fiecare duminica dimineata mai nti s joace golf si nu s-ar fi ntlnit

direct la biserica. Oare are senzatia c pacaleste pe toata lumea?" -Poate o s vin si eu mai trziu, promise Sandy asa, de forma. Din clipa n care se trezise, stia ca nu va fi n stare sa suporte slujba de astazi a parintelui Mack. Numai gndindu-se la ea si i venea sa vomite exact ca atunci, acasa la Kim. Dar acum, c scapase de corvoada mersului la biserica, ncepea s si revina. Poate c, dup ce va pleca mama ei, o s mai doarma vreo ora, doua. Cnd Marge Engstrom pasi n lumina stralucitoare a diminetii de toamna, ajunse la concluzia ca, daca Sandy nu voia s mearga la biserica, atunci o s fie numai si numai pierderea ei. n plus, Sandy nici nu arata prea grozav si poate c de data asta era chiar mai bine sa ramn acasa sa se odihneasca. Spera doar ca Phil - si Dumnezeu, desigur

sa o ierte macar o data. Marge pomi grabita spre biserica parohiei, salutndu-i pe toti cei care-i iesira n cale. Pasarile ciripeau si nu era nici un nor pe cer, iar cnd ajunse n dreptul bisericii, orice urma de grija legata de Sandy disparuse. Apoi vazu foiala din cimitir si M Opfi nelinistita. Surise cineva? Nu, n nici un caz - pna acum as fi aflat!" Iuti pasul. -Ce s-a ntmplat? o ntreba ea pe Corinne Beckwith, care statea chiar la poartacimitirului, vorbind n soapta cu sora Clarence. - E ngrozitor! rosti Corinne, uitndu-se atenta n jur pentru a se asigura ca nu aude nimeni, desiMarge banuia ca, indiferent de ceea ce avea sa-i dezvaluie Corinne, fusese deja spus -ncel mai strict secret tuturor celor cu care se ntlnise. Ray mi-a zis, dar m-a pus sa jur canu suflu o vorba nimanui. Absolut nimanui! Apoi, fara sa mai astepte promisiuneapastrarii confidentialitatii, i povesti totul pe nerasuflate. Cineva a desfacut sicriul luiGeorge Conway azi-noapte si i-a taiat o mn. Poti sa-ti imaginezi asa ceva? I-a taiat-opur si simplu! Ce fel de om e n stare sa faca o asemenea grozavie? Binenteles ca e vinacelor din familia Conway. Totul a fost n regula pna au venit ei aici. Acum biserica a fostvandalizat, iar animalele de casa snt macelarite, ca sa nu mai vorbim de... Dar Marge n-o mai asculta atunci cnd privirea i se opri asupra pisicii care fusese tintuitade copac cu ajutorul unui crucifix rupt, fara s-si poata explica de ce ncepura sa-i rasunen cap cuvintele rostite de Jake Cumberland la ntlnirea de ieri seara: LucraturaDiavolului! Va zic io, asta-i lucratura Diavolului!" Pentru prima data dupa ani de zile, Marge Engstrom nu-l astepta pe Phil sa soseasca siintra n biserica. Tulburata de tO&tB povestile alea pe care le auzise nca de cnd eramica si de zvonurile lucrurilor necurate care se petreceau n casa Conway. femeia sinmuie degetele n apa sfintita, ngenunche pioasa siapoi se aseza la locul ei obisnuit Cnd sotul ei i se alatura cteva minute mai trziu, Margesi strecura mna pe sub mna lui. -O sa avem probleme, sopti ea. Presimt eu asta. Apoi ncepu sa se roage. Dar n dimineata aceasta rugaciunile ei nu se rezumara doar lasotul si la fiica ei. n dimineata asta se rugase pentru toate sufletele din St. Albans. Parintele MacNeill se mbraca pentru liturghie pierdut n gnduri. si lua mai nti stiharulfin din ln calcat perfect, far nici o dunga, de menajera lui, sora Margaret Michael -, apoi si fixa brul n jurul taliei si pe deasupra trase patrafirul. Se privi n oglinda. Dincolode usa nchisa a vestiarului se auzea murmurul multimii care se aduna n sanctuar, dar n loc sa perceapa ritmurile line, aproape cntate ale rugaciunii, n dimineata asta nu auzeaaltceva dect zumzetul agitat al bufelor. Din pacate singurul vinovat era el - n-ar fi trebuit sa cheme niciodata politia sau poatedoar dupa ce ar fi investigat el singur actele de vandalism din cimitir. Ar fi fost mai binesi daca ar fi venit altcineva n locul lui Ray Beckwith; trebuia s-si dea seama ca Ray nuse va putea abtina sa nu-i spuna tot lui Corinne si doar toata lumea stia ca, daca vrei saraspndesti o stire de ultima ora ct mai repde, i povesteai totul lui Corinne Beckwith, nunainte de a o pune sa promita c va tine secretul si c ziarele nu vor afla nimic. Aproape c stia cine va fi gasit tap ispasitor; dupa spectacolul oferit noaptea trecuta, TedConway cstigase simpatia multora din oras - chiar si a celor din parohia lui. De aceea eraputin probabil ca vina sa cada pe capul celui pe care parintele MacNeill l banuia capabilde un asemenea sacrilegiu.

Dimpotriva, furia lor se va ndrepta spre Jake Cumberland. Sarmanul ake, care se ridicase la sfrsitul ntlnirii numindu-l pg * I '<- 1 unealta Diavolului! Si de ce nu s-ar fi gndit la el, la urma urmei? Dupa acuzatia facuta, n-ar fi logic sapresupuna ca el fusese cel care profanul cadavrul barbatului, responsabil de moarteamamei lui? Cel mai bine ar fi ca astia din neamu' Conway sa nu mai calce p-aici vrodata", i spuseseJake cu cteva sptamni in urma, cnd Cora Conway de-abia murise. Daca le prindpicioarele pe-aici, o sa aiba de-a face cu mine. Iar io stiu ce am de facut. Sa nu crezi canu stiu!" Parintele MacNeill era convins ca se referea la practicile voodoo pe care lenvatase de la mama lui cu multi ani n urma. Nu se deranjase sa discute cu el - preotulntelesese ntotdeauna ca, ceea ce este credinta pentru unii pentru altii reprezintasuperstitii si ca a ncerca sa distruga credinta lui Jake n religia mamei lui ar fi la fel de

fara folos, ca si cnd ar ncerca sa distruga credinta lui n Hristos. Cnd ceasul bisericii batu ora liturghiei, parintele MacNeill si mai aranja o datavesmintele, si ridica breviarul, deschise usa vestiarului si pasi n sanctuar. Pentru o clipamurmurul continua nentrerupt, dar, cnd oamenii observara ca preotul se afla n fata lor, zgomotul pierdu n intensitate, pna cnd nu se mai auzi nimic. Parintele MacNeill si privi enoriasii. Biserica era plina n dimineata asta, desi banuia camotivul real al numarului att de mare de participanti era vestea profanarii din cimitir, sin nici un caz talentul lui de predicator. Pna si Corinne Beckwith, de care era sigur ca l nsotea pe Ray doar ca sa-1 stie fericit, iacorda acum ntreaga ei atentie. Parintele MacNeill se ntreba daca nu cumva femeia sipregaiisr deja reportofonul sau se multumise doar cu o bucata de hrtie si Un stilou. Darla fel ca toti ceilalti din biserica, ea astepta < ;i parintele sa zica ceva, sa le explice ce sentmplase noaplca trecuta. Cum putea totusi sa aduca acuzatii daca nu era complet sigurde identitatea vinovatului? n timp ce ncerca sa se hotarasca cum si ce sa le spuna, daca era cazul sa faca ceva, usabisericii se deschise si vazu trei siluete care se profilau n lumina stralucitoare a diminetii. Pasira nauntru, nchisera usa n urma lor si pentru o secunda se pierdura n umbravestibulului. Apoi, Janet Conway, tinndu-si de mn fetita cea mica, Molly, nainta, si nmuie degetelen apa sfintita si ngenunche repede. Dupa ce se ndrepta, cauta din priviri niste locurilibere. Dupa un moment, Kim repeta si ea ritualul facut de mama ei. Apoi veni rindul lui TedConway sa faca un pas nainte, n-conjurindu-si protector sotia si fiica mai mare. Parintele MacNeill aproape ca si tinu rasuflarea s vada daca apare si Jared. Secundelese triau cu o lentoare nefireasca si oamenii ntoarsera capetele pentru a vedea la cinese uita preotul. Cnd si dadu seama ca Jared nu e cu ei, parintele MacNeill rasufla usuratsi astepta s vad ce vor face ceilalti Conway. Phil Engstrom se ridica din primul rind de banci, de parca ar fi vrut s plece. Sotia lui eraasezata lnga el, dar preotul nu o zari pe Sandy. Primarul l privi pe preot, si parinteleMacNeill observa ca barbatul se alaturase din nou celor credinciosi, aban-donnd sprijinuloferit lui Ted Conway. Apoi Phil se rasuci si se uita direct la Ted Conway si, cnd privirilecelor doi se ntlnir, preotul observa o schimbare brusca. Un moment, Phil Engstromdadu senzatia de nesiguranta, apoi chipul lui se lumina si i zmbi lui Ted. -Snt destule locuri aici, Ted, rosti el. Vino si aseaza-te lnga noi! Uimit de schimbarea de atitudine a primarului, parintele Mack i privi pe cei patru Conway facndu-si drum pn n fata, urmariti cu atentie de toti oamenii din biserica. Nimeni nu ICOUI o vorba pna cnd acestia nu ajunsera la sirul de banci din lat.i -Daca este suficient loc pentru ei n biserica, atunci locul meu nu e aici, rosti raspicat Ellie Roberts. Se ridica n picioare si iesi schiopatnd din biserica. Parintele MacNeill astepta. Nu mai pleca nimeni. n cele din urma, se ntoarse cu spatele la enoriasii sai si si ncepu liturghia n vechea traditie: cu fata la altar si intonnd cuvintele n limba antica a bisericii. Frazele latinesti se rostogoleau n ritmuri cadentate si, cnd se ntoarse din nou cu fata spre ei, toata lumea nchise ochii pentru binecuvntarea finala. Toata lumea, cu exceptia unei singure persoane. Ochii lui Ted Conway erau larg deschisi. Si priveau cu o ura nedeghizata. Janet se uita la ceasul de pe peretele Receptiei din holul parohiei. Limbile lui pareau sa fi ramas pe loc de ultima oara cnd l privise. Slujba se terminase de o ora, dar Ted insistase sa rmn si la Ora Ospitalitatii. Fiecare minut parea o ora alaturi de Marge Engstrom, prefcndu-se ca nu observa grupul de enoriasi ostili care se apropiasera de

ele si care susoteau ntre ei, de parca ei nici nu s-ar fi aflat acolo. Cei mai insuportabili erau oamenii care veneau sa discute cu Marge, dar o ignorau pe Janet si pe membrii familiei ei cu desvrsire. Si oriunde se uita, o vedea pe Ellie Roberts, care trecea de la un grup la altul. Toata bunavointa pe care o simtise dupa ntlnirea cu reprezentantii orasului disparuse brusc; daca ntrunirea ar fi avut loc n seara asta, fara ndoiala ca n-ar mai fi primit nici un vot. -E ca si cnd ei ar crede ca noi sntem vinovati de ce B I Intmplat azi-noapte, spuse Janet cnd Ted si Phil veniri lnga ele.

Imediat dupa slujba, Ted si Janet aflasera si ei de profanarea mormntului unchiului lor side obiectul hidos prins de copac. Desi Kim refuzase sa se uite la lesul pisicii, Janet si Ted o recunoscura pe Muffin. Kim izbucnise n lacrimi cnd afla de soarta pe care o avusese animalul ei preferat, dar se potoli imediat, refuznd sa-si arate durerea n fata unui oras ostil. Ted dadu din cap. -Nici nu ma mira, de vreme ce Ellie Roberts le spune tuturor ca Jared a determinat-o sa sara n fata acelei masini. -Dar e o prostie! izbucni Kim, uitnd de durere si sarind sa-si apere fratele. L-am vazut si eu pe Jared, si nu era deloc lng doamna Roberts! Pentru ca toti ceilalti se ntoarsera spre ea, zgindu-se cu nesimtire, fata se nrosi de rusine. -Nu putem sa plecam acasa, tata? l implora ea. Te rog! O clipa Janet crezu ca Ted o s-o certe pe Kim, dar el se multumi doar sa clatine din cap. -Sigur ca da. Nu cred ca avem vreo sansa sa adunam ceva oameni n jurul nostru acum. si luara bun-rmas de la sotii Engstrom si pasira n lumina calda a soarelui. Cnd ajunse n fata parohiei - departe de ostilitatea pe care o aratau cu totii -, Janet ncepu sa se relaxeze. Dar cnd Ray Beckwith i opri chiar nainte de a ajunge pe trotuar, pe Janet o cuprinse din nou nelinistea. -Domnule Conway, puteti sa-mi spuneti unde a fost fiul dumneavoastra azi-noapte? ntreba Beckwith. Ted l privi furios pe ofiter. -A fost acasa. De ce? -Hei, nu va ambalati, spuse Beckwith ncet. Eu am o ndatorire si nu ncerc altceva sa fac dect sa... -Ceea ce ncercati sa faceti este sa dati vina pe fiul meu pentru profanarea cavoului unchiului meu, nu? De ce nu m as ambala", ca sa va citez limbajul pestrit? -Nu spun ca el a facut-o... ncepu Beckwith din nou, dar Ted i-o taie scurt. -Mi se pare normal sa nu sustineti o asemenea tmpenie! lai daca ndrazniti s faceti asta, va trntesc un proces de-o sa va sune apa-n cap. Ray Beckwith se nrosi. -Auzi, Conway, ncearca s te abtii... -Abtine-te tu, i striga Ted. Vocea lui capata o nota de amenintare. -Snt satul pna-n gt de ce se ntmpl n orasul asta. Din clipa n care am venit, se pare ca o gramada de oameni au ncercat s ne determine sa plecam. Primul a fost Jake Cumberland, nu? Unde a fost el azi-noapte? Ultima oara cnd l-am vazut a fost la ntlnirea de la Primarie, cnd m-a amenintat si a ndrugat balivernele alea cu Diavolul! Asa ca, nainte de a te lua de fiul meu, n-ar fi mai bine s-1 verifici pe Cumberland? si ntoarse privirea spre biserica: Si daca tot veni vorba de Diavol, de ce sa nu vorbim si despre biserica? Parintele MacNeill a fost mpotriva mea la ntlnire, nu? De fapt, n ultimele saptamni si-a petrecut tot timpul discutnd cu oamenii, n ncercarea de a-i face sa voteze mpotriva mea, n privinta hotelului pe care vreau sa l deschid. Iar acum are loc un act de vandalism n cimitirul de lnga biserica, dar cripta profanata este a unchiului meu. Asa ca, daca as fi n locul tau, domnule serif, eu n-as vorbi cu mine despre asta. Mias misca naibii fundul, as intra acolo si i-as interoga pe parintele MacNeill si toti cei care susotesc nca de azi-dimineata despre chestia asta.

Ray Beckwith pali la auzul acestor cuvinte si se dadu nu pas napoi. -Da, domnule Conway, spuse el cu o voce din care disparuse orice urma de furie. Va nteleg sentimentele. Si, cu siguranta, voi analiza toate posibilitatile. Ted continua sa-1 fixeze pe politist. -Pai, asa sa faci! Se ntoarse nspre Janet: Hai sa mergem acasa! Parintele MacNeill aproape ca tremura de mnie. -Chiar el a sugerat sa ma interoghezi pe mine? Si tu l-ai luat n serios? Ray Beckwith se facu mic la auzul accesului de furie al preotului, ntrebndu-se cu ce gresise ca sa merite asa un ghinion cnd preluase apelul acela de dimineata. Stateau n micul birou al preotului, cnd parintele Bernard li se alatura, n timp ce Beckwith ncerca sa puna cap la cap evenimentele. Pn la urma, se dovedise ca crucea folosita pentru tintuirea lesului pisicii de copac provenea din capela interioara a bisericii Sfntul Ignatiu.

Dar biserica fusese nchisa peste noapte - parintele MacNeill nsusi o deschisesedimineata nainte de liturghie. Mai erau ctiva oameni care aveau cheia, dar nici unuldintre ei nu i-ar fi dat-o lui Jared Conway sau lui Jake Cumberland. Beckwith descoperise nsa ca Jared avusese acces n biserica nesupravegheat. Nu isupraveghease parintele Bernard pe baieti atunci cnd facusera curatenie n biserica? Cum de nu observase imediat ca lipsea o cruce? Parintelui Bernard ncepu s i se zbata o vena n momentul n care admise ca nuverificase ceea ce fcuser baietii n ziua aceea. Beckwith se ntoarse spre parinteleMacNeill. -Nu stiu ce sa zic, dar macar unul din dumneavoastra ar fi trebuit s observe disparitia crucii. Parintele MacNeill se nfurie brusc. -Intru si ies din biserica de o suta de ori pe sapinmuui Mi-este imposibil sa vad tot ce este n neregula. -Dar totusi ati observat cavoul deschis al lui Georgc Con way, i reaminti Beckwith. Usa nu era deschisa dect ctiva cen timetri si totusi ati observat-o. Atunci chipul parintelui MacNeill capata o expresie furioasa. -Sugerezi ca as fi vandalizat chiar eu cimitirul? zise el pe un ton prin care s-1 determine pe Ray sa renunte la punctul lui de vedere. Dar Ray ramase ferm pe pozitii. -Eu nu mi fac dect datoria. Am discutat si cu domnul Conway, asa cum mi-ati spus, iar acum discut cu dumneavoastra, exact asa cum mi-a... Dar era prea trziu. Preotul i sari imediat la gt. -Deci? ntreba parintele MacNeill poruncitor. Ti-a spus Ted Conway sa ma interoghezi sau nu? Este o ntrebare simpla. - V-am mai zis, parinte. Eu am o datorie, si anume sa inves-tighez ce s-a ntmplat azinoapte. Mai nti ma intereseaza faptele, si dupa aia vedem noi si cine este vinovat. Parintele MacNeil l privi sever pe politist. Ce naiba l putea face pe Ray Beckwith, care pn azi dup-amiaza l tratase ntotdeauna cu respectul cuvenit pozitiei sale, s-i vorbeasca deodata ca unui criminal de rind? Atunci si aminti ca se uitase pe fereastra parohiei imediat dupa ce Ted Conway plecase nsotit de familia lui. l vazuse pe Ray discutnd cu Conway, sau mai degraba l vazuse pe Ted Conway vorbindu-i lui Ray. Oare i vorbise la fel ca ntregului oras n cadrul ntlnirii? Desigur! Si Ray, evident, cazuse victima farmecului sau la fel de usor ca toti cei care participasera la ntrunire. Cred ca a venit vremea sa stau eu nsumi de vorba cu acest barbat", se hotar parintele MacNeill. -Foarte bine, spuse preotul cu voce tare. Nu vreau sa intervin n desfasurarea activitatii tale de politist, Raymond. Si snt sigur ca, atunci cnd vei termina, vei descoperi adevarul. Dar ti spun de pe acum - daca tu crezi ca cineva de aici a avut de-a face cu actul acela criminal, te nseli. Faci un pacat de moarte. Lasnd ca amenintarea pedepsei divine asupra lui Ray Beck-with sa-si faca efectul, parintele MacNeill i ntoarse spatele si parasi camera. -Poate ca ar fi mai bine sa asteptam pna mine-dimineata, rosti nelinistit parintele Bernard. Se ncalzise afara, dar nu suficient de tare pentru a justifica transpiratia palmelor si cea care i se scurgea pe spate. Nu, sudoarea nu era cauzata de caldura fierbinte, ci de nervii lui ncordati. Si cu ce scop? Mine-dimineata i va chema pe Jared Conway si pe Luke

Roberts n biroul lui de la scoala si va afla imediat adevarul de la ei. Parintele Bernard se simtea perfect stapn pe situatie n biroul lui. Dar, n afara lui, lucrurile se schimbau complet. Din prima zi n care sosise la Sfntul Igna-tiu, fusese liderul scolii; n parohie nsa personalitatea parintelui MacNeill era mult prea puternica pentru a-i face fata. De aceea si mergea acum alaturi de el pe strada Pontchartrain pe lnga casa Conway, cu broboanele acelea de transpiratie care i patau mnecile de la sutana. -N-avem nici un motiv sa asteptam pna mine, raspunse parintele MacNeill. Daca Ray Beckwith nu are de gnd sa-si faca datoria, atunci o s-o facem noi n locul lui. Se opri un moment, fixnd cu privirea casa Conway. n dup-amiaza asta, cu tencuiala nou-nouta stralucind n lumina soarelui, casa si pierduse aspectul sau de epava. Placile de ardezie care Lipseau de pe acoperis fusesera nlocuite; Ted Cot) way reusise cumva sa

gaseasca ornamente noi care sa inlo-cuiasca ornamentele fatadei ce putrezisera si sesfrmasera de a lungul anilor n care casa fusese nelocuita. Ultimele ramasite dinburuienile care invadasera curtea disparusera si ele, lsnd in urma lor doar cteva fire deiedera moarta, ce nca mai erau agatate de magnolia de care se spnzurase cu ani nurma Georgc Conway. ntr-adevar, casa darapanata care avea aspectul acela rauprevestitor nu mai exista deloc, astfel nct parintele MacNeill se ntreba daca nu cumvaera posibil ca tot ceea ce se zvonea despre cladire - tot ceea ce i aratase parinteleDevlin n Biblia acestei familii - sa nu fie dect o minciuna. Dar cnd traversa strada un moment mai trziu, simti o forta nefasta care venea chiar dinspre casa. ncerca sa o ignore, dar, cnd se apropie de usa, o simti din nou. Un fior. Si nca ceva. Era ca si cum ceva nevazut si aproape imperceptibil l pndea. Pregatindu-se sa-1 atace. Mai facu vreo ctiva pasi si aproape fiecare nerv din corpul sau ncepu sa se tensioneze si l cuprinse un val de panica. Se forta totusi sa se linisteasca si porni mai departe cu parintele Bernard dupa el, urca scarile si apasa pe sonerie. De undeva din casa rasuna un soi de melodie si un cine ncepu sa latre. Preotul se pregatea sa sune pentru a doua oara atunci cnd Janet Conway le deschise usa. Statea aplecata, tinnd de zgarda cinele care latra n continuare si dadea furios din coada, ncercnd parca sa scape din strinsoare. -mi cer scuze, balmaji Janet. Mi-e teama ca... Nu reusi sa-si termine fraza atunci cnd l recunoscu pe parintele MacNeill. Se ndrepta brusc de spate si se ncrunta. Mi-e teama ca Scout nu este un cine foarte disciplinat, adauga ea. Strngnd cu putere zgarda lui Scout, deschise usa si mai larg. Un curent de aer rece i lovi. Parintele MacNeill se dadu brusc un pas napoi. -Cu ce pot sa va ajut? ntreba Janet, ncercnd din toate puterile sa pastreze un ton calm. -As vrea sa stam putin de vorba, ncepu parintele MacNeill. Si cu fiul dumneavoastra, de asemenea. n timp ce rosti aceste cuvinte, preotul se simti strabatut de un val de emotie pura, un gen de emotie pe care-1 recunoscu imediat Ura. Ceva - sau cineva - din casa l ura cu o intensitate nemai-ntlnit de el pna atunci. O ura att de puternica, nct mai facu un pas napoi. Transpira brusc si panica pe care de-abia reusise sa o tina sub control cu doar cteva momente n urma ameninta sa puna din nou stapnire pe el. Janet se ncrunta si mai tare cnd l vazu pe preot ca da napoi. -Va simtiti bine? ntreba ea agitata, deschiznd usa si mai mult. Vreti sa intrati putin? Parintele MacNeill ncerca sa-si vina n fire. Vru sa paseasca nainte, dar nu putu. Era ca si cum un zid - un zid fizic - aparuse n calea lui. Vorbi cu o voce strinsa, de parca ar fi fost strns de gt cu un lat. -Am... Doream sa discut putin cu... Respiratia i se opri o secunda, apoi cu greutate termina ce avea de spus: Cu Jared, articula el. ncerca nca o data sa mai faca un pas spre usa deschisa, dar n zadar.

Nu putea sa intre n casa, asa cum nu se simtea n slaiv nu i macar sa stea n pragul usii. -Cu Jared? repeta Janet. si plimba privirea de la parintele MacNeill la parintele Bernard. Ambii preoti transpirau din abundenta, iar chipurile lor erau palide. nainte sa mai apuce sa zica ceva, Ted aparu n spatele ei. -Va putem ajuta cu ceva? ntreba el rece, cu ochii atintiti asupra parintelui MacNeill. Din nou preotul mai facu un pas napoi. -Cu Jared am dori sa discutam putin, repeta el. Ted Conway l fixa cu privirea din nou pe preot. -Despre ce anume? se interesa el. -E aici? i ignora preotul ntrebarea, cu vocea tremurinda, n ciuda eforturilor sale de a o controla. Janet, care nca mai ncerca s-1 potoleasca pe Scout, se uita ntrebatoare la sotul ei. - S-1 chem?

Molly aparu si ea n deschizatura usii. i privi pe cei doi preoti, apoi ncepu brusc sa plnga si se lipi de tatal ei. Ted o lua pe fetita n brate. -Poate ar fi mai bine s chemam politia, spuse Ted, legannd-o pe Molly, care se potoli. Janet se uita cnd la sotul ei, cnd la preoti, dupa care spuse ncet. -Ma duc sa-1 chem pe Jared. Trebuia s faca ceva s aplaneze tensiunea dintre Ted si cei doi preoti, altfel ntr-adevar vor ajunge cu totii la politie! -N-a avut nimic de-a face cu ce s-a ntmplat azi-noapte, asa ca nu se mtmpl nimic daca o s stea putin de vorba. Fara s mai astepte parerea lui Ted, se repezi catre sala da mese si deschise usa de la subsol. -Jared? striga ea. Jared! Pentru ca nu primi nici un raspuns, cobori sirul de trepte nalte si ciocani usor la usa camerei lui. Putin mai trziu, aceasta se deschise si Janet simti izul statut ce razbatea n mod constant din putul colector aflat n mijlocul camerei. -Parintele MacNeill si parintele Bernard snt aici. Vor sa stea de vorba cu tine. Sa-ti puna niste ntrebari. Privirea lui Jared se ntuneca. - Despre ce? -Azi-noapte s-a ntmplat ceva la cimitir si, dintr-un motiv sau altul, parintele MacNeillcrede ca ai fi si tu implicat n asta. Tot ce trebuie sa faci este sa-i spui ca nu ai nici olegatura cu treaba asta si gata, am ncheiat toata povestea. Dar Jared nu zise nimic, si Janet simti cum i se face stomacul ghem. Daca Jared refuza savorbeasca cu preotul, MacNeill avea sa-si imagineze ce e mai rau. Dar apoi Jared dadudin umeri. - Sigur, spuse el. Vin sus ntr-un minut. Cnd Janet se ntoarse la usa de la intrare, Kim statea si ea n capul scarilor. -Ce vor? ntreba ea, uitndu-se nervoasa la cei doi preoti care asteptau pe veranda. -Nu s-a ntmplat nimic, o asigura Janet. Vor doar sa discute cu Jared. O sa plece imediat. La vederea lui Jared, parintele MacNeill nu se putu gndi la altceva dect la un singur lucru. Moartea. Apoi, pentru o fractiune de secunda, vazu o schimbare pe chipul lui Jared Conway. Ochii baiatului se subtiara ca doua lame, iar narile i se largira. Era mai mult dect o expresie de furie; fizionomia lui parea sa se transforme n ceva inuman. Dar viziunea disparu ct ai clipi. Aparuse att de bruiO, tril tl peste cteva secunde preotul se ntreba daca nu cumva a avui <> halucinatie. n schimb, nu-1 mai putea privi n ochi pe Jared. Se cutremura, ncercnd sa ndeparteze fiorul acela oribil care l cuprinsese, apoi si luainima n dinti si si dadu toata silinta sa se uite drept n ochii baiatului. i vorbi pe un toncalm. -Ai luat o cruce din biserica, spuse el. Ai profanat mormn-tul unchiului tau si ai tintuit de copac pielea unei pisici moarte cu aceasta cruce. -Nu! urla Kim, cu vocea gtuita de furie. Sa nu ndrazniti sa spuneti asa ceva! Jared nu iar face niciodata rau... nainte sa apuce Kim sa-si termine fraza, Jared vorbi.

- Du-te dracului, spuse el ncet. Continua sa-1 priveasca pe preot, si parintele MacNeill simtea un puternic val de uravenind dinspre baiat. I se taie respiratia si inima ncepu sa-i bata cu putere. -Nu stii nimic despre ce am facut eu azi-noapte, mai spuse Jared. Pleaca si sa nu mai pui piciorul pe aici, ca altfel s-ar putea sa te trezesti si tu cu o cruce din aia nfipta n... -Jared! l ntrerupse indignata Janet. Cum ndraznesti s-i vorbesti asa parintelui MacNeill? -i vorbesc cum am chef, i replica Jared. Molly ncepu sa tipe, si Janet o lua repede din bratele lui Ted. -mi pare rau, blbi ea niste scuze. Nu-mi pot imagina... -Nu ti cere scuze! izbucni Jared. Ai spus ca vrea sa-mi puna niste ntrebari. Ai auzit tu vreuna? Ti se pare ca stii tot ce se ntmpl aici? Ei, bine, te nseli! N-ai nici cea mai vaga idee. Facu un pas nainte, aratnd cu degetul spre preot, iar parintele MacNeill se dadu napoi,

mpiedicndu-se, dar reusi sa se prinda cu mna de una dintre coloanele ce sustineauacoperisul. -Pleaca de aici! urla Jared. Pleaca din casa mea! Brusc, degetul se transforma ntr-o gheara, iar preotul se feri cnd aceasta se repezi sa-1 nhate. Vazu iarasi demonul ntrezarit cu ceva timp n urma, numai ca acum l privea lacom, artn-du-si coltii. Limba lui se ndrepta nspre el, ssind, iar ochii i straluceau cu o furie diavoleasca. Lua cu mna crucifixul care-i atrna parintelui MacNeill pna la briu si, n timp ce l ridica, din gtlejul bestiei iesi o voce ragusita: -Data viitoare, o sa te strapung drept n inima cu aia, mi, popa! Parintele MacNeill si simti narile umplndu-se de duhoarea acra a vomei si icni. Atunci, viziunea disparu n hohote de rs batjocoritoare. -Hai, carati-va din casa noastra! spuse Jared din nou. Baiatul se ntoarse si disparu nauntru. -mi... mi pare rau, ngaim Janet. Nu stiu ce 1-a facut sa spuna asa ceva. Jared nu se comporta asa. El... el este... Dadu din cap abatuta si o linisti pe Molly, care ncepuse din nou sa plng. Parintele MacNeill abia daca o auzi. Socul care-1 mpietrise se mai diminuase, iar pulsul i revenise la normal. si trase sufletul si nghiti napoi pe gt tot ceea i venise. n cele din urma, se uita nspre Ted. -Cred ca am descoperit ceea ce voiam sa aflam, rosti el ncet. Ted continua sa-1 priveasca netulburat. -N-ai venit aici ca sa afli ceva anume. Ai senzatia ca stiai deja. Dar te nseli, parinte. Nu stii nimic. O lua pe Janet de brat si o trase usor n casa, nchiznd usa. Parintele MacNeill continua sa priveasca usa nchisa, dar, n loc de placa imensa de stejar, nu vedea dect chipul demonului. -L-ai vazut? l ntreba pe parintele Bernard. L-ai simtit? Parintele Bernard se uita la el ntrebator. -Nu snt sigur ca eu... -Diavolul, sopti parintele McNeill. Poti s-l vezi. I'oti .1 I simti. Cobor din veranda, simtind cum i se mpleticesc picioarele, si pasi pe alee. De-abia cnd traversa strada si se departa ceva mai mult, se ntoarse sa priveasca din nou casa. -Diavolul, sopti el. Apoi, urmat de parintele Bernard, porni spre casa parohiala. Ray Beckwith trase masina politiei n fata cabanei lui Jake, aflate chiar lng lac. Barca si vslele se aflau trase undeva, lnga malul noroios, iar dinele lui Jake era legat cu lantul. Cnd ncepu sa latre, Jake deschise usa si iesi pe prispa. -Ce faci, Jake? striga Ray, n timp ce cobora din masina. Jake l saluta dnd din cap, dar nu zise nimic. -Cum o mai duci? Frumoasa dupa-amiaza, nu? Chipul lui Jake parea o masca impenetrabila. -Nu cred c-ai batut drumul pna aci ca sa vorbim despre vreme. Ce vrei? -Vreau sa-ti pun cteva ntrebari, asta-i tot, raspunse Ray. Privi nervos dinele, care se agita de mama focului: Crezi ca pot sa urc pe prispa? Jake ridica din umeri. - Cum vrei. Pentru ca nu facu nici un gest ca sa-si potoleasca animalul, Ray l ocoli cu grija, ferinduse de falcile lui amenintatoare.

-Ma ntrebam ce ai facut azi-noapte, Jake, spuse el cnd pasi pe prispa. -M-am gndit eu ca despre asta-i vorba, raspunse Jake. Vrei sa stii daca am vreo legatura cu ce s-a ntmplat n cimitir. -A, deci ai auzit si tu. Jake ridica iarasi din umeri. -Stii pe cineva care nu a auzit deja? -Asadar, unde ai fost azi-noapte? ntreba Ray. -Am fost dus sa mai verific niste capcane. Io si Lucky am plecat pe la zece. Si nu m-am ntors pna n zori. Ray dadu din cap de parca nu l-ar fi ascultat, dar, cnd i vorbi iar, urmari cu atentie reactia lui Jake la urmatoarea ntrebare. -Te superi daca-ti arat ceva?

-Nu, deloc, raspunse Jake. Daca era cumva ngrijorat, atunci si ascundea bine sentimentele. Ray se ntoarse la masina si aparu dupa un moment, carnd ceva nfasurat ntr-un plastic negru. Cinele continua sa se agite n lant si Ray privi spre usa deschisa a cabanei. -N-ar fi mai bine sa intram? Jake facu un semn de indiferenta si l lasa pe Ray sa intre n micuta ncapere. Ofiterul puse pachetul pe masa si-1 desfacu. Sub plastic se vedea lesul pisicii care fusese tintuit de copacul aflat lng mormntul Corei Conway. Dupa ce l dezveli complet, Ray se uita n ochii lui Jake Cumberland. Barbatul tresari. -Ai mai vazut-o si nainte, nu-i asa? ntreba Ray. Mintea negrului se golise la vederea pieii de pisica. nca si mai amintea noaptea n care prinsese animalul familiei Conway si l jupuise chiar pe masa asta, pentru a-1 duce apoi ndarat n curtea casei blestemate. Ultima oara vazuse pisica atunci cnd o prinsese n cuie pe zidul grajdului, n semn de avertisment pentru noii locatari nedoriti. Nu-i luasera n seama avertismentul, dar nici nu l raportasera la politie. Daca ar fi fcuto, Ray Beckwith ar fi trecut de mult pe la el. Ce sa fac, Mama? ntreba el n gnd. Ce sa spun?" Si, ca si cnd aceasta ar fi fost chiar lng el, Jake o auzi roitifld Nu stie o iota, Jake. Nu stie nimica". -Nu-mi amintesc sa o fi vazut nainte, spuse Jake, tiiiin du-se n ochii politistului. Niciodata n viata mea. Cei doi barbati se privira, tensiunea dintre ei sporind din 06 n ce mai mult. -Atunci n-o sa te deranjeze daca arunc o privire n jur, nu? spuse Ray ncet. Acelasi gest indiferent. -De ce sa ma deranjeze? Uit-te, daca vrei! Ray Beckwifh ncepu sa cerceteze cabana. Verifica mai nti gunoiul, scormonind printre resturi de mncare si maruntaiele unui animal prins de Jake n noaptea trecuta. Nimic! Mai deschise cteva sertare si dulapul de lnga chiuveta lui Jake. n cele din urma, ochii ipicara pe cufar. -Ala e nchis? ntreba el. Jake dadu din cap. -Nu-i mare lucru acolo, numa' neste lucruri de-a lu' mama. -Chestii voodoo? ntreba Ray. Jake strnse din dinti, dar nu zise nimic, si cnd Ray se aseza n genunchi lng lada, nufacu nimic ca sa1 opreasca. Ridicnd capacul, Ray privi curios colectia de ciudatenii careumplea compartimentele sertarului de deasupra. l scoase si l aseza pe podea. Dedesubtvzu un fel de fata de masa mpaturita, iar sub ea - niste gramajoare de haine. Chiar cndera pe punctul de a aseza sertarul la loc, se razgndi si pipai materialul cu ambele mini. Degetele lui atinsera ceva. Ceva pufos. Prinse obiectul si-1 scoase la lumina. Ridicndu-se, Ray se ntoarse cu fata la Jake Cumberland. Acesta privea capul de pisica de parca ar fi vazut o fantoma.

-Nu stiu cum a ajuns aia acolo, zise el, ridicnd tonul. Ma jur pe ce-am mai sfnt ca nu stiu. Ray aseza capul de pisica lnga lesul de pe masa, fara sa scoata un cuvnt. Culoarea se potrivea perfect, la fel si taietura dintre gt si restul corpului. Se uita din nou la Jake. -Dar de asta ce zici? ntreaba politistul. Dar fata lui Jake era la fel de impasibila ca atunci cnd aparuse pe veranda prima data. -N-am nimic de zis, raspunse el. Am pus capcane toata noaptea. S-ar fi putut strecura oricine aici si s puna asta n cufarul Iu' mama. Ray si tuguie buzele, dnd din cap. -Oi avea dreptate, spuse el. Dar si tu ai fi putut s-o pui acolo, nu? Fara sa i mai astepte raspunsul, continua: Trebuie sa vii cu mine Jake. Lumea e destul de suparata din pricina celor petrecute azi-noapte. Totusi, Beckwith era putin nedumerit. Daca Jake tintuise lesul pisicii de copac, de ce a ramas att de surprins cnd 1-a vazut? La ce altceva s-ar fi putut astepta?"

-Stiai ce este n pachetul pe care l-am adus din masina, nu-i asa, Jake? Nu credeai ca era vorba de pielea de la cimitir? Jake ncuviinta din cap. -Ba cred ca da. - Atunci de ce ai fost asa surprins cnd ai vzut-o? l presa Ray. Stiu ca nu te-ai prefacut ai recunoscut-o, dar nu te asteptai s-o vezi. Ray trase adnc aer n piept. -Ce se ntmpla Jake? Ai uitat sa-mi spui ceva? Jake dadu din cap. -Nu cred, raspunse el ncet. In plus, cine stie? Daca oamenii s asa de suparati pe ct zici, atunci poate ca-i mai bine St ml bagi la prnaie. II urma pe Beckwith la masina. Apoi, cnd Ray se pregatea sa porneasca, Jake se mai ntoarse o data pentru a arunca o ultima privire cinelui si cabanei. Lucky l privi si el nedumerit parca si se aseza cu bolul pe labe. - La revedere, sopti Jake. Cnd masina ajunse la capatul drumului plin de noroi, se rasuci din nou pentru a-i mai arunca o ultima privire cinelui. Jake stia ca n-avea sa-si mai vada niciodata odorul. 32 Janet facu un pas napoi si studie cu un ochi critic fresca. Poate n-ar fi trebuit sa lucrezen noaptea asta, dar, la fel ca nainte, cnd Ted era un mpatimit al bauturii, pictura era unrefugiu n fata realitatii dure. n seara asta nsa, magia nu functionase si lipsa ei deconcentrare se vedea clar n rezultatele de pe peretele salii de mese. Era aproape gata, ntr-adevar, si poate ca ar fi terminat-o pna acum daca nu i-ar fi stat mintea numai laJared. -Nu-ti face griji pentru el, o sfatuise Ted cnd ea l cautase dupa plecarea preotului sidescoperise ca nu era n casa. -E furios si, sincer sa fiu, nici nu-1 pot condamna. Daca parintele MacNeill m-ar fi acuzatpe mine, eu cred ca i-as fi pocnit mutra nenorocitului aluia fatarnic. -Ted! -Hai, lasa-m! Nu-mi spune ca tu crezi ca parintele MacNeill are vreun drept sa vina aici si sa se comporte ca un... -Ce gndesc eu despre parintele MacNeill nu conteaza... Nu snt mama lui. Dar snt mama lui Jared si nu ma intereseaza ct de furios era. Nu-i permit sa vorbeasca asa nimanui. Si nici nu-i permit sa vina si sa plece de-acas cnd are el chef. Mai ales n seara asta. Nu vreau sa stea pe-afar n noaptea de Halloween. Daca se ntmpl ceva - indiferent ce -, toata lumea o sa dea vina pe el. Snt convinsa. -Dar n-are ce sa se ntmple, i replica Ted. Pna acum avusese dreptate. Se lasase seara si Janet pregati un bol cu bomboane pentru copiii care urmau sa bata pe la usi, dar chiar atunci cnd l aseza pe o masa lng intrarea principala, se ntreba cti din copiii din oras vor trece si pe la casa lor. Si cti vor arunca cu ou sau vor lasa pe veranda pungi in flacari, umplute cu excremente de cine? Cnd vazu ca trecuse de opt si jumatate si nu se auzise nici un ciocnit, ntelese ca nu va veni nimeni, dar continua sa se uite pe fereastra, n ntuneric, cu nervii ntinsi la maximum. n tot acel du-te-vino, mai ncercase din cnd n cnd sa se concentreze asupra frescei, dar

nu reusise. Iar acum, n timp ce privea pictura murala, stia ca nu ar fi trebuit sa puna mna pe pensula, pentru ca scena care se ntrezarea dincolo de usile franceze false nu mai parea la fel de reala ca azi-dimineata. Totusi, nu putea sa-si dea seama exact ce anume era n neregula -unghiul parea potrivit si la fel si lumina reflectata de luna acoperita putin de nori., joate ceva n zonele umbrite din partea ndepartata a gradinii?" Ceasul din sufragerie batu ora unsprezece si, dndu-si seama ct este de trziu, Janet abandona lucrul si trecu n biblioteca. Ted lucra la biroul lui, studiind ofertele de constructie pentru Receptia din foaier. si ridica privirea cnd sotia lui intra n camera, dar zmbetul i pieri de pe buze cnd observa ngrijorarea din ochii ei. -E unsprezece, spuse ea. Si Jared tot n-a venit. Ted se ridica de pe scaun, se apropie de ea si o lua n bra(e. -Ce-ar fi sa ies sa fac un tur, poate reusesc sa dau de el? Janet l privi nelinistita. -Faci tu asta? Ma tot gndesc ca poate ar trebui sa sun la politie sau la spital. -Nu nca, o sfatui Ted. E Halloween si pun pariu ca, indiferent de ce face, nu

intentioneaza sa vina acasa mai devreme de miezul noptii. -De-aia si vreau sa fe acasa pn la ora aia, spuse Janet. Tocmai acum si-a gsit, cnd... -Uite ce zic eu, o ntrerupse Ted. Dau o fuga n oras si trec pe la pizzerie si, eventual, la ntoarcere, pe la Luke Roberts. Daca nu-1 gasesc, sunam la spital. De fapt, o sa ma opresc pe acolo nainte sa vin acasa. Dar snt sigur ca e bine. Hai, ncearca sa te calmezi, mcar pna ma ntorc, da? Janet i nconjura gtul cu bratele si se lipi strns de el, dar nici macar forta trupului lui nu i alina nervii surescitati. -O sa ncerc, spuse ea. Nu cred ca o sa pot, dar o sa ncerc. Dupa ce Ted pleca, Janet se ntoarse n sala de mese, mai privi o data fresca, apoi si clati pensulele, puse deoparte sevaletul si porni n sus pe scari. Cnd ajunse pe palier, acolo unde scara se despartea n doua, Janet avu o premonitie. Ceva nu era n regula. Se opri, ascultnd. Tacere. Si totusi, simtea ceva... ce? Termina! si porunci ea. Nervii tai snt pusi la ncercare pentru ca este noaptea deHalloween si Jared nca nu a ajuns acasa si totul pare sa-ti mearga prost, din nou." naintesa nceapa din nou sa urce scarile, se ntoarse sa priveasca spatiul imens din fata holuluide la intrare. Stinsese aproape toate luminile, dar acum, cnd se uita n ntunericul dededesubt, si dori sa nu fi fost asa de econoama. Camera imensa parea parca si maimare, iar colturile ei disparusera n umbrele ntunecate. Busc, amintirea noptii n care Kim se jurase ca vazuse sobolani n baie i reveni n mintesi Janet se cutremura la gndul lucrurilor care se puteau ascunde prin nenumaratelecotioane ale casei. Nu e nimic, repeta ea n tacere. Nimic." Dar urca trepttll grabita. Cnd ajunse la usa lui Molly, o simti. I se parea ca o mna rece a prins-o de spate, paralizud o. Fiorul se intensifica, nconjurind-o cu un sal de gheata. Nu ncapea ndoiala ca era vorba doar de un curent de aer. Dar usa era nchisa bine sichiar si crapatura de dedesubl nu era suficient de mare ca sa permita trecerea unui asemenea curent rece. Janet ntinse mna si se apropie de clanta usii de la dormitorul copiilor. Avea senzatia catine n palma un turture de gheata. Apasa clanta si mpinse usa, care scrti ncet, si o auzi pe Molly cum se foieste n pat. Pasi n ncapere, iar fiorul paru sa dispara. Repezindu-se la patutul ei, se apleca si-siverifica fetita care dormea. Ochii lui Molly se ntredeschiser putin, stralucind n luminablnda a lunii ce umplea camera, apoi adormi din nou. O nveli si mai bine si se apleca sa o sarute usor pe frunte. Molly ofta satisfacuta, apoi se ntoarse pe-o parte, bgn-du-si degetul mare n gura. Multumita ca fetita ei mai mica doarme linistita, Janet iesi n vrful picioarelor din camera. Fiorul disparuse la fel de repede cum aparuse. Ajunsa n dormitorul ei, Janet se dezbraca, si puse camasa de noapte si un halat si se baga n pat. Aprinse veioza de pe noptiera si lua o revista. Poate ca cititul o s-o mai faca sa uite de griji, macar pn cnd se ntoarce Ted acasa. Apoi l auzi.

Sunetul unui hohot de plns, nabusit si nu foarte clar. La nceput crezu c-si imaginase, dar l auzi din nou. Molly? Dadu la o parte cuvertura subtire cu care se nvelise, se dadu jos din pat si se ndrepta spre usa care dadea spre dormitorul lui Molly. Asculta, dar pentru ca nu mai auzi nimic, crapa putin usa Tacere. 0 nchise si se ndrepta spre cealalta usa - cea care dadea spre mezanin - si asculta. Sunetul se auzi din nou, dar de data asta mai tare. Inima ncepu sa-i bata cu putere, dar rasufla adnc si deschise usa. Hohotul se auzea din ce n ce mai tare, transformat acum ntr-un geamat. 1 se facu frica, dar si strnse si mai tare halatul pe lnga ea, se lega cu cordonul si pasi n mezanin. Atunci auzi un strigat: Nu!"

Cuvntul se topi ca o himera, dar chiar n clipa aceea Janet recunoscu vocea lui Kim. Alergnd spre celalalt capat al holului, rasuci minerul de alama de la usa fiicei ei, odeschise larg si aprinse luminile. O secunda, lumina stralucitoare a becurilor o orbira, apoi o vazu pe Kim plngnd n hohote. si mbratisa cu putere fiica. -Gata, Kimmie, sopti ea, folosind numele de alint pe care Kim l repudiase cu cinci ani de zile n urma, cnd mplinise vrsta de zece ani. A fost doar un vis urt. Mama e aici cu tine. -Jared a fost, tipa Kim. Mama, e ngrozitor! El... el 1-a omort pe Scout! -Nu, o linisti Janet. A fost doar un vis, Kim. Nu s-a ntm-plat nimic n realitate. -De ce, mama? suspina Kim. De ce am cosmarurile astea oribile cu Jared? -Ce cosmaruri? ntreba Janet. Se aseza pe pat lnga Kim, care si puse capul n poalele ei. - Draga mea, ce ai visat? Kim ezita, amintindu-si imaginile din cosmarurile ei. Apoi, ncet, ncepu sa vorbeasca, povestindu-i mamei ei lucrurile ciudate pe care le vazuse n vis, faptele teribile la carefusese martora. -Dar nu erau deloc ca visele obisnuite, mama, termina ea. Pareau att de reale, ca aveam senzatia ca se ntmplau aievea! Dar nu era nimic adevarat, nu? -Nu, binenteles ca nu, o linisti Janet, mngind-o. Stiu ca visele pot da senzatia ca snt foarte reale, dar nu snt. Si nu trebuie sa le lasi sa te nspimnte. Suflndu-si nasul, Kim se ridica si-si sterse lacrimile cu mneca de la camasa de noapte. -Problema e ca si Jared s-a schimbat, spuse ea. Nu mai e deloc ca nainte. Se uita mohort la mama ei: Iti aduci aminte cum eu stiam aproape tot ce gndea el? Ce simtea el? Janet zmbi. -Legatura dintre gemeni. Kim dadu din cap. -La fel a fost si n noaptea asta. Era ca si cnd as fi stiut exact ce face. Vedeam totul clar, de parca as fi stat lnga el. Jared... el avea un cutit si Scout era ntins pe o masa si... Izbucni din nou n plns. -Dar n-a fost adevarat, o linisti Janet nca o data. Se ridica n picioare si o trase usor pe Kim dupa ea: Hai, vino cu mine. O sa-ti arat. Mergem la bucatarie si-1 luam pe Scout, care poate sa doarma cu tine n seara asta, bine? Kim ncuviinta si cobori mpreuna cu mama ei n bucatarie. -Scout? striga Janet ncet. Dar nu auzi miscarea de bun venit pe care-o facea cinele de obicei, dnd din coada si lovind peretele lng care statea. Doar liniste. Janet aprinse lumina. Patul lui Scout era gol. Se ncrunta, ncercnd sa-si aduca aminte cnd a vazut dinele ultima oara. Nu era sigura. -Trebuie sa fie pe-aici, pe undeva. Vino! Dar, un sfert de ora mai trziu, Janet si Kim stiau amndoua ca Scout nu mai era n casa. Si nici afara, pentru ca, atunci cnd l-au strigat, n-a aparut. -Asta nu nseamna nimic, insista Janet, n timp ce urcau scarile spre etajul al doilea.

Poate ca 1-a luat Jared cu el dupa-amiaz cnd a plecat. -Nu-1 mai place pe Jared, spuse Kim, cu vocea tremurnd. De-aia doarme n bucatarie acum. -Atunci poate ca a plecat cu tatal tau, spuse Janet. Dar l vazuse pe Ted cnd plecase si Scout nu era cu el. Dar s-ar mai fi putut ntmpla ceva, ceva care i se mai ntmplase deja lui Kim: daca Scout disparuse n padure la fel ca Muffin n noaptea n carese mutasera n casa, aveau sa-1 gaseasca tot mort? Numai gndul la o asemenea grozavie o facu pe Janet sa se cutremure si, parca printr-unconsimtamnt reciproc, nici ea, nici Kim nu mentionara aceasta posibilitate. Cabana era nvaluita n ntuneric si, n tacerea stralucirii argintii a lunii, dulaul lui JakeCumberland statea perfect nemiscat, lipit de pamnt, dedesubtul cabanei. Nu se mai miscase si nu mai scosese nici un sunet de cnd adulmecase cele doua siluete care se furisau prin noapte, ndreptndu-se catre casa. Daca n-ar fi fost n lant, probabil ca ar fi luat-o lagoana de mult, n loc sa stea ascuns n micul adapost oferit de cabana stpnului sau. Pradatorii de noapte tacusera si ei; nici bufnitele, nici lilia U nu mai plecasera n cautareavnatului, de parca toate crentUlill ar fi disparut n vizuinele de sub pamnt sau n

scorburii! copacilor. Nici un peste nu mai sarea n lac, nici o broasca nu mai oracaia pe mal; pna si insectelepe care ele le cautau parcau s-si fi ncetat triitul n noapte. Tacerea mortii cuprinsese ntreaga padure. Un nor negru acoperi luna, mpiedicnd-o sadevina martora ceremoniei ce avea loc ntre zidurile cabanei, unde cinci luminari aprinsepe masa ncercau sa se mpotriveasca ntunericului de nepatruns. Luke Roberts statea lnga Jared Conway, privind fix fiinta care zacea pe masa, n centrulpentagramei formate de luminari. In mina dreapta Jared tinea un cutit - a carui lama o ascutise la polizorul lui JakeCumberland. Unealta cu mner de piele parea sa-i vorbeasca, soptindu-i despre animalelepe care le spintecase, despre lesurile pe care le cioprtise. Jared ndrepta cutitul spreofranda de pe masa, dar, chiar nainte de a nfige lama n pieptul animalului, se uitapentru ultima oara n ochii ei. - Nu, auzi el vocea surorii lui n gnd. Oh, Doamne, Jared, nu face asta! Jared ezita la auzul vocii lui Kim, soapta aceea venita de departe ncercnd s-1 nduplece, s-1 opreasca. Parca statea pe marginea unui abis ntunecat si fara fiind, simtindu-se inexorabil atras de el. Fiecare particica din corpul lui l mpingea sa paseasca dincolo de margine, sa se arunce n bezna de dedesubt, sa se afunde n locul acela nesfrsit. Si numai vocea lui Kim reusise sa-1 opreasca. -Nu, sopti ea din nou. Te rog, Jared! Nu! Privirea lui Jared se opri la capului cinelui. Scout zacea ntins pe spate, cu picioarele larg desfacute, ott rindu-si resemnat pnteceleunei alte creaturi mult mai putOmlM dect el. Capul i era lasat ntr-o parte. Avea guralarg deschisa si limba scoasa. Unul din ochi - ochii lui caprui, blnzi si plini de ncredere -parea sa se uite la Jared, implorindu-1, la fel cum facea si Kim. Dar deja era prea trziu. nfipse cutitul n inima cinelui si Scout si dadu ultima suflare cuun spasm tacut. Acum nu-i mai ramnea dect sa duca la bun sfrsit ceremonia, sa ofere jertfa noului saustpn. Scoase cutitul din cadavrul cinelui si l potrivi ceva mai jos n dreptul pntecelui. nca ezitnd, se mai uita o data la ochii lui Scout. l strafulgera un sentiment de ndoiala, aproape insesizabil, ca si cum ceva din interiorul lui i spunea sa se dea napoi - sa sendeparteze de marginea abisului. Prea trziu. Vocea lui Kim care-1 implora disparu si Jared simti cum aluneca n ntuneric. n timp ce Luke privea, Jared nfipse vrful cutitului n lesul lui Scout si l taie de la burta sipn la gt. Mai facu patru taieturi pe fiecare picior, apoi ncepu sa jupoaie pielea de pecarnea de dedesubt. Lucra rapid, lama parind s-i ghideze rninile, ca si cum cutitul ar fifacut de attea ori munca asta, nct nu mai avea nevoie de el. Taie cu dexteritate muschii abdominali, apoi scoase maruntaiele animalului. Sfsiecavitatea toracica si deschise pieptul fapturii, scotnd la iveala inima si plamnii. Ridicnd cutitul n aer, Jared murmura o incantatie legata de ofranda de snge pe careurma s-o daruiasca, apoi nfipse cutitul adnc n inima. si afunda ambele n mini nsngele care mustea din inima perforata. Cu degetele nrosite unse fruntea lui Luke. si introduse nca o data minile n interiorul cinelui macelarit, apoi pleca de lnga masa sincepu sa picteze pe peretele cabanei niste desene complexe ce pareau sa vina deundeva, din adncurile subconstientului sau. n tot acest timp buzele lui murmuraublesteme - blesteme ininteligibile adresate bai hain lui care si traise ntreaga viata laadapostul acestei cabane.

Jake Cumberland deschise ochii n ntunericul celulei. Sc simti dezorientat pentru unmoment, dar ncet mintea i se lim-pezi si-si aminti unde e. Si de ce. N-avea sa mai iasa din nchisoare - stia foarte bine asta. Mama lui i explicase asta cndera foarte mic: Sa nu faci niciodata nimic care sa le permita sa te bage la prnaie, ispusese ea. Pen'ca odata ce te baga acolo, n-o sa te mai lase sa pleci. Nu pe-aicea, prinzona. Singura cale ca sa iesi este cu o frnghie n jurul gtului. Asa i-au facut si lu' tata, Jake, cnd eram ca tine. Au venit dupa el ntr-o noapte si l-au pus la pamnt, i-au legat ofrnghie n jurul gtului si dupa aia n-am mai avut tata. Asa ca sa ai grija ce faci, m-auzi?" Acum, n miezul noptii de Halloween, mai auzi o alta voce n minte. O voce, care-i soptealucruri necurate.

Hai, Jake, fa-o tu, spuse vocea. Nu mai astepta, Jake! Nu mai astepta rasaritul soarelui. F-o acum!" La nceput ncerca s-o ignore, dar vocea nu voia sa taca si cu fiecare secunda, cu fiecare minut, devenea tot mai puternica. ,Fa-o, Jake. Stiu ca vrei s-o faci. Haide, Jake! Acum, Jake! Acum!" Vocea capata un ritm ametitor. Fara sa se mai gndeasca, Jake se ridica de pe patul saracacios si-si dadu jos pantalonii, ncepu sa rupa materialul fsii, fsii. Stii ce ai de facut, Jake, i soptea vocea. Fa-o. F-o acum!" Jake ncepu sa nnoade bucatile de material, degetele lui lucrnd cu usurinta cu care facea laturile pentru capcane. Cu-rnd termina. Acum, Jake, i sopti vocea. Fa-o acum!" Jake si lega unul din capetele frnghiei mpletite n jurul gtului, apoi se urca n pat si arunca celalalt capat pe deasupra conductei care traversa celula. i facu nod si i ncerca rezistenta. Era solid; va tine. Mori! i ordona vocea. Mori chiar acum!" Fara sa se mai gndeasca la nimic, Jake Cumberland sari de pe marginea patului. Pica n gol cam vreo zece centimetri, apoi fringhia improvizata se ntinse. Nu-i rupse gtul, dar latul ncepu sa intre adnc n carne, oprindu-i rasuflarea. Corpul barbatului zvcni, iar picioarele i se balabanira haotic. Apoi, din ntuneric, aparu chipul mamei sale. Era la capatul unui tunel si tinea mna ntinsa nspre el. In timp ce Jake se grabi sa o prinda din urma pe Eulalie, vocea pieri. Jake Cumberland era mort. Ispravise cu incantatiile, iar inscriptiile de pe pereti erau complete. Jared Conway desprinse capul cinelui de restul corpului si l ndesa n cufar, acolo unde cu o noapte nainte ascunsese capul pisicii. Curata pielea de ultimele ramasite de came, o fcu sul si o strecura ntr-un sac de plastic. n timp ce Luke cara carnea, oasele si maruntaiele afara, Jared sufla pe rnd n luminari. Dupa ce si ultima flacara se stinse, cabana se adnci ntr-o bezna totala. Lund cu el pielea cinelui macelarit, Jared parasi cabana si, cnd el si Luke disparura n ntuneric, viata de noapte si relua cursul obisnuit. Un pastrav sari la suprafata lacului, n urmarirea unui gndac de apa. O bufnita si lua zborul printre copaci, tinnd n gheare un soarece, care se aventurase cu doar cteva momente nainte afara din vizuina lui. Liliecii si ntinsera aripile sub cerul nstelat, hrnindu H < U fntarii care se ridicau n aer, iesind din adaposturile lor asi!UAH printre frunze. Iar dulaul lui Jake Cumberland se tri pe sub cabana, adul mecnd gramada de maruntaie lasate chiar n capul scarilor si ncepu sa devoreze festinul neasteptat. Ted Conway si lua minile de pe volan si se rezema comod pe scaunul din fata al masinii, asteptnd n ntuneric. Dupa ce plecase de acasa, facuse exact ceea ce i promisese lui Janet -trecuse pe la casa familiei Roberts. Nu se zarea nici o lumina si era liniste. Facu un tur al pietei, ncetinind masina cnd ajunse n dreptul pizzeriei, dar arunca numai

o privire scurta prin ferestre, fiind sigur ca baietii nu snt acolo. Apoi se ntoarse, dar parca masina destul de departe de casa si astepta. Auzi cumnoaptea nu mai e strabatuta de nici un sunet, vazu norul care acoperi luna. Mai asteptaputin, stiind ca n curnd veghea sa se va termina. n cele din urma, cerul se limpezi si zgomotele noptii prinsera viata din nou. Se ndrepta despate, cu simturile ascutite, si cerceta atent liziera padurii. Secundele treceau, transformn-du-se n minute. n cele din urma, rabdarea i fu rasplatita cnd la margineaumbrelor ntunecate sesiza o miscare. Dintre copaci se ivira doua siluete care traversaran tacere, ca doua fantome, drumul ce ducea spre casa. Pornind motorul masinii Toyota, Ted baga n viteza si aprinse farurile. Trase masina aproape de magazie, opri motorul, sedadu jos si trnti portiera. Intra n casa pe usa din spate si se opri o clipa lnga scarile ceduceau la subsol, ascultnd. Sunetele muzicii discordante se rostogoleau n sus pe trepte, trecnd prin usadespartitoare. Multumit, urca la etaj si se ndrepta spre dormitorul cel mare, unde l asteptau sotia sifiica lui. -L-am gasit, spuse el zmbind la vederea usurarii de pe chipul lui Janet. Era la pizzeriempreuna cu Luke. L-am lasat pe Luke acasa si pe drum am avut o discutie serioasa cu

Jared. -Cred ca ar fi bine sa ma duc sa vorbesc si eu cu el, spuse Janet, ncercnd sa se dea jos din pat. -Iar eu cred ca ar fi bine sa rami unde esti, spuse Ted, m-pingnd-o blnd la loc. Credema, are destule remuscari dupa tot ce i-am zis eu. Tot ce vrei sa-i spui tu poate sa astepte pn mine-dimineata. si ntoarse privirea spre Kim. -Iar mine e zi de scoala. Si tu ar trebui sa fii n pat, nu? -Si Scout? ntreba Kim. Era cu Jared? Ted se ncrunta. -Nu cred. Nu-i aici? Kim dadu din cap ca nu. - Atunci, daca nu se ntoarce pn mine, ma duc s-1 caut. Dar probabil c e pe undeva, pe-afara. -Dar dupa ce i s-a ntmplat lui Muffin, ncepu Kim, dar tatl ei o opri. -Nu-i acelasi lucru, o asigura el. Scout se va ntoarce, ti garantez eu. Hai, acum, treci la culcare! Sarutnd-o de noapte buna, Ted o urmari cum traverseaza palierul si intra n camera ei. Cnd usa se nchise, se ntoarse n dormitor, se dezbraca si se baga n pat lng Janet. -Te simti mai bine acum? sopti el, lund-o n brate si mus-cnd-o usor de ureche. Janet se retrase. Sa-i spuna de fiorul rece pe care l simtise cnd trecuse prin fata camerei lui Molly? O sa rd de ea, acu-znd-o ca d crezare povestilor acelora idioate cu stafii pe care le ndrugau oamenii despre casa? Si cum ramnea cu cosmai in ile lui Kim? Simtind ncordarea din trupul ei, Ted se ridica, sprijinin du-se n coate. -Ceva nu e n regula, spuse el. Hai, povesteste-mi! Totusi, Janet ezita, nefiind prea sigura de unde sa nceapa. -Spune-mi, i sopti el. Ce s-a ntmplat? -Totul a nceput cnd urcam scarile... De fapt, acum, ca Ted se ntorsese si o mngia usor pe obraz, i se parea ca nimic neobisnuit nu se ntmplase. Simtise un curent de aer rece, pe care pur si simplu l exagerase n mintea ei, din cauza casei imense si a orei trzii. Dar, chiar cnd era pe punctul de a-i descrie fiorul care-o ngrozise, si dadu seama ct de prosteste suna. Kim avusese un cosmar. Iar Scout, la fel ca orice cine normal, plecase si el putin sa-si faca de cap. Lucrul cel mai important era ca Jared si Ted ajunsesera acasa n siguranta. Se ntoarse cu fata spre el, cuibrindu-se n bratele lui. - Nu-i nimic, murmura ea. Nu s-a ntmplat nimic. Apoi, cnd degetele lui Ted ncepura sa-i mngie pielea pe sub camasa, ultimele temeri disparura n noapte. Se apropia miezul noptii, dar nici parintele Devlin, nici parintele MacNeill nu erau pregatiti sa renunte la privegherea lor. -Este Halloween, spusese parintele MacNeill mai devreme n timpul cinei. Ceva se va ntmpla. O simt. -Poate te nseli, adauga precaut preotul mai btrn. Poate ca ne nselam amndoi. Aseza o mn, mai mult piele si os, pe Biblia ncredintata de Cora Conway n ziua n care murise.

-Poate c tot ce e scris aici nu nseamna nimic. Poate ca nu snt altceva dect niste vorbe fr sir ale unor femei nefericite. -Stii bine ca nu-i asa, replica parintele MacNeill. Si nici macar n-am citit tot. Daca am putea gasi paginile lipsa... -Snt pierdute, ofta Devlin. Am examinat deja toata Biblia, pagina cu pagina. Pur si simplu au disparut. Dupa rugaciunile de seara, cei doi preoti se retrasera n camaruta parintelui Devlin, unde parintele MacNeill mai cerceta nca o data Biblia cu atentie, rasfoind pagina cu pagina. Era att de sigur ca le va gasi n cele din urma, nct de-abia dupa ce ntoarse si ultima foaie si verifica grijuliu si cotorul, trebui sa admita c nu erau acolo. Oftnd din greu, mpinse Biblia deoparte, ca si cnd ar fi vrut sa se ndeparteze de cauza dezamagirii sale. Cartea aluneca pe masa si caseta din spatele ei cazu pe podea. Cu o privire plina de regret, se apleca si ridica delicata cutie muzicala. -mi pare ru, spuse el. Nu stiu cum am putut sa fiu att de nendemnatic. -Nu-i nimic, l asigura parintele Devlin. Oricum nu mai merge.

ncruntndu-se, parintele MacNeill deschise capacul cutiei. Se auzi un clic fin, darmecanismul era stricat si nu porni sa cnte nici o melodie. -Cnd am cumparat-o, continea o interpretare groaznica a cntecului Ave Mara, chicoti Devlin. Am senzatia ca ea... Cora a stricat-o dinadins. -Cora? repeta parintele MacNeill. Cora Conway? Cnd Devlin ncuviinta din cap, parintele MacNeill ntoarse cutia si-i cerceta fundul. Dadupeste o cheit ce iesea printr-o plcuta de alama, prinsa n patru suruburi mititele. Cuinima batndu-i de emotie, preotul se repezi pe scri, ntorcindu sr dupa numai ctevaminute cu o trusa metalica de scule. Cama nerabdator prin dezordinea dinauntru siscoase, n cele din urma. o surubelnita mica. Un minut mai trziu, desprinse usor placuta metalica. Gasi acolo, mpaturite cu grija, paginilelipsa. Cu minile tremurnd, le desfacu, le ntinse pe masa si ncepu sa citeasca rindurilecaligrafiate perfect ale Lorettei Villiers Conway. 31 Octombrie 1875 Este ziua nuntii mele. Nu m-am asteptat niciodata sa ma marit, asa de bolnava am fost, si chiar si astazi mntreb daca nu cumva ar fi fost mai bine sa fi murit. Dar stiu c trebuie sa ma marit cu Monsenior Melchior Conway, daca nu vreau sa sufar pe veci chinurile iadului, pentru caasa mi-au spus tatal meu si Monseniorul. Monseniorul a venit din Philadelphia acum trei luni. Preotul nostru 1-a rugat sa vina, aftde convins era c snt posedata de diavol. Nu-mi amintesc sosirea Monseniorului, pentruc asta s-a ntmplat n perioada n care cazusem la pat si nu-mi mai amintesc marelucru. Dar ceea mi aduc aminte o sa trec pe aceasta foaie. Ma aflam n pivnita micii noastre case, cnd am observat un fel de abur care se ridicadintr-o gaura din podea. Cnd am inspirat aburul, camera s-a schimbat. Totul a devenitauriu si h fata ochilor mei au aparut niste imagini superbe. Atunci am vazut si o fiintacare m-a atins ntr-un mod pe care nu ar fi trebuit sa-1 permit. A doua zi m-am mbolnavit si nu pot sa descriu aici lucrurile pe care zic ei c le-am facut. Cica m-am comportat ca o destrabalata si ca am comis pacate de moarte si c de aceeaa venit Monsenior Devlin din Philadelphia. La prima noastra ntlnire -pe care nu mi-o amintesc foarte clar - l-am dus pe Monsenioracolo unde a nceput boala mea. Nu stiu ct timp ne-am rugat n pivnita n noapteaaceea, dar se pare ca n-a fost suficient, pentru ca Monseniorul m-a obligat sa merg sinoaptea urmatoare, si apoi nca o noapte. Boala mea s-a mai ameliorat ca raspuns la rugaciunile Monseniorului, dar acum mi sespune ca sanatatea mea depinde de el. Va renunta la vocatia lui religioasa ca sa secasatoreasca cu mine si tatal meu spune c trebuie sa accept, desi mie a ma marita cuun preot mi se pare una dintre cele mai grave blasfemii. Urma un spatiu gol n care nu fusese scris nimic, apoi recunoscu scrisul de mn LoretteiVilliers Conway. S-a facut! Snt maritata cu Monseniorul prin decizia lui, pentru ca nici el, nici tatal meu nu au reusits-1 convinga pe preotul nostru sa celebreze el ceremonia Sora Mary Anthony a venit lanoi dupa cina si, desi nu a intrat deloc n casa, mi-a dat n dar doua cruciulite de aur, care, dupa spusele ei, m vor proteja pe mine si pe unul dintre copiii mei. Apoi 1-aimplorat pe Dumnezeu s ma ierte pentru pacatele mele. Banuiesc ca nu se va ntmpla asa. Si nu-1 va ierta nici pe Monsenior Melchior, pentru ca acum cred c stiu adevarul desprece se ascunde n pivnita noastra. Este chiar diavolul care locuieste n groapa aceeaadnca si mi-e teama c Monseniorul a devenit servitorul lui.

Astazi m-am maritat cu mna dreapta a diavolului. Monseniorul s-a daruit pe el nsusi - si pe toti ntii nascuti ai tuturor generatiilor ce o svina diavolului care se ascunde n subsolul casei, si stiu ca vom prospera pe acestpamnt, dtl mai stiu si c sntem condamnati - condamnati pe vecie. Se lasase o tacere profunda n odaita de la etajul al doilea al parohiei cnd printeleMacNeill termina de citit paginile pe caic Cora Conway le taiase din Biblie si le ascunsesen cutia muzicala. Dar de ce aceste pagini? De ce nu taiase Cora din Biblie paginile carecuprindeau detaliile despre pacatele familiei Conway?" Dar exact n clipa n care si pusentrebarea, raspunsul ii veni imediat n minte: din punctul de vedere al Corei, acesta erasecretul care trebuia pastrat; toate celelalte puteau fi atribuite nebuniei, dar aceste

prime nsemnari dovedeau damnarea pe veci a sufletelor tuturor celor din familia Conway. Printele Devlin vorbi primul. Vocea i tremura att de tare, de parca toata povara anilor sai devenise brusc mai grea. -Cu un exorcism, sopti el. Asa a nceput totul - cu un exorcism. -Cu un exorcism ratat, l corecta parintele MacNeill. A venit s-1 alunge pe Satana, dar aterminat prin a-si vinde sufletul lui. Prin fereastra deschisa, se auzira clopotele bisericii Sfntul Ignatiu care anuntau miezulnoptii. Amndoi preotii se cutremurara. Un demon fusese eliberat n St. Albans deHalloween, chiar cu un secol n urma. Acum, n noaptea aceasta, si ntindea el oare dinnou lucratura asupra orasului? - Kirnmie? Klmrnie, vino! Recunoscu vocea lui Jared, dar la nceput nu-1 vazu. Apoi il observa la vreo cincizeci demetri departare de ea, fcndu-i cu mna. Se aflau ntr-o poiana, iar el alerga spre un lacsi n cteva secunde urmau sa plonjeze amndoi n apa rece, aprnd o secunda mai trziula suprafata, riznd si stropindu-se. O lua Iu fuga, facnd tot posibilul sa-1 prinda din urma, dar Jared era mai rapid dect ea si atunci cnd Kim ajunse la mal, el deja sarise n apa. Seopri la marginea lacului, uitndu-se sa vada de unde o sa apara, miscndu-si ochii dintr-oparte n alta. Dar nici urma de el. -Jared! striga ea. Apoi din nou: Jared? Cnd vazu ca fratele ei tot nu apare, alerga ctiva metri de-a lungul tarmului, mai nti ntro directie, apoi n cealalta. -Mami! tipa ea. Mami, ajutor! Jared a disparut! Dar, cnd privi n jur, descoperi ca mama ei nu era acolo. Apoi l auzi pe Jared strignd-o din nou, de data asta att de aproape, nct avu senzatia c i-a spart timpanul. -Ajuta-m, Kimmie! Ajuta-m! Fara sa stea prea mult pe gnduri, Kim se arunca n lac, scu-fundndu-se ct putu ea de adnc n cautarea fratelui ei. La nceput nu vazu dect lumina soarelui filtrata de apa limpede ca cristalul; dar, pe masura ce cobora si mai adnc si lumina scadea n intensitate, l zari. Era aproape de fund si-si ntindea mna catre ea. ncerca sa noate si mai repede, dnd cu putere din picioare, dar, n ciuda eforturilor depuse, Jared era ntotdeauna prea departe ca sa-1 atinga. Apa parea acum sa se transforme ntr-un fel de lichid gelatinos si se zbatu ct putu ea de tare sa ajunga la el nainte sa-1 piarda definitiv. Apoi, timp de o secunda, vrfurile degetelor lor se ntlnira. ncerca sa-1 prinda de mna, dar el cazu n bezna, disparind. Kim se opri din notat si se lasa dusa de ntuneric. Un vid imens - la fel de ntunecat ca apa din jur -si facu loc n interiorul ei si, pe masura ce se lasa cuprinsa de el, durerea de a nu-si fi putut salva fratele ncepu sa se domoleasca. ntunericul se adnci si mai tare. Apoi, de undeva, din neant, aparu o raza de lumina. Pe masura ce o privea, stralucirea acesteia sporea. La nceput crezu c pluteste ncet napoi spre suprafata lacului. Dar, cnd deschJN n sfrsit ochii larg, apa disparuse. Se afla din nou n ncaperea ca o catedrala, care ntre timp crescuse si mai mult. Acum nsa nu mai zari nici o urina dl lumina orbitoare ca la nceput; n noaptea asta era pierduta complet printre umbrele ntunecate ce umpleau spatiul imens. n departare se

vedea crucea rasturnata, sustinuta n aer de o forta nevazuta. Hipnotizata, Kim se ndrepta ntr-acolo. Luminarile din jurul altarului ncepura sa arda. Cnd lumina deveni tot mai puternica, Kim observa cadavrul eviscerat al unui animal din care sngele picura ntrun pocal argintiu si care avea un pumnal nfipt n inima. In partea cealalta a altarului descoperi doua siluete nfasurate n robe. La nceput se apropiata si, pentru un moment, imaginea altarului si a crucii disparu din raza vizuala a lui Kim. Apoi, cele doua siluete se aplecara putin si pe fata o cuprinse o frica cumplita. ncerca sa se retrag, dar o forta invizibila o tintui locului. Cnd cele doua persoane se dadura ntr-o parte, Kim vazu crucea din nou. Un corp micut, cu fata ravasita de durere, era fixat de ea. ncheieturile minilor era strapunse cu doua tepuse de argint. A treia trecea prin picioarele copilului. Sngele se prelingea dintr-o rana care se ntindea dinspre piept pna la baza gtului.

Molly!" Kim tipa ct o tinu gura si, ntr-o clipa, cele doua siluete se ntoarsera spre ea. Tatal si fratele ei o priveau cu chipurile pline de ura. Tipa din nou si se trezi speriata. Pentru o clipa mintea ei se lupta cu ramasitele nca vii ale cosmarului care se stingea. Inima i batea att de tare, incit avea senzatia ca o sa-i sparga pieptul, iar pielea i era lipicioasa din pricina sudorii. Un cosmar! si spuse ea. A fost doar un cosmar!" Se lasa ncet napoi pe perna si ncerca sa-si stearga din minte si ultimele fragmente ale cosmarului, dar chipurile tatalui si al fratelui ei continuau sa apara din ntuneric, rinjin-dui zeflemitor. Se ntoarse pe-o parte, dar visul o nsoti si acum, numai ca de data asta prin fata ochilor i trecu imaginea surioarei ei mai mici, care statea atrnata cu capul n jos, tmtuita de crucea rasturnata. Viata parea sa se scurga ncet din trupul ei micut. Apoi veni rndul cosmarului anterior sa o bntuie, acela n care l vazuse pe Jared ucigndu-1 pe Scout. ncercase sa se convinga ca si acela fusese doar un vis. Dar cnd se dusese sa-1 ia pe Scout sus, constatase ca acesta disparuse de acasa. Cnd primele raze de lumina anuntara rasaritul zorilor, Kim se dadu jos din pat si iesi n vrful picioarelor pe palier. Casa era cuprinsa de liniste si, cnd se strecura pn n camera lui Molly, avu senzatia stranie ca o pereche de ochi nevazuti o urmaresc. Se opri n fata usii, tremurind din toate ncheieturile din cauza unui fior aparut ca din senin. In cele din urma, ntinse mna spre minerul metalic, l rasuci si mpinse ncet usa. Fiorul de gheata o nvalui si mai tare n ghearele lui, atin-gndu-i sufletul. Intra n camera, chinuindu-se sa o zareasca pe fetita n lumina difuza a diminetii, dar nu reusi sa vada dect niste lenjerie mototolita. -Molly? sopti ea, apropiindu-se si mai mult de patutul fetitei. Molly? Esti bine? n patut nu se observa nici o miscare. Kim se apleca ll priveasca mai bine mormanul de paturi si cearsafuri. Te rog, nc ruga ea n gnd. Da, Doamne, sa fie bine!" Se ntinse si apuca marginea paturilor, trgndu-le nlr o parte. Molly dormea profund cu degetul mare bagat n gura. nabusindu-si un oftat de usurare, Kim se apleca si mai laic, sarutnd usor copilul adormit, apoi o nveli ct putu ea de bine. 33 Cabana lui Jake Cumberland parea suficient de linistita cnd Corinne Beckwith parca masina n micul luminis de lng lac. Cinele lui Jake statea tolanit n praf, dar se ridica n patru labe cnd femeia se dadu jos din masina, mclinndu-si capul, de parca ar fi ncercat sa se hotarasca daca sa latre sau nu. -Nu-i nimic, catel, spuse ea cu voce blnda, apropiindu-sc cu o mna ntinsa. Dulaul se ndrepta spre ea, ct i permitea lantul, iar Corinne se asigura ca se opreste suficient de departe de coltii animalului. Lucky i adulmeca degetele, dupa care senci usor si-si scoase limba sa o linga. -Asa, bun baiat! spuse ea apleendu-se, ca sa-1 scarpinc dupa urechi, n timp ce privea casa. Pariez ca ti-e foame, nu-i asa? Pai, de-aia am si venit aici. Mai nti o sa gasim ceva

de mncare si dupa aia o sa ne gndim unde o sa stai de acuin ncolo. Desi Corinne era convinsa c Lucky nu avea cum s-o nteleaga, ceva din tonul ei l fcu pe cine sa simta c st&ptnul lui nu se mai ntorcea. Scheuna stins si se aseza din nou cu bolul pe labe, iar Corinne se lasa si ea pe vine lng el. -Stiu, baiete, spuse ea, trecndu-i mna prin blana de pe spate. O sa-ti fie dor de el, asa-i? l mai mngie o data, dupa care se ridica si se ntoarse spre cabana. Parea de-a dreptul parasita n dimineata asta, de parca ar fi stiut ca singurul ei locatar o abandonase pe veci. Corinne facu un pas nainte, dar cinele sari n patru labe si ncepu s latre. -Ma lasi sa arunc si eu o privire nauntru sau o s ncerci sa-mi sfsii grul? ntreba Corinne. Cnd ntinse mna din nou spre el, cinele se lipi de picioarele ei si se uita la ea cu ochii nrositi. -Din cte vad o sa-mi lasi gtul n pace, nu? Corinne se ndrepta de spate si continua s mearga spre cabana, cu Lucky pe urmele ei. Cnd urca prima treapta a prispei, Lucky chelali, iar cnd puse mna pe clanta, ncepu sa latre tare.

Corinne privi ntrebator cinele, nefiind foarte sigura daca latratul era unul de avertizaresau animalul era, pur si simplu, nerabdator s intre. Pentru ca nu avea nici un chef sriste s trezeasca instinctul de paznic al cinelui, femeia se duse la fereastra si se uitanauntru. Dupa ce ochii i se obisnuira cu ntunericul, vazu desenele ciudate care fuseseramzgalite pe ntregul perete al cabanei cu un soi de vopsea rosiatica. Vopsea... sau snge?" Simtindu-se tulburata, Corinne se retrase de la fereastra. Mna ei se aseza pe capulcinelui. -Cine a fost? ntreba ea. Cine a fost aici? Cobor de pe prispa, si cauta n geanta telefonul mobil si un moment mai trziu vorbea cu sotul ei. -Ai face mai bine sa vii imediat aici, Ray, i spuse ea. Ceva ngrozitor a avut loc aseara n cabana lui Jake si, dupa cele ntmplate la nchisoare noaptea trecuta, nimeni nu va mai puici da vina pe el pentru o asemenea grozavie. Douazeci de minute mai trziu, Ray Beckwith statea tmplt una cu sotia sa n mijlocul cabanei lui Jake. Privirea lui se nun neca din ce n ce mai tare, pe masura ce studia ciudatele simboluri nsngerate care patau peretii. -Am senzatia c azi-noapte a fost cineva aici si a fcut niste ritualuri voodoo, din alea deale lui Jake. Corinne ncuviinta din cap. Primul gnd care-i venise n minte cnd Ray i spusese despre moartea negrului fusese ca cineva ntorsese magia lui Jake mpotriva lui. Desi Corinne nu credea n voodoo mai mult dect n orice alta religie, stia totusi c o persoana asupra careia se aruncase o vraja voodoo avea toate sansele sa se mbolnaveasca si chiar sa moara. Puterea sugestiei: daca totusi credeai ca poti sa fii omort de vraji, atunci chiar puteai sa mori. Si daca cineva i sugerase lui Jake ce fel de ritual urma sa faca mpotriva lui, atunci... Corinne aproape c-1 vedea pe Jake, asteptndu-si ceasul n celula, simtind cum l nvaluie puterea magiei negre. Propria credinta era suficienta pentru a-1 detemiina sa se spnzure. Dar, n timp ce cerceta pentagramele si simbolurile de pe perete, privirea ei parea sa tot fie atrasa de o cruce a carei latura orizontala era mult mai jos dect ar fi trebuit. O cruce crestina, rasturnata? -Dac-or fi fost satanisti? ntreba ea. Ray Beckwith suspina dezaprobator. -Acum ncepi sa semeni cu parintele MacNeill. Mai urmeaza sa dai vina pe familia Conway, asa cum a facut el ieri la cimitir. Se ndrepta spre usa. - Unde pleci? Nici macar n-ai cercetat cabana cum trebuie. -Sa iau cinele, raspunse Beckwith. Poate el ne va duce exact la cei care au fost azinoapte aici. Dulaul nu obiecta cnd Beckwith i nlocui lantul cu o lesa puternica de piele pe care o tinea ntotdeauna n portbagajul masinii. Dar, cnd ncerca s-1 bage n cabana, cinele se mpotrivi, trgnd de lesa ct putea el de tare, n timp ce Ray se chinuia sa-1 mpinga pe usa din fata. Cnd vzu ca ofiterul continua sa-1 forteze, Lucky mri si se repezi sa-1 muste. -Isuse! Ray si retrase brusc mna tocmai la timp si privi spre cine. Ce naiba are? ntreba

el. Doar a mai intrat aici de un milion de ori. -Ei bine, e clar ca acum nu are de gnd sa intre si nici pe mine n-a vrut sa ma lase ceva mai devreme, i spuse Corinne. ntrebarea e ce vrea sa nsemne asta!? Beckwith se uita la ea, mnios. -nseamna ca Jake a avut un cine tmpit si nabadaios, care nu-i bun de nimic, asta nseamna. -Sau ca, indiferent de ce s-a ntmplat aici azi-noapte, chestia 1-a speriat att de tare, ca nici macar nu vrea sa se mai apropie de cabana, zise Corinne. Pusera cinele la loc n lant si se ntoarsera n cabana. In timp ce Corinne l supraveghea, sotul ei repeta investigatia pe care o mai facuse cu o dup-amiaza n urma. Peste doua minute, scoase la lumina capul taiat al lui Scout. -Oh, Doamne, sopti el. Uit-te la asta! Desi stomacul ameninta sa o lase, Corinne se forta sa priveasca obiectul nfiorator din

minile sotului ei. -Stiu al cui este cinele, adauga ea ncet. i apartine lui Jared Conway. 34 Dimineata nu reusi sa risipeasca teroarea pe care Kim o simtise noaptea trecuta. Cndcobor scarile, un fior de panica nca i mai strabatea corpul. Desi imensul hol de la intrarearai a exact ca ieri, acum i dadea un sentiment de rau augur, chiar si asa, luminat derazele diminetii. Se opri n capul scarilor, tremu-rnd, de parca valul de gheata simtit ncamera lui Molly, ceva mai devreme, se rspndise acum n toata casa. Cnd trecu prinsala de mese pentru a ajunge la bucatarie, se opri sa arunce o privire spre fresca pe caremama ei o picta pe peretele opus ferestrei. Usile franceze, perfect executate, terasafalsa, chiar si balustrada, aratau exact ca ieri, dar acum, cnd soarele invada camera cu stralucirea lui, prea ca mama ei mai desenase ceva n gradina din spatele terasei. Kimstudie pictura cteva minute bune nainte sa-si dea seama ce se modificase. Gradina parea sa moara. Florile care pn mai ieri erau proaspete si pline de viata ara tau ofilite n dimineata asta, iar verdele copacilor nu mai era atu de viu, de parca frunzisul ncepuse cumva sarugineasca. Dar de ce ar fi facut mama asa ceva?" Kim se apropie de perete, sa vadadaca nu fusese aplicata pe deasupra o vopsea, ilar fiecare frunza capatase ntr-un fel saualtul o tenta usor bolnavicioasa 398 John Saul Fresca, aceeasi care cu o zi n urma daduse ncaperii un aer vesel si stralucitor, transmitea acum un sentiment sumbra. Kim se ntoarse. Cnd mpinse usa de la bucatarie, se pregati instinctiv pentru saltul entuziast cu care oobisnuise Scout n fiecare dimineata. Dar, ntr-o fractiune de secunda si aminti ca Scout nu mai era acasa, iar senzatia ciudata si neobisnuita care o cuprinsese pe scari seintensifica. Se ndrepta spre aragaz si puse la fiert un ibric cu apa, dupa care iesi pe usadin spate si ncepu sa-1 strige pe Scout. Asteptnd raspunsul cinelui, trase adnc n pieptaerul diminetii si simti cum o parte din ncordarea ei se mai diminueaza, l mai striga peScout de trei ori, dar, cnd vazu ca nu apare, intra napoi n casa. n bucatarie i gasi pe tatal ei si pe Jared, stnd n picioare lnga bufet, cu spatele ntors laea. Imaginea celor doua siluete nfasurate n robe i reveni n minte, iar cnd tatal ei serasuci nspre ea, o alta amintire o coplesi. Expresia pe care o vazuse n ochii lor - urateribila. Halucinatia ngrozitoare disparu ntr-o clipita, cnd si dadu seama ca robele cu glugi" dincosmarul ei nu erau altceva dect halatele de baie purtate de cei doi zilnic. - Unde-i mama? ntreba ea. -I-am spus ca poate sa mai doarma n dimineata asta, spuse tatal ei. Schimbase oare tatal ei o privire cu Jared? Nu era sigura. si lasa capul ntr-o parte, ncruntndu-se nedumerita: -S-a ntmplat ceva? Ceva ce eu nu stiu? De data asta era convinsa ca Jared si privise complice tatal. Apoi i zmbi. Dar nu era zmbetul prietenos de pe vremea cnd erau apropiati. n dimineata asta Jared i zmbise rautacios. -Acum esti si tu paranoica? ntreba el. Kim simti cum se nroseste. MNA DREAPTA A DIAVOLULUI |Ofl -Nu snt paranoica deloc, raspunse ea, putin precipitat! Eu... nu stiu. Ceva nsa nu e n

regula. -Mie mi se pare ca asta-i paranoia, nu-i asa, tata? Kim se mfurie la culme., JDe cnd Jared si tata au devenii asa de buni prieteni? Mai ales c se presupune ca aseara Jared I ncasat o portie zdravana de chelfaneal!" -Mai bine ma duc sus s-o iau pe Molly, spuse ea, dorin du-si brusc sa plece din bucatarie. -Si ea doarme, spuse Ted ncet, pe un ton care o opri brusc pe Kim. Se ntoarse ca sa se uite la el. Privirile li se ntlnira. -Mai bine te-ai pregati pentru scoala, Kim, zise el calm. Daca nu te grabesti, o sa ntrzii. Continua sa o priveasca lung, dupa care i zmbi. Bine? Kim dadu din cap fara sa scoata o vorba, apoi parasi bucataria, n timp ce urca scarile ca sa se mbrace, trai senzatia vaga ca trebuia sa mai faca ceva nainte de a ntelege ca este prea trziu si ca, daca nu se grabeste, va ntrzia la prima ora. Se mbraca, ncercnd

totusi s-si aminteasca ce mai avea de facut, dar, dupa ce se pieptana si-si aranja ghiozdanul, ajunse la concluzia c, probabil, nu era ceva foarte important si c putea sa mai astepte. De-abia cnd ajunsese la o strada distanta de casa si aminti de Molly si de cosmarul pe care-1 avusese noaptea trecuta. Se ntreba daca nu ar trebui sa se ntoarca acasa. Doar ca sa ma asigur. Dar, daca va proceda asa, va ntrzia la prima ora. Si, n plus, cosmarul de azi-noapte a fost doar un cosmar. Nu-i asa?" Cele doua masini traser n fata casei familiei Conway a ambii soferi coborra. Dar cnd Corinne Beckwith se lua dupa Ray, care se ndrepta deja spre veranda, sotul ei ridica o mna n sus, de parca ar fi dirijat circulatia. -Sa stii ca asta nu e vreun comitet din care trebuie sa faci si tu parte, i reaminti el lui Corinne. Cred ca o sa ma descurc si singur de data asta, bine? Femeia se uita la Ray. -Daca nu m-as fi dus acasa la Jake n dimineata asta sa am grija de cinele lui, atunci... ncepu ea. Dar se opri brusc, pentru ca n aer plutea ceva ciudat. Casa i transmitea un sentiment ciudat, care o determina sa nu-si mai doreasca sa intre acolo, la urma urmei. E din cauza luminii care cade ciudat", se gndi ea, aruncnd o privire spre umbrele care ntunecau veranda. Dar nu, nu era lumina; ntreaga cladire parea nvaluita ntr-o mantie ntunecata; de parca ar fi ascuns, cu mare greutate, primejdii necunoscute pe care nu le mai putea cuprinde. De ce naiba ar vrea cineva sa locuiasca aici?" se ntreba Corinne n timp ce-si lasa sotul s-si continue singur drumul, fara sa se mai certe cu el. Dintr-un motiv sau altul, casa Conway i dadea fiori astazi. Ray Beckwith apasa pe sonerie si de dincolo de usa grea razbatu sunetul nabusit al melodiei. Se lasa cnd pe un picior, cnd pe altul, asteptnd sa-i deschida cineva. Pentru ca nervozitatea care-1 stapnea nca de cnd coborise din masina se accentua, si spuse pentru a nu stiu cta oara ca se afla aici n calitate oficiala; n-avea nici un sens sa se simta agitat. Si totusi, n mod inexplicabil, asa se simtea. Pn acum nu avusese nici o experienta proasta cu Ted Conway. Sigur, tipul si cam iesise putin din fire ieri, dar avea toate motivele sa se comporte astfel, dupa ce parintele MacNeill i acuzase, practic, fiul de profanarea mormntului unchiului sau. Iar dupa ce trecuse pe la Jake Cumberland, i se paruse i luai fireasca atitudinea lui, desi nca mai avea unele dubii. Anim Jake era mort, iar daca sotia lui avea dreptate si capul gatii M dovedea c-i apartine cinelui lui Jared... Gndurile i fura ntrerupte cnd usa de la intrare se deschill si Ted Conway aparu n prag. O secunda Ray avu senzatia ol Ted Conway nu-1 recunoaste, dar apoi barbatul zmbi. Un zmbet care-i lumina chipul si care reusi sa alunge teama lui Beckwith. - Salut, Ray, ce s-a ntmplat? ntreba el. Apoi o vazu pe Corinne care astepta pe trotuar. -Sa presupun ca prezenta presei indica faptul ca nu e doar o vizita de curtoazie? Nu-mi spune ca parintele MacNeill v-a convins si pe voi ca Jared a facut nu stiu ce! i servi un zmbet si mai stralucitor, dupa care i facu cu ochiul, ca si cnd ei doi ar fi

mpartit un secret. -Sau e vorba de mine? Te rog, nu-mi spune ca deja cineva a ntocmit o lista cu legile pe care le-am ncalcat. Sa stii ca n-tun deschis nca hotelul! De-abia peste cteva luni. -Cred ca e ceva mai serios dect asta. Azi-noapte s-a ntmplat ceva la Jake Cumberland acasa. i povesti lui Ted toata tarasenia si ce gasisera el si Corinne n cufarul lui Jake. -Iar cnd Corinne mi-a spus ca aveti un cine exact la fel, m-am gndit sa trec pe aici sa discut cu tine. Ted Conway l privi grav pe ofiter. -Vasazica, tu crezi ca Jared si-a luat cinele, 1-a dus la cabana lui Jake si 1-a omort. Dadu din cap cu tristete. Esti sigur ca n-ai stat de vorba cu parintele MacNeill? Este exact genul de baliverne pe care le-ar scorni el. Vocea i se aspri. Dar n-are sens, nu-iasa? Se ncrunta si mai tare. Asta, exceptnd faptul ca SCOUI lipseste. Jared i-a dat drumul pe-afara cnd s

a ntors acasa, dai pna acum nu s-a ntors. Ridica din umeri neajutorat. Noi am presupus ca pe-aici pe undeva trebuie sa fie vreo catea n calduri si stii si tu cum snt cinii. Imediat ce i adulmeca mirosul, nu-i chip sa-i opresti, nu? Ray Beckwith dadu din cap: -n nici un caz, ncuviinta si Ray. Uneori snt mai rai dect motanii. Scoase o mica agenda din buzunarul de la geaca. Asadar, zici ca Jared i-a dat drumul afara? -Asa e, raspunse Ted. De fapt, am fost si eu cu el. Eram amndoi n bucatarie. n clipa n care Jared a deschis usa din spate, Scout a zbughit-o ca din pusca. -Si baiatul tau? A mai iesit dupa aceea pe-afara? Ted dadu din cap ca nu. -Era deja destul de trziu si astazi trebuia sa se duca la scoala. n plus, nici nu se simtea prea bine - s-a dus direct n pat dupa ce am ncercat sa aducem cinele napoi. n dimineata asta s-a trezit putin racit, asa ca am decis sa-1 tinem acasa. Dar uite ce-ti propun eu... ce-ar fi sa-ti dea un telefon imediat ce se simte mai ntremat? Apoi poti sa vii si sa-i pui ce ntrebari doresti. Ray Beckwith nchise agenda si o baga la loc n buzunar. -Nu cred ca va fi necesar, spuse el. Mi se pare ca mi-ai zis tot ce aveam nevoie sa stiu. Probabil ca cineva a dat peste cine si 1-a dus acasa la Jake. L-a folosit ntr-un soi de ritual voodoo. Cred ca cineva are ce are cu Jake... -Sau cu noi, interveni Ted. E posibil ca acela care a facut asta sa fi avut un plan precis. l privi fix pe Ray Beckwith. Seriful se ncrunta, n timp ce rumega cuvintele lui Ted Conway. Apoi ntelese brusc la ce se referea celalalt. -Vrei s spui ca parintele MacNeill...? ntreba el. Ted Conway ridica din nou din umeri. - Tu singur ai spus asta, Ray, rosti el ncet. Nu eu. n timp ce Ted Conway continua s-1 priveasca iix, Ka\ < ntreba de ce o lasase pe Corinne sa-1 convingsa vina au i I .1 att de evident ca nimeni din familia Conway nu era implic.11 n actul de vandalism, ca avu senzatia ca si pierduse timpul degeaba. -Asa e, domnule Conway, mai zise el. Fiti sigur ca n-o sa mai pennit sa se mtmple astfel de lucruri. Dadu mna cu Ted si porni sa coboare treptele verandei. -Ei, bine? ntreba Corinne, curioasa. Era cinele lor? Ray dadu din cap. -Dar nici unul n-are nimic de-a face cu asta, draga mea. Cinele a fugit azi-noapte, iar baiatul era n pat, bolnav. nca mai este. Corinne si strnse buzele, banuitoare: -L-ai vazut ta? -N-a fost nevoie sa-1 vad, se rasti el. Esti maritata cu mine de suficienta vreme ca sa stii ca mi dau seama cnd cineva ma minte. Iar Ted Conway nu mintea. Corinne se mai uita nca o data spre casa. Ted Conway nca mai statea pe veranda si, cnd privirile li se ntlnira, Corinne simti cum o copleseste un val de ura. Dintr-odata, femeia nu-si mai dori dect sa plece de acolo. Ct mai departe. 35 La prima ora de curs, Kim fu prezenta mai mult fizic, pentru ca de-abia auzea ce spune soraClarence. Se uita ntruna pe fereastra, spernd sa-1 vada pe Jared traversnd piata sprescoala, dar, cnd lectia trecuse de jumatate, si dadu seama ca n-avea sa mai vina. Niciatunci nu reusi s se concentreze. Din clipa n care o vazuse pe Sandy Engstrom, simtiseca este ceva n neregula. Sandy sosise la scoala exact cnd suna clopotelul si, cnd trecupe lnga ea fara s-o bage n seama, Kim crezu ca Sandy ncearca s

mai ajunga la vestiarn scurtul timp care-i mai ramasese. Apoi, cnd prietena ei intra n clasa, dupa ce ntrziase doua minute, nu se mai aseza lngaea, asa cum obisnuia, ci se strecura ntr-una dintre bancile goale aflate n spatele salii. Sora Clarence nu spusese rumie atunci cnd Sandy intrase n ncapere si Kim se astepta ca fata safie trimisa direct la parintele Bernard. Dar dupa ce o privi sever cteva secunde, chipulsorei Clarence se umbri de ngrijorare. -Sandra? Te simti bine? Toti elevii se ntoarsera s o priveasca. Era fardata foarte strident, dar machiajulneobisnuit pentru ea nu reusea s-i ascunda paloarea tenului. -N-am nimic, sora Clarence, anunta ea pe un lori pn ivi >< I tor, care o facu pe Kim sanchida ochii lagndul ca acum Safld) va fi trimisa n biroul directorului. ntreaga clasa aproape ca-si tinea rasuflarea, n asteptam verdictului. Dar pentru prima

data de cnd o stiau ei, sora Cin rence batu n retragere. -Foarte bine, arunci, spuse ea. Dar sa stii ca nu o sa-ti mai tolerez si alta ntrziere. Tot restul orei, Kim se uita pe furis la prietena ei, dar aceasta nu o privi deloc. Cndclopotelul suna, Sandy iesise deja afara din clasa, nainte ca Kim sa apuce sa-si bagecartile n ghiozdan. Alerga dupa ea, facndu-si loc prin nghesuiala de pe coridor, spredulapuri, acolo unde altadata obisnuiau sa se ntlneasca n pauze. Dar Sandy nu era acolo. Sandy nu fusese nici la biserica ieri. Sandy nici macar nu o sunase. Iar n dimineata asta, nu-i vorbise deloc. Kim se pregatea sa se ntoarca la vestiarul ei, cnd o zari pe Sandy prin usa de sticla de la intrarea principala. Se uita la imensul ceas de pe peretele de deasupra usii si vazu ca mai are cinci minute la dispozitie, pnala urmatoarea ora. Trecnd printre elevii care se nghesuiau de colo-colo, iesi afara si cobor pe troluar. Sandy discuta aprins cu Luke Roberts. Cnd Kim se apropie de ei, cei doi adolescenti tacura. -Sandy? ntreba ea sovaielnic. Ce s-a ntmplat? Sandy se ntoarse si o privi fix. Cnd Kim se uita n ochii prl etenei ei - care pareau sa fi intrat adnc n orbite -, o vazu. Era aceeasi privire pe care o vazuse n ochii fratelui ei dc dimineata. Si pe care o vazuse si n ochii tatalui ei. Si, cnd Luke se ntoarse si el spre ea, o vazu si n ochj] Im Pulsul i-o lua brusc razna cnd o imagine rasari n mintea ei, aceeasi din cosmarul n care Sandy si Luke se tavaleau n fata ciudatului altar cu crucea rasturnata. Apoi Sandy i vorbi pe un ton furios pe care Kim nu-1 mai auzise niciodata la ea. -Lasa-ne n pace, stricata! Kim se holba practic, socata, dar chiar cnd cuvintele o lovira, o alta amintire i invada gndurile. Sandy vorbeste exact ca Jared! Exact ca Jared atunci cnd parintele MacNeill a venit ieri dup-amiaza acasa la noi!" Facu un pas spre prietena ei. Fara nici un fel de avertisment, Sandy o scuipa, aruncnd spre ea o flegma verzuie ce ncepu sa i se ntinda pe bluza. Kim privi socata pata de pe bluza, apoi, cnd Luke si Sandy izbucnira n hohote batjocoritoare de rs, se rasuci si o rupse la fuga spre scoala. Pe obraji i curgeau lacrimi de umilinta, iar elevii, care nu mai erau n numar asa de mare, i facura loc sa treaca, uimiti, n timp ce ea se repezi sa intre n toaleta pentru fete. Lasa ghiozdanul pe podea si se privi n oglinda. Fata i era la fel de palida ca a lui Sandy si cnd imaginile ncepura s i se nvalmaseasca n cap - unele dintre ele reale, altele provenind din vis, dar toate oribile -, se simti cuprinsa de teroare si de confuzie. Dadu drumul apei s curga, se spala pe fata, apoi ncerca s stearga pata de flegma de pe bluza. Sandy m-a scuipat! M-a scuipat pur si simplu! Cum putea s..." Dar nu-si mai continua gndul cnd se vazu n oglinda. Se uita n jos, spre bluza si acolo unde fusese flegma nu mai ramasese dect o gaura. O gaura cu marginile negre, de parca ar fi fost arsa.

De pe buze i iesi un scncet. Freca si mai tare bluza, de parca ar fi vrut s ndeparteze nu numai mizeria de pe material, dar si gaura nsasi. nca se mai chinuia, cnd si auzi numele: - Kimmie? Kimrnie! Tresari speriata si, cnd privi n oglinda, l vazu. Jared!" Se rasuci pe loc. Toaleta era goala; era singura. -Kimrnie! Se mai ntoarse nca o data, dar de data asta nu mai vazu nimic n oglinda. -Kimmie, ajuta-m! Vocea lui Jared avea o unda de implorare acum si si aminli cosmarul de dimineata, n care Jared se neca, iar ea ncercase sa ajunga la el, dar nu reusise. -Jared? sopti ea, dar nu se auzi dect ecoul propriului strigat. Oh, Doamne, Jared, ce se ntmpla cu noi?

O secunda mai trziu l auzi din nou strignd-o, dar acum vocea parea sa vina de dincolode usa. Lasndu-si ghiozdanul pe jos, Kim se repezi afara din toaleta. Coridorul era pustiu. Si totusi auzea vocea lui Jared, strignd-o. Urmari vocea, trecnd dintr-un coridor n altul. Apoi urca niste scari. Si aici un alt coridor. Ammtirile o copleseau din ce n ce mai tare - imaginea coridoarelor pe care alergase urmarita de o amenintare invizibila -, dar nimic nu reusea sa o mpiedice sa mearga si mai departe, calauzita de vocea tot mai stinsa a lui Jared. In sfirsit, ajunse la o usa nchisa. Se opri ca paralizata, avnd certitudinea teribila ca stie ce se gaseste n spatele ei. Catedrala ciudata, unde fusese martora attor orori! Unde chiar azi-dimineat o vazuse pe micuta Molly (intuita cu capul n jos pe crucea din fata altarului, cu flacarile lumi narilor care aruncau umbre miscatoare pe chipul ei ngrozit. Apoi, n nvalmaseala aceea de gnduri, auzi din nou vocea lui Jared. - Kiiiiimnimmm... si lua inima-n dinti si deschise usa. Nu era catedrala. Era laboratorul de biologie, aranjat frumos, cu mesele de lucru zincate, fiecare cu propriachiuveta. Pe pereti fusesera amenajate rafturi pe care stateau toate speciile din lume, broaste sisoareci pusi n borcane, n urma disectiilor, organele unor animale mai mari, toate plutindn formol, n timp ce privea borcanele sigilate, Kim observa ca acestea erau acum plinecu snge -care ncepuse sa se reverse din ele. Iar n fiecare dintre ele fusese asezata cte o particica din trupul lui Molly. Un picior ntr-unui, celalalt, n altul. ntr-un alt borcan era o mnuta. Iar n borcanul cel mai mare plutea capul lui Molly. Ochii fetitei erau larg deschisi, iar gura ramasese strmba, ntr-un rictus de agonie. Parea s priveasca prin marea de snge fix spre Kim, povestindu-i parca toata durerea pe care o simtise n timp ce... Urlnd, cuprinsa de panica, Kim si prinse capul n mini, nemaiputnd s suporte. Dar, oriunde se ntorcea, descoperea alte borcane si alte borcane, si din interiorul fiecaruia Molly o privea ngrozita. Kim continua s tipe si cnd mintea ei nu mai reusi sa ndure imaginile care o nconjurau, cazu pe podea, plngnd n hohote si gemnd. - Nu, implora ea. Oh, nu... te rog, nu... 36 Janet se trezi ncet, bucurndu-se de lumina soarelui ce patrundea prin fereastra si deamintirea noptii petrecute n bratele sotului ei. Fusese exact ca n luna lor de miere, nainte ca patima betiei sa le ntunece viata. Ciudat cum de lasase timpul sa treaca pelng ei fara sa nteleaga amndoi care era, de fapt, problema. Dar acum, ca totul seterminase - iar Ted Conway de care se ndragostise revenise n viata ei -, putea sa vadaexact cum se ntmplase totul, cum l lasase pe Ted alcoolicul sa le strice mariajul. Ideeaera ca nu suferise niciodata att de mult ntr-o singura zi, nct sa fie nevoita sa accepterealitatea cruda. Nu pna . n noaptea aceea cnd Ted bause ntruna dup cearta lor, pentru ca, n cele din urma, sa realizeze ca Janet urma s-1 paraseasca.

Se ntinse lasciv, simtind nca, pe trup, minile lui Ted, gura lui pe a ei si puterea luiposesiva si dulce n timp ce faceau di a goste. Se scutura din reverie cnd auzi dangatulnfundat al pen-dulei din sufragerie. Cnd batu de sapte, arunca cearsaful ntr-o parte daca nu se grabea, n-o sa mai aiba timp sa pregateasca micul dejun pentru Kim si Jared. Ceasul mai batu de doua ori. Noua?" N-avea cum sa fie noua - nu dormea niciodata mai trziu de sapte si de cele mai multe orise trezea chiar la sase. Arunca o privire spre ceasul de pe noptiera si vazu ntr-adevar ctde mult dormise. De ce nu o trezise nimeni? De ce... Apoi raspunsul i veni brusc n cap. Ted stia ct de obosita si de ngrijorata fusese pentruJared. Chiar si dupa ce facusera dragoste, ramasese treaza, pna cnd Ted o determinases vorbeasca. Fusese dificil era att de obisnuita s-si rezolve singura problemele, nctuitase cum e sa le discute mpreuna cu Ted -, dar el reusise sa o faca sa-si descarcesufletul si chiar accepta ideea ei ca Jared nu era, pur si simplu, n perioada de crestere si

ca ceva mai grav se ntmpla cu el. De-abia dupa ce i promisese ca se vor ocupa mpreuna de acest aspect adormise. n bratele lui, simtindu-se n siguranta, linistita si iubita. Iar n dimineata asta el se hotrse, evident, sa o lase s mai doarma si s aiba singur grija de copii. si puse pe ea un halat subtire de casa si se ndrepta spre dormitorul lui Molly, astep-tndu-se sa o gaseasca pe micuta jucndu-se n patutul ei. Dar Molly nu era acolo, iar asternuturile fusesera aranjate frumos, exact asa cum facea ea. Oftnd multumita, iesi pe palier. Imediat simti ca nu este n regula ceva. Se uita n jos, spre holul de la intrare, apoi se opri n capul scarilor. Oare sa fie lumina de vina?" Privi n sus, spre luminatorul din tavan, dar acesta arata la fel ca n ziua n care l curatase Ted. Se uita nca o data n jos si si dadu seama ca totusi plutea ceva ciudat n casa, ca si cnd un soi de abur acoperea totul n jur. Janet clipi repede de cteva ori, se freca la ochi, dar aburul nu disparu. Apoi, cnd ncepu sa coboare scarile, l simti. Un fior rece o patrunse pna n maduva oaselor, de parca s-ar fi trezit brusc n mijlocul iernii. Dar noaptea fusese suficient de calda ca sa lase ferestrele deschise si le fusese de ajuns o singura patura subtire. La un moment dat chiar probabil I tnd soarele invadase camera cu razele lui calduroase -, se dezvelise, mpingnd-o cit colo. Si totusi, pe masura ce cobora scarile, .-ml devenea tot mai rece, iar cnd pasi pe palierul de la primul etaj, ncepu sa tremure. Se opri n capul urmatorului sir de trepte. Aburul se lacusc si mai gros acum, dar, desi nu mirosea a nimic, aerul era greu de respirat. O fi vreo substanta?" Aha, fara ndoiala asta trebuia sa fie - probabil ca Ted vopsea sau curata niste obiecte, ori... Molly! Unde e Molly? Daca inspira vaporii astia..." Janet cobor scarile n goana, trecnd prin sala de mese si n-dreptndu-se spre bucatarie. Apoi surprinse o schimbare cu coada ochiului si ntorendu-se, privi fresca la care lucrase cu o seara n urma. Ornamentele de marmura ale terasei pe care le pictase cu atta migala, ca sa-i dea un aspect ct mai aproape de realitate, pareau acum mbtrnite si patate. Balustrada era ciobita si lovita. Iar n spatele ei, gradina creata cu atta zel, colornd fiecare frunza si fiecare boboc cu cea mai mare grija, murise. Frunzele disparusera, lasnd n urma lor doar niste crengi si ramuri golase. Pna si lumina argintie a lunii se topise, iar cerul era colorat n verde-nchis, de parca anunta sosirea unei furtuni puternice. ,J5 imposibil!" se gndi ea. Nimeni nu avea cum sa picteze att peste vechiul desen n doar cteva ore ct dormise ea. Asta era! Asta trebuia sa fie. Probabil ca nca mai dormea si traia un cosmar din care se va trezi ntr-un minut sau doua. Va fi n patul ei si i va lua (ttOVI secunde s si dea seama ca munca ei - cea mai buna lucrare pe care o facuse vreodata - nu fusese distrusa. Dar nu se trezi.

n schimb, fresca paru s prinda viata. Norii de pe cer se ntunecara, iar ramurile copacilor ncepura sa se miste, aplecn-du-se nainte, ntinzndu-si spre ea crengile ca niste degete scheletice. Vifurile lor se transformara n gheare si cnd una dintre ramuri pocni chiar n fata ei, Janet se ntoarse instinctiv si o lua la goana spre bucatarie. Atunci auzi un plnset nabusit, de undeva, de tare departe. Se opri ca paralizata, cu o mina pe clanta de la bucatarie, ascultnd. Se auzi din nou. Un copil? Molly?" mpinse usa si intra n bucatarie, cautnd din ochi tarcul lui Molly, care era asezat ntr-un colt, departe de aragaz. Gol! Simti ca-si pierde mintile. Masina era afara, deci Ted nu plecase nicaieri mpreuna cu Molly. Unde e fetita? Unde e el?" n garaj? Nu! Plnsetul pe care-1 auzise - iar acum avea certitudinea ca era al lui Molly - venea de undeva din interiorul casei! Se ntoarse din nou n sala de mese.

Sunetul care razbi pn la ea era acum att de stins, nct trebui sa faca eforturi uriase cas-1 perceapa. Janet si tinu rasuflarea, dorindu-si s poata cumva sa puna capt batailorinimii. ,Acolo!" Un sunet slab, ritmat, att de slab, nct nu era foarte sigura dac-1 auzea sau doar l simtea. Parea sa vina chiar din podea, trecndu-i prin picioare, strabatndu-i corpul peni iu a ajiuw in mintea ei. Pivnita! Venea din pivnita. mpinse usa care ducea la subsol si aerul fu strabatui din nun de plnsetul nabusit al copilului. Numai ca de data asta era niuli mai clar. Bjbi dupa ntrerupator. l rasuci: -Molly? Nici un raspuns. Molly! Apoi: Ted? Esti acolo, jos? Nu primi nici un raspuns, asa ca ncepu sa coboare treptele. Pe masura ce nainta, fiorul de gheata o strngea si mai tare n ghearele lui. O ceata groasa paru sa apara din neant si lumina aruncata de singurul bec se ntuneca, transformndu-se ntr-o stralucire pala. Becul dadea impresia ca e suspendat n aburul acela straniu. Cu fiecare pas facut, sunetul ritmat se auzea si mai tare, si la fel si plnsetul copilului. Nu mai avea nici un dubiu ca era vorba despre Molly. Janet ajunse, n sfrsit, la capatul scarilor, lnga usa camerei lui Jared. Ritmul pulsa n jurul ei acum, acoperindu-i bubuiturile inimii, dar nca mai percepea suspinele fetitei ei mai mici. Puse mna pe clanta si se opri, cnd o prevestire rea i coplesi sufletul. Simti nevoia stringenta sa plece din fata usii nchise, sa scape de ritmul nnebunitor al muzicii si de frigul oribil. Dar nu putea. Nu pna cnd n-o gasea pe Molly. Clanta era att de rece, nct degetele i amortira si, cnd apasa pe ea, o clipa avu senzatia ca usa este nchisa. Dar usa ceda n cele din urma. Lumina de deasupra ei se stinse brusc. Janet ngheta n ntuneric. Becul. Nu era dect un bec. Deasupra ei nu se afla nimeni; nu stinsese nimeni lumina. Totusi, peste tot n jur -pretutindeni si nicaieri -, ascuns n bezna, i putea simti prezenta. ntunericul o mpietrise n locul acela unde statea ca un gndac prins ntr-un insectar. ncerca din toate puterile sa se desprinda de acolo si sa fuga n sus pe scari, s scape de teroarea care o tinea n gheare. Apoi o auzi pe Molly tipnd. De data asta, vocea fiicei ei era plina de groaza. Intr-o secunda instinctele materne ale lui Janet iesira la suprafata. Propriile temeri disparura si si scutura de pe umeri greutatea imensa a ntunericului, mpingnd usa. Acesta se crapa putin si un licar de lumina se strecura prin deschizatura. Janet mpinse si mai tare, si usa se deschise larg. Cnd vazu ce se gseste dincolo de ea, ncremeni ca o stana de piatra, teroarea depasind

orice simtise ea vreodata. ncepu sa urle. Sa urle. Si sa urle... Cineva i striga numele de departe, dar era un sunet att de slab, nct de-abia ajungea pna la ea. Dar apoi l auzi din nou: -Kiiiiimmm -r- o ultima, singura silaba, de parca cine o striga renuntase disperat sa mai creada ca ea putea sa l auda. Strigatul se auzi si a treia oara, numai ca de data asta mai tare. -Kim? Kim! Kim, ma auzi? O mn o scutura usor. si deschise ochii si se uita n sus. Descoperi trei chipuri aplecate deasupra ei, dar trasaturile lor erau estompate de lumina care batea din spate. Apoi, cnd privirea i se limpezi, le recunoscu. Sora Clarence. Parintele Bernard. Parintele Mai NeilI Unde snt?" Mai devreme se afla ntr-un lac, neci, nul s-1 salveze pe Jared, nsa... ncerca sa se ridice, dar sora Clarence o mpinse hlnul napoi.

-Linisteste-te, Kim. Nu ncerca sa te ridici. Spune-nc doar ce s-a ntmplat. -Jared! mormai Kim. Are nevoie de mine. El este... Dar nainte sa mai adauge ceva, mintea i se limpezi si ea. -Molly, striga Kim. si duse minile la ochi, dnd din cap, de parca ar fi ncercat sa alunge amintirea celor vazute. -Au taiat-o! Au taiat-o si au pus-o n borcane, si... Izbucni n hohote de plns att de sfsietoare, nct sora Clarence o lua n brate si ncepu s-o mngie ncet pe par. -Linisteste-te, Kim. Sntem aici cu tine. Nu ti se va ntmpla nimic. Dar ncearca sa ne povestesti ce ai vazut. O nsiruire de imagini se derula rapid n mintea ei, si Kim strinse cruciulita de aur daruita de matusa Cora. -Ce este? sopti ea. Ce s-a ntmplat cu Jared? El... -Ssss, copila, o calma sora Clarence. Cu noi esti n siguranta. Tomi va fi bine. Dar Kim stia ca sora Clarence nu credea nici ea ce spunea. -Povesteste-ne, zise si parintele MacNeill. Nu-ti face griji, chiar daca o sa ti sa para ciudat. Dar trebuie sa ne spui tot. Kim se neca n momentul n care i veni iar sa plnga. -Mama spune ca snt doar cosmaruri si... Se opri din nou, amintindu-si scena ngrozitoare n care Sandy si Luke faceau dragoste n fata altarului nconjurat de luminari. - Nu pot, sopti ea. E... e... -Stiu, spuse parintele MacNeill. O atinse cu degetele pe frunte, de parca ar fi vrut s-i ofere binecuvntarea lui. -Orict ti s-ar parea de ngrozitor, povesteste-ne! Poti avea ncredere n noi. n timp ce degetele reci ale preotului continuau sa o mngie chiar deasupra sprncenelor, Kim simti cum groaza din suflet i dispare ncet-ncet. ncepu sa le povesteasca pe ndelete toate cosmarurile pe care le avusese de cnd ea si familia ei se mutasera n casa de la marginea orasului. Le relata disparitia lui Muffin, apoi a lui Scout si umilinta ndurata atunci cnd Sandy o scuipase. -Apoi, azi-dimineata, ceva mai trziu, sfrsi ea, cu vocea plina de suspine, oh, eu... eu am crezut... oh, Doamne, eu am crezut ca Jared si tatal meu au omort-o pe surioara mea! Se uita n ochii parintelui MacNeill. Eram n laboratorul de biologie si am vazut... Se opri atunci cnd un alt hohot de plns ameninta sa o nece din nou, dar continua. -Am vzut-o pe Molly. Era taiata n bucti si o pusesera n borcane si...si... Se uita nspre preot, parca implorndu-1. -Ce este, parinte? Ce se ntmpl? n loc s-i raspunda la ntrebare, parintele MacNeill i atinse mna care tinea strns cruciuhta. -De unde ai asta? ntreba el. Kim se ncrunta. -M... matusa mea mi-a dat-o, rosti ea nesigur. Matusa Cora mi-a dat-o nainte s moara. Preotul dadu din cap. -Si mai e una, nu-i asa? ntreba el. Kim scutura din cap, dar apoi si aminti scena din camera mtusii ei si ncuviinta. -Era pentru Molly, sopti ea. A luat-o mama. n acel moment parintele MacNeill i lua ambele mlnil ntr-ale sale si o privi drept n ochi. -Vreau sa te gndesti bine, spuse el. I-a pus mama luciu ciulita lui Molly? Kim dadu din cap ca nu.

-A zis ca o tine pna cnd Molly o sa mai creasca. -Dar e n casa? insista parintele MacNeill. -Da, probabil ca e n caseta cu bijuterii a mamei. -Iar acum zici ca l-ai auzit pe Jared cum te striga? nca o data Kim dadu din cap. -Dar nu era el, nu-i asa? Adica vreau sa spun ca erati dum-neavoastr cnd ncercati sa ma treziti, nu? Preotul i strnse si mai tare minile ntr-ale sale si o privi lix. -O sa-ti spun ceva, Kim. Tonul vocii lui o facu pe fata aproape sa-si piarda mintile, dar preotul continua sa o stringa si mai tare. -Trebuie sa fii puternica, mai adauga el. Poti sa faci asta? Kim ezita, dar se forta sa

raspunda ca da. -N-au fost simple cosmaruri, Kim, i spuse parintele MacNeill. Nici unul dintre ele. Tot ceai vazut - tot ce ai crezut ca ai visat - s-a ntmplat n realitate. Totul. E imposibil!" Nimic din ceea ce vedea nu putea fi adevarat. Ultimul strigat al lui Janet continua sa fie amplificat la ne-sfirsit de ncaperea imensa. Muschii i devenisera inerti si pentru o clipa, care i se paru o vesnicie, avu senzatia ca o sa se prabuseasca pe podea. Cauta confuza printre cotloanele mintii ceva, orice, care sa-i ofere un sens, o explicatiepentru scena care se desfasura n fata ochilor ei. Un cosmar?" Dar era treaza! Stia c e treaza. O halucinatie. Fara ndoiala era vorba de o halucinatie -toate schimbarile pe care leobservase, aspectul ciudat al casei, bizarele alternari de culori din fresca de pe perete nuputeau fi altceva dect niste halucinatii. ncerca sa se familiarizeze cu imaginea din fata ei. Camera lui Jared, ncperea aceea cuiz statut si pereti negri disparuse. Dar ceea ce gasise n locul ei nu avea cum s existe. Cnd usa se deschisese ncet, lumina puternica o orbi pentru cteva secunde, dar apoiprivirea i se limpezise si vazu un spatiu care se ntindea la nesfrsit, cu marginilepierzndu-se n umbre ntunecate, invadat de lumina rece care parea sa vina de peste toili dl nicaieri. Insa imaginea ce o facuse sa tipe, smulgndu i din gttltj acel urlet de oroare-, era altarul care se ntrezarea n dcpaii.insi care domina ntregul spatiu, desi pareaimposibil de atins. Oase. ntreaga ncapere era construita din oase umane mu de oase. Altarul era acoperitcu luminari aprinse, care rspndcau un miros de came arsa ce se mbiba n aerulncarcat de un imn gros. Pe altar zaceau ramasitele unei mini. O mna de om. Mna dreapta. Unghiile erau crapate, pielea atrna, iar degetul aratator parea a fi ndreptat spre ea. Stiuinstinctiv de unde provenea: din mor-mntul profanat al lui George Conway. Cndimaginea ncepu sa-i mistuie creierul, se chinui s-si ntoarca privirea n alta parte, doarpentru a da peste altceva la fel de ngrozitor. O recunoscu imediat: era una din labele dinfata ale cinelui lui Jared, era laba lui Scout. Alaturi zacea piciorul unui alt animal, dar pe acesta, din fericire, nu-1 recunoscu. Simtind ca mai are putin si i se face rau, si muta privirea de pe lucrurile acelearespingatoare, dar dadu peste o imagine si mai oribila: deasupra altarului plutea o crucerasturnata. De cruce era tintuit un corp, sustinut printr-o singura teapa ce-i patrundea prin ambelepicioare si al carui cap se balabanea n jos. nca alte doua tepuse strapungeauncheieturile de la mini, tintuindu-le astfel de cruce. n partea dreapta a corpului se casca o gaura mare din care picura snge. Snge sialtceva. O masa de viermi ce misunau erupea din rana imensa. n cele din urma, Janet privi chipul siluetei si tipetele ei umplura camera imensa, dar serasfrinsera asupra ei sub forma unor hohote de rs sarcastice. Pentru ca deasupraaltarului si recunoscuse propriile trasaturi, schimonosite de groaza, patate de sngele cei se scurgea n par. Atunci simti durerea. Picioarele si minile i se zvrcolir n agonie, iar rana plina de viermiiflamnzi o ardea cu o durere insuportabila. Simtea caldura sngelui ce izvora din rana, iarnarile i se umplura de un

miros statut, alterat. ncerca sa faca un pas napoi, cazu ngenunchi si urla din nou cnd minile nsngerate atinsera podeaua. Droguri! Asta era! Cineva o drogase. Dar nici asa n-avea sens, pentru ca si amintea totul perfect, dinmomentul n care Ted venise acasa noaptea trecuta. Facusera dragoste. Adormise nbratele lui. Se trezise binedispusa si multumita. Nu mncase nimic, nu bause nimic. Atunci cum...?" Dar n-avea sa mai apuce s-si termine ntrebarea niciodata, pentru ca nacel moment aparura doua siluete. Desi stateau cu spatele la ea, i recunoscu imediat. Sotul ei! Si fiul sau! mpreuna asezara pe altar un pachet nvelit ntr-o piele de animal.

O piele acoperita cu blana aurie. Apoi, chiar nainte de a ntelege ce este pielea aceea, simti ce se afla nfasurat n ea. -Molly! tipa ea. Ignornd durerea cumplita din mini si din picioare, Janet se repezi spre altarul grotesc. De undeva se auzi un hohot de rs ngrozitor, iar Ted si Jared se ntoarsera sa o priveasca. Ted si ndrepta un deget spre ea si Janet simti cum este strapunsa de un val att de fierbinte, de parca ar fi fost taiata cu laserul. ncerca totusi sa ajunga la altar, ntinzndu ni inimile, strignd numele fetitei ei mai mici: - Molly... Molly... Molly... Molly... Rsul batjocoritor i rasuna din nou n urechi si simti fulgerul dureros al fortei invizibile, care venea din mna lui Ted. Apoi, cnd mai avea doar ctiva metri pna la altar, Ted vorbi: -Opreste-o! Jared porni spre mama lui, tinnd n mna dreapta un puni nai stralucitor. 38 Parintele MacNeill o tinu pe Kim de mini si se uita adnc n ochii ei. nca se mai vedeateroarea din ei, dar acum mai aparuse si altceva: o privire drz care ncepea sa ia loculfricii. Stateau n fata casei si hotrrea fetei biruise teama paralizanta ce o coplesise nlaboratorul de biologie de la scoala. -Poti s-o faci, Kimberley, spuse el ncet. Nu uita ca matusa ta a avut dreptate. Crucea te va apara. O s vezi lucruri mult mai nspimnttoare dect ti poti tu imagina, dar, atta timp ct vei purta crucea, vei fi n siguranta. ntelegi? Kim ezita, dar apoi ncuviinta din cap. n siguranta", sopti n sinea ei. Cuvintele se transformasera ntr-un fel de rugaciune, pe care continua sa o repete, n timp ce degetele se agatau de crucea aurie de la gt: n siguranta... n siguranta... n siguranta. .." Dar daca se rupea lantul? Dar daca pierdea crucea si... - Kim... Kuimmmmm... Din nou vocea lui Jared. Acum se auzea nsa si mai ncet, de parca fratele ei s-ar fi scufundat tot mai mult n adncurile din cosmarul ei, acolo unde ea nu l putea ajunge. -Acum, sopti ea, adresndu-se att ei, ct si celor doi preoti care o nsoteau. Lsndu-i pe trotuar, fata porni catre casa. -Nu putem s-o lasam singura nauntru, spuse pai miele Bernard, n timp ce aceasta traversa peluza. Parintele MacNeill tacu pna cnd Kim urca scarile de la veranda. Chiar si de la o asemenea distanta el tot putea simti fiorul de gheata ce venea dinspre cladire, aproape ca vedea aura greoaie a raului ce plutea deasupra ei. -N-avem de ales, raspunse el n cele din urma. Nici eu, nici tu nu am suporta macar s-i calcam pragul. Nu avem puterea. Dupa ce Kimberley Conway deschise ncet usa de la intrare, intra si o nchise n urma ei, cei doi preoti ncepura sa se roage. Zgomotul usii trintite rasuna prelung si lugubru n spatiul imens al casei. Ramase perfect nemiscata. Aspectul interior se schimbase; curentul de gheata se simtea acum peste tot

si Kim era perfect constienta ca nu avea cum sa se apere mpotriva lui. Aerul devenise att de sufocant, nct era aproape imposibil de respirat, si ntreaga ei fiinta i spunea sa plece de acolo. Sa plece acum, nainte de a fi prea trziu. Dar, desi instinctul de autoaparare o mpingea sa se ntoarca, Kim se ndrepta spre scari. Un sobolan aparut din senin tsni spre ea. Kim sari speriata, tipnd ngrozita. Nu era real!" Cuvintele rasrira n mintea ei exact cnd prinse cu mna cruciulita de aur de la gLSobolanul disparu. Disparuse sau doar fugise pe usile deschise ale salii de mese?" Se mbarbata singura, cutnd sa nlature panica provocata de sobolan, si continua saurce treptele. Atmosfera devenea din ce n ce mai apasatoare si si simtea picioarelempotmoliti-iu nisipuri miscatoare. Ajunse la capatul scarilor, dar chiar cnd puse piciorul pe prima treapta, scara se umplude serpi. Erau pretutindeni, nco-lacindu-se unul ntr-altul, miscndu-si capetele si ssindamenintator nspre ea.

Kim si strinse si mai tare crucea si urca si a doua treapta. Apoi a treia. Serpii se dadura de-o parte si de alta, fcndu-i loc. Cnd ajunse pe hol, un tipat ascutit strapunse linistea casei si Kim se rasuci, dar nu vazunimic. Un alt tipat, de data asta nsa exact n spatele ei. Se ntoarse din nou, ns tot nu zari nimic. Tipatul se transforma ntr-un urlet prelung, darKim si acoperi urechile cu minile si alerga ct putu de repede la mezanin. Un momentmai trziu se opri n fata dormitorului printilor ei si cnd atinse clanta se pregatisufleteste pentru ceea ce urma sa gaseasca nauntru. Usa se deschise. Un cadavru, gol pusca, era spnzurat de candelabru, cu o funie groasa prinsa n jurulgtului. Avea gura cascata si limba i atma hidos. Ochii lipsiti de viata o fixau pe Kim. Era mamaei! Un strigat aproape inuman i rascoli pieptul, dar se abtinu; vocea dinauntru i vorbi iarasi: Nimic nu e real!" Bratul inert al mamei prinse dintr-o data viata si o acuza amenintator cu degetul: E vinata!" Cuvintele ragusite se rostogolira printre buzele livide ca o lovitura de pumnal. Lui Kim i se nmuiar genunchii si o clipa avu senzatia ca inima o sa-i sara din piept. Simtea ca e pe punctul de a face o criza de isterie. Dar undeva, n adncul sufletului, oauzi pe matusa ei soptindu-i: Te va apara. Crucea te va apara". Chi-nuindu-se din toateputerile sa ignore sentimentul coplesitor de panica, fata si lua ochii de la imagineacadavrului atrnat de candelabru si se apropie de masuta de toaleta unde se jm .< icaseta cu bijuterii. i deschise capacul si ncepu sa caut! III de-a doua cruce. Caseta eraplina cu tot felul de lanlisoaic m inele ieftine, dar nici urma de cruciulita. Dedesubtul eimai gasi un alt compartiment n care se aflau trei cutiute mici. Primi continea un sirag deperle; a doua un pandantiv din jad pe caic Kim nu-1 mai vazuse de o gramada de ani, decnd murise bunica ei. De lantisorul pandantivului era prinsa o mica eticheta, pe carebunica ei i scrisese un mesaj: Pentru Kim cnd va mplini 11 de ani". Lua bijuteria pentru o clipa, dar o puse la loc, iar apoi desfacu si cea de-a treia cutiuta. Cruciulita mult dorita sclipi n ntunericul din camera. Atunci cnd Kim o ridica, un strigat de agonie izbucni din spatele ei. Se rasuci si vazu corpul mamei ei contorsionndu-sc; minile veneau spre ea cu degete lacome, pregatite sa-i smulga crucea. -Nu! sopti Kim. Niciodata! Fantoma tipa din nou si chipul i se schimonosi de furie. si ntinse si mai tare bratele, pna cnd o atinse pe Kim cu degetele. Desi curajul parea s-o paraseasca, iar inima i batea nebuneste, Kim nu se feri. Cu un ultim urlet de neputinta, spectrul teribil al mamei disparu. Kim si nfasura cu atentie lantisorul n jurul degetelor si se ntoarse lnga usa, unde se opri si asculta. Prin lemnul greu de stejar patrundea un sunet, care i se paru cunoscut, dar nu reusi sa-si dea seama ce este exact. Deschise putin usa si instantaneu zgomotul de dincolo aproape ca o asurzi. Viespi! Erau cu milioanele, formnd un roi att de gros, nct de abil zarea celalalt capat al holului. Primul gnd care i trecu piifl minte fu sa nchida usa si sa se ascunda pna cnd roiul deinsecte va disparea. Dar realiza imediat ca nu era solutia cea mai buna, asa ca deschiseusa larg. Viespile ncepura sa roiasca n jurul ei. ncet, dar sigur, Kim porni spre scari, desi dintr-o clipa n alta se astepta sa simta cummilioanele de ace se vor nfige n trupul ei. O rupse la fuga n cele din urma, cobori scarilen graba, apoi ajunse n sala de mese. nchise usile cu putere n urma ei si brusc bzitulinsectelor nceta. ndreptndu-se catre scarile care duceau la subsol, Kim facu tot posibilul sa nu priveascafresca pictata

de mama ei, ngrozita de ceea ce ar putea vedea acum. Dar pictura iatrase privirea ca un magnet si aproape ca i se taie rasuflarea cnd descoperi scena deinfern ce se desfasura dincolo de usile franceze pictate cu atta grija de Janet. Flacarilenghitisera totul; crengile goale ale copacilor se tranformaser n limbi de foc, iar cerulera acoperit cu nori negri de fum. De-a lungul peluzei se zvrcoleau mii de oameni. Gemetele sfsietoare ale sufletelor chinuite i umplura inima de o disperare aproape

insuportabila. Simti atunci cum o cuprinde o dorinta navalnica - o nevoie stringenta de a scapa de frigulcare i patrunsese n oase chiar din clipa n care intrase n casa. Brusc, usile franceze numai erau pictate pe perete si Kim stiu ca era suficient sa treaca de ele ca sa sencalzeasca. Focurile Iadului! Facu un pas nspre ele; acestea se deschisera, parca la comanda, ntmpinnd-o. nca unpas. Si nca unul. nca unul si... Revenindu-si din atractia aceea hipnotica, Kim ntoarse spatele eternitatii n flcari sipomi spre usa care ducea la subsol. n urma ei rasuna o bufnitura si se trezi n bezna. Tinnd crucea strns n mn, cobor. Janet simti vrful pumnalului cum i atinge gtul, dai nu i macar amenintarea lui nu puteas-o opreasca. Din pacate, restul corpului nu mai raspundea la semnalele trimise decreier. Avea senzatia ca o forta nepamnteasca preluase controlul asupra ci, oblignd-o saramna pe loc si sa priveasca. Ted desfacuse pielea cinelui si acum Molly zacea goala pc altar. Fetita, posedata si ea de aceeasi forta invizibila, nu facea nici cea mai mica miscare ca sascape. Dar plngea, si Janet auzea groaza din glasul ei. Ted aseza copilul pe spate. n lumina difuza a luminarilor, copila ei scumpa arata completneajutorata. Privea ngrozita imaginea de pe cruce -imaginea lui Janet -, iar Janet erasigura ca Molly credea ca tot ceea ce vede este real. -Opreste-te, l implora ea pe Ted. Pentru numele lui Dumnezeu, Ted! Ce faci? Ted se ntoarse cu fata spre ea. Desi l recunostea, fata i era umflata, iar tenul patat. Avea corpul plin de bube si pustule si, cnd se ntoarse, roba se desfacu. Pielea lui se ncretea ntr-un mod ciudat, si Janet vzu curind si cauza acelor ncretimri: din el ncepura sa iasa mii de viermi, care cadeau pe podea, misunnd cu miile si venind lacomi spre ea. Cnd izbucni n hohote de plns, din gura sotului ei se rostogoli un ris batjocoritor si crud. Ochii lui sclipira malefic n momentul n care mna lui Jared se misca. Janet simti cum pumnalul i cresteaza pielea de pe gt. -Asteapta! porunci Ted. Jaxed nmarmuri. Cutitul se opri, dar vrful atingea n continuare carnea femeii. -Molly, rosti Ted. Mai nti Molly, si-apoi mama ta. -Nu, sopti Janet. Era un cosmar - fara ndoiala, era un cosmar!" Si totusi, desi parea absurd, Janet stia ca nu viseaza. - Oh, te rog... gemu ea cu vocea sfrsita. Jared pleca de lng ea, lasndu-i o picatura de snge pe gt. Dar Janet se afla n continuare sub lanturile foitei nevazute si nu putea face nimic s-si salveze copilul. n timp ce ea l privea disperata, Jared se apropie de altar si se apleca peste Molly, fixnd cutitul exact deasupra stomacului ei. -F-o, Jared, sopti vocea amenintatoare a lui Ted. Stii ca trebuie s-o faci. Stii ca si tu vrei asta! Serveste-ti stpnul, Jared! Serveste-1, asa cum i-am promis c-ai s-o faci! Janet exploda ntr-un strigat de mnie. -Ce, zbiera ea, ce stpn? Ce ai promis? Spune-mi ce ai facut! Ted o privi cu ochi scaparatori. -Am facut ce trebuia sa fac, scuipa el cuvintele. Exact ceea ce era necesar, pentru mine

si pentru tine. Janet l privea ncruntata, ncercnd sa nteleaga ce vrea sa spuna. Nimic din ce vedea si auzea, absolut nimic nu parea posibil. Dar n adncul sufletului ei stia ca se nsal. Stia ce facuse Ted. si vnduse sufletul. Si pe-al fiului lui, de asemenea. Nu fiul lui! Fiul lor! -Nu, tipa ea. Nu poti s-o faci! Nu-1 poti vinde pe Jared! Nu e al tau, Ted! -Asa sa fie? spuse Ted, ironic. Doar priveste-1. O sa fac exact ce i spun eu. Se ntoarse spre altar si-si ridica bratele. Janet vazu cum imaginea crucii rasturnate dispare. n l< ui ei aparu o alta viziune a raului pur, un chip cu trasaturi luate dlfl cel mai urit cosmar posibil. Ochii, adnciti n

orbite purulentei sclipeau n lumina rece. O priveau fix, intrnd n ea, scotocind In toate cotloanele sufletului ei, cutnd... ce? Slabiciunea! Ce vrei?" Desi ntrebarea nu fusese rostita cu voce (are, Janet auzi vocea terifianta - desi seducatoare n acelasi timp vorbindu-i chiar lng ureche: Poti sa le ai. Poti avea orice ti doresti". Acum imaginea ncepu sa se modifice, chipul diavolesc to-pindu-se ncet-ncet, pn cnd l zari din nou pe Ted. Dar nu era Ted cel de acum. Ci Ted asa cum fusese cu ani n urma. Dar nu, nu era nici acel Ted. Barbatul pe care l privea ea acum, asezat n fata altarului, era un Ted la care ea visase dintotdeauna. Desavrsit din toate punctele de vedere, cu trasaturi dumnezeiesti si ochi limpezi ca apa. Era un Ted ideal. Barbatul i zmbi. II auzi cum i vorbeste, mngind-o, alintnd-o. Facndu-i promisiuni. -Orice, Janet. Poti avea orice ti doresti. Viata ta poate fi exact asa cum ai visat... Vocea continua, soptindu-i, murmurndu-i, atingnd-o n adncul sufletului. -Nu, reusi ea sa ngne, dar de data asta pe un ton implorator. Dar vocea si continua cntecul de sirena, n timp ce ochii o priveau cu blndete. Janet resimti din ce n ce mai mare puterea tentatiei. -Te rog, l implora ea. Nu-mi face asta... te rog, nu face asta... Atunci nsa simti minile lui Ted pe trupul sau, degetele lui calde explorindu-i fiecare prticica, atingnd-o si mngind-o. Vintrele i se nfierbntara si curind cuvintele ei se transformara n gemete usoare de extaz. -Vrei, Janet, i susura vocea la ureche. Stiu ca si tu vrei. Orice si totul. Dar trebuie s mi te daruiesti, Janet. Primeste-m! Lasa-ma s intru n tine. Lasa-ma sa te posed. Lasam... Brusc, cutremuratoarea scena de seductie fu ntrerupta de un singur cuvnt care rasuna n catedrala imensa. -Nuuuuuuu...! Pentru o clipa, femeia nu stiu de unde aparuse sunetul, dar apoi l auzi din nou, din spatele ei. si smulse privirea de pe imaginea perfecta a lui Ted care plutea deasupra altarului si se ntoarse. O vazu pe fiica ei cea mare venind spre ea. Kim era de o paloare cadaverica, iar n ochi i se putea citi groaza. Cu mna dreapta si tinea strins crucea de aur. Mergea cu mna stinga ntinsa nainte si Janet observa ca dintre degetele ei atrna un alt lantisor cu cruce. Cnd Kim se apropie, Janet se ntinse sa ia crucea, dar Kim trecu pe lng ea, privind fix... ... Imaginea de deasupra altarului! Expresia de pe chipul ei spunea clar cui avea sa-i ofere Kim crucea, fiintei oribile ce plutea peste luminarile aprinse. Atunci, viziunea acelui Ted perfect se transforma n altceva. Ochii i erau plini de ura. Tenul fin doar cu o secunda n urma se nrosi si se acoperi cu solzi, iar buzele pline se subtiara si se ntarira pn cnd Janet si dadu seama ca se uita la botul unei reptile. Gura se deschise si dinauntru tsni un sarpe cu doua capete, care ssia si si arata coltii plini de venin. Scncind de groaza, Janet se feri de monstruoasa aratare.

nsa Kim continua sa se apropie de el ncet. Jared si Ted se aflau acum amndoi n fata altarului, protejlti de imaginea grotesc aparuta deasupra lor. Pumnalul vihi | iu mna dreapta a lui Jared, la doar ctiva centimetri de pieptul g< <\ al lui Molly, si cnd Kim veni si mai aproape, vocea lui Ted rasuna n ntreaga ncapere. -F-o, porunci el nca o data. Fa-o acum! Jared si misca mna si cutitul atinse pielea lui Molly. -FA-O! urla Ted. mplineste sacrificiul! Nu este real!" Kim si repeta cuvintele n gnd, ndreptndu-se spre altar, ncerca sa nu priveasca fiinta nfricosatoare de deasupra, con-centrndu-se ca picioarele ei sa asculte de vointa mintii ei, nu de puterea spaimei. Nu este real" si spuse nca o data. Dar acum stia ca totul este real, ca ceea ce vedea era chiar sursa raului si nu o simpla nchipuire trimisa de pe trmurile celelalte ca s-o sperie.

Auzea n continuare vocea fratelui ei strignd-o, dar acum era si mai slaba. Distantascazuse suficient nct sa-i poata simti gndurile si, daca mai ntrzia mult, Jared avea sase supuna total parintelui sau. Si atunci ar fi fost prea trziu. Serpii gemeni se ntinsera spre ea, aratndu-si coltii si fixnd-o cu niste fante sclipitoare nloc de ochi, dar cnd ridica micul talisman n fata lor, batura n retragere, ssind furiosi siscuipnd. Se apropie si mai mult si, de data asta, ntregul chip al demonului urla mfuriat. n ciudazbieretelor nefiresti, Kim nainta si se opri exact n dreptul fratelui ei, care statea n fataaltarului, lumina luminarilor vazu cum vrful pumnalului statea ne-scat pe pieptul luiMolly. Fetita plngea, vrnd la mama ei. -Fa-o, blestemat s fii! auzi Kim porunca tatalui ei si vazu cum ncheieturile lui Jared se albeau pe masura ce degetele sale strngeau tot mai tare minerul cutitului. l ridica putin mai sus, pregatindu-se sa-1 nfiga n pieptul surioarei lui. Kim se repezi si puse lantul la gtul lui Jared. Crucea i cazu pe piept. n momentul n care crucea l atinse, chipul lui Jared se schimonosi de furie si ridica si mai sus pumnalul. Deschise gura si slobozi un tipat de mnie. O secunda mai trziu, cutitul se nclina, stralucind. Apoi l nfipse n pieptul lui Ted Conway. Ted se mpletici, dndu-se napoi, dupa care cazu n genunchi. Jared, care tinea n continuare pumnalul foarte strns, l scoase brusc. Ted l privi socat pe Jared, culoarea disprndu-i din obraji. Deschise gura s vorbeasca, dar Jared i vr violent cutitul direct n fata, nfigndu-1 ct mai adnc, simtind cum trece prin cerul gurii, pn n creier. Ted se rostogoli pe podea cu sngele nca glgind prin rana din piept, mort. -Ia-o pe Molly, sopti Jared cu ultimele puteri, dar Kim i auzi cuvintele abia soptite doar n mintea ei. Ia-o si pe mama. Si iesiti. Pentru numele lui Dumnezeu, iesiti odata! Kim o smulse pe Molly de pe altar, se ntoarse si o lua la fuga pe intervalul din mijloc, strignd spre Janet s-o urmeze. Un moment mai trziu, iesira n goana pe usa. Revenira n bezna de pe scari. Cosmarul ngrozitor parea sa dispara si Janet se opri brusc. -Nu... nu nteleg, balmaji ea. Ce... Dar Kim, cu Molly n brate, o mpinse n sus pe scari. -Afara! tipa ea. Jared spune ca trebuie sa iesim afara. Acum! Ceva din vocea fiicei ei i nlatura confuzia n care pluti l 0 lua pe Molly din bratele lui Kim si se repezi pe scara. TreCUXt prin sala de mese, traversara holul de la intrare si ajunsera In sfrsit pe veranda din fata. Soarele stralucea cu putere si aerul era strabatut de o adieri placuta. Janet regasi dimineata perfecta n care se trezise. 39 Parintele MacNeill nceta sa se mai roage cnd usa casei se deschise larg. Cnd o vazu pe Kim iesind pe veranda, dupa numai zece minute, era aproape sigur ca fata daduse gres. Fie nu gasise cea de-a doua cruce, fie, cel mai probabil, se pierduse cu firea. Nici macar nu lua n consideratie ce era mai rau si anume ca ea s-si fi pierdut crucea de la gt. Dar cnd o zari si pe Janet cu Molly n brate, rasufla oarecum usurat si facu un pas spre casa. Insa calcnd pe proprietatea Conway, l cuprinse din nou fiorul acela de moarte si

preotul ntelese imediat ca teribila confruntare nu se terminase. Kim, vlaguita din cauza celor traite, aproape c lesina n bratele ocrotitoare ale parintelui MacNeill. O prinse, simtindu-i bataile iuti ale inimii si tremurul corpului. -Gata, acum e bine, i spuse el. Totul o sa fie bine. n cele din urma, fata ncepu sa selinisteasca. -Unde e fratele tau? ntreba parintele. Apoi si mai precipitat. - Unde e? Kim si ridica fata nspre el - pe obraji i curgeau siroaie de lacrimi pe care nu mai puteasa si le controleze - si se uita rugator n ochii lui. -A ramas, sopti ea. Mi-a spus s plec, dar el a ramas. -Si tatal tau? Vocea i tremura si Kim se abtinu ct putu ea de mult sa nu dea drumul unui suspin sfsietor. -El... el e mort, rosti cu glas pierdut. Jared... Parintele MacNeill puse degetul aratator pe

buzele ei, oprind-o. -Nu Jared, spuse el ncet. Jared nu a facut nimic. Se uita adnc n ochii ei. -ntelegi? Acela n-a fost niciodata fratele tau. Niciodata. Janet, ajunsa la capatulputerilor, se aseza pe iarba dintretrotuar si strada. Strngnd-o pe Molly ct putea ea de tare -de parca ar fi vrut sa seasigure c nimeni nu avea s i-o mai ia din brate -, ncerca sa nteleaga ce s-a ntmplat. Dar nu era n stare. Nimic, absolut nimic nu avea vreun sens. Din discutia purtata ntrepreot si Kim reiesea c ei nu numai c stiau prin ce cosmar trecuse, dar si ntelegeaucumva semnificatia lui. si ntoarse privirea spre casa, dar n fata ochilor nu vedea dectimaginea ngrozitoare a fiului ei, a cutitului -stralucind de snge - strns cu o fortasupranaturala, care l ameninta pe Ted. Chiar deasupra lui Ted... Nu, nu Ted. Cineva - ceva diferit. Dar nu Ted. Si nu Jared." Fara ndoiala c fusese un cosmar - sigur fusese un... Aproape convinsa ca si pierde mintile, cu un ultim efori spuse. -Spune-mi, implora ea cu voce stinsa. Cineva, va rog, cineva sa-mi spuna ce se ntmpl cu mine... Parintele MacNeill ngenunche lnga ea si i puse mna protector pe dupa umeri. JOHN SAUL - Iadul, rosti el ncet. Tocmai te-ai ntors din iad, Janet. Dar casei. Stia ca batalia nu se sfirsise. Nu nca. 40 Spatiul imens din jurul lui se umplu cu ragete de furie care amenintau sa-i spargatimpanele lui Jared. Uitnd de pumnal, si acoperi instinctiv urechile cu minile pentru aopri tipetele disperate ale sufletelor condamnate si vaietele agonizante care rasunau peste tot. Cutitul, cu lama patata de sngele lui Ted Conway, picase la doar ctiva centimetridepartare de mna inerta a lui Ted. Cnd Jared se ntoarse cu spatele la altar, piciorulatinse minerul pumnalului, care se nvrti, atingnd degetele victimei. Cnd metalul atinse carnea, degetul se chirci de parca ar fi fost electrocutat. Apoi, n locsa si reia rigiditatea specifica mortilor, palma lui Ted strnse cutitul. Sngele de pe lamadisparu ca si cum ar fi fost supt de corpul njunghiat cu cteva momente mai devreme. Ted scoase un sunet ragusit si se ridica mpleticindu-se, dupa care se sprijini de altar. siprivi fiul cu o furie att de intensa, nct Jared se opri si se ntoarse cu fata spre el. Tatal lui deschise gura si Jared i putu zari rana dinauntru. Cuvintele mproscate pringaura sngerie aduceau mai degraba u un gjit, dar Jared le auzi perfect. - Nu, gfi Ted. Nu asa. ncerca sa-si ndrepte spatele si facu un pas catre fiul su. - Nu asta e sfrsitul. i ntinse o mna, implorndu-1 din priviri. mpins de o forta careia nu se simti n stare sa-i reziste, Jared se apropie de tatal su, darchiar nainte ca

degetele lor sa se atinga, din subconstient i rasari o imagine. Era noapte. Jared dormea n camera lui. Apoi se trezise, fara vreun motiv anume. O voce - vocea tatalui sau -l striga. Se ridicase din pat si pornise pe scari, trecnd prin sala de mese pna jos n pivnita. O usa. O deschise. ncaperea era necata ntr-un abur gros, dar vazu mina ntinsa a tatalui sau. -Ajuta-ma, Jared. Trebuie sa ma ajuti. Patrunse si mai adine n ceata sufocanta si apuca strins degetele reci ale celui care i era tata. In clipa n care Ted l prinsese de mina, Jared simti cum l cuprinde un sentiment de disperare adnca. Se simti pierdut, abandonat. Teama i patrunse n suflet; era ngrozit de ceea ce tatal lui era pe punctul de a savrsi, darnu-i putu rezista. Ted l conduse prin aburul misterios pna la un altar de aur, plin cu bijuterii, ce parea sa fie luminat chiar din interior. Deasupra altarului observa o cruce rasturnata, iar n fata ei ntlni imaginea raului pur. Simti cum inima i se face cit un purice. ncerca sa-si mute privirea, dar nu reusi. Ochii de

pe chipul acela oribil erau lacomi si, nainte ca tatal lui sa-i vorbeasca, Jared stiu dupa ce ///. demonul. Atunci ntelese ca e pierdut. -Esti Sul meu si primul nascut, rosti Ted. Mi te vei supune' Incapabil sa opuna chiar si cea mai slaba rezistenta, Jiuvil continua sa fixeze chipul diavolului. -Ti-1 daruiesc pe fiul meu, l auzi pe tatal lui spunnd. Demonul zmbi, si Jared auzi o alta voce, care parea sa vina de pretutindeni si de nicaieri. i patrunse pna n cele mai ascunse coifuri ale sufletului si baiatul l asculta. Nu avea de ales. -mi apartii, Jared, sopti vocea. Tatal tau mi te-a daruit, si acum esti al meu. Jared dadu din cap. -Ma vei servi pe mine si numai pe mine. mi vei construi o catedrala si i vei aduce si pe altii. Ma vei hrani. Mi te vei nchina, mi vei distruge dusmanii. Vocea continua sa-i sopteasca, dndu-i amanunte despre raul n care va trai, despre sacrificiile pe care le va face. Apoi, nainte ca zorile sa-si faca aparitia, se ntorsese n camera lui, n patul lui si adormise. Cnd se trezise din nou, stia ca nu fusese un vis si n ziua aceea coborse pentru prima data la subsol, acolo de unde avea sa porneasca totul. ncepu sa faca exact ceea ce i poruncise vocea diavolului. Incapabil sa reziste, o strigase pe Kim, implornd-o sa-1 ajute, si de mai multe ori aceasta venise. Ea vazuse ce se ntmpla, vazuse ce facea, dar nu ntelesese, nu-1 ajutase. Pna astazi. Cnd mna lui Jared mai avea doar ctiva centimetri pna la mina lui Ted, baiatul si-o retrase brusc, si, n loc sa i se alature tatalui sau pe drumul pierzaniei, strnse cu putere crucea de aur pe care sora lui i-o pusese la gt. si simti sufletul revenind, iar rceala si singuratatea n care traise pna atunci ncepura sa se topeasca. Pe masura ce rul i parasea trupul, urletele care umpleau catedrala sporeau n intensitate. De data asta nu mai erau strigatele sufletelor condamnate pe veci n iad. Diavolul nsusi ragea furios ca victima i scapa printre degete. Jared arunca o ultima privire viziunii sinistre care plutea deasupra altarului, apoi se ntoarse spre tatal sau. -M-ai daruit lui, spuse el ncet. Ti-ai oferit propriul fiu Diavolului! Trecnd pe linga tatal su, care cazuse deja n genunchi, Jared lovi luminarile de pe altar si vocea diavolului urla cu furie: - Huuu! ntr-o secunda, flacarile se rspndira n ntreaga catedrala, iar tatal lui, sngernd si mai mult acum, se nvrtea disperat printre ele, cnd ntr-o parte, cnd n alta, ncercnd sa scape. Dar nu mai exista nici o scapare pentru el. Niciodata. Rostind o rugaciune pentru prima oara de cnd intrase n casa blestemata, Jared se ntoarse si pomi spre usa.

-Sfnta Marie, Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si n ceasulmortii noastre... -Ce crezi ca o s faca acum cu ea? o ntreba Luke Roberts pe Sandy Engstrom. Sandy ridica din umeri, indiferenta. -Din partea mea, poate s-o nchida la balamuc si s arunce cheia. Desi mai era nca o ora pna la prnz, Luke si Sandy vi-m.ni aici nca de cnd parinteleMacNeill si parintele Bernard o MO sesera pe Kim din laboratorul de biologie. Dupa cebauserl I doua sticla de Coca-Cola, hotarsera ca, daca vreuna dintre calugarite o sa se iade ei a doua zi cnd se vor duce la scoala, sa spun ca fusesera att de suparati pentruceea ce i se ntmplasc lui Kim, nct n-au mai suportat sa ramn la ore. Luke rnji rautacios. -Credeam ca Kim este cea mai buna prietena a ta. -Melissa Parker a fost cea mai buna a prietena a mea, ras-pune Sandy. Kim prea o facepe sfnta. Aplecndu-si usor capul, l privi pe Luke piezis. Ia zi, tu si Melissa ati facut-ovreodata?

Luke rse sarcastic. - Glumesti? Era la fel de proasta ca Kim. Ziceai ca are de gnd s se calugareasca, nu alta! Sandy ddu s spun ceva, dar brusc simti cum i se ia o greutate de pe inima. O povara de a carei existenta nu fusese constienta. Un moment - care trecu ct ai clipi - avu senzatia ngrozitoare c o sa vomite din nou, asa cum i se ntmpla n fiecare dimineata dup ce petrecuse noaptea aceea la Kim, dar se linist i imediat. Se scutura, clipind. Se simtea complet dezorientata. Ce facea ea la ora unsprezece dimineata n pizzerie? Sora Clarence o s-o pedepseasca sever! Iar n fata ei se gasea Luke Roberts! Luke Roberts, cu care se jurase ca nu o s mai stea de vorba niciodata. Tocmai se pregatea s plece, cnd Luke sari brusc n picioare. - Isuse! spuse el. Ce naiba caut eu aici? Parintele Bernard si parintele Mack o sa ma omoare de data asta! Fara s-si ia rmas-bun, tsni pe usa si o lua la goana spre scoala. Sandy lasa pe masa suficienti bani ca sa acopere consumatia. Se ridica de pe bancheta de piele si porni si ea spre scoala, cu mintea eliberata de tot ce i se mtmplase de cnd intrase prima data n casa Conway. Continund sa se roage, Jared Conway trecu prin sala de mese si ajunse n holul principal. Casa se zbatea nca sub raul care i acaparase fiecare coltisor si, cnd ajunse la usa de la intrare, simti cum acesta se ntindea dupa el, lacom, ntr-o ultima ncercare de a-1 trage napoi n tarmul mtunericului. Deschise usa si pasi pe veranda din fata. I se paru ca aude nca o data vocea tatalui sau strigndu-1. Dupa ce cobor treptele si pomi sa traverseze peluza nspre locul unde se aflau Janet, Kim si Molly, casa izbucni n flacari. Jared stia c flacarile nu vor putea fi stinse niciodata complet. mbrtisndu-si mama si sora geamana, privi ndelung focul, pn cnd structura casei ceda, prabusindu-se cu un zgomot asurzitor. Atunci se ntoarse cu spatele. Pentru el, n sfrsit, totul se terminase. n curnd n format de buzunar John Saul Prezenta Cnd doctorul Katharine Sundquist primeste propunerea de a lucra la un proiect arheologic n idilicul Maui, pare ca soarta i-a oferit o sansa ideala pentru ca fiul ei de 16 ani, Michael, sa-si revina dupa moartea recenta a tatalui sau. Curnd nsa se dovedeste ca paradisul este, de fapt, un adevarat infern. ntr-o aripa a laboratorului n care Katharine lucreaza, dar n care accesul este restrictionat, au loc experimente medicale terifiante. n plus, n cursul uneiscufundari n ocean, Michael si trei dintre prietenii lui snt contaminati cu o substanta carele face plmnii alergici la oxigen. Unul cte unul, baietii snt ucisi sau pur si sini piu dispar -iar cnd Michael este ultimul ramas, Katharine si da seama ca trebuie sa nfrunte teribilele secrete pentru a-si putea salva fiul. Clubul cartii ]Q

. H. BEECHER-STOWE Coliba unchiului Tom . THOMAS HARDY Departe de lumea dezlantuita . VICTOR HUGO Notre-Dame de Paris . HERMAN MELVILLE Moby Dick RAO CLASIC . SEI SHONAGON nsemnari de capati . HENRYK SIENKIEWICZ Prin foc si sabie (2 voi.) . WILLIAM THACKERAY Blciul desertaciunilor (2 voi.) . L.N. TOLSTOI Sonata Kreutzer si alte povestiri OPERE XX . HERMANN HESSE Narcis si Gura-de-Aur; Gertrude; Lupul de stepa . FRANZ KAFKA Scrieri postume si fragmente (II) . ANDR MALRAUX Antimemorii I: Oglinda limburilor; Capul de obsidian / Omul precar

si literatura . GABRIEL GARCIA MARQUEZ, Incredibila si trista poveste a candidei Erndira si a bunicii sale fara suflet . HENRY DE MONTHERLANT Fetele; Indurare pentru femei . MARIO VARGAS LLOSA Razboiul sfrsitului lumii; Conversatie la Catedrala . VIRGINIA WOOLF Spre far; Orlando . FEDERICO ANDAHAZI Secretul culorii pure . JULIN BARNES O istorie a lumii n 10 capitole si jumatate; Privind n soare . EX. DOCTOROW Labirintul apelor . MARGARET DRABBLE Drumul stralucitor . MARGUERITE DURAS Amanta engleza . JULIA KRISTEVA Samuraii . JAVIER MARAS Inima att de alba Gonzmjtio ian . ROSA MONTER Xiua inocentilor . KENZABUR E O experienta personala . ANTONIO SKRMETA Postasul lui Neruda . PHILIPPE SOLERS Steaua amantilor . JOS CARLOS SOMOZA Pestera ideilor . ROSE TREMAIN Restauratia . ENRIQUE VILA-MATAS Bartleby & Co . VIRGINIA WOOLF Jurnalul unei scriitoare SUCCESE INTERNATIONALE . DA VID BALDACCI Putere absoluta . CLIVE BARKER Cobai - Semintia Noptii . MIREILLE CALMEL Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, voi. 1) . JOHN CASE Intiul calaret al Apocalipsei; Sindromul . TOM CLANCY, Rainbow Six (2 voi.); -Ordine prezidentiale (2 voi.) . TOM CLANCY, STEVE PIECZENIK Centrul de comanda V: Echilibru de forte . JOHN LE CARRE Omul nostru din Panama; Experiment sflfl . ROBIN COOK Rfsc asumat; Tratament fatal; Rapirea; Intentii periculoase . ANTOINE B. DANIEL Printesa Soarelui; Aurul din Cuzco; Machu-Picchu, Cetatea Secreta (seria Inca, 1, 2, 3) . NELSON DeMILLE Plum Island . WILLIAM DIEHL Domnie n iad; Eureka . DANIEL EASTERMAN Al noualea Buddba . BEN ELTON Popcorn . JOSEPH FINDER Puteri exceptionale . IAN FLEMING

Doar pentru ochii tai; Operatiunea Thunderball; In Serviciul Secret al Maiestatii Sale; Spionul care m-a iubit; Traiesti numai de doua ori; Barbatul cu pistolul de aur; Caracatitasi alte povestiri (sena James Bond) . FREDERICK FORSYTH Fantoma din Manhattan; Dosarul Odessa , . JOHN GRISHAM ... Si vreme ecasa ucizi; Firma; Cazul Pelican; Campionul din Arkansas; Clientul; Mostenitorii; Maestrul; Camera mortii; Omul care aduce ploaia; Testamentul . THOMAS GIFFORD Puterea destinului; Assassini . CHUCK HOGAN ncercuirea . CHRISTIAN JACQ Nefer cel Tacut; Femeia nteleapta; Paneb cel Zelos; Locasul Adevarului (seria Piatra luminii); Arborele vietii (seria Misterele lui Osiris) UI TLM LAHAYE, JERRY B. JENKLNS Supravietuitorii; A rmata patimirilor; Nicolae (seria Supravietuitorii) U JOHN KATZENBACH

Ziua rafuielii; Omul din umbra; Razboiul lui Hart i JMERNARD KNIGHT Dincolo de liman l DEAN KOONTZ Soapte; Unicul supravietuitor . WILLIAM KOT/WINKI I E. T., extraterestrul . JOHN LESCROART Justitie exemplara . DAPHNE DU MAURIER Rebecca; Hanul Jamaica . PETER MAYLE Viata de cine . TONY PARSONS Copil si barbat; Barbat si sotie . ANNE RICE Diavolul Memnoch; Vampirul A rtnatid; Vampirul Lestat; Vampirul Vittorio; Regina damnatilor . ROBERT ROSENBERG Camera de montaj . KENNETH ROYCE Presedintele a murit . JOHN SAUL Umbra; Creatura . WILBUR SMITH Razboinicii Nilului; Magul; Ultimul papirus . NICHOLAS SPARKS Nopti n Rodanthe; Jurnalul unei iubiri . PAUL SUSSMAN Armata lui Cambyses . MICHAEL TEITELBAUM Aventurile Omului-Paianjen; Barbatii n negru II . J.R.R. TOLKIEN Silmarillion; Trilogia Stapnul Inelelor; Hobbitul . SCOTT TUROW Erori judiciarePROZA ROMNA CONTEMPORANA 1 i K A/.VAN IOAN BOANCHIS . DINU SARARU 1'ortocaliu Ciocoii noi cu bodyguardUI A NA CALINA GARAS . ALEX MIHAI STOENESCU Masca norocului Misiunea dominicana UI NICOLAE ROTARU fngerii de otel; Trilogia de lutNON-FICTIUNE U ROBERT ATKINS Noua dieta revolutionara Atkins h ARLOSCASTANEDA i .datorie la Ixtlan; nvataturile lui don Juan; Cealalta realitate, Povestiri dfspre putere9 Atltvartd despre copii t Adriarul despre mamici . CATHERINE DEVRYE Ceai fierbinte cu lamie si mior . ERNEST VOLKMAN Spionaj . SOUAD Arsa de vie ADEVARUL DESPRE... . Adevarul despre stres . Adevarul despre tatici \ RAO PENTRU TINERI . ANN BRASH A RES Pantalonii Calatori; A doua vara a Pantalonilor Calatori

. EOIN COLFER Artemis Fowl; Incidentul din Arctica . JAMES FENIMORE COOPER Ultimul mohican . NANCY FARMER Casa scorpionului . ANTHONY HOROWTTZ Stormbreaker; Academia Point Blanc (seria Alex Rider, Superspionul adolescent) . KATHERINE ROBERTS Pradarea Marii Piramide . Bolnav de dragoste . La bine si la ru . Garfield pe larg . Garfield se ngrasa . Garfield ia proportii . Garfield mai mare dect viata . Garfield ia cireasa de pe tort CADOURI DE RIS . Munca si alte ocupatii care te pot ucide

. Batrinete, haine grele seria GARFIELD, Jim Davis . Garfield - suparare mare . Garfield sta acasa . Garfield pacaleste cntarul . Garfield si pierde picioarele RAO PENTRU COPII . J.M. BARRIE Peter Pan; Peter Pan n Gradina Kensington . MICHAEL BOND Un urs pe nume Paddington; Mai multe despre Paddington; Paddington n strainatate; Paddington sare n ajutor . ROALD DAHL Matilda; Vrajitoarele; Uriasul Cel Prietenos; Charlie si Fabrica de Ciocolata . ANNA DALE Sopandu-le vrajitoarelor . LAURA HUNT Noile aventuri ale lui Stuart Little . ERICH KSTNER 35 Mai . CS. LEWIS Calatorie pe mare cu Zori de Zi"; Calul si baiatul; Printul Caspian; Jiltul de argint; Ultimabatalie . ASTRID LINDGREN Pippi Sosetica; Pippi Sosetica se mbarca . MADONNA Trandafirii Englezesti; Merele Domnului Peabody . MARIA ELBA SOTELLO PANTIN . A.A. MILNE Ursuletul Winnie-Puh; Cartierul Wtnnie-Puh . LOUIS PERGAUD Razboiul bumbilor . LYNNE REID BANKS Indianul din dulap; Indianul se ntoarce; Secretul indianului; Misterul dulapului . R.L. STEVENSON Rapit de tlhari . R.L. STINE: Seria GOOSEBUMPS Bun venit n Casa Mortilor!; Nu coborti n pivnita; Snge demonstru; Zmbeste si mori; Blestemul mumiei; Sa devenim invizibili!; Fetita care a strigat: Monstrul!" Bun venit n tabara de cosmar!; Noaptea papusii; Fantoma din vecini . P.L. TRAVERS Mary Poppins; Mary Poppins se ntoarce . KAYE UMANSKY Pongwiffy . ARIPIOARE Bufnita; Papagalul; Pinguinul . CARTI JUCARIE Leul Lester; Cius Magarus; Kami Camila; Ratusca Maruska

. CRANT! CE MAI POVESTE! Edwin, vulturul artist; Lucy si ascute clestii; Sammy, un pitonde treaba . GIZUTE CU ANTENUTE Nuta Albinuta; NicusorMelcusor; Olguta Omiduta; Rita Gargarita . STIU EU CUM! Siretul; Fermoarul; Capsa; Nasturele . POVESTI CU LIPICI" Cei trei purcelusi; Cenusareasa; Bambi; Alba-ca-Zpada; Motanul ncaltat; Frumoasa-din-Padurea-A dormita; Jack si vrejul defasole; BucleAurii; Pinocchio; Cartea Junglei; Mica Sirena; Scufita-Rosie . ENGLEZA CU LIPICI" Animale mari fi mici; A venit vacanta!; Hai la masa!; In jurul casei . MULTIPLAN Corpul omului; Sistemul solar; Mumiile egiptene; Broastele fantastice . NU STIAM C... Rechinii si schimba mereu dintii; ...unii serpi scuipa otrava; ...unele vase au aripi; ...potisari mai sus pe Luna . CARTI ILUSTRATE Ursuletul Paddington; Paddington la carnaval BIBLIOTE U ORLANDO BARONE Dialoguri Sabato-Borges U NELSON DEMILLECaderea noptii U CHARLES DICKENS

David Copperfield (2 vol.) DIDEROT Nepotul lui Rameau UI1.F SI PETROV Vitelul de aur; Douasprezece scaune i 5 l'ENDHAL /w,sm si negru; Manastirea din Parma l l N. TOLSTOI ' .vmc si alte povestiri U AI,BERT CAMUS 1 rnete; Teatru; Primul om l WILLIAM FAULKNER ' .nunul; Orasul ANDRE GIDE ' ut tele pamntului; Falsificatorii de mm /Porumbelul t iilKMANN HESSE 1 I !< mai frumoase povestiri; Jocul cu n.iiyrlc de sticla; Knulp iDemian; Lupul Uf i l'K ANZ KAFKA jttrtt.tlul; Castelul 1 IDR MALRAUX ulitia umana U MIOMAS MANN um; Marturisirile escrocului Felix otte la Weimar ' i i' 11 1. GARCA MRQUEZ i n lui Miguel Littn, clandestin '/c, A trai pentru a-tipovesti viata; . NVATAM SA DESENAM Animale de companie; Animai? iJilfaitlii De la A la Z; E usor sadvscmvi; In culori; Natura; Oameni in nit^.m-. Primii pasi . LUMEA BASMELOR (2 voi.) . BASMELE COPILARIEI Aladdin si lampa fermecata; CenustlmtSit; Cartea Junglei; Petricasi lupul; Torn Dtwffl; Frumoasa-din-Padurea-Adormita; Iepurele si broasca testoasa; . LOGICO RONDO -NVATAM JUCNDU-NE Primavara, vara, toamna si iarna - set; Coloram, mesterim si construim - set; Numaram si comparam - set; Sarbatorile copiilor; Multimi si numere; Culori si forme; Cum ne mbracam; O zi cu Ioana si Vlad; La Gradina Zoologica CA RAO Generalul n labirintul sau; Douasprezece povestiri calatoare; Incredibila si trista povestea candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet; Povestea trfelor mele triste . MARIO VARGAS LLOSA Conversatie la Catedrala . ERNESTO SBATO Eseuri (voi. 1) . JEAN-PAUL SARTRE Teatru; Cuvintele/Greata; Zidul . JOHN STEINBECK Soareci si oameni; Fructele mniei . M. BAIGENT, R. LEIGH&H. LINCOLN Sngele sfnt si Sfntul Graal . DAN BROWN ngeri si demoni; Codul lui da Vinci; Fortareata digitala; Conspiratia . CLIVE CUSSLER Aurul incasilor . JOSEPH FINDER Puteri exceptionale; Paranoia . COLIN FORBES Conspiratia;Rinocerul; Valul iu . FREDERICK FORSYTH Razbunatorul . JOHN GRISHAM Campionul din Arkansas; l hi .di/rl de Craciun; Ultimul jurat; Maestrul; Mediatorul . DEAN KOONTZ In puterea noptii . JOHN LE CARRE Prietenie absoluta . L. PICKNETT & C l'RIN< W, Misterul Templierilor; ( ompiratia Stargate . MARIO PUZO Omert . JOHN SAUL Mina dreapta a diavolului; Casa de la rascruce

. CHRISTOPHER PAOLINI Eragon . J.R.R. TOLKIEN Roverandom . MOONY WITCHER Fetita Celei de a Sasea Luni; Nina si misterul Notei a Opta . MADELEINE ALBRIGHT Doamna Secretar de Stat . VARTAN ARACHELIAN Noaptea bastarzilor . EUGEN OVIDIU CHIROVTCI Misterele istoriei . BILL CLINTON Viata mea O HILARY RODHAM CLINTON Istorie traita . VIRGIL MAGUREANU Declinul sau apoteoza puterii? . ILIE NASTASE Mr Nastase . REGINA NOOR Calea spre credinta . FARAH PAHLAVI Memorii

. DINU SARARU Trilogia taraneasca . DINU SARARU / VA. STNCULESCU Generalul Revolutiei cu piciorul n ghips . ALEX MIHAISTOENESCU Istoria loviturilor de stat n Romnia (voi.4, partea nti); Patimile sfntului Tommaso d'Aquino; Interviuri despre revolutie . MARIUS TUC Astenii de buzunar; Pamflete cu romni . OSWALD WIRTH Francmasoneria pe ntelesul adeptilor saiNOUTATI . AGATHA CHRISTIE Craciunul lui Poirot . TOM CLANCY Vnatoarea lui Octombrie Rosu . ZIZOU CORDER Biatul-Leu . KAZUO ISHIGURO Nemngiatii . P.D. JAMES Moarte n Sfintul Ordin . JOHN KATZENBACH Analistul . HENRY DE MONTHERLANT Demonul binelui . JAMES PATTERSON Primul pe lista mortii . WILBUR SMITH Festinul leilor . NICHOLAS SPARKS Nunta Clubul cartii ncepnd cu 1 iunie 2005, CLUBUL CARTII RAO are un nou regul.i ment de functionare, maimodern, mai eficient si mai adaptat nevoiloi dumneavoastra, pus la dispozitia membrilorodata cu fisa de nscrierr Pentru detalii va puteti informa din brosurile editurii noastre sau SCI i indu-ne pe adresa: CP. 2 124, Bucuresti; e-mail: club@raobooks.com sau accesnd site-urile: www.raobooks.com; www.rao.ro