BETLEEM

In dimineata zilei urmatoare mergem in orasul Betleem, cale de numai 10 km la sud de Ierusalim. O bucurie duhovniceasca de taina se odihneste in inimile noastre. Ne cheama Betleemul! Ne cheama pastorii si magii! Ne cheama ingerii sa ne invete a canta. Ne cheama Fecioara Maria, cu Pruncul Iisus in brate, sa ne invete taina ascultarii; ne cheama batranul Iosif sa ne invete a tacea si a lauda pe Hristos Domnul, Care S-a intrupat pentru mantuirea noastra. Ne cheama Pestera Betleemului sa ne invete dragostea Preasfintei Treimi si smerenia Fiului lui Dumnezeu. Betleem, Craciun, colinde, Nasterea Domnului, magi, pastori, ingeri care canta si Fecioara Maria cu Pruncul Iisus culcat in iesle, sunt cele dintai cuvinte din Sfanta Evanghelie pe care ni le-au rostit mamele noastre. Sunt cele mai sfinte cuvinte care s-au intiparit adanc in memoria si in inimile noastre. Pentru noi, romanii, care venim din tarea nemuritoarelor colinde de Craciun, cuvantul Betleem are o rezonanta cu totul sacra. El exprima mai mult decat orice alt oras din Tara Sfanta iubirea lui Dumnezeu pentru lume, smerenia Pruncului Iisus, nevinovatia pruncilor martiri si ascultarea pastorilor credinciosi, a magilor purtatori de daruri, a ingerilor din cer, a Fecioarei, a dreptului Iosif si a tuturor crestinilor. Betleemul cu toate imprejurimile lui are multe semnificatii pentru sufletul atat de sensibil al romanului. Popor pasnic, adanc legat de Hristos, de Biserica, de munti, de natura, de turmele de oi, de colinde, de flori si de cerul senin! Desi a trecut prin atatea drame in istoria sa, poporul roman a ramas tot asa de credincios, bland, linistit si plin de speranta. De aceea si Betleemul, cu pestera, cu Fecioara, cu Pruncul Iisus, cu magii, cu pastorii si ingerii care canta, au atitea semnificatii pentru sufletele noastre. Cu aceste simtaminte in inimi ne urcam in autobuzul de Betleem si pornim din Ierusalim spre Cetatea lui David. La cativa kilometri se observa in partea stanga o veche manastire ortodoxa fortificata. Este Manastirea Sfantul Ilie sau Mar Eliyas, din secolul al V-lea, intemeiata de Cuviosul Anastasie. Dupa traditie, aici ar fi poposit putin Sfantul prooroc Ilie, in drum spre Muntele Horeb. In prezent se nevoiesc trei calugari in aceasta

manastire. Putin mai inainte se vede o constructie veche din lespezi de piatra, cu bolta orientala. Este mormantul Rahilei, sotia patriarhului Iacov, care ne aminteste de cei 14.000 de prunci martiri ucisi de Irod. Iata, se vede Betleemul! Betleemul, Cetatea lui David. Betleemul, patria si locul de nastere al Domnului nostru Iisus Hristos. Betleemul care a innoit intreaga lume! Privit de departe, Betleemul cu casele sale albe, asezate in forma de amfiteatru cu fata spre rasarit, pare un buchet de flori albe, coborat din cer pe aripi de ingeri. Oraselul mltimilenar, legat atat de Vechiul cat mai ales de Noul Testament prin Nasterea Domnului si Mantuitorului lumii. Deasupra lui au cantat ingerii acea nemuritoare cantare: Slava intre cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! (Luca 2, 14). Aceasta este cel mai frumos imn al pacii, al impacarii noastre cu Dumnezeu. Este cel dintai colind cantat pe pamant! Ne uitam cu multa cucernicie spre Betleem. Este asezat pe coline domoale de piatra. Icicolo se inalta turle de biserici, chiparosi, maslini, eucalipti si multe flori. De jur-imprejur se intind campuri cultivate, gradini cu vita-de-vie, portocali si lamai. Dincolo de Betleem, spre sud-est, se vad culmile de culoare gri-roscata ale muntilor Galaadului si Moabului. Pe varfurile lor nici un fel de verdeata, nici o locuinta omeneasca. Dupa aceste coline pustii se vede depresiunea Marii Moarte. Intram in Betleem. Un oras mic si destul de curat ce numara pana la 30.000 de locuitori, dintre care majoritatea sunt arabi. Intrebam de Biserica Nasterii lui Hristos. Atat pestera in care S-a nascut Domnul, cat si biserica inaltata deasupra ei, se afla in partea de rasarit a orasului. Biserica Nasterii Domnului Suntem in fata marii Biserici a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Este cea mai veche si mai originala biserica crestina din Tara Sfanta. In fata ei se afla un loc liber, ca un fel de piata, pavata cu dale de piatra. In partea dreapta se inalta biserica armeana. In partea stanga, spre nord, se ridica o cladire mare a calugarilor franciscani, un fel de hotel pentru pelerini, cu chilii pentru calugari si o biserica inchinata Sfintei Ecaterina. Iar drept inainte, spre rasarit, se vede marea Biserica a Nasterii Domnului, din veacurile IV-VI, ridicata deasupra Sfintei Pesteri. Intrarea se face pe o usa foarte joasa si ingusta, dinspre apus. Facem trei inchinaciuni fata usii, ne plecam si intram. Prima incapere este un fel de

pridvor larg, numit atrium. Apoi a doua incapere tot asa de mica si iata-ne in marea Biserica a Nasterii lui Hristos! Slava Tie, Mantuitorule, ca ne-ai invrednicit in viata aceasta pamanteasca sa calcam cu picioarele noastre pacatoase pe acest loc asa de sfant, unde s-a lucrat taina mantuirii neamului omenesc! Slava Tie, Mantuitorule, ca ne-ai binecuvantat sa ajungem si aici la Betleeem. Invredniceste-ne sa ne inchinam si in pestera in care Te-ai nascut! Privim cu evlavie interiorul bisericii. Este cu totul divin si maret, pe masura credintei marilor imparati bizantini. In total, lungimea bisericii este de 60 metri si latimea de 30. Prima biserica a fost construita, aici, de Sfanta Imparateasa Elena, in anul 326. Dupa doua secole, in anul 531, marele imparat Iustinian a modificat si infrumusetat aceasta biserica, pastrand in cea mai mare parte primul lacas. Biserica zidita de Sfanta Elena se compunea dintr-un atrium (pronaos), un naos, compus din cinci nave logitudinale sprijinite pe stalpi de marmura, si altarul poligonal, ridicat chiar deaspura Sfintei Pesteri. Pardoseala era impodobita cu mozaicuri de mare calitate artistica, cu motive florale crestine. Imparatul Iustinian a impartit atriumul in doua incaperi: pridvor si nartex (pronaos), ambele destul de mici. Naosul propriu-zis este cel din anul 326, lung de peste 40 de metri, format din cinci nave longitudinale, dupa vechiul tip bazilical. Navele laterale se sprijina pe patru randuri de coloane de marmura rosie, in numar de 44 cate 11 coloane in fiecare rand. La jumatatea naosului se urca cateva trepte si se ajunge in fata Sfantului Altar. Tot Iustinian cel Mare a transformat vechiul altar poligonal intr-un altar cu trei abside. Absida centrala este altarul propriu zis al ortodocsilor. Absida din dreapta este prevazuta cu un al doilea altar ortodox, mai mic. Iar absida din stanga are un altar care apartine Bisericii Armene. Din ambele abside se coboara pe trepte in pestera. Peste mozaicul primei biserici, Iustinian a pus dale mari de marmura, iar peretii i-a impodobit cu mozaicuri de rara frumusete. In sapaturile din ultimele decenii s-au descoperit portiuni mari din mozaicul bisericii zidita de Sfanta Elena, pe care le-am admirat si noi. In timpul marii invazii a persilor din anul 614, condusa de Hosroe, au fost distruse definitiv in Palestina sute de biserici crestine de cea mai mare importanta. Numai biserica din Betleem a scapat din mainile lor. Caci, vazand pictati pe pereti pe cei trei magi in haine persane si ascultand rugamintile calugarilor slujitori, au renuntat s-o mai

distruga. Pe vremea primei cruciade (1096-1099), Biserica Nasterii Domnului a fost luata de la ortodocsi si data in mainile catolicilor impreuna cu Sfanta Pestera. Aceasta nedreptate a durat secole de-a randul. Dar in anul 1757 Biserica Sfintei Elena si a lui Iustinian a fost data din nou in posesia ortodocsilor. Tot atunci catolicii au fost indepartati si din Sfanta Pestera, pe care o ocupasera in mod silnic. Dupa aceasta data, catolicii si-au construit o alta biserica in partea de nord, alaturi de marea catedrala ortodoxa. In prezent Biserica Nasterii Domnului se prezinta tot atat de mareata si impunatoare ca acum 1600 de ani, fiind bine restaurata, intretinuta curat si impodobita ca o mireasa. Interiorul pastreaza mireasma binecuvantata a primelor veacuri crestine. Admiram mozaicurile milenare, catapeteasma sculptata si aurita, policandrele si candelele, in numar de 54, care atarna de tavane. Admiram bolta bisericii care este lucrata artistic in lemn, dupa vechiul stil bazilical. Ne inchinam cu evlavie in Sfantul Altar si la icoane, pe care le-au sarutat atatea generatii de credinciosi si pelerini din toata lumea. Slava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, pentru acest dumnezeiesc altar, unde Te-ai nascut din Fecioara Maria pentru a noastra mantuire! Slava Tie, Iisuse Hristoase, pentru Fecioara din care Te-ai nascut, pentru Sfanta Elena care Ti-a inchinat acest lacas, pentru cuviosii calugari care au slujit aici cu frica de Dumnezeu, pentru toti cei ce s-a mantuit in numele Tau...! Sarutam icoanele imparatesti din catapeteasma. Toate sunt vechi si imbracate in argint. Ne inchinam si la icoanele facatoare de minuni, ce se afla in absida din dreapta icoana Maicii Domnului cu Pruncul si icoana Sfantului Nicolae. Apoi stam de vorba cu Parintele Ieronim, un calugar cu chip bland si luminos. Sfintia sa ne spune ca in marea biserica se face Liturghie numai Duminica si in sarbatori, iar in celelalte zile se savarsesc obisnuitele laude. Liturghia zilnica se face numai in Sfanta Pestera, dimineata intre orele 5,30-7. In sarbatori se face concomitent Liturghie, atat in Pestera, cat si in catedrala. Cu gandul la Sfanta Fecioara si la Pruncul Iisus culcat in iesle, ne pregatim sa ne inchinam in Sfanta Pestera. Pestera Nasterii lui Hristos Dupa ce aprindem cateva lumanari de ceara aduse din tara, coboram treptele de piatra din absida dreapta si intram in Sfanta Pestera. Aici cadem cu fata la pamant si ne rugam.

Slava Tie, Mantuitorule, ca Te-ai milostivit de neamul nostru omenesc! Slava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, ca Ti-ai luat trup din trupul Fecioarei Maria, ca sa indumnezeiesti trupul nostru cel zdrobit. Slava Tie, Iisuse Hristoase, ca aici, in aceasta pestera de taina, Te-ai desertat de slava dumnezeirii, ca sa ne imbraci pe noi intru slava. Slava Tie, Bunule, ca aici Te-ai coborat intre oameni, ca sa-I ridici la cinstea cea dintai. Slava Tie, pentru dumnezeiasca Ta dragoste! Slava Tie, pentru marea smerenie! Slava Tie, pentru intrupare, pentru negraitele Tale judecati, pentru toata taina rascumpararii neamului omenesc! Slava Tie, Mantuitorule, pentru Fecioara Maria si pentru batranul Iosif, care a slujit cu credinta pe Fecioara! Slava Tie, pentru cei trei magi aducatori de daruri, pentru steaua care Ti-ai slujit, pentru pruncii care Te-au marturisit, pentru stramosul Tau David si pentru cetatea Betleem, ca de mare cinste s-au invrednicit. Slava Tie, pentru Sfanta Pestera care Te-a adapostit, pentru taina cea mare a intruparii Tale, pentru negraita semrenie, pentru nemuritoarea bucurie care au izvorat lumii din aceasta pestera. Pentru toate, slava Tie! Cantam in genunchi Evanghelia Nasterii lui Hristos: In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din Cetatea Nazaret, in Iudeeea, in cetatea lui David, care se cheama Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se inscrie impreuna cu Maria cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, si L-a infasat si La culcat in iesle, caci nu mai era loc pentru ei in casa de oaspeti. Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ingerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar le-a zis ingerul: Nu va temeti, caci iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Caci vi S-a nascut astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va va fi semnul: veti gasi un Prunc infasat culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace intre oameni bunavoire! Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem si sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-a facut

cunoscut. Si grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe prunc culcat in iesle. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vazusera, precum li se spusese (Luca 2, 1-20). Iar daca S-a nascut Iisus la Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod, regele, iata magii de la rasarit au venit la Ierusalim, intreband: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut steaua Lui la rasarit si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu dansul Atunci Irod a chemat in ascuns pe magi si a aflat de la ei lamuriri in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amamnuntul despre Prunc si daca Il veti afla, vestitimi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera la rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra unde era Pruncul. Iar ei, vazand steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui, si deschizand visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Apoi, luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.... (Matei 2, 1-12). Aici, in aceasta pestera mica si nebagata in seama, S-a smerit Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. In aceasta pestera nelocuita S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, ca sa impace pe oameni cu Dumnezeu! In aceasta pestera, alaturi de vitele cele necuvantatoare, S-a smerit Hristos Cuvantul, ca sa ne scoata pe noi, pacatosii, din starea cea dobitoceasca in care ne aflam. Aici s-a vazut fata catre fata, Dumnezeu cu omul, cerul cu pamantul, Hristos cu Adam, Pruncul cu Fecioara, Stapanul cu robul. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins Dumnezeu de om si l-a indumnezeit. Aici S-a odihnit Iisus Pruncul in bratele Fecioarei Maria si prin ea toate bratele mamelor le-a sfintit si neascultarea Evei a vindecat-o. Cerul a dat steaua, pamantul a oferit pestera. Dumnezeu a dat pe Fiul, omul a dat pe Fecioara; templul a dat pe batranul Iosif, vitele au oferit ieslea cu paie, iudeii au dat pe pastorii oilor, luna a picurat lumina, noaptea a invaluit in necuprins taina Intruparii. Si asa s-a savarsit taina impacarii omului cu Dumnezeu prin impreuna lucrarea celor ceresti cu cele pamantesti, prin negraita smerenie si topire in dumnezeiasca

Dragoste! Uimiti de aceasta desertare a dumnezeirii pe pamant, de aceasta divina impacare, ingerii s-au coborat printre oameni si de bucurie au inceput a canta si au invatat si pe oameni sa cante maririle lui Dumnezeu. Ca unde este impacare, acolo este mantuire, acolo este bucurie si cantare. Si asa s-a nascut Biserica si slujbele si colindele. Asa s-au invatat oamenii de la ingeri sa se roage, sa cante si sa slaveasca pe Dumnezeu. Din acest ceas, ingerii canta cu noi, plang pentru noi, se roaga pentru noi si impreuna cu noi ne invata a canta, a ne ruga, a iubi si a plange. Ne invata taina mantuirii si a bucuriei dumnezeieisti! Slava Tie, Mantuitorule, pentru dumnezeiasca Nasterea Ta! Slava Tie, pentru Fecioara Maria si pentru batranul Iosif; pentru ingerii care ne-au invatat a canta, pentru pastorii care ne-au deprins a Te cauta, pentru magii care ne-au invatat sa-Ti aducem daruri! Slava Tie, pentru steaua cerului si pestera pamantului! Pentru toate, slava Tie! Calauziti de steaua sfintei credinte venim de departe, din tara Carpatilor, sa ne inchinam Tie, Mantuitorule, in Pestera Betleemului. Te-am intalnit in Nazaretul Galileii, ascultand de Iosif si Maria. Te-am intalnit la Iordan, cerand botezul de la Ioan. Te-am intalnit pe Muntele Taborului imbracat in vesmant de lumina. Apoi Te-am intalnit la Cina cea de Taina si pe Muntele Sion, invatand pe ucenicile tainele mantuirii. Am mers dupa Tine, noaptea, in Gradina Ghetsimani, si am invatat de la Tine, Mantuitorul nostru, a ne ruga si a ne smeri, a rabda si a suferi, a ierta si a ne jertfi pentru numele Tau. Te-am vazut prins de oameni, judecat, condamnat si rastignit pe Golgota si ingropat sub pamant. Dar Te-am vazut si inviat, imbracat in lumina, si inaltat cu slava la ceruri, ca un Dumnezeu si Mantuitor. Acum, calauziti de aceeasi stea, am venit si in Pestera din Betleem, sa Te vedem Prunc mic, infasat, culcat in iesle. Venim sa ne inchinam Tie, si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Venim sa Te slavim impreuna cu ingerii din cer, sa-Ti cantam de bucurie impreuna cu pastorii si sa-ti aducem daruri impreuna cu magii de la rasarit. Primeste-ne si pe noi, Iisus, Pastorule cel Bun, Cel ce Te-ai facut Prunc pentru noi. Primeste-ne sa intram cu credinta in pestera, sa cadem in fata ieslei, sa ne inchinam smereniei Tale, sa laudam pe Fecioara Maria, sa cinstim pe dreptul Iosif, sa marim pe inteleptii magi, sa vedem pe pastori, sa ascultam cantarea ingerilor. Invata-ne a canta cu bucurie si a Te lauda din dragoste, a Te marturisi cu ravna si a ne ruga cu credinta, a

astepta mila Ta cu rabdare si a ne smeri cu pace in suflet. Primeste-ne sa ne marturisim Tie, Fiule al lui Dumnezeu, si sa-Ti multumim din inimi pentru toate cate ne-ai dat noua. Suntem fiii Bisericii Tale si am venit sa ne inchinam la Pestera Betleemului, in numele fratilor si parintilor nostri, in numele neamului nostru milenar. Nu ti-am adus, asemenea magilor, nici aur, nici smirna, nici tamaie, nici scutece de fir, nici daruri de mult pret. Ca toate acestea nu-Ti trebuiesc, ca Cel ce Te imbraci in vapaie de foc si Te odihnesti pe scaun de heruvimi. Ci iti aducem in loc de aur, dragostea si credinta noastra si a parintilor nostri. In loc de tamaie, iti aducem rugaciunile noastre si ale fratilor nostri. Iar in loc de smirna iti aducem nadejdea noastra si a fiilor nostri in viata de veci. Primeste, Mantuitorule, dragostea, rugaciunile si nadejdea noastra, precum ai primit cantarea ingerilor si a pastorilor. Primeste marturisirea inimilor noastre si ne calauzeste pe calea mantuirii! Binecuvinteaza Iisuse Hristoase, lumea cu pace si tara noastra romaneasca cu bucurie si indestulare. Binecuvanteaza casele cu parinti credinciosi si mamele cu dragoste de prunci. Binecuvinteaza pe fiii poporului nostru cu deplina unitate si armonie; pe pastori, cu ravna si grija pentru turma, iar pe credinciosi, cu intelepciune si dreapta credinta. Binecuvinteaza-ne si pe noi, fii Tai, cu frica de Dumnezeu si iertare de pacate si ne invredniceste, impreuna cu ingerii si pastorii, sa Te marturisim si sa-Ti cantam: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Amin. Dupa ce savarsim rugaciunea, ne apropiem de locul cel mai sfant din Pestera, unde a fost ieslea cu Pruncul Iisus, care se afla in partea de rasarit. O stea de aur fixata in pardoseala de marmura rosie ne indica locul Nasterii Domnului. Ne plecam cu fruntea la pamant, ne atingem de acest loc dumnezeiesc, sarutam si ne retragem alaturi in liniste. Pestera Nasterii este o incapere naturala in stanca, foarte modesta, lunga de 7 metri si lata de 3 metri. Are forma aproape dreptunghiulara si este asezata exact sub altarul bisericii facuta de Sfanta Elena in anul 326. Pe jos este pardosita cu marmura, peretii sunt captusiti cu mici panouri de carton, iar bolta cilindrica este cea originala, legata de fier din cauza bisericii care apasa deasupra. Doua scari laterale duc in cele doua abside ale bisericii mari. Locul unde a fost ieslea cu Pruncul se afla exact la rasaritul pesterii si formeaza altarul propriu-zis unde slujesc zilnic ortodocsii. Pe steaua de aur sunt scrise in limba latina cuvintele: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est (Aici a nascut Fecioara Maria

pe Iisus Hristos). Vizavi de altar, spre sud-est, se afla un mic altar deservit de catolici, unde Fecioara Maria a alaptat pe Iisus Pruncul. Alaturi se afla inca un mic altar, numit Altarul Magilor. Aici cei trei magi si-au deschis visteriile lor si au adus lui Hristos aur, tamaie si smirna. In Sfanta Pestera se face Liturghie in fiecare dimineata, intre orele 5,30-7 de catre un preot ortodox. Dupa ortodocsi slujesc zilnic armenii si catolicii. In sarbatori se face Sfanta Liturghie in Pestera intre orele 7-8,30, cand iau parte numerosi credinciosi din Betleem si pelerini straini. Iar in biserica mare a Nasterii Domnului ce se inalta deasupra, se face Sfanta Liturghie numai in Duminici si sarbatori, intre orele 8-11, de catre un preot cu diacon; mai rar se slujeste cu arhiereu. Aprindem in Pestera lumanari de ceara aduse din tara, spre pomenirea noastra si a bunilor nostri crestini. Apoi cantam troparul Nasterii lui Hristos si colindul romanesc Steaua sus rasare si incheiem cu condacul Nasterii Domnului: Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste, ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi Sa nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.

Arhimandrit Ioanichie Balan, Pelerinaj la mormantul Domnului, Editura Episcopiei Romanului, 1999, pag. 175-183.