Sunteți pe pagina 1din 7

Povestea paraiasului

Departe-departe, intr-o tara cu munti, locuiau unul langa celalalt un lac si un paraias. Lacul se afla la poalele muntelui, iar paraiasul, putin mai sus, chiar pe munte. Lacul era foarte mandru de sine. - Paraiasule, uita-te cat de frumos, mare si curat sunt eu! a spus el.

- Da, a raspuns paraiasul, esti tare frumos. Cred ca ai o multime de prieteni. La urma urmei, esti asa de mare, poti oferi din apa ta, la oricine e insetat. Dar eu sunt mic si nimeni nu ma baga in seama.

- Ha-ha-ha! a ras lacul. De ce mi-as da apa, la altii? In felul asta, as deveni mai mic.

Intr-o zi, o capra de munte se apropie de lac. - Oh, frumosule lac, m-am ratacit si de mult timp nu am mai baut nimic. Pot sa beau din apa ta? - Cauta-ti apa in alta parte, i-a raspuns furios, lacul. Si sa nu ma atingi cu copitele tale murdare!

Tare s-a mai intristat biata capra, dar ce era sa faca ? Tocmai dadea sa plece, cand, deodata auzi o voce linistita: - Hei, vino aici! Eu sunt un paraias pe care nimeni nu-l baga-n seama, dar am destula apa pentru tine. Bea cat vrei. - Multumesc mult, ca vrei sa ma ajuti, paraiasule! I-a raspuns capra plescaind apa, inviorata. Altadata a trecut pe acolo in zbor, un stol de randunele. - O, lacule, suntem tare obosite si mai avem drum lung inainte. Te rugam, lasa-ne sa bem. - Ba bine ca nu! Raspunse furios, lacul. Aveti praf pe pene si eu nu suport praful. Zburati de aici! Dar, doar ce au falfait odata din aripi si randunelele au auzit o voce cristalina: - A, randunele, minunate randunele, zburati spre mine. Eu sunt un paraias pe care nimeni nu-l observa, dar am destula apa pentru toti. Beti cat doriti !

- Iti multumim paraiasule, au spus randunelele, sorbind insetate din apa. Esti un prieten adevarat! Multe animale au venit si multe pasari, in zbor. Ei cereau ajutor lacului, dar numai paraiasul ii ajuta pe toti. Dar, intr-o zi fierbinte de vara s-a intamplat ceva neasteptat. - A-ju-tor, ajutor ! striga un soricel. Se adresa plin de speranta, catre lac, abia mai putand sa respire. - Lacule, te rugam, ajuta iepurasul. Si-a rupt labuta si nu poate merge. Nu a mai baut demult si are mare nevoie de apa! - Ce-mi spui tu ? intreba lacul surprins. - Daca pleoscai afara un pic de apa, aceasta va ajunge la iepuras si va putea sa bea, a raspuns soricelul.

- Asta e o prostie! a spus lacul, alungandu-l pe soricel.

- Soricelule, a strigat paraiasul, pot sa-l ajut eu? - Esti foarte amabil, dar esti prea mic. Nu ai suficienta apa pentru a ajunge la iepuras, i-a raspuns trist soricelul. - Stai, m-am gandit la ceva, a exclamat paraiasul. Mama Munte! Mama Munte! tipa el. Dar, muntele dormea profund in acea calda zi de duminica. - Ajuta-ma si tu, soricelule, il ruga paraiasul si strigara impreuna catre munte: - Mama Munte !!! - Ce-i cu galagia asta, micutilor? se trezi Muntele. Ce s-a intamplat ?

- Iepurasul si-a rupt labuta. Are nevoie de apa si eu trebuie sa-l ajut ! - Dar cum, se minuna Muntele, tu esti asa de mic! - Este zapada pe creste. Se topeste sub razele de soare si se transforma in apa. Da-mi si mie din apa aceea ca sa-l pot ajuta pe iepuras. - Chiar daca esti mic, vad ca ai o foarte mare dorinta de a-i ajuta pe altii. Voi face asa cum mi-ai cerut, ii raspunse muntele. Si intr-o clipa toate apele ce veneau din varful muntelui, inainte de a ajunge in lac, incepura sa curga in directia paraiasului. Si inainte ca lacul sa poata scoate un singur sunet, se transforma intr-o mlastina, tot mai uscata. In acelasi timp, paraiasul s-a transformat intr-un fluviu mare si fericit. A ajuns rapid, la iepuras, i-a astamparat setea, i-a spalat rana si a fugit in continuare, in mare, aratandu-se tuturor cu apa sa curata si rece.

-Tu vezi aceasta maretie de apa ? i spun animalele altora. A fost un paraias, dar dorinta de a ajuta pe ceilalti, l-a transformat intr-un desavarsit si maret fluviu si curge-n valuri."